Zile și Nopți | August 2024

august 2024 | zilesinopti.ro

Bucură-te de vară, în Timișoara

celebrare-timisoara.ro

Editorial

Destinatii

de vacanţă

în

Ioan BIG, publisher

Saugust, cu ceva festivaluri şi... mai multă răcoare

erile Filmului Românesc la Iaşi, Untold şi

Jazz in the Park la Cluj, Summer Well la Bucureşti, Focus in the Park la Sibiu sau Festivalul de Operă şi Operetă la Timişoara sunt evenimente festivaliere devenite deja branduri de tradiţie, care, fără îndoială, reprezintă motive puternice pentru ca adepţii unor forme particulare de expresie culturală şi artistică să îşi planifice din vreme escapade urbane în afara ariei lor de reşedinţă, doar că cel puţin la fel de multe sunt şi persoanele care visează la o vacanţă în care, pur şi simplu, să se relaxeze printr-o schimbare radicală de mediu şi de experienţă, una care, eventual, ar putea include şi festivaluri, dar nu obligatoriu.

Până la urmă, majoritatea oamenilor se ghidează după ce le oferă diversele destinaţii în general, indiferent că îşi propun să descopere Dunărea, din amonte până-n Deltă, sau să-şi petreacă zilele libere din sezonul estival pe şezlong, la malul mării. Dacă, în afară de asta, li se oferă şi şansa unor festivaluri pe gustul lor, care se petrec în timpul sejurului în regiunea vizitată, cu atât mai bine... aşa cum se întâmplă aproape de fluviu, de exemplu, indiferent că ne gândim la Festivalul Medieval al Cetăţii Severinului sau la Anonimul din Sfântu Gheorghe, ori pe litoral, cu ale sale Eforie Colorat, Out of Doors Costineşti Fest, Festivalul de Artă Techirghiol, Sunset Festival, mutat din Vamă la Mamaia, Fusion Music Fest şi JazzUP Sea Fest Constanţa, Festivalul de comedie Râzi ca prostu’ la mare şi Sunwaves Întrucât prognoza meteo sugerează că vom avea în continuare parte de o vară hot, cele mai căutate zone rămân, totuşi, cele asociate unor temperaturi mai suportabile. Cu Brezoiul lumii aproape de

final - doar Baricada Folk se mai întâmplă acolo la început de august -, sudul nu mai oferă mare lucru, cu puţine excepţii notabile, toate muzicale (We Love Music, The Jazz Cave şi Posada Rock), aşa că trecem direct la munte, unde un new entry ca destinaţie de vacanţă festivalieră se relevă a fi Bucovina, care, dincolo de pitorescul locurilor, apele minerale, păstrăvii afumaţi în cetină şi mănăstirile-monument UNESCO, invită turiştii şi prin intermediul Bucovina Motor Fest, Câmpulung Film Fest, Amestec-Fest şi Cetatea de Rock Cea mai căutată regiune este, deloc surprinzător, cea a Braşovului, care beneficiază nu doar de poziţia centrală pe harta ţării şi de uimitorul său patrimoniu natural, istoric şi cultural, dar şi de o coagulare evenimenţială ce dă semne de coerenţă, astfel încât festivalurile acoperă întreaga lună, fără a se canibaliza însă ca profil, aspect vizibil încă din primul weekend, cu Rockstadt la Râșnov, 3 Smoked Olives la Hărman şi SoNoRo Musikland în satele Criţ şi Meşendorf. Plecând de aici, programul continuă să înglobeze forme variate de manifestare culturală şi de lifestyle estival, prin Festivalul de Film şi Istorii din Râşnov, Braşov Jazz & Blues Festival, CamperVan Fest, Festivalul Internaţional de Benzi Desenate şi, nu în ultimul rând, Musica Barcensis, ce ne poartă din Cetatea Feldioara până în Biserica Sf. Martin din Braşov.

Dincolo însă de orice recensământ festivalier şi indiferent de criteriile în baza cărora vă alegeţi destinaţia, vă recomandăm să nu treceţi cu vederea evenimentele din zona în care veţi ajunge, fiindcă ar putea contribui substanţial la memorabilitatea vacanţei voastre de vară

Biserica Fortificată BOD

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE

ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar. Nr. 8 (574) - August 2024

Tiraj: 20.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Publicitate agenții: Florentina Păuna, florentina.pauna@gmail.com

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Adrian Brănescu, site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro

Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

Autori & contributori

IOAN BIg PuBLIsHER

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Senior Advisor al Brasov Jazz & Blues Festival.

ALIN gĂLĂȚEsCu sENIOR EDItOR

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

gRuIA DRAgOMIR sENIOR EDItOR

Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...

Alex Musat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

HORIA gHIBuȚIu REDACtOR CLAuDIA ALDEA REDACtOR

MĂDĂLINA LEFtER REDACtOR

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.

Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puțin din tot ce înseamnă artă.

ALEX MuȘAt REDACtOR DELIA MItRACHE REDACtOR tEODORA BRAtu REDACtOR IuLIANA CIOCÎRLAN REDACtOR

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.

La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink și ‘pop-up’ stories.

Contributori

Ioana Aldea

Berti Barbera

Alexandra Bujeniță

Adina Chirvasă

Adina Barbălată

Andrada Dincă

Cosmin Dragomir

Madalina C. Diaconu Ștefan Iancu

Laura Cozmîncă

Adriana Sohodoleanu

Liviu Romanescu Ștefan Chirițescu

Liviu Mereuță

POP-UP STORiEs:

PAGINA 15-17

Identitate în Pop(ular)

culture: Fandom Fashion

POVEŞTI DE SUCCES

SUSȚINUT DE

PAGINA 86-87 „Săptămâna Haferland”

Capitolul FILM

PAGINA 19

TEODORA BRATU:

Festivaluri de film în luna august

PAGINA 20

Premierele lunii

PAGINA 23 Borderlands

PAGINA 25

Sumar

Capitolul ARTĂ

SUSȚINUT DE

PAGINA 37

TEODORA BRATU: RONI HORN și interpretarea identității

PAGINA 38-39

Harold şi creionul fermecat

PAGINA 27

Totul se termină cu noi

PAGINA 28-29

Alien: Romulus

PAGINA 31

Noaptea masacrului

PAGINA 32

FESTIVAL: DRACULA

FILM FESTIVAL Interviu cu Regizorul SERGIO

MARTINO

PAGINA 35

POINT OF VIEW: Challengers

EXCLUSIV: Interviu cu scriitoarea COLLEEN

HOOVER

PAGINA 41

FESTIVAL: IDEO IDEIS

PAGINA 42-43

ART (hi)STORIES

PAGINA 45 B.D.

PAGINA 46-47

ARTELE SPECTACOLULUI: Interviu cu NIC ULARU

PAGINA 48-49

ARTISTI URBANI: Andreea Oprișan

Capitolul MUZICĂ

PAGINA 51

IULIANA CIOCÎRLAN: August, luna de ascultat... Ed Sheeran

PAGINA 53

Muzică nouă

PAGINA 55

INDIE STARPAGINA 56-59

FESTIVAL

PAGINA 60-61

DIALOGURI FĂRĂ NOTE: MARKUS STOCKHAUSEN

PAGINA 62 IN MEMORIAM

PAGINA 63

OMUL CU DISCURILE

Capitolul EAT & DRINK

PAGINA 65

ȘTEFAN CHIRIȚESCU: Wine weekend break vs. City break

PAGINA 66

PE GUSTUL NOSTRU: Dar pe turiști i-am întrebat ce mâncăruri tradiționale le plac?

PAGINA 67

TOP Eat: 6 gelaterii artizanale din țară

PAGINA 68-69

SERGIANA: Calul Bălan, pentru Vacanţa la Mare!

PAGINA 66-67

DE-ALE GURII: Mâncare americană

PAGINA 71

GURMAND: Muntele de mici

PAGINA 72-73

MIXOLOGY: Mocktailuri savuroase pentru finalul verii

PAGINA 74

Drink: Prima bere de cinci cercuri

PAGINA 75

TOP Drink: 6 locuri din țară unde poți să bei un cocktail pe bază de Campari

Capitolul LIFESTYLE

SUSȚINUT DE SUSȚINUT DE

PAGINA 77

ALIN GĂLĂȚESCU: „Lumea pusă pe „hold”

PAGINA 78

DESTINAȚII: MAROC

PAGINA 79

AWARDS: Parfumul lunii

august: „Lost lovers”

PAGINA 80-81

DESIGN: Interviu cu VLAD

COMAN, OHM Jewelry

PAGINA 82-85

FASHION: „For ROME with LOVE”

PAGINA 89-93

ARHITECTURĂ: Cămin pentru sportivi cu cantină în

Cârţa, județul Sibiu

PAGINA 94-98

FASHION EVENT: „C’EST MAGIQUE” by RALUCA

SOARE

MIXOLOGY: Mocktailuri savuroase

CALUL BĂLAN: Arrosticini de Miel

DESTINAȚII: MAROC

ARHITECTURĂ: Cămin pentru sportivi cu cantină în Cârţa, județul Sibiu

Uimitor de ușor, pentru orice antreprenor.

Peste 110.000 de afaceri folosesc deja e-Factura de la SmartBill.

ÎPOP-uP stORiEs

Identitate în Pop(ular) culture: Fandom Fashion

ntr-o lume percepută adesea ca fiind greu de suportat, întrucât elementele fundamentale pentru ființa umană devin tot mai relative, transmedialitatea contemporană ilustrează puternica dorință a consumatorului Pop Culture de a evada din realitatea în care își duce existența. Fie că ne îndreptăm privirea către fanii producțiilor cinematografice, jocurilor video, cărților, sportului sau muzicienilor, chiar dacă etichetele pot evoca imagini diferite, toți împărtășesc o dorință comună: nevoia de conexiune, sens și apartenență.

Dacă ne-am întoarce în timp, la primele zile ale divertismentului, am observa o diferență uriașă în modul în care oamenii se raportează la mass-media și entertainment: accesibilitatea (sau, mai exact, lipsa ei).

La început, marile studiouri, companii de producție, case de discuri și edituri aveau control absolut asupra manierei în care narațiunile sunt distribuite. Filmele erau văzute

la cinematograf, televiziunile dictau programul vizionărilor, podcastul era o emisiune auzită la radio, iar tiparul reprezenta singura formă de comunicare în print. Audiența se afla la o distanță relativ mare de creatorii de conținut și de protagoniștii poveștilor (actorii, sportivii sau artiștii care erau prezenți în reviste, interviuri sau evenimente), limitându-se la statutul de spectator.

Odată cu Era Digitală, datorită internetului și rapidității cu care putem transmite și accesa informația, acest lucru s-a schimbat. Filmele și serialele pot fi văzute oricând prin intermediul platformelor de streaming, foarte mult conținut video s-a mutat pe YouTube, iar după apariția social media, fenomenul s-a extins, declanșând The Maker Revolution, adică momentul în care aproape totul a devenit

user-generated, puterea fiind transferată în mâinile spectatorilor transformați, în Web 2.0, în creatori. Astfel, folosindu-se de un nou tip de identitate, descrisă, pe baza teoriilor lui Jung, ca digital persona (o mască prezentată celorlalți, modificată în funcție de context, dialoguri și nevoi), pentru că produsele culturale nu mai sunt limitate unui singur spațiu de interacțiune cu publicul, fanii de astăzi fac parte dintr-un consum hiperactiv, numit fandom (un termen înregistrat în anul 1885, derivat din „fanatic”, folosit inițial pentru a descrie pasionații de baseball), care depășește barierele geografice, sociale și lingvistice.

Pentru a face parte dintr-un anumit grup de referință, oamenii pot alege o imagine idealizată, filtrată sau inventată a lor, care poate deveni mai importantă și prezentă decât cea reală. Publicul pasiv și receptiv ajunge, în acest mod, activ și implicat în procesul de creare și dezvoltare a conținutului, contribuind, în funcție de preferințe și interese, la expansiunea universului narativ, cu o estetică distinctă, care include influențe artistice, vestimentație, culori, limbaj, obiecte, locuri sacre, credințe și valori. În anul 1893, convinși că personajul lor preferat a murit, fanii Sherlock Holmes au creat primul fandom modern atunci când au organizat întâlniri publice de doliu pentru acesta. Fenomenul a fost continuat, în anii ‘30, de comunitatea Science Fiction, care a început să își arate

iubirea pentru anumite subgenuri prin cosplay, convenții și alte forme de participare activă, care permit fanilor să-și împărtășească pasiunea și să dezbată diferite aspecte din universul construit. Treizeci de ani mai târziu, Beatlemania a dus ideea de fandom la un nou nivel. După ce prima apariție televizată a grupului în cadrul emisiunii Ed Sullivan Show (1964) a atins un număr record de 73,9 milioane de telespectatori, produsele tip merchandise (haine, postere, figurine, insigne, jocuri) au început să ofere identitate, devenind reprezentative pentru fandom și recognoscibile în interiorul său. Această etapă din cariera trupei a stabilit un nou model pentru cultura fanilor, fiind și unul dintre primele exemple de subcultură inițiată și dominată de publicul feminin (care era în mare parte exclus din evenimente sportive și convenții SF).

Între anii ‘70 și ‘90, având la bază producții precum Star Wars, Star Trek sau Doctor Who, în mediul online au început să apară creații fan fiction și fan art, prin care fanii explorau propriile emoții, sentimente și idei, adăugând chiar și noi personaje, intrigi sau locații pentru a oferi noi sensuri conceptelor precum realitate, spectator, erou și creator. Perioada următoare a dus la popularizarea subculturilor Harry Potter, The Lord of the Rings sau Game of Thrones, procesul de worldbuilding inducând audienței elemente de lifestyle care încurajează mimetismul (vestimentația, bucătăria, limbajul, valorile). procesul

În prezent, fenomenul fandom fashion este dominat de două mari subculturi: Swifties, bazată pe fanii artistei americane Taylor Swift, și Barbiecore, o estetică inspirată de imaginea păpușii și de pelicula Gretei Gerwig. Sărbătorind toate etapele carierei prin intermediul The Eras Tour, Taylor Swift a reușit să construiască o delimitare clară a universului său cinematografic, participanții având posibilitatea de a-și alege, în funcție de momentele preferate, identitatea care li se potrivește cel mai bine. Debutul în industrie, alături de albumele Fearless și Speak Now, se adresează unui segment care rezonează cu sunete country, rochii de vară florale, tricouri cu mesaje, denim, sclipici și tonuri pastelate, Red marchează o atmosferă melancolică și introspectivă, dominată de nuanțe de roșu, brun sau auriu, alături de imagini tomnatice, eșarfe tricotate, mocasini și cămăși, 1989 ne poartă prin spiritul newyorkez cu ajutorul topurilor scurte, fustelor asortate și fotografiilor polaroid, Reputation ne duce într-un loc misterios și neînfricat, marcat de tonuri întunecate de negru, verde sau albastru și de simboluri precum șerpi, ziare și spații ascunse de privirile celorlalți, Lover ne scoate din întuneric și ne pune în prim-plan culorile curcubeului, piese semnate de Stella McCartney, șuvițe albastre și elemente florale, Folklore și Evermore amintesc de începuturile cântăreței, abordând estetica cottagecore prin bumbac în carouri, dantelă, paltoane de lână, pulovere, nopți petrecute la lumina focului și peisaje naturale, Midnights strălucește în imaginea anilor ‘70 alături de diamante, stele, costume elegante, cașmir și dungi, în timp ce poezia din TTPD este completată de estetica

www.zilesinopti.ro

light academia prin monocromie, elemente vintage, penițe și scrisori pierdute în timp.

Amintind cum conceptul de divă era descris de Isabelle Moindrot ca reprezentând „o entitate divină care ajunge să fie venerată într-un cult pasionat și imposibil de egalat în imaginarul propriu”, mitul asociat compozitoarei poate fi urmărit începând cu personalități ca Marilyn Monroe sau Madonna, ilustrând motivul artistei care își înfruntă stereotipul, ajungând să reprezinte, demontând arhetipuri precum „figura Cenușăresei” datorită versurilor și imaginii sale, fricile, dorințele și experiențele femeilor care nu au avut întotdeauna un spațiu în care să se exprime fără a fi criticate (ritualul schimbului de brățări ale prieteniei din cadrul concertelor căpătând astfel o însemnătate mult mai mare).

Succesul Barbie are la bază același fenomen: redefinirea eroului feminin, perceput ca având putere doar atunci când reproduce caracteristici asociate tradițional genului masculin (feminitatea Barbie, întâlnită și la personaje precum Elle Woods, fiind privită, în narațiunile clasice, ca un element superficial, lipsit de substanță). Prezentând cum stereotipurile distorsionează atât relațiile pe care le avem cu noi, cât și cu cei din jur, fenomenul fandom fashion și popularitatea celor două subculturi ne invită să ne explorăm propria identitate și să ne exprimăm liber prin valorile transmise de hainele pe care le purtăm și de comunitățile pe care le reprezentăm.

Film

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI PROGRAM FILME / VIDEODOME/ PREMIERE CINEMA/ POINT OF VIEW/STREAMING/ TV/ CINE COMBO

WWW.ZILESINOPTI.RO/FILME/

Festivaluri de lm în luna august

Pe măsură ce vara se apropie de apogeu, august oferă cinefililor scuza perfectă pentru încă nişte escapade în afara oraşelor de reşedinţă, la festivaluri de profil deja consacrate, ce devin prilej de aventură nu doar prin prisma filmelor pe care le prezintă, dar și prin experienţele inedite pe care le oferă complementar.

O primă oprire interesantă se poate face, de exemplu, la Iași, unde, până pe4 august, are loc festivalul Serile Filmului Românesc. Ajuns la cea de-a XV-a ediție, SFR a devenit un pilon important al cinematografiei naţionale și aduce în prim-plan filme în avanpremieră și premieră, invitați și momente speciale dedicate celor care au adus o contribuție în teatrul și cinematografia românească.

În continuare, în perioada 9-25 august se va desfășuracea de-a XVI-a ediție a Festivalului de Film și Istorii Râșnov. Timp de 17 zile, numeroase locuri spectaculoase, precum Bastionul Țesătorilor, Grădina Cetății Râșnov sau Biserica Evanghelică vor găzdui filme, concerte, prelegeri, școli de vară, competiții, dezbateri și expoziții. FFIR nu a apărut doar din pasiunea cinematografică, dar și din nevoia unui spațiu unde se pot purta discuții, se pot pune întrebări și se pot stârni gânduri și pasiuni. Tema ediției din acest an este „Leader(ship)”, un laitmotiv al unei

perioade în care vorbim, poate mai mult ca niciodată, de alegeri, de conducere, de oamenii în care ne punem încrederea și cum toate aceste decizii ne dictează viitorul.

Pentru cei care îşi fac drum înDelta Dunării, în perioada 12-18 august îi așteaptă Festivalul Internațional de Film Independent ANONIMUL, de la Sfântu Gheorghe. Programul acestei ediții va cuprinde două competiții de scurtmetraje, românești și internaționale, o competiție de lungmetraj, precum și proiecții de film în afara competițiilor ce vor fi urmate de întâlniri și dialoguri între cineaști și public. Competiția de lungmetraj aduce patru puternice voci feminine, din cele cinci filme selecționate, revendicate deja de către critica internațională ca viitoarea generație de regizori ce trebuie urmăriți. Asta nu înseamnă că în august nu vor exista suficiente ispite în sălile de multiplex, fiindcă de la titluri cu un fandom deja conturat, precum noul film din franciza Alien sau remake-ul de la The Crow, până la adaptări inedite după jocuri video, cărţi sau benzi desenate, indiferent că am avea în vedere It End With Us sau Borderlands, tot ne va convinge măcar o poveste să ne dăm întâlnire la cinematograf.

