Zile și Nopți Sibiu | 1-15 Decembrie 2024

Salut, Sibiu

Răzvan

SĂDEAN, redactor

De ce să nu-ți pese de politică nu mai e o opțiune

Este dimineața zilei în care s-au aflat candidații la alegerile prezidențiale trimiși prin vot de români în turul al doilea. Se vorbește cu (mare) îngrijorare peste tot la TV, pe canalele de socialmedia despre viitorul României, culmea (ironiei) chiar în săptămâna în care vom sărbători (oare?) Ziua Națională și ne așteaptă un nou rând de alegeri (și mai importante), cele parlamentare. Îmi amintesc că în urmă cu câțiva ani susțineam fără niciun dubiu (pură ignoranță) că pe mine nu mă interesează politica. M-am cramponat de cultură crezând că astfel mă țin departe de politică. Dar politica e în toate. Este în clădirile vechi de pe care cad țigle și pe care ne-am obișnuit să le ocolim de fiecare dată. Este în prețurile din meniurile barurilor unde ne place să mai ieșim cu prietenii în weekend după o săptămână stresantă. Este în felul în care arată scara blocului în care locuim sau în drumul din fața lui. Este în agenda culturală a orașului, în fiecare festival și eveniment, chiar și în sala de teatru. Este în toate cazurile extreme când cetățenii au cerut ajutor autorităților statului și nu l-au primit. Este în nivelul de pregătire al profesorilor care educă și modelează caracterul

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit nr. 21 (443) | 01 - 15 decembrie

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu  /zilesinoptiSibiu

 zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti

revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

copiilor. Este în interacțiunea pe care o avem cu angajații din instituțiile publice. Este în prețul ultimei cărți citite. Este pe rețelele social-media. Nu este nimic din ceea ce ni se întâmplă în fiecare zi care să nu aibă legătură cu politica.

În esență, a nu participa la vot, a-ți anula votul sau a spune că nu te interesează politica nu spune nimic altceva decât sunt ok în continuare să trec zilnic pe lângă clădirile degradate, sunt ok să plătesc prețuri nesimțite atunci când ies în oraș, sunt ok să aud despre oameni care nu primesc ajutor atunci când îl solicită, sunt ok ca la festivaluri să ascult discursurile sforăitoare ale politicienilor, sunt ok să le dau dreptul altora să ia decizii asupra corpului sau sexualității mele, sunt ok să intru într-o instituție publică și să fiu umilit de angajați. Aș putea fi tras de ureche de către unii că politica este o mizerie și că oricum toți sunt la fel, acest pseudo-argument aruncat din lene, nepăsare, prostie. Și dacă lucrurile stau chiar așa, acest toți ne include pe fiecare, fără excepție. Politicienii nu apar din eter, ci sunt emanația poporului. În loc să ne complacem în mizerie și să fim parte din ea, poate e momentul să nu mai fim martori-complici.

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

POINT OF VIEW

We live in a Time

PREMIERĂ

Secretele Insulei Pin-Up

PREMIERĂ

Emilia Pérez

PREMIERĂ

Varianta 2

PREMIERĂ

Heretic

DESIGN/ ARITECTURĂ. . 60

Bienala Arhitectura.6

din Sibiu

De ce să nu-ți pese de politică nu mai e o opțiune

VIAȚA ORAȘULUI ............................................... 6

CE NE PLACE CE NU NE PLACE LA ............................. 8 straiele de sărbătoare ale Sibiului

SIBIENI CELEBRI ................................................ 16

Johann Sachs von Harteneck

INTERVIU 20

Rareș Helici

violonist, cu Enea Trailović

Eat&Drink

Mizilic cu ștaif

Unde găsești ceaiuri cu aromă de Crăciun în Sibiu

46 ECOTURISM Mâncarea ca element de identitate culturală

NOUA DACIA DUSTER

VERITABIL 4X4 MADE IN ROMANIA

Mo torizarea 4x4 este disponibil ă doar pe anumite niveluri de echipare. Emisii și consum în curs de omologare. Ma șina din imagine este cu titlu de prezentare. D et alii în re ț eaua Dacia și pe dacia.ro

Centru complet de servicii auto în Sibiu | Dealer autorizat Dacia

Viața orașului...

În ultima lună din an totul are de-a face cu magia sărbătorilor de iarnă! Piața Mare, Piața Mică, Piața Huet și curtea Muzeului Brukenthal s-au transformat în locuri în care atmosfera de Crăciun este la ea acasă. Și asta nu este tot! Celebra orchestră vieneză Johann Strauss Ensemble se întoarce la Sibiu să vestească venirea Crăciunului. La Filarmonica sibiană, operele lui Tchaikovsky se ascultă la lumina lumânărilor. Vezi toate evenimentele din perioada 1 - 15 decembrie pe zilesinopti.ro/sibiu.

mULTiSeNZOriAL: cONcerT LA LUmiNA LUmÂNĂriLOr

În 7 decembrie, de la ora 18, melomanii sibieni au inedita ocazie să experimenteze un nou concept de eveniment care s-a bucurat de un real succes în țară: multiSENZORIAL. Publicul este invitat la Filarmonica de Stat Sibiu să ia parte la o experiență multisenzorială aparte în care lumina lumânărilor și puterea muzicii se contopesc într-un eveniment unic. Timp de 60 de minute, două dintre cele mai binecunoscute opere ale compozitorului Tchaikovsky, ”Lacul lebedelor” și ”Spărgătorul de nuci”, vor fi aduse la viață de violonistul Mircea Grigore Lazăr alături de Ansamblul Sebastian, întreg tabloul desfășurându-se sub strălucirea a mii de lumânări electrice. O seară festivă demnă de păstrat în cutia cu amintiri. Prețul unui bilet întreg pornește de la 100 lei și ajunge până la 250 lei.

iNimĂ de LUP cONcerT de crĂciUN

Trupa Young Till Death aduce

pe scena Centrului Cultural ”Ion Besoiu” în 7 și 8 decembrie, de la ora 19, un spectacol memorabil care îmbină folclorul și tradițiile cu arta dansului de stradă. ”Inimă de lup” duce folclorul la un alt nivel și trezește în spectatori emoții puternice.

LUNA AmArĂ

Chiar dacă în 2024 formația aniversează 20 de ani de la apariția albumului de debut, nu privește doar spre trecut, ci continuă să experimenteze și să deschidă uși prin care fanii pot păși în lumea ei. Noul single ”Distanțe depline” se lansează la Love Bar, în 6 decembrie, ora 20.

Este al 16-lea an în care, la Sibiu, venirea Crăciunului este vestită de orchestra vieneză Johann Strauss Ensemble. Concertul e programat pentru ziua de vineri, 13 decembrie, de la ora 19. Lucrări muzicale care aparțin marilor compozitori Johann Strauss (fiul), Franz Lehar, Josef Strauss sau Ion Ivanovici, dar și colinde specifice sezonului sunt doar câteva dintre bijuteriile muzicale pe care, timp de două ore, instrumentiștii vienezi le vor interpreta pe scena Centrului Cultural ”Ion Besoiu”.

Ce ne place și ce nu ne place la

straiele de sărbătoare ale Sibiului

Odată cu inaugurarea Târgului de Crăciun, întreg centrul Sibiului și-a luat la purtare straiele de sărbătoare. Ghirlande cu ursuleți, globuri uriașe, funde de toate dimensiunile, luminițe colorate, brăduți în miniatură sau podoabe în formă de dulciuri fac și mai atractive clădirile din zona istorică a orașului. Am făcut o plimbare să le vedem pe toate și iată cu ce impresii am revenit acasă.

Ne place

 Ne place că o plimbare prin centrul Sibiului se simte ca o scenă din filmele de Crăciun care pe mulți ne-au fascinat în copilărie. Și nu e despre lumini și podoabe colorate, ci despre reîntâlnirea cu copilul interior.

 Ne place că multe localuri și hoteluri și-au transformat fațada clădirilor în propriul Târg de Crăciun. Ați văzut funda uriașă de pe clădirea Art Hotel? Sau ursuleții care înconjoară intrarea de la Fain?

 Ne place că mulți patroni au înțeles că dacă pun preț pe aspect vor atrage tot mai mulți amatori de selfie-uri care vânează un fundal atractiv pentru poza perfectă. Inevitabil, crește și numărul clienților.

 Ne place că în unele cazuri specificul locului se regăsește în podoabe. Ne-au atras atenția globurile în formă de donut din fața Cofetăriei Alina de pe strada Cetății. Chiar îți vine să intri și să cumperi unul.

Nu ne place

 Nu ne place că imediat au și apărut ”specialiștii” în decorațiuni de Crăciun. Cu diploma de absolvenți în ”bun gust” în mână au și început să taxeze ba funda uriașă de pe Art Hotel, ba kitschul podoabelor.

 Nu ne place că se fac comparații între orașe. Știm că așa am fost obișnuiți în copilărie, când notele erau bune doar prin comparație, dar e momentul să evoluăm. Fiecare oraș are farmecul și specificul lui.

 Nu ne place că unii nu văd altceva decât consumerism atunci când se uită la fațadele împodobite ale clădirilor din oraș. Chiar suntem curioși cum se reflectă asta în coșul lor de cumpărături de Crăciun.

 Nu ne place că spiritul Crăciunului se rezumă în mare parte la zona centrală a Sibiului. Ne-am bucura să vedem pe viitor că tot mai multe străzi și clădiri din cartiere intră în spiritul sărbătorilor de iarnă.

CREAT PENTRU LUMEA REALĂ.

Este al 17-lea sezon de iarnă în care centrul Sibiului devine un uriaș Târg de Crăciun. Desfășurată sub conceptul ”Christmas Unboxed”, ediția din acest an promite să fie o adevărată sărbătoare a descoperirii. Târgul de Crăciun propune un mix captivant de magie și experiențe noi în cele trei piețe centrale ale Sibiului, desfășurat în premieră în această formulă. Despre dezvoltarea Târgului de Crăciun din acest an am stat de vorbă cu Andrei Drăgan, organizator.

O noutate a Târgului de Crăciun din acest an e extinderea lui în Piața Mică și Piața Huet. E această extindere un răspuns la aglomerația de care vizitatorii s-au mai plâns în ultimii ani?

Extinderea în Piața Mică și Piața Huet reprezintă, în primul rând, un pas natural pentru dezvoltarea Târgului de Crăciun din Sibiu. Este adevărat că dorim să oferim vizitatorilor o experiență mai relaxată și mai bine organizată, astfel că această extindere ajută

la o mai bună distribuție a spațiilor și atracțiilor, evitând aglomerația. În același timp, ne dorim să valorificăm pe deplin frumusețea și diversitatea arhitecturală a centrului istoric al Sibiului, oferind noi motive de descoperire și explorare. Piața Mică arată superb, acoperită în proiecțiile video tematice, iar copiii cred că se simt mult mai bine într-un spațiu doar al lor, în Santa’s Land.

Suflul schimbărilor se simte și în Piața Mare, mai ales dacă

ne referim la amplasarea patinoarului, roții panoramice și a căsuțelor. Ce perspective noi aduc aceste ”mici” schimbări pentru vizitatori?

Schimbările din Piața Mare sunt menite să îmbunătățească experiența vizitatorilor și să ofere perspective inedite. Amplasarea roții panoramice, de exemplu, permite o priveliște spectaculoasă asupra târgului și asupra orașului decorat de sărbători, iar patinoarul e un punct de atracție îndrăgit de familii,

care ocupă acum spațiul central al pieței, în jurul unui element reprezentativ pentru centrul Sibiului, fântâna Falkenhayn. Căsuțele au fost reorganizate pentru a facilita accesul și pentru a crea o atmosferă mai aerisită, permițând vizitatorilor să se bucure pe îndelete de fiecare colț al târgului.

Un aspect de care s-a ținut cont mereu la Târgul de Crăciun din Sibiu este calitatea produselor comercializate. Cât de bogată și diversă e oferta din acest an?

