Zile și Nopți Cluj, August 2020

POP CULTURE MAGAZINE. EDIȚIA DE CLUJ-NAPOCA. AUGUST 2020

MUZICĂ

ARTĂ

FILM EAT&DRINK

Interviu exclusiv RICK WAKEMAN Călătorie în spaţiu şi timp cu un muzician astral SERIAL: Misterele lui MATTHEW BEARD ARTE ViZUALE: CRISTINA MILEA COOL TRAVEL: 3 plaje frumoase unde distanțarea e posibilă

Un secol de cinema în blugi

POP-UP STORiEs dialog cu

PAVEL BARTOȘ foto © Ana Maria Moldovan/Micafotografa

POVEȘTI DE SUCCES: Lăptăria cu Caimac DRINK: DE 4 X VERMUT OANA R. GHIOCEL Originea Sfinxului din Bucegi, pasiunea unei cineaste

ABBA

Muzica dintr-o vacanţă de vară ARTIȘTI URBANI

Alex Baciu

„Mă consider un turist în propriile mele lucrări”

August 2020

Editorial

POP CULTURE MAGAZINE

O (nouă) viaţă condimentată cu “I”-uri Ioan BIG, publisher

D

e mai bine de 50 de ani, cultivarea nediscriminatorie a spiritului consumerist ne-a făcut să devenim atenţi la E-urile din alimente, acei coloranţi, amelioratori de aromă şi conservanţi din categoria aditivilor meniţi să ne îmbunătăţească hrana cea de toate zilele, iar prezenţa lor în diverse combinaţii şi dozaje a devenit un criteriu esenţial în alegerea produselor destinate consumului personal.

N-am manifestat însă aceeaşi hipersensibilitate în cazul “aditivilor” din alimentele destinate sufletului şi minţii noastre, interacţiunile sociale şi experienţele culturale la care ne expunem pentru a ne condimenta rutina cotidiană, pentru că, pur şi simplu, nu a fost nevoie. Dată fiind durata limitată a unei experienţe colective consumate într-un grup de prieteni sau ca parte a publicului de spectacol, efectele sunt imediate şi corecţiile pot fi aplicate rapid astfel încât să fie minimizat riscul de intoxicare prin consumul repetat.

Libertatea de a alege conform personalităţii şi apetitului de consum experienţial al fiecăruia a făcut superfluă o tentativă de “standardizare” din perspectiva efectelor pe termen lung a condimentelor adăugate pentru a îmbunătăţi aroma, gustul şi culoarea interacţiunilor extraprofesionale şi familiale. Pandemia a schimbat însă radical datele problemei.

Că viaţa noastră, a tuturor, s-a schimbat dramatic, e o constatare devenită clişeistică în doar câteva luni ce au trecut de la apariţia virusului care ne-a obligat să intrăm în izolare. Am fost obligaţi să ne remodelăm comportamentul social din OUT în IN şi trebuie

www.zilesinopti.ro

să acceptăm realitatea că existenţa noastră va fi de acum încolo guvernată de un complex de variabile ce dau naştere unei sume de I-uri faţă de care E-urile au devenit motive de îngrijorare minore prin faptul că nu ştim cum să le gestionăm. Încă. Contextul este complet IMPREVIZIBIL şi ca atare premeditarea oricărei experienţe vine cu riscul asumat ca aceasta să nu se consume, mai ales în condiţiile unei oferte reduse prin restricţiile legale şi dependente de capriciile vremii. Dacă totuşi se întâmpla, este IMPROBABIL ca ea să se ridice la nivelul aşteptărilor noastre, setate involuntar având ca referinţe experienţele personale pre-pandemie. În această situaţie, pare (în unele cazuri chiar este) INUTIL să ne facem planuri cu speranţa unor interacţiuni sau spectacole “wow”, astfel încât nu ne rămâne decât să valorizăm cât mai mult din puţinele oportunităţi şi să le conferim noi memorabilitate prin redescoperirea savorii lucrurilor lipsite de sofisticare.

Am putea avea în continuare o viaţă... imposibilă dacă nu acceptăm că suntem pe un drum IREVERSIBIL şi că trebuie să ne adaptăm socialmente pentru a nu fi confundaţi cu dinozaurii. Nu vom dispărea ca specie dar vom stagna în evoluţia noastră şi asta doar datorită unor nenorocite de I-uri. Regăsirea bucuriei experienţelor trăite... pe viu, adaptate la modul ‘safe’, este cea care ne poate scoate însă din fundătură.

PAGINA

3

CUPRINS

Muzică / pagina 19 ABBA: Muzica dintr-o vacanţă de vară �������������19 A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi... un grup din nordul Europei, ABBA, care s-a născut cu 50 de ani în urmă, când două cupluri de tineri muzicieni suedezi aflati în vacanță în Cipru au început să cânte de plăcere împreună pe plajă și au sfârșit prin a susține un concert improvizat în fața soldaților ONU încartiruiți pe insula din Mediterană.

POP STAR - JESSIE WARE. Un ‘trip’ nostalgic, dar nu retro �������������������������������������������������������������20 Incontestabil, What’s Your Pleasure? este cel mai bun album de până acum al vedetei britanice, un omagiu reverent adus fenomenului Disco din perspectiva unei artiste Pop a secolului 21. Într-o mare măsură, această combinaţie ‘soft glamour’ foarte reuşită de muzică House. şi Disco, ce defineşte un sound de o melancolie luxuriantă, poate fi privită ca o imersivă poveste cronologică a unei nopţi petrecute în club de către un tânăr amator de distracţie.

ALBUM - ‘THE RED PLANET’. O nouă bijuterie Prog Rock creată de Rick Wakeman �������������������21 28 august este data lansării de masă a noului album semnat de cel mai valoros pianist din întreaga istorie a Rock-ului... încă alive and kickin’, Rick Wakeman. The Red Planet reprezintă reintoarcerea la Progressive Rock-ul care i-a conferit lui Wakeman statutul de superstar la începutul anilor ’70 când umplea stadioanele concertând ca membru al legendarului grup Yes, fiind primul LP de Prog pe care ni-l propune de la Out There din 2003.

DIALOGURI FĂRĂ NOTE - Interviu exclusiv cu RICK WAKEMAN �������������������������������������������������22 Lansarea în august a noului său album de Prog Rock, The Red Planet, a fost prilejul ideal pentru o incursiune în tandem, chiar dacă de la distanţă, prin... spaţiile şi timpurile unei legende a muzicii, în egală măsură respectat ca virtuoz al claviaturilor şi creator de artă sonoră originală şi perenă, Rick Wakeman.

Omul cu discurile - IIIRO RANTALA - ”MY FINNISH CALENDAR” �����������������������������������������24 PAGINA

4

POP CULTURE MAGAZINE

Artă / pagina 25 “Smoke and Mirrors” | De la Constantin Brâncuşi la Thomas Ruff ����������������������������������������������������������� 25 ARTE VIZUALE: CRISTINA MILEA “Orice aş face, încep din minimalism şi termin în baroc” ����� 26 Până pe 10 iulie poate fi vizionat originalul spectacol POOL (no water), experiment iniţiat la Cluj de către Radu Nica încă din 2018 dar îngheţat o vreme din raţiuni de priorităţi „centenare” şi materializat recent cu concursul actorilor de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (Buzási András, Kali Andrea, Marosán Csaba, Ötvös Kinga, Varga Csilla) de către trioul creativ alcătuit din regizorul RADU NICA, artistul vizual ANDU DUMITRESCU şi compozitorul/sound designer-ul VLAICU GOLCEA. COMICS ART - Autorul de benzi desenate GIUSEPPE MANUNTA în premieră în România ����������������������������������������������������������������� 29 Giuseppe Manunta este invitatul special al celei de-a 7-a ediții a Salonului BD – Povești din București în benzi desenate / 2020 anul Vlad Țepeș Drăculea.

UNDERCLOUD, Festivalul de Teatru Independent de Orice „Din realitate îmi extrag și îmi construiesc o viziune” ����������������������������������� 30 Având ca temă solidaritatea, responsabilitatea și adaptarea într-un context social și cultural dificil, în care artiștii independenți au avut de suferit, ediția a 13-a a UNDERCLOUD, primul festival de teatru independent din România, născut din ideea regizoarei Chris Simion-Mercurian, va avea loc anul acesta în perioada 11-18 august, în grădinile Muzeului Țăranului Român şi ale Muzeului Antipa.

ARTIȘTI URBANI: Alex Baciu ����������������������������� 32 www.zilesinopti.ro

CUPRINS

August 2020

FILM / pagina 35 Periplu festivalier. Din Transilvania până în Deltă și înapoi la București ������������������������������������������������35 SERIALE: 3 filme în care acțiunea se desfășoară pe o insulă ������������������������������������������36

Insulele au fascinat omenirea dintotdeauna, pentru că sunt microuniversuri, lumi în miniatură, aparente paradisuri. Însă, așa cum ne arată toată literatura scrisă pe acest subiect, insulele apar la început ca utopi, doar pentru ca într-un final să devină distopii, lumi din care-ți dorești din tot sufletul să evadezi.