PREMIERELE LUNII AUGUST

Harold și creionul fermecat

 PREMIERA 2 AUGUST

Titlu original: Harold and the Purple Crayon

Regia: Carlos Saldanha

Cu: Zachary Levi, Zooey Deschanel, Jemaine Clement, Alfred Molina

Gen: Animație, Fantastic

Durata: 92 de minute

Distribuit de: InterComFilm Distribution

Premieră în România: 2 august 2024

FILME ROMÂNIA  zilesinopti.ro/program-cinema-romania 

Totul se termină cu noi

 PREMIERA 9 AUGUST

Titlu original: It Ends with Us

Regia: Justin Baldoni

Cu: Blake Lively, Jenny Slate, Brandon Tyles, Justin Baldoni, Hasan Minhaj

Gen: Dramă, Romantic, Dragoste

Durata: 130 de minute

Distribuit de: InterComFilm Distribution

Premieră în România: 9 august 2024

Borderlands

 PREMIERA 9 AUGUST

Titlu original: Borderlands

Regia: Eli Roth

Cu: Jamie Lee Curtis, Jack Black, Gina Gershon, Kevin Hart, Ariana Greenblatt, Olivier Richters, Cate Blanchett,

Gen: Acțiune, Aventuri, Comedie

Durata: 102 minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 9 august 2024

FILME ROMÂNIA  zilesinopti.ro/program-cinema-romania

Alien: Romulust

 PREMIERA 16 AUGUST

PROGRAM FILME ROMÂNIA  zilesinopti.ro/program-cinema-romania 

Sirocco și Regatul Vânturilor

 PREMIERA 30 AUGUST

Titlu original: Sirocco et le royaume des courants d’air

Regia: Benoît Chieux

Cu: Maryne Bertieaux, Aurélie Konaté, Pierre Lognay, Loïse Charpentier

Gen: Animație, Aventuri, Fantastic

Durata: 80 de minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 30 august 2024

Titlu original: Alien: Romulus

Regia: Fede Alvarez

Cu: Isabela Merced, Cailee Spaeny, Archie Renaux, David Jonsson, Spike Fearn

Gen: Horror, SF

Durata: 122 de minute

Distribuit de: Forum Film România

Premieră în România: 16 august 2024

PROGRAM FILME ROMÂNIA  zilesinopti.ro/program-cinema-romania

Noaptea masacrului

 PREMIERA 9 AUGUST

Titlu original: Night of the Hunted

Regia: Franck Khalfoun

Cu: Brian Breiter, Brenda Nunez, Camille

Rowe, Monaia Abdelrahim, Abbe Andersen

Gen: Thriller

Durata: 93 de minute

Distribuit de: Independența Film

Premieră în România: 30 august 2024

„Borderlands” O nouă gașcă de mercenari intergalactici pe marile ecrane

„Borderlands” este cel mai recent film bazat pe un joc video care va intra în cinematografe şi, în ultimii ani, a fost un adevărat mister cum a reușit acest proiect să atragă o distribuție atât de plină de nume mari, în frunte cu Cate Blanchett, având în vedere că este ultra violent și sângeros. La cel mai recent CinemaCon, regizorul Eli Roth a declarat că secretul pentru a o atrage pe Blanchett a fost să nu se gândească că ea va accepta rolul. Spre surprinderea lui și a tuturor, vedeta a mărturisit că filmul postapocaliptic „Escape From New York”, al lui John Carpenter, se numără printre preferatele ei și că e mai mult decât bucuroasă să joace în „Borderlands”.

Povestea din film urmărește o versiune mai în vârstă a personajului Lilith (Cate Blanchett), o renumită și temută vânătoare de recompense, care se întoarce pe planeta natală, Pandora, pentru a o găsi pe fiica lui Atlas, conducătorul celei mai puternice corporații din Univers. Desigur, lucrurile se complică rapid și Lilith este nevoită să facă echipă cu mai multe personaje bizare: Roland (Kevin Hart), un fost mercenar; Tiny Tina (Ariana Greenblatt), o preadolescentă

căreia îi plac explozivii un pic prea mult; Krieg (românul Florian Munteanu), uriașul protector al Tinei; Tannis (Jamie Lee Curtis), o cercetătoare cu prea multe lucruri în cap; și Claptrap (Jack Black), un robot cu gura mare. Împreună, acest grup de ciudați se va lupta cu monștri extratereștri, bandiți nebuni

de pe Pandora, mercenari corporatiști și multe altele, în timp ce o caută pe fată și găsesc cheia „puterii inimaginabile”.

După lansarea primului trailer pentru „Borderlands”, la începutul anului 2024, toată lumea vorbea despre faptul că acesta aduce foarte mult cu „Guardians of the Galaxy”... iar asta nu e deloc rău. Mai mult, dezvoltarea filmului „Borderlands” a fost urmărită îndeaproape, nu doar pentru că adaptează un joc video popular, cu propria sa bază de fani, ci și pentru că unele bucăți au fost refilmate sub conducerea regizorului „Deadpool”, Tim Miller - asta pentru că Eli Roth era deja prea ocupat cu filmarea proeictului său horror „Thanksgiving”.

Mai trebuie menționat că pe afiș este și românul

Florian Munteanu, care are unul dintre rolurile principale din gașca de proscriși intergalactici.

departe cea mai complicată parte a casting-ului, dar

Despre Munteanu, Eli Roth a spus: „Florian aduce umanitate şi complexitate unui personaj care la prima vedere pare complet dement şi sălbatic. Găsirea unui actor pentru Krieg a fost de departe cea mai complicată parte a casting-ului, dar Florian a reuşit să-l aducă la viaţă şi să-l facă credibil.”

începând cu

Așadar, încă un motiv pentru a merge la cinema pentru a vedea „Borderlands”, începând cu 9 august.

„Harold și

creionul

fermecat”... și desenele pot prinde viață, nu-i așa?

ales că filmul va capta spiritul cărții originale, combinând acțiunea live cu animația pentru o experiență vizuală deosebită, iar o astfel de poveste captivantă este perfectă pentru o seară la cinema.

În vara aceasta, în cinematografele de la noi va rula multașteptata ecranizare a poveștii Harold and the Purple Crayon, carte pentru copii scrisă în 1955, de Crockett Johnson. Regizată de Carlos Saldanha, cunoscut pentru „Ferdinand” și „Rio”, această adaptare Live-action/CGI promite o aventură fără vârstă, plină de magie, aventură și lecții de viață. „Harold și creionul fermecat” explorează puterea creativității, amintindu-ne că imaginația nu cunoaște limite.

Filmul parţial animat al lui Saldanha urmărește povestea lui Harold (Zachary Levi), un tânăr aventuros care dă viață oricărui lucru desenat cu creionul său violet. După ce se desenează din paginile cărții, el descoperă că viața reală aduce propriile provocări. Creionul său, ce dobândeşte viaţă în film, devine sursa unor situații neașteptate și hilare. Intriga se complică atunci când puterea creionului ajunge în mâinile greșite, iar Harold și prietenii săi trebuie să folosească toată creativitatea pentru a salva atât lumea reală, cât și pe a lor... amestecul de fantezie și realitate face filmul captivant pentru toate vârstele.

www.zilesinopti.ro

Zachary Levi aduce umor și energie personajului Harold, fiind deja binecunoscut publicul pentru rolul său de super-erou din „Shazam!”, Zooey Deschanel, populară datorită rolurilor din „(500) Days of Summer” şi „New Girl”, adaugă farmec și sensibilitate distribuției, iar Lil Rel Howery și Ravi Patel completează echipa, promițând interpretări memorabile, mai

Primele avanpremiere și trailere au generat reacții mixte, dar pozitive, iar criticii și fanii așteaptă cu nerăbdare să vadă cum va fi adaptată această poveste fermecătoare pentru a atrage nu doar copiii, ci și adulții care își amintesc de carte.

Cu o distribuție talentată și o echipă de producție experimentată, filmul are toate ingredientele necesare pentru a deveni un clasic modern. Regizorul Carlos Saldanha și scenariștii David Guion și Michael Handelman au creat o lume vibrantă și captivantă, care va cuceri inimile spectatorilor.

Vizionarea acestui film este o ocazie excelentă pentru familii să petreacă timp împreună, să se bucure de o poveste frumoasă și să redescopere magia copilăriei, chiar și fără a cunoaște povestea originală, populară mai mult în America. Nu ratați premiera din 2 august și pregătiți-vă să fiți purtați într-o lume plină de fantezie, aventură și umor, unde orice este posibil cu ajutorul unui creion violet și al imaginației umane.

„Totul se termină cu noi”

vara aceasta... în cinematografe

Într-o mare a filmelor de dragoste clasice, regizorul Justin Baldoni (Five Feet Apart) ne promite o poveste care nu abordează doar o relație perfectă, dar și consecințele violenței domestice și curajul de a-ți rescrie destinul, asumânduşi ecranizarea celebrului roman al autoarei Colleen Hoover, It Ends with Us / Totul se termină cu noi.

Fără a lăsa să transpară prea multe detalii pentru cei care nu au citit bestseller-ul, pelicula ne spune povestea lui Lily Bloom, o fată care tocmai a absolvit facultatea și s-a mutat la Boston pentru a începe un nou capitol din viața ei. Aceasta îl întâlnește pe Ryle, un neurochirurg care își termină rezidențiatul, iar între cei doi pare a se naşte o conexiune instantanee. Relația lor avansează cu repeziciune, doar că în peisaj apare Atlas Corrigan, prima dragoste a lui Lily, care aduce în prim-plan trecutul ei traumatizant.

În rolul lui Lily Bloom o avem pe super-talentata Blake Lively, soţia lui Ryan „Deadpool” Reynolds, pe care majoritatea o

www.zilesinopti.ro

cunoaștem ca Serena din serialul Gossip Girl sau din lungmetraje precum Savages, A Simple Favor sau Green Lantern (2011). Printre numeroasele premii câștigate de Lively amintim National Board of Review USA Award pentru filmul The Town și People’s Choice Awards pentru actriţa favorită în filme dramatice.

PREMIERĂ

Justin Baldoni nu este doar regizorul acestui film, ci interpretează și rolul lui Ryle. Pe Baldoni îl recunoaștem, mai ales, din seriale ca Jane the Virgin şi, cu toate că acesta este multipremiat ca actor, în ultimul timp preferă mai mult să se afle în spatele camerei, în calitate de regizor sau producător executiv pentru numeroase filme și seriale, precum Clouds sau My Last Days. Atlas Corrigan este interpretat de Brandon Sklenar (Midway, Mapplethrope, Vice), iar Allysa, sora lui Ryle, de către Jenny Slate, cunoscută pentru Obvious Child, care i-a adus un Critics Choice Award în categoria cea mai bună actriță într-un film de comedie.

Totul se termină cu noi este produs de către Alex Saks, cunoscută pentru implicarea sa deopotrivă în Rom-Com-uri agreabile (Book Club) şi drame mişcătoare (Wildlife, The Florida Project), împreună cu Jamey Heath (My Last Days), ce au cooptat-o ca scenaristă pe Christy Hall, autoarea poveştilor cinematografice

Daddio (2023) şi I Am Not

Ok with This. Nu o putem uita aici pe chiar autoarea romanului, Colleen Hoover, care a fost activ implicată în întregul proces al ecranizării cărții sale.

Nu spun că „totul se termină cu noi” în vara aceasta, dar spun că merită să vedem Totul se termină cu noi în cinematografe, începând cu 9 august.

ALIEN: ROMULUS

Revenirea la originile mitologiei „Alien”

Cinefilii pasionaţi de Horror-SF au parte luna aceasta de reîntâlnirea cu înfricoşătorii xenomorfi imaginaţi încă din anii ’70 de scenaristul Dan O’Bannon şi reprezentaţi vizual de genialul artist suprarealist H.R. Giger pentru Alien, filmul lui Ridley Scott, întrucât Alien: Romulus este al 7-lea lungmetraj - nepunând la socoteală combo-ul Alien vs. Predator - dintr-una dintre rarele francize SF originale create special pentru cinematografie, pe același palier cu Star Wars şi Avatar. Noul Alien se anunţă un real mustsee, însă nu doar pentru cei familiarizaţi deja cu xenomorfii, din moment ce povestea concepută de către regizorul Fede Álvarez, deşi aparţine şi se raportează în mod deferent la universul lui Scott & Co, nu are vreo legătură narativă cu producţiile anterioare. Pe de altă parte, ALIEN: ROMULUS are acţiunea plasată temporal între evenimentele din primele două filme, aşa că o rememorare a succesiunii de evenimente din trilogia originală, care o aveau ca protagonistă pe iconica Ripley, se poate dovedi utilă pentru refacerea conexiunii cu universul aparte al acestor înspăimântătoare entităţi non-umane.

ALIEN (1979, r: Ridley Scott, s: Dan O’Bannon & Ronald Shusett). Anul 2122. Micul echipaj al navei comerciale Nostromo, aflată în drum spre Terra cu mii de tone de minereu la bord, este scos din stază de un posibil SOS recepţionat de pe o planetă obscură şi decide să-l investigheze. Semnalul se dovedeşte a fi un avertisment şi nu o cerere de sprijin, deoarece descoperirea epavei extraterestre şi a relicvelor uriaşei creaturi, moartă fiindcă oasele i-au explodat din interior, apoi a formaţiunilor organice asemănătoare cu ouăle, mustind de viaţă, urmată de încălcarea regulilor carantinei, are drept consecinţă aducerea la bordul cargoului a unui mic alien, care, odată ieşit din burta lui John Hurt, se face mare şi... visceral de violent. Echipa de civili, sabotată de androidul Ash, care are ordine din partea corporației Weyland să protejeze cu orice preţ o asemenea descoperire (“the crew is expendable”), nu are antrenamentul pentru a reacţiona adecvat, neînţelegând ce se întâmplă decât spre final, atunci când doar ofiţerul Ripley (Sigourney Weaver) reușește să se catapulteze în spaţiu pulverizând în spatele ei Nostromo şi a sa încărcătură “alien”.

ALIENS (1986, r: James Cameron). După 57 de ani de plutire în stare de inconştienţă printre stele, Ripley este recuperată de către o echipă a corporaţiei Weyland-Yutani (“Building Better Worlds”) şi se trezeşte acuzată de distrugere a proprietăţii private şi trasă profesional pe linie moartă. Pierderea contactului cu coloniştii trimişi între timp să terraformeze mica planetă LV-426 (cea pe care echipajul Nostromo descoperise ouăle) o determină pe depresiva Ripley să însoţească echipa de “puşcaşi marini spaţiali” în expediţia de cercetare, mai ales că misiunea pare a fi una de tip ‘search & destroy’. Progresiv, militarii cei forţoşi devin însă incubatoare umane pentru larvele extraterestre, alături de civili, iar puţinii supravieţuitori, conduşi de caporalul Hicks (Michael Biehn), învaţă să asculte de indicaţiile lui Ripley, acum ceva mai tolerantă cu tehnologiile A.I. (androidul Bishop, din generaţia evoluată, cu Legile Roboticii în program). Femeia pârjoleşte toată generaţia tânără de alieni, spre disperarea Reginei-Mamă, care o atacă furibund, provocând o încleştare antologică. Doi bărbaţi răniţi, o fetiţă inocentă şi eroina noastră părăsesc orbita la bordul navei Sulaco cu destinaţia Terra.

ALIEN 3 (1992, r: David Fincher). Alienul strecurat pe şest la bordul Sulaco ucide toţi bipezii criogenizaţi, cu excepţia lui... Ripley. Computerul de bord anulează staza, iar nava se prăbuşeşte pe Fury 161, închisoare planetară de maximă securitate, aflată în proprietatea Weyland, devenită centru de prelucrare minier cu 25 de proscrişi de sex masculin, convertiţi la religie, pe post de salahori lipsiţi de tehnologie, armament sau mijloace de comunicare cu exteriorul. Printr-o schimbare radicală de abordare şi estetică, suntem transportaţi întrun microunivers primitiv, modelat medievalist, în care cultul pentru ştiinţă este înlocuit de o formă de fundamentalism milenial creştin, în care alien-ul are drept scop exterminarea oricărei forme de viaţă organică ce ar periclita evoluţia stării lui Ripley, ajunsă gazdă involuntară pentru noua potenţială Regină. Totul se încheie cu sacrificiul acesteia şi a E.T.ului malefic din pântecul său prin aruncarea în magma din furnal.

Religia şi tezele creaţioniste vor fi repuse în discuţie de către Jean-Pierre Jeunet în Alien Resurrection (1997) şi, mai apoi, de către însuşi Ridley Scott în prequel-urile Prometheus (2012) şi Alien: Covenant (2017), dar noul film promite să ridice mai puţin probleme existenţiale complicate şi să se concentreze pe a reda dimensiunea Horror care a făcut celebru spaţiul francizei. Rămâne de văzut în sala de cinema, începând din 16 august, ce se întâmplă, de fapt, în ALIEN: ROMULUS, mai ales că, pe canicula asta, ne vor prinde bine nişte fiori reci.

„Noaptea masacrului”

Popas într-o benzinărie ce dă fiori

Noaptea masacrului” („Night of the Hunted”) este un thriller cu accente horror care a stârnit un mare interes printre fanii genului înainte de lansare, atât pentru faptul că este un remake al thrillerului spaniol din 2015, „La Noche del Ratón”, dar şi pentru că e pus în scenă de către un expert al acestei nişe cinematografice, Franck Khalfoun, regizor reputat pentru producţii precum „Maniac”, „P2” sau „Amityville: The Awakening”.

Povestea se concentrează pe Alice (Camille Rowe - „The Deep House”), care se trezește prinsă într-o situație fără ieşire, care i-ar putea fi fatală, după ce oprește la o benzinărie izolată, târziu în noapte, împreună cu prietenul ei. Ceea ce începe ca o pauză de alimentare obișnuită se transformă într-un coșmar atunci când devine ținta unui lunetist sociopat. Acesta o prinde întrun joc mortal, obligând-o să se ferească de gloanțe și să încerce să-și salveze iubitul. Pe măsură ce

acțiunea se desfășoară, lupta lui Alice pentru supraviețuire devine tot mai disperată. Ea trebuie să-și folosească inteligența și rezistența pentru a păcăli lunetistul, încercând să descifreze și motivul atacurilor. Frica și confuzia inițiale ale fetei se transformă într-o luptă disperată pentru supraviețuire, menținând publicul pe muchie de cuțit. Filmul a fost bine primit de critici, care au lăudat regizorul pentru capacitatea de a crea suspans susținut

PREMIERĂ

și tensiune. Atmosfera tensionată este amplificată de decorul sumbru al filmului - benzinăria izolată, panoul cu sloganul „God is Nowhere”, peisajul aridcare intensifică senzația de vulnerabilitate a lui Alice, oferind un fundal perfect pentru sentimentul de teroare şi cufundând imediat spectatorii în acțiune. Un alt element remarcabil este echilibrul dintre acțiune și dialog. Filmul include momente de conversație între Alice și atacatorul ei nevăzut, sporind tensiunea și dezvăluind filosofia întortocheată a lunetistului. Alice aduce un amestec de vulnerabilitate și reziliență în rol, evoluând de la frică la determinare, menținând spectatorii interesați de soarta sa.

„Noaptea masacrului” (premiera: 30 august) explorează teme precum supraviețuirea, reziliența și impactul psihologic al faptului de a fi vânat. Interacțiunile dintre Alice și lunetist adaugă profunzime groazei, creând o narațiune multistratificată care depășește simplul horror de supraviețuire, promiţând să ofere o experiență cinematografică plină de suspans și intensitate prin combinarea acțiunii fizice cu groaza psihologică. Este recomandat fanilor filmelor de groază care caută atât senzații tari, cât și teme mai profunde, menținând publicul captiv de la început până la sfârșit.