Calitatea produselor e o prioritate pentru noi, iar selecția din acest an e una dintre cele mai diverse de până acum. Vizitatorii vor găsi produse autentice, de la decorațiuni realizate manual, bijuterii unicat, la articole vestimentare și accesorii din materiale naturale. Oferta gastronomică rămâne un punct forte, cu preparate

tradiționale, dulciuri artizanale și băuturi calde care completează atmosfera de sărbătoare. Ne dorim ca fiecare vizitator să găsească ceva special, fie pentru a oferi în dar, fie pentru a se bucura pe loc.

De câțiva ani se poartă o adevărată bătălie pentru titlul de ”Cel mai frumos Târg de Crăciun din țară”. E atât de important acest titlu sau contează mai mult experiența pe care o au vizitatorii?

Deși suntem mândri de recunoașterea națională și internațională, pentru noi cel mai important e ca fiecare vizitator să plece cu amintiri frumoase și cu bucuria de a fi trăit magia sărbătorilor în Capitala Crăciunului, la Sibiu. Târgul de Crăciun nu e o competiție, ci un loc unde tradiția, frumusețea orașului și experiențele personalizate fac diferența. Titlurile sunt onorante, dar adevărata noastră reușită constă în emoția și mulțumirea celor care ne trec pragul.

Turiștii români se împart între mai multe târguri din țară, iar turiștii străini ajung tot mai greu la Sibiu. În afară de popularitatea Târgului, prin ce alte metode atrageți turiștii către Sibiu?

Pe lângă notorietatea

Târgului, colaborăm cu agenții de turism pentru pachete personalizate care includ experiențe locale, cazare și acces la evenimente speciale. Promovarea activă pe platforme internaționale și social media, parteneriatele cu influenceri și tur-operatori, dar și storytelling-ul centrat pe unicitatea Sibiului și pe povestea târgului contribuie semnificativ la atragerea turiștilor. De asemenea, evenimentele organizate pe durata târgului, cum ar fi concertele sau atracțiile unice, sunt gândite să completeze o vizită memorabilă, indiferent de distanța parcursă.

Până acum vizitatorii s-au putut bucura de atmosfera Crăciunului în Piața Mare și Piața Mică. Ce surprize le pregătiți în Piața Huet, care urmează să intre în circuitul Târgului?

Piața Huet aduce un farmec aparte, fiind un spațiu cu o atmosferă mai intimă și autentic medievală. În acest an, vom valorifica acest cadru special prin iluminat festiv distinct și crearea unei mici păduri de brazi, pe care copiii îi vor putea împodobi de-a lungul lunii decembrie. Totodată, oferim ocazia vizitatorilor să exploreze mai bine această zonă încărcată de istorie, transformând-o într-un punct de atracție pe harta târgului. Piața Huet va fi o surpriză plăcută pentru cei care caută ceva diferit și memorabil.

Mulțumesc!

Dragii noștri spectatori din Sibiu, din România, de pretutindeni, suntem într-o perioadă în care conflictele se acutizează, în care războiul și ura aduc atât de multă distrugere. În același timp, sălile de spectacol sunt pline, mai ales în zona de conflict, de la Kiev până în zona arabă, de la Moscova până la spațiul coreean. Am dorit ca în toate întâlnirile importante pe care le-am avut în această toamnă, de la Paris la Istanbul, de la Cairo la Tel Aviv, să găsesc o Temă care să ne facă mai deschiși, mai buni, mai frumoși anul viitor, când ne vom întâlni la a 32-a ediție a FITS, între 20 și 29 iunie. Mi-am amintit de mama și de tata care erau aici pe pământ, nu printre stele, și care, ori de câte ori îmi făceau o bucurie, iar eu nu știam să mulțumesc, mă mângâiau pe creștet. Atunci, cu regularitate, spuneam „mulțumesc”, dar cu atât de mult adevăr în glas, încât le dădeau lacrimile.

Pornind de la aceste sfinte lacrimi, am gândit că este important, împreună cu Echipa Festivalului, să aducem acum, în această perioadă plină de ură, de disensiuni, de rupturi și de certuri, inclusiv în familie și între prieteni; dimensiunea a ceea ce înseamnă cu adevărat „Mulțumesc!”. Un „Mulțumesc!” pe care ar trebui să-l spunem soarelui, lunii, apelor, fructelor, hranei celei de toate zilele, trupului și sufletului nostru, oamenilor dragi, inclusiv celor care nu ne fac bine, dar pe care îi putem îmblânzi cu acest magic cuvânt. Și, nu în ultimul rând, să aducem un mare „Mulțumesc!”, în care lacrima și zâmbetul se contopesc; Publicului Mare, sutelor de mii de spectatori care vin anual la Sibiu.

Să spunem „Mulțumesc!” lui Dumnezeu, prietenilor, părinților, copiilor, tuturor, că suntem în viață, că putem zâmbi, că putem iubi, că putem dărui; să mulțumim tuturor celor care ne ajută să facem acest festival, tuturor celor care vin să ne aducă miracolul, artiștilor din atâtea colțuri ale lumii și celor care își trimit copiii să concureze pentru un loc în Programul de Voluntariat. Mulțumim, de asemenea, tuturor celor care doresc să facă parte din acest uriașă și spectaculoasă familie care vrea binele și frumosul pe pământ.

Dragii noștri, să încercăm anul viitor ca „Mulțumesc!” să răsune în toate limbile la Sibiu, drept cel mai frumos cor pe care vocea umană îl poate constitui, în numele păcii, iubirii, frumosului, simțind mâna părinților noștri cum ne mângâie pe creștet.

Mulțumesc!

Cadouri spectaculoase pe Scena Digitală!

Cumpără un bilet sau un abonament și primești unul gratuit!

Ofertă valabilă în perioada 01 decembrie 2024 - 31 ianuarie 2025.

DETALII

Johann Sachs von Harteneck primarul de legendă al Sibiului, decapitat în Piața Mare

Într-o zi friguroasă de decembrie, pe la începutul secolului al XVIII-lea, în Piața Mare, kilometrul zero al Sibiului, avea loc o faptă cumplită. Un fost primar, care ieșise din funcție de doar trei ani, a fost decapitat. Cum s-a ajuns la acest sfârșit teribil? Să o luăm cu începutul.

Johann Sachs von Harteneck s-a născut în 1664 în Ungaria, dar familia sa s-a mutat la Sibiu pe când acesta avea 12 ani. După ce a absolvit studiile de teologie și filosofie de la Universitatea din Tübingen, Johann s-a întors la Sibiu, unde, în 1690, a devenit notar. Începând cu 1691 a fost comite al sașilor. În 1692 a fost ales să-i reprezinte pe sași la negocierile cu Curtea de la Viena, o sarcină pe care a îndeplinit-o atât de

bine încât în 1695 a fost ales primar al Sibiului, funcție pe care a ocupat-o până în 1700. În timpul mandatului său au fost realizate primele studii topografice și primele hărți ale Sibiului. În anul 1698 a fost ridicat la rangul de cavaler de către împăratul Leopold I, primind cu această ocazie și particula nobiliară Sachs von Harteneck. Problemele sale au început în 1702, când a cerut dreptate în perceperea dărilor,

deoarece sașii, care reprezentau 10% din populație, plăteau 60% din taxele încasate în Transilvania. Când a cerut ca și averile nobilimii să fie impozitate și-a făcut mulți dușmani puternici și se pare că acest lucru i-a atras condamnarea la moarte. La 14 octombrie 1703, a fost pus sub acuzare pentru instigare la divizarea națiunilor din Transilvania.

Procesul său a fost făcut pe repede înainte, i s-au adus mai multe acuzații (păcatele soției Elisabeth Haupt sau supervizarea executării primarului corupt al Sighișoarei pe care solii imperiali doreau să-l grațieze), astfel încât, în 5 decembrie 1703, la ora 15:00, în apropierea statuii lui Roland din Piața Mare, a fost decapitat. Ani mai târziu, memoria sa a fost reabilitată devenind una dintre cele mai importante personalități ale istoriei sașilor ardeleni

RAREȘ HELICI

”Fotografia mea e despre moment, nu despre tehnologie”

La finalul celei de-a opta ediții a proiectului ”1.000 de portrete”, am stat de vorbă cu Rareș Helici, unul dintre cei mai cunoscuți fotografi sibieni, despre cum a evoluat proiectul de-a lungul anilor, dar și despre cum arată Sibiul și sibienii în fotografiile pe care le face.

Sunt puține proiectele care surprind esența comunității locale, ”1.000 de portrete” fiind unul dintre ele. După 8 ani de când fotografiezi mii și mii de oameni, cum ai spune că sunt sibienii? Ce anume îi definește cel mai mult?

Sibienii sunt liniștiți, au ceva din răbdarea orașului în care trăiesc, nu grăbesc lucrurile, dar sunt foarte prezenți. Ce îi definește cel mai mult e autenticitatea cu care își arată bucuriile și vulnerabilitățile. Însă la ”1.000 de portrete” nu vin doar sibieni. Comunitatea

a crescut organic de-a lungul anilor, iar acum adună oameni din multe locuri, fiecare cu povestea lui unică.

Cum a evoluat proiectul de-a lungul celor 8 ediții, de la numărul de participanți până la felul în care oamenii înțeleg menirea acestui proiect?

Proiectul a devenit mai mult decât o serie de fotografii, e o comunitate în sine. Oamenii vin acum cu familii, cu prieteni, iar cel mai frumos e să vezi cum copiii cresc odată

cu proiectul. Unii dintre cei pe care i-am fotografiat ca bebeluși acum merg la școală. În același timp, proiectul a mers mai departe - am ajuns în școli, am inițiat noi idei. Asociația OMIE, care s-a născut din această inițiativă, derulează acum un proiect dedicat exclusiv adolescenților. Totul crește natural, fără să forțăm nimic.

Fotografia e probabil unul dintre cele mai răspândite instrumente în rândul oamenilor. Oricine poate

face astăzi o poză cu telefonul. În acest context, care sunt particularitățile fotografiilor pe care le faci în cadrul proiectului?

Fotografia mea e despre moment, nu despre tehnologie. În cadrul ”1.000 de portrete” încerc să surprind ceva ce nu poți obține cu o simplă apăsare de buton: o emoție, o expresie care vine din autenticitate. Nu grăbesc procesul și nu mă interesează să obțin o imagine perfectă tehnic, ci una care să vorbească despre omul din fața mea. Cred că de asta oamenii revin, pentru că se regăsesc în imaginile pe care le facem împreună. Și-apoi, “1.000 de portrete” nu e doar despre imagine, ci și despre întâlnire, un moment în care fiecare om își lasă povestea să respire. Acest lucru a schimbat și modul în care mă raportez eu la proiect: nu grăbesc niciodată procesul, las totul să vină de la sine.

iar modul în care se schimbă energia unei persoane atunci când e înconjurată de cei dragi e ceva ce mă impresionează de fiecare dată. Fața se luminează, gesturile devin mai naturale, iar emoția din fotografie capătă o profunzime pe care nu o poți regiza. În astfel de momente, realizez cât de mult contează conexiunile și cum de fapt acestea sunt adevăratul motor din spatele proiectului.

Peste ani sunt liniștit că există atât de mulți tineri pasionați, încât acest 8 întors să devină povestea mai multor generații.

Ești unul dintre fotografii prezenți și la festivalurile, evenimentele și spectacolele care animă viața orașului. Cât de ofertant e Sibiul din acest punct de vedere pentru un fotograf?

Sibiul are o energie aparte. Orașul respiră prin evenimentele sale, iar pentru un fotograf, asta înseamnă mult material viu. Asta pe de o parte, pentru că nu e vorba doar despre ce se vede, ci despre ce se simte: oamenii, atmosfera, dinamica momentelor, sufletul caselor. Sibiul e un oraș care te ține foarte bine ancorat, nu te lasă să-ți pierzi busola interioară.

Ce îți dorești să stârnească în privitor fotografiile pe care le realizezi în proiecte proprii sau evenimente culturale?

Să interacționezi cu mii de oameni într-un timp atât de scurt presupune cu siguranță, și multe întâmplări memorabile. Ai vreo amintire din toți acești ani care a rămas cu tine și astăzi?

