Zile și Nopți Iași - Martie 2020

POP CULTURE MAGAZINE Martie 2020 | WWW.ZILESINOPTI.RO

EXCLUSIV: MIHAI CĂLIN, realitatea privită cu alţi ochi POP-UP STORIES: (Super)Eroine pe ecrane TRAVEL & MUSIC: Amsterdam & Eric Clapton

Interviu: Pe (sau în) URMA lui Dorian Boguţă / Filmul lunii: Bloodshot foodpanda: tu îți alegi preparatele preferate, iar noi le livrăm!

Artiști urbani: Pandele Pandele / Povești de succes: BumbagR / Artă: London Calling Gurmand: Tentaculos / Drink: Cocteilul cu bere / James Bond: 3 filme de revăzut

Martie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

Editorial Şi băieţii plâng câteodată...

Ioan BIG, publisher …dar n-o fac fiindcă visează ori fredonează neapărat versurile compuse de Holograf ci pentru că, la început de martie, băieţii se văd nevoiţi să-şi numere femeile din viaţa lor.

Noi iubim femeile dar avem şi noi nişte limite... trebuie să dovedim că le iubim chiar pe toate? Astfel încât, aproape întotdeauna, după numărătoarea mărţişoarelor de oferit ne vine să plângem când realizăm cât de lungă şi de scumpă e lista de obligaţii şi că părem asediaţi de femei altfel imune la tentaţia de a vedea un meci, a asculta gâlgâitul berii şi sfârâitul micilor pe grătar sau de a înţelege nevoia de socializare cu ceilalţi băieţi departe de lumea dezlănţuită.

Ne simţim fiecare prinşi într-o pânză deasă de fir alb-roşu ţesută cu migală de mama, funcţionara de la ghişeu, secretara şefului, nepoţica precoce, clienta firmei, vecina de la doi, diriginta copilului, mătuşa colegului de bancă a copilului, vânzătoarea de pâine, barmaniţa de la pub, şi, evident, partenera de viaţă, fie ea şi una care ne-a angajat doar... de probă. În prima săptămână din luna martie prezentăm brusc simptome ale sindromului Stockholm întrucât nu doar că suntem prinşi în această pânză, dar avem obligaţia să o şi decorăm cu diverse mici şi multe lucruşoare lucitoare, vioi colorate sau puternic mirositoare. Toate diferite între ele. www.zilesinopti.ro

Păi da, mici şi mari, blonde sau brunete, colege şi iubite, bune sau nebune, rude apropiate şi cunoştinţe de ocazie, serioase sau fluşturatice, deştepte ori apetisante (sau şi-şi)... este vremea recensământului în timpul căruia trebuie să inventariezi, să prioritizezi şi să investeşti (căci, după cum bine zice Holograf “Viaţa e o junglă, vrei nu vrei / Să te ascunzi de ea nu poţi / Banii vorbesc”), dar şi cea a dilemelor existenţiale.

Ce fel de mărţişor dai unei femei sau alteia, care este ritualul adecvat al înmânării lui şi mai ales ce te aştepţi să primeşti în schimbul mărţişorului? Astea sunt întrebările pentru că... “Mamă, e aşa uşor să-i cumperi / Cât de greu e să primeşti ceva.”. Buget alocat vs ROI, nu? Am eu vreo garanţie că dacă “ţi-am dat un inel”, tu “nu o să-mi iei niciodată dragostea”? Evident că n-am, aşa că am decis să mă coalizez cu ceilalţi băieţi şi, împreună, vom încerca să vă facem, (măcar) de data asta, doar din vorbe. Dar unele adevărate, de mărţişor.

Poate ne iese.

Domnişoarelor şi doamnelor din toată lumea, La Mulţi Ani de Ziua Internaţională a Femeii!

PAGINA

3

Martie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti ZILE ȘI NOPȚI POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar.

Nr. 3 - martie 2020 Tiraj: 40.000 exemplare Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Marius Vâlsănescu, marius.valsanescu@zilesinopti.ro Publicitate print: Regia MGSI, Valeria Iliescu, valeria.iliescu@mgsi.ro Alexandru Popescu, alexandru.popescu@kisstv.ro Publicitate online: Alexandru Cârcei, alexandru.carcei@whitemedia.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, raduganea@raduganea.com Online/Social Media: Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro Traffic: Anna-Maria Antal, traffic@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Publicitate: Marius Vâlsănescu, marius.valsanescu@zilesinopti.ro Online: Miruna Enescu, bucuresti@zilesinopti.ro Anna-Marian Antal, traffic@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redacție: Denisa Velicu, denisa.velicu@zilesinopti.ro Anna-Maria Antal: traffic@zilesinopti.ro Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro Publicitate: Marius Vâlsănescu, marius.valsanescu@zilesinopti.ro Bogdan Vîlsănescu, bogdan.vilsanescu@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul paul.andrei@zilesinopti.ro EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: Bianca Bota, bianca.bota@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Mirela Podea mirela.podea@gmail.com Vânzări/distribuție: Ștefan Andrei, stefan.andrei@zilesinopti.ro Francize ZILE ȘI NOPȚI: Timișoara, Sibiu, Oradea, Pitești, Bistrița.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, Str. Octavian Goga nr. 9A

Echipa Zile și Nopți Ioan BIG publisher

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Este autor al volumelor “Blue, Black & White: Povestea Rolling Stones”, “Sexul... crucea lui Ken Russell”, “Eric Clapton” şi “Era Punk”.

A debutat în romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008), a tradus Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara (Polirom, 2008) și a publicat proză scurtă în revista Tataia.

Horia GHIBUȚIU redactor

PAGINA

4

Gruia DRAGOMIR redactor

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV (TVmania) şi reviste lucioase...

REDACTORI ȘI CONTRIBUTORI: București: George Mihalcea, Berti Barbera, Delia Mitrache Cluj: Bianca Bota, Brașov: Denisa Velicu, Anna Antal, Antoneta Galeș, Maximilian Radu Munteanu Iași: Alina Cojocaru. www.zilesinopti.ro

CUPRINS

POP CULTURE MAGAZINE

Film / pagina 13

Abonează-te la

DIGITAL

Poți cîștiga un pachet de cărți oferit de

Filmul lunii: Bloodshot . . . . . . . . . . . . . .

Cine Combo: ‘Magie’ genetică şi ‘ştiinţă’ culinară . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Film românesc: Pe (sau în) URMA lui Dorian Boguţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3 filme pe care să le vezi înainte de „No Time To Die” . . . . . . . . . . . . . . . .

3 seriale Nordic Noir mai bune ca orice thriller american . . . . . . . . . . . .

pagina 17 pagina 19 pagina 21 pagina 23 pagina 25

Muzică / pagina 27 Revista poate fi achiziționată din

Festivalurile primăverii . . . . . . . . . . . . . . pagina 27 Concertul lunii: RIVERSIDE Reintoarcerea în formulă de 4 . . . . . . . . pagina 28 Dialoguri fără note: MARIA PIA DE VITO A fost odată... Il Pergolese . . . . . . . . . . . . pagina 29

Perioada campaniei: 1 februarie - 31 iulie 2020 Detalii și regulament pe www.dilemaveche.ro și dilemaveche

PRețuRI LA AbonAmenTe DIGITALe cu Pînă LA 60% mAI mIcI fAță De PRețuL De LA chIoșc

POP-UP STORiEs: (Super)Eroine din comics-uri pe marile ecrane pagina 47

TRAVEL&MUSIC Cum să te pierzi în Amsterdam pe muzica lui Eric Clapton pagina 50

Eat&Drink / pagina 39 Mărțișoare comestibile . . . . . . . . . . . . . . pagina 39 GURMAND: Tentaculos . . . . . . . . . . . . . pagina 40 3 restaurante din țară care reinventează bucătăria românească . . . . . . . . . . . . . . . pagina 41 DRINK: Cocteilul cu bere, o plăcere . . . pagina 42 Unde bei un vin bun în țară . . . . . . . . . . pagina 43

Artă / pagina 31 LONDON CALLING: Start cu Drella, Endgame cu Harry Potter . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pagina 31 Film & Teatru: MIHAI CĂLIN. Realitatea privită cu alţi ochi . . . . . . . . . pagina 32 ART EXPO: GREGOR SCHNEIDER. Camere Moarte /Dead Rooms . . . . . . . . pagina 34 Artiști urbani: Pandele Pandele, muralistul care transformă zidurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . pagina 36 PAGINA

6

www.zilesinopti.ro

Martie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

Mâncarea ajunge atât de repede că tot trebuie să aștepți să se răcească Sunt nenumărate momentele în care nu ai timp sau chef să faci drumuri până la restaurantele preferate pentru a-ți satisface poftele sau potoli foamea.

E ok, foodpanda e aici pentru tine. E prietenul pe care te poți baza în aceste situații, fie că ești la muncă, prins cu treabă, fie că ești acasă, în pijamale și te pregătești pentru o seară plină de seriale. Și, pentru că prietenul bun la livrare se cunoaște, garantăm că vei primi comanda în cel mai rapid mod posibil, așa că singurul timp pe care-l vei pierde va fi cu suflatul în mâncarea care nu a avut timp să se răcească pe drumul de la restaurant la tine.

Deci, ce mai aștepți, pune-i pe cei de la foodpanda la treabă!

Livrează rapid și sigur. www.foodpanda.ro

Martie 2020

To kill for...

POP CULTURE MAGAZINE

Pe 18 aprilie are loc gala UFC 249, al cărei main event este confruntarea dintre Khabib Nurmagomedov și Tony Ferguson - doi dintre cei mai buni luptători de MMA ai momentului. Este unul dintre cele mai așteptate evenimente din 2020 pentru orice fan al acestui sport. Vom afla atunci dacă Khabib își va păstra palmaresul curat, fără nicio înfrângere (are 28 de victorii), un lucru extrem de rar în MMA. Apoi, aștept cu nerăbdare și următoarele meciuri ale lui McGregor, care a promis că în 2020 vor mai fi 2, în afară de cel din ianuarie, pe care l-a câștigat spectaculos.

To kill for un concert cu Bobby McFerrin la Bucureşti. Din păcate pe cel din 2018 l-am ratat... To kill for o călătorie la Rio de Janeiro ca să îmi îndeplinesc visul de a asculta samba şi bossa nova... sau în Argentina ca să dansez tango! To kill for să văd Frozen pe Broadway împreună cu fiica mea!

M-am îndrăgostit de Blondie în anii ’80 când am ascultat Autoamerican, luat cu 75 de lei de la Muzica. Ediţia indiană, “Dum Dum”, ca pe vremuri. Mi-au rămas în minte de atunci.

Vreau neapărat să-i văd şi să-i aud pe Debbie Harry şi Chris Stein cum depănă amintiri la Barbican Hall din Londra pe 28 aprilie. My Blond(i)e in conversation!

PAGINA

8

www.zilesinopti.ro

GRUIA DRAGOMIR (ZN)

Două momente importante aștept cu nerăbdare anul ăsta, concertul Five Finger Death Punch de la Praga, pentru care mi-am luat bilete din septembrie anul trecut, și evenimentul caritabil inițiat de motocicliștii români, an de an, Bikers For Humanity, de la sfârșitul lui mai (29 - 31 mai). Mai am de numărat multe zile până atunci, dar pentru concert mai am de numărat… ore. Sunt deja la locul faptei în timp ce scriu asta și aștept cu nerăbdare să-i văd pe Megadeth, Bad Wolves și FFDP.

Ioan BIG (ZN)

IRINA SÂRBU Cântăreaţă de jazz, actriţă

CRISTI HRUBARU Om de radio şi DJ la Rock FM

Cu toții avem lucruri sau experiențe pentru care ne-am dorit ca noul an să vină mai repede. Bineînțeles, e greșit să-ți trăiești viața fiind tot timpul în expectativă, dar nu despre asta este vorba aici, ci despre un wishlist cu chestii mișto, din care să se poată inspira oricine atunci când caută să-și facă mai interesant timpul care se scurge între două dorințe personale.