DRegizorul SERGIO MARTINO

„Mi-am dorit ca oamenilor să le placă întotdeauna filmele mele”

eschiderea înscrierilor pentru competiţiile din cadrul Dracula Film Festival (30 octombrie-3 noiembrie 2024) este un bun prilej pentru a ne reaminti că festivalul de la Braşov reprezintă o experienţă mult aşteptată de fanii filmului fantastic inclusiv din perspectiva interacţiunii cu cineaşti pe care îi apreciază şi că, la ediţia trecută, printre aceştia, s-a numărat reputatul regizor italianSERGIO MARTINO (n. 1938), unexpert al genurilor Giallo şi Horror, autor al clasicului Torso (1973), considerat primul Slasher din istoria cinematografiei şi ultimul Giallo “oficial” din remarcabilul cvintet format cu The Strange Vice of Mrs. Wardh (1971), The Case of the Scorpion Tail (1971), Your Vice Is a Locked Room and Only I Have the Key (1972) şi All the Colors of the Dark (1972). Dincolo de acestea, prolificul om de cinema, care şi-a făcut ucenicia ca regizor secund, scenarist şi producător executiv pentru regizori super-versatili, precum Mario Bava, Umberto Lenzi sau Mario Caiano, îşi are locul asigurat în panteonul Fantasy pentru regia unor filme-cult, precum Horror-ul The Mountain of the Cannibal God, SFurile 2019,After the Fall of New York şi Hands of Steel sau filmele de acţiune/aventură The Great Alligator şi Island of the Fishmen. Am iniţiat dialogul cu SERGIO MARTINO la Dracula Film Festival, curioşi fiind să aflăm care îi sunt opiniile referitoare la starea cinematografiei de masă, cea destinată purului entertainment, în care a dobândit o atât de impresionantă expertiză. PAGINA

Sergio, după o carieră în lumea filmului începută încă din anii ’60, detaliază-mi un pic perspectiva ta asupra cinematografiei italiene destinată publicului larg... În Italia, în perioada în care eu am început să lucrez, totul era în favoarea acesteia, pentru că existau săli de proiecţie, exista un public foarte doritor să meargă la cinematograf ca să vadă filme şi, în același timp, eu și fratele meu [Luciano Martino], dar și alți producători, evident, am putut crea o cinematografie cu potenţial succes internațional. Mă refer la faptul că, în Italia, imediat după război, în perioada lui [Vittorio] De Sica și a altor regizori ca el, filmele descriau problemele din ţară, aspectul uman al situațiilor și, în consecință, au creat o mişcare [neorealismul italian al anilor ’50 - n.r.] care, este adevărat, s-a impus la nivel mondial, dar limitându-se la a reprezenta Italia exact așa cum era atunci, cu toate tragediile prin care oamenii trecuseră în timpul şi după război. Filmele pe care le-am făcut eu și cu fratele meu, mai apoi, ca să mă limitez la propria experienţă, şi-au propus să aibă o acţiune mult mai intensă şi dinamică, eventual cu note de mister sau diverse întorsături de situaţie surprinzătoare şi, cel mai important, să spună povești care nu erau exclusiv italiene, deci puteau fi gustate de un public mai larg decât cel din cinematografele italiene, indiferent că era vorba de filme de război, Horror-uri, comedii sau Giallo.

Să nu uităm Western-urile... Bineînţeles. Western-ul a reprezentat un element esenţial pentru această abordare, întrucât datorită lui [Sergio] Leone, în primul rând, un gen tipic american a fost reconfigurat, dobândind caracteristici mult mai puțin epice decât majoritatea producţiilor de peste Ocean, dar, în schimb, era mult, mult mai crud. Protagoniștii filmelor lui Leone erau cel mai adesea cinici și răi, nu romantici, precum eroii din filmele cu John Wayne, de exemplu. Prin urmare, în ansamblul, acest fel de a vedea lucrurile a impus propriile noastre producţii în întreaga lume. Dacă e să iau un exemplu din filmografia mea, The Island of the Fishmen [Actioner-ul Horror L’isola degli uomini pesce, din 1979, cu Joseph Cotten şi Barbara Bach - n.r.] este o producţie care, exclusiv pe baza schiței prototipului bărbatuluipește creat de scenograful meu, Antonello Gelleng, utilizată pentru faza de pre-sale, a obținut atunci aproape un milion de euro - astăzi, probabil, costul unei asemenea producţii ar fi de zeci de milioane -, ceea ce înseamnă că filmul a fost vândut

în aproape toată lumea înainte ca vreun spectator să-l vadă în întregime, el nefiind încă terminat. Acest succes, trebuie să admit, i se datorează în mare parte fratelui meu, în sensul că întotdeauna el a fost cel care a insistat pe ideea să nu facem filme cu specific italian puternic definit, fiindcă am fi avut probleme inclusiv cu barierele de limbă şi de aceea am filmat adesea în limba engleză. Cu actori italieni, desigur, dar care au fost dublați ulterior și, prin urmare, filmele au devenit astfel interesante la nivel internațional. Îmi amintesc că acum 10 sau 15 ani, când deja nu mai existau relaţii de cooperare între Franța, Spania și Italia în domeniul cinematografiei, am fost invitat la Paris pentru a discuta de ce nu mai reușim să facem filme în colaborare și, evident, am auzit lucruri absurde, de felul... “Hai să aducem scenariști francezi în Italia ca să înțeleagă cum e realitatea italiană şi hai să aducem scenariști italieni în Franța ca să înțeleagă ce ar putea merge acolo.”. Atunci i-am oprit şi le-am spus că nu era nevoie de o întâlnire internațională pentru a mi se reaminti de o realitate pe care o știu ca pe... Oul lui Columb. [...]

„Challengers”

Tenisul n-a fost niciodată

așa sexy

Întotdeauna am avut o reticență în a vedea filmele lui Luca Guadagnino exact atunci când ies în cinema. Cu Call Me by your Name m-am chinuit o grămadă, că prea îl lăuda toată lumea și îl ridicau în slăvi pe Chalamet și atunci am zis că mai aștept. La fel și cu Challengers, cel mai recent film al regizorului italian care pare că a reușit să facă o figură bună la Hollywood în ultimii ani.

Zendaya o joacă aici pe Tashi Duncan, o tânără tenismenă care bate toate recordurile la vârsta ei și care, la o petrecere de după câștigarea U.S. Openului la juniori, îi întâlnește pe Art și Patrick (Mike Faist și Josh O’Connor), proaspăt câștigători și ei la dublu și mari fani ai domnișoarei. După o seară cel puțin interesantă între cei trei, acțiunea se mută în viitor, unde vedem că Tashi e căsătorită acum cu Art, care deja e multiplu câștigător de Grand Slam-uri la

profesioniști, în timp ce Patrick doarme prin parcări pentru că nu are bani să își plătească hotelurile pentru turneele de tenis la care participă. E un „du-te-vino” în felul în care Guadagnino alege să spună povestea celor trei, jonglând între prezent și viitor, practic, spectatorul aflând pe bucăți ce se întâmplă cu ei și unde ajung și abia la final se leagă povestea cu totul. Nimic nou aici, dar executat cum trebuie, astfel că nu deranjează și nici nu induce în eroare

Mike Faist și Josh O’Conner au o chimie clară, care se vede de la o poștă și sunt foarte credibili în interpretarea rolurilor, ba chiar aș spune că, de cele mai multe ori, fură cam fiecare secvență în care sunt prezenți. Dar întâmplarea face că de data asta și domnișoara Zendaya se ridică și reușește să le țină piept. E mult mai prezentă și mai puțin conștientă de sine (lucru care era foarte ușor de observat în Euphoria, spre exemplu, fapt pentru care am și întârziat vizionarea) și pare că a căpătat în sfârșit oarecare greutate, ca actriță. I se și potrivește foarte bine rolul de tenismenă care s-a accidentat și a trebuit să se retragă din activitate pentru a se concentra pe cariera soțului. Un fel de girl boss, dar totuși sensibilă. Filmul e plin de scene erotice, și aici nu mă refer strict la sex. Guadagnino reușește de multe ori să transforme chiar și un simplu schimb de mingi în ceva sexy, aproape ca un duel, iar felul în care alege să pună camera e cel puțin original. Trent Reznor și Atticus Ross au compus o coloană sonoră de zile mari, cu muzică preponderent electronică, poate chiar prea prezentă de multe ori, dar care dă o vigoare și un ritm special filmului. Una peste alta, am fost surprins de cât de tare mi-a plăcut filmul și poate că la următorul semnat de Guadagnino mă duc chiar la cinema.

zilesinopti.ro/arta-cultura

Vodafone sustine capitolul

Artă & Cultură din Zile și Nopti. În print și online.

Artă &Cultură

CAPITOLUL ARTĂ & CULTURĂ

DIN ZILE ȘI NOPTI ESTE SUSȚINUT DE

RONI HORN și interpretarea identității

Precum întrebările de la care pornește, despre sine, gen, emoții, natură și om, răspunsurile sale sunt opere de artă la fel de filosofice, conceptuale și deschise spre interpretare. Roni Horn, artist/ă vizual(ă) americană, este unul dintre cele mai importante nume și cele mai versatile talente din arta contemporană. Nuanțe subtile, mesaje secrete și semnale erotice sunt elementele principale ale unui dialog purtat între lucrările sale și o serie de mari filme clasice în cadrul primei expoziții majore din ţările scandinave a artistei - The Detour of Identity, care este deschisă până pe 1 septembrie, la Louisiana Museum of Modern Art, cel mai mare muzeu din Danemarca, un obiectiv must-see în sine, inclus de altfel în cartea Patriciei Schultz, 1.000 Places to See Before You Die

Roni Horn aplică adesea limbajul și efectele filmului

în practica sa și, ca și în lumea filmului, exploatează tensiunea dintre lumea exterioară, în care predomină corpul definit social, și lumea interioară a realității conștiente, în care locuiește corpul, cu impulsurile și dorințele sale. Identitatea este tema centrală și recurentă în selecția de filme și clipuri din expoziție, fiecare fiind, într-un anumit mod, important pentru Horn. Căutarea identității, pierderea identității, identitatea greșită sau furată, fiecare reprezintă o altă identificare, fie cu acțiunile personajului, fie cu

narațiunea și imaginile filmului. În galerii, fotografia, desenul și sculptura lui Horn sunt prezentate împreună cu extrase din filme ale unor maeștri precum Bergman, Dreyer, von Trier, Chabrol și Hitchcock. Expoziția începe cu o serie de colaje, cu un amestec de imagini și note pline de spirit, unice și uneori poetice. Dar aceste colaje nu par să fie principalul obiectiv al lui Horn. Adevăratele elemente importante apar pe măsură ce expoziția avansează, cu blocuri de sticlă impresionante, rânduri de portrete și grinzi de aluminiu inscripționate. În general, în ciuda unei cariere care se întinde de-a lungul a patru decenii,

lucrările lui Horn prezintă o gamă surprinzător de restrânsă de teme: valuri gri, autoportrete, bufnițe, clovni și chipul lui Isabelle Huppert, printre câteva altele - spațiul galeriei este plin de elemente familiare ale artistei.

„Inspirația pe care Roni Horn o are din film, fascinația sa pentru imaginile cinematografice și narațiunea imaginilor reprezintă un nou teren pe care să își prezinte lucrările. Publicul de la Louisiana se va deplasa prin Aripa de Sud, trecând printre lucrările lui Horn și secvențe din film, care constituie o parte activă și semnificativă a materialului care a modelat-o pe artistă”, a precizat Poul Erik Tøjner, directorul Louisiana.

Roni Horn

Interviu cu scriitoarea

COLLEEN HOOVER „Totul se termină cu noi”

Colleen Hoover face parte dintr-o categorie cu totul aparte de autori. A publicat primul său roman, Slammed / Slam: Din dragoste pentru Layken, în 2012 şi de atunci i-au fost tipărite alte 23 de romane şi nuvele, toate bestselleruri, în total, cărţile sale stând timp de 120 de săptămâni în fruntea celebrului top alcătuit de New York Times. Colleen Hoover a fost pe locul I în clasamentul vânzărilor de carte atât în 2022, cât şi în 2023, la nivel mondial fiind cumpărate peste 20 de milioane de volume semnate de ea. Colleen a luat cu asalt lumea editorială şi, dacă e să ne luăm după atenţia de care se bucură prima adaptare cinematografică a bestseller-ului ei It Ends with Us / Totul se termină cu noi, va cuceri în curând şi Hollywood-ul. It Ends with Us este o poveste captivantă despre dragoste, perseverenţă şi efortul de a depăşi tarele trecutului, care explorează relaţia complicată dintre Lily (interpretată în film de către Blake Lively), proprietara unei florării, şi fermecătorul neurochirurg Ryle (Justin Baldoni). Rădăcinile acestei poveşti sunt foarte personale pentru Hoover, acţiunea romanului fiind inspirată de relaţia dintre mama şi tatăl ei.

Înainte de a scrie cartea, Colleen i-a cerut permisiunea mamei sale de a folosi elemente din povestea ei în roman şi spune că l-a scris încercând să înțeleagă mai bine ce a simţit aceasta. „Mulţi oameni care n-au trecut în viaţa lor printr-un abuz consideră că lor nu li s-ar putea întâmpla asta niciodată, dar ei nu ştiu cu adevărat cât de complexă poate fi o situaţie din aceasta şi nu ştiu că poţi fi abuzat de o persoană pe care continui s-o iubeşti, totuşi, foarte mult. Faptul că m-am putut folosi de experienţa

mamei mele m-a ajutat s-o înţeleg mai bine şi să apreciez cât de mult curaj a avut şi cât de puternică a fost. După ce a citit cartea, mama mi-a mărturisit că, până atunci, nu avusese confirmarea că deciziile pe care le luase fuseseră cele corecte, întrucât ea considerase mereu că alegerea pe care o făcuse, aceea de a pleca împreună cu mine şi cu surorile mele de lângă tatăl meu, a făcut-o să se simtă vinovată de faptul că, în viziunea ei, ne destrămase familia. Pentru mine a fost o mărturisire cutremurătoare, fiindcă amintirile mele din copilărie au fost mereu luminoase, crescând într-un mediu cald şi iubitor, alături de tatăl nostru vitreg. Dar pentru mama a fost altfel... pentru ea confirmarea că a ales corect a venit doar după ce mi-a citit cartea”.

În discuţia noastră, Colleen a vorbit despre experienţa transpunerii cărţii ei pe marele ecran, despre reacţia emoţionantă a mamei sale la vizionarea filmului şi despre cum şi-ar dori ca publicul să-l primească atunci când va fi lansat, pe 9 august, pe marile ecrane.

foto

© Eric Charbonneau

Cum ai descrie experienţa pe care ai avut-o în ce priveşte această carte? Cum ai trăit schimbările aduse de celebritatea dată de succesul cărţii, primirea sa de către public şi acum prima adaptare a unui roman de-al tău pentru marele ecran?

Cred că cel mai potrivit termen este „copleşitor”, a fost o experienţă copleşitoare, dar în sensul bun al cuvântului. Când am scris cartea nu mi-am propus nimic anume, m-am gândit doar că o vor citi cel mult câţiva oameni şi asta va fi tot. Cred că dacă mi-ar fi spus cineva ce anvergură va lua viaţa mea după acest roman, aş fi avut un atac de panică… şi asta pentru că nu mi-am propus să scriu un best seller care să fie apoi ecranizat, nu, nici pe departe. Mi se pare incredibil câţi oameni au rezonat cu subiectul şi, din păcate, sunt chiar foarte mulţi care se regăsesc în poveste…

Există vreun element din carte pe care ai ţinut să-l vezi pe ecran aşa cum ţi-ai dorit? O atitudine a vreunui personaj, un element de decor, o piesă muzicală sau vreun costum?

Cred că am avut mari emoţii în privinţa temei în sine, am fost foarte stresată la gândul că povestea de pe ecran ar putea să nu fie aşa cum am conceput-o eu în carte. Mi-era teamă ca Ryle să nu fie prea bun sau Lily să nu pară excesiv de vulnerabilă… subiectul este foarte delicat, dar filmul s-a dovedit a fi foarte echilibrat, echipa a făcut o treabă minunată. În continuare consider că este foarte important să nu uităm că nu vorbim aici de un şablon în care să poţi aşeza personajele şi apoi să consideri filmul încheiat, fiecare poveste fiind unică în felul ei.

Anumite elemente au trebuit însă adaptate pentru cinema, precum decizia producătorilor de a-i face pe protagonişti mai în vârstă decât în roman. Consideri că fanii cărţii vor accepta schimbarea?

Trebuie să ne amintim că eu am scris cartea acum mai bine de 10 ani, când eram şi eu foarte tânără şi, în mod firesc, personajele erau de vârstă apropiată de a mea. Acum, la 44 de ani, mă uit în urmă şi îmi dau seama că, poate, personajele mele erau prea tinere şi de aceea am fost foarte bucuroasă să văd că şi Justin a fost de acord cu mine şi le-a înaintat puţin în vârstă. Să fiu sinceră, eu mă ţin departe de mediul online şi de toate comentariile de pe platformele de socializare şi, prin urmare, nu pot decât să sper că publicul va fi de acord cu deciziile luate de echipa de producţie, întrucât eu consider că aceste schimbări nu au făcut decât să îmbunătăţească povestea. [...]

PAGINA

Colleen Hoover, Brandon Sklenar, Blake Lively

Foto © Eric Charbonneau

Colleen Hoover & Blake Lively

Foto © Eric Charbonneau

Autodescoperire și exprimare prin teatru la IDEO IDEIS

Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis transmite un mesaj de încurajare tuturor adolescenților prin tema ediției din acest an: Ai tot ce ai nevoie! Trăim într-o lume tot mai preocupată de inteligența artificială, în care adolescenții sunt nevoiți să se lupte cu preconcepțiile, cu presiunea socială și cu propriile neliniști. La fel ca în fiecare an, Festivalul Ideo Ideis își propune nu doar să fie un mediu de dezvoltare pentru creatori, ci și să dezbată probleme actuale ale generației tinere. Într-o lume dominată de anxietăți și neliniști, multe dintre ele provocate de impactul pe care îl are inteligența artificială în viețile noastre, Ideo Ideis își propune să le dea curaj tinerilor și să le aducă aminte că au în mâini propriul destin.

Devenit în ultimii ani un fenomen național, Ideo Ideis așteaptă la ediția din acest an trei trupe de teatru formate în cadrul Capsulelor Ideo Ideis, desfășurate la Sibiu, Craiova și Roșiorii de Vede. Timp de o săptămână, 30 de tineri din fiecare oraș au participat la ateliere de teatru și de arte alături de traineri specializaţi. În urma atelierelor, au fost

www.zilesinopti.ro

selectați câte 10 tineri care au lucrat pe parcursul mai multor luni la spectacole pe care le vor prezenta în cadrul festivalului, în fața publicului din Alexandria și a celor opt mentori.

A fost o experiență extrem de intensă, pe parcursul cărora tinerii au avut ocazia să selecteze un text, să lucreze cu un dramaturg pentru adaptarea la timpul alocat în Festival și să

descopere toți pașii necesari pentru montarea unui spectacol de teatru. Cele trei trupe nou formate sunt încă o dovadă că orice tânăr care investește timp într-o pasiune poate ajunge, cu ghidajul potrivit, într-un context care contribuie la dezvoltarea sa personală. Asta aduce Ideo Ideis de 19 ani: o platformă care le permite tinerilor să se descopere, să se exprime. Ai tot ce ai nevoie este mesajul pe care IDEO IDEIS îl transmite către toți tinerii din România, nu doar către cei care participă la ediţia festivalului din acest an. Demersul de încurajare a tinerilor nu se rezumă la perioada 1-8 august, însă numai atunci puteți vedea cum se transformă un oraș ca Alexandria.

PAGINA

foto © Arhiva Ideo Ideis

DClopoțelul de chrysta(l) al lui David Lynch

upă ce a încercat o bună bucată de vreme, prin incursiunile sale în Punk, New Wave şi Rock-ul Psychedelic - în special pe albumele We Dissolve, din 2017, şi Feels Like Love, din 2019 -, să se detaşeze de influenţa covârşitoare a inclasificabilului artist vizual şi muzician David Lynch, reputatul cineast, ale cărui filme - de la Eraserhead şi The Elephant Man până la Mulholland Drive şi Inland Empire, trecând, bineînţeles, prin Twin Peaks - au generat un veritabil cult global, originala cantautoare Chrysta Bell (n.1978) a revenit alături de mentorul ei pentru un nou LP, Cellophane Memories, care va fi lansat la începutul lunii august. Interesant e faptul că fanii români au putut-o asculta live în ambele etape ale evoluţiei sale artistice, la Control Club din Bucureşti, în 2016 şi 2019. Ambele ne-au oferit şansa unor dialoguri substanţiale, inedite, pentru că, în general, Bell cultivă ideea de mister feminin, lăsând spaţii suficient de largi în povestea vieţii sale încât să zgândăre imaginaţia consumatorilor de artă contemporană şi să descurajeze invazia maselor în intimitatea ei artistică.