Ce mi-a rămas din acești ani nu este legat de un singur moment, ci de un tipar pe care îl văd mereu. Oamenii vin cu familia, cu prietenii,

Dacă răstorni cifra 8 obții semnul infinitului. Cât timp te vezi ducând cu tine ”1.000 de portrete”?

Nu m-am gândit niciodată la un final. Proiectul crește odată cu oamenii care vin, iar fiecare ediție e un nou început, și tot așa. Fiecare an adaugă ceva nou, o poveste, o întâlnire, un moment, iar asta mă ține motivat să merg mai departe.

Aș vrea ca oamenii să privească o fotografie și să se simtă conectați, fie cu cel din imagine, fie cu ceva din interiorul lor. Nu vreau să spun o poveste perfectă, vreau să las spațiu ca fiecare să găsească ce are nevoie acolo. Fotografia, pentru mine, e un moment de liniște care te invită să-ți dai un pic de timp. Dacă reușesc asta, atunci simt că mi-am făcut treaba.

Un nou târg de Crăciun la Muzeul Național Brukenthal

„Christmas at the Palace” – Magia patrimoniului

la Muzeul Național Brukenthal. 29 noiembrie - 27 decembrie 2024

„Christmas at the Palace” revine în acest an pentru a transforma superba curte a Muzeului Național Brukenthal într-un tărâm de basm, oferind o experiență unică sibienilor și turiștilor.

Acest eveniment special, care îmbină tradiția, arta contemporană și gastronomia de înaltă calitate, își extinde magia pe strada Xenopol, aducând patrimoniul mai aproape de comunitate.

Christmas at the Palace este cel mai important târg de Crăciun organizat într-un muzeu din sud estul Europei!

Una dintre noutățile ediției este cupola de lumini amplasată pe partea pietonală a străzii Xenopol. Realizată de echipa „Lumini cu poveste” cu sprijinul Băncii Transilvania, instalația devine un punct de atracție permanent, oferind un cadru

spectacol pentru adolescenți CITY ZEN

ideal pentru fotografii memorabile. Aceasta va rămâne amplasată pe tot parcursul anului, fiind donată Primăriei Municipiului Sibiu de către Asociația Focus Sibiu.

Intrarea la Christmas at the Palace se va realiza în Muzeul Național Brueknthal dinspre str. Xenopol și dinspre Piața Mare.

Evenimentul continuă parteneriatul cu Muzeul Național Brukenthal. „Christmas at the Palace” face parte dintr-o serie de inițiative emblematice care contribuie la dezvoltarea culturală a Sibiului.

„Christmas at the Palace” este locul unde patrimoniul, tradiția și inovația se întâlnesc pentru a oferi o experiență memorabilă. Fie că sunteți localnici sau turiști, evenimentul vă invită să descoperiți magia sărbătorilor într-un cadru unic și fermecător.

Vă așteptăm să sărbătorim împreună Crăciunul, în spiritul comunității și al bucuriei, în inima istorică a Sibiului!

20 & 21 decembrie, ora 18:00

Bilete online pe www.teatrulgong.ro

PAGINA

Radu VancuBoala&războiul. Jurnal 2020-2024

Apariția celui de-al treilea volum din jurnalul scriitorului sibian Radu Vancu a fost așteptată de mulți cititori, unii dintre ei prezenți la lansarea din subterana librăriei Humanitas. "Boala și războiul. Jurnal 2020-2024" este, așa cum neam obișnuit deja, o pledoarie pentru frumusețea care poate mântui lumea, un jurnal al formării (bildungstagebuch), un laborator de creație din care s-au născut volume de poezie, cărți de eseuri și două romane (unul în curs de finalizare), o culegere de microeseuri despre toate problemele spinoase ale umanității recente: epidemia de coronavirus, războaie și dictaturi, resurecția extremismului european și românesc, activismul civic ca ferment al democrației ș.a. Prima parte a jurnalului are o curgere mai lentă, în acord cu impresia de încremenire generală a timpului în pandemie, pe când în a doua parte se simte o accelerare semnificativă a ritmului, o comprimare

TEXT DE ADELA DINU

a timpului și a spațiului sub efectul urgenței de a recupera intervalul suspendat. Pare că diaristul și-a făcut o misiune din folosirea judicioasă a timpului: niciun minut nu e irosit. Radu Vancu citește (cât am citi noi în douăzeci de aniobservația lui Marin Mălaicu-Hondrari), scrie, organizează festivaluri (Poets in Transylvania), participă la festivaluri (în țară și peste hotare), predă, participă la întâlniri cu elevii, călătorește, protestează alături de profesori ș.a. Jurnalul este, prin urmare, o operă infuzată de energia inepuizabilă a omului Radu Vancu. Dincolo de setea de lectură pe care fără îndoială ți-o trezește acest jurnal, gustul cu care rămâi este cel al unei culturi puse în slujba umanului, a frumuseții și a altruismului în sensul său originar: acela al deschiderii către ceilalți.

Valentina Cristea

Valentina Cristea s-a mutat la Sibiu în urmă cu 4 ani. E preocupată mai mult de pictură cu toate că a absolvit Facultatea de Arte Decorative și Design din cadrul Universității Naționale de Arte din București. Și-a propus să facă un pas către publicul general cu oferte atractive de educație artistică. Așa a luat naștere Atelier 17 de pe strada Vopsitorilor 17, un nou hub artistic unde au loc expoziții, cursuri și ateliere creative, despre care am stat de vorbă în interviul de față cu Valentina Cristea.

Cum a apărut ideea

acestui nou hub artistic

Atelier 17 și câți artiști s-au coagulat în jurul lui?

Ideea a apărut din nevoia unui spațiu în care să împărtășim experiența noastră publicului, întrun cadru informal, prin desfășurarea unor ateliere deschise, cursuri, dar și a unui spațiu în care să coagulăm ideile echipei pentru proiectele noastre culturale și educaționale. Până acum am atras șase artiști, grupul Racolaj, două firme locale de artă decorativă și trei asociații

partenere, dar sperăm ca numărul lor să crească.

Atelier 17 a fost deschis recent cu o expoziție de pictură.

Care a fost reacția publicului sibian la evenimentul inaugural?

Am fost plăcut surprinsă să văd numărul mare de reacții pe rețelele de socializare. Mulți prieteni și artiști din Sibiu au fost prezenți la eveniment și au susținut-o pe Anca Costea în debutul ei expozițional, încurajându-ne și pe noi totodată pentru proiect. Eu cred că orice conexiune creată între oameni aduce ceva valoros

pentru fiecare și, implicit, pentru întreaga comunitate.

Pe lângă expoziția Ancăi, care poate fi văzută până pe 2 decembrie, a mai fost și Expoziția de Colaj Analog al celor de la Racolaj, momente artistice, prezentări etc.

Estimăm că cel puțin 100 de persoane ne-au trecut pragul la inaugurare.

În afară de expoziții ce alte evenimente derulați la Atelier 17?

Atelier 17 nu e un spațiu expozițional propriu zis, ci mai degrabă unul de co-working în care poți intra să desenezi

PAGINA 24

PAGINA 24

sau să pictezi, să răsfoiești un album de artă, să te înscrii la un eveniment, să organizezi unul, să încerci materiale și tehnici noi sau să iei parte la alte activități non-artistice. Sunt seri destinate cursurilor de pictură sau desen pentru adulți, sunt serile Clubului de artă pentru adulți sau evenimentului Wine & Painting, seri destinate cursurilor pentru copii și seri sau dimineți cu ateliere creative și diferite meșteșuguri destinate tuturor categoriilor de vârstă sau familiilor. Nu contează dacă ai sau nu ABC-ul artelor vizuale, dacă nu îl ai, contează doar să fii deschis să îl primești. Nu sunt numai eu cea care ofer educație artistică, ci încerc să creez un grup de artiști profesioniști care activează în diferite domenii ale artei. Un exemplu e artista Raluca Oros care va oferi cursuri de gravură și linogravură.

Acum când avem acces la toate capodoperele lumii, cât de important e să știm să privim arta cu adevărat? Cum îi ajutați pe cursanți în acest sens?

E un subiect delicat. Am dori să ajungem cu educația artistică în special la adulți, pentru că un adult educat va oferi copilului educație la rândul lui. Generația mea a fost lipsită de educație artistică și aici nu mă refer la copiii talentați din instituțiile vocaționale, ci la învățământul de masă care e dator să ofere un minim de bagaj estetic și vizual pentru a învăța viitorul adult să privească un tablou și, mai ales, să îl interpreteze, să știe domeniile artei, prin ce

se caracterizează un curent, un stil, să învețe că arta nu înseamnă numai asemănarea cu modelul șamd. Eu încerc să nu influențez cursanții într-o anumită direcție stilistică. Trec cu ei prin diferite tehnici și le ofer o mare libertate de exprimare, chiar dacă rezultatul nu e o capodoperă. Mergem împreună la muzee, discutăm lucrările, stilul, compoziția, cromatica și avem un grup în care ne recomandăm cărți și alte materiale. Practic, încerc să păstrez și la adulți și la copii, indiferent de talent, standardele unor școli de artă fără a concura cu acestea, dar cu un program personalizat, lejer (art after work), într-o atmosferă prietenoasă.

Susținerea unui astfel de spațiu implică și o parte invizibilă de lucru. Care sunt prioritățile pentru viitorul apropiat astfel încât Atelier 17 să poată face față cu brio tuturor facturilor?

Suntem o asociație nonprofit, care în cea mai mare parte ne autofinanțăm prin oferta de servicii educaționale pentru copii și adulți, de aceea fiecare participant care calcă pragul Atelierului 17 devine parte din proiect. În spate e o întreagă muncă, de la detaliile administrative, logistică, contabilitate, consumabile, programări, fotografii și postări pe rețelele de socializare. Ne dorim ca o parte din activități să finanțeze cheltuielile fixe ale spațiului și să ne ofere ocazia de a permite altor activități să se desfășoare

gratuit (participarea artiștilor tineri sau elevilor talentați la expoziții, tabere de creație, rezidențe artistice etc.).

Cum vezi dezvoltarea spațiului în următorii ani? Ce alte activități din spectrul artistic și din afara lui ți-ai dori să organizați, găzduiți astfel încât să treziți interesul cât mai multor sibieni?

Planul nostru e să creștem organic, să ne mărim echipa și să ne îmbunătățim serviciile constant. Creativitatea iese din sfera artei și cum în echipă avem și cercetători, poeți, antreprenori, ne putem gândi la activități hibride, cum a fost ”Noaptea mea înstelată”, atelier de astropictură alături de tânăra cercetătoare Magda Ienci sau poezie și lansări de carte. De Crăciun colaborăm cu diverși artiști și artizani locali pentru atelierele specifice de iarnă, iar în 2025 avem deja creionate câteva evenimente speciale, printre care și o expoziție de plante rare și ilustrație botanică, o dezbatere lunară despre artă, expoziții caritabile, concursuri de artă. Mai multe detalii pe pagina CreativAct.

POP-UP STOr i es

ÎD’ale Carnavalului: Clovni și Popular Culture

n piesa As You Like It, scrisă și reprezentată pentru prima dată între anii 1598 și 1600, William Shakespeare afirma că „Lumea-ntreagă e o scenă și toți oamenii-s actori”, evidențiind natura performativă a comportamentului uman. Astfel, dacă fiecare individ își asumă un rol în societate, iar interacțiunile se aseamănă cu actele unei piese de teatru, având scene, personaje și public, conceptul de carnaval capătă, într-o realitate în care divertismentul și politica se intersectează tot mai mult, o semnificație profundă.

Carnavalul, considerat în trecut „o perioadă de veselie a lumii pe dos”, în care obiceiurile și normele sunt complet negate și rescrise, s-a transformat astăzi, într-o eră în care râsul colectiv este din ce în ce mai rar, în producții Popular culture cu care oamenii interacționează, de cele mai multe ori, în mod individual. Întrucât rezistența și libertatea de exprimare se confruntă adesea cu încercări de control și constrângere, aspectele carnavalescului devin instrumente de subversiune, clovnul ilustrând dualitatea existenței contemporane: imaginea veselă și jucăușă, prezentată în timpul jocului, aflată în antiteză cu tristețea, alienarea și nedreptățile ascunse în spatele spectacolului.

