Bijuterii legendare în Pop culture

POP-uP STORies Bijuterii legendare în Pop culture

Pentru a celebra moștenirea Tiffany & Co., la Galeria Saatchi, din Londra, expoziția Vision & Virtuosity poartă vizitatorii prin arhivele și istoria Casei americane de bijuterii, care a luat naștere în urmă cu 185 de ani, prin intermediul a șapte secțiuni care vor prezenta șapte teme diferite legate de identitatea brandului. Existând și o întreagă porțiune dedicată filmului Breakfast at Tiffany’s și faimosului colier Ribbon Rosette, creat de designerul francez Jean Schlumberger, în 1961, care are în centrul său un Tiffany Diamond galben, de 128,54 de carate, purtat de Audrey Hepburn în fotografiile promoționale, expoziția arată cum, în universul Pop culture, bijuteriile ocupă un loc special, anumite piese iconice având un impact puternic asupra trendurilor și vorbind despre personajele și starurile care le-au purtat.

Atunci când ne gândim la bijuteriile din lumea cinematografiei (mai ales din perioada Old Hollywood), Elizabeth Taylor (care a avut una dintre cele mai impresionante colecții private de bijuterii din Statele Unite) reprezintă un punct important de referință. Pentru început, în filmul The V.I.P.s (1963), unde a jucat alături de Richard Burton, Maggie Smith și Orson Welles, actrița a ales faimoșii săi cercei în formă de lacrimă, din smarald, alături de broșa cu safir și diamant purtată în ziua în care s-a căsătorit cu Burton, ambele aparținând Casei Bvlgari („I introduced Liz to beer, she introduced me to Bvlgari”). În același an, în Cleopatra, Taylor a apărut pe marele ecran având la mână o brățară de aur în formă de șarpe (din colecția Bvlgari Serpenti), decorată cu rubine, diamante și smaralde.

Un alt moment iconic pentru universul Pop culture este cel în care Marilyn Monroe, care o juca pe Lorelei Lee, în Gentlemen Prefer Blondes (1953), a purtat, în timp ce cânta „Diamonds are a girl’s best friend”, un pandantiv considerat cea mai veche bijuterie folosită într-un film (având, atunci, peste 500 de ani). În pozele de promovare, piesa avea în centrul său

diamantul Moon of Baroda

(vândut, în 2018, pentru 1,3 milioane de dolari), purtat cândva de împărăteasa Maria Tereza a Austriei și de Maria Antoaneta.

Foto: Vogue France

Din partea Casei Cartier, în High Society (1956), Grace Kelly, cunoscută în acel moment pentru eleganța perlelor pe care le purta, atât pe marele ecran (cum se întâmplă în filmul Rear Window, din 1954, regizat de Alfred Hitchcock, care s-a folosit de bijuteriile Casei și în producții precum Lifeboat), cât și în viața privată, are pe deget inelul de logodnă primit din partea Prințului Rainier al III-lea de Monaco, care completează perfect povestea personajului Tracy Lord. O altă piesă Cartier apare și în The Las Vegas Story, la gâtul lui Jane Russell, colierul valorând, în 1952, aproximativ 150.000 de dolari.

Tot din perioada Old Hollywood, ne putem aminti de cele 4 brățări cu diamante, așezate peste mănușile albe, din satin, purtate de Jean Harlow în Dinner at Eight (1933), de broșa în stil victorian care apare în Gone With the Wind (1939), la gâtul lui Vivien Leigh, de mărgelele stratificate și colorate purtate de Carmen Miranda în Week-End in Havana (1941), de tennis necklace-ul pe care Rita Hayworth îl are la gât în Gilda (1946), scos în evidență datorită rochiei negre, din satin, fără bretele, de piesele purtate de Audrey Hepburn în adaptarea din 1956 a romanului Război și Pace (diadema și cerceii tip candelabru) sau de majoritatea bijuteriilor prezentate de Bette Davis în The Anniversary (1968).