Cellophane Memories este al treilea disc pe care Chrystabellnume de scenă adoptat în pandemie - îl scoate în asociere cu David Lynch, sigur, nepunând la socoteală colaborările pentru diverse OSTuri, dar la o distanţă temporală semnificativă de albumul The Train (2011) şi EP-ul Somewhere in the Nowhere (2016). Din această perspectivă, am putea spune că Lynch reuşeşte să facă acum pentru muza lui ce nu a putut romanticul englez Samuel Coleridge (1772-1834), fiindcă acesta nu terminat niciodată de scris şi partea

a treia din poemul Christabel, din care părinţii texanei s-au inspirat peste secole atunci când şi-au numit fiica. Începând chiar cu prima - Polish Poem, inclusă în Inland Empire -, toate înregistrările muzicale au fost realizate în studioul lui Lynch din Hollywood Hills, iar acesta e nu doar producător, dar şi co-autor al textelor, fotografiilor şi, uneori, al melodiilor, inclusiv în cazul lui Swing with Me, de pe The Music of David Lynch, dublul album ce redă concertul caritabil de pe 1 aprilie 2015, organizat de David Lynch Foundation.

Cum a ajuns Chrystabell, tânără care începuse să cânte Swing Jazz în anii ’90, în trupa 8½

Souvenirs din Austin, să fie distribuită în rolul

Agentului FBI Tammy Preston în Twin Peaks: The Return? Nu e greu de imaginat de ce i-a atras atenţia polivalentului Lynch pe parcursul primelor colaborări, întrucât, prin muzică, coregrafie, teatralitate şi look, Chrystabell are o prezenţă fascinantă, ce ţine mai degrabă de o realitate paralelă, ne-etichetabilă artistic într-un gen sau altul (pentru a da totuşi un indiciu subiectiv, m-aş hazarda să o plasez în spaţiul unui Retro-Futurism cu accente de Burlesque), care aminteşte în mod surprinzător ca asociere, în egală măsură, de estetica întunecată şi viscerală a Mayei Deren, de performance-urile Neo Burlesque ale sofisticatei Eden Berlin şi de imaginea flamboaiantă a vampei animate Jessica din Who Framed Roger Rabbit, al lui Robert Zemeckis. Nu întâmplător, artista a performat pe scenă de-a lungul anilor deopotrivă cu muzicieni tradiţionalişti, precum Willie Nelson, Brian Setzer sau Boz Scaggs, cât şi cu inovatori ca Adrian Utley de la Portishead sau Klaus Schulze de la Tangerine Dream, dar să nu uităm că David Lynch însuşi, un meloman înrăit, are apetituri muzicale eclectice, de la Elvis Presley până la Rammestein.

Meditaţia Transcendentală a fost şi rămâne o punte de legătură în relaţia cu David Lynch, pe care acesta o practică de peste jumătate de secol, aspect care se reflectă în toate formele sale de expresie, începând cu literatura (Catching the Big Fish: Meditation, Consciousness, and Creativity, 2006) şi arta plastică până la instalaţii, fotografii

sau muzică (Crazy Clown Time, 2011). Chrysta ne-a povestit: „După atâţia ani de când cunosc lejeritatea şi calmul lui David şi al oamenilor din echipa sa, am adoptat atitudinea ‘OK, vreau să încerc şi eu’. Pentru mine, Meditaţia Transcedentală reprezintă un instrument în slujba creativităţii şi eu nu judec creativitatea, aceasta având multe forme de expresie. Eu sunt doar în căutarea unui vehicul curat care să o aducă la suprafaţă, dar asta nu înseamnă că sunt o fiinţă perfectă, exclusiv pozitivă sau frumoasă, în viaţă sau în gânduri. Sunt doar un canal prin care creativitatea poate răzbi în exterior şi cred că muzica îşi are faţetele sale întunecate, însă, în ultimă instanţă, întotdeauna există speranţă. În final, există transcedenţa, recunoaşterea în egală măsură a întunericului şi a luminii”.

Suprapunerea dreamy a multiplelor layere vocale din Sublime Eternal Love, primul single de pe Cellophane Memories, sugerează că vom avea parte un produs artistic de avangardă pe măsura aşteptărilor de la tandemul creativ Chrystabell & David Lynch, care l-a înregistrat fără absolut niciun sprijin exterior, artista asumându-şi postura de inginer de sunet, iar Lynch, care a compus textele după inspiraţia de moment, cea de producător. Evident, tot el filmează şi regizează videoclipurile, aşa că intraţi în “teatrul” său de pe YouTube ca să aflaţi... The Answers to the Questions.

Citiţi materialul complet despre CHRYSTABELL pe www.zilesinopti.ro

PAGINA 43

Chrystabell © Razvan Nedelcu

Chrystabell © Razvan Nedelcu

Ce benzi desenate citim în această vacanță de vară?

Indiferent că ne relaxăm pe plajă sau ne răcorim cu apa rece de la munte, benzile desenate ne pot însoți și ne pot da idei de cum să ne petrecem timpul liber… altfel! Așadar, să pornim în „Ocolul Pământului în 80 de zile”, descoperind clasicii literaturii universale în benzi desenate. Povestea lui Jules Verne, de data aceasta abordată prin intermediul celei de-a noua arte, apărută la editura Litera, ne va ajuta să-l (re)descoperim pe Phileas Fogg, un gentleman englez, să aflăm de pariul său cu membrii Reform Club din Londra și să ne ținem răsuflarea până când acesta revine acasă, după o călătorie plină de peripeții.

Cu toții vom face zeci de fotografii în timpul vacanței, dar n-ar fi rău să răsfoim cu această ocazie recentul album de benzi desenate tradus în limba română, „Fotograful”, de Emmanuel Guibert (scriitor/ ilustrator), Didier Lefèvre (fotograf / jurnalist), Frédéric Lemercier (design). Un roman

grafic apărut la editura Seneca Lucius Annaeus, un reportaj foto, un document istoric despre o misiune umanitară desfășurată de Medici fără Frontiere. Un volum dedicat părinților și bunicilor.

Dacă tot suntem în vacanță, poate ne dorim să scriem o scurtă scrisoare sau o ilustrată

celor dragi rămași acasă. Ne putem inspira din „O istorie a scrisului. De la scrierea cuneiformă la emoji”, apărută la editura Grafic, un album grafic realizat de Vitali Konstantinov, o poveste a peste 100 de sisteme de scriere din întreaga lume. Benzile desenate în serial continuă traducerile în limba română pentru cei mai mici dintre cititori cu un nou volum din peripețiile lui Sponge Bob, de Stephen Hillenburg, „Povești din ananasul bântuit”, apărut la editura miniGrafic.

Pe cei care doresc o lectură de o zi, mai ales locuitorii Capitalei, îi invităm să descopere benzi desenate în limba română, engleză, franceză și germană la Biblioteca Centrului de Benzi Desenate de la Muzeul Național al Literaturii Române, singura bibliotecă cu benzi desenate dintr-un muzeu din România. Biblioteca este o componentă a Centrului de Educație și Formare prin Benzi Desenate, poate fi consultată gratuit în cadrul evenimentelor BD de la muzeu sau prin solicitare pe e-mail.

PAGINA

NIC ULARU:

„Artist te faci tu singur, nu există școală care să te facă artist”

Personalitate marcantă a scenografiei contemporane, câştigător al premiului OBIE pentru realizări remarcabile în teatrul Off-Broadway în 2003 şi designer principal al Expoziției Naţionale a SUA la Quadrienala de la Praga în 2007, însă în egală măsură reputat ca regizor şi scriitor, NIC ULARU va fi unul dintre mentorii ediției a treia a “International Program in Scenography“, workshop intensiv în care artiști emergenți provenind din medii culturale diferite vor colabora pentru realizarea unor instalații multidisciplinare, care se va desfăşura în perioada 26 august-8 septembrie, la Ovidiu, Constanța. Colaborator, înainte de plecarea din România, al unor mari regizori de teatru şi film, precum Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Silviu Purcărete sau Dan Piţa, NIC ULARU a evoluat în carieră pe un parcurs internaţional impresionant, ca practician şi dascăl deopotrivă, întrucât a creat scenografii în SUA și Europa, a predat scenografie, decor și costume pe toate continentele, iar activitatea sa ca dramaturg şi regizor include zeci de spectacole puse în scenă, de la Naţionalul din Iaşi până la faimosul LaMaMa E.T.C. din New York. Înainte însă de a ajunge la detalii despre practica artistică a lui Nic Ularu, în debutul dialogului am încercat să îi aflăm opiniile despre formarea viitorilor profesionişti din lumea artelor spectacolului.

Nic, predai scenografie tinerelor generații din toată lumea de peste 30 de ani. “I love teaching because I have the feeling that keeps my young”, ai spus tu cândva. Mai simți asta la fel de puternic acum, după atât timp petrecut la catedră?

Sigur că da. Chiar dacă, între timp, am ieșit la pensie, eu sunt poate chiar mai ocupat acum, pentru că, uite, zilele acestea am de susţinut niște prelegeri în Taipei, iar în primăvara viitoare mă duc cu un [program] Fulbright în Singapore, unde voi preda timp de nouă săptămâni, plus că o să continui să mai predau niște cursuri şi la universitate, la mine

[Nic Ularu a devenit profesor universitar la University of South Carolina în 2001 - n.r.]. Deci da, cu siguranță, teaching-ul te ține tânăr, pentru că, oriunde te-ai afla, trebuie să înțelegi cultura tinerilor pe care îi ai în faţă şi să știi cam ce se întâmplă cu ei, în așa fel încât să te poți racorda cu mentalitatea lor. Ai de-a face cu oameni tineri şi trebuie să te adaptezi mentalității lor de fiecare dată, întrucât aceste generații au evoluat în timp și diferă enorm între ele. Gândește-te, de exemplu, că eu am dat primul examen la facultate în 1976 şi am intrat după patru ani, pentru că atunci erau 5, 6 sau 7 locuri, pentru care candidau și câte 600 de oameni. Ce se întâmplă acum, spre exemplu, în România, este că există destul de puțini candidați care să își dorească să facă scenografie. Interesant mai este şi faptul că, în general, cine își dorește să facă acum scenografie, nu numai în România, dar peste tot în lume, sunt fetele, adică proporția la ora actuală este cam de 1 la 5, 1 la 7, nu știu de ce, nu pot judeca eu cu mintea generațiilor de acum. Este extrem de dificil, pentru că, repet, shift-ul între mentalități este absolut uriaș, iar pentru un dascăl este un proces continuu de adaptare.

Presupun că exploziva evoluţie a tehnologiei este un factor esenţial...

Tehnologia ne-a bulversat total, în bine sau în rău. Încep cu răul, pentru că ceea ce se întâmplă acum este că tânăra generație și-ar dori să fie ubicuă, fiindcă tehnologia permite și de aceea ai tineri care vin să vadă un spectacol de teatru sau la cinematograf și care se uită în telefon. Sau, dacă îi pui să citească cinci piese de Cehov, dintre care să-și aleagă una, ei citesc sinopsisurile, iar lucrările scrise, de când cu A.I., încep să fie făcute de computer în 10-15 minute, în loc de o

săptămână, cât ar trebui să-și ia ei din timp ca să şi le gândească... deci asta e partea negativă a impactului tehnologic în educație. Partea bună, în aceeași măsură, este că se ard niște etape, pentru care generația mea din secolul trecut, şi mă refer la colegii mei de pretutindeni, a consumat enorm de mult timp. Cu proiectarea, spre exemplu, ce făceam noi pe vremuri într-o săptămână-două, se poate face acum în câteva minute, maximum o oră, cu programe de proiectare care fac lucrul pentru tine perfect. Mai mult decât atât, acum poți să faci machete tridimensionale, să-l plimbi pe regizor prin decor, poți să pui texturi, poți să faci absolut orice, deci comunicarea ideilor și a conceptului este extrem de facilitată de tehnologie. [...]

În esenţă, ce își propune workshop-ul IPS de la Ovidiu, mai ales că tinerii participanţi nu trebuie să fi avut neapărat legătură cu scenografia?

Ce încercăm noi să facem acolo este să aducem tineri artiști ca formaţie și să îi expunem, prin intermediul unor mentori din toată lumea - nume consacrate în domeniul scenografiei - la diferite culturi. Punem împreună tineri actori cu tineri scenografi, cu tineri regizori, sperând că vor face echipă și vor lucra împreună în viitor şi, de asemenea, încurajându-i să nu se cramponeze de ideea că, dacă ești arhitect, designer sau actor, trebuie să gândești sau să faci numai ce scrie pe diplomă după ce termini şcoala. [...]

Citiţi interviul complet cu NIC ULARU pe www.zilesinopti.ro

Andreea locuiește în București de la 19 ani, de când a început facultatea, până atunci a copilărit în Brăila. În prezent face parte din SăFițiCuminți Crew, împreună cu Ingrid Maschek și Maria Bratu. A început să picteze în urmă cu 10 ani, iar de street art s-a apucat de aproape doi ani, când printr-o întâmplare i-a cunoscut pe Dragoș și Ingrid de la SăFițiCuminți. De asemenea, lucrează și în domeniul ITului, ca programatoare software.

ANDREEA OPRIȘAN:

„Cel mai important este ca mesajul să e autentic”

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește?

Stilul este într-o continuă definire, în general, îmi place să pictez din zona cosmosului, galaxiei, simt că sunt lucruri nedescoperite și greu de exprimat în cuvinte în zona aceasta, simbolizând pentru mine conexiunea și energia între ce ne înconjoară, pământ, natură și oameni.

Cum decurge procesul tău creativ?

De obicei, îmi vin ideile atunci când nu mă aștept. Îmi setez în minte în mare cam ce idee aș vrea să exprim, dar nu am o imagine clară din start. Apoi, după ceva timp, parcă vine ideea în mod natural, ca și când a fost mereu acolo.

Cum ți-a schimbat street artul felul în care percepi arta și lumea, în general?

Street art-ul este o formă

accesibilă tuturor de a vedea niște lucrări și de a le schimba ziua, starea, de a îndemna la reflecție, poate. La rândul meu, am fost impresionată de-a lungul timpului de anumite lucrări care m-au făcut să conștientizez diverse aspecte ale vieții, iar acum mă bucur că într-o mică măsură pot inspira și eu prin intermediul artei.

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta şi cum

crezi că influențează evoluția și percepția artei?

A devenit destul de importantă promovarea în social media pentru a crea vizibilitate, mai ales pentru cei care o iau de la zero, dar nu numai. Cu toate acestea, majoritatea oportunităților au venit tot din vorbă în vorbă sau prin abordare directă, atunci când pictăm undeva pe stradă, mai puțin direct din social media.

Povestește-mi un pic care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România.

Ar fi ultima lucrare de la GoVeggie, cea care contopește o fată cu flori, fructe și legume. Simbolizează îndemnul la un stil de viață sănătos, dar și la comuniunea omului cu natura. De asemenea, am fost foarte entuziasmată când am avut ocazia să pictăm anul trecut un perete în cadrul festivalului Street Delivery.

Este un festival care m-a atras încă de la primele ediții, admiram foarte mult atunci artiștii și picturile care se

realizau acolo, chiar cred că a fost primul loc unde am văzut primele lucrări de artă murală din București. Iar faptul că am ajuns să pictăm acolo a fost ca un vis devenit realitate.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Aproape toate ridică anumite provocări, în funcție de locație, poziția/textura peretelui etc. Dar cu fiecare provocare învățăm diverse tehnici/abordări și evoluăm. O altă provocare vine și atunci când realizăm picturi pentru anumiți clienți, încercăm să creăm ceva ce este pe gustul și convingerile noastre, dar să fie și pe o tematică dorită de client.

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social / politic? Cred că cel mai important este ca mesajul să fie autentic. Poate fi din orice zonă mesajul, atâta timp cât este

ceva în care crede artistul și îl reprezintă. Se simte autenticitatea mesajului chiar și în pictură, atunci când e ceva în care crede cu adevărat artistul, iar efectul asupra privitorului este cu atât mai puternic și pregnant.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?

Inspirație și reflecție, ieșirea din gândurile de zi cu zi și din rutină. Și, de ce nu, poate și să facă ziua mai frumoasă cuiva sau să aducă un zâmbet.

Ce urmează pentru Andreea Oprișan?

Cu siguranță, noi oportunități de a-mi putea exprima ideile și trăirile prin intermediul street art-ului în diverse contexte în oraș și de a inspira oamenii. Ne dorim să pictăm, de asemenea, pereți de dimensiuni mai mari, de exemplu, fațade de blocuri, ar fi o nouă provocare pentru noi în materie de tehnică și abordare, pe care o așteptăm cu mare entuziasm.

Muzică

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII DIALOGURI FĂRĂ NOTE/ MUZICĂ NOUĂ/ OMUL CU DISCURILE/ FESTIVALURI

WWW.ZILESINOPTI.RO/MUZICA/

August, luna de ascultat... Ed Sheeran

Odată intraţi în august, începem deja să ne gândim la finalul verii, la spus povești la un foc de tabără, dar și la ultimele escapade la mare alături de prieteni. Totuși, luna aceasta poate fi și despre celebrul cantautor Ed Sheeran, care va concerta la noi pe 24 august, iar pentru a intra in starea de... live, vă propun un mini-playlist cu melodii ale artistului care nu sunt la fel de cunoscute precum Perfect.

15 ani și, după spusele sale, e o piesă despre a valorilor

Ed Sheeran a debutat cu albumul „+” (Plus), așa că e firesc să începem cu un cântec de pe acesta. You Need Me, I Don’t Need You este compusă de britanic pe când avea doar 15 ani și, după spusele sale, e o piesă despre a rămâne fideli valorilor noastre și a continua să ne ascultăm inimile, dar, pe de altă parte, și despre felul în care Sheeran se raporta atunci la industria muzicală.

Here, cântecul preferat al lui Ed Sheeran de pe acest album, o melodie despre frica de a ne deschide față de alte persoane, dar și despre lucrurile minunate care se pot întâmpla dacă avem acest curaj.

Artistul a continuat apoi cu albumul „x” (Multiply), de pe care am ales Tenerife Sea, cântec inspirat de dragostea artistului față de o zonă pe care a vizitat-o des, el având și o casă în Caleta de Adeje. Referitor la Tenerife Sea muzicianul a mărturisit că s-a inspirat din experienţa unui afterparty din 2013, de la Grammy, când s-a simțit mai nefericit ca niciodată pentru că piesa lui, The A Team, n-a fost aleasă „Cântecul anului”, fapt pe care artistul l-a considerat foarte dăunător primilor paşi în cariera sa.

Albumul „÷” (Divide) conţine megahit-ul Perfect şi rămâne, probabil, cel mai popular al artistului, întrucât regăsim melodii precum Castle on the Hill sau Shape of You, însă am ales să vă propun Hearts Don’t Break Around

Următorul LP al lui Ed Sheeran a fost „=” (Equals), de pe care ați auzit cel puțin o dată Shivers sau Bad Habits, dar recomandarea e să (re) ascultați și Collide, care reprezintă, în fapt, o listă a lucrurilor pe care artistul le-a făcut împreună cu soția sa, Cherry Seaborn, după care puteţi continua cu piesa Curtains, un cântec în care ne vorbeşte despre momente când poate este cazul să cerem ajutor şi cum să alegem să fim fericiți, dar și să depunem eforturi pentru a ieși din situații neplăcute. Acesta din urmă este extras de pe albumul din 2023, ”-” (Subtract), și încă nu a devenit chiar atât de popular.