CINE COMBO: Decăderea eroilor lui TOM CLANCY ���������������������������������������pagina 37

premiera anunțată în 2021, Actioner-ul Without Remorse incită atât ca plot (căutând să-și răzbune soția ucisă, un ex-Navy Seal, John Clark, se trezește implicat într-o conspirație) cat și prin numele de pe afiș: Michael B. Jordan (Black Panther, Creed) în rolul principal, Taylor Sheridan, scenaristul lui Sicario, și regizorul Stefano Sollima (serialul Gomorrah).

EAT&DRINK / pagina 45 Pandemia ne-a transformat în clienți mai educați și mai pretențioși ������������������������������������������������������� 43

Nu mai ieșim atât de des în oraș, așa că ne permitem să dăm un pic mai mult, dar totul să fie mai de calitate. Cine zicea că suntem prea săraci ca să mâncăm prost, avea dreptate.

Gurmand: Poftiți la înghețată fierbinte! �������������� 44

Panet e o înghețată unică în România. Am descoperit-o la gelateria de înghețată artizanală Zelato.

5 locuri din țară unde poți mânca un burger bun ����������������������������������������������������������������� 45

Burgerii nu sunt neapărat fast food, doar atunci când se face rabat de la calitate. Unul burger gourmet, consistent, gustos și cu ingrediente premium este nu doar un adevărat ospăț, dar și o masă sănătoasă.

DRINK - De 4 vermut...pagina 46

Unele cocteiluri produc plăceri senzuale. Hugo e, în sine, una.

PUB - 5 terase din țară cu bere artizanală ���������������������������������������47

Ce mai bun ca o bere artizanală rece, când afară s-a instalat canicula? Două beri artizanale reci! Așadar, iată 5 terase din țară unde vei găsi multă bere bună.

TO KILL FOR ���������������������������������������������� pagina 10 WISH LIST cu chestii mișto din care să se poată inspira oricine.

SERIALE: 3 seriale cu supereroi mai… altfel ��������������������������38

POP-UP STORIES: ���������������������������������� pagina 13 Un secol de cinema in blugi.

Isteria filmelor cu supereroi s-a mutat de ceva vreme și pe micul ecran, unde s-au dezvoltat seriale (unele bune, altele mai puțin bune) care îmbogățesc și dezvoltă pe foarte de multe planuri acest univers. .

INTERVIU: ���������������������������������������������������� pagina 16 INTERVIU CU PAVEL BARTOȘ

FILM DOCUMENTAR “OANA R. GHIOCEL Originea Sfinxului din Bucegi, pasiunea unei cineaste” ������������������������������40

TRAVEL&MUSIC ������������������������������������� pagina 50 3 plaje frumoase din România, unde distanțarea e posibilă

www.zilesinopti.ro

POVEȘTI DE SUCCES Lăptăria cu Caimac

������������������������ pagina 48

PAGINA

5

August 2020

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/ zilesinopti

POP CULTURE MAGAZINE

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar.

Nr. 8 - august 2020 Tiraj: 20.000 exemplare Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Marius Vâlsănescu, marius.valsanescu@zilesinopti.ro Publicitate print: Regia MGSI, Valeria Iliescu, valeria.iliescu@mgsi.ro Alexandru Popescu, alexandru.popescu@ kisstv.ro Publicitate online: Alexandru Cârcei, alexandru.carcei@whitemedia.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, raduganea@raduganea.com Online/Social Media: Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Publicitate: Marius Vâlsănescu, marius.valsanescu@zilesinopti.ro Online: Miruna Enescu, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redacție: Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro Publicitate: Marius Vâlsănescu, marius.valsanescu@zilesinopti.ro Bogdan Vîlsănescu, bogdan.vilsanescu@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul paul.andrei@zilesinopti.ro EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu EDIȚIA DE IAȘI: Vânzări/distribuție: Andrei Stratulat , iasi@zilesinopti.ro Francize ZILE ȘI NOPȚI: Timișoara, Sibiu, Oradea, Pitești, Bistrița.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, Str. Octavian Goga nr. 9A PAGINA

6

Știri

Programe

SELECTĂM cele mai importante și relevante știri din toate domeniile de interes pentru timpul liber, popculture, transmitem știri corecte și verificate, suntem informați pentru cititorii noștri.

PROGRAMELE culturale, de film, de muzică, de artă, de spectacole șamd sunt rodul a zeci de ore de research și difuzare în online pentru a prezenta exhaustiv pe zile și pe ore oferta de timp liber a orașului tău.

Autori & contributori IOAN BIG PUBLISHER

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Este autor al volumelor “Blue, Black & White: Povestea Rolling Stones”, “Sexul... crucea lui Ken Russell”, “Eric Clapton” şi “Era Punk”.

Cea mai nouă carte a sa, “Zombies in secolul 21”, a apărut în luna iulie la editura Eikon.

GRUIA DRAGOMIR REDACTOR

A absolvit Facultatea de Litere cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române. A debutat în romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008), a tradus Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara (Polirom, 2008) și a publicat proză scurtă în revista Tataia.

GEORGE MIHALCEA

REDACTOR

George este jurnalist consacrat și scrie articole de opinie, recenzii culinare și nu numai.

HORIA GHIBUȚIU REDACTOR

Horia s-a născut la Praga, în 1969.

Avea să fie adus în ţară la şase săptămâni de la naştere şi lăsat să crească aici. E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV (TVmania) şi reviste lucioase...

DELIA MITRACHE REDACTOR

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. www.zilesinopti.ro

August 2020

POP CULTURE MAGAZINE

/ experiențe urbane desktop & mobile Muzica

Film

Artă

Eat&Drink

MUZICA. e unul din pilonii experiențelor urbane: interviurile realizate de Ioan Big, recomandările de music &travel realizate de Gruia Dragomir, recenziile lui Berti Barbera.

FILM. Premiere, Cine Combo, Videodome, recomandările și interviurile realizate de Ioan Big, recomandările de seriale de Gruia Dragomir și ceilalți contributori.

ARTA. Selectăm cele mai importante manifestări ale artei. Performing arts, arta actorului, interviuri, recomandări realizate de Ioan Big și contributorii invitați să scrie în paginile dedicate artei.

EAT&DRINK. Experiențele culinare sunt tratate în scris din ambele tabere de Horia Ghibuțiu, George Mihalcea și Mădălina Sánta, dar și analize și știri din domeniul culinar și horeca de redactorii noștri.

ANTONETA GALEȘ

CONTRIBUTOR

E trainer, coach, art-terapeut Phronetik și autor de romane polițiste sub pseudonimul Tony Mott. ”Iarna crimelor perfecte” este cel de al șaselea roman al ei, apărut în decembrie 2019 la editura Tritonic.

Antoneta este responsabilă cu rubrica Jurnal de brașovean.

Este călător prin lume, iubitor al naturii și om al crestelor de munte. Travel writer, instagramer, hoinărește haihui cu rucsacul în spate, se bucură, râde, fotografiază și împărtășește din fericirea ei.

Săptămânal Swit Rocs scrie în online rubrica de călătorii Hai-Hui cu Swit Rocs

MĂDĂLINA SÁNTA

CONTRIBUTOR

Mădălina are 29 de ani, este Chef și de curând antreprenor.

A absolvit o facultate de comunicare și a lucrat 7 ani în publicitate, apoi a decis să se dedice gastronomiei, specializându-se la Lyon, la Institutul Paul Bocuse.

Mădălina scrie pentru online rubrica Povești din bucătărie

TEODORA BRATU REDACTOR

Teodora este jurnalistă și face recomandări din spațiul teatrului, filmului și artelor performative.

www.zilesinopti.ro

GABRIEL BĂLĂNESCU

SWIT.ROCS

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

Este antropolog și fotograf pasionat, după 17 ani petrecuți peste hotare s-a întors în țară Mărturisește că pasiunea sa pentru fotografie l-a făcut un om mai bun, un tată mai bun și un soț mai bun.

Gabriel scrie lunar articole de opinie dar și reportaje foto.

BERTI BARBERA

CONTRIBUTOR

Muzician, actor, prezentator de televiziune, compozitor, cu o vastă experiență artistică dar și publicistică.

Activează în mai multe formații de muzică între care cea mai cunoscută și recentă e Platonic Band.

Berti Barbera are pe site rubrica Omul cu discurile

RĂZVAN IONUȚ GREU

REDACTOR

Răzvan este jurnalist și se ocupă de rubrica de sport și life style unde publică săptămînal articole.

PAGINA

7

Misterele lui MATTHEW BEARD

INTERVIU DE IOAN BIG

Cum ţi-ai construit personajul? Ai simţit nevoia să te documentezi dincolo de ceea ce era scris în scenariu?

Eram deja interesat de psihanaliză încă de pe vremea când studiam literatura engleză la universitate, deci cu mult timp înainte de Vienna Blood, şi chiar am scris în acei ani câteva eseuri despre Freud. Dar da, după ce am primit rolul, am citit destul de mult.

Am recitit de exemplu Interpretarea viselor, în încercarea de a înţelege mai bine cum judeca Max, însă, ca să fiu sincer, am fost mai degrabă interesat de a mă familiariza cu Viena acelei epoci, cu ce se întâmpla în oraş, ca să îmi dau seama cum ar fi reacţionat oamenii la comportamentul lui Max, unul curajos prin obstinaţia de a susţine aceste teorii întâmpinate de la început cu circumspecţie.