Recomand concertul „40 de ani - Cristi Minculescu & Valter & Boro”, primii 40!, pentru că e o introspecție în muzica și spiritul Iris, de-a lungul timpului. Vor fi și invitați-surpriză, sigur că aceste concerte aniversare au o încărcătură emoțională mai aparte. Practic, concertul validează faptul că suntem în activitate. Și sperăm să fiți prezenți și peste 10 ani, la semicentenar. E clar că o să fie foarte mișto.

Dintre premierele cinematografice ale lunii martie, sigur nu voi rata una care, la rândul ei, prilejuiește mai multe premiere: Dorian Boguță regizează un lungmetraj, Irina Rădulescu, fiica Bibanului, debutează pe marile ecrane, iar inenarabila Mădălina Ghenea, într-un film românesc. Doru Boguță apare și el într-o secvență, Dragoș Bucur în mai multe, povestea e mișto, thriller-ul, bine urzit. “Urma”.

Pe coasta Italiei există o porțiune care se numește Cinque Terre. E o succesiune de cinci sate pe malul marii stâncos. Dacă ați văzut vreodată poze cu o mulțime de case colorate construite abrupt pe stânci care dau în mare, acolo sunt. Cazările nu sunt scumpe, puteți face drumeții între sate, mâncarea e incredibilă, iar apa... După un drum de o oră pe stânci între sate te poți arunca direct în cea mai limpede apă din lume. E o combinație de munte cu mare cu o estetică incredibilă și cu limoncello făcut în casă.

One World Romania nu poate fi ratat. E ca Bruce Lee în primul rând. Nu poate fi învins pentru că are atâtea stiluri câte lumi trăim. E ca Bruce Willis în al doilea rând. Are farmec pentru că are pumn și inteligență. Ai priză directă cu întâmplări din lumea mare și rezolvările acestora îți dau de gândit, fiindcă nu-s asemănătoare. Ba, din contră, vătămătoare pentru logică. Și, nu în ultimul rând, OWR te ține în fotoliu și rezolvă lumea. Soluții avem aici, în filme. 20-29 martie, în București.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

Horia Ghibuțiu (ZN)

POP CULTURE MAGAZINE

EUGEN ISTODOR, Jurnalist şi scriitor

MĂDĂLINA CRAIU, Actriţă

CRISTI MINCULESCU, Muzician Rock

Martie 2020

9

©2020 Disney/Pixar

LA CINEMA DIN 6 MARTIE 2020

TEXT DE IOAN BIG

Film

POP CULTURE MAGAZINE

FILMUL LUNII: BLOODSHOT FILM ROMÂNESC: Pe (sau în) URMA lui Dorian Boguţă CINE COMBO: ‘Magie’ genetică şi ‘ştiinţă’ culinară 3 seriale Nordic Noir mai bune ca orice thriller american

Ce privesc femeile?

Titlul nu este ironic fiindcă se referă la rezultatele unui sondaj realizat în 2018, deci relativ recent, când, pentru a celebra 8 martie, Ziua Internaţională a Femeii, compania americană de ticketing Fandango a chestionat circa 3000 de femei cu vârste cuprinse între 18 şi 54 de ani în privinţa apetenţei pentru filme şi a modului în care sunt reprezentate în acestea.

Iar dacă unele rezultate erau previzibile (82% dintre femei îşi doresc să vadă filme cu protagoniste puternice şi dinamice, eventual regizate şi produse tot de femei) şi, drept urmare, au fost lansate cu succes personaje precum Captain Marvel, Wonder Woman, Rey şi Black Widow, ori filme ca The Kitchen, She’s the Boss, Hustlers sau Miss Bala, altele în schimb au furnizat surprize interesante.

73% dintre femei preferă să privească filmele la cinema, deci în primul rând pentru acestea ar trebui concepute aceste produse de Pop culture şi nu pentru un public dominant masculin. Mai ales că 77% dintre spectatoare acuză sterotipizarea rolurilor feminine, iar 62% simt că femeile nu sunt reprezentate în mod egal cu bărbaţii pe marile ecrane. Pe 8 martie 2018, circa 80% dintre femei (ce reprezintă, în fond, jumătate din omenire) erau convinse că mişcarea Time’s Up, atunci proaspăt fondată, va avea un impact tangibil asupra femeilor din showbiz-ul hollywoodian. Aşa s-a şi întâmplat, în mod progresiv, dacă ne gândim că Margot Robbie (Bombshell), Ava DuVernay (A Wrinkle in Time) sau Patty Jenkins (Wonder Woman) se numără actualmente printre cele mai influente personalităţi din Cetatea Viselor.

Surpriza a venit însă din altă direcţie. Că femeile preferă comediile romantice... s-a www.zilesinopti.ro

Meryl Streep și Anne Hathaway The Devil Wears Prada dovedit a fi o iluzie! Doar 9% dintre ele se dau în vânt după Rom-Com-uri. 22% vor filme de acţiune! Inclusiv dramele şi SF-urile trec înaintea comedioarelor light. Poate şi de asta numărul filmelor ‘însiropate’ a scăzut mult după 2010 şi ne raportăm în continuare la vârfurile din anii ’80-’90 (When Harry Met Sally, Pretty Woman, You’ve Got Mail) şi nu la producţii recente lipsite de “cine-appeal”. Dacă la această constatare adăugăm şi confirmarea faptului că 85% dintre femei sunt factorii de decizie în privinţa alegerii filmelor pentru familia şi prietenii lor, a face recomandări pentru un 8 Martie ‘cinematografic’ este foarte riscant, astfel încât ne limităm la a sugera un combo instructiv de (re)văzut în ajunul Zilei Femeii... Confessions of a Shopaholic şi The Devil Wears Prada. Căci ambele oferă numeroase idei de celebrare, nu?

Isla Fisherof s Confession lic a S ho pa ho PAGINA 13

Martie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

Premierele lunii Tot înainte

/ Animaţie

PREMIERA: 06.03.2020

Urma / Dramă, Thriller

PREMIERA: 06.03.2020 Regia: Dorian Boguță Cu: Marin Grigore, Teodor Corban, Madalina Diana Ghenea, Irina Rădulescu Durata: 105 minute Distribuitor: Transilvania film

Colecția de artă: Van Gogh - A New Way of Seeing / Documentar

Suntem introduși într-o lume fantastică suburbană, unde vom face cunoștință cu doi elfi adolescenți, Ian și Barley Lightfoot, care pornesc într-o aventură extraordinară, pentru a descoperi dacă a mai rămas vreun loc magic nedescoperit. În ziua în care Ian împlinește 16 ani, mama le oferă celor doi frați un cadou de la tatăl lor, care atunci când s-a îmbolnăvit și-a dorit să găsească o cale de a-și vedea fii crescând. Alături de o scrisoare și o vrajă misterioasă, tatăl le-a lăsat celor doi o piatră specială, capabilă să îl aducă la viață pentru 24 de ore.

Avalanșă-n mariaj

/ comedie

PREMIERA: 20.03.2020 Un remake al filmului suedez “Force Majeure” din 2014, “Downhill” spune povestea cuplului format din Pete și soția acestuia, Billie. Relația dintre cei doi a devenit monotonă și plictisitoare, prin urmare, decid să meargă într-o vacanță în Alpi, împreună cu cei doi fii ai acestora, pentru a schimba atmosfera dinăuntrul familiei. Incidentul care va perturba încercarea celor patru membri ai familiei de a se distra este o avalanșă și chiar dacă aceștia reușesc să scape teferi, sunt nevoiți să-și reevalueze viața de familie și să clarifice stadiul relației lor.

PAGINA

14

PREMIERA: 06.03.2020 Regia: Phil Grabsky, David Bickerstaff Cu: Jamie de Courcey Durata: 90 minute

Micul Joe / Dramă, SF

PREMIERA: 06.03.2020 Regia: Jessica Hausner Cu: Emily Beecham, Kerry Fox, Ben Whishaw Durata: 105 minute Distribuitor: Voodoo Films

Bloodshot / Fantastic, SF

PREMIERA: 13.03.2020 Regia: Dave Wilson Cu: Vin Diesel Distribuitor: InterComFilm Distribution

Ivana cea Groaznică / Dramă

PREMIERA: 13.03.2020 Regia: Ivana Mladenovic Cu: Ivana Mladenovic, Luka Gramić, Gordana Mladenović, Miodrag Mladenović Durata: 89 minute Distribuitor: Hi Film Productions www.zilesinopti.ro

Martie 2020

Lassie se întoarce acasă / Aventuri

POP CULTURE MAGAZINE

Fără zgomot 2

PREMIERA: 13.03.2020 Regia: Hanno Olderdissen Cu: Sebastian Bezzel, Anna Maria Mühe, Nico Marischka, Bella Bading Durata: 98 minute Distribuitor: Ro Image 2000

Alio: Aventuri în Laponia / Aventuri

PREMIERA: 20.03.2020

În 2018, fenomenul SF-Horror “A Quiet Place” a prezentat povestea unei familii înspăimântate, ce încearcă să scape de atacurile unor creaturi cu auzul supradezvoltat. În al doilea film, ne întoarcem în atmosfera sumbră din primul, în care totul se cufundă într-o liniște agonizantă. Mama și cei doi copii își continuă lupta pentru supraviețuire, dorind să scape de creaturile care le-au făcut viața un coșmar.

Profu' de spionaj / Comedie

PREMIERA: 13.03.2020 Regia: Peter Segal Cu: Dave Bautista, Kristen Schaal Durata: 102 minute Distribuitor: Vertical Entertainment

/ Horror

Mulan

PREMIERA: 27.03.2020

/ aventură, familie

PREMIERA: 20.03.2020 Regia: Guillaume Maidatchevsky Cu: Aldebert, Prinssi Durata: 86 minute Distribuitor: Independența Film

Colecția de artă: Rembrandt / Documentar

PREMIERA: 20.03.2020 Regia: Kat Mansoor Cu: Robert Lindsay Durata: 97 minute

The Hunt / Horror

PREMIERA: 27.03.2020 Regia: Craig Zobel Cu: Ethan Suplee, J.C. MacKenzie, Emma Roberts, Hilary Swank, Betty Gilpin Distribuitor: Ro Image 2000

Sorry We Missed You / Dramă

PREMIERA: 27.03.2020 Regia: Ken Loach Cu: Kris Hitchen, Debbie Honeywood, Rhys Stone, Katie Proctor, Ross Brewster Distribuitor: Independența Film www.zilesinopti.ro

Împăratul Chinei a hotărât ca fiecare familie să aibă un membru care să servească armata imperială, pentru a apăra țara de invadatori.

Liu Yifei va fi Hua Mulan, fiica cea mare a lui Hua Zhou, un luptător respectat în comunitate. Din moment ce tatăl acesteia nu mai este capabil de a lupta, Mulan se deghizează în bărbat și se înrolează în armată. Mulan se va transforma într-o războinică greu de învins, ce va câștiga respectul întregii națiuni și a tatălui său.

5 minute / Dramă

PREMIERA: 27.03.2020 Regia: Dan Chişu Cu: Mihai Călin, Diana Cavallioti, Elvira Deatcu, Adrian Titieni Durata: 103 minute Distribuitor: Domestic Film

Zăpadă, ceai și dragoste / Comedie

PREMIERA: 27.03.2020 Regia: Cătălin Bugean Cu: Liviu Vârciu, Levent Sali, Angel Popescu Distribuitor: Vertical Entertainment PAGINA

15

FILMUL LUNII

TEXT DE IOAN BIG

BLOODSHOT

U

n supersoldat resuscitat cu ajutorul nanotehnologiei care îi conferă puteri supraomeneşti şi o capacitate de autovindecare uluitoare, devenit un vigilante răzbunător în căutarea asasinului soţiei sale.