Închei acest playlist cu melodia mea preferată compusă de Ed Sheeran, Take Me Back to London, iar tuturor fanilor artistului le readuc aminte cu bucurie că mai sunt doar câteva zile până când îl vom putea asculta împreună, pe viu, pe Arena Națională.

BRASOV, TRANSILVANIA October 30 - November 3, 2024

draculafilm.ro

Ce ascultăm în luna august

Luna aceasta ascultăm country însoțit de hard rock și ne luăm rămas bun de la una dintre trupele etalon ale rockului american din anii ’90.

Neil Young Early Daze

Cu originile în boom-ul cantautorilor din anii ’70, Neil Young revine cu cel de-al 47-lea material de studio, fiind acompaniat și de această dată de Crazy Horse, formația ce i-a rămas fidelă încă din 1967. ,,Scurt, dar drăguț”, declară revista britanică Mojo despre noul LP, cele 38 de minute ale acestuia plimbându-ne prin hard rock și country. Înregistrat în octombrie 1969, Early Daze prezintă o colecție de cântece care ar fi trebuit lansate pe cel de-al doilea album al cantautorului, Everybody Knows This Is Nowhere, însă multe fie au fost făcute publice în diverse alte forme, fie au rămas nelansate. Demn de estetica sfârșitului anilor ’60, noul material discografic ne prezintă un inovator muzician aflat la început de drum, gata să cucerească inimile canadienilor cu muzică folk.

Mr. Big Ten

Dacă vă gândeați că rockerii americani care au marcat anii ’90 și-ar încheia cariera concertistică în New York sau Los Angeles, atunci vă înșelați cumplit, căci cvartetul de hard rock pune punct periplurilor pe planetă la Bistrița, pe 23 august. În formula Eric Martin, Billy Sheehan, Paul Gilbert și Nick D’Virgilio, Mr. Big nu numai că se află în turneul de adio, dar în mod surprinzător, au decis să lanseze și un nou material discografic. Riff-urile lui Gilbert rămân imprevizibile, Billy Sheehan este la fel de sălbatic în mânuirea bass-ului, iar Eric Martin ne prezintă aceeași voce inconfundabilă care ne-a însoțit în piese precum To Be With You și Just Take My Heart. Astfel, Ten nu schimbă cursul istoriei rock, însă ne oferă o porție finală de Mr. Big așa cum am fost obișnuiți: plini de energie și creativitate.

Talk box-ul, efectul care și-a făcut simțită prezența pe hitul Livin’ on a Prayer, revine în forță în 2024, nu ca să ne demonstreze faptul că Bon Jovi este o trupă blocată în anii ’80, ci să ne arate constanța stilistică a americanilor, chiar și într-un context muzical în care nu mai domină topurile. Deși ultimele LP-uri ale trupei nu au surprins, iar Jon Bon Jovi s-a aflat constant sub supravegherea internauților care îi recomandă pensionarea prematură, Forever se dovedește a fi un material discografic dinamic și proaspăt, mai ales dacă luăm în considerare faptul că trupa a colaborat cu Ed Sheeran pe piesa Living In Paradise. Nu ne mai aflăm în era frizurilor fabuloase sau a pantalonilor strâmți, iar lansările recente ale trupei sunt mult mai puțin sălbatice și mult mai bine împachetate, însă Bon Jovi nu dau semne că se vor retrage prea curând.

Bon Jovi Forever

Image by Clovis Cheminot from Pixabay

CASSANDRA JENKINS

Efectul vederii de ansamblu asupra propriilor emoții

Supraexpuşi la miile de cântece noi care apar necontenit pe diversele canale online, sunt tot mai rare situaţiile în care unul sau altul dintre acestea - în mare parte, descoperiri accidentale - ne fac să ciulim urechile fiindcă ne “vorbesc” diferit, mai personal şi mai insightful,decât masa tributară trendurilor şi consumerismului. Cele 13 piese de pe My Light, My Destroyer, noul LP al cantautoarei Indie newyorkeze Cassandra Jenkins, ar trebui ascultate plecând de la această premisă, tocmai pentru că rareori un album se dovedeşte a fi atât de trist şi de amuzant în acelaşi timp, rareori un album ne mai oferă o călătorie prin micro şi macrocosmosuri deopotrivă şi rareori un album ne mai poate schimba modul în care percepem, receptăm şi apreciem muzica. În mai puţine cuvinte, cu siguranţă o parte dintre ascultători vor fi captivaţi de această continuare rafinată la apreciatul album din 2021 al lui Jenkins, An Overview on Phenomenal Nature.

În fapt, termenul overview, cu trimitere explicită la efectul vederii de ansamblu raportat de astronauţi în timpul zborurilor spaţiale, reprezintă liantul dintre prezentul şi trecutul creativ al artistei, în egală măsură

www.zilesinopti.ro

conceptual, metaforic şi (meta) fizic, întrucât Cassandra Jenkins, pentru a se recalibra în raport cu propriul său univers cotidian, se distanţează de acesta precum un cosmonaut care observă Pământul din spaţiu.

Nu întâmplător, piesa ce reprezintă core-ul discului se numeşte Betelgeuse, subtextul fiind modul în care mama ei a învăţat-o să preţuiască micile elemente care-i compun existenţa. Mai mult, Betelgeuse este pe album parte a unui triptic completat de Aurora, IL, tot o piesă cu temă “astronomică”, cu referiri la călătoria lui William ‘Star Trek’ Shatner în cosmos, şi Omakase, posibil cel mai frumos imn de dragoste scris de Jenkins până în prezent. Rezultat al regăsirii de sine după sinuciderea, în 2019, a lui David Berman, fondatorul trupei Indie Silver Jews, cu care trebuia să plece atunci în turneu, şi resorbirea traumei în perioada de criză pandemică, asociată celei identitare, My Light, My Destroyer ne prezintă lumea interioară a Cassandrei, definită prin dinamica interacţiunilor - indiferent că acestea se consumă într-un pet store sau florărie, ori că are în faţă un prieten, un astru sau o floare - şi care dobândeşte, prin abordarea de tip jukebox, calități de oglindă emoţională atotcuprinzătoare, pe suprafaţa căreia barierele energetice dintre variile microversuri ale autoarei dispar în vastitatea spaţiului nemărginit. “It’s fun to look at the Moon through binoculars”, ne îndeamnă Cassandra Jenkins şi aş spune să... o ascultăm.

been Unholy?

TEXT DE ANDRADA DINCĂ de la Cluj (8-11 august) va urca pe

la Untold

are-se că 2024 se lasă cu surprize în rândul artiștilor ce urcă pe scenele din România. În cadrul festivalului Untold de la Cluj (8-11 august) va urca pe scenă Sam Smith. Artistul, în vârstă de 32 de ani, a devenit o senzație a muzicii pop, bucurându-se de atenția publicului

Albumul său de debut din 2014, In the Lonely Hour, a fost un real succes în rândul publicului, ajungând

în Top 10 în peste 20 de ţări și obținând titlul de al doilea cel mai bine vândut album din Marea Britanie și al treilea din Statele Unite. Mai mult, a câștigat, în cadrul celei de a 57-a ediții a Premiilor Grammy, trofeul pentru „Albumul anului”, fiind, totodată, nominalizat și la „Cel mai bun album britanic” din 2015. De altfel, de-a lungul anilor, Smith s-a bucurat de numeroase trofee, inclusiv un Oscar și un Glob de Aur, melodiile sale captând și atenția cinefililor. Writings on the Wall a fost compus pentru filmul cu James Bond,

încă din 2010 și câștigând până acum un număr impresionant de Grammy-uri, inclusiv premiile pentru „Albumul” și „Cântecul anului”. Octombrie 2012 l-a adus și mai mult în lumina reflectoarelor, , alături de Disclosure, care s-a clasat pe poziția 11 în topurile din Marea Britanie. Un an mai târziu, alături de Naughty Boy și La, La, , ajunge pe primul loc în clasamentul mai sus

Spectre, iar Man I Am a făcut senzație pe OST-ul filmului

Barbie.

Anul trecut, în iulie, a lansat, alături de Kim Petras, piesa Unholy, pentru care a fost recompensat cu trei Brit Awards și cinci premii Grammy. Melodia abordează un tipar caracteristic

Madonnei, fiind o piesă care sparge bariere, forțează limite, se vrea a fi controversată, astfel că cea mai potrivită persoană pentru a-l introduce în scenă la gala premiilor Grammy a fost chiar diva Pop, împreună cu care artistul a colaborat ulterior pentru Vulgar, păstrată, firesc, în același registru.

Odată cu Gloria a atins primul loc la nivel mondial, albumul întruchipând

cu piesa Latch

La menționat.

dovada creativității artistului şi constituindu-se într-un manifest al temelor ce vizează autodescoperirea, pasiunea și autenticitatea. Smith se exprimă cu îndrăzneală, dorind să promoveze și să celebreze imperfecțiunea, încurajând, într-o mare măsură exprimarea sinelui și inspiră ascultătorii să-și urmeze cu încredere pasiunile. To sum up, Sam Smith este un nume răsunător în industria muzicală de azi, iar curajul prin care se exprimă este de apreciat. Astfel, feel free to be whoever you want to be și vă încurajăm, la fel ca muzicianul, să vă îmbrățisați defectele și să vă apreciați mai mult. Nu uitaţi, îl puteți vedea şi asculta la Untold, pe 10 august. Have fun and love yourself!

BRAȘOV JAZZ & BLUES FESTIVAL

Numărătoare inversă, dar... crescătoare

În vara aceasta, peste 100 de muzicieni români şi străini de Jazz, Blues, Soul, Rock şi World Music vor urca, în perioada 15-18 august, pe cele opt scene din cadrul Braşov Jazz & Blues Festival, cel mai mare festival urban de gen din România, anunţând astfel o ediţie realmente memorabilă, în care fiecare dintre aceştia îşi va cânta povestea în stilul personal, iar publicul este oriunde binevenit, de la mic la mare, indiferent de gusturi şi preferinţe muzicale.

Cu siguranţă, din perspectiva notorietăţii artiştilor care vor performa la poalele Tâmpei, cea mai atractivă rămâne scena principală, amplasată în Piaţa Sf. Ioan, cu invitați de marcă, precum vocalistul şi interpretul la muzicuţă Sugar Ray Norcia, nominalizat de trei ori la Grammy şi de peste 20 de ori la Blues Awards, ce va fi acompaniat de unul dintre cei mai valoroşi chitarişti americani din clipa de faţă, Rusty Zinn, apoi carismatica violoncelistă, vocalistă şi compozitoare cubaneză Ana Carla Maza, considerată „o veritabilă divă a momentului” de către publicaţia

Les dérnieres nouvelles de Jazz, superchitaristul de Blues electric Monster Mike Welch, dar şi îndrăgita trupă a fraţilor Nimmo, King King, sau reputatul trompetist german Markus Stockhausen, nume rezonant pentru orice fan al Jazz-ului.

www.zilesinopti.ro

Atracţii inedite şi surprize notabile continuă să apară însă şi pe celelalte scene, în special în lineup-ul celei incluse anul acesta în premieră pe harta festivalului, amplasată pe deal, în apropiere de Cetăţuia Braşovului. Scena Apollonia, destinată în primul rând publicului tânăr în spirit, la ale cărei concerte accesul este gratuit (ca şi în cazul majorităţii evenimentelor din Braşov Jazz & Blues Festival), va avea drept cap de afiş Hidden Orchestra, celebrul proiect electronic de Fusion al polivalentului instrumentist, compozitor şi producător Joe Acheson, care vine de la Edinburgh însoţit de colaboratorii săi fideli, bateriştii Tim Lane şi Jamie Graham. Întreg programul de la Cetăţuie este pigmentat însă de trupe ale căror

creativitate şi talent merită atenţie, fie că e vorba de trio-ul pianistului de Jazz belgian Elias D’hooge, care a câştigat cea mai recentă ediţie a B-Jazz International Contest, cea cu numărul... 43, sau că este exoticul colectiv CaboCubaJazz, al cărui ultim album a fost propus pentru Latin Grammy, de cvintetul super-toboşarului polonez Piotr Budniak ori de sextetul chitaristului marocan Mehdi Chamma, ultra-activ pe scena Jazzului austriac... acestea sunt doar câteva dintre numele proaspăt “infiltrate” în programul festivalului, care se constituie în tot atâtea argumente incitante pentru a (re)trăi cu bucurie experienţa Braşov Jazz & Blues Festival.

Hidden Orchestra

Elias D’hooge

CaboCubaJazz

Piotr Budniak Qvintet

August, luna celor mai așteptate festivaluri de muzică

În luna august avem ocazia de a ne bucura de festivaluri de muzică de renume, cu o tradiție bogată și un public aparte. Fiecare dintre acestea nu doar că aduc laolaltă artiști de top, dar definesc și diversitatea muzicală, oferind experiențe unice și contribuind la crearea unui peisaj festivalier vibrant și variat. Așadar, indiferent de preferințele muzicale, august promite să fie de neuitat pentru toți iubitorii de muzică din România și nu numai.

Rockstadt Extreme Fest - Râșnov (1 - 4 august)

Organizat la poalele Cetății Râșnov, Rockstadt Extreme Fest este considerat cel mai important festival de rock din Europa de Est, unde iubitorii de rock extrem se reunesc pentru a asculta formații de top pentru genurile metal rock și hardcore. Un motiv bun pentru care să mergi este lineup-ul impresionant, care atrage nume mari din industrie, precum și pentru atmosfera energică, unde vei da de fani dedicați, fiind un bun prilej de a te reconecta cu comunitatea rock. Anul acesta, lineup-ul include trupe de renume din genuri precum metal extrem, heavy metal, power metal, symphonic metal, crossover thrash, metalcore și punk rock. Printre trupele anunțate se numără: Amon Amarth, Kreator, Suicidal Tendencies, Fear Factory, Jinjer, Delain, DragonForce, Baroness, Jesus Piece și Watain.

Untold - Cluj-Napoca (8-11 august)

Untold este unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică electronică din Europa și un eveniment definitoriu pentru scena muzicală din România. Cluj-Napoca primește anual zeci de mii de fani din întreaga lume care vin să danseze pe muzica unora dintre cei mai mari DJ și artiști ai momentului. Cu o producție spectaculoasă, scenografii impresionante și o energie de neoprit, Untold transformă orașul într-un tărâm electrizant al muzicii și distracției. Cea de-a noua ediție va include în lineup-ul festivalului artiști care au mai concertat în România, Lenny Kravitz fiind unul dintre aceștia, dar și cântăreți în premieră, cum este Sam Smith sau Burna Boy.

Summer Well - Buftea (9-11 august)

Summer Well 2024, desfășurat în Buftea, Domeniul Știrbey, este un festival ce se distinge prin atmosfera sa destinsă și eclectică, mixând muzica live indie, alternative și pop cu activități de relaxare și artă. Summer Well încearcă să fie mai mult decât un simplu festival de muzică și vrea să devină o experiență completă, care include food trucks, expoziții de artă și activități recreative, toate într-un cadru natural, alături de muzică bună. Nume confirmate ale ediției cu numărul 13 sunt: Keane, Nothing But Thieves, Two Door Cinema Club, Tommy Cash, Son Mieux, Teezo Touchdown, Grandson, Lucky Love, Joker Out, Joesef, Ari Abdul, Stone, Dwells, Rareș, Lvx Machina.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

ZILE ȘI NOPȚI

Lenny Kravitz

MARKUS STOCKHAUSEN

„Vreau să întăresc energiile pozitive prin muzica mea”

Markus, plecăm în dialog de la noul tău album, Celebration, la realizarea căruia au participat numeroşi muzicieni, pentru că, în vremurile sumbre pe care le trăim, ideea de a sărbători ar putea părea un pic ciudată. Care este, de fapt, semnificaţia titlului?

Compozitorul şi trompetistul german Markus Stockhausen (n. 1957), care va concerta cu grupul său în cadrul Braşov Jazz & Blues Festival (15-18 august), reprezintă unul dintre cele mai valoroase “motoare” creative din muzica contemporană, nelimitată strict la Jazz, dată fiind importanţa dimensiunii spirituale pe care o acordă artei sunetelor şi a explorărilor continue ale spaţiului muzicii intuitive, mult dincolo de cel ocupat în mod uzual de muzica improvizatorică. Faptul că avut un părinte celebru, pe vizionarul compozitor Karlheinz Stockhausen, nu a fost un blestem pentru evoluţia lui Markus, ci un dar al sorţii, întrucât a beneficiat astfel de un mentorat singular, care i-a rafinat abordarea artistică şi perspectiva asupra lumii, iar asta se reflectă în zecile de discuri care-i jalonează cariera, de la Continuum, înregistrat cu Rainer Brüninghaus şi premiat cu Premiul Criticilor Germani pe când abia îşi terminase studiile la Conservator, cu circa patru decenii în urmă, până la monumentalele sale triple albume din perioada pandemiei, Wild Lifes şi Tales. La 25 de ani, MARKUS STOCKHAUSEN era o mare speranţă a muzicii clasice, debutând deja ca solist la Scala din Milano şi la Covent Garden, dar foarte repede - prin intermediul muzicii intuitive şi a Jazz-ului - s-a relevat a fi mult mai mult decât atât, o forţă creativă şi performativă capabilă să-şi transforme profund audienţa şi nu doar să o încânte momentan prin compoziţii sau improvizaţii inspirate. În aceste condiţii, era firesc să încercăm să aflăm detalii despre modul în care s-a nuanţat în timp raportul său cu diversele forme de expresie sonoră.

Una dintre ideile pe care le-am avut înainte de a mă apuca efectiv de lucru la acest album a fost să creez o muzică în care să fie incluse diferite culturi, să am o varietate extrem de mare de influențe muzicale diferite, din toată lumea, în interacțiune cu cvartetul meu. Ulterior, m-am gândit că ar fi mult mai frumos să invit să

cânte cu noi oameni care-mi sunt adevărați prieteni sau sunt persoane pe care le apreciez, deci pe care le admir fie datorită calității lor muzicale, fie pentru că ne înţelegem foarte bine de o lungă perioadă de timp. În felul acesta, având o relație cu totul specială cu fiecare dintre cei șase artiști pe care i-am invitat pe acest

www.zilesinopti.ro

album, totul s-a întâmplat cu un mare sentiment de bucurie. De exemplu, tânărul Levan Andria, un violoncelist extraordinar, care are şi un caracter foarte simpatic, m-a ajutat atunci când Jörg [Brinkman, violoncelistul cvartetului lui Markus Stockhausen - n.r.] nu a putut susține anumite concerte şi a cântat de câteva ori cu noi, iar eu m-am tot gândit că e mare păcat că cei doi nu pot interacţiona muzical vreodată, fiindcă la mine în trupă ori cântă unul, ori celălalt. Prin urmare, am vrut să creez o situație în care ei să se poată întâlni în studio și să se cunoască, ceea ce s-a dovedit a fi foarte fructuos, deci au existat și motive foarte practice, nu doar creative, pentru aducerea împreună a doi oameni.

Invitat pe album este inclusiv faimosul chitarist Nguyên Lê...