Î

n această vară, Epic Drama transmite în exclusivitate miniseria Misterele Vienei/Vienna Blood, o producţie cu subiect detectivistic al cărui cap de afiş este Matthew Beard, interpretul unui discipol al lui Sigmund Freud care devine ‘profiler’ pentru poliţia vieneză la începutul secolului 20. Deşi foarte tânăr, britanicul Matthew Beard (n. 1989) este deja un veteran pe platourile de filmare fiindcă a apărut în seriale TV încă din anii ’90 iar spectatorii pot face cunoştinţă cu el prin intermediul rolurilor din The Imitation Game (Hilton, matematicianul din echipa lui Turing), comedia SF Avenue 5 (asistentul lui Rav de pe Pământ), dramedia One Day cu Anne Hathaway ori drama An Education în care este prietenul lui Carey Mulligan din orchestră, mai ales că majoritatea sunt disponibile pe platformele de streaming. În Vienna Blood, Matthew are un rol extrem de serios întrucât studentul la medicină pasionat de neurologie pe care îl interpretează trebuie să lupte cu prejudecăţile legate de noile teorii şi tehnici terapeutice ale lui Freud şi de la acesta am plecat în scurtul nostru dialog despre micile mistere din cariera unei stele emergente în spaţiul artelor performative... teatrul y compris.

PAGINA

8

De la curaj la furie. Două dintre cele mai puternice roluri pe care le-ai făcut au fost cele din The Riot Club şi The Imitation Game. Despre ambele ai spus la acea vreme că te-a cuprins furia când le-ai văzut. Adică?

Riot Club a fost inspirat de Bullington Club, elitistul club privat de la Universitatea Oxford - ce numără printre membrii săi în realitate persoane ca Boris Johnson sau David Cameron - care face lucruri similare cu ce-am făcut noi în film. Este un grup foarte elitist care se comportă înfiorător de brutal şi de arogant, obişnuit să îşi rezolve orice problemă www.zilesinopti.ro

The Riot Club | foto © Nicola Dove

Matthew Beard | foto © Martin Zahringer

EXCLUSIV

August 2020

EXCLUSIV

La doar 26 de ani, ai fost nominalizat la Tony Awards pentru rolul lui Edward din piesa Skylight, debutul tău pe Broadway. Ţi-a folosit în teatru experienţa dobândită deja în film & TV? Sincer, nu. Tranziţia a fost foarte dificilă. Asta şi datorită faptului că eu nu urmasem până atunci cursurile vreunei şcoli de actorie iar Skylight era primul meu proiect în care urcam pe o scenă de teatru. Nu mai fusesem niciodată pe o scenă.

Niciodată, nici măcar într-o piesă din şcoala generală. A fost o provocare uriaşă pentru mine iar motivul pentru care am ales Skylight a fost încrederea foarte mare în oamenii cu care trebuia să lucrez. O cunoşteam deja pe actriţa principală, pe Carey Mulligan, şi îl întâlnisem înainte şi pe regizor, pe Stephen Daldry, aveau ambii o reputaţie nemaipomenită ca profesionişti şi eram astfel sigur că mi se va purta de grijă cum trebuie. Şi aşa s-a şi întâmplat.

Vienna Blood | foto © Viasat World Ltd

Skylight | Matthew Bbeard, Carey Mulligan, Bill Nighy

cu bani, şi care, iată, a ajuns să aibă întreaga ţară în grijă. Şi de asta mă înfurii când citesc despre cum tratează ei oamenii şi ţara. Iar The Imitation Game m-a înfuriat pentru că, la fel, povestea lui Alan Turing este o poveste adevărată şi ne aminteşte cum noi l-am şters practic din istorie datorită sexualităţii sale. Filmul s-a constituit însă într-o reparaţie nemaipomenită a acestui aspect fiindcă datorită lui se vorbeşte mult mai mult acum de Alan Turing. Aceasta e câteodată puterea filmului, să conştientizeze lumea în ce priveşte existenţa unei persoane sau a unei probleme.

Sunt mândru că am jucat în ambele filme pentru că tratează probleme sociale foarte acute pentru această ţară. Şi mi-a făcut plăcere să particip la realizarea lor.

Fiindcă ai amintit de Carey Mulligan, alături de care ai mai apărut în două filme, spune-mi povestea menajeriei origami pe care i-ai confecţionat-o cât aţi jucat împreună la Londra şi la New York... În Skylight eu apăream pe scenă în prima şi în ultima parte iar în mijlocul piesei, ce dura peste o oră, n-aveam nimic de făcut, trebuia doar să aştept... însă nu mă puteam relaxa fiindcă, sigur, ştiam că va trebui să reintru pe scenă spre final.

Aveam nevoie să-mi ţin mintea ocupată iar ceea ce am găsit pentru ca să-mi omor timpul dar şi ca să-mi menţin concentrarea a fost... origami.

Aşa că făceam tot soiul de creaturi origami dar cum nu voiam să le arunc pur şi simplu în coşul de gunoi la sfârşitul fiecărui spectacol i le făceam cadou lui Carey, asta şi pentru că simţeam că e ceva pe care Edward, personajul meu, l-ar face pentru Kyra, personajul interpretat de Carey. Deci îi confecţionam animăluţe origami în fiecare zi şi probabil că le mai are pe undeva, printr-o cutie. Poate a scăpat de ele şi m-a minţit dar mie mi-a zis că le mai are încă pe undeva :) Citiţi interviul complet cu MATTHEW BEARD pe www.zilesinopti.ro PAGINA

9

August 2020

To kill for...

POP CULTURE MAGAZINE

PAGINA

10

Subacvatic | puțin peste nivelul mării | spațială. Samoa și o scufundare însoțită de whale sharks din Filipine. Poate și un curs PADI advanced open water. O pauză de decompresie la 2 m peste nivelul mării: Amsterdam Dance Event, best safest electronic dance festival ever! Și un loc în Starship de la SpaceX într-o misiune pe Marte. //versiunea economică: călătorie prin spațiul Capelei Sixtine din Vatican. www.zilesinopti.ro

MONICA BÂRLĂDEANU, Actriță

Tocmai am terminat o trilogie, „The Three Body Problem” - Liu Cixin, tradus „Amintiri din trecutul Terrei”. Este foarte frumos scrisă, cartea are mai multe referințe din matematică și fizică decât găsești de obicei în SF-uri și asta conferă premisei un soi de realism înspăimântător. Dacă universul e plin de civilizații, de fapt, dar singurul motiv pentru care nu ne auzim este simpla luptă pentru supraviețuire. E o pădure întunecată în care umblă prădători. Toată lumea tace chitic, pentru că dacă faci zgomot vei fi pur și simplu anihilat din fașă. Mie personal cartea mi-a mai dat de furcă din perspectivă culturală. Eroii principali sunt chinezi. Dacă în prima parte acțiunea e centrată pe câteva personaje clare, în partea a doua apar tot soiul de identități noi și mă trezesc că nu știu să fac diferența între ele din cauza incapacității mele de a le diferenția fizic. Atunci când găsesc un personaj „Vasile”, înainte să mi-l descrie autorul mi-l imaginez mustăcios, tractorist, în maieu… în schimb Zheng Li nu-mi spune nimic! O fi băiat, fată, o avea plete.. aștept câteva paragrafe să-l recunosc. Dar în afară de această mică hibă personală de imaginație, cartea e minunată!

Aveam în plan, pentru vara aceasta, o vacanță în Creta, în luna iunie. Îmi doream să mă întind la soare cu o carte, să mănânc salate cretane sub copăcei plini de luminițe, pe la tavernele de pe malul mării. Pandemia și în consecință decalarea filmărilor pentru serialul VLAD, m-au făcut să pierd vacanța, iar în punctul acesta pare de-a dreptul imposibil să se mai întâmple, având în vedere filmările și recuperările de tot felul... Dar poate reușesc la anul.

KINGA ÖTVÖS, Actriță

ANDREI ARADITS, Actor

Cu toții avem lucruri sau experiențe pentru care ne-am dorit ca anumite perioade de timp să treacă mai repede. Bineînțeles, e greșit să-ți trăiești viața fiind tot timpul în expectativă, dar nu despre asta este vorba aici, ci despre un wishlist cu chestii mișto, din care să se poată inspira oricine atunci când caută să-și facă mai interesant timpul care se scurge între două dorințe personale.

The New Wilderness de Diane Cook, cartea apare pe 11 august. Într-o lume devastată de schimbările climatice, unde oamenii trăiesc în metropole suprapopulate, Wilderness State este ultima bucată de pământ neatins, protejată de guvern, până când 20 de voluntari sunt supuși unui experiment: pot coexista în natură fără să o distrugă? Animalizarea umanității e vitală pentru ca un nou raport de putere să fie stabilit. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

ȘTEFAN IANCU, Actor

Eu cred că am fost unul dintre cei puțin mai norocoși care nu și-a făcut foarte multe planuri pentru 2020 și atunci nu am fost atât de dezamăgit. Cu toate acestea, am un regret: concertul Slipknot de la Romexpo, care ar fi trebuit să aibă loc în iulie.