Ca formă de artă, istoria clovneriei nu începe în strălucirea scenei de circ, ci în

civilizațiile antice, unde mimetismul a fost pentru prima dată recunoscut și cultivat. În Egiptul antic, bufonii, numiți Dangas, aveau un rol esențial în viața religioasă și regală, oferind spectacole umoristice care aduceau momente de eliberare în cadrul ceremoniilor, exprimând astfel atitudini mai puțin acceptate în societatea

bine structurată a vremii. În spațiul grecesc, această formă de exprimare era strâns legată de tradițiile teatrale, personajele având trăsături asemănătoare clovnilor care, prin expresii și gesturi stilizate, satirizau realitățile sociale și politice. În Roma, mimul, complet diferit de cel pe care îi cunoaștem astăzi, era apreciat pentru abilitățile sale de improvizație, fiind prezent în piețele publice sau în cadrul festivalurilor, unde parodia figuri publice.

În perioada medievală, percepția asupra clovneriei a început să se schimbe, bufonul de curte dând naștere unei tradiții cu un impact de durată asupra artei spectacolului. În spațiul european, figura bufonului sau a „nebunului” a devenit fundamentală curților regale și nobile, unde, spre deosebire de predecesorii lor antici, actorii nu erau doar performeri, ci și consilieri care puteau spune adevărul folosindu-se de masca umorului. Rolul le permitea să comenteze politica și problemele momentului fără teama repercusiunilor, o poziție unică într-o epocă în care astfel de libertăți erau limitate. În unele tradiții, bufonii erau considerați capabili să alunge spiritele rele și să îndepărteze energiile negative, purificând, prin natura lor, spațiile în care se aflau, obicei care amintește de ritualurile cu măști din culturi europene, asiatice sau africane. Bufonii faimoși, ca Will Sommers și Richard Tarlton, erau renumiți pentru spiritul și inteligența lor, fiind cei care au popularizat hainele colorate și pălăriile alungite cu clopoței, acum imposibil de separat de imaginarul carnavalului.

În timpul Renașterii, în Italia s-a dezvoltat o nouă formă de teatru, Commedia dell’arte, caracterizată prin improvizație, personaje tipizate, costume elaborate, măști, umor fizic și interacțiune dinamică cu publicul. Printre personajele recurente se numără Arlechinul, Pierrot, Colombina și Pantalone, actorii făcând parte din trupe care se deplasau dintr-un oraș în altul pentru a aduce, asemănător circului din prezent, arta aproape de oameni. Pe măsură ce tradiția bufonilor de curte a continuat, influența lor s-a extins dincolo de curțile regale, devenind figuri populare în literatură și piese de teatru, cele mai cunoscute reprezentări fiind cele create de William Shakespeare în King Lear sau Twelfth Night. Având la bază imagini din perioada medievală și din Renaștere, secolele XVIII și XIX marchează apariția și ascensiunea clovnului de circ, meseria transformându-se într-o formă de divertisment care a captivat publicul din întreaga lume. Circul, așa cum îl cunoaștem astăzi, a început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când Philip Astley, un fost cavaler, a fondat, în 1768, primul loc dedicat acestor arte din Marea Britanie, combinând personaje umoristice cu acte de acrobație, jonglerie și dresaj de animale. Joseph Grimaldi, considerat părintele clovneriei moderne, îmbina umorul fizic, expresivitatea și improvizația pentru a stârni râsetele publicului prin personajul său, clovnul Joey. Acesta era jucăuș, avea un machiaj special (fața pictată în alb, cu accente de culoare) și purta costume extravagante, supradimensionate, care nu respectau proporțiile corpului uman.

În Statele Unite, P.T. Barnum (reprezentat în pelicula The Greatest Showman) a introdus un nou tip de umor, având convingerea că publicul nu este o entitate ușor de înșelat, ci una care se lasă păcălită printr-o suspendare voluntară a neîncrederii în raport cu lumea carnavalului. O figură proeminentă în clovneria americană a fost Dan Rice, supranumit „Regele Clovnilor Americani”. Stilul și abordarea sa au influențat generații de artiști, combinând umorul fizic și acrobațiile cu elemente de storytelling, prin care fiecare protagonist capătă o poveste.

PAGINA

În ceea ce privește clovnii contemporani, imaginea personajului fericit este în mare parte o creație americană. Ne putem gândi, astfel, la Albert Alter, Bozo sau Ronald McDonald. Clovnul, deși obiect al amuzamentului, exista, în diverse spații culturale, ca figură înșelătoare, spectacolele fiind destinate, la început, doar adulților (nu și celor mici). Acești eroi (sau antieroi) ilustrau fricile și îngrijorările cotidiene ale oamenilor, Weary Willie, care a abordat imaginea bufonului deprimat, prezentând perfect nemulțumirile perioadei. Teoreticienii discută despre conceptul de flawed self în producțiile de cultură pop(ulară), subliniind că aspectul „grotesc” sau „defect” este folosit pentru a definitiva sau a distruge simbolul în fața publicului, generând fie o identificare cu protagonistul (eroul), fie o frică față de ceea ce el devine (monstrul). De aceea, toate interpretările sunt diverse reprezentări ale condiției umane și manierei în care un individ procesează spațiul din jurul său.

Universul Horror, care se folosește de cele mai profunde frici umane, a transformat imaginea aparent jovială a bufonului într-o emblemă a terorii, care intră în conflict cu percepțiile și așteptările inițiale ale privitorilor. Această neliniște a fost amplificată prin conceptul clovnilor ucigași, început în 1978, odată cu arestarea criminalului în serie John Wayne Gacy, care se deghiza în Pogo The

www.zilesinopti.ro

Clown pentru a susține spectacole la aniversările copiilor. Astfel, având în prim-plan un personaj complet camuflat, căruia nu îi cunoaștem adevărata identitate (unii teoreticieni au echivalat această fobie cu teama de străini, sugerând că misterul generează suspiciune în rândul publicului), personaje iconice precum Pennywise (IT), Twisty (AHS: Freak Show), Joker sau Art (Terrifier) au consolidat și mai mult frica în psihicul cultural actual.

Clovnul, care întruchipează inocența, grotescul, nebunia, înțelepciunea, tragedia și comedia, a devenit, în universul contemporan, un simbol al dualității, amintind cum râsul și tristețea sunt adesea interconectate și cum, într-o lume în care actorii devin tot mai greu de separat de personajele lor, este din ce în ce mai complicat să privim dincolo de lumini, costume, zâmbete și măști.

Tim Curry It (1990)

DWe Live in a Time Uneori

nu e timp

acă ar fi să țină cineva socoteala, cele mai multe filme despre care am ales să scriu aici l-au avut protagonist pe Andrew Garfield. Și da, am mai zis-o, e actorul meu preferat și îmi place foarte tare munca lui. Dar textul de azi nu e doar despre el. Este despre cel mai recent film al său, We Live in a Time.

Regizat de James Crowley, din filmografia căruia mai văzusem Boy A acum foarte multă vreme, filmul se concentrează pe povestea dintre Tobias și Almut (Garfield și Florence Pugh), care se cunosc accidental într-o seară - și când zic accidental mă refer chiar la un accident, pentru că Almut dă peste Tobias cu mașina și acesta ajunge la Urgențe, iar ea rămâne cu el acolo peste noapte. Inevitabil, cei doi ajung să se cunoască mai bine, iar Almut îl invită pe Tobias să vină la deschiderea restaurantului ei împreună cu soția. Acesta din urmă acceptă, dar fiind în prag de divorț, când vine ziua cu pricina, vine singur, spre surprinderea lui Almut, și povestea lor de dragoste începe. Filmul e construit cu o serie de elipse de timp, jonglează între trecut și prezent și nu

are o narațiune cronologică, aflăm frânturi din povestea lor, pe care le punem cap la cap până când ajungem spre final. Dar, bineînțeles, cum rareori poveștile de dragoste au șansa de a exista fără vreun obstacol, acesta nu întârzie să apară,

iar după o simplă vizită la ginecolog, Almut află că are cancer ovarian în stadiul trei. Viața lor se dă peste cap și sunt nevoiți să ia o serie de decizii care își vor pune amprenta asupra, viitorului lor, atât în cuplu, dar și independent unul față de celălalt.

Dacă povestea e una tristă, poate pe alocuri clișeică, dar nu cât să deranjeze, valoarea adevărată a filmului stă în interpretarea celor doi. Pugh și Garfield formează unul dintre puținele cupluri din ultimii ani de pe marile sau micile ecrane care îți dau realmente senzația că se iubesc. Chimia dintre ei e unul dintre punctele forte ale filmului și reușesc să jongleze între momentele dramatice și cele comice, păstrând suficientă măsură cât să îl lase pe spectator să simtă mai multe decât ei, și să nu-l priveze de emoție printr-un joc actoricesc exagerat. E o bucurie să te uiți la cei doi cum împart ecranul și își lasă unul altuia suficient loc să strălucească atunci când trebuie. Sunt doi actori care lucrează împreună și se pun unul pe celălalt în valoare într-un fel cum rar am mai văzut.

Ca actor, e o bucurie să te uiți la doi oameni care își fac atât de bine meseria și care se bucură să fie unul alături de celălalt în fiecare secvență pe care o împărtășesc.

Am învățat la facultate că „adevărul meu e în celălalt”; acum am înțeles mai bine la ce se referă zicala.

„Secretul

Insulei Pin-Up”

La cea de-a 49-a ediție a Festivalului de Film Sci-Fi din Boston, filmul românesc Secretul Insulei Pin-Up a câștigat titlul „Best Production Design” și a fost lăudat pentru realizările sale remarcabile în departamentele de imagine, scenografie, efecte vizuale, costume. De menționat că Festivalul de Film Sci-Fi din Boston este unul dintre cele mai longevive din Statele Unite, iar în 1977, la a doua sa ediție, aici a fost prezentată o avanpremieră a filmului Star Wars.

<<principiul psihologic al oglinzii>>, care sugerează că acţiunile noastre ne modelează identitatea şi influenţează percepţia de sine”.

Directorul de imagine Lulu de Hillerin împreună cu scenografa Corina Florescu, Agatha Vornicu (designer de costume), Ivona Velicu (machiaj) și Larisa Man (coafură) au ridicat și ei narațiunea vizuală la standarde înalte. Basm

Scenariul este unul pornit de la o idee foarte interesantă, pentru că Secretul Insulei PinUp este atât un film SF despre Alesia (Rina Gri), o fată închisă într-o fabrică abandonată din care încearcă să evadeze rezolvând puzzle-uri și questuri în stilul celor din jocurile video point-and-click, cât și un film despre sănătatea mintală, despre oamenii care suferă de depresie și soluțiile găsite de AI pentru a le depăși. Totul se transformă într-un basm psihologic care îți va schimba perspectiva asupra terapiei. Original este și modul în care combină pe marele ecran stiluri absurde și teatrale, dar adaptate special pentru spectatorul din sala de cinema.

Despre conceperea proiectului, cineastul Alecs Năstoiu ne spune: „Totul se învârte în jurul ideii de a te integra în lumea Alesiei, făcându-te să te simţi de parcă ai fi acolo, confruntând provocările. Încorporând oglinzi reale în fiecare cadru, am ales să folosesc o perspectivă subiectivă a acestora. Ea permite personajelor să se privească frecvent direct în cameră, creând o conexiune cu publicul. Această tehnică reflectă în acelaşi timp

Secretul Insulei Pin-Up, care va avea premiera pe 22 noiembrie, a fost filmat în întregime în Uzina Foto din Târgu Mureș, este un proiect ce s-a întins pe șapte ani și care a avut un buget de 1,8 milioane de dolari. Filmul produs de Ovidiu Vasu, Rina Gri și Alecs Năstoiu, sub umbrela casei de producție GAT Transilvania Films, are o distribuție internațională, care îi prezintă în rolurile principale pe: Rina Gri, Beatrice Rubică, Ioana Cheregi, Theodora Popa, Anca Loghin, Larisa Dobrin, Ivy Chumley, Lora Djurovic, Carina Sămărtean, Cosmina Lircă, Oana Maria Dragne, Georgiana Teleman.