Cu Lê am o poveste mai aparte, mai ales că, după mulți ani în care nu ne-am mai intersectat, ne-am întâlnit din nou și acum cântăm inclusiv live, în mai multe concerte, ceea ce este

o mare bucurie pentru mine, fiindcă el rămâne realmente unul dintre eroii mei în ceea ce priveşte improvizația. L-am auzit la începutul anilor ‘90 și am fost uimit de felul în care cânta, am avut diferite proiecte împreună, numai că, după aceea, a urmat o pauză ce a durat 20 de ani. A celebra, pentru mine, înseamnă să mă concentrez, în interiorul muzicii, asupra calităților artistice ale acestor oameni și să îi aduc împreună pentru a sărbători cu adevărat ceea ce înseamnă muzica în sine. De aceea m-am gândit că [Celebration] este un titlu frumos, poate şi în opoziţie cu toate lucrurile întunecate pe care le vedem acum în jurul nostru. De asemenea, privesc foarte mult și spre viitor și văd că problemele prin care trecem în prezent sunt absolut toate provocate de om, iar eu cred cu

tărie că avem puterea de a schimba lucrurile. Totul stă în mintea oamenilor. Cred că omul, la bază, este o ființă bună și o ființă pozitivă, şi marea majoritate a populației nu vrea războaie. Oamenii nu susțin războiul, dar nu au puterea de a se opune sau nu sunt interesaţi în a interveni în politică, așa că, pur și simplu, acceptă ceea ce se întâmplă și astfel, fără să-și dea seama, îl susțin. Eu vreau să întăresc energiile pozitive prin muzica mea. Eu cred că ne aflăm aproape de un nou nivel de conștiință colectivă - de fapt, nu chiar atât de nouă, pentru că am fost capabili să o gândim în atâtea mii de ani -, dar acum ne aflăm cu adevărat aproape de crearea unei comunități globale, de a celebra spiritul comunitar și a învăța să trăim împreună sprijinindune reciproc. Acestea sunt, pentru mine, idei extrem de importante pe care vreau să le exprim, atât prin muzica mea, cât și prin întâlnirea diferitelor culturi în muzică. [...]

Markus Stockhausen, foto © Nedici Dragoslav

Markus Stockhausen Group feat. Nguyen Le © MarkusStockhausen.de

o mare bucurie pentru mine,

Feriți-vă de domnul Baker

„Dacă s-ar prăbuși un avion, Ginger ar fi singurul supraviețuitor”, declara fosta soție a bateristului britanic pentru revista Rolling Stone, în 2009.

Articolul nu numai că a atras interesul fanilor rockului clasic, dar a stat și la baza filmului documentar „Beware of Mr. Baker”, realizat de cineastul american Jay Bulger, în 2012. „Beware of Mr. Baker” nu este doar un slogan născocit de Bulger, ci reprezintă un avertisment scris pe semnul de la intrarea în ferma lui Baker din Africa de Sud. Carevasăzică, și Baker era conștient de inabilitatea sa de a forma relații firești cu partenerii romantici sau de afaceri, în contextul în care toboșarul britanic era renumit pentru uriașele crize de nervi, certurile constante cu basistul Jack Bruce și dependențele de droguri.

Aceste neliniști ale lui Baker nu s-au manifestat doar pe plan muzical, căci bizarele succesiuni de evenimente din viața sa ne fac să ne gândim la norocul care l-a urmărit mereu. Nu de alta, dar ne-am fi gândit că Ginger ar fi trebuit să părăsească această lume încă din anii ’70, când prieteni precum Jimi Hendrix sau Keith Moon mureau de supradoze într-o scenă muzicală britanică obsedată de experimente psihedelice.

După moartea lui Hendrix, Baker a condus un Jeep până în Africa de Sud, a devenit drug dealer în Londra, s-a mutat în Italia pentru a creste măslini și s-a relocat în Los Angeles (unde spera să devină actor), evitânduși constant propria moarte și influențând generații întregi de percuționiști, fără a da semne că îi pasă prea mult de acest fapt.

Îmbinând dragostea față de jazz cu violența rockului, Baker a reprezentat unul dintre primele staruri rock aflate în spatele tobelor, întrun context în care evoluția muzicii oferea percuționiștilor un nou spațiu de desfășurare.

Fie că aducem în discuție discursurile sale muzicale hard rock de pe discurile Cream sau experimentele din zona afrobeat, lansate alături de legendarul muzician african Fela Kuti, Baker s-a plasat în centrul atenției publicului, schimbând felul în care ascultătorii se raportează la setul de tobe.

Moartea l-a surprins și pe Ginger Baker, însă într-un mod cât se poate de banal. Desigur, ar fi putut să o facă într-una dintre cele 29 de dăți în care acesta a încercat să renunțe la heroină, sau în multiplele încăierări cu mafioți italieni și sud-africani. Cu toate acestea, Baker a murit într-un spital britanic în 2019, la vârsta de... 80 de ani. Într-o lună în care ar fi împlinit 85 de ani, nu ne rămâne decât să revizităm influenta sa carieră și să îi dăm dreptate fostei sale soții, căci singurul individ pe care ni-l putem imagina ieșind nevătămat dintr-un avion aflat în flacări este doar dificilul și ultra-norocosul Ginger Baker.

Ginger Baker, December 31, 1975, revolvermag.com/ foto © Colin Fuller / Getty

Ginger Baker @Brecon Jazz Festival 2012, jazzjournal.co.uk/ foto © Brian Payne

Bill Laurance & the untold Orchestra „Bloom”

L-am ascultat pe Bill Laurance în mai multe ipostaze, pe albumele Snarky Puppy, cu care a câștigat cinci premii Grammy, pe recenta înregistrare în duet alături de Michael League și pe câteva dintre reușitele lui în calitate de lider de grup. Ce urmează? Ceva mai amplu, mai complex, care să cumuleze educația clasică cu experiența de improvizator. În 2024, Laurance lansează „Bloom”, o lucrare impresionantă, realizată în colaborare cu The Untold

Bill calitate, indiferent de formula

Orchestra, un ansamblu de 18 muzicieni din Manchester. O deschidere pe toate frecvențele corzilor oferă pianului posibilitatea de a forma melodii în tot spectrul emoțional. Puterea ansamblului sincronizat și libertatea pianului ne transmit o stare de echilibru reconfortant, punctat de ritmul ferm, realizat fără tobe sau percuție, într-un mediu cameral. Scriitura e dinamică, pianul preia primul plan, iar orchestra are densitatea sonoră a limbajului modern și subtilitatea limbajului simfonic. Compozițiile evocă asocieri într-o arie largă, de la Vivaldi la Philip Glass, fiind inspirate de imaginație, de capacitatea nativă de a ilustra lumi prin muzică, încurajându-ne să facem același lucru cu propriile resurse, ascultând activ. Virtuozitatea nu e impusă, ci folosită pentru a implica muzicianul și pentru a captiva ascultătorul. Muzica lui Bill Laurance are aceeași calitate, indiferent de formula instrumentală folosită: te atrage și te lasă să simți fără griji.

Eat&Drink

susținut de

Wine weekend break vs. City break

Avioane care întârzie, avioane anulate, aeroporturi pline, rezervări pierdute, drumuri închise, poduri în reparații. Sună cunoscut? Dacă însă ești adeptul ieșirilor mai scurte sau, mai bine zis, adeptul ieșirilor în weekenduri prelungite, am o propunere pentru tine: weekend la cramă. Da, da, ai citit bine! Peste 20 de crame din România oferă servicii de cazare, iar alte peste 80 de crame au servicii de cazare în zone apropiate.

Merită ieșitul la cramă, mai ales, pentru cei care se întâlnesc acum cu lumea vinului, pentru că licoarea este doar un pretext pentru multe alte experiențe. Sigur vei asculta cum strugurele parcurge un drum lung până la momentul în care devine un lichid mai mult sau mai puțin spectaculos și te vei putea bucura de concerte, petreceri, concursuri sportive, pairinguri spectaculoase cu mâncare și multe altele. Mersul la cramă este, de fapt, un mic festival, dacă ești deschis să-l organizezi ca atare și poate deveni o poveste bună de repovestit în gașcă.

Unde aş merge eu în vara asta?

Aș începe la Gramofon, în Dealu Mare, unde există petreceri recurente, care alternează jazz, blues, muzică clasică sau recent redescoperita muzică lăutărească. Cazarea este într-un hotel butic, recent lansat. O mică operă de artă. Aș rămâne în Dealu Mare și aș da o fugă de jumătate de zi la Velvet, o altă cramă mică din Dealu Mare, unde găsești pachete de picnic și un peisaj superb.

Am zis de două crame mici, dar nici cele mari nu se lasă mai prejos. Istoricul Cotnari și-a lansat de curând o sală nouă de degustare, unde o să vezi cât de tânăr este acest jucător cu o tradiție incotestabilă. Cazarea e alături, la conacul Polizu, iar vizita la Cotnari este o plimbare, pe cele 1800 de ha, unde o să vezi mai multe crame, dar și ferme, căci aici există un adevărat ecosistem agricol.

Nici Transilvania nu se lasă mai prejos, iar Jelna este o cramă mică, dar extrem de elegantă, unde te bucuri și de piscină, saună, vinuri minunate și uneori proțap. Eu nu aș ignora nici vecinii din Republică și aș da o fugă la Chateau Purcari, de unde vezi Nistrul de la granița cu o altă lume. Bucătaria este minunată, locul oferă multe activități, de la maratoane la un glamping cochet, care are pregătite multe alte activități.

Eu zic că nu e de stat pe gânduri, în orice zonă din România ai fi, există cel puțin o cramă unde merită să petreci un weekend. Cel puțin un weekend.

Dar pe turiști i-am întrebat ce mâncăruri tradiționale le plac?

S-au împlinit deja (măcar) şapte ani de când vorbesc aproape maniacal despre identitate gastronomică românească și potențialul turistic pe care îl avem din punct de vedere culinar. Am deschis subiectul în sute de interviuri, articole, dezbateri și conferințe. L-am întors pe o parte și pe cealaltă mai aprig ca mașina de spălat rufe când le centrifughează. Răspunsul e DA!, adică există și identitate, și potențial. Care, cum, cine, când rămâne să mai vedem. Identitatea se construiește singură, n-are nevoie de meșteri, calfe și zidari, ci doar de minți limpezi, care să o definească și mai ales să îi pună niște haine frumoase pe ea, ca să nu o trimitem în lume dezbrăcată, desculță și nepieptănată. Nu are nevoie de operații estetice, dar nici nu se cade să se prezinte cu pământ sub unghii.

Potențialul turistic e la vedere, dar stă neclintit, ca boul la poartă nouă. Cineva trebuie să îi arate calea, iar soluția ar fi construcția unui brand de țară gastronomic și promovarea României și ca atracție culinară. Până atunci, nu ne rămâne decât să defilăm cu ce avem. Cu cele câteva milioane de turiști străini care ajung cumva la noi anual. Ce nu știm despre ei e fix ce ar trebui să ne intereseze cel mai mult. Ce le-a plăcut din ce au comandat sau li s-a recomandat sau li s-a pus pe masă. Pentru că o statistică din care am afla doar ce au comandat nu e relevantă, decât să aflăm dacă vor să încerce mâncare românească

sau nu riscă și își iau tot burgeri. Una e să comande ciorbă de burtă și sarmale, alta e să le și placă.

De ce e important? Vă las un singur exemplu recent. La o masă cu trei străini și doi români, la insistențele conaționalilor se consumă: ciorbă de afumătură, scrumbie, papanași. Ciorbă și-au luat și a doua zi, papanașii i-au încântat, dar despre scrumbie (căreia nu prea aveai ce să îi reproșezi) au zis că e cel mai rău pește pe care l-au gustat vreodată. Auzi, să spună asta despre mândria noastră culinară! Ei bine, ei au dreptate. Gustul scrumbiei poate părea dubios altora și este un gust dobândit. Nu e deloc obligatoriu să placă din prima. Nu e ciocolată. Probabil că nu

am fi avut surprize cu un calcan, probabil cel mai bun pește românesc, dar care e asemănător la gust și consistență cu mulți alți pești de pe mapamond. Iar asta ar trebui să ne pună nițel pe gânduri. Ar trebui să ne coordoneze recomandările. Nu le bagi pe gât asiaticilor telemea pentru că mulți nu sunt obișnuiți cu lactatele, ba chiar mai au și intoleranțe. Nici englezului nu-i vâri sub nas telemea, pentru că ei nu prea „le au” cu brânzeturile albe. E o graniță fină între a-l ajuta pe turist să se bucure pe deplin de mâncarea noastră și ulterior să o recomande sau a-i lăsa un gust amar, chiar dacă e vorba de deserturi.

6 gelaterii artizanale din țară

E ultima lună de vară și de caniculă. Dar nu trebuie să fie căldură mare afară ca să ți se facă poftă de o înghețată bună, artizanală, de un gelato făcut ca la mama lui acasă, în minunata Italie. Așa că iată 6 astfel de locuri din țară de unde să-ți iei conuri pline de „gusti” colorate:

București

Sweetology

 Calea Victoriei 122  0734.488.889

Sweetology este un loc de trecut pe lista oricui face un „city wandering” de weekend prin centrul

Bucureștiului și vrea ca una dintre opriri să fie la un gelato răcoritor și natural. Se află chiar pe Calea Victoriei, așa că toate atracțiile Bucureștiului sunt la doi pași.

Brașov

Royal Gelato Salon

 15 Noiembrie 43

 0760.650.842

Brașovul are acum primul „gelato salon”, unde se pot servi gelato, cafea italiană premium, băuturi răcoritoare, deserturi delicioase din gelato și nu numai. Dacă nu ai ajuns acolo deja, musai să-ți treci în agendă o dimineață pentru o experiență savuroasă.

Cluj

ViceCream

 Emil Isac 5  0724.236.638

La ViceCream găsești opțiuni vegane, dar și fără zahăr, astfel încât oricine are ceva potrivit pentru el. În plus, ViceCream se diferențiază prin abordarea sa durabilă, folosind doar ingrediente naturale de calitate superioară și oferind o alternativă sănătoasă pentru deserturi.

Timișoara

Grazia Gelato

 Alba Iulia 2  0729.759.118

Și dacă ești în Timișoara, la Grazia Gelato poți încerca un gelato artizanal, făcut 100% cu ingrediente naturale și după rețete tradiționale italienești. De asemenea, toate deserturile de aici au un conținut scăzut de zahăr. În plus, cofetarului de aici îi place să se întindă la povești, mai ales în jurul felului în care pregătește zilnic gelato.

Iași

Gioelia Cremeria

 Calea Chișinăului 29

0723.561.717

Iașiul are de anul trecut o nouă gelaterie Gioelia Cremeria la Palas, în locul în care era înainte un Subway. Ieșenii spun deja despre aceasta că ar fi cea mai apropiată de înghețata pe care o fac italienii.

Constanța

Tempo Gelato

Italiano

 Bd. Tomis 2  0723.602.540

La Tempo Gelato Italiano găsești gelato făcut cu ingrediente bio și 100% naturale. De asemenea, gelateria din Constanța a anunțat deja care e aroma vedetă pentru vara lui 2023: pavlova. Deci merită să treci să o încerci și să vezi dacă cei de aici au dreptate.

vară

Calul Bălan,pentru Vacanța la Mare! Rețete de

Şi acest sezon respectă regula ultimelor veri: la Neptun, vacanţele au gust de Bunătăţuri şi parfum de Vinuri de Soi. Noi îndrăznim să spunem că nu putea fi altfel, de vreme ce Sergiana e gazdă şi stăpâna bucătăriei, iar Vinurile Verii şi meşteri podgoreni nu lipsesc de la întâlnirile cu oaspeţii de la Calul Bălan.

Cât despre preferinţele voastre, din nou, bucătăria autohtonă tradiţională conduce în top. Totuşi, Pieptul de Curcan cu Sos de Mango – reprezentantul bucătăriei contemporane, ba chiar al reţetelor curajoase şi ușor exotice! - e în primul pluton, alături de Muşchiuleţul Împănat, Pomana Porcului, Bibanul pe Plită, Mititei şi Tochitură! Însă capitolul „urmăritori” e mai mult decât încurajator pentru alegerile pe care le-a făcut în acest an Cătălin Lazăr, executive chef Sergiana Horeca.

Şi acest sezon respectă regula ultimelor veri: la Neptun, vacanţele au gust de Bunătăţuri şi parfum de Vinuri de Soi. Noi îndrăznim să spunem că nu putea fi altfel de vreme ce Sergiana e gazdă şi stăpâna bucătăriei, iar Vinurile Verii şi meşteri podgoreni nu lipsesc de la întâlnirile cu oaspeţii de la Calul Bălan.

De altfel, şi de această dată, el a rămas consecvent declaraţiei pe care o făcea în primul sezon de Calul Bălan, atunci când spunea despre meniu că „ ... este o selecţie în care cei care ne cunosc restaurantele din Braşov vor găsi repere ale bucătăriilor de la Stâna Turistică, Sergiana şi Casa Tudor, dar nu vor lipsi propunerile noi, chiar şi reţete internaţionale”.

Iar în 2024, noile preparate care au ajuns în prima jumătate a clasamentului preferinţelor voastre sunt Fălcuţa de Vită în Sos de Ciuperci

şi... Arrosticini de Miel, delicioasele frigărui cu certificat de naştere în Abruzzo!

Se pare că marinada cu cimbrişor, lămâie, usturoi şi ulei de măsline, alături de curajoasa formulă de dressing cu busuioc şi mentă transformă întâlnirea cu Arristocini într-o dragoste la prima vedere.

Ar fi nedrept să nu amintim, printre tentaţiile de la Calul Bălan, de întâlnirile cu Vinurile Verii. Pentru că ştim cât apreciaţi de fiecare dată prezentările de vinuri, iată programul acestora din August.

Bunătăţurile şi Vinurile Verii sunt invitaţii greu de refuzat, iar dacă adăugăm şi nopţile care vă apropie de stele, Calul Bălan e locul pentru Vacanţe de Poveste.

Muntele de mici

Popularul om de radio

Ciprian Muntele, de la Rock

FM, e autorul unui serial

digital dedicat mititeilor, intitulat #ClanulScobitorilor.

Ciprian Muntele e un tip fain. Epitet care se potrivește și dacă se înlocuiește tip cu: entertainer, influencer, rocker, cântăreț de foc de tabără, gurmand, bucătar, coleg, prieten sau soț. Îi urmăresc cu interes suita de postări

#ClanulScobitorilor, recomandări culinare bazate pe testarea de mici – cred că, în continuare, recenziile culinare de la noi nu s-au așezat și e mare nevoie de cronici sincere, pertinente și savuroase. Așa le socot pe cele ale lui Ciprian. Le acord fără ezitare cinci chifle care scârțâie între dinți, de proaspete ce sunt, fiindcă satisfac exigențele jurnalistice ale unui sclifosit ca mine. Și-i mulțumesc pentru că unul dintre textele sale m-a provocat să testez marfa de pe grătarul unei terase din Ozana, unde m-am mutat anul ăsta.

Iată dialogul nostru scurt pe doi:

Ciprian, când și de ce ai început

#ClanulScobitorilor?

Cu mult înainte ca eu să-mi fi dat seama. În copilăria mea, de la marginea orașului Bacău, micii au fost paradoxul meu culinar. Toți în jurul meu se plângeau că nu există carne sau preparate din carne, și se plângeau pe bună dreptate, dar, în același timp, la „Cățeaua Leșinată’”, o celebră crâșmă de cartier, se făceau mici zilnic. Mergeam seara să cumpăr pâine și treceam inevitabil pe lângă terasa aia plină cu șantieriști rămași, după o zi de muncă, la o bere cu niște mici. Sunt puține mâncărurile la care eu să fi poftit în halul ăla, așa cum am făcut-o în anii ăia cu micii de la

„Cățeaua”. Am poftit într-atât de tare și într-atât de mult încât nu cred că am să mă mai satur vreodată de mici. Iar acum #ClanulScobitorilor e pretextul care mă scoate din casă fie să ajung pe la cine știe ce terasă, fie să mai pun niște cărbuni la jar. Uneori e suficient să inventezi și să întreții o poveste pentru a te bucura în mod constant de lucruri care îți plac.

Ce crezi că te califică să scrii recenzii?

Plecând de la premisa că asta e o curiozitate, și nu o acuzație, răspunsul e doar o extensie a ce ziceam mai sus. Să mă apuc să caut și să mănânc mici în serie prin oraș, pe cât posibil mici buni, asta nu e o toană, e mai degrabă o nevoie. Vine din pofta și plăcerea de a mânca mici. Dar, pe lângă astea, mai e și curiozitatea de a descoperi gusturi noi. Și de a le înțelege. Că, de exemplu, în urmă cu 20 de ani, știam că micii sunt doar de vită și porc. Acum, amestecurile peste care doar eu am dat includ vită, porc, oaie, miel, berbecuț, mânzat, mangaliță, cerb, mistreț, prepeliță, pui sau pește. Dar eu n-aș numi recenzii ce fac eu acolo, cât mai degrabă recomandări. Ăsta e un demers în care nu încerc să împart dreptatea sau să stabilesc o ierarhie a micilor și micăriilor din București. E doar despre bucuria mea și atât. Îmi plac micii. Îi iubesc. E suficient.