Foto: Rafinery29

Odată cu finalul perioadei Golden Age, bijuteriile au rămas o parte importantă a fenomenului Pop culture, începând să facă parte predominant din recuzita de film (și nu din colecțiile personale ale actorilor), vorbind despre personalitatea personajelor. O astfel de bijuterie este colierul alb, cu 23 de rubine așezate în interiorul unor inimi făcute din diamante, purtat de Julia Roberts în Pretty Woman (1990), și realizat special pentru film de către bijutierul francez Fred Joaillier (valorând, în prezent, peste un milion de dolari).

O altă piesă rămasă în istoria cinematografiei moderne este și „Inima Oceanului”, colierul albastru, de 56 de carate, din Titanic (1997), purtat de Rose în cele mai importante secvențe ale filmului (precum momentul în care este pictată de Jack sau, în final, când obiectul este aruncat, simbolic, în ocean). Chiar dacă în timpul filmărilor, Kate Winslet a purtat o bijuterie făcută de producătorul britanic Asprey & Garrard, mitul colierului reprezintă un element de bază în poveste (cu un impact puternic asupra identității personajelor). Piesa a rămas un simbol Pop culture, o replică în valoare de 2,2 milioane de dolari, fiind purtată de Céline Dion la Premiile Oscar din 1998, unde a cântat My Heart Will Go On.

Foto: Bejeweled

În Moulin Rouge!, Satine (Nicole Kidman) primește de la Ducele de Monroth (Richard Roxburgh) un colier realizat din 1.308 de diamante, proiectat de bijutierul australian Stefano Cantur, care, la momentul lansării filmului, a fost cea mai scumpă bijuterie folosită într-o producție cinematografică (un milion de dolari). Totuși, odată cu apariția filmului How to Lose a Guy in 10 Days, în 2003, titlul a fost preluat de Colierul Isadora, purtat de Kate Hudson, care, pe lângă cercul din diamante albe, are în centrul său un diamant galben, de 84 de carate, valorând aproximativ 5 milioane de dolari. La Premiile Oscar din 2019, Lady Gaga a purtat o reinterpretare a colierului, aparținând Casei Tiffany, care a avut în centrul său același diamant folosit de Audrey Hepburn în fotografiile pentru Breakfast at Tiffany’s.

După ce Sex and the City a introdus faimosul lănțișor „Carrie”, purtat de Sarah Jessica Parker pe întreg parcursul serialului, în cel de-al doilea film, Carrie Bradshaw primește de la John Preston (Mr. Big) un inel de logodnă special, făcut de designerul italian Itay Malkin, care are în centrul său un diamant negru, montat în aur alb de 18K.

Un alt film reprezentativ pentru lumea bijuteriilor este și adaptarea din 2013 a romanului Marele Gatsby, în care designerul de costume Catherine Martin a lucrat alături de Tiffany & Co. pentru a crea o întreagă colecție (Blue Book) inspirată din excesul anilor ’20. Cea mai importantă piesă din film este

bentița cu perle și diamante

purtată de Daisy Buchanan, care amintește de accesoriile specifice generației Flapper.

Pe lângă bijuteriile extravagante, făcute din materiale prețioase, în universul Pop culture există și o serie

de piese care rămân iconice datorită legăturii lor cu spațiul

de poveste. Ne putem gândi, astfel, la inelul făurit de Sauron (The One Ring) în Mount Doom, care face parte din Middle Earth-ul lui J.R.R. Tolkien, la diadema Rowenei Ravenclaw, din Harry Potter, care capătă, precum inelul, statutul unui obiect blestemat, la colierul folosit de Hermione pentru a călători în timp, la choker-ul purtat de Harley Quinn în Birds of Prey (inscripționat cu „Bruce”, care poate aminti de Bruce Wayne sau poate fi un tribut adus lui Bruce Timm, co-creatorul personajului), la cele 6 Infinity Stones din universul Marvel sau la colierul în formă de dragon purtat de Daenerys (Emilia Clarke) în Game of Thrones.