Acţiune hiperviolentă, retrăiri afective, obârşie din comics-uri, “iutele şi furiosul” Vin Diesel, într-un film produs de Neal H. Moritz, un tip cu un fler aparte pentru satisfacerea nevoii de adrenalină a spectatorului (Fast & Furious, serialul Prison Break), scris de Eric Heisserer (Arrival) şi Jeff Wadlow (Fantasy Island) şi regizat de un expert în efecte vizuale, Dave Wilson de la Blur Studio (VG-urile BioSchock Infinite, Avengers: Age of Ultron). www.zilesinopti.ro

Dacă mai punem la socoteală conexiunile cu comicsurile ale restului distribuţiei (Guy Pearce – Iron Man 3, Toby Kebbell – The Fantastic Four, Talulah Riley – Thor: The Dark World, Jóhannes Jóhannesson – Atomic Blonde), imaginea lui Jacques Jouffert (The Purge) şi muzica lui Steve Jablonsky (Transformers), avem un set de motive foarte solid pentru a merge să vedem acest film. Cel puţin unii dintre noi, atraşi mai mult de poveştile subversive cu anti(non)eroi augmentaţi decât cu supereroi tari în morală şi moi în faptă.

Pentru pasionaţii de adaptări de comics-uri mai sunt în plus aspecte ce vor oferi cu certitudine surprize (rămâne de văzut cât de plăcute) şi care îi vor atrage, mai ales că de Bloodshot se vorbeşte de vreo 10 ani şi, după forfaitul lui Matthew Vaughn (Kick-Ass), ar fi trebuit regizat de Stahelski & Leitch (John Wick), şi e firesc să ne întrebăm cum va face faţă debutantul Wilson la comparaţia cu aceştia. Există însă un precedent reuşit, Deadpool, semnat de Tim Miller, care a venit tot dinspre zona Video Games. Incită şi faptul că planurile Sony, accelerate de succesul lui Venom, de a-şi crea propriul univers cinematic, sunt periclitate acum chiar de către partenerul Valiant Comics, care şi-a mutat recent la Paramount un alt supererou din portofoliu, pe Harbinger, descompletând din start potenţialul viitor ansamblu. Blooodshot ajunge astfel ca Spider-Man faţă de MCU. Ce se va întâmpla cu el?

Pentru moment însă, avem în cinematografe un independent curajos de la Valiant făcut sandviş între Harley Quinn de la DC (februarie) şi The New Mutants de la Marvel (aprilie)... şi uite că am înlocuit “Nicio masă fără peşte” din austeritatea comunistă cu “Nicio lună fără un supererou” în contemporaneitatea consumeristă. Dar unii dintre ei chiar merită consumaţi. Ca Bloodshot. Probabil. Să vedem.

PAGINA

17

TEXT DE IOAN BIG

CINE COMBO

‘Magie’ genetică şi ‘ştiinţă’ culinară

Î

n martie se lansează în cinematografe Little Joe şi Gretel & Hansel, filme menite să bage groaza în noi... altfel decât The Grudge sau Fantasy Island. Nominalizat la Palme d’Or la Cannes, Micul Joe este un Horror Arthouse despre o floricică modificată genetic care influenţează comportamentul uman şi transformă bipezii într-un soi de zombies veşnic fericiţi. Al doilea trimite prin titlu la vrăjitoarea canibală din basmul fraţilor Grimm şi doar trecerea în titlu al lui Gretel înaintea frăţiorului Hansel sugerează o schimbare de optică faţă de abordările uzuale. Filmele, de factură radical diferită, împart din start publicul în tabere opuse datorită unui subiect comun de polemică: în ce măsură grija obsesivă pentru formă - estetic, sunt ambele creaţii artistice ambiţioase - justifică desconsiderarea fondului, a redării expresive şi coerente a poveştilor propriuzise? Găsirea unui răspuns propriu la această întrebare reprezintă motivul principal pentru care trebuie să le vedem.

MICUL JOE (Little Joe) Amintind de Little Shop of Horrors (Micul Joe pare înrudit cu Audrey) şi de Invasion of the Body Snatchers (modificările comportamentale induse de infecţia cu polen/ spori), alegoria austriecei Jessica Hausner despre floarea concepută ca antidepresiv este incontestabil o reuşită vizuală şi sonoră (mai ales cadrele din seră), dar lasă loc dezbaterilor pe tema mesajelor neexplicitate şi a cultivării ambiguităţii. Schimbările la nivelul celor afectaţi sunt fine şi n-au în ele nimic entertaining sau înfricoşător iar singura justificare poate veni din tentativa de a transmite sentimentul de inexorabil, doar că acesta este înlocuit repede cu cel de... previzibil. “Frica poate afecta percepţia noastră asupra realităţii” se spune în film, numai că asta are mai mult legătură cu firescul relaţiei dintre o mamă şi fiul adolescent decât cu planta consumatoare de dragoste. www.zilesinopti.ro

GRETEL & HANSEL Încurajat probabil de succesul din 2013 al lui Hansel & Gretel: Witch Hunters (cu cei doi ajunşi adulţi după ce au copt-o de mici pe baba care voia să-i mănânce), prin simpla inversare a 2 prenume, Hollywood-ul transformă o poveste arhicunoscută pentru copii într-un coming-ofage feminist, cu o soră aici mai în vârstă (16 ani), care-şi asumă rolul de mamă surogat conştientă de puterea ei şi îşi apără fratele într-un mod nu excesiv de Horror (după standardele actuale).

Ca şi Little Joe, Gretel & Hansel este foarte ‘cool & stylish’ din punct de vedere vizual, însă preocuparea excesivă a regizorului Oz Perkins pentru crearea unei atmosfere aparte, superstranii, face ca el să fie extrem de lent şi de descriptiv iar frustrarea poate apare (eventual) când imaginile minunate care vorbesc de la sine sunt însoţite de explicaţiile redundante ale vocii din off.

PAGINA

19

FILM ROMÂNESC

TEXT DE IOAN BIG

Pe (sau în) URMA lui Dorian Boguţă

A

ncheta poliţiei a dispariţiei unui muzician celebru. Aprofundarea investigaţiilor scoate progresiv la iveală o criză familială cu implicaţii bizare ce afectează grav anturajul dispărutului. Aflat la debut ca autor de lungmetraj (filmul său, Urma, are premiera pe 6 martie), cunoscutul actor Dorian Boguţă propune ca formă un Policier accesibil şi pasionant, dar acesta ambalează diversionist fondul, o dramă psihologică angoasantă şi disconfortabilă. Suspansul creat de căutarea celor aflaţi ‘pe urma’ dispărutului este contrabalansat de ambiguitatea care înconjoară ceea ce a rămas ‘în urma’ acestuia. Ca să mai limpezim apele am pornit pe “urma” lui Boguţă. Dar în sens invers...

Urma a petrecut mult timp în gestaţie. Pe parcursul timpului ai rescris inclusiv o parte din scenariu. Aceste rescrieri au avut legătură cu banii? Şi da şi nu. Prima variantă care a câştigat la CNC a suferit modificări majore. Majoremajore pentru că acum e altceva.

Probabil se datorează şi vârstei şi înţelegerii. Eu stând cumva timp de 3 ani cu povestea asta, am început să descopăr nişte lucruri noi şi să-mi dau seama că ce era scris în prima variantă nu se ţinea în picioare. Mai mult decât atât, am avut o producătoare în Bulgaria cu care m-am înţeles foarte bine şi ea mi-a zis ‘Dorule, ai o problemă acolo, în scenariu.’

Mă rog, n-are legătură cu filmul de-acum însă era vorba de un viol şi o sinucidere, ceea ce e destul de delicat. Am încercat să depun acel scenariu la CNC-ul www.zilesinopti.ro

bulgăresc şi a fost respins din start şi atunci tema principală a rămas, dar l-am rescris şi am mers pe ideea unei anchete.

Pentru că, iniţial, nu era nicio anchetă. Personajul principal exista şi încerca el să organizeze lucrurile ca sora lui să ajungă să fie împlinită. Ulterior m-am gândit la această nouă variantă, ca el să dispară şi să anchetăm şi să descoperim. Să descoperim ce e în jurul nostru şi ce e în interiorul unora. M-a bucurat că, unde a fost difuzat, filmul a trezit discuţii mari şi multe întrebări. Asta m-a făcut pe mine să mă simt împlinit.

Este neclar dacă schimbările din comportamentul lui Anton sunt acceptabile sau nu din punct de vedere moral. Cum ar trebui să se poziţioneze spectatorul după ce vede filmul?

Fiecare trebuie să înţeleagă exact ce crede el. Eu, întradevăr, am pus societatea care are idei, prin nişte personaje, în faţa unui om care, dacă stai să te gândeşti, este bântuit de lucruri extrem de frumoase, dar care îl duc să facă lucrurile pe care le face.

E ca vorba din Faust, ‘parcă toată viaţa mi-am dorit să fac numai bine dar am făcut doar rău’. Chiar dacă ce vrea el, în esenţă, e extraordinar fiindcă la bază e dragostea, ea e presărată cu acel egoism pe care oricare din noi îl avem... dar totul depinde până la urmă de ego-ul fiecăruia. E foarte bine ca oamenii care văd filmul să perceapă ce cred ei din toată povestea asta. Eu special am lăsat-o aşa.

Citiţi interviul complet cu DORIAN BOGUŢĂ PAGINA 21 pe www.zilesinopti.ro

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

POP CULTURE MAGAZINE

3 filme pe care să le vezi înainte de „No Time To Die”

D

upă ultima aventură, Bond părea că se va pensiona și va duce o viață liniștită, dar cu toții știm că un asemenea scenariu nu stă în picioare pentru agenții 007. În noul film, „No Time To Die”, agentul CIA Felix Leiter (Jeffrey Wright) are nevoie de serviciile lui Bond pentru a opri un villain misterios care a pus mâinile pe o nouă și foarte periculoasă tehnologie.

E foarte posibil ca acesta să fie cu adevărat sfârșitul pentru personajul lui Daniel Craig, dar vom afla acest lucru abia după 10 aprilie. Până atunci ai suficient timp pentru a revedea 3 filme care-ți vor amplifica experiența noului film James Bond.

Spectre (2015) Casino Royale Bineînțeles, va trebui neapărat să (re)vezi „Spectre”, pentru că „No (2006) Time To Die” este un fel de continuare a acestuia și câteva personaje de acolo vor reveni și în această parte. De exemplu, diabolicul Blofeld (Christopher Waltz) a fost arestat în „Spectre”, dar în trailerul pentru „No Time To Die” există câteva scene cu el în pușcărie și a fost deja confirmat faptul că va juca un rol major în noua poveste, chiar dacă aici vom avea și un nou supervillain: Safin (Rami Malek).

De asemenea, Dr. Madeleine Swann (Léa Seydoux), de care Bond se îndrăgostește în „Spectre”, va reveni în noul film. Deci…

Pe lângă faptul că este primul film cu Daniel Craig în rolul agentului 007, „Casino Royale” este și filmul în care-l vedem pentru prima dată pe agentul american Felix Leiter, care va reveni și îl va reactiva pe Bond în „No Time To Die”. În plus, având în vedere că partea a cincea a francizei cu Daniel Craig în rolul lui Bond ar putea fi și ultima (99% sigur se va întâmpla acest lucru), este aproape o obligație pentru orice fan să revadă cum a început totul.

From Russia With Love (1963)

Apropo de începuturi, n-ar fi rău ca înainte de a vedea „No Time To Die” să (re)vezi și „From Russia With Love”, cel de-al doilea film cu James Bond (cu Sean Connery în rolul principal). De ce să te întorci în timp tocmai până în 1963? Pentru că în „From Russia With Love” este introdus pentru prima dată diabolicul Blofeld. Ce-i drept, atunci îi erau vizibile doar mâinile sau ceafa, pentru a-l face cât mai misterios. Abia în „Thunderball” (1965) a apărut cu totul. De atunci, acest personaj a fost jucat de mulți actori, Christopher Waltz fiind ultimul din această serie și cel care va reveni și în „No Time To Die”. De asemenea, n-ar fi rău să arunci un ochi și pe „Die Another Day”, ultimul film cu Pierce Brosnan în rolul agentului 007, înainte ca Daniel Craig să preia misiunea, pentru că filmul din 2002 și cel din 2020 poartă nume similare și care indică același lucru, iar treaba asta nu poate fi o pură coincidență… Nu?