Mocktailuri savuroase pentru finalul verii

Cum luna august este știută în popor și sub numele de Gustar sau Secelar, vă recomandăm să vă încercați talentul de barmani în mixarea celor mai colorate și la modă combinații de gusturi și arome. Fie că sunteți acasă sau în concediu, trebuie neapărat să preparați sau să degustați cele cinci mixuri de mocktailuri pentru a vă bucura de aceste săptămâni de vară într-un mod plăcut, dar și distractiv.

CuCuMBER COOLER

sHIRLEY tEMPLE

Acesta este probabil unul dintre cele mai faimoase mocktailuri, un mix clasic de Ginger Ale care, în combinație cu siropul dulce de grenadină, îți va fura într-o secundă privirea prin culoarea creată, dar și mirosul prin adăugarea feliilor de lămâie și, în final, nelipsitele cireșe amărui maraschino. Băutura a fost numită după celebra actriță care a debutat la Hollywood la o vârstă fragedă, prin anii `30. Pe atunci, ea participa la petreceri alături de adulți care savurau cocktailuri sofisticate și remarcată de un barman, i-a fost creată special această băutură, care în prezent este un cocktail nealcoolizat, plăcut și încercat la orice ocazie.

Este un cocktail non-alcoolic, ideal de preparat într-o zi călduroasă de vară. La baza acestuia stă legumă vedetă, și anume castravetele, care se combină într-un mod cât mai plăcut cu sucul de lămâie abia stors, siropul dulce dintr-un amestec de apă, zahăr și apă minerală. Pentru un aspect pe măsură, care vă va duce instant cu gândul la faimosul gin tonic, se adaugă frunze de mentă parfumate și felii fresh de lămâie. Atunci când vreți să stați la depănat povești cu cei apropiați în grădină, la umbră, ascunși de razele soarelui, cu o băutură răcoritoare în mână, este mixul ideal.

MINt LEMONADE

Dacă simțiți cum căldura vă acaparează întregul corp și doriți ceva răcoritor, atunci limonada cu mentă este soluția cea bună. Este simplu de preparat, dar cu un efect revigorant și cât se poate de parfumat datorită frunzelor de mentă care se amestecă cu sucul de lămâie și sirop (apă și zahăr) sau miere. Decorul este unul minimalist, presărându-se pe marginea paharului zahăr și felii de lămâie. Este cea mai la îndemână băutură atunci când vrei să te bucuri de vară întrun mod delicios, sănătos și înviorător.

tRIPLE BARRY FIZZ

Un mocktail atrăgător și parfumat, numai bun de mixat pentru această vară este și Triple Barry Fizz. Combinația sa este una simplă, dar plină de arome dulci și fructate, fiind alcătuit dintr-un mix de fructe de pădure proaspete. Ingredientul principal este piureul de zmeură, la care se adaugă infuzii din suc de cireșe, merișoare și rodie, suc de lime și apa minerală. Amestecul format va crea o băutură colorată, fresh și sănătoasă, plină de vitamine, cu arome bitter and sweet. Pentru garnish, se ornează cu bucăți de zmeură, limetă sau cireașă, după bunul plac, și poate fi servit dimineața, pentru a da tonul unei noi zi.

VIRgIN RAsPBERRY MOJItO

Am ajuns la finalul recomandărilor pentru această vară cu un mocktail atrăgător, și plin de arome îmbietoare. Finețea și gustul său acrișor cu note fructate este dat de amestecul dintre sucul de lămâie, zmeură și apa minerală. Pentru un aspect de senzație se adaugă bucăți proaspete de zmeură sau lime și crenguțe parfumate de mentă.

www.zilesinopti.ro

Pe lângă mixurile atrăgătoare propuse mai sus, puteți degusta și alte băuturi non-alcoolice în această perioadă, cum ar fi: Iced Tea, Smoothies, Mango Mule, Rhubarb cordial, Lavender Lemonade

Prima bere de cinci cercuri

La Jocurile Olimpice de vară de la Paris (26 iulie – 11 august) se consumă responsabil. Bere fără pic de alcool, fiindcă e o tendință mondială.

Esete mare de Olimpiadă – precedenta ediție de vară a Jocurilor Olimpice, de la Tokyo, s-a desfășurat în pandemie, nimeni n-a asistat, nimeni nu mai știe cine a câștigat. Iar această sete e astâmpărată, pentru prima dată în istorie, de o marcă de bere, aleasă ca unul dintre principalii parteneri globali ai competiției cu cinci cercuri olimpice.

Paralimpice. Acordul va acoperi și Jocurile de iarnă de la Milano, din 2026, și Jocurile de vară din 2028 de la Los Angeles.

Anheuser Busch InBev, producătorul de bere din spatele unor mărci precum Budweiser, Corona și Stella Artois, a plătit o sumă care nu a fost dezvăluită pentru a fi sponsorul global al competiției pe care, la noi, o puteți vedea pe mai multe canale ca oricând. Și a devenit astfel primul sponsor al berii pentru trei ediții de Jocuri Olimpice și

Așa că faceți loc pentru Corona Cero, care menține aprinsă flacăra olimpică! Alegerea acestei băuturi arată „angajamentul față de consumul responsabil” al companiei și al Comitetului Internațional Olimpic față de „miliardele de fani olimpici din întreaga lume cu mesaje de conectare, moderație și sărbătoare”. Aceleași cuvinte frumos, înălțătoare precum spiritul olimpic, și-n declarațiile făcute de Anne-Sophie Voumard, Managing Director, IOC Television and Marketing Services: „în calitate de prim sponsor global de bere al Jocurilor Olimpice, Corona Cero, cu campania sa «Pentru

sărbătorii pentru fanii și sportivii din întreaga lume. Împreună, ne străduim să promovăm sportul și moderația, contribuind la o lume mai bună”.

Asta nu înseamnă că nu există competiție și între sticle la Paris! Fiindcă, așa cum consemnează Bloomberg, „în mod amuzant, frenezia din jurul Jocurilor duce la concurență între producătorii de bere. Jacob Aarup-Andersen, CEO al Carlsberg, subliniază faptul că berea sa fără alcool Tourtel Twist este berea fără alcool preferată la Jocurile de la Paris. «Suntem berea oficială a Parisului și a Franței», a declarat Aarup-Andersen. El a declarat că Corona Cero este berea așanumitei «mișcări olimpice», în timp ce Tourtel Twist e servită la evenimente”.

fiecare moment de aur», oferă o nouă

perspectivă

asupra foto © Pexels / kampus

Sigur, telespectatorii de pretutindeni pot alege ce vor pe parcursul acestei Olimpiade – și al următoarelor, cum ziceam – care demonstrează ceea ce știam, că în acest mileniu trăim pe o planetă a șoferilor care trebuie să conducă în mod responsabil. Ceilalți se pot consola cu „glume de tată” (mă uit hipnotizat la poantele foarte slabe ale unor americani care fac Reels cu ele) de genul: am tras o bere fără alcool aseară și cred că mi-am dat seama care e ingredientul meu favorit din bere!

6 locuri din țară unde poți să bei

un cocktail pe bază de

Campari este o băutură apreciată pentru aroma sa distinctă în mixologie, iar în ultimii ani, cocktailurile care au la bază această băutură au devenit din ce în ce mai populare. Deci, dacă ești un iubitor al cocktailurilor pe bază de Campari sau doar îți dorești să explorezi noi băuturi care sunt acum la modă, iată 6 locații din țară unde o poți face.

București

Negroni Aperitivo Bar

 Matei Millo 5  0741.917.777

Negroni Aperitivo Bar este unul dintre cele mai hot baruri din oraș la momentul actual.

Conceptul este italienesc, dar a fost lansat inițial în Kiev și Odesa, iar acum și în București. Cum spune și numele, aici se vor servi tot felul de variante ale celebrului cocktail, de la versiunile clasice, la unele moderne, dar și alte 30 de cocktailuri deosebite.

Brașov

Cafe Central

 Apollonia Hirscher 18

 0765.436.963

La Cafe Central, pe lângă clasicul Negroni, poți să încerci și câteva dintre rețetele lor pentru diverse variații ale acestui cocktail, cum ar fi Negroni cu vișinată (aka Negrescu). În plus, mai au multe alte băuturi în care se toarnă Campari.

Cluj

Charlie

 Piața Muzeului 3

 0741.055.821

La Charlie se mixează și muzica, și băuturile, așa că voia bună e la ea acasă și garantată. De asemenea, este printre primele baruri de pe listele clujenilor atunci când le ceri să-ți recomande un loc cu cocktailuri bune. Așa că mergi pe mâna lor și când cauți un pahar de ceva cu Campari.

Timișoara Barrio

 Eugeniu de Savoya 6

Tel: 0721.950.599

La Barrio se mănâncă bine, dar se și bea la fel de bine. Se laudă că servesc băuturi concepute după ce s-au documentat atent asupra gustului, mărcilor de alcool, mixologiei și feedback-urilor primite de-a lungul celor peste 10 ani de experiență.

Iași

Dead Soldier

 Cuza Vodă 30-32

 0723.161.212

Dead Soldier este un local care are ca sursă de inspirație perioada prohibiției din America, de aceea se și recomandă drept bar speakeasy. Nu doar că o să bei multe cocktailuri bune „pe furiș”, dar aici vei avea parte și de numeroase evenimente care merg bine cu un pahar sofisticat de băutură cu Campari: muzică live, coveruri la pian sau nopți de flamenco.

Constanța Botanica

 Mircea Cel Bătrân 129  0736.077.136

Botanica este mai multe locuri într-unul: cafenea, florărie, grădină de vară, dar și cocktail bar. Treci neapărat pe aici când mai ești în Constanța, o să devină rapid locul tău preferat de ieșit la cafea și Negroni.

Karpaten susține capitolul LIFESTYLE din Zile și Nopți.

VIAȚA CA VACANȚĂ!O

karpaten.ro

Lifestyle Lumea pusă pe „hold”

Cpowered by

a în fiecare an, luna AUGUST este perioada când totul pare că se opreşte şi „se mută”, „pleacă”, „migrează” din arealul său uzual de 11 luni spre „orice” altceva. Nu exclusiv la noi, ci în întreaga lume. Noi doar ne-am racordat la sistem şi oprim toţi odată motoarele, evadând din „fabrici şi uzine” spre libertatea cvasi-formală a „concediilor binemeritate”... psihoză de grup uneori ilară.

Aşa se ajunge la invadarea munţilor patriei - deseori, în adidaşi sau pe tocuri, că tot vorbim de Lifestyle şi Fashion -, dând de lucru salvamontiştilor şi presei, şi demonstrându-ne inadaptarea la realitate atunci când evadăm din mica noastră bulă cotidiană. La fel se întâmplă şi cu litoralul nostru mult hulit, dar inundat de hoarde de oameni „ai muncii”, decişi să facă orice „să se distreze”. Zicala „sunt prea sărac pentru lucruri ieftine” devine acum „sunt sărac şi plătesc mult prea mult pentru orice, de calitate proastă şi în cantităţi enorme”. Hoteluri submediocre, mâncare multă şi îndoielnică, servicii jalnice şi o mare în care, deseori, trebuie să ai mult curaj ca să intri, la cum arată. În rest, prost îmbrăcaţi... deh, ca în vacanţă! Stilul determinat doar de aparenţe rămâne acasă şi orice glumă proastă estetic devine permisă. E tragic-comic ce vedem.

Şi dacă evadezi „în afară”, ca să faci măcar câteva cadre pentru social media, avioanele au ajuns să meargă mai rău ca CFR-ul, iar localnicii te vor afară din ţara lor, dar să-ţi laşi, totuşi, banii acolo. În fine, este loteria a ceea ce vezi pe net şi ce găseşti în realitate, dar suntem în continuare decişi să fim fericiţi cu orice preţ, fiindcă suntem în concediu. Stilistic, problema rămâne ca la noi... jale cam pe toată linia. Poate se opreşte, eventual, de la cinci stele în sus. Totuşi, din fericire, există showurile de fashion de la piscine, precum NAMI CRUISE POOL FASHION EVENTS sau excelenta TOFF x BORSALINO POOL ARTY, ambele de înalt nivel, măcar să demonstrăm că se poate şi altfel, cu multe colecţii de Cruise, creaţii de top şi un grup de invitaţi de elită.

Dincolo de asta, august e luna în care libertatea se traduce prin cele mai importante festivaluri muzicale ale anului, de la Jazz in the Park de la Cluj sau Braşov Jazz & Blues Festival până la grandiosul Concurs Internaţional George Enescu, trecând, evident, prin multaşteptatele Untold şi Summer Well, asta ca să enumăr doar câteva, lifestyle-ul de festival fiind unul aparte, aplicat fiecărui eveniment, în funcţie de genul muzical şi de zona în care se petrece. Libertatea este privită astfel din perspectiva muncii, a familiei şi a pasiunilor care ne individualizează. Eu cred, totuşi, că încă mai trebuie să muncim mult până să devenim cu adevărat LIBERI, demni de un AUGUST pe cinste!

Pășește în lumea magică a Marocului!

Marocul este un adevărat paradis pentru pasionații de istorie

și cultură, țara fiind casă a numeroase situri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, dar și pentru cei dornici să descopere orașe cu arhitecturi interesante, colorate și pline de viață. De asemenea, pasionații de adrenalină pot explora deșertul sau practica sporturi nautice. Marocul este o destinație de vacanță de care te poți îndrăgosti la prima vedere. Cultura, ospitalitatea localnicilor, arhitectura clădirilor, efervescența souk-urilor și Medinelor, dar și servicii de calitate din cadrul hotelurilor sunt doar câteva motive pentru care să vizitezi Marocul.

Dacă ești interesat să vizitezi Marrakechul sau Marocul trebuie să știi că agenția Karpaten Turism organizează, în perioada 19 septembrie – 31 octombrie 2024, zboruri charter din București către această destinație. Poți opta pentru un sejur de 7 nopți în Marrakech sau Agadir. Tarifele pornesc de la doar 499 euro/persoană și includ transport cu avionul, 7 nopți de cazare cu regimul de masă ales, transferuri locale și asistență turistică în limba română.

Casablanca

Celebrul oraș marocan a fost sursă de inspirație pentru artiștii din întreaga lume, iar pelicula cu același nume și cântecele au făcut numele său cunoscut în întreaga lume. Casablanca este astăzi cel mai mare oraș din Maroc și o adevărată metropolă a lumii. Situat pe malul Atlanticului, orașul se bucură de o promenadă impresionantă, cu zone de plajă încadrate de palmieri, iar mixul dintre nou și vechi creează o atmosferă unică.

Agadir

Situat în sud-vestul țării, pe coasta Oceanului Atlantic, Agadir este perla litoralului marocan. Zona se bucură de o climă ideală, având peste 300 de zile cu soare, iar zona de coastă are o lungime de 10 kilometri, astfel că poți vizita în fiecare zi o nouă plajă și să te bucuri de zile pline de distracție. Fiind principala stațiune de relaxare a țării, vei găsi numeroase terase, restaurante, cluburi, dar și activități de petrecere a timpului liber, precum sporturile nautice. Piața tradițională El Had are peste 6000 de magazine cu produse tradiționale, care se întind pe străduțe înguste, pline de culoare și viață.

Marrakech

Cu o istorie de peste 1000 de ani, orașul Marrakech îi cucerește cu ușurință pe cei ce ajung aici. Clădirile impresionante, vestigiile istorice, Medina, souk-urile, poveștile și legendele locului fac ca acest oraș să devină unul desprins din basme. Atunci când vizitezi orașul descoperă Medina, cartierul evreiesc Mellah Marrakech, plimbă-te cu trăsura pe străzile orașului sau participă la un curs de creație în care să afli tainele meșteșugurilor tradiționale.

Parfumul lunii august:

„LOST LOVERS” By Maison D’Asie,

prin ELYSEE Perfumery

Lost Lovers este un parfum unisex plin de senzualitate, inspirat de efemeritatea tinereţii, frumuseţii şi iubirii, ce reprezintă intensitatea emoţiilor şi a sentimentelor, evocând momentele în care te-ai îndrăgostit, dar şi despărţirile pe care le-ai trăit de-a lungul anilor.

Se deschide cu note verzi, trimiţând la imagini ale unor plante tinere ce se întind în pădure, dar cu timpul, acest parfum complex devine mai bogat şi mai cald, asociind liniaritatea lemnului de santal şi a ambrei cu acordurile fumurii şi senzuale, cu tonurile vii şi aromatice ale vetiverului.

Legăturile puternice dintre parfum şi memorie, în care un parfum declanşează amintiri, momente din viaţa noastră complexă şi unică, oferă posibilitatea de a exprima poveşti care nu pot fi spuse doar prin cuvinte. Se captează emoţii frumoase şi istorisiri de viaţă într-o sticlă, pentru a crea lumi olfactive atemporale care îmbină simplitatea cu eleganţa şi eleganţa cu autenticitatea.

„Parfumul nu este o artă exactă. El se dezvoltă odată cu schimbările culturale şi sociale şi este marcat de epoca în care există.”

Puterea parfumului Lost Lovers este ca o amintire şi o emoţie, vii, reuşind să îi poarte pe oameni în timp şi spaţiu, într-o clipă, ca nişte fotografii invizibile.

NOTE

Note de top: bergamotă, trandafir, mirt, flori de portocal

Note de mijloc: violete, lemn de santal, lemn de cedru

Note de bază: ambră, vetiver

VLAD COMAN, OHM Jewelry

Transformarea conștiinței în artă

Vlad, cum ai descoperit pasiunea pentru designul de bijuterii și ce te-a inspirat să alegi această formă de artă?

În cadrul Romanian Jewelry Week 2024, designerul de bijuterie Vlad Coman va captiva publicul cu o colecție profundă și simbolică. Intitulată „Ars Alchemica Nigredo”, colecția de anul acesta marchează începutul unei trilogii care explorează dezvoltarea conștiinței umane. Prima parte, Nigredo, descrie tranziția de la un individ nepăsător, fără griji, către o conștiință mai înțeleaptă și introspectivă. Această călătorie interioară este reprezentată prin diverse simboluri alchimice, fiecare etapă dezvăluind descoperirea de sine și clarificarea direcției personale în viață.

accesibil publicului, întrucât creațiile mele pot fi purtate, mă satisface mai mult decât orice alt mediu în care am lucrat.

permite să încorporez orice material sau „ unde ajung plecând după

Întotdeauna mi-a plăcut să creez lucruri. Miam manifestat această nevoie, aș spune, prin diferite medii, fie lut, hârtie sau metal. La un moment dat, mi-am dorit să încep să lucrez cu metal, dar din cauza nevoii de a achiziționa mașinării mari, fără să am buget sau spațiu, am decis să mă rezum la manufacturarea obiectelor mici. Așa am remarcat că mă atrage designul de bijuterii, pentru că îmi permite să încorporez orice material sau „skillset” învățat până acum. În plus, faptul că e mai

De unde îți tragi inspirația și cum decurge transformarea unei idei în bijuterie?

N-aș zice că procesul meu creativ este unul bine stabilit. Încerc să ajung la un produs finit plecând din diverse puncte, să le zic așa. Ori de la niște experimente cu anumite materiale, ori fac un research pe o temă și după încerc să o transform într-o piesă de bijuterie sau, pur și simplu, îmi vine o idee și încerc să o transpun în realitate.

Cum reușești să transpui emoțiile și experiențele personale în creațiile tale?