Probabil că supărarea ar fi fost și mai mare dacă nu îi vedeam live chiar în iarnă, în luna ianuarie, la Londra, pe O2 Arena. Chiar și așa, tot am rămas cu gândul că urmează să îmi văd trupa preferată încă o dată, de data asta cu prietenii mei de aici, într-un loc familiar, și să mă zbengui ceva mai tare. Am crescut cu metaliștii ăștia din Iowa încă din clasa a V-a, când purtam doar tricouri negre cu formații, iar iPod-ul meu era plin de Slipknot, Pantera și Bullet for My Valentine. În altă ordine de idei, sunt sigur că îi mai prind o dată pe băieți.

Chit că vin ei în România sau mă duc eu după ei pe undeva prin lume!

Călătoriile neplanificate din copilărie cu familia îmi lipsesc foarte mult. De cele mai multe ori plecam fără să avem un traseu prestabilit sau rezervare la hotel (și de câââte ori ne-a prins seara fără cazare). Începutul anului acestuia m-a găsit gândindu-mă din ce în ce mai mult la ele. Mi-am propus să aștept până termin examenul de licență și să încep mici vacanțe spontane, atât în țară, cât și în Europa, singură sau cu oricine voia să se alăture. Partea cea mai bună a fost cea cu neplanificatul, fiind o perioada incertă și nu tocmai potrivită pentru astfel de călătorii. Cu siguranță voi vizita câteva orașe, dar, pentru anul acesta, doar în plan național. Voi pune vacanțele pe hold până vara viitoare, vară care sper sa fie mai calmă și mai blândă.

PAGINA

ANDA SÂRBEI, Actriță

Un concert Radiohead oriunde, nu aici. Îi înțeleg, am aceeași problema. NAPOLI, din nou și oricând. Einstürzende Neubauten la Berlin, nu altundeva. Din nou la Lisabona, poate de data asta mă-ntalnesc cu Wim Wenders. 5 zile încuiat in Prado, muzeul.

Bouillabaisse la Marsilia. Breitenseer Lichtspiele din Viena, un cinematograf născut in 1905. Interstellar 2014. Islanda și Bjork.

DELIA MITRACHE – Redactor ZN

ANDU DUMITRESCU, Artist vizual

August 2020

11

TEXT DE IOAN BIG

POP CULTURE MAGAZINE

POP-UP STORiEs

Un secol de cinema... În blugi

D

e ce purtăm blugi? Sunt durabili?

Sunt comozi? Ne fac să arătăm bine? Cum de a ajuns un faimos designer haute couture ca Yves Saint Laurent să declare că “Mi-aş fi dorit ca eu să fi fost cel care a inventat blugii. Au expresivitate, modestie, sex appeal, simplitate – tot ceea ce-mi doresc eu de la îmbrăcămintea pe care o creez.”? Răspunsul ni-l dăm singuri întrucât pantalonii din denim patentaţi de Jacob Davis şi Levi Strauss în 1873 continuă se regăsească în şifoniere de pe întreaga planetă, de la formele clasice ale stilului 501 ori Wrangler sau Lee (ce au venit în trena Levi’s în 1904 şi, respectiv, 1911, după expirarea patentului DavisStrauss), până la brandurile devenite supercool mai recent precum Paige Denim, Citizens of Humanity, J Brand ori Current/Elliott. Blugii fac

www.zilesinopti.ro

parte acum din garderoba casual a majorităţii celebrităţilor astfel încât nu mai miră apariţia în tabloide a lui Meghan Markle purtând jeanşi Mother ori a Alessandrei Ambrosio în salopetă Frame Denim.

Ne întoarcem cu un secol în urmă la rolul determinant pe care l-a avut Hollywoodul în globalizarea utilizării acestui articol vestimentar, perceput iniţial ca element al ţinutei de muncitor american, fie el cowboy sau miner, inclus apoi şi în echipamentul standard al lucrătorilor din timpul WWI (Lee-Union Alls) şi, peste ani, WWII. Blugii aveau să devină însă “la modă” abia după războaiele mondiale datorită unor icon-uri ale cinematografiei precum John Wayne, Gary Cooper, Marilyn Monroe sau James Dean.

PAGINA

13

August 2020

Tom Mix a fost primul cowboy star de la Hollywood, actor esenţial în definirea Westernului ca gen cinematografic, şi din filmografia sa ce numără 291 de titluri, pierdută în cea mai mare parte, au supravieţuit integral două pelicule lansate exact acum 100 de ani, The Untamed şi The Texan, ce au avut premiera în august şi octombrie 1920.

Blugii purtaţi de Tom Mix în ambele filme au acum valoare doar pentru istoria Pop culture întrucât prima “vedetă” denim a fost perechea de Levi’s 501 a lui John Wayne în Stagecoach din 1939.

Odata cu ascensiunea spre stardom, Wayne avea să asocieze pentru vecie blugii cu identitatea vizuală a cowboy-ului american. În ce priveşte femeile, în 1934, Levi-Strauss Co. lansase primul brand de blugi destinat acestora, PAGINA

14

POP CULTURE MAGAZINE

Lady Levi’s, care devenea un an mai târziu subiect principal pentru Vogue, unde noul trend a fost etichetat ca ‘Western chic’. Prima fană celebră a fost Katharine Hepburn, care a ajuns până acolo încât să refuze să filmeze după ce i-a fost sustrasă o pereche de blugi iar ea s-a dus pe platou în lenjerie intimă pentru a-l convinge astfel pe hoţul necunoscut să i-o returneze. În 1942, designerul Claire McCardell, creatoarea sportswear-ului, vindea deja aproape 100,000 de bucăţi din rochia sa tip ‘Popover’ confecţionată din denim. În anii ’50, poeţii Beat Jack Kerouac şi Allen Ginsberg purtau blugi ca un statement anti-fashion, însă jeanşii au devenit un simbol generic al tineretului anti-establishment abia odată cu apariţia în Levi’s 501 a lui Marlon Brando

în The Wild One (1953), a lui Marilyn Monroe în drama romantică River of No Return din 1954 dar, mai ales, a lui James Dean în Rebel Without a Cause (1954). Cei trei idoli ai adolescenţilor, înzestraţi cu un sex-appeal formidabil, au avut un impact social năucitor. Blugii 101 Riders de la Lee purtaţi de James Dean cu tricou şi jachetă de piele în Rebel..., au devenit parte a “uniformei” tinerilor care nu mai voiau să audă de mica burghezie din suburbii şi de slujbele plictisitoare ale babacilor.

Cât despre Marilyn, ea a reprezentat oglinda feminină a lui Dean prin apariţiile în jeanşi off & on screen timp de aproape un deceniu, inclusiv în The Misfits (1961), ultimul ei film, în care joacă rolul unei femei divorţate ajunsă în anturajul unor cowboy din Nevada.

Peste cei trei s-a ridicat însă un băiat de fermier care purta blugi nu doar ocazional şi care a făcut din rebeliune ceva... comun: Elvis Presley. Toţi adolescenţii şi-au dorit jeanşi ca ai deţinutului din Jailhouse Rock (1957), aşa că Levi’s a lansat linia Elvis Presley Jeans. În

August 2020

doar 3 ani vânzările de blugi se cvadruplaseră, astfel că asocierea articolului vestimentar intrat în mainstream cu “influencerii” contraculturii şi revizionismului din anii ’60 s-a făcut natural, de la Beatles (renunţarea la costume în favoarea blugilor) la Jefferson Airplane (contractul de publicitate pentru Levi’s). Jeanşii deveniseră deopotrivă uniforma neoficială a protestatarilor anonimi şi element obligatoriu pentru ţinuta ‘evazată’ a unor idoli ai Rock-ului precum Mick Jagger, Robert Plant sau Jimi Hendrix. În acest peisaj ultradivers, noi rămânem însă în minte cu imaginea antieroului amoral din trilogia ‘Dolarilor’ a lui Sergio Leone, interpretat de Clint Eastwood.

High fashionul începe să dea

POP CULTURE MAGAZINE

târcoale în anii ’70 şi, în opoziţie cu moda lălâie din vremea Hippie, Fiorucci lansează blugii mulaţi închişi la culoare Buffalo 70 (un hit în clubul Studio 54), Calvin Klein urcă în premieră jeanşii pe catwalk, iar Gloria Vandebilt lansează linia Perfect Fit, aflată şi acum în comerţ. Agresivitatea masculină, asociată cu denimul de la Brando şi Dean încoace, începe să se erodeze, mai ales odată cu moda Disco (Grease din ’78 cu John Travolta e un exemplu relevant), iar blugii devin memorabili în special ca parte a look-ului unor personaje complexe, extrem de vulnerabile în fond, precum McMurphy/Jack Nicholson în One Flew Over the Cuckoo’s Nest (1975) sau Travis Bickle/Robert De Niro în Taxi Driver (1976). Începând din anii ’80, cu etichetele designerilor (Klein, Armani, Guess, Versace, Dior, D&G) tot mai vizibile pe talie sau fese, blugii devin atât de comuni, inclusiv în cinema, încât ar fi mai simplu de inventariat cine... nu apare pe ecran îmbrăcat în ei, sigur, cu excepţia lui Darth Vader şi a Căpitanului Picard. Îi reţinem totuşi pe Tom Cruise în Risky Business (1983) purtând atât Levi’s cât şi Lee’s (atunci când poartă ceva) şi pe Jennifer Grey (şorturile denim deveniseră populare) în Dirty Dancing (1987), dar în fapt trioul Dean-

Brando-Monroe este înlocuit în ‘era MTV’ de unul... muzical, Michael JacksonFreddie Mercury-Madonna, căci totul se mută în showbiz.