„Emilia Pérez”...

Nu doar un musical despre cartelul mexican

AProphet (2009) explorează legătura franco-arabă în contextul sistemului penitenciar, Rust and Bone (2012) schimbă romantismul tradițional prin desfășurarea unei povești de dragoste în mijlocul unei tragedii profunde, iar Dheepan (2015), câștigător al Palme d’Or, spune povestea captivantă a refugiaților tamili care părăsesc Sri Lanka devastată, de război, iată doar câteva dintre filmele lui Jacques Audiard, regizor, producător și scenarist francez, care l-au făcut cunoscut pentru faptul că se joacă cu ritmul și explorează profunzimile comportamentului uman atunci când este confruntat cu frica, greutățile și pericolul.

Cineastul descoperă în mod constant noi povești în căutarea unor adevăruri profunde, iar cel mai recent film al său, Emilia Pérez, scoate la iveală secrete despre identitate, revelație și libertate atunci când viața noastră este în joc. Filmul poate fi atât de multe în același timp, încât sfidează orice descriere. Este un musical, o narațiune despre libertate și răscumpărare, un thriller

www.zilesinopti.ro

PREMIERĂ

despre carteluri și o poveste despre identitatea trans. Dar, și poate cel mai important, pune întrebarea: de ce să nu ne trăim restul vieții ca pe cea mai adevărată versiune a noastră?

Acțiunea începe cu Rita Castro, avocată specializată în drept penal, care se luptă pentru a se face remarcată în industrie. Ceea ce nu știe însă este că munca sa este apreciată de nimeni altul decât Manitas

Del Monte, capul cartelului de droguri. Din dorința de a se ascunde pentru a-și proteja familia de amenințările primite, dar și din dorința de a trăi adevărata sa identitate, o răpește pe Rita și o pune să găsească o soluție rapidă și precisă de a-l supune unei operații de schimbare de sex și unora estetice pentru a începe să trăiască drept propria sa verișoară fictivă. Manitas Del Monte moare, iar Emilia Pérez trăiește ca persoana care a trebuit să fie, de fapt, dintotdeauna. Drumurile lor se intersectează din nou, peste patru ani, când Rita o întâlnește pe Emilia la o cină, fără să știe inițial cine este aceasta. Fosta conducătoare a cartelului vrea să reia legăturile cu familia, în special cu Jessi, soția sa, dar vrea să pună în lumină și problema celor dispăruți, cei din societatea mexicană care au căzut victime ale autorităților corupte. În rolurile principale le regăsim pe Karla Sofía Gascón (Familia Noble), Zoe Saldana (Avatar) și Selena Gomez (Only Murders in the Building). Emilia Pérez ajunge în cinematografele din România pe 29 noiembrie.

PAGINA 35

„Vaiana 2”

Noile aventuri ale prințesei Moana

Moana, cunoscută și ca Vaiana în unele părţi ale lumii, revine pe marile ecrane cu o nouă și captivantă aventură, în Vaiana 2! Oceanul este mai vast ca niciodată, creaturile sunt mai spectaculoase, iar muzica îți va rămâne în minte mult timp după ce ai părăsit sala de cinema. Povestea se petrece la trei ani după evenimentele din primul film, când Moana a salvat insula Motunui și a restabilit legătura cu strămoșii navigatori. Cu toate că și-a găsit locul ca lider, Moana simte din nou chemarea oceanului, care o conduce într-o călătorie mult mai periculoasă și misterioasă. Strămoșii îi transmit un apel enigmatic, iar Moana trebuie să exploreze ape necunoscute și teritorii nevăzute. Alături de nelipsitul Maui, semizeul cu mușchii săi impresionanți și cârligul său magic, eroina pornește în această nouă aventură, unde provocările și surprizele vor fi la fiecare pas.

Vaiana 2 introduce noi personaje, care adaugă profunzime și complexitate aventurii. Printre ele se numără Matangi, o figură misterioasă care posedă o putere specială legată de ocean. Deși inițial pare un aliat de încredere, Matangi le va pune pe Moana și Maui în fața unor dileme neașteptate, creând momente de suspans. Este el prieten sau inamic? Această întrebare va alimenta tensiunea pe parcursul filmului, pe măsură ce echipa navighează prin ape necunoscute. Un alt personaj

cheie este Tautai Vasa, strămoșul legendar al Moanei, despre care s-au spus doar povești în Motunui. Tautai va dezvălui secretele navigației pierdute de-a lungul generațiilor și îi va

oferi Moanei lecții despre ce înseamnă să fii un lider și un navigator adevărat, care devin esențiale, pe măsură ce Moana își înfruntă noile provocări și responsabilități. Vaiana 2 explorează o profundă transformare interioară a Moanei. Pe măsură ce își urmează chemarea, ea descoperă noi taine despre sine și despre moștenirea strămoșilor săi. Curajul, responsabilitatea și puterea comunității sunt teme centrale ale filmului. Moana învață că, deși este lider, nu poate reuși singură, iar sprijinul celor dragi este esențial pentru succes. Filmul păstrează esența originalului, dar își extinde orizonturile, explorând noi părți ale oceanului și adâncind temele abordate. Dacă în primul film, Moana învăța să-și urmeze destinul și să-și salveze poporul, acum ea descoperă lecții profunde despre responsabilitatea unui lider și despre încrederea în ceilalți. Este o continuare care nu doar că îmbogățește povestea, ci și deschide uși pentru viitoare aventuri, aşa că nu rata premiera de pe 29 noiembrie!

HERETIC Teroarea care zguduie credința

Heretic, cel mai recent film horror lansat de A24, se remarcă printr-o abordare neconvențională asupra tematicilor religioase, împingând dialogurile dincolo de limitele credinței. Regizat de Scott Beck și Bryan Woods, cei care au adus la viață și seria A Quiet Place, filmul reunește o distribuție surprinzătoare, în frunte cu celebrul Hugh Grant, care a revenit la genul horror după mai bine de 30 de ani. Premiera din România este programată pentru 29 noiembrie.

Filmul spune povestea a două tinere misionare mormone, Sister Barnes (interpretată de Sophie Thatcher) și Sister Paxton (Chloe East), care ajung la ușa unui excentric britanic, Mr. Reed (Hugh Grant).

Aparent primitor și inofensiv, Reed le invită în casa sa pentru a discuta despre credință. Ceea ce începe ca un schimb interesant de idei devine rapid o confruntare psihologică tensionată, în care limitele credinței și ale scepticismului sunt puse la încercare. Heretic

Regizorii Scott Beck

și Bryan Woods își demonstrează versatilitatea, trecând de la horrorul tăcut din A Quiet Place la un film bazat pe dialoguri provocatoare și intrigi ascunse. Heretic demonstrează că duo-ul are un simț acut pentru construirea suspansului și a tensiunii dramatice. Stilul dialogurilor, ce amintește pe alocuri de Jordan Peele sau Quentin Tarantino, îmbină umorul negru cu reflecțiile filosofice asupra religiei și rolului acesteia în lumea modernă .

se distinge prin abordarea sa asupra credinței ca temă centrală, transformând un subiect de dezbatere într-un adevărat instrument de teroare. Printre ideile chestionate se numără diferențele dintre practicile religioase vechi versus interpretările lor moderne și în ce măsură religia a fost diluată sau adaptată pentru a se potrivi cerințelor vremurilor contemporane sau etica prozelitismului, efortul de a converti alți oameni la propria credință.

Cea mai mare surpriză cu privire la distribuție vine din partea lui Hugh Grant. Cunoscut în trecut pentru rolurile romantice, actorul interpretează în această producție un personaj întunecat și manipulator, reușind să fie în același timp fermecător și terifiant. Sophie Thatcher și Chloe East aduc o doză de vulnerabilitate care face ca dinamica celor trei să fie captivantă. Fanii, cel puțin, au fost încântați de întoarcerea lui Grant în roluri de „villain” și de chimia dintre cei trei actori principali. Mulți au subliniat că filmul reușește să creeze o atmosferă intensă și să provoace audiența să reflecteze asupra propriilor convingeri.

Asadar, dacă ești în căutarea unui horror care să te provoace intelectual, nu doar să te sperie prin efecte speciale, Heretic este alegerea perfectă.

OMUL CU DISCURILE

Yes! Trio „Spring Sings”

Vă propun un trio care prezintă într-o manieră contemporană tot ceea ce ne place din toată istoria jazz-ului, redându-i farmecul fără vârstă, fără să copieze nimic din trecut. După succesul cu „Groove du jour” din 2019, Yes! Trio, format din pianistul Aaron Goldberg,

basistul Omer Avital și bateristul Ali Jackson, ne prezintă un nou set de piese pline de viață pe albumul „Spring Sings”. Uniți de o prietenie de 30 de ani și de dragostea pentru swing, îmbogățiți prin diferențele dintre ei și de experiența cumulată, cei trei maeștri soliști interacționează muzical la maximum de intensitate și subtilitate. Convinși că swing-ul e atemporal, Yes! Trio continuă să se bucure de jazz, atașați de ceea ce-l face important în esență, așa cum au făcut-o toți înaintea lor. Prin preluarea tuturor elementelor constitutive ale genului, swing, blues, improvizație, ionterplay, umor, frază, sound ș.a.m.d., ei ne transmit sentimentul că jazz-ul continuă să fie o idee nouă. Echilateral în cooperare integral. „Spring Sings” e un album cu trei muzicieni care respiră în același timp, se ascultă cu atenție și se completează. De aceea cred că Yes! Trio, dintre toate grupurile de acest gen, e ceva unic!

O campanie a Fundației Motivation România pentru eliberarea locurilor de parcare destinate persoanelor cu dizabilități și ocupate abuziv. Mai multe detalii pe www.motivation.ro/pe-bune. Contactează-ne la comunicare@motivation.ro.

foto © Frank Stewart

#Cei7AniDeAcasă

TEXT DE ALEX MUŞAT

Rockul clasic, updatat: o rescriere a istoriei?

Oscurtă privire asupra platformelor de streaming audio ne relevă diverse versiuni ale albumelor rock-ului clasic, de la ediții extinse ce conțin piese bonus neprezente pe materialul original, până la versiuni remixate și remasterizate. Dacă remasterizarea audio reprezintă un giumbușluc găsit de casele de discuri pentru a relansa același album o dată la câțiva ani, oferind pieselor mai multe frecvențe joase, medii sau înalte și crescândule constant volumul, remixarea audio constituie o nouă găselniță interesantă a industriei. În ultimii ani, The Beatles au fost pionieri ai acestei noi abordări, căci Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band, The White Album, Abbey Road, Revolver, Let It Be, 1962-1966 și 1966-1970 au fost reîmpachetate și lansate în format fizic și digital în versiuni remixate, unde fiecare instrument este luat la puricat, curățat și pus împreună cu celalalte, gata să fie digerabil și pentru urechile pretențioase ale anului 2024.