PAGINA

23

SERIALE

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

3 seriale Nordic Noir mai bune ca orice thriller american

S

e întâmplă ceva tare ciudat cu nordicii, pentru că, deși trăiesc în unele dintre cele mai sigure orașe din lume, cu cele mai mici rate ale criminalității, au dezvoltat o adevărată cultură și obsesie în jurul poveștilor cu criminali în serie sau cu crime care dau peste cap comunități întregi. Ce să faci, când nu ai, îți faci tot felul de fantezii despre „cum ar fi”...

Oricum, oricare ar fi explicația, nordicii au unele dintre cele mai tari și eficiente thrillere, care de foarte multe ori i-au inspirat și pe americani, care fie au furat de aici în neștire, fie și-au făcut versiuni proprii, păstrând aerul misterios și culorile inconfundabile ale nordului. Iată, deci, trei seriale Nordic Noir pe care trebuie neapărat să le vezi:

Bron

Deadwind

(2018 - 2020) Cu o atmosferă apăsătoare și o poveste la fel de sumbră, „Deadwind” este cu siguranță unul dintre serialele care te vor face să analizezi mai bine întunericul de afară. Sofia Karppi (Pihla Viitala) are 30 de ani și încearcă să treacă peste moartea recentă a soțului ei, asta în timp ce anchetează moartea suspectă și extrem de dubioasă a unei tinere al cărei cadavru a fost găsit pe un șantier. Investigația declanșează un șir de evenimente care amenință să-i distrugă din nou viața. Serialul are loc în Finlanda, are 2 sezoane și poate fi văzut pe Netflix. www.zilesinopti.ro

(2011 - 2018) „The Bridge” sau „Bron” este o co-producție SuediaDanemarca, iar cele 4 sezoane au fost difuzate în peste 100 de țări. Serialul a avut un așa de mare succes încât a fost refăcut de SUA-Mexic, Anglia-Franța, EstoniaRusia, Malaysia-Singapore și Germania-Austria. Serialul începe cu descoperirea unui cadavru tăiat în două și plasat exact pe mijlocul graniței de pe podul Øresund, care unește Malmö (Suedia) cu Copenhaga (Danemarca). Acest caz ciudat va fi investigat de o echipă de detectivi din ambele țări: Saga Norén (Sofia Helin) din Suedia și Martin Rohde (Kim Bodnia) din Danemarca. Fiecare remake păstrează această rețetă.

Wisting

(2019 - ) De această dată, totul are loc în Norvegia, dar serialul este în mare parte în limba engleză, pentru că în acest caz este implicată și o echipă FBI (în care unul dintre persoanje este interpretat de actrița Carrie-Anne Moss), deoarece amprentele găsite la locul unei crime din apropierea orașului Larvik ar aparține unui ucigaș american în serie. Primul sezon ni-l prezintă pe detectivul William Wisting (Sven Nordin), care are de rezolvat unul dintre cele mai dificile cazuri din cariera sa: să prindă criminalul în serie, care se întâmplă să aibă legătură și cu o anchetă jurnalistică condusă de fiica sa.

BBC 4 a cumpărat drepturile și a difuzat serialul începând cu 28 decembrie 2019.

PAGINA

25

Martie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

Muzică

RIVERSIDE. Reintoarcerea în formulă de 4 MARIA PIA DE VITO. A fost odată... Il Pergolese

Festivalurile primăverii  Soundart Festival (Bucureşti, Quantic Club, 13-15.03). Editia #4 se extinde dincolo de sonorităţile progressive şi stoner, astfel că în line-up se regăsesc trupe precum Saver, ARAC Ensemble sau Eyes to Argus.  Sighişoara Blues Festival (Sighişoara, Sala Mihai Eminescu, 27-28.03). Randolph Matthews, Jonathon Long, Vanessa Collier, Lurrie Bell reprezintă careul de aşi ai Blues-ului propus nouă în 2020.  Jazz in Church (Bucureşti, Biserica Luterană, 23-26.04). Line-up excepţional Joanna în care se disting Joanna MacGregor MacGregor & Andy Sheppard,

Mark Lockheart şi Mieko Miyazaki.  B.B.B. Festival (Bucureşti, Romexpo, 25.04). 12 ore non stop de petrecere cu Paraziţii, Killa Fonic, Puya, Şatra B.E.N.Z etc.  We Love Retro Anii 2000 (Cluj-Napoca, Sala Polivalentă, 09.05).

Retro party ajuns la nr. 6 care, la închiderea ediţiei, nu-şi anunţase încă artiştii.  Timişoara Street Food Carnival (Timişoara, Muzeul Satului, 22-24.05). Chicane, byron, S.A.R.S., Vita de Vie, Gojira & Planet H.  Sunwaves #27 Spring Edition (Mamaia, Crazy Beach, 30.04-06.05). DeWalta, Jamie Jones, Marco Carolo, Rhadoo, Ricardo Villalobos, aso.  Retro Music Festival (Bucureşti, Romexpo, 29-31.05). 3 zile de muzică Dance cu A La Carte, East 17, Elena Paparizou, Ken Laszlo, Bosson şi încă mulţi alţii.

Live Music Info Kiosk  Braşov: CARGO (Rockstadt, 06.03). 35 de ani de la înfiinţarea trupei timişorene de către Adrian Bărar şi 25 de la succesul cu albumul Destin, sărbătoriţi printr-un show live aparte.

Românie, te strig!  Timişoara & Braşov: ALTERNOSFERA (Escape Underground Hub, 06.03/Kruhnen Musik Halle, 20.03). Două concerte în cadrul turneului de promovare al albumului Arhitectul din Babel, prilejuite şi de aniversarea a 20 de ani de existenţă al grupului de rock alternativ din Chişinău.  Iaşi: RICHARD CLAYDERMAN (Teatrul Naţional Vasile Alecsandri, 11.03). Sub titlul de La Belle Epoque, popularul pianist anunţă multe surprize, piese în premieră, dar şi o nouă compoziţie proprie, în acest concert special dedicat Zilei Femeii. *NOTĂ: Datele sunt cele anunţate de organizatori până la închiderea ediţiei.

www.zilesinopti.ro

 Bucureşti & Cluj-Napoca: DOMINIC MILLER (Control Club, 16.03 / Form Space Club, 17.03). Chitaristul de origine argentiniană, sideman fidel al lui Sting şi colaborator al lui Katie Melua, Tina Turner, Phil Collins şi The Pretenders, îşi prezintă noul disc solo, Absinthe, crossover de jazz, muzică clasică şi pop.

PAGINA

27

CONCERTUL LUNII

RIVERSIDE Reintoarcerea în formulă de 4

D

upă concertul susţinut cu un an în urmă în cadrul festivalului SoundArt, Riverside, una dintre cele mai rafinate trupe de Rock din Europa de Est, revine în România în formulă oficială de cvartet, prin cooptarea ca membru cu drepturi depline al chitaristului Maciej Meller, altfel deja de trei ani alături de Mariusz Duda (voce, bas, chitară), Piotr ‘Mitloff’ Kozieradski (percuţie) şi Michał Łapaj (clape), triumvirat creativ rodat încă din 2003 (când cel din urmă l-a înlocuit pe ‘dezertorul’ Jacek Melnicki), începând cu EP-ul Voices in My Head şi Second Life Syndrome, albumul lor de debut la Inside Out, prestigiosul label de Prog-Rock.

Meller şi-a dobândit noul statut - anunţat public pe 3 februarie - suplinind cu brio golul lăsat prin dispariţia prematură a co-fondatorului

PAGINA

28

Piotr Grudziński, mort în urma unui stop cardiac în 2016, la numai 40 de ani, în urma căreia trupa a fost pe punctul de a nu-şi mai continua activitatea, mai ales că Mariusz Duda are şi un side-project, Lunatic Soul, sub egida căruia înregistrează constant încă din 2008. Din fericire, trioul şi-a învins demonii, s-a repus pe picioare şi, cu implicarea lui Meller, a scos la finele lui 2018 formidabilul album Wastelands, radical diferit prin ‘mood’-ul întunecat de Shrine of New Generation Slaves (2013) şi de Love, Fear and the Time Machine (2015), dar mai aproape ca stare de primele 4 albume compuse de trupă (Out of Myself, Second Life Syndrome, Rapid Eye Movement si Anno Domini High Definition). Înfiinţat în 2001 la Varşovia şi etichetat deseori mult prea simplist (dacă ne raportăm la identitatea sa muzicală cu totul ieşită din comun) ca unul de Progressive Rock, grupul polonez Riverside va susţine în

cadrul turneului Wasteland două concerte de circa 125’ fiecare, cu un setlist special, la Quantic Club din Bucureşti pe 12 martie şi la Form Space Club din Cluj-Napoca pe 13 martie. În afara pieselor de pe cel mai recent album, probabil că nu vom avea ocazia să ascultăm The Depth of SelfDelusion de care trupa s-a cam plictisit să o tot interpreteze la cererea fanilor, însă vom auzi pe viu Loose Heart, Reality Dream, ceva de pe Out of Myself, şi cu siguranţă va fi şi Acid Rain, sau, cel puţin, asta a dat de înţeles Mariusz Duda, care mai sugerează că viitorul album semnat Riverside va fi unul live. Până atunci, recitalurile de la noi se bazează pe Wasteland, un puzzle muzical în care fiecare piesă îşi are locul ei precis, indiferent că ascultăm poetica Guardian Angel sau mai ludica Vale of Tears. Rock the Club, boys!

Text de IOAN BIG www.zilesinopti.ro

DIALOGURI FĂRĂ NOTE foto © mariapiadevito.com

INTERVIU DE IOAN BIG

MARIA PIA DE VITO A fost odată...

Il Pergolese

Î

ntre 23 şi 26 aprilie, Biserica Luterană din Bucureşti găzduieşte a 8-a ediţie a Festivalului Jazz in Church, un mustsee & hear pentru orice iubitor al genului.

Incontestabil, unul dintre highlight-urile ediţiei trecute a fost concertul Il Pergolese, susţinut de cvartetul Maria Pia de Vito-François CouturierAnja Lechner-Michele Rabbia, astfel că un dialog cu Maria, interpretă, compozitoare şi cercetătoare cu o activitate prodigioasă care a dus-o din Jazz-ul mainstream spre polifonia etnică şi experimentele de avangardă, reprezintă o prefaţă potrivită la unul dintre cele mai importante evenimente jazzistice din 2020. www.zilesinopti.ro

Povesteşte-mi despre “rădăcinile” tale culturale, despre acele lucruri care ţi-au creat apetenţa pentru explorare în muzică.

Napoli, unde m-am născut, a fost întotdeauna un spaţiu foarte special datorită poziţiei sale geografice, o uşă între lumi prin care veneau oameni din toate regiunile mediteraneene, oameni cu rădăcini spirituale şi culturale diferite. Am început să cânt muzica din Napoli inspirată în special de compozitorul Roberto De Simone, care este şi un muzicolog foarte erudit. Mai exista o trupă foarte populară pe când aveam 15 ani, Nuova Compagnia di Canto Popolare, a cărei muzică m-a atras. Am avut apoi norocul să întâlnesc un profesor de la Istituto Universitario Orientale din Napoli care avea o colecţie mare de instrumente muzicale din Europa de Est şi America de Sud, aşa că, până la 16 ani şi jumătate, am fost expusă la muzica cântată în 13 limbi diferite. Şi de aici la Jazz?

Era pasionant să învăţ ritmurile inegale est-europeene, dar am cântat şi a cappella, corale de Bach, prima polifonie al lui Juan del Enzina, muzică rusească ortodoxă... atât de multe şi atât de frumoase. După vreo 3 ani însă m-am simţit captivă întrucât aveam sentimentul că reproduc în permanenţă: abordarea textelor, înţelegerea semnificaţiei, învăţarea formei şi, într-un fel, încercarea de a reproduce sound-ul original. La 19 ani am intrat într-o criză profundă şi m-am întrebat: ce ar trebui să mai fac pentru a fi liberă, să pot experimenta, să încerc să spun eu însumi ceva? Şi, incredibil, o amintire din copilărie mi-a răsărit în minte. Un show TV cu Frank Sinatra având-o ca invitată pe Ella Fitzgerald. Mi-o amintesc cântând cu o dulceaţă inegalabilă o baladă în care a strecurat, amuzându-se în mod evident, un ‘swing and scat’. Uşor-uşor, mi-am dat seama că Jazz-ul şi improvizaţia sunt lucrurile care mi se potrivesc. Şi asta am făcut apoi vreme de 14 ani.