Indigoul japonez, denimul Hip-Hop, prespălarea, butoni vs fermoare, boot cut-ul, talia joasă ori foarte înaltă, blugii JNCO, stretch denim-ul, salopetele, culorile vii, pietrele încrustate, o permanentă foşgăială de microtrenduri... transformarea blugilor în consumabile fast fashion au făcut ca aceştia, mai ales după 2000, să îşi piardă forţa de contributor la identitatea personajelor în cinematografie. Care le-a oferit însă destulă expunere.

Asta ne-o arată implicit şi dramedia The Sisterhood of the Traveling Pants din 2005 cu perechea de jeanşi care se potriveşte în mod miraculos fiecăreia dintre cele 4 prietene adolescente (Blake Lively, America Ferrera, Alexis Bledel şi Amber Tamblyn). Nu mai contează dacă vedete precum Margot Robbie, Timothée Chalamet sau Ryan Gosling poartă jeanşi în filme sau ce croială au aceştia, important e să-i vedem pe ecran şi să avem iluzia că suntem aproape de ei. Că blugi purtăm şi noi.

Toată ziua.

PAGINA

15

ARTA ACTORULUI foto © Ana Maria Moldovan/Micafotografa

INTERVIU DE DE IOAN BIG

PAVEL BARTOŞ Experienţa unei mari iubiri, teatrul Ideo Ideis are ca obiectiv educaţia alternativă prin artă. De ce arta poate fi educativă într-o societate în care totul se raportează mai degrabă la tehnologie ori la ştiinţă?

Eu cred că interacţiunea umană este foarte importantă. Mai ales în timpul ăsta de izolare, de pandemie, care ne-a cotropit, s-a văzut câtă nevoie avem de interacţiune umană. Cred că este primordială, mai ales că eu vin din sfera teatrului. Teatrul este prima mea iubire şi una dintre cele mai mari calităţi ale teatrului e tocmai această interacţiune cu publicul, emoţia directă pe care o dezvolţi în relaţia cu spectatorul. Sunt un fan al interacţiunii umane şi nu că nu cred în gadget-uri dar nu le PAGINA

16

A fi deschis în permanenţă dialogului cu tinerii interesaţi de artă ca formă de educaţie ludică şi creativă şi a-ţi pune popularitatea în serviciul călăuzirii acestora în viaţă şi carieră reprezintă o calitate realmente de apreciat în cazul lui Pavel Bartoş, actor binecunoscut la noi mult dincolo de rolurile în teatru datorită emisiunilor-concurs Vocea României şi Românii au talent, matinalului de-acum aproape 20 de ani de la TVR, serialelor de largă audienţă precum Moştenirea ori Aniela sau comediilor Ho Ho Ho şi State şi Flacăra – Vacanţă la Nisa. Simpaticul şi versatilul actor al Teatrului Odeon, din a cărui trupă face parte din 2001, şi pe care îl puteţi vedea jucând zilele astea în stagiunea open-air a Odeonului în Linişte! Sărut.

Acţiune! şi Natură moartă cu nepot obez, este pentru al doilea an consecutiv mentor în cadrul IDEO IDEIS, festivalul de teatru tânăr dedicat liceenilor care se desfăşoară între 5 şi 9 august în mai multe oraşe din ţară. Ca să împărtăşeşti cu entuziasm noilor generaţii din învăţămintele şi experienţa ta profesională este limpede că trebuie să crezi cu tărie în ceea ce faci, să continui să iubeşti teatrul ca în prima zi de când ai intrat în contact cu el. Dar mai multe despre pasiunea lui bună şi nebună pentru teatru ne-a vorbit chiar Pavel Bartoş, un actor admirabil ce nu pare chiar atât de... grăbit.

las să-mi dicteze viaţa. Încerc. Nu că şi reuşesc, că aş fi ipocrit să zic acum că reuşesc întru totul, nu, pentru că tehnologia ne cotropeşte viaţa dar interacţiunea umană este cea importantă şi tocmai din acest punct de vedere cred că trebuie să ţinem la astfel de festivaluri, la astfel de întâlniri.

Pavel, dacă tu ai fi adolescent acum în România, ai fi la fel de hotărât să te faci actor?

Acum cu atât mai mult fiindcă timpul mi-a demonstrat că am luat-o pe drumul cel bun. Dar da, aş vrea, pentru că e foarte important să realizezi ce vrei. Un sfat pe care îl tot dau tinerilor este să nu facă ce le place altora sau ce le-ar plăcea altora şi mă refer la profesori, părinţi, prieteni... nu, să www.zilesinopti.ro

ARTA ACTORULUI

August 2020

facă ceea ce le place lor. Cred că asta este cel mai important în viaţă. Şi să nu le fie teamă de eşec, să nu le fie teamă să greşească... bine, acum să nu fim tâmpiţi şi să persistăm în greşeală, adică să învăţăm ceva din această greşeală. Nimeni nu s-a născut perfect şi nimeni nu a făcut treaba perfect de la început.

De 20 de ani eşti un brand al Odeonului. Care e cel mai provocator rol pentru tine, ca actor, pe care l-ai avut de construit aici şi încă îl joci?

Am două. Primul a fost cel în regia lui Alexandru Dabija, Ianache [personajul Ianache Duduleanu din Gaiţele]. Eu aveam 26 de ani când am venit la Odeon şi Ianache se presupune că e un bărbat de vreo 40 de ani, însurat, cu multe compromisuri la viaţa lui, ce mai, om trecut prin viaţă. Ăla a fost un challenge enorm, enorm, dar Dabija mi-a spus că are încredere în mine, că pot să fac acest rol.

Mi-a dat atât de multă încredere această încredere a lui încât am găsit resurse să îl fac credibil în relaţia cu soţia mea mult mai în vârstă. A fost unul dintre challenge-urile vieţii mele profesionale. Şi mă bucur că se joacă şi astăzi cu casa plină...

Gaiţele, care a devenit şi el unul dintre brandurile Teatrului Odeon. Iar un al doilea personaj care m-a solicitat enorm de mult a fost ‘nepotul www.zilesinopti.ro

Apropo de mentorat, acesta funcţionează şi acasă? Înţeleg că Sofia, fetiţa ta cea mică, e artista familiei.

E şefa familiei. Şefa! Ca să înţelegi, ea poate fi şi artistă şi regizoare şi producătoare... ea este şefa.

Acasă eu sunt un foarte bun spectator, acasă ascult foarte mult, acasă am învăţat să am foarte multă răbdare, acasă ei sunt actorii principali, familia mea. Şi mie îmi place chestia asta.

Natură moartă cu nepot obez

"Liniște! Sărut. Acțiune!" foto © Octavian Tibar

obez’ care, la prima vedere, este un rol comic.

Nu e. În primul rând a trebuit să lupt psihic cu personajul ăsta [Pompiliu din Natură moartă cu nepot obez] şi a trebuit să lupt încă de la prima repetiţie, fiindcă am avut pretenţia ca încă de la început să am acel costum de 17 kilograme pe care să-l iau cu totul pe mine. Pentru că una-i să repeţi normal, cu fizicul tău de 80-80 de kilograme şi să te prefaci că ai 200 şi alta-i să ai un costum care deja să-ţi dea amploarea acestor kilograme... altfel te pui în scaun, altfel te mişti, altfel te întinzi după ceva, şi a trebuit să lupt extraordinar de mult să îl fac credibil, pentru că acest personaj este tragicomic şi are nişte frustrări enorme. Lumea râde când intră pe scenă dar totul se termină la final cu o lacrimă. Şi să ajungi să faci acest tip de transformare este colosal, de aceea e un rol care mi-a dat foarte multe satisfacţii după dar şi foarte multe bătăi de cap înainte.

Citiţi interviul complet cu PAVEL BARTOŞ pe www.zilesinopti.ro PAGINA

17

TEXT DE IOAN BIG

Muzică

POP CULTURE MAGAZINE

JESSIE WARE. Un ‘trip’ nostalgic, dar nu retro ‘THE RED PLANET’. O nouă bijuterie Prog Rock creată de Rick Wakeman

ABBA: Muzica dintr-o vacanţă de vară A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi... un grup din nordul Europei, ABBA, care s-a născut cu 50 de ani în urmă, când două cupluri de tineri muzicieni suedezi aflati în vacanță în Cipru au început să cânte de plăcere împreună pe plajă și au sfârșit prin a susține un concert improvizat în fața soldaților ONU încartiruiți pe insula din Mediterană.

Era vara lui 1970 și trecuseră doar câteva luni de când tandemul creativ Björn Ulvaeus-Benny Anderson începuse să compună și să-și producă propriile piese iar Benny se căsătorise cu Anni-Frid Lyngstad după ce o cunoscuse la preselecția pentru Eurovision. Björn era iubitul Agnethei Fältskog din primăvara lui ’69 și cei doi colaborau deja profesional, pregătind al treilea album solo al Agnethei, ce avea să apară la scurt timp după vacanță, cu participarea discretă – voci de acompaniament - a lui Benny și a Fridei. De aici începe frumoasa poveste muzicală a unui cvartet format din ‘Baby boomers’, care avea să ajungă să vândă în SUA mai multe discuri decât Justin Timberlake, Depeche Mode sau Tina Turner.