De altfel, The Beatles au fost nevoiți să își remixeze aproape în întregime catalogul din mai multe motive, căci în momentul în care stereo-ul a devenit terenul de joacă al inginerilor de sunet ai anilor ’60, piesele celor patru fabuloși din Liverpool au fost mixate aproape infantil, tobele ocupând întregul canal din stânga, iar vocile fiind înghesuite în canalul din dreapta. Un scurt experiment poate să scoată la iveală dezastrul acestor mixaje stereo: dacă ascultăm Eleanor Rigby și ne scoatem o cască, rămânem fie cu corzile, fie cu vocea lui Paul, iar dacă facem același lucru ascultând Lady Madonna, rămânem fie fără tobe, fie fără pian. În plus, mixajele audio nu reliefau prea mult chitara bas, căci vibrațiile acesteia puteau lejer să strice acele pick-up-urilor. Astfel, într-o eră în care basul și setul de tobe devin componente de nelipsit ale esteticii muzicii mainstream, clasicele albume Beatles se aliniază la trendurile curente: setul de tobe al lui Ringo este clar și hotărât, basul se aude mai bine ca niciodată, vocile sunt echilibrate și puternice, iar fanii trupei au șansa să

audă bucăți din solo-uri îngropate până acum în mixaje mult prea oldschool. Desigur, pare imposibil să remixezi catalogul Beatles, rămânând totodată fidel dorințelor inițiale ale trupei, dar Giles Martin, mastermind-ul din spatele acestor versiuni updatate și fiul producătorului Beatles, George Martin, pare că se descurcă de minune, căci John, Paul, George și Ringo sună mai proaspăt ca niciodată. Nici carierele solo ale beatleșilor nu au rămas neatinse, căci mai toate materialele solo ale lui Lennon se găsesc astăzi în versiuni remixate, în timp ce din 1973 al lui George Harrison, este lansat luna aceasta într-o versiune extinsă și mult mai digerabilă din punct de vedere audio.

George Harrison (1973)

Brian May și Roger Taylor, de la Queen, nu au rămas nici ei indiferenți acestui trend, căci în ultimii ani, Brian

și-a remixat cele două albume solo lansate în anii ’90, iar luna trecută, Queen au scos pe piață o versiune extinsă și reîmpachetată a albumului de debut, intitulat acum Queen I. Lansat în 1973 și scos pe piață sub numele de Queen, materialul discografic a fost înregistrat în condiții neprielnice, trupa neavând suficiente fonduri pentru a închiria studioul pe timpul zilei. Astfel, cei patru și-au înregistrat primul album în timpul nopții, iar rezultatele mediocre nu le-au dat pace timp de 50 de ani. ,,Tobele sună mort”, declară Taylor, în timp ce May spune că albumul nu a avut niciodată sunetul pe care și l-ar fi dorit. Folosind tehnici de producție de ultimă generație, Queen I oferă spațialitate și căldură înregistrărilor originale, însă lansarea piesei The Night Comes nu a fost lipsită de controverse. Internauții au observat imediat folosirea unui efect de corectare a vocii, iar comentariul ,,Freddie nu are nevoie de autotune umplut paginile de YouTube, Facebook și Instagram ale trupei. În plus, mulți alți ascultători au sesizat sunetul artificial al setului de tobe, asemănat cu cel al seturilor de tobe disponibile în

băncile de sunet ale pianelor electronice.

Și totuși, este acest nou trend o încercare de a rescrie istoria? Queen primește un nou titlu și o nouă estetică audio, vocea lui Freddie este corectată, iar balansul dintre instrumentele Beatles este cu totul altul. Pe de-o parte, versiunile originale ale albumelor se vor găsi întotdeauna în bibliotecile fanilor și pe platformele de streaming, iar noile variante reprezintă completări pe care nu trebuie neapărat să le ascultăm. Pe de altă parte, o căutare a albumelor Beatles pe platforma Apple Music recomandă în exclusivitate noile versiuni remixate, în defavoarea materialelor discografice originale. Una peste alta, se pare că trupele de referință ale secolului XX simt nevoia de a se păstra relevante și pentru fanii prezentului, iar acest lucru înseamnă și intervenții delicate asupra trecutului. În plus, deși simțim nevoia de a lua decizii în numele artiștilor noștri favoriți, este posibil ca aceștia să fie singurii în măsură să își evalueze propria moștenire și să o manipuleze în funcție de propriile dorințe. Astfel, nu ne rămâne decât să alegem dacă consumăm noile lansări discografice sau dacă rămânem la cele oldschool.

Freddie Mercury (1973)

Queen (1973)

Mizilic cu ștaif

Revine la modă pe toate meridianele „charcuteria”, ceea ce se traduce prin banalul nostru platouaș cu mezeluri.

Platourile cu mezeluri, originare din Franța medievală, sunt geometrie pe un fund din lemn. Hrană pentru ochi, nas și gură, aceste gustări ale delicateselor revărsate pe suprafețe din lemn (sau din piatră, cum era la început) și-au pierdut, în timp, componenta de aperitiv și au devenit mese de sine stătătoare, numai bune de întins în fața oaspeților în

diferite momente ale zilei. S-a plecat de la carne maturată, sărată, condimentată și-napoi la lume dată și s-a ajuns la o veritabilă artă a „charcuteriei”, care împerechează mezeluri, brânzeturi, murături, fructe și chiar marmelade, dimpreună, lăbărțate pe un platou cât toată masa, lung și lat de poți întinde ditamai aluatul. După cum aflăm de la cunoscătoarea Jillian

Dara, care este ceea ce se numește pe graiul său matern „freelance travel and lifestyle journalist”, „platourile cu mezeluri sunt un element culinar de bază în multe culturi din întreaga lume.

Charcuterie în limba franceză, charcutería în Spania, salumi în Italia, choucroute în Alsacia, vesper board (platou de vecernie - n.m.) în Germania, conținutul platourilor variază, dar cea mai simplă definiție e o prezentare de mezeluri și brânzeturi, adesea servită ca o gustare de împărțit înainte de o masă principală”. Am coborât în istorie să descopăr când au pătruns și la noi aceste platouașe cu aproape de toate. Sau mai bine zis, m-am mulțumit cu istoria recentă, respectiv, cu anii în care ajungeam frecvent la Caru cu bere și mă îndestulam cu

mizilic românesc (cârnați Babic, cârnați Pleșcoi, cașcaval, ceapă verde, telemea de vacă, lebăr, măsline, roșii, slăninuță), cu platou țărănesc (ceafă de porc afumată, muşchi de porc afumat, cârnat din topor, slănină usturoiată, pastă de jumări, ceapă roşie, castraveți, roșii), cu platou de brânzeturi românești (brânză de burduf, telemea de capră, telemea de oaie, caș, castraveți proaspeți, ceapă verde și roșii) sau cu preferata mea, gustare de iarnă (pastă de jumări, untură condimentată, ceapă roşie, castravete murat, baghetă). Combinații tradiționale și neaoșe de îmbucături aducătoare de mari satisfacții, ușor de servit și memorabil de consumat.

Azi, însă, nobila artă a dispunerii mezelurilor și a brânzeturilor pe platouri din lemn a evoluat în întreaga lume. Ține cont de împerecheri și de antagonisme, de gusturi și de texturi complementare, de soiul de struguri potrivit să însoțească un boț de brânză la înghițitură, de bagheta care scârțâie între dinți potrivită pentru unsori tartinabile, de marmelada din portocale amare care să fie garoafa de la butoniera afumăturilor ce vor fi mestecate și savurate îndelung, cu pasiune de gurmand. Poftă bună, că pe asta nu o să ne-o ia nimeni!

Nunții perfecte la Hilton Sibiu

Ai visat la această zi atât de mult, acum este momentul să lași specialiștii să te ajute să transformi visele în realitate.

Alege oferta completă ce include o sală elegantă, pachetul cu meniuri, cazare în noaptea nunții, mic dejun și access la The Spa Hilton Sibiu pentru miri, precum și cazare la prețuri preferențiale pentru oaspeți.

10% Discount pentru nunta ta, până la 1 martie 2025.

Pentru informații și rezervări, contactați 0722 348 665, 0742 083 695 sau info.sibiu@hilton.com

Unde găsești ceaiuri cu aromă de crăciun în Sibiu

Spiridușii au ambalat aroma Crăciunului

sub formă de ceai și au adus-o la Sibiu.

Fie că preferi ceaiul cu gust de coajă de portocală, mere, scorțișoară, turtă dulce, ghimbir, marțipan, cuișoare sau mentă, îți spunem unde poți găsi ceaiurile care te vor purta în atmosfera caldă a sărbătorilor de iarnă.

Dacă ești în căutarea ceaiului care să aducă gustul Crăciunului la tine în cană, fă prima oprire la Arhiva de Cafea și Ceai. Aici vei avea de ales între mai multe sortimente: Christmas Scent, Gingerbread sau Winter Treat sunt doar câteva dintre ele. Dacă vrei să te convingi că ceaiul e pe gustul tău poți comanda înainte o cană pentru a te convinge. Și la cele două librării Cărturești au ajuns ceaiurile lui Moș Crăciun. Christmas Cookie, Winter Cocktail, Christmas Tea Royal, Cinnamon & Apple sau Winter Praline sunt doar câteva dintre sortimentele pe care le găsești la raft. Vin în pachețele mici, perfecte pentru a le strecura în buzunarul celor dragi de Crăciun.

Pentru a completa experiența servirii ceaiului dă o fugă în Târgul de Crăciun, la căsuța nr. 75, cuibul Lullulei, unde vei găsi seturi de ceai din porțelan pictate manual și produse 100% în Sibiu. Seturile de ceai ”Laponia” sau ”Iarna pe ulițe” sunt ideale pentru a intra cu totul în atmosfera Crăciunului atunci când servești sau dăruiește un ceai.

MMâncarea ca element de identitate culturală

âncarea, cel puțin cea locală, mai ales cea servită acolo unde se produce, influențează decisiv tipul de identitate culturală, așa cum este el percepută din exteriorul unei comunități rurale. Încerc să exemplific în cele ce urmează cum ajută mâncarea locală la crearea unei identități naționale, regionale sau măcar într-o zonă mică, de regulă etnografic compactă. Gândiți-vă doar la păstorii din Mărginime pe care toată suflarea românească îi identifică cu burduful de munte sau telemeaua de Sibiu, la sașii care își apărau satele cu biserici fortificate unde un turn era dedicat slăninii și cârnaților sau la maghiarii din Valea Calvei care în continuare sunt recunoscuți pentru turta dulce. Exemplele pot continua cu diverse grupuri de populație care consumă foarte des același tip de mâncăruri sau folosesc ingrediente comune: landlerii folosesc foarte

des zahărul și îndulcitorii la aproape toate preparatele lor (au inclusiv supe și feluri principale dulci), bucovinenii adaugă smântână și lactate la majoritatea preparatelor lor, secuii adaugă paprica iute la multe din mâncărurile lor reprezentative.

Exact așa am ajuns noi, ca țară, să fim cunoscuți ca nația ciorbei sau mămăligari, la fel cum alții sunt macaronari sau mari mâncători de gulaș. Mâncarea îți definește identitatea iar pe de altă parte leagă foarte ușor comunități diferite, neavând nevoie de traducere ci doar de gust. La masă prietenia culinară funcționează minunat. Mai mult ultimele trenduri de turism cu focus pe gastronomie ajută la păstrarea acestor caracteristici specifice fiecărui teritoriu și culturii. Bună

treabă, nu?

Dacă facem un pic de zoom out și ne uităm la nivel global, mâncarea conectează oameni foarte diferiți, pe subiecte foarte sensibile și este astăzi o formă pronunțată de politică mondială. Vă dau doar un exemplu: Slow Food are organizații în peste 160 de țări fiind cea mai mare mișcare politică din lume. Vă puteați gândi că mâncând local sunteți un activist? Ei bine, așa merg lucrurile. Nu în ultimul rând, mâncarea locala e și un instrument de educare a populației din zone cu prosperitate scăzută, prin programe de creștere a calității produselor, igienei personale și perspectivei de cariere oferite.

Devenim astfel ceea ce mâncăm, sau e doar o percepție superficială?

www.zilesinopti.ro

Magia Sărbatorilor de iarnă la Hotel Ramada Sibiu! Say hello to Holidays.

Vă invităm să sărbătorim împreună, cu recunoștintă și voie bună, magia Sărbătorilor de iarnă, într-o atmosferă de sărbătoare și elegantă.