În general, acest proces vine de la sine. Tot ce trebuie să fac este să mă concentrez pe o emoție anume pe care vreau să o transpun în colecția sau piesa respectivă, și automat mă duc cu gandul la diverse experiențe reprezentative ale acelei emoții. Un exemplu concret ar fi prima mea colecție oficială, „The Architect of My Own Destruction”, în care am luat o perioadă de un an din viața mea, care a servit ca o perioadă de tranziție. A fost majoritar o perioadă tristă, în care am aflat diverse lucruri despre mine, și bune, și rele, iar în încercarea de a le schimba, am ajuns la niște concluzii care nu m-au ajutat cum speram.

din perspectiva pe care o am asupra a cum mă dezvolt eu, ca om. Aș spune că se concretizează mai bine ideea pe care încerc să o transmit pe măsură ce mă dezvolt, pentru că momentan asta e lucrul care mă trage cel mai mult în spate, deci încerc să îmbunătățesc această abilitate.

Care sunt principalele materiale și tehnici pe care le folosești în realizarea bijuteriilor tale? În procesul meu creativ încerc să folosesc cât mai multe materiale și tehnici, ceea ce cred că e un lucru reprezentativ stilului meu. Momentan, îmi continui studiul asupra tehnicii „Mokume Gane” și, în paralel, îmi dezvolt capacitatea de a lucra în 3D, mai exact să transpun texturi pe care le generez în 3D în obiecte de bijuterie, dar acestea vor fi încorporate într-o colecție viitoare.

Cum evoluează designurile tale pe măsură ce te dezvolți ca persoană?

Cumva, chiar pe asta mă bazez. Majoritatea creațiilor mele pleacă din experiențele mele sau

Care sunt cele mai mari provocări pe care leai întâmpinat ca designer de bijuterii?

Cred că cea mai mare provocare este accesul la informațiile de care am nevoie. În acest proces am întâlnit multe persoane care refuză să împărtășească ceea ce știu, lucru care poate este ok, pentru că își văd interesul, la urma urmei, dar mă împiedică puțin. Totodată, mi-a fost greu la început să-mi găsesc motivația să eșuez constant pentru a putea învăța.

Ce mesaj dorești să transmiți prin bijuteriile tale? Există o temă sau un concept central care să se regăsească în majoritatea creațiilor tale?

Îmi doresc să mă axez pe evoluția conștiinței și pe dezvoltarea personală și să reprezint asta întrun fel sau altul în bijuteriile mele, nu neapărat literalmente să reprezinte un proces al meu, ci mai mult să „spark a conversation” cu tematica asta. Copacul nu aș spune că este neapărat reprezentativ temei pe care mi-am ales-o, dar am ales această abordare pentru că îmi plăcea să sculptez acele inele și, în același timp, am avut o tentativă de a aborda tema pe care mi-o doresc, legând fiecare „copăcel” de o anumită caracteristică a vieții unui om.

Cum îți menții motivația și creativitatea în munca ta zilnică?

Motivația vine în general de la faptul că iubesc ceea ce fac și îmi doresc să devin mai bun la asta, să învăț lucruri noi, deci aș spune că oarecum curiozitatea mă face să continui. Nu am propriuzis un ritual, doar îmi trăiesc viața de zi cu zi și văd lucruri pe care aș vrea să le transpun în bijuterii și așa apar constant idei noi. [...]

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„For ROME with LOVE”

„For ROME with LOVE” a fost creat ca o formulă de prezentare a colecțiilor de CRUISE 2024 ale designerilor români, într-un stilism original, în ideea de a trece cu succes testele speciale ale Institutului de Fashion Management din Roma, care a acceptat-o ca bursieră pe co-stilista editorialului şi, totodată, imaginea acestuia: VALENTINA STĂNCULESCU.

Editorialul este o parafrază a combo-ului de filme FROM PARIS WITH LOVE şi FROM NEW YORK WITH LOVE, personajul acestora fiind pus, de această dată, în contextul „Micului Paris”, prin intermediul ambientului oferit de o clădire emblematică al acestuia - Casa „Cărtureşti”

Romană, fosta casă „STURZA”, construită în 1883 -, şi în look-urile moderne ale colecțiilor de CRUISE 2024, care se potrivesc perfect stilistic cu tema filmelor, iar rezultatul acestei combinații este unul remarcabil!

Art Director: Alin Gălățescu / Co-Stilişti: Alin Gălățescu şi Valentina Stănculescu / Creații: Aleha Toncea, Raluca Soare şi Alexandra Calafeteanu / Foto: Remus Nicolaescu / Make-up: Ciprian Mitran / Hair: Mihai Adrian / Imagine: Valentina Stănculescu / Locație: Casa „Sturza”.

prezintă

Povești de succes

„Săptămâna Haferland”,

cel mai mare festival dedicat culturii săsești din Transilvania

Ce înseamnă pentru dumneavoastră să organizați festivalul Săptămâna Haferland și cum a evoluat acest eveniment de-a lungul anilor?

Săptămâna Haferland este cel mai cunoscut festival cultural al comunității sașilor din Haferland, zonă situată între Brașov și Sighișoara. Evenimentul, ajuns la cea de-a XII-a ediție, este inițiat și organizat de Fundația M&V Schmidt și de Fundația Tabaluga / Peter Maffay Stiftung, organizații fondate de muzicianul german de origine română Peter Maffay. Ediția 2024 se va desfășura în perioada 8-11 august, în zece localități – Archita, Saschiz, Homorod, Rupea, Criț, Roadeș, Meșendorf, Cloașterf, Bunești și Viscri –, programul incluzând vizite la monumente istorice, precum bisericile fortificate, gospodării tradiționale săsești, concerte, baluri și spectacole cu muzică tradițională săsească, proiecții de film, conferințe cu public, expoziții, ateliere pentru copii și adulți, tururi ghidate, vizite la fermele și în gospodăriile localnicilor, degustări de produse bio și multe altele. Mai multe despre festival ne-a povestit Michael Schmidt, președintele Fundației M&V Schmidt.

Săptămâna Haferland a început ca o inițiativă personală, în urma unei discuții între doi prieteni, eu și muzicianul german de origine română Peter Maffay. Ideea acestui proiect a fost – și a rămas în continuare – de a aduce laolaltă sașii din ținutul Țării Ovăzului, zonă aflată între Brașov și Sighișoara, și de a celebra prezența neîntreruptă a acestei comunități transilvănene pe meleagurile noastre. În același timp, festivalul este o sărbătoare, dar și un forum cultural în care tradițiile, istoria și viața comunității sașilor din Haferland își găsesc un mod de expresie. Începând din 2013, Săptămâna Haferland este organizată în jurul câte unei teme relevante pentru viața sau istoria sașilor. Tema acestei ediții este „Istorie, tradiție și cultură. Ieri și azi în Haferland”. Numărul participanților a crescut de la an

la an, astfel că până în prezent, numărul total al acestora a fost de circa 48.000 de persoane; astfel, am reușit să facem din Săptămâna Haferland cel mai mare festival cultural și etnografic al sașilor transilvăneni din România.

Care este scopul principal al festivalului și cum ați reușit să atrageți și să implicați comunitatea locală în organizarea evenimentelor?

Principala misiune este de a contribui la menținerea vitalității acestei comunități unice în Europa – civilizația rurală a sașilor din Țara Ovăzului, remarcabilă prin aspecte precum arhitectura bisericilor fortificate și a gospodăriilor tradiționale, dar și prin supraviețuirea aproape miraculoasă, după deceniile de emigrație forțată în comunism, a unei comunități vibrante, cu obiceiurile și tradițiile sale. Festivalul nostru reprezintă un efort de a păstra vie această moștenire culturală. Nimic nu este mai frumos decât să vedem cum satele din Haferland se umplu de viață în fiecare vară, cu turiști, dar și cu sașii care se întorc pe meleagurile natale, la familiile de aici. În ceea ce privește comunitatea locală, firește că este implicată. Altfel nici nu ar fi posibilă organizarea festivalului. Din păcate, din mai multe motive (unele explicabile, altele greu de justificat), Haferlandul este ocolit de marile investiții industriale, astfel că festivalul este și o gură de oxigen pentru micile afaceri locale.

Cum reușiți să păstrați autenticitatea tradițiilor sașilor transilvăneni în cadrul festivalului, în timp ce adăugați și elemente moderne?

Comunitatea locală este extrem de implicată în păstrarea acestor tradiții, care reprezintă probabil activul cel mai valoros al zonei. De altfel, două dintre bisericile fortificate din Haferland sunt incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Oamenii sunt conștienți că Haferlandul, cu tradițiile și obiceiurile sale, este un bun prețios, care trebuie păstrat indiferent câte eforturi trebuie făcute. De mare ajutor este, de asemenea, implicarea unor organizații neguvernamentale în

conservarea patrimoniului material din zonă, care vin nu doar cu resurse, ci și cu expertiză.

Ce așteptări aveți de la ediția din 2024 și cum vă pregătiți pentru a oferi o experiență memorabilă?

Ne așteptăm la circa 5-7.000 de participanți. Evenimentul principal al acestei ediții este aniversarea a 700 de ani de atestare a Cetății Rupea, un loc extraordinar, care trebuie văzut măcar o dată în viață. Așa că le adresăm tuturor celor interesați invitația de a vizita Rupea în timpul festivalului, pentru o experiență la 360 de grade a vieții comunității sașilor transilvăneni.

Care este impactul cultural și economic pe care festivalul l-a avut asupra regiunii Haferland și a comunităților locale de-a lungul anilor?

Impactul cultural este vizibil în numărul în creștere al vizitatorilor și în importanța crescută pe care și comunitatea îl acordă, la rândul său, conservării patrimoniului material și cultural. Oamenii au devenit mult mai conștienți de valoarea acestui patrimoniu și încearcă să-l valorifice cât pot de bine. Săptămâna Haferland reprezintă o șansă în plus pentru micile afaceri locale. Pe lângă creșterea cifrelor de vânzări ale acestor parteneri locali pe timpul festivalului, am reușit să punem Haferlandul pe harta destinațiilor de turism cultural. Sperăm ca și autoritățile să conștientizeze potențialul zonei și să demareze un program serios de restaurare și dezvoltare. Altfel, extraordinarele eforturi pe care le fac ONG-uri și mici antreprenori privați sunt doar o picătură într-un ocean.

www.zilesinopti.ro

Interviu de Gruia Dragomir

PAGINA

Cămin pentru sportivi cu cantină în Cârța, județul Sibiu

Unul dintre cei mai experimentați arhitecți din spațiul Transilvaniei, arh. Köllő Miklós prezintă proiectul căminului sportiv construit în completarea bazei sportive din comuna Cârța. Colectivul Larix Studio a propus o intervenție care păstrează spiritul arhitecturii zonei și răspunde nevoilor funcționale ale unui program de arhitectură pe care ne-am dori să îl întâlnim mult mai frecvent.

În Evul Mediu, Cârța era centrul religios al Ciucului de Sus, astfel că are o biserică fortificată pe măsură, care domină imaginea satului şi a depresiunii. Nu în ultimul rând, la Cârța s-a păstrat relativ bine imaginea tradițională a satului.

Fără exagerare, putem spune că hocheiul (încă) este sportul național al secuilor. La Cârța, pentru susținerea activității Academiei de hochei, s-a construit în primă etapă un patinoar artificial, urmat de un centru medical şi metodologic.

Următoarea etapă logică de dezvoltare a fost cea a căminului pentru sportivi. În cazul acestuia, în loc de o comandă directă, a fost preferat un concurs, care a fost câştigat de biroul de arhitectură Larix Studio. Propunerea biroului grupa în mod just funcțiunile şi oferea o flexibilitate planimetrică mare, care permite o utilizare multifuncțională: de exemplu, zona restaurantului poate funcționa ca sală de aşteptare pentru părinții care beau o cafea până se întorc copiii de la antrenamente etc. Încadrarea în peisajul cultural din secuime este una dintre premizele acestui proiect. Este vorba despre un peisaj format în ultimii 300 de ani, dar care, în esență, este un peisaj cultural medieval european specific pentru comunitățile de oameni liberi şi, în speță, reflectă democrația militară medievală a secuilor. Din aceste considerente, atât parcelele de pe câmpuri, cât şi construcțiile din sate sunt relativ egale, cele mai mari construcții (desigur, după biserică) fiind şurile.

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Modalitatea de relaționare a clădirii propuse cu biserica fortificată din Cârța, încadrarea în imaginea satului, cât şi evitarea pe cât posibil a ruperii de scară din cauza prezenței caselor parter pe frontul de vizavi al străzii pe rând au fost analizate cu ajutorul fotografiilor realizate cu drona.

Pentru a reduce impactul vizual al clădirii destul de mari preconizate în cadrul temei de proiectare, au fost desfăşurate un set foarte variat de instrumente de neutralizare şi reducerea vizuală a volumului mare față de vecinătăți, combinat cu o varietate de tehnici pentru a înscrie clădirea cât mai mult în imaginea satului.

Astfel, imobilul a fost „spart” în patru volume separate (dispuse în formă de „U”), care pot intra în dialog cu şurile mari, specifice zonei. Printre volume, prin transaparență s-a dorit anihilarea prezenței clădirii în peisaj, folosindu-se de vederile orientate către peisaj/imaginea satului.

Aripa restaurantului este înconjurată de o prispă generoasă (realizată integral din lemn), care disimulează cu succes dimensiunea clădirii față de casele parter de pe cealaltă latură a străzii şi continuă în zona parterului  volumului  următor, care adăposteşte sălile de conferințe (care pot fi  şi folosite ca săli de clasă).

Holul transparent, prin care pătrunde peisajul în clădire, separă spațiile „publice” descrise anterior.

Blocul central al căminului a fost parțial scufundat în pământ, ca demisol, pentru a evita o prezență nedorită generată de înălțimea acestui corp şi pentru evitarea concurenței cu biserica fortificată (centrul de greutate vertical al satului). Volumul cu demisol găzduieşte spațiile de cazare, acestea fiind gândite ca să separe sportivii de vârste diferite. Deşi acest corp serveşte ca „dormitor”, la capătul fiecărui nivel au fost adăugate camere de studiu, respectiv bucătării comune.

Ultima aripă este destinată cazării echipelor oaspete.

Pentru a căuta un raport just față de casele de vizavi, clădirea este mult retrasă față de aliniamentul străzii.

Volumele principale au un acoperiş în două ape cu pante abrupte, caracterisce arhitecturii tradiționale din zonă şi, acolo unde lățimea construcției ar fi condus la un imens volum al acoperişului, acoperişul şarpantă este combinat cu un acoperiş terasă, prin împărțirea în jumătate a suprafețelor de acoperit. Învelitoarea – din dorința de a înscrie cât mai bine clădirea în imaginea satului şi din dorința de respectare a tradiției locale - este realizată din țigle solzi ceramice, în culoare cărămizie.

DESIGN/ ARHITECTURĂ

La fel de bogată este compoziția fațadelor vizibile dinspre spațiul public: sunt evitate suprafețele mari, uniforme, de fațadă prin inserții de finisaje de lemn, pentru a reflecta ritmul formal general al peisajului cultural din jur.

În contrast cu cele de mai sus, văzut din interiorul curții delimitate de aripile clădirii, putem remarca o unitate fermă, generată de uniformitatea tencuită a fațadelor spre curtea interioară, acoperişul terasă şi motivul codului de bare (în cazul golurilor) care împreună conferă totuşi clădirii greutatea instituțională publică necesară academiei.

Clădirea a fost folosită pentru Cupa

Mondială Universitară de hochei pe gheață, care a avut loc între 14 şi 19 aprilie 2023. În timpul evenimentului celor opt națiuni, clădirea şi-a demonstrat calitățile şi spațiile au fost puse la încercare pentru a dovedi că funcționează cu adevărat, că sunt întradevăr de dimensiunea potrivită şi pentru o asemenea competiție.

Proiectul căminului pentru sportivi cu cantina din Cârța va participa la concursul de arhitectură „Nature Paths”, din cadrul celei de-a 7 ediții a Bienalei de arhitectură Arhitectura.6 2024, eveniment care îşi propune să inspire o schimbare de paradigmă în domeniul arhitecturii. Pe parcursul a 9 săptămâni echipa bienalei va organiza în 9 oraşe, din 6 județe, prezentări, expoziții, concursuri şi ateliere: Braşov, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Târgu Mureş, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Reghin, Odorheiu Secuiesc şi Gheorgheni. Va fi o călătorie prin inima țării, prin care aducem evenimentele noastre în comunități cheie ale regiunii.

Proiectul este înscris şi în campania de votare „VOTUL PUBLICULUI”, care se desfăşoară exclusiv online, pe pagina web a Bienalei de arhitectură Arhitectura.6 2024 şi se derulează în perioada 25 iunie - 20 august 2024.

Cea de-a 7-a ediție se desfăşoară în perioada februarie - noiembrie 2024, având ca temă centrală HUMAN ± NATURE.

La Braşov, evenimentele vor avea loc în luna septembrie. Inspirată din soluții sustenabile, Bienala îşi invită participanții să exploreze posibilitățile oferite de arhitectura regională, ca exemplu de durabilitate şi echitate. „Prin premiile acordate de votul publicului larg, aducem comunitățile în mijlocul transformării.” Votul publicului este deschis în luna august, pe site-ul dedicat evenimentului: www.arhitectura6.ro

Credite foto: Szigeti Vajk-István

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„C’EST MAGIQUE” by RALUCA SOARE

Într-o grădină de poveste s-a lansat, în premieră, Cruise Collection 2024 by Raluca Soare, în cadrul conceptului „C’est Magique!”, născut atunci când îmbracă oamenii din stările interioare ale creatoarei sale, Raluca Soare, din atitudine, dar şi din magia imprimeurilor, culorilor şi materialelor folosite.

A fost un spectacol magic, ludic, cu vibe de carnaval, care a dorit să trezească în fiecare dintre participanți MAGIA & BUCURIA. Noua colecție este un mix de piese prêt-à-porter, uşoare, de vară, în care primează culoarea, prospețimea, calitatea materialului şi fluiditatea. Unele sunt adevărate exerciții de imaginație şi design care au impresionat publicul şi au stârnit aplauze în mai multe rânduri.

„Mi-am dorit să creez un eveniment pentru bucureştenii mei şi pentru oraşul meu iubit. C’est Magique! se adresează tuturor celor care îşi dau voie să iubească culoarea, altfelul, unicul şi care vor să întoarcă priviri, să scoată din ei tot ce este magic şi mai curajos. Nu există vârstă, nu există statut social, nu există aproape nimic… eşti doar tu față în față cu tine şi curajul de care ai nevoie pentru a te arăta lumii împreună cu toate calitățile tale”, ne povesteşte designerul român Raluca Soare.

Au defilat pe podium modele, persoane publice, oameni din media, artişti şi alți oameni din lumea Raluca Soare, care rezonează cu acest brand şi cu viziunea creatoarei. De asemenea, au defilat şi copii, care au energizat podiumul cu atitudinea lor chiar în deschiderea evenimentului organizat cu sprijinul şi coordonarea creativă a lui Alin Gălățescu.

O altă surpriză a serii au fost actrițele care au defilat pe catalige, ne-au scos din realitate cu acest show şi ne-au dus într-o altă dimensiune, una ludică şi creativă, în care orice e posibil. Invitații au admirat şi aplaudat momentele spectaculoase ale show-ului şi şi-au ales ținutele preferate.

Alături de Raluca Soare, în acest eveniment au fost multe nume cunoscute în industria fashion & entertainment, alături de modele de top, pe scenă defilând nume mari, cum sunt Monica Davidescu, Ozana Barabancea, Dana Samoil, Simona Muscă, Anisa Săndulache, Alina Ilioi Mureşan, Roxana Gheorghian, Raluca Bădică, Calista, Ana von Laff, Corina Leca, iar în deschiderea evenimentului am savurat momente muzicale oferite de Anisa, Calista şi Ozana Barabancea.

Ținutele au fost completate de accesorii spectaculoase de la Ana Ilie Design, Atelier Danessa, Isandra Atelier, The Pink Overthink, DeCorina Hats, Atlasul cu petale, Mads Jewelery şi La Luna Sustainable Jewelry.