Dacă imensa serie de hit-uri, de la Fernando și Andante la Chiquitita și Voulez-Vous, le-a creat un fanbase solid dar care acum este trecut de vârsta a doua, aparent surprinzător, pentru Mileniali și Generația Z, ABBA s-a relevat ca altceva www.zilesinopti.ro

decât un simplu simbol al succesului Pop(ular) și asta se datorează în mare măsură Musicalului Mamma Mia! din 1999 și mai ales adaptării sale cinematografice din 2008 cu Meryl Streep și Pierce Brosnan, continuată 10 ani mai târziu cu Mamma Mia! Here We Go Again, ce a reunit distribuția originală... plus Cher, și cu premiera versiunii românești a montării pentru scenă, cu Loredana și Horia Brenciu.

Tinerii au rămas vrăjiți de ABBA (box office-ul o

certifică) nu atât pentru faptul că piesele lui Björn și Benny frizează perfecțiunea în zona Pop cât datorită unei alte calități de necontestat: muzica ABBA se identifică cu starea de bine, cu buna dispoziție în căutarea căreia suntem cu toții în permanență. Și care ne lipsește atât de mult, în special în aceste vremuri când nu putem decât să visăm cum ar fi să stăm pe plajă fără restricții și să ne simțim bine cu prietenii în vacanță fără a fi nevoie să purtăm mască. Cu siguranță însă putem visa mult mai frumos ascultând ABBA pentru că în continuare, indiferent de context, avem precum în Summer Night City... “lots to take and lots to give, time to breathe and time to live”.

PAGINA

19

foto © Carlijn Jacobs

POP STAR

JESSIE WARE Un ‘trip’ nostalgic, dar nu retro

S

imţeam nevoia în vara asta de dezorientare ‘pandemică’ de niscaiva texturi sonore optzeciste pe care să fie brodate modele care să-mi amintească de vremurile luminoase ale Dance-ului, de la Lisa Stansfield şi Anita Ward la Chic şi Bananarama, iar cel deal patrulea LP al divei DancePop Jessie Ware, What’s Your Pleasure?, o satisface pe deplin.

Că n-am fost singurul care-l aşteptam o dovedeşte faptul că a fost cel mai downloadat album din primul weekend după lansarea lui pe 27 iunie şi

PAGINA

20

TEXT DE IOAN BIG

a debutat ca #3 în clasamentele din UK. În ciuda tonului jucăuş care poate da impresia de frivolitate, What’s Your Pleasure?, ce conţine 12 compoziţii semnate toate de Jessie, este un disc extrem de personal întrucât marchează revenirea unei artiste care era pe punctul de a abandona definitiv muzica, dezamăgită de indiferenţa cu care a fost primit precedentul său Glasshouse (2017). Atunci şi-a lansat împreună cu mama ei un podcast casnic, Table Manners, care s-a dovedit un asemenea succes (i-a avut printre invitaţi pe Ed Sheeran, Daniel Kaluuya şi Paloma Faith) încât era greu de crezut că Jessie Ware va reveni în studioul de înregistrări. Din fericire a făcut-o şi chiar piesa de titlu, ce trimite discret la New York-ul lui Debbie Harry, reflectă ca un glob de discotecă bucuria de a cânta din nou.

Incontestabil, What’s Your Pleasure? este cel mai bun album de până acum al vedetei britanice, un omagiu reverent adus fenomenului Disco din perspectiva unei artiste Pop a secolului 21. Într-o mare măsură, această combinaţie ‘soft glamour’ foarte reuşită de muzică House şi Disco, ce defineşte un sound de o melancolie luxuriantă, poate fi privită ca o imersivă poveste cronologică a unei nopţi petrecute în club de către un tânăr amator de distracţie, începând cu balada Spotlight (“Tell me when I’ll get more than a dream of you”), trecând prin zgomotele din trafic din fundalul lui Ooh La La care-l evocă pe Travolta în Saturday Night Fever, spre languroasa Read my Lips ce aminteşte de Janet Jackson, şi până la piesa cu aer de gospel Remember Where You Are. “You should let me save the day” ne cântă Jessie Ware şi, cel puţin în cele câteva clipe de ascultare a discului, ne dă confortul că ar putea face-o. Asta însă doar dacă suntem convinşi că muzica şi dansul rămân forme universale de... salvare. www.zilesinopti.ro

ALBUM

foto © Lee Wilkinson

TEXT DE IOAN BIG

‘THE RED PLANET’ O nouă bijuterie Prog Rock creată de Rick Wakeman

2

8 august este data lansării de masă a noului album semnat de cel mai valoros pianist din întreaga istorie a Rock-ului... încă alive and kickin’, Rick Wakeman. The Red Planet reprezintă reintoarcerea la Progressive Rockul care i-a conferit lui Wakeman statutul de superstar la începutul anilor ’70 când umplea stadioanele concertând ca membru al legendarului grup Yes, fiind primul LP de Prog pe care ni-l propune de la Out There din 2003. Nu că muzicianul ar fi şomat în aceste două decenii, ba dimpotrivă, şi-a împărţit cu parcimonie timpul astfel încât să susţină sute de spectacole, nu doar concerte ci şi show-uri de comedie, să apară în seriale radio & TV, să scrie 2 cărţi de succes şi să fie mentor pentru tineri muzicieni pe care-i sprijină oferindu-le experienţa studioului şi a turneelor împreună cu el. Muzical, Rick Wakeman a preferat să fie în acest timp mai aproape de pian, în detrimentul instrumentelor electronice cu clape, şi astfel s-au născut albume ca Piano Portraits sau Piano Odyssey pe care ‘goldies’ precum Stairway to Heaven, Eleanor Rigby sau Bohemian Rhapsody se regăsesc alături de compoziţii clasice semnate de Debussy, Handel şi Liszt.

www.zilesinopti.ro

The Red Planet, compus pe durata a trei ani, reprezintă o revenire impresionantă la sonorităţile electronice de Heavy Prog din era ‘The Six Wives of Henry VIII’, care însă, conceptual, îşi trage seva din fascinaţia muzicianului pentru spaţiul cosmic şi explorarea acestuia, împărtăşită din tinereţe cu prietenul său David Bowie.

Este al treilea LP al lui Wakeman inspirat de misterele universului după No Earthly Connection (1976) şi 2000 AD into the Future (1993), ambele trimise la propriu în spaţiu, în cadrul unor misiuni NASA. De această dată muza lui Rick Wakeman a fost, evident, Marte, pe care a studiat-o din fotografii şi rapoarte ale agenţiilor spaţiale, iar cele 8 piese de pe disc au toate nume de regiuni de pe Planeta Roşie. În condiţii de pandemie, producţia albumului s-a finalizat întrun mod atipic, cu Lee Pomeroy (bass), Dave Colquhoun (chitara) şi Ash Soan (tobe) înregistrând fiecare în alt studio în baza unor indicaţii minimale din partea lui Wakeman, ceea ce a dus la plusuri creative individuale neaşteptate, în beneficiul rezultatului final. “It has achieved everything I set out to achieve plus so much more”, a mărturisit mulţumit muzicianul. Ascultând albumul, nu putem să nu fim de acord cu el. The Red Planet este realmente somptuos!

PAGINA

21

Călătorie în spaţiu şi timp cu un muzician astral [Interviu exclusiv cu RICK WAKEMAN]

L

ansarea în august a noului său album de Prog Rock, The Red Planet, a fost prilejul ideal pentru o incursiune în tandem, chiar dacă de la distanţă, prin... spaţiile şi timpurile unei legende a muzicii, în egală măsură respectat ca virtuoz al claviaturilor şi creator de artă sonoră originală şi perenă, Rick Wakeman. Alegerea unei planete ca sursă de inspiraţie şi perspectivele Prog Rock-ului ca gen muzical, pasiunea pentru explorarea cosmosului şi prietenia cu David Bowie, Jon Anderson sau Ken Russell, trecutul său cu Yes şi prezentul tinerilor interpreţi de muzică clasică, umorul unui Grumpy Old Man şi frustrările muzicianului în showbizul optzecist, sunt doar câteva dintre subiectele care mi se învălmăşeau în minte înainte de a începe dialogul, conştient fiind că nu voi avea timpul să le abordez în totalitate. Rick Wakeman s-a dovedit însă o călăuză incredibil de afabilă prin sistemul lui spaţiotemporal şi am reuşit totuşi să lămuresc măcar o parte din “misterele” legate de personalitatea sa.

PAGINA

22

INTERVIU DE IOAN BIG

foto © Lee Wilkinson

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

Pari a fi atras preponderent de ştiinţă şi mai puţin de fantastic deşi în şcoală erai pasionat de artă şi nu de matematică sau fizică...

E adevărat ce spui deoarece am fost întotdeauna fascinat de toate formele de artă însă, în opinia mea, spaţiul, fantasticul şi ştiinţa sunt toate legate între ele. Fantasy-ul vine în mare măsură din ştiinţa pe care o avem dar şi din cea pe care nu o cunoaştem şi vine în extraordinar de multe forme, în cărţi precum O călătorie spre centrul Pământului, în muzica lui Yes sau în arta lui Roger Dean. Pentru mine necunoscutul este ceva fascinant şi inspirator în muzică ori “The Big Unknown” este, desigur, chiar Universul, spaţiul cosmic şi ceea ce se găseşte în adâncurile lui. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Dar noi, ca oameni, avem probleme să ne gestionăm existenţa ca specie aici, pe Pământ. De ce continuăm atunci să visăm la stele?