CINA DIN SEARA DE AJUN - 24.12.2024

Spectacol de colinde și moment artistic al invitatului special, Traian Stoită

Tarif: 275 lei/persoană

BRUNCH ÎN ZIUA DE CRĂCIUN - 25.12.2024

DJ și muzică live la tambal cu Romulus Cipariu

Tarif: 300 lei/persoană

PETRECEREA DE REVELION - 31.12.2024

Cină festivă, muzică live: Bosquito și The Humans

Tarif: 700 lei/persoană

BRUNCH DE ANUL NOU - 01.01.2025

Meniu special și moment artistic al invitatului special, Codrut Bistriteanul

Tarif: 275 lei/persoană

COCKTAIL PARTY - 01.01.2025

Meniu de cină, atmosfera va fi între ținută de DJ Cue și Codrut Bistriteanul

Tarif: 300 lei/persoană

*Toate tarifele includ TVA.

Str. Emil Cioran, nr. 2, Sibiu, Romania

+40 751 519 341 / +40 269 235 505

sales@ramadasibiu.ro

Rezervă-ți sejurul la RAMADASIBIU.RO ,, ,, , , , ,

Tematica: ”La vie est Belle”

Centrul Sibiului se pregătește pentru o nouă avalanșă de Moși Crăciuni! Pe 16 decembrie, de la ora 19, chiar în inima

Târgului de Crăciun, Clubul Sportiv Comunitar Sibiu va organiza cea de-a VII-a ediție a cursei caritabile Marea MoșMondeală. Atenție, nu este o cursă contra cronometru, ci o sărbătoare a comunității, în care distracția și dorința

de a face o faptă bună sunt pe primul loc. Toți cei care se vor încumeta să alerge în costumul Moșului într-o seară friguroasă de iarnă o vor face pentru o cauză nobilă: îi vor susține pe Zburătorii, echipa de baschet în scaune rulante aflată sub egida clubului, care participă la numeroase competiții naționale. Baschetul a devenit un mod de viață pentru fiecare dintre membrii echipei. Cu o taxă de participare de 110 lei pentru adulți și 75 lei pentru copii, alergătorii primesc un număr de concurs haios, o medalie confecționată cu dragoste de către Diakoniewerk și un voucher pentru servire vin / ceai după cursă, la pachet cu un moment de party în mijlocul Târgului de Crăciun. Traseul are 3 km, iar participarea nu se poate face decât îmbrăcat în costumul lui Moș Crăciun sau purtând căciulița moșului și îmbrăcat complet în roșu, în partea superioară a corpului.

cupa moș crăciun: turneu de fotbal pentru copii în spiritul sărbătorilor

Asociația Județeană de Fotbal Sibiu anunță organizarea competiției ”Cupa Moș Crăciun”, un turneu de sală dedicat copiilor cu vârste între 5 și 10 ani. Evenimentul se va desfășura în perioada 13-15 decembrie și promite să aducă bucurie și spirit competițional în rândul micilor fotbaliști.

Toate cluburile și asociațiile afiliate AJF Sibiu sunt invitate

să participe, completând cererea de înscriere disponibilă pe site-ul www. frf-ajf.ro/sibiu și trimițând-o pe adresa de e-mail a asociației până luni, 2 decembrie. Programul jocurilor și datele de disputare vor fi afișate pe site-ul AJF Sibiu. Se vor forma grupe pentru fiecare categorie, fiecare club putând participa cu maxim o echipă la fiecare categorie de vârstă. Un joc va dura 25 de minute, fără a schimba porțile. Nu se atribuie puncte și nu se întocmesc clasamente. Turneul are ca scop promovarea sportului de echipă și dezvoltarea talentelor locale încă de la o vârstă fragedă. ”Cupa Moș Crăciun” reprezintă o oportunitate excelentă pentru cei mici să își testeze abilitățile într-un cadru prietenos și să simtă emoția competiției. AJF Sibiu își propune ca această competiție să devină o tradiție, sărbătorind pasiunea pentru fotbal și spiritul sărbătorilor de iarnă.

VIDEO GAMES

Noi experiențe virtuale: jocurile video ale acestei toamne

Toamna ș-ai făcut simțită prezența prin răcoarea pe care a adus-o, dar și prin aparițiile incitante din lumea jocurilor video. Astfel, următoarea listă cuprinde atât experiențe de groază, tipice sezonului, dar și aventuri pline de acțiune și entuziasm.

În luna septembrie, The Plucky Squire a fost lansat pe o multitudine de platforme: PS5, Xbox Series X|S, Switch, PC. Jucătorul ia rolul lui Jot, un cavaler ce trăiește într-o carte de povești. Ceea ce face jocul unic este că Jot trece printr-o serie de provocări captivante în lumea 2D, dar are abilitatea de a evada și în lumea 3D, căutând cuvinte care să-i completeze povestea.

În aceeași lună a apărut și The Legend of Zelda: Echoes of Wisdom pentru platforma Switch. Celebra serie continuă, spre încântarea fanilor, ce au acum posibilitatea de a juca chiar cu prințesa Zelda. Dacă până acum ea era cea pe care personajul principal, Link, căuta să o salveze, în noul joc, ea are de rezolvat multe mistere și ghicitori.

Octombrie s-a remarcat, desigur, prin cele mai așteptate apariții horror. Pentru început, Until Dawn Remake a apărut pe PC și PS5, fiind un moment de exaltare atât pentru cei care știu de varianta veche, dar și pentru cei care asistă prima oară la o poveste atât de înspăimântătoare, ce se învârte în jurul legendei despre Wendigo, o creatură mitologică demonică.

Silent Hill 2 Remake este o altă surpriză pentru fanii experimentați, dar și pentru cei care doresc să exploreze un univers al macabrului. Jocul urmărește povestea unui bărbat care primește o scrisoare de la soția lui moartă. Luând-o la pas cu speranța că ar putea-o găsi, se va întâlni cu creaturi atroce, ce-l fac să aibă dubii legate de sănătatea sa mintală.

În noiembrie, două personaje emblematice pentru lumea VG se întorc pe data de 7, pe platforma Switch, într-un nou joc: Mario & Luigi: Brothership. Este o experiență perfectă de jucat în doi, lucrul în echipă fiind cheia câștigului jocului. Se pot observa elemente și personaje din seriile anterioare, dar sunt introduse multe alte provocări haioase și incitante.

Pe 20 noiembrie își face apariția Stalker 2: Heart of Chornobyl pe Xbox Series X|S și PC. Cu siguranță, locația este una pe care nu puțini au dorit să o exploreze. Jucătorii, înarmați cu o armă de foc și echipamente speciale, au posibilitatea să asiste la fenomene paranormale și să se lupte cu creaturile misterioase ale legendarei zone.

De la lumi colorate și captivante, până la revenirea unor celebre titluri de groază, toamna își numără frunzele și gamerii cu iscusință și exaltare, în special pe tărâmul virtual, plin de experiențe de neuitat.

POVEȘTI DE SUCCES

DECÂT O DUBĂ

Dube pentru evenimente cum n-a văzut Parisu’

Decât o Dubă este un business inedit, care pune la dispoziția organizatorilor de evenimente de orice fel 10 dube Citroen HY cu caroserii diferite. Acestea pot fi personalizate în orice fel pentru diverse tipuri de activări, fie că e vorba de un street food truck, un pupitru neconvențional, un pop-up bar chic sau orice altceva. Despre afacerea pe care a pus-o (la propriu) pe roate, ne-a povestit mai multe Alexandru Vițalariu.

Cum a apărut Decât o Dubă? Cine sunt oamenii din spatele acestui business și cum ați ajuns la acest concept? Începutul acestui proiect este puțin învăluit în mister – se zice că la un moment dat, oamenii din creație au un trigger după un anumit timp de activitate și se apucă de câte un (alt) hobby. Cred că așa am ajuns și eu în acest peisaj al schimbărilor și, de undeva din trecut (mai degrabă din influența filmelor cu Louis de Funès, cu care am copilărit), mi s-a pus pata pe acest model de dube. Venind din zona unei agenții de creație pe care am dezvoltat-o, proiectul s-a transformat destul de repede dintr-o achiziție sentimentală într-un proiect de BTL pentru brandurile cu care colaboram la acea vreme (acum îmi dau seama că lucrurile au decurs cumva pe baza unui fir logic, dar la acel moment, totul se desfășura cu rapiditate, într-un tărâm al tinichigiilor, pregătitorilor de vopsit și vopsitorilor – cu alte cuvinte, intram în zona de restaurare auto).

Nevoile acestui business diferă de la zi la zi, de la a face curățenie pre/post event, până la a demonta/ reface mobilier, key account sau financiar.

Deocamdată, m-am încadrat destul de bine pentru

toate pozițiile deschise, așa că m-am hotărât să le iau pe toate.

Spune-ne un lucru mai puțin știut despre Decât o Dubă. Un lucru mai puțin știut... este că în fiecare zi de sezon te așteaptă câte o provocare. Fie un client care are nevoie de mai mult mobilier în dubă, fie deloc, fie cu două frigidere în loc de unul, fie de o colantare integrală, fie la București sau în altă țară. Oricât de pregătit aș fi după toate aceste sezoane de evenimente, mereu mă surprinde câte ceva. A, da, și mai sunt și telefoanele celor care vor să transporte marfă cu aceste dube, pentru că evident că nu citesc nimic din anunțul de rental și vor să se plimbe cu ele prin oraș, crezând că sunt dube noi. A, și mai este și aspectul financiar, unde toată lumea crede că este un sport destul de ieftin, și fraților, credețimă, nu este...

Povestiți-ne un pic despre dubele voastrecâte aveți, cum le-ați găsit, cât este de greu să recondiționezi și să adaptezi un astfel de vehicul.

Aici putem să povestim cam 10 zile – 10 zile pentru că au ajuns să fie 10 dube în total (mă rog, 9 și jumătate, pentru că ultima este în facere sau în chinurile facerii).

Galben - Povestea debutează cu cea mai ruginită dubă din întreg universul, undeva văzută pe internet la vânzare, pe lângă București. Dubă pe care am văzut-o, am luat-o și am adus-o la Brașov.

www.zilesinopti.ro

Magenta – luată de la București, oameni super faini, am făcut click din prima.

Albastră – luată din Franța, plecat cu taicămeu după ea ca niște mari connaisseurs ai lui pește, văzută la Edmond din Bessay-sur-Allier și testată pe viu. Ce a însemnat asta? M-am pus la volan, nici auzisem vreodată un motor mergând, nu știam care e poziția vitezelor la schimbătorul de viteze, dar am insistat și am reușit.

Verde – luată tot din Franța în stare excelentă, mașină care pornește și astăzi ca un ceas elvețian cu influențe balcanice.

Primul pick-up – luată din flota Marinei Franceze, tot din Franța – pornită de Răzvan la Brașov într-o seară foarte răcoroasă, dar sărbătorită cu multă șampanie.

Turcoaz – cumpărată cu un prieten din Polonia, ajunsă aici după multe peripeții.

Portocalie – cumpărată pentru că o vândusem pe cea Turcoaz în Franța, dar care mai apoi a revenit tot la mine – ce să facem, Alexandre...

Albă – adică o fostă frigo, care era foarte aproape să se rupă când a fost dată jos de pe platformă în România.

Pickup 2 – luată pentru că era foarte ieftină, dar proprietarul voia plata doar „en especes”, așa că am trimis banii prin transportator, iar acesta nu a mai plecat după ea nici în ziua de astăzi, retrimis transportator și ajunsă cu succes la Brașov.

Duba 10 (pentru că încă nu știu culoarea) –luată de la Alex din București, care o pregătea ușor, ușor să fie dusă la fier vechi.

Ce planuri aveți pentru Decât o Dubă pentru 2025?

2025 este anul celor 10 mockup-uri pe roți. Cred că Decât o Dubă a ajuns la maturitate și (asta dacă nu-mi mai arată vreo dubă, două, trei...) asta se va reflecta și în tipul activităților pe care le va avea. Pe de-o parte sunt 10 culori pe care le ai la îndemână pentru a se asimila cu brandul tău, ai un calendar live cu disponibilitatea fiecăruia, o documentație tehnică destul de explicită pentru fiecare dubă și muuuult client service, iar pe de altă parte, timpul scutit prin închiriere, spre deosebire de construcția unui stand expo, demontarea lui și depozitarea acestuia până la următorul eveniment.