Citiţi interviul complet cu MARIA PIA DE VITO pe www.zilesinopti.ro

PAGINA

29

Omul cu discurile HIROMI ”SPECTRUM” Ajunși în lumea geniilor altruiste, care își alege atent oamenii, putem admira echilibrul pe care muzica acestora îl menține în relația dintre tehnică și emoție, dintre zbatere și rost. Hiromi a arătat această formă mai ales pe albumele solo, cu pianul ca unică definiție artistică, singurul punct de atenție.”Spectrum” este un titlu potrivit pentru a descrie diversitatea muzicală și emoțională a acestui repertoriu lansat în 2019. Spectrul e atent structurat astfel încât varietatea

PAGINA

30

TEXT DE BERTI BARBERA

de teme și de stiluri să se deruleze fluent, spectaculos și total accesibil. Când a înregistrat primul album de pian solo, ”Place to be”, în 2009, Hiromi a oferit imaginea unui capitol care se încheie, odată cu împlinirea vârstei de 30 de ani, modurile prin care experiențele și timpul i-au format muzica. Și-a propus să repete acest demers o dată la zece ani, trasând un portret sonor al evoluției ei artistice.

Iat-o din nou singură cu pianul, pe acest strălucitor album, o panoramă a tuturor culorilor din sound-ul ei unic, cu întreg setul de calități în plină vibrație. Într-un nou moment definitoriu, Hiromi este un artist mai matur, mai apropiat de pian, permanent concentrat la extinderea spectrului.

www.zilesinopti.ro

ART STORE

TEXT DE IOAN BIG

Artă

FILM & TEATRU: MIHAI CĂLIN Realitatea privită cu alţi ochi ART EXPO: GREGOR SCHNEIDER. Camere Moarte /Dead Rooms Artiști urbani: Pandele Pandele

LONDON CALLING: Start cu Drella, Endgame cu Harry Potter Sosirea primăverii la Londra, prilej bun pentru o schimbare de stare de spirit, mai ales dacă alegeţi să petreceţi acolo ultima săptămână a lunii martie. Ajungeţi luni, pe 23, şi reveniţi duminică, pe 29. De ce tocmai atunci? Pentru câteva “ingrediente” speciale care conferă unicitate mixului de experienţe culturale.

Serile sunt primele vizate.

Prima e de acomodare, însă marţi mergeţi să-l ascultaţi pe veteranul cantautor irlandez Van Morrison la London Palladium.

Miercuri, 25, trebuie să fie seară de teatru, având şansa unică de a-l vedea pe Daniel ‘Harry Potter’ Radcliffe performând la The Old Vic în tandem cu Alan Cumming (Nightcrawler în X-Men 2) în comedia macabră Endgame al lui Samuel Beckett. Joi vă destindeţi la Shaftesbury Theatre cu un Musical nou, hiperentertaining, & Juliet, creat de Max Martin, maşina umană de produs hit-uri pentru Britney Spears, Kate Perry, Justin Timberlake şi Celine Dion. www.zilesinopti.ro

Pe 27 martie, la Royal Opera House din Covent Garden descoperiţi opera Jenůfa compusă de Leoš Jánacek, în montarea lui Claus Guth şi avându-l ca dirijor pe Vladimir Jurowski.

Merită să o ascultaţi în rolul titular pe superba tânără soprană Asmik Grigorian dar... nu e obligatoriu, iar alternativa se găseşte în 100 Club de pe Oxford Street: concertul de aniverare a 40 de ani de la lansarea albumului Sandinista!, susţinut de London Calling, cea mai tare trupă-tribute The Clash din UK. Sambătă, pe 28, mai mergeţi o dată la teatru, ca să nu-i scăpaţi la Harold Pinter Theater pe Toby Jones şi pe Richard Armitage în Unchiul Vania al lui Cehov. De unde-i ştiţi? Pe Jones din Jurassic World iar Armitage a fost Thorin în The Hobbit.

Motivul principal al pelerinajului la Londra îl reprezintă însă retrospectiveleeveniment Andy Warhol şi Steve McQueen de la Tate Modern, cele mai importante expoziţii dedicate celor doi artişti moderni adăpostite de fosta centrală electrică în ultimele decenii. Cea despre ‘Papa Artei Pop’ are vernisajul pe 12 martie şi conţine deopotrivă lucrări puţin cunoscute publicului larg (seria de Drag Queens afroamericane şi hispanice, perucile lui Drella) şi unele dintre cele care l-au făcut celebru, iar cea de-a doua prezintă 14 opere de referinţă create de McQueen, începând cu primul său film realizat cu o cameră Super 8, Exodus 1992/97. Şi dacă tot sunteţi la Tate Modern, nu rataţi încăperile ‘Performer and Participant’ în care expun artiştii români Paul Neagu şi Ana Lupaş.

PAGINA

31

FILM & TEATRU

INTERVIU DE IOAN BIG

L

foto © Ionuț Macri

MIHAI CĂLIN Realitatea privită cu alţi ochi

PAGINA

32

a mijlocul anilor ’90 , Mihai Călin, pe atunci proaspăt absolvent al UNATC, a devenit unul dintre cei mai populari actori din România datorită televiziunii iar notorietatea dobândită cu Superbingo sau Ştii şi câştigi s-a conservat datorită apariţiei constante în seriale, inclusiv mai recentele Umbre, O grămadă de caramele, Sacrificiul sau Fructul oprit, ori în producţii teatrale itinerante precum Intriga Teatrului Avangardia în care joacă alături de Medeea Marinescu, Şerban Pavlu, Cristi Iacob şi Ilona Brezoianu. Măsura talentului său, ajuns la deplină maturitate, este dată însă de rolurile remarcabile făcute pe scena Naţionalului bucureştean al cărui angajat este din 1993, precum Caliban în Furtuna sau Cera în No Man’s Land, ambele regizate de Alexander Morfov, Meto (Orchestra Titanic, r: Felix Alexa) sau Robert Evans (UFO, r: Bobi Pricop).

Din 27 martie, după 6 ani de absenţă, Mihai Călin revine şi în cinematografe în 5 minute, filmul lui Dan Chişu inspirat de fapte petrecute în realitate, al cărui conţinut dramatic se clădeşte în jurul jandarmului considerat vinovat pentru modul discutabil de intervenţie al forţelor de ordine în cazul întreruperii proiecţiei unui film cu tematică gay de către un grup de homofobi. Printr-o interpretare extraordinară, actorul conferă un plus de greutate şi nuanţare unei partituri (altfel) deja gândită de cineast a fi departe de un simplu nod într-o banală ţesătură cu subtext social. www.zilesinopti.ro

Întreaga urzeală de adevăruri din filmul 5 minute este menită în fapt a construi o dramă individuală, cea a jandarmului familist Nicu Holban. Crezi că am putea ajunge să empatizăm cu personajul?

Sunt momente în care s-ar putea întâmpla asta dar cred că, până la urmă, spectatorul nu va merge cu el... dar nici nu-mi pun problema asta foarte mult. Cred că abia la final el ajunge la un moment de înţelegere că a greşit. Îl apăr pentru că el, ca personaj, aşa cum şi eu probabil în viată, şi am şi prieteni, colegi, pe care cred eu că-i înţeleg bine din exterior, noi cu toţii ne creăm nişte motivaţii, alibiuri pentru tot ceea ce facem şi e foarte dificil să fim sinceri cu noi înşine, e dur.

Sigur, mă refer la lucruri importante şi nu la micile slăbiciuni de ignorat. E foarte greu să fii cinstit. Ceea ce am încercat noi să spunem este că el a înţeles că a greşit. E ceva din natura lui, din educaţia lui, care l-a împins să greşească. Până şi un homofob pus în anumite situaţii poate să înţeleagă, căci nu vorbim acum despre nişte monştri ci despre oameni normali, chiar dacă asta nu îi absolvă cu nimic. Nu vreau să fac o paralelă cu filmul lui Woody Allen, Blue Jasmine, dar personajul lui Cate Blanchett ştia ce nenoriciri face soţul ei însă preferă, pentru confortul şi luxul vieţii ei, să nu vadă şi, sigur, lucrurile astea îţi explodează în faţă la un moment dat. Cred că pe Nicu Holban asta îl defineşte cel mai tare: el este convins că are dreptate. Mai contează şi că el are o carieră importantă în meseria lui – aşa cum spune şeful lui, ‘Ăsta a salvat oameni, www.zilesinopti.ro

5 minutes too late

POP CULTURE MAGAZINE

e un erou’ - iar când ai succes, devii puţin orb la pericolele care te pasc. E un risc pentru noi toţi să nu ne punem întrebări de felul ‘Dar... dacă n-am dreptate?

Fie şi doar 5%?’, ştii, să ai măcar o mică îndoială. Oamenii care n-au îndoieli sunt periculoşi căci pot face lucruri foarte bune dar şi când derapează... şi jurnalista [personajul Dianei Cavallioti – n.r.] are dreptate dar n-are probe. Şi ce face? Încearcă să falsifice realitatea, să creeze nişte probe. Realitatea e în mişcare, totul e în mişcare, interacţionezi cu tot felul de oameni şi de probleme, ori dacă tu refuzi să te adaptezi realităţii şi rămâi inflexibil în dreptatea ta, atunci tu eşti cel care va pierde. Cam asta e zona în care am vrut să mergem cu personajul.

Se aseamănă în vreun fel acesta cu Caliban din Furtuna lui Shakespeare pe care-l joci la TNB? Nu m-am gândit la chestia asta. Sincer. Da, ar putea fi visceralitatea, cumva. Reacţionează instinctiv. Şi asta i se poate reproşa acestui jandarm care face multe lucruri bune dar care, de la un moment dat, trebuie să se lase ghidat de raţiune. Ori raţiunea spune că trebuie să protejezi oamenii

şi nu poţi să vii tu să zici ‘Mie nu-mi plac ăia. Ia mai dă-i în mă-sa!’ doar că nu-ţi plac ţie, asta-i visceralitate.

Visceralitate este şi când mă gândesc că fiica mea, care are 15-16 ani, e pe undeva şi mă întreb - neavând încredere în ea - dacă profită vreunul de ea. Şi-atunci o controlez de 2 ori pe an la ginecolog pentru că am în mine furia că eu nu pot să controlez situaţia. Este oribil dar am auzit de cazuri de-astea, să ştii.

Nicu Holban este în esenţă un patriarh, produsul unei societăţi tradiţionaliste şi conservatoare...

Da, absolut. E cel care oferă protecţie. Chestia asta masculină... deci eu aduc bani în casă, eu protejez familia, exact ca în trib. Eu sunt masculul alfa şi voi trebuie să faceţi ce zic eu. Nu vă oblig la chestii groaznice, vă iubesc şi vă protejez, dar faceţi ce zic eu, ştii? Cred că nu vorbesc prostii dacă spun că asta încă e majoritară în România.

Citiţi interviul complet cu MIHAI CĂLIN pe www.zilesinopti.ro PAGINA

33

ART EXPO

D

eschisă până în data de 4 mai, expoziţia semnată de Gregor Schneider la MARe (Muzeul de Artă Recentă) din Bucureşti reflectă gândirea complicată a unuia dintre cei mai provocatori şi controversaţi artişti contemporani, pionier al artei spaţiilor construite, un ‚copil teribil’ multipremiat, al cărui lucrări aflate în zeci de galerii şi muzee publice pot fi receptate fie ca sculpturi, fie ca instalații, fie ca... dincolo de toate acestea, generatoare de experienţe neobişnuite, angoatice, în arta curentă. Schneider a șocat, a enervat și a entuziasmat publicul, a produs dispute și a dizlocat la nivel public și conceptual percepția cu privire la limitele a ceea ce obișnuim să numim ”artă”.