Indiferent dacă vorbim despre piesele din colecțiile personale ale starurilor din perioada filmelor clasice, despre recuzita folosită pentru cele moderne sau despre obiecte care capătă diverse caracteristici în anumite lumi de poveste, așa cum spunea Audrey Hepburn în scrisoarea de mulțumire adresată Casei Tiffany, în 1987, citându-l pe John Keats, „A thing of

beauty is a joy forever.”

Foto: Carey Mulligan în rolul lui Daisy, 2013

Muzică CAPITOLUL MUZICĂ ESTE SUSȚINUT DE

Playlist-ul lui Jean-Michel Basquiat

Împărtășirea muzicii poate fi un lucru aproape personal și intim, așa că indiferent dacă ai ajuns aici voit sau din greșeală, avem nevoie de câteva vorbe de început despre personajul din titlu, ca să vă cunoașteți mai bine. Basquiat a fost un artist plastic, de culoare, încadrat în curentul neoexpresionist, și o figură culturală a anilor ’80 americani. Fiind acest downtown boy, genialitatea sa vine din referințele vremii de care era înconjurat permanent, el începând să creeze mai întâi prin graffiti. Arta sa are, în definitiv, și o latură activistă, multe dintre nedreptățile și frământările cauzate de manifestările de rasism fiind ilustrate în lucrări. Înconjurat e totuși un cuvânt mult prea mic, fiindcă Basquiat era cu totul absorbit de cultura ce mișuna în jurul lui, aici având un loc important muzica vremii, de la jazz, la hiphop și punk. Așadar, vom explora cât putem experiențele lui muzicale transpuse în artă și ne vom aminti și spusele sale: arta e cum decorăm spațiul, iar muzica cum decorăm timpul.

Bebop. Stilul, răsărit în anii ’40, a reprezentat o reinventare a ceea ce însemna armoniile de jazz. Mai mult, era și un soi de strigăt al oamenilor din cultura afroamericană, ce voiau să fie mai mult decât simpli entertaineri și să fie tratați egal în orice, nu doar atunci când sunt pe scenă. Dedicarea pentru acești artiști nici măcar nu trebuie descifrată, căci se vede cu ochiul liber în tablouri precum Bird on Money, dedicat lui Charlie Parker, zis și Bird, sau The Horn Players, în care Bird este înfățișat alături de saxofonul său, față în față cu Dizzy Gillespie, alături de a sa trompetă. Opera conține de asemenea și multiple trimiteri la lumea jazz-ului, cum ar fi cuvântul ornithology, reprezentând o compoziție de-a lui Parker. Pe lângă aceștia, Basquiat îi îndrăgea pe Duke Ellington, Cab Calloway, Louis Armstrong.

Hip-hop. Fix în acea perioadă, cultura și muzica hip-hop începeau să își facă loc voit în mainstream. Unul dintre momentele memorabile ale acestui drum este videoclipul piesei Rapture, a lui Blondie, în care Deborah Harry își spune versurile într-o manieră rap, pe un fundal de graffiti și cu Basquiat jucând rolul unui DJ. Cu toate acestea, artistul nu s-a mulțumit a fi doar fan, ci și practician. Astfel, el este cel care a produs piesa Beat Bop, a graffer-ului Rammellzee și raperului K-Rob. În plus, a fost și DJ în cluburi precum Mudd Club.

Propria trupă, Gray. Pentru că iubitorii de alternativ nu suportau ca tot ceea ce se întâmpla în underground să iasă din comunitate și ca mișcare împotriva curentului new wave, au inventat no wave. Astfel, ei prelucrau piese și sunete și le făceau cât mai disonant posibile, folosindu-se de chitara electrică nu ca instrument muzical, ci pentru a crea diverse sunete. Tot ce crea Basquiat era inspirat de ceea ce vedea, auzea și simțea pe pielea lui. Astfel, dacă vrei să pătrunzi în universul său, să îl descoperi mai bine sau pur și simplu ai chef de niște muzică cum se cuvine, dă-i un search la ce ai mai sus.