Bienala Arhitectura.6 – Human Nature: Arhitectura ca mediator între om și natură

În cadrul Bienalei Arhitectura.6, tema

Human+-Nature s-a axat pe regândirea relației dintre dezvoltarea urbană și mediul natural. Această ediție, desfășurată între februarie și noiembrie 2024, a reunit arhitecți, urbaniști și comunități din diverse orașe ale României, aducând în prim-plan importanța protejării ecosistemelor prin soluții arhitecturale inovatoare.

Introducere – Tema Human Nature

Tema Bienalei a evidențiat necesitatea unui echilibru între urbanizare și protecția mediului. Human Nature invită la reflecție asupra responsabilității arhitecților de a crea spații urbane care să coexiste în armonie cu natura. Proiectele prezentate au demonstrat că printr-o colaborare atentă între discipline, orașele viitorului pot fi proiectate respectând biodiversitatea și resursele naturale.

Interacțiuni & Workshop-uri – O platformă pentru inovație

Unul dintre punctele forte ale Bienalei l-a reprezentat seria de ateliere și workshopuri organizate în orașe precum Brașov, Sibiu și Târgu Mureș. Aici, specialiști din diverse domenii au lucrat împreună pentru a regândi spațiile abandonate și a găsi soluții de regenerare urbană. Workshopurile de Design Thinking au demonstrat importanța implicării comunităților locale în revitalizarea unor platforme industriale vechi, transformându-le în cartiere verzi și centre multifuncționale. Astfel de proiecte, precum reconversia platformei Rulmentul din Brașov, au pus accent pe integrarea spațiilor verzi, locuințelor accesibile și infrastructurii durabile.

În plus, atelierele pentru copii au jucat un rol esențial în educarea viitorilor arhitecți, învățându-i pe cei mici despre importanța

TEXT

designului sustenabil și impactul arhitecturii asupra mediului. Copiii au avut ocazia să jurizeze proiectele în cadrul Premiului Copiilor, dezvoltându-și gândirea critică și abilitățile creative.

Concursuri – Arhitecți tineri și experimentați în competiție

Bienala a inclus mai multe concursuri de arhitectură, care au oferit participanților ocazia de a-și demonstra creativitatea și capacitatea de inovare. Concursul Nature Path, destinat arhitecților cu drept de semnătură, a pus accent pe integrarea armonioasă a construcțiilor în mediul natural. De asemenea, competiția Nature Spotting, destinată arhitecților stagiari, a avut ca temă proiectarea unui ansamblu de mobilier urban, cu accent pe sustenabilitate și inovație.

Un alt concurs important, Nature Break, a fost dedicat liceenilor care au proiectat spații de relaxare în curțile școlilor, oferindu-le tinerilor ocazia să contribuie la dezvoltarea comunităților lor. Aceste competiții au oferit participanților o platformă pentru a propune soluții care combină funcționalitatea cu respectul pentru natură, demonstrând un angajament ferm pentru un viitor sustenabil.

Conferințe – Dezbateri pe marginea viitorului urban

Un alt punct de atracție al Bienalei a fost seria de conferințe organizate pentru a facilita discuții interdisciplinare despre impactul arhitecturii asupra mediului și societății. Printre cele mai importante conferințe s-a numărat „Rolul planurilor de urbanism în protejarea cadrului natural”, unde arhitecți, urbaniști și reprezentanți ai administrației locale au discutat despre necesitatea integrării unor planuri de dezvoltare durabilă în marile orașe. Aceasta a fost urmată de o dezbatere pe tema „Dezvoltarea durabilă a orașelor și reconversia platformelor industriale”, un subiect esențial în contextul reabilitării fostelor spații industriale și adaptării acestora la nevoile moderne.

DESIGN/ ARHITECTURĂ

De asemenea, seria de discuții „Talks about HUMAN NATURE” a adus laolaltă arhitecți și experți din diverse domenii pentru a explora modalitățile în care arhitectura poate susține o dezvoltare urbană sustenabilă. Aceste conferințe au oferit o platformă valoroasă pentru schimbul de idei și colaborare între diferite sectoare, subliniind importanța unei viziuni comune în proiectarea orașelor viitorului.

Evenimente conexe – Un dialog între arhitecți și comunități

Pe lângă workshop-uri și concursuri, Bienala a fost marcată de o serie de evenimente conexe, care au adus laolaltă profesioniști din domeniul arhitecturii și comunitățile locale.

Vernisajele și itinerariile au oferit publicului ocazia să descopere proiectele înscrise și să participe la discuții deschise despre viitorul arhitecturii.

Un moment deosebit a fost Picnic-ul Arhitectural, un eveniment relaxant organizat la Brașov, unde participanții au explorat interacțiunea dintre natură și arhitectură întrun cadru informal. În plus, Votul Publicului a permis comunității să joace rolul de juriu, alegând proiectele care au rezonat cel mai mult cu aspirațiile lor pentru orașele viitorului.

Concluzie – Un viitor sustenabil modelat de arhitectură

Bienala Arhitectura.6 – Human Nature a evidențiat faptul că dezvoltarea urbană nu mai poate fi separată de responsabilitatea față de mediul natural. Arhitectura modernă trebuie să fie sustenabilă, inovatoare și să țină cont de impactul asupra ecosistemelor. Proiectele prezentate au arătat că, prin colaborare interdisciplinară și implicarea comunității, se pot găsi soluții care să răspundă provocărilor zilei de mâine – de la schimbările climatice până la regenerarea urbană. Arhitecții devin astfel nu doar creatori de spații, ci și factori de schimbare, capabili să ghideze societatea spre un viitor mai verde și mai armonios.

Horoscop

Luna decembrie va fi o lună a schimbărilor, reconcilierilor, a distracției și optimismului. Dacă ești implicat într-o relație serioasă, cel mai probabil între tine și partenerul de viață va avea loc un schimb de replici de mare ajutor pentru viața ta profesională.

Luna aceasta, dragostea nu se va regăsi pe lista ta de priorități. Se pare că apele sunt liniștite pe acest plan pentru tine, așadar te poți ocupa fără probleme de alte aspecte ale vieții tale în această perioadă. Sărbătorile aduc armonie în familie, dar și în relațiile de prietenie.

Dacă te-ai implicat recent într-o relație, diferențele dintre tine și partener încep să iasă tot mai mult la iveală, fapt pentru care viitorul vostru este incert. Dacă ești implicat într-o relație de lungă durată nu este exclus ca unul dintre voi să încerce să se impună, să preia conducerea sau să aibă crize de gelozie.

Este o perioadă favorabilă în ceea ce privește rezolvarea unor probleme amoroase mai vechi. Dacă în relația ta de cuplu au existat suspiciuni de infidelitate în trecut, acum vei avea ocazia să primești confirmările de care aveai nevoie.

În decembrie, dragostea va fi în prim-plan. Se poate ca partenerul de viață să se confrunte cu crize de gelozie sau posesivitate nejustificată, fapt pentru care vei fi nevoit să îți consumi o mulțime de resurse în acest sens. E o pierdere de timp pentru tine.

Deși te așteptai să fie totul mai simplu și mai frumos, luna decembrie vine cu schimbări de planuri și întorsături de situație. Relațiile în care ești implicat, fie ele romantice sau de prietenie, vor traversa o perioadă intensă din care vei învăța multe, dar vei și suferi.

Ai nevoie de dragoste mai mult decât oricând în această perioadă și ești decis să faci tot ce poți în acest sens. Cu siguranță îți lipsește afecțiunea, și asta se întâmplă fie că ești singur sau implicat într-o relație serioasă. Nu îți stă în caracter să te umilești pentru a obține ce îți dorești.

Începutul lunii decembrie începe timid, dar, pe măsură ce trec zilele, viața ta devine din ce în ce mai animată pe plan sentimental. Dacă ești implicat într-o relație serioasă, începi să te respecți mai mult și să ceri ceea ce îți dorești de la partenerul de viață.

Curiozitatea pune stăpânire pe tine, de aceea, uneori, ai putea fi tentat să te bagi în viețile oamenilor mai mult decât ar trebui. Pe de altă parte, curiozitatea ta te poate ajuta să descoperi cu adevărat persoana din fața ta și, astfel, să eviți eventualele neplăceri.

Luna decembrie vine cu provocări și cu aventuri amoroase incredibile. Situațiile prin care vei trece în această perioadă vor fi menite să îți deschidă ochii și să te facă să îți dai seama ce vrei de la viață. Vei învăța lucruri utile din toate sfaturile și experiențele pe care le vei trăi.

Vei fi foarte încrezător în tine în această lună, iar acest lucru va avea un impact pozitiv asupra persoanelor de sex opus din jurul tău. Se pare că nimic nu te poate împiedica să obții ceea ce îți dorești, fie că este vorba de un nou partener sau despre o îmbunătățirea relației deja existent.

Dacă ești singur, e posibil să faci primii pași spre o relație stabilă, cu toate că nu te simți complet pregătit. În cazul în care ai un partener de mult timp sau ești căsătorit, poți fi tentată să iei decizii în numele amândurora. Comunicarea este de ajutor în situația aceasta.

Berbec Capricorn

Vărsător

Pești

Balanță Scorpion

Săgetător

Taur Leu

Fecioară

Gemeni

Valentina Badeanu

Astudiat Design Vestimentar, Psihologie și Management în Sibiu, iar acum conduce un atelier de pictură și grafică digitală, unde creează tablouri și proiecte de branding și packaging pentru clienți internaționali. Este pasionată de orice formă de artă, iar muzica, natura, teatrul și călătoriile îi servesc drept surse constante de inspirație.

DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU

Sibiul e orașul care combină farmecul medieval cu confortul modern, fiind locul perfect pentru o viață de familie. Deși se remarcă printr-un conservatorism în toate domeniile, orașul oferă o atmosferă culturală vibrantă, peisaje montane spectaculoase și o calitate a vieții decentă.

TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ ÎN

SIBIU De la Piața Mare la Muzeul Brukenthal și Muzeul Astra, unde tradiția se îmbină cu natura, până la o plimbare la Păltiniș, farmecul orașului e prezent în toate anotimpurile.

UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu – FITS impresionează prin complexitatea și diversitatea sa, iar Sibiu Jazz Festival merită să fie recunoscut pe plan internațional.

ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Arhitectura clădirilor, combinația între medieval și modern, dar și faptul că orașul s-a dezvoltat foarte frumos în ultimii ani pentru a ține pasul cu marile capitale.

UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE SIBIULUI Un preparat culinar care îmi place e Tarte Flambée cu ragu de oaie și telemea maturată de oaie, care aduce la un loc aromele Mărginimii Sibiului într-o experiență culinară unică.

CEA

MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O GĂSEȘTI Jacob

Grillhouse e un exemplu de restaurant care a reușit să mențină standarde înalte de-a lungul anilor.

CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE SIBIULUI

Oamenii din Sibiu care îți oferă adesea zâmbete calde în timpul plimbărilor, iar acest spirit comunitar creează legături autentice.

UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI VEDEA TOT ORAȘUL

Priveliștea panoramică din Turnul Sfatului sau de la Castelnor Păltiniș la apus, însoțită de un pahar de vin, e un spectacol în sine.

SPAȚII DIN ORAȘ CARE MERITĂ SĂ FIE REVITALIZATE

Centrul vechi și strada 9 Mai sunt pline de spații cu un potențial fantastic, care ar putea fi revitalizate pentru a aduce un plus de energie creativă orașului.

FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA DE SPIRIT A

SIBIULUI Sibiul începe să îmbrățișeze inovația și modernitatea, iar din perspectiva unui artist și designer, e nevoie de tenacitate pentru a aduce frumosul în viețile oamenilor și afacerilor.

SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE

Exact acea combinație dintre deschiderea spre inovație și valoare autentică, pe care am menționat-o anterior. Odată ce businessurile locale vor oferi valoare autentică și inovație, toate acestea ar aduce exact acel „vibe” care încă lipsește în Sibiu și care ar transforma potențialul existent latent în experiențe cu adevărat remarcabile pentru care turiștii să revină în oraș.