PAGINA

34

Totes Haus u r

GREGOR SCHNEIDER. Camere Moarte /Dead Rooms La 16 ani, Gregor Schneider a avut prima sa expoziţie solo şi încă din 1985 s-a concentrat pe crearea unor medii arhitecturale stranii, u r, camere în interiorul camerelor concepute ca sculpturi prin care se poate păşi (sau nu), transmutând experienţa construită vizibilă spre spaţiul fantomatic al inconştientului şi impulsurilor necontrolabile. În 2001 a câştigat Leul de Aur la Bienala de la Veneţia cu Totes Haus u r, pentru ca în 2005 acelaşi oraş să îi refuze Cubul inspirat de Kaaba, destinat Pieţei San Marco, datorită naturii sale... „politice”. Tot Schneider este artistul care a cumpărat casa în care s-a născut șeful propagandei naziste, Joseph Goebbels, doar pentru a o documenta și

pentru a o demola din interior, molozul rezultat fiind destinat ca „exponat” în spații muzeale și simbolice. Este modul în care un artist și un filosof al spațiului interior a administrat memoria unei case, a unei țări și a unei lumi.

Fără a epuiza activitatea și opera artistului din 1984 până în prezent, expoziția de la MARe – care include o instalație de tip „cameră moartă” (fără titlu), 1 sculptură (Weisser Negativ Kern Massiv, 1999), 6 lucrări video produse între 1996 și 2019, și 11 fotografii realizate între 1988 și 1996 - este pe cât de sintetică, pe atât de revelatoare și de demonstrativă. Ea păstrează și exprimă fără compromisuri felul în care acesta a creat pe marginea ideii de spațiu interior, de spațiu locuit sau abandonat, de spațiu ca (și cu) memorie. La intersecția dintre arhitectură, design interior și instalație/ performance, arta lui Gregor Schneider este în primul rând un atac frontal la adresa angoaselor, a fricilor și chiar la adresa morții.

Camere Moarte, o expoziţie cu caracter special, de vizitat neapărat în această primăvară.

Schneider la MARe

Gregor Schneider şi Erwin Kessler (MARe)

TEXT DE IOAN BIG

www.zilesinopti.ro

ARTIȘTI URBANI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Pandele Pandele muralistul care transformă zidurile României în picturi „anti-realitate” Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România?

Cred că lucrurile frumoase vin doar când nu le mai cauți. În cazul meu, s-a întâmplat după ce m-am lăsat de graffiti în 2011, urmând să mă dedic picturii și „artei” de galerie am fost abordat în 2015 să mă alătur colectivului Sweet Damage Crew și de aici au început proiectele murale. Nici nu cred că este important să devii cunoscut, apreciat sau căutat, ideea e doar să fii onest față de tine, în orice faci. Dacă procesul artistic este ceea ce te ajută pe tine să ajungi la orgasm, atunci de ce ar mai fi importante astea? Expunerile și celebritatea sunt fantezii PAGINA

36

Pandele Pandele (Radu Pandele) are 26 de ani, s-a născut în Arad, a terminat UNArte la București și Design la Cluj, a experimentat cu mai multe forme de exprimare vizuală, dar în prezent se prezintă mai ales ca muralist. Este unul dintre artiștii care a transformat și transformă fațadele multor clădiri din România (București, Sibiu, Deva, Piatra Neamț, Baia Mare, Iași etc.) în opere de artă, făcând astfel ca orașele din țară să fie mai puțin gri.

Practicing My Goodbye Wave - Sibiu

minuscule, greu de savurat odată întâmplate, din cauza presiunilor.

Stilul personal e o megalomanie stranie, pe care mulți o pretind, însă nimeni nu o atinge, ne influențăm subconștient toți între noi. Vă invit să ne uităm la alte domenii în afara artei și să conștientizăm cât de util este să călcăm peste orgolii.

Cum decurge procesul tău creativ?

Procesul creativ este întreg, adică parcă nu-l simt oprit nici când, mă simt mai creativ în viață decât „la șevalet”, însă doar la șevalet se păstrează dovezile. Îmi vine să mă bag în toate direcțiile, să fac de toate, vreau mereu să învăț lucruri noi și să nu mă opresc din cursa asta. Eu am lucrat doar noaptea, atunci, târziu, murdar, înfometat și înfrigurat, sus la etajul 6, mă simt www.zilesinopti.ro

Child's Play - Deva POP CULTURE MAGAZINE

proiecte masive, însă cumva mi-au întărit disciplina.

Ești si street artist. Cum ți-a schimbat acest lucru felul în care percepi arta și lumea în general?

Nu sunt street artist, sunt

Mars Landing - Sibiu

muralist. Pictez legal pereți publici. Uneori sunt un mercenar, lupt pentru cauzele altora... sună cum sună, însă n-aș vrea nici asta să se oprească, e unul dintre factorii exteriori care mă motivează sămi ies din zona de confort. Îmi place procesul ăsta, mă simt foarte vulnerabil când pictez în public (vulnerabilitatea asta poate duce la prietenii, conflicte sau la nimic).

Ești unul dintre artiștii urbani care au picturi murale și prin mai multe orașe din țară. Povesteștene un pic cum ai ajuns să faci asta. Îmi place mult să călătoresc pentru a lucra. De fapt, în ultima vreme eu nu călătoresc decât unde am de lucru. Lucrarea mea preferată este, de obicei, ultima.

Acum e vorba de cea din Deva.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Tot anul 2019 simt că l-am petrecut în cartierul Berceni.

Gardul de la spitalul Obregia (2500 de metri pătrați și, pe partea cealaltă, alți 1400 de metri pătrați) și Școala 194 (2000 de metri pătrați). M-am simțit, pentru prima oară, depersonalizat. Sunt

www.zilesinopti.ro

Ce urmează pentru Pandele?

Ne pregătim pentru un sezon nou de murale, un sezon nou de expoziții și proiecte, iar simultan multiple exerciții de ordonare, adică un site, un catalog, un micro documentar. Vă invit însă în prezent să vizitați expoziția mea de la Galeria Mobius, e acolo de pe 7 februarie și până pe 21 martie.

Pictură murală, Piatra Neamț

singurul om viu. În lumina zilei doar am repetat rețete știute deja.

Cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic?

Subconștient se vor plimba inevitabil toate felurile de păreri socio-politice subiective, însă chiar nu am încredere în niciun om care vrea să schimbe lumea. Deci, nu este important. Arta este anti-realitate. Când vezi un film serios și te cuprinde total, nu-i mai percepi la fel pe colegii tăi de cinematograf, datorită faptului că și-au fost alături în experiența respectivă. Desigur, există multiple tipuri de artă, dar eu nu caut realismul, ci magia.

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Eat&Drink

POP CULTURE MAGAZINE

GURMAND: Tentaculos DRINK: Cocteilul cu bere, o plăcere Unde bei un vin bun în țară

MĂRȚIȘOARE COMESTIBILE

T

itlul te poate duce cu gândul la bomboane, ciocolată sau alte zaharicale, dar nu este deloc vorba despre astfel de „mărțișoare”, dimpotrivă. Este vorba despre mărțișoarele pe care ni le aduce primăvara în farfurie și pe care ar trebui să le căutăm cu toții pentru a profita de proprietățile lor, pentru a ne mai diversifica dieta și pentru a ieși din rutina culinară, dar și pentru efectul lor estetic.

Flori comestibile Salatele cu flori sunt parte din bucătăria noastră de sute de ani. Așa se face că există rețete cu flori mai puțin cunoscute, cum ar fi limba mielului sau limba boului. Ceva mai cunoscute în bucătăria românească sunt florile de salcâm sau de dovleac care se trec prin aluat și apoi sunt prăjite. Le găsim și acum în meniurile unor restaurante din țară. Dar, pentru că e vorba de un trend care a devenit din ce în ce mai popular în ultimii ani, ele pot fi acum comandate și online. De exemplu, de pe goveggie.ro

Microplantele Microplantele sau Microgreens, cum li se mai spune, sunt o categorie de legume sub forma unor plante tinere, comestibile și incluse în categoria de superfood. Ele nu au devenit populare doar pentru că arată „drăguț” în farfurie, ci pentru conținutului ridicat de minerale și vitamine, dar și pentru efectele detoxifiante pe care le au. În plus, vlăstarii plantelor au devenit din ce în ce mai populari și pentru că au un gust și o aromă mult mai intense. O gamă foarte mare de microplante poți găsi pe microgreens.ro

Plantele burgheze

Primăvara este și anotimpul „plantelor burgheze”, adică a sparanghelului, andivelor și anghinarelor, plante pe care acum le privim ca pe niște importuri, dar care, de fapt, au făcut parte din bucătăria românească până au fost interzise și scoase din cărțile de bucate de către comuniști, pentru simplul motiv că erau „mofturi” preferate de burghezi. Pe lângă faptul ca sunt foarte sănătoase, ele sunt și foarte gustoase, iar anghinarele sunt de-a dreptul spectaculoase, existând numeroase moduri în care pot fi preparate. Poți comanda astfel de „plante burgheze” de la aprozarele organice din România, cum ar fi nasulrosu.ro. www.zilesinopti.ro

PAGINA

39

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

GURMAND

Tentaculos Gustul primăverii din caracatița cu trio de cartofi de la Cuisine Royale. N-o să găsiți asta în lexicul culinar, dar e de-a dreptul tentaculos.

F

ructele de mare proaspete și bine făcute - merg în orice anotimp, dar mie-mi place să-mi încep mai cu seamă primăvara cu astfel de preparate, căci vara e prea mainstream, iar în rest riști să meditezi prea mult la drumul pe care l-au făcut până în farfuria ta.

Iar dintre toate fructele de mare de pe lumea asta, zic să zăbovim un pic asupra caracatiței. Mă refer la cea care nu e excesiv de proaspătă, adică vie, cum aud că mai e consumată aiurea, întrucât există un curent care ar dori abolirea consumului caracatițelor încă în viață, deoarece pot simți durerea. Așadar, mă declar din capul locului adeptul preparatelor care nu dau din tentacule, nu cântă, nu mișcă aripioara dorsală în farfurie și, da, nu se uită la mine.

PAGINA

40

Am mâncat caracatițe în toată Europa în diversele mele preumblări. La început cu sfială, mai apoi cu convingerea că e o carne care poate întoarce, ca la televizor, toate scaunele papilelor mele gustative. Sentimentul de sațietate pe care mi-l oferă instantaneu o porție nici prea-prea, nici foarte-foarte de caracatiță are ceva din magia care îi slujește drept ocupație lui Andrei Gârjob, amicul iluzionist care a prestat în restaurantul bucureștean din Centrul Vechi în care am mâncat caracatița din imagine.

La turci am înghițit-o sub formă de salată, într-un restaurant pescăresc. La greci am primit-o asezonată cu mirodenii elinești, ulei de măsline din cel pe care ai vrea să-l duci și acasă, căței de usturoi, oregano, piper și zeamă de lămâie atent dozată. La

portughezi am savurat-o sub formă de „arroz de polvo”, gătită cu orez adică, un soi de mâncare optim pentru anotimpurile mai reci (era un ianuarie însorit când am îmbucat-o, intrasem în Anul Nou la sacou, dar ratasem un revelion cu trupa de swing condusă de Woody Allen, e prea mult de povestit ca să dezvolt aici).

La spanioli am testat-o într-o „pulperia”, deși n-am avut privilegiul de a ajunge la Melide, în faimoasa Pulperia A Garnacha, unde caracatița e fabuloasă, deși e gătită simplu, doar cu ulei de măsline și boia.

La români, am avut mai multe experiențe și aproape toate au fost câștigătoare, ok, chiar și cele în care era preparată pe grătar.

Una însă cu totul memorabilă e cea a caracatiței cu trio de cartofi de la Cuisine Royale. Arată splendid și are toată savoarea meridională pe care o poți anticipa, ba și ceva în plus. Bașca, mi-a amintit de vorbele scriitoarei și naturalistei americane Sy Montgomery: ne-am despărțit de strămoșul nostru comun și al caracatițelor în urmă cu o jumătate de miliard de ani. Și cu toate astea, încă mai putem fi prieteni cu caracatițele.