Da, nu suntem capabili să rezolvăm toate problemele de pe această planetă şi totuşi avem o fascinaţie pentru restul universului. Cred că asta se întâmplă fiindcă avem pe acest pământ prea mulţi lideri, oameni aflaţi la conducere, cărora nu le pasă nici de planeta lor, nici de ţara lor şi nici de oamenii care trăiesc aici şi acest lucru reprezintă o problemă majoră a noastră, a tuturor. Dar nu e nicio îndoială că putem găsi o mulţime de răspunsuri în spaţiul din jurul lumii noastre. După cum bine ştii, cunoaştem extrem de puţine lucruri despre univers, învăţăm în permanenţă, şi faptul că planetele din spaţiu sunt, ca să spun aşa, ‘unspoiled’, nu sunt ruinate de oameni, poate fi unul dintre motivele pentru care ne fascinează. Ele se află în starea naturală în care au fost menite întotdeauna să fie. Marte este una dintre cele mai interesante dintre ele fiindcă, şi asta o ştim aproape cu certitudine, cu aproape două milioane de ani în urmă avea apă, oceane şi râuri, iar singura diferenţă faţă de planeta noastră era că avea mult mai puţin oxigen. Ca asemănare, era probabil cea mai apropiată planetă de Pământ. Şi suntem fascinaţi de ea întrucât studiindu-i caracteristicile încercăm să înţelegem prin indiciile pe care ni le oferă ce s-ar fi putut întâmpla cu ea în aceste două milioane de ani pentru a ne imagina ce s-ar putea întâmpla şi cu planeta noastră. www.zilesinopti.ro

următorii 100 de ani.

În booklet-ul discului menţionezi că ai avut în minte sfaturi preţioase primite de la David Bowie. Care a fost liantul relaţiei voastre?

Totul a început la scurt timp după ce-am înregistrat cu el Space Oddity [1969] când, după ce mai fusesem cu el în nişte festivaluri, m-a invitat la masă şi mi-a spus de planurile pe care le avea cu Hunky Dory [1971] şi cum îşi dorea ca albumul să fie orientat mult spre pian.

Din acel moment, muzical, am devenit foarte buni prieteni.

Am înţeles ce voia şi asta e foarte important când lucrezi cu alţi muzicieni, să îi înţelegi astfel încât să fii în măsură să le oferi ceea ce aşteaptă de la tine. Apoi am devenit prieteni şi social, pe vremea când amandoi locuiam în Elveţia, în apropiere de Montreux. Obişnuiam să ne întâlnim într-un club micuţ, The Museum Club, ori de câte ori eram amândoi prin zonă, deci de câteva ori pe an. David a fost un om remarcabil şi cred că numele lui va fi amintit de oameni şi în

Referindu-te la No Earthly Connection, albumul tău din ‘76, spuneai că muzica este lipsită de sens dacă nu este conectată cu alte universuri. Putem să ascultăm şi Red Planet tot din această perspectivă?

Absolut, absolut. Muzica vine în multe forme. Dacă eşti pregătit pentru ceva... dacă-mi ceri să îţi compun o bucată muzicală în acest moment, mă voi aşeza la pian şi probabil voi reuşi să compun ceva. N-ar fi ceva inspiraţional ci ar fi ceva bazat pe ştiinţa mea - pe cunoaşterea pe care am acumulat-o - de a compune muzică. Dar muzica e ceva pe care nu o poţi ţine în palmele tale şi atunci... de unde vine ea? Am făcut un album cu vreo 20 de ani în urmă, care se numea Out There, unde am încercat să privesc spre spaţiul exterior nouă întrebându-mă de unde vine muzica şi, în general, arta. Poate dintr-acolo? S-ar putea să ne scape, să ne lipsească un anume sens şi nu avem un răspuns, şi poate de aceea o iubesc atât de tare, tocmai pentru că nu există o explicaţie ştiinţifică pentru originea artei. Şi nimeni nu va fi vreodată capabil să dea una. Deci muzica are legătură cu spaţiul.

Citiţi interviul complet cu RICK WAKEMAN pe www.zilesinopti.ro PAGINA

23

Omul cu discurile IIRO RANTALA ”MY FINNISH CALENDAR” După un duet și un album de o rară frumusețe, ”Good Stuff”, înregistrat alături de Ulf Wakenius, pianistul Iiro Rantala a preluat intenția și starea pentru noi momente unice de limpezime și respirație sonoră și a înregistrat un album solo, cursiv și melodic, aerisit și prietenos, într-o legătură mai strânsă ca de obicei cu textul de prezentare de pe copertă. E chiar nevoie să citim acele texte sincere și pline de umor pentru a percepe mai clar calendarul finlandez al lui Rantala. Fiecare lună are piesa ei, iar fiecare piesă are și propriul conținut artistic, anecdotic explicate în notele albumului, astfel încât audiția devine o delectare completă, consistentă, fără cusur. Lui Iiro Rantala îi place să se prezinte în cât mai mult forme, surprinzând prin concept și diversitate, dar mai ales prin lejeritatea cu care trece de la o ipostază la alta. Deși e foarte accesibil, e nevoie de atenție pentru a nu-i pierde ritmul. ”My MasterLandscape.pdf

1

25/06/2020

M

Y

Finnish Calendar” conține piese în bună parte improvizate, dictate de o narațiune cu specific finlandez, descriind trecerea unui an în țara de origine. A ieșit ceva unic prin intenție și sound, într-un confortabil echillibru de inventivitate, melancolie și umor, într-un limbaj modern, adus la stadiul ideal de accesibilitate, fără a-l dizolva în spectrul muzicii pop. Iiro Rantala a adunat măiestrie și rafinament în anii parcurși în muzică iar asta îl ajută să ne ducă mai ușor la esențial. Pe al treilea album de pian solo, el ramâne fidel propriului crez artistic, șlefuit pe înregistrările precedente, ca un cercetător al anotimpurilor finlandeze reflectate de obiceiurile oamenilor și ca un muzician oricând capabil de a se reinventa.

09:58

Ai grijă să NU:

Ai grijă să:

C

TEXT DE BERTI BARBERA

Îți speli/ dezinfectezi mâinile înainte să atingi masca.

Verifici ca masca să nu fie ruptă sau găurită.

Pui partea colorată a măștii în exterior.

Identifici latura cu fir metalic a măștii și să o pliezi pe forma nasului.

Folosești o mască ruptă sau umedă.

Acoperi cu masca doar gura sau doar nasul.

Rămână spațiu între mască și față.

Atingi cu mâinile masca în timpul folosirii.

Fixezi masca cu ajutorul firelor elastice trecute prin spatele urechilor.

Poziționezi masca astfel încât să acopere atât nasul, cât și gura.

Îndepărtezi masca întotdeauna trăgând de elasticul din spatele urechilor.

Ții masca folosită la distanță de tine și de suprafețe.

Porți o mască ce nu stă fixă pe față.

Atingi partea din față a măștii.

Înlături masca atunci când stai de vorbă cu cineva.

Porți masca sub bărbie.

Arunci întotdeauna masca la un coș de gunoi, preferabil cu capac.

Speli mâinile sau să le dezinfectezi după ce ai aruncat masca.

Lași masca folosită de tine la îndemâna altcuiva.

Refolosești măștile de unică folosință.

CM

MY

CY

CMY

K

PAGINA

24

www.zilesinopti.ro

ART STORE

TEXT DE IOAN BIG

Artă

CRISTINA MILEA. “Orice aş face, încep din minimalism şi termin în baroc” Autorul de benzi desenate GIUSEPPE MANUNTA în premieră în România UNDERCLOUD, Festivalul de Teatru Independent de Orice

“Smoke and Mirrors” | De la Constantin Brâncuşi la Thomas Ruff Les années folles... nebunii ani ’20 în care omenirea şi-a revenit în mod aproape miraculos după una dintre cele mai mare crize din existenţa sa ca specie: WWI, încheiat în 1918 cu moartea a peste 22 de milioane de oameni, ce fusese urmat de pandemia de gripă “spaniolă” (virusul H1N1), care a infectat o treime din populaţia globului şi făcut zeci de milioane de victime până în 1920. Era natural în acest context ca viaţa socială, economică şi culturală să se schimbe din temelii iar deceniul să rămână în istorie ca unul definit de modernitate, dinamism, inovaţie şi opoziţie faţă de vechile norme şi convenţii.

Cuvântul-cheie? Schimbarea.

Ambientul urban şi moda se transformă datorită Art Deco şi a Suprarealismului, Freud redefineşte psihologia mulţimii, Jazz-ul şi Charleston-ul invadează cluburile, apar Manifestele Suprarealiste ale lui André Breton, Woman and the New Race al lui Margaret Sanger, dar şi Amantul doamnei Chatterley. În arte, şcoala Bauhaus, notorie pentru apropierea de design prin mixarea esteticii cu practicalitatea, funcţionează cu succes, Tristan Tzara îşi ascultă la Paris melodia Vaseline symphonique în cadrul show-ului Dada pus în scenă cu www.zilesinopti.ro

Picabia la Théâtre de l’Œuvre, iar post/anti-expresioniştii din curentul Neue Sachlichkeit (Noul obiectivism) se fac auziţi pe mai multe “fronturi” culturale datorită lui Brecht, Otto Dix şi Kurt Weill.