Nou și vechi în centrul istoric

Când vorbești despre Cuisine Royale, e aproape inevitabil un joc de cuvinte: e cel mai nou restaurant din Centrul Vechi. Îl găsiți la parterul Hotelului Europa Royale de pe strada Franceză. Ca să apelez la limbajul influencerilor, aici nu trebuie să veniți pentru niște preparate culinare, ci ca să aveți o intensă experiență culinară. Responsabil de savoare e Chef Alex Cătănoiu.

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

3 restaurante din țară care reinventează bucătăria românească BUCUREȘTI  NOUA  Popa Nan 7  021.794.3294 NOUA este unul dintre cele mai bune restaurante cu bucătărie fină românească și reinventată. Este situat în zona Foișorului de Foc, într-o frumoasă casă veche, iar proprietar și head chef este Alex Petricean, un binecunoscut și apreciat bucătar român, care, înainte să-și deschidă propria afacere, a trecut prin multe restaurante cu stele Michelin.

www.zilesinopti.ro

CLUJ  1568 Bistro  B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 14  0770.163.152 1568 Bistro își propune să amintească celor care-i trec pragul de istoria impregnată cu tradiții și amintiri culinare a Ardealului, dar și de istoria multiculturală a acestei zone (anul 1568 e simbol al libertății religioase). Așa se face că aici a fost creată o bucătărie transilvăneană reinventată, o întoarcere modernă la rădăcinile vechi, unde gusturile deja cunoscute sunt puse într-un context nou.

BRAȘOV  Sub Tâmpa  Aleea de sub Tâmpa  0740.316.661 Sub Tâmpa s-a deschis în Brașov cu promisiunea unui concept unic în România: gastronomia transilvăneană tradițională reinventată. Așa se face că rețetele culese cu migală din cărți și manuscrise vechi prin aici alte forme și gusturi ceva mai rafinate, iar priveliștea asupra Brașovului e superbă.

PAGINA

41

TEXT DE POP CULTURE HORIA GHIBUȚIU MAGAZINE

Martie 2020 DRINK

Cocteilul cu bere, o plăcere

P

ersonal, percep berea mexicană ca fiind una de vară, de băut afară. Dar adevărul e că asta reprezintă numai o evaluare superficială, merge în orice anotimp și pe orice emisferă.

Așa că iată-mă într-o duminică după-amiază, la ziua unei prietene, decis să beau un coteil, hai două, pe bază de bere. Ceea ce la Modelier, în casa interbelică unde mergi îndeobște pentru burgeri, limonadele uriașe, cidru și nachos, poți bea din belșug, fiindcă există o filă întreagă din meniu cu cocteiluri pe bază de "La Cerveza Mas Fina". În capul listei tronează Coronarita, asupra căreia mă voi și apleca, vădit interesat.

Conține Corona, tequila, triplu sec și lime (mă rog, știam că există un soi oficial de lămâi pentru berea Corona și mai știam că nu mai știe nici dracu de ce se bea berea asta cu lămâie, dar vorba aia cu câte bordeie, atâtea obiceie e valabilă și la cocteiluri). Este și Corojito (bere, rom, zahăr brun, mentă și lămâie), v-ați prins, e o reinterpretare a popularului mojito, doar că are bere. Pe celelalte le trec în revistă repejor, pentru că mi se par cam girlish: Corona sunset (bere, gin, fructul pasiunii, lămâie), Caipirona (bere, Cahca, lime, zahăr), Corona senorita (bere, ananas, fructul pasiunii). Și îi cer simpaticei ospătărițe o Coronarita.

A, Coronita, zice ea. Zic ca ea, deși Coronita e o sticlă de bere de mai mici dimensiuni, cele pentru bar. Iar Coronarita e cocteilul, și în Yucatan, și aici. Bine, la ei se mai scrie și Corona Rita, e băutură oficială de 5 mai, conține cam ce scrie mai sus, doar că în Mexic se bagă sticla de bere cu gâtul în jos în paharul de cocteil. Iar

Coronarita e o combinație deloc sofisticată, dar dacă e consumată semi-responsabil, pune sub masă și un consumator versat. uneori se bea în pahar de margarita. În shaker se pun și cuburi de gheață, ca să-ți vină paharul la temeperatura ideală.

Vine comanda. Și beau. Decid că această combinație rafinat amăruie n-o să îi fure inima unui mixolog, însă e fix ce mi-am dorit lângă platoul ăsta de nachos cu carne de vită, jalapanos și sos picant. La al doilea pahar, încep să mă întreb dacă nu cumva tequila din cocteil are vreo legătură cu faptul că berea Corona se servește cu o felie de lămâie băgată pe gâtul sticlei. În al treilea pahar pun doar cerveza, ceea ce vă doresc și dumneavoastră acum, că s-a cam făcut ora închiderii.

Farsa cu Coronavirus

La începutul anului, pe fondul faptului că Internetul a potențat credulitatea planetară, a apărut un Fake News delicios, potrivit căruia berea Corona urma să-și schimbe numele pe motiv de asociere cu coronavirusul uman. Evident, a fost o glumă. Și, în fond, berea e mai veche: se bea din 1925, coronavirusul uman a fost descoperit, hăt, în 1965.

PAGINA

42

www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Unde bei un vin bun în țară

A

tunci când se întâlnesc doi pasionați de vinuri, pot vorbi zile întregi și fără întrerupere despre această licoare. Treaba asta face parte din frumusețea vinului, că are atâtea arome subtile încât nu te poți plictisi niciodată de el, pentru că nici nu vei putea vreodată să deguști toate sortimentele care există. Dar poți încerca, mai ales că-ți punem la dispoziție și o listă cu 5 locuri de specialitate din țară:

BUCUREȘTI  Lovin'  Intrarea Tudor Ștefan 26  0767.320.464 La Lovin' se organizează frecvent sesiuni de wine tasting, iar în meniu se regăsesc vinuri din toate țările cu tradiție în această „artă”. Dar, micuțul wine bar din Floreasca oferă iubitorilor de vinuri și tot felul de tapas care complimentează această licoare.

BRAȘOV  Terroirs Boutique du Vin  Postăvarului 2  0733.539.586 La Terroirs poți să deguști sau să iei pentru acasă peste 500 de sortimente de vinuri.

Dar, odată ce ajungi aici și începi să colecționezi pahare goale pe masă, s-ar putea să nu mai vrei să pleci acasă, căci atmosfera te împinge să te lungești la povești și taclale.

CLUJ  Old Town Wine Bar & Prosciutteria  Republicii 7  0758.244.655 Old Town este un loc cu mâncăruri rafinate și vinuri alese, dar aici au loc și seri de tango, recitaluri, evenimente culturale, dar mai ales dedicate culturii vinului, cum ar fi sesiunile de wine tasting sau wine pairing. www.zilesinopti.ro

TIMIȘOARA  The Wine Guy  Emanoil Ungureanu 6  0745.534.115 The Wine Guy este un magazin dedicat exclusiv vinului și conține o selecție largă de aproximativ 300 de vinuri din România, Moldova, Franța, Italia, Spania, Portugalia, Grecia, Austria, Ungaria, Noua Zeelandă, Chile, Uruguay, Australia, Argentina etc. Însă, spațiul oferă de asemenea posibilitatea organizării de degustări și evenimente legate de vin.

IAȘI  Travagant  Șos. Sărărie 17-13  0332.100.777 Travagant se prezintă drept: „Degustărie. Băcănie. Restaurant.” Asta înseamnă că poți cumpăra de aici tot felul de delicatese, dar poți să și rămâi să petreci o seară romantică în acest bistro cu specific franțuzesc și cu vinuri speciale.

PAGINA

43

POVEȘTI DE SUCCES

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

BumbagR și Ramona Manea Brand-ul și omul prin care s-a popularizat borseta în România Povestește-ne cum ai ajuns să transformi borseta, un accesoriu al anilor '80, într-o afacere de succes în România anilor 2000. În 2007 am creat prima borsetă, dintr-o pură necesitate. Nu era prea frumoasă, dar mă ajuta să am mai multă mobilitatea în timpul jobului. Când au văzut colegii ce practică poate fi o borsetă, m-au rugat să le fac și lor. Și-au dat seama că uneori un accesoriu banal pe care în mare parte îl purtau parcangii (din spusele lor) poate fi un obiect de nelipsit din rutina de zi cu zi. Cumva, acela a fost primul moment când am realizat că are un mare potențial acest accesoriul al anilor ‘80. În acea perioada PAGINA

44

eram studentă la secția Modă, din cadrul Universității de Artă București. A fost destul de la îndemână să transform banala borsetă într-un accesoriu util, dar și de fashion.

Cât de greu a fost să-i convingi pe români că au nevoie de o borsetă și că e și cool să o porți?

Ramona Manea are 29 de ani și este ab­solventă a Universităţii Naţio­nale de Artă din Bucureşti, sec­ţia Modă. Ea este cea responsabilă pentru popularizarea borsetei la noi în țară. În 2007 a creat prima borsetă, când încă era studentă, și astfel a început povestea brandului BumbagR. Pentru realizarea borsetelor, Ramona colaborează de multe ori cu ilustratori, pictori şi designeri. Iată povestea acestei afaceri de succes: Trebuie să recunosc că la început a fost un pic dificil. Oamenii știau de ce ar trebui să poarte o borsetă, erau conștienți că i-ar ajuta să nu-și mai piardă lucrurile mărunte și importante din buzunare sau pur și simplu le-ar ușura fluiditatea în trafic, dar aveau un blocaj mental.

Nu puteau trece peste gândul că, dacă ar purta o borsetă, majoritatea îi va asocia cu un nene de la parcare. Am făcut tot felul de shooting-uri în care am pozitionat borseta pe vârful piramidei a self esteemului. I-am schimbat forma, am construit-o pe nevoile omului zilelor noastre. Am făcut diferite filmulețe în care arătam cât de utilă este și în același timp cum îți poate schimba outfitul, astfel încât să te transforme într-o vedetă a streetwear-ului urban. Într-un final, efortul meu uriaș, de a schimba mentalitatea oamenilor, a început să dea roade abia când am asociat borseta cu diferite www.zilesinopti.ro

Martie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

produsul BumbagR devine mai calitativ.

Te mai ocupi și cu altceva în afară de BumbagR sau poți să te susții din acest business?

Nu! Tot timpul îl dedic acestui brand cu dorința să ajung și mai departe. Da, mă susțin din această meserie de borsetar, dar, dacă nu-mi plăcea, probabil nu aveam profit și evident că nu reușeam să mă întrețin din acest business.

branduri de lifestyle și, practic, dintr-o dată acest accesoriu, care, după părerea mea, avea toate calitățile necesare de a fi băgat în seamă, a început să fie cool.

Ce părere ai despre piața de urban fashion din România?

Este într-o super creștere.

Au început să apară și la noi magazine dedicate fashionului urban. Într-un singur an s-au deschis 2 mari magazine de acest gen (vezi Footshop și Sneaker Industry), ceea ce mă face să cred că există un potențial în România și în curând va exploda piața de branduri dedicate streetwear-ului.

Sunt foarte mulți oameni care au început să cumpere produse de la branduri locale și să aibă încredere în stylingul lor. Acești oameni sunt cei care îmi susțin brandul, sunt acei oameni care vor trece România la următoarea etapă. Cred în viitorii și actualii designeri români, și mai cred

că vor aduce România la prag de concurență cu marile orașe urbane din întreaga lume.

Ce e diferit la felul în care faci borsetele acum, față de 2007, momentul în care ai început?

De-a lungul timpului am încercat multe forme/tipare, dar cel mai vândut a fost tot cel clasic, pe care l-am conceput de prima dată, în 2007. De fiecare dată când am lansat un produs nou, am luat-o de la capăt cu tot ce ține de marketing. Nu este o muncă ușoară. Am făcut ușoare schimbări modelului clasic de borsetă datorită evoluției tehnologiei. Telefoanele sunt mai mari acum, față de ce exista în 2007, automat buzunarul pentru telefon trebuie să fie mai mare; fermoarele sunt mai calitative acum, față de vremurile de atunci, materialele sunt mai ușor de personalizat față de 2007.

Odată cu evoluția tehnologică, și

Cum prevezi evoluția brandului BumbagR în următorii 5 ani?

Următorii 5 ani vor fi anii în care trec la un nivel la care visez de mult. Îmi doresc tare mult un shop fizic. Lucrez de ceva vreme la acest vis și în cursul acestui an va fi realizat.

Cred că shop-ul este vârful piramidei, dar mai am și alte realizări de bifat. Îmi doresc să ajung pe piața internațională, să-mi măresc echipa și atelierul, pe scurt prosperitate și succes.

PAGINA

45

TEXT DE IOAN BIG

POP CULTURE MAGAZINE

POP-UP STORiEs

(Super)Eroine din comics-uri pe marile ecrane

C

u 100 de ani în urmă, în 1920, activista americană Margaret Sanger publica, cu un imens succes, cartea Woman and the New Race, bestseller ce avea să îl inspire pe psihologul William Marston în crearea Prinţesei Diana din Themyscira, amazoana plămădită din lut de mama ei, Regina Hipolita, şi înzestrată cu puteri supraomeneşti de către zeii greci... pe scurt, Wonder Woman, prezentată consumatorilor de Pop culture de către DC Comics în ianuarie 1942 (Sensation Comics #1).

Supereroina, infiltrată în plebe ca Diana Prince, a supravieţuit www.zilesinopti.ro

trecerii timpului surfând pe sucesiunea de valuri feministe pentru a ajunge în secolul 21 cu o personalitate, look şi fictografie adaptate vremurilor moderne, cele în care Hollywood-ul pare să fi îngenuncheat spăşit pentru a jura supunere promotoarelor ‘hashtag feminism’-ului. Wonder Woman este mai nou o semizeiţă protectoare a umanităţii în faţa oricărui pericol (supra) natural din univers... oarecum la fel ca şi rivala sa Captain Marvel aka Carol Danvers, mai tânără (a apărut în comics-uri abia în ‘77), de care a scăpat însă cel puţin până în 2022, când Marvel Comics estimează că va lansa sequel-ul la filmul din

2019 cu Brie Larson. După hit-ul din 2017, Wonder Woman revine mult mai repede pe ecrane, anul acesta, în Wonder Woman 1984 (r: Patty Jenkins), dar Gal Gadot va trebuie să fie extrem de convingătoare pentru ca publicul de cinema, infidel de felul său, să nu o lase de izbelişte în favoarea lui Black Widow (Scarlett Johansson), eroina creată de Stan Lee în ’64 (Tales of Suspense #52), care se întoarce la rădăcinile sale ruse într-o continuare la Captain America: Civil War, sau, mai verosimil, a lui Andromaca din The Old Guard (r: Gina PrincePAGINA

47

Martie 2020

Bythewood), unde personajul născut în 2017, aflat la debutul în cinema, este interpretat de... Charlize Theron, o altă amazoană modernă dacă ne gândim la Furiosa din Mad Max: Fury Road. Plus că, la anul, Thor, care e 100% zeu şi nu un ‘semi’ ca Diana, revine ca... femeie, “Zeiţa Tunetului”, sub înfăţişarea lui Natalie Portman, în filmul lui Taika Waititi. C-aşa-i (şi) în comicsuri, mai ales în cele create în perioada celui de-al 4-lea val feminist.

Trecere în revistă sumară a câtorva dintre (super)eroinele ajunse din comics-uri icon-uri pe marile ecrane, cu limitare la personajele pozitive şi nu la cele cu o moralitate sau un comportament discutabil precum Harley Quinn, Catwoman, Dark Phoenix, Hela ori Mystique. Prima îşi are originea în benzile desenate create de JeanClaude Forest (1962), aproape de apogeul celui de-al doilea val feminist (Betty Friedan a publicat The Feminine Mystique în 1963), asociat Revoluţiei Sexuale. În BD-ul considerat acum primul comics porno din istorie, Barbarella reprezenta în anii ’60 simbolul femeii moderne şi emancipate într-o epocă a eliberării sexuale definită (inclusiv) prin intrarea în uzul comun a metodelor contraceptive şi acceptarea formelor alternative de sexualitate. Cinefilii au rămas în minte cu imaginea lui Jane Fonda în filmul lui Roger PAGINA

48

POP CULTURE MAGAZINE

Vadim din ‘68, cu ea în rolul aventurierei spaţiale care îşi foloseşte nurii pentru a împiedica un savant din alt sistem planetar să distrugă Pământul cu o super-armă. Pe ecran, Barbarella supravieţuieşte în final sexului fără anticoncepţionale şi torturii în “orgasmatron” şi s-a bucurat de un asemenea succes încât nicio altă candidată venită din comics-uri nu s-a mai apropiat vreodată de popularitatea ei, cel puţin până în efervescenţii ani ’80 când Supergirl (1984, r: Jeannot Swarc, cu Helen Slater în rolul verişoarei lui Superman, creată de Otto Binder în 1959) şi Red Sonja au emis fără succes primele pretenţii, cea din urmă datorită staturii imperiale al Brigittei Nielsen în Fantasy-ul lui Richard Fleischer din 1985, în care atletica eroină roşcată expertă în mânuirea sabiei imaginată de Roy Thomas, ce debutase pentru Marvel în 1973 alături de Conan the Barbarian, face echipă cu Lord Kalidor (Arnold Schwarzenegger).

Apoi, odată cu cel de-al treilea val feminist, sfârşitul de veac a coincis cu apusul acestui trend din categoria consumeristă “femsploitation”, marcat în cinema doar de încă o eroină ieşită din ordinar, Barb Wire, în pelicula din 1996 al lui David Hogan, cu Pamela Anderson în rolul patroanei de bar şi vânătoarei de recompense dependente de adrenalină lansată ca personaj de Dark Horse Comics în ’94.

Orice tentativă post-2000 de a continua în direcţia exploatării excesive a calităţilor fizice ale femeilor a fost întâmpinată cu www.zilesinopti.ro

Martie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

rezerve de public, probabil cel mai bun exemplu în acest sens fiind Elektra din 2005 (r: Rob Bowman), în care tentativa (lăudabilă) al lui Jennifer Garner de a intra în pielea asasinei cu sânge grecesc imaginată de Frank Miller în 1981 în Daredevil #168 a fost anihilată de un scenariu inept, însăilat din frânturi ale aventurilor sale în comics-urile Marvel. În sectorul “crowd pleasing”, invazia supereroinelor pe marile ecrane a fost masivă şi concertată din momentul confirmării forţei impactului la public al francizei X-Men, demarată de Bryan Singer, şi care numără până în acest moment 12 filme (2000-2019) cu Storm, Raven, Domino sau Rogue.

Pe calea deschisă de X-(Wo)men şi până la

Birds of Prey, au păşit grupat, uşor-uşor, antieroinele - “femmes fatales”... mai mult sau mai puţin - din Neo-Noir-urile lui Frank Miller, Sin City şi The Spirit, în filmele din 2005, 2008 şi 2014 (Gail/Rosario Dawson, Nancy Callahan/Jessica Alba, Sand Saref/Eva Mendez, Berthie/Lady Gaga, etc) dar şi Lorraine Broughton din Atomic Blonde (2017, r: David Leitch, cu: Charlize Theron), agenta MI6 apărută în The Coldest City, comicsul lui Antony Johnston de la Oni Press din

www.zilesinopti.ro

2010, şi Alita (2019, r: Robert Rodriguez, cu: Rosa Salazar), “fata” semi-CGI al lui James Cameron extrasă din paginile seriei Manga creată de Yukito Kishiro (Gunnm, 1990).

Personajele feminine pozitive din panteonul comicsurilor cu impactul cel mai substanţial în entertainmentul cinematografic rămân totuşi, fără îndoială, Wonder Woman şi Captain Marvel dar până vom putea ajunge să tragem o concluzie, rămâne de văzut şi cât de convingătoare va fi Anya Taylor-Joy ca juna expertă în teleportare Illyana Rasputin aka Magik în New Mutants (echipa creată de Chris Claremont pentru Marvel în 1982 ca spin-off la X-Men), ce va fi lansat la noi la începutul lunii aprilie.

Citiţi versiunea integrală pe www.zilesinopti.ro PAGINA

49

TRAVEL&MUSIC

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Cum să te pierzi în Amsterdam pe muzica lui Eric Clapton

P

e timp de vară, orașul Amsterdam se transformă într-o oază de verdeață, iar străzile par să găzduiască non-stop un fel de festival care celebrează cultura urbană de toate felurile. Diversitatea e la ea acasă, iar vara acest lucru se vede cel mai bine în cel mai popular oraș al Olandei.

Bineînțeles, dacă tot ajungi în Amsterdam e recomandat să vizitezi măcar unul dintre faimoasele coffee shop-uri, asta ca să înțelegi care e treaba cu mirosul înțepător și intrigant de pe străduțele orașului. Până la urmă,

BUGET  Cursă Blue Air: 19 - 21 iunie ~ 2.400 lei (în funcție de perioada în care cumperi biletele)  Cazare: B&B Zuid Oost Heesterveld (8.6 Fabulous) 1,046 lei / camera dublă  Bilet concert: 95 de euro PAGINA

50

olandezii sunt foarte deschiși la minte în ceea ce privește felul în care alegi să te relaxezi. Deci, poți să-ți permiți pentru o zi să uiți de toate ideile preconcepute ale minților închise.

Revenind la chestiuni mai turistice, trebuie să știi că Amsterdamul este un labirint în care te poți pierde ușor în rătăciri ciclice. Asta pentru că, dacă-l privești de sus, orașul arată ca o secțiune transversală printr-un bulb de lalea, cu numeroasele sale străduțe și canale (aproape) concentrice. Și asta ți-aș și recomanda: să descoperi acest oraș pierzândute în el. Crede-mă, va fi o aventură de neuitat. Și poți face asta într-un city break în iunie, când în oraș ajunge și turneul lui Eric Clapton, un artist legendar a cărui muzică are un ecou aparte în acest minunat oraș.

Iată cum să te „pierzi organizat” prin Amsterdam, pe muzica lui Clapton, într-un fel de warmup sau after party la concertul său de pe 19 iunie, de la Ziggo Dome (superba sală polivalentă a olandezilor).

 Închiriază o bicicletă, pune-te pe o pistă de biciclete și pedalează cât te țin picioarele („Can't Find My Way Home”). Îți vine sau nu să crezi, Amsterdam a fost un oraș mai sufocat de trafic decât Bucureștiul. Dar asta se întâmpla în anii 1960, iar atunci olandezii au organizat proteste până când autoritățile au început să transforme orașul într-unul din ce în ce mai prietenos cu bicicletele. Astăzi este un paradis al transportului alternativ, iar olandezii merg pe 2 roți mai bine ca pe 2 picioare.  Descoperă orașul cu un tur cu barca pe canale („My Father`s Eyes”). Rețeaua de canale a Amsterdamului face parte din patrimoniul mondial al UNESCO și este mai circulată ca rețeaua de drumuri din interiorul orașului.

De asemenea, aceasta trece pe lângă toate monumentele și clădirile importante din oraș, așa că un tur cu barca nu este o opțiune, ci o obligație.  Încearcă să traversezi toate cele 1200 de poduri din Amsterdam („Layla”). Iată o provocare (imposibilă) chiar și pentru un olandez. Având atât de multe canale, Amsterdam are foarte multe poduri, unele vechi de peste 400 de ani, altele moderne, unele romantice, altele cu povești tragice etc. Ce vreau să spun este că fiecare pod din Amsterdam are o poveste de spus despre acest oraș. A, și pe timp de noapte, toate podurile din oraș sunt luminate superb. www.zilesinopti.ro

www.roimage.ro /roimage2000

DIN 27 MARTIE 2020 LA CINEMA

Y I F E I

L I U

LA CINEMA DIN 27 MARTIE 2020 ©2020 Disney