Cum percep artiştii de-acum efervescenţa acelor ani?

Răspunsul îl aflăm la Kunsthaus Zürich, muzeul fondat în 1787, unde până pe 11 octombrie poate fi vizitată expoziţia Smoke and Mirrors: The Roaring Twenties, care se constituie în gazda unui dialog transnaţional - prin intermediul lucrărilor de plastică, colaj, film, sculptură, fashion, fotografie etc – susţinut de artişti şi designeri contemporani reputaţi precum Thomas Ruff (vă amintiţi Photophilia, expoziţia sa de la MARe Bucureşti din 2019), Rashid Johnson, Hiroshi Sugimoto, Marc Bauer sau Veronika Speierenburg, pe marginea temelor şi formelor de expresie artistică ale anilor ’20. Pentru ilustrare,

nu lipsesc icon-urile culturale de acum un secol Duchamp, Klee, Brâncuşi, Kandinsky, Léger, Coco Chanel sau Josephine Baker. În total, peste 300 de lucrări semnate de 80 de icon-uri culturale.

Wow, un must-see! Mai ales că, din Elveţia, expoziţia se mută în toamnă la Muzeul Guggenheim din Bilbao şi continuă să rămână accesibilă publicului.

ARTE VIZUALE

INTERVIU DE DE IOAN BIG

Cristina, la un deceniu după Masterul la UNArte în Recycling Art, lucrezi intens în vara asta la o colecţie vestimentară concepută plecând de la materiale reciclabile deci ai rămas fidelă preocupărilor tale artistice de început. Se poate traduce în română Recycling Art?

CRISTINA MILEA

“Orice aş face, încep din minimalism şi termin în baroc” Orice ar face, Cristina Milea însufleţeşte materialul. Textil sau plastic, gelatină sau metal, nu contează. În concepţie minimalistă - ca scenografia şi costumele de inspiraţie extremorientală din Persona lui Bergman de la Odeon - sau barocă precum cele din Legături primejdioase de la Teatrul Mic (pentru care a fost nominalizată anul acesta la Premiile UNITER) -, nu are importanţă. Pentru Cristina Milea materialul este purtător activ de mesaj şi nu element inert de suport vizual al unui act performativ. Originalele viziuni ale creatoarei au un caracter organic redând ambientului valenţele participative în existenţa umană, fără de care aceasta şi-ar pierde în foarte mare măsură relevanţa ori sensul, indiferent că avem în vedere performanceuri coregrafice (Urban GIF Show - Florin Fieroiu, Val şi Cetatea Sufletelor - Vava Ştefănescu), instalaţii (Hikikomori – Vlaicu Golcea), filmul (Poarta albă – Nicolae Mărgineanu) sau spectacolul teatral (Goldberg Show – Mihai Măniuţiu, Lucia patinează – Radu Afrim, Loochy & Moochy – Andreea Vulpe).

Orice ar face, Cristina Milea revalorizează materialul. Prin infuzarea lui cu o vitalitate nematerială. Îl ajută să se descopere şi să fie descoperit. Redescoperit.

PAGINA

26

Am încercat şi eu când îmi scriam lucrarea, când o denumeam “reciclare artistică aplicată pe o piesă de teatru”, dar nu am găsit o formă care poate fi tradusă mai uşor. În schimb, de curând, am sesizat că eu folosesc un termen foarte greşit. Eu nu fac reciclare sau “recycling art”, fac Upcycling Art. În ceea ce faci, upcycling înseamnă să iei deşeuri şi tot felul de resturi organice - pe teme pe care şi le alege fiecare artist cărora le dai o altă valoare şi o altă utilitate. Nu iau o sticlă de plastic şi o reciclez tot sub forma unei sticle de plastic ci o transform şi îi dau o altă dimensiune. Şi se pare că asta se numeşte upcycling.

E o formă de artă destul de nedefinită care vine din Arte Povera, cred, de a folosi cele mai ieftine materiale pe o temă în care vrei să schimbi ceva în lume şi să dai nişte exemple prin tot studiul ăsta pe materiale. Ce se întâmplă la nivel mondial şi mi-a atras atenţia se numeşte “Junk Fashion” care, pentru mine, în sfârşit, e un termen foarte clar şi pot rezona cu el. În zona de Junk Fashion sau de Junk Couture se întâmplă destule concursuri la care am încercat şi eu să particip dar mi-am dat seama că nu mai sunt tânără. Am găsit un concurs în Irlanda, cred că pe Junk Fashion era singurul apărut recent... că toată perioada de pandemie asta am făcut, şi am descoperit că întârziasem cu www.zilesinopti.ro

August 2020

ŞARLATAN | Beatrice Peter și Cristina Milea

aproape 10 ani pentru limita lor de vârstă. Mi se pare o chestiune foarte inteligentă pe care ei o fac, îşi dau seama că nu mai pot educa masele adulte şi atunci încearcă să dezvolte o temă nouă şi foarte fresh cu persoane foarte tinere, cu artişti care au de la 8 ani încolo... şi mi se pare că se formează un nou curent care, probabil, când cei de 8 ani or să aibă vârsta noastră, va fi un stil în sine şi nu o influenţă cum este astăzi. Eu, la 17 ani, nu aveam şi nici nu ştiam că mă interesează dar cred că astăzi o fată sau un băiat de 17 ani chiar ştie ce înseamnă fashion.

Ce lucrezi acum are o legătură directă cu upcycling-ul artistic...

E un proiect pe care încerc să îl fac de vreo trei ani, până şi numele lui îl ştiu de atunci, dar niciodată nu mi-am creat spaţiul pentru el. Aş putea zice că n-am avut timp pentru asta dar adevărul e că nu mi l-am creat eu, că sunt liber-profesionist şi nu-mi face altcineva programul. Dar exista o teamă foarte ciudată moştenită de la alţi scenografi, de când eram foarte tânără, că dacă iei o pauză şi dispari din peisaj timp de 6 luni, poţi să nu te mai întorci. Eu ştiu că nu e real dar teama a existat acolo foarte mult timp adică n-am fost în stare să-mi propun să iau o pauză reală, de câteva luni, să lucrez constant la ceva ce mi-am dorit şi apoi să revin la zona de teatru. Pentru că sunt un pic mai radicală, la mine era ori totul ori nimic. Din punctul ăsta de vedere mi-a prins foarte bine perioada de pandemie... a luat decizia în locul meu. E un brand de instalaţiecostum pe care vreau să-l lansez, se numeşte ŞARLATAN, sunt www.zilesinopti.ro

materiale naturale pe care le folosesc ca bază şi le îmbrac în foarte multe rânduri de plastic... asta apropo de upcycling.

E un proces care durează foarte mult şi experimentez cu tot ce înseamnă conservanţi, gelatină şi pigmenţi pe care îi foloseşte astăzi industria alimentară în toate produsele care există la raft.

Ceva ce noi consumăm fără să ne dăm seama. Produsul ăla nu expiră chiar dacă scrie că expiră.

Am făcut un exces de astfel de materiale şi m-am intoxicat două zile de nu mai puteam să respir.

Mă gândesc că era o cantitate

mare dar mie mi-au apărut bube pe corp de la ceva ce e legal să foloseşti pentru conservarea alimentelor sau pentru întreţinere sau aspect estetic.

Vreau să ajung să termin colecţia folosind exclusiv aceste materiale folosite legal de industria alimentară.

E aproape un statement şi ŞARLATAN de aici vine.

Citiţi interviul complet cu CRISTINA MILEA pe www.zilesinopti.ro PAGINA

27

COMICS ART

TEXT DE MĂDĂLINA C. DIACONU

Autorul de benzi desenate GIUSEPPE MANUNTA în premieră în România Giuseppe Manunta este invitatul special al celei de-a 7-a ediții a Salonului BD – Povești din București în benzi desenate / 2020 anul Vlad Țepeș Drăculea. Planșele sale sunt expuse la Muzeul Municipiului București, Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște și The Dracula Investigation Gallery, Sighișoara, putand fi vizionate până pe 30 august. Îl descoperim astfel pe Manunta ca autor al benzilor desenate despre Dracula, o tușă mai puțin obișnuită pentru artistul italian. „Dracula a avut întotdeauna o mare influență asupra mea, de când eram copil, iar această mică poveste pe care o prezint în salon, a fost un omagiu destul de original adus unui mit cultural istoric. Am scris și alte povești despre el, dar încă nu am avut timp să le desenez.” ne-a declarat Manunta.

Născut la Napoli, Italia, trăiește acesta în prezent la Strasbourg, Franța. Devine autor de benzi desenate în 1990. „Din ceea ce îmi amintesc, pasiunea mea pentru benzile desenate vine încă de când eram foarte tânăr, eram intrigat de lecturile tatălui meu, iar mai apoi, de îndată ce mi-au dat o foaie de hârtie și un creion, nu m-am mai oprit din desenat niciodată” ne mărturisește artistul. În 1995 a început proiectul de benzi desenate Giunchiglia și a continuat să publice la mai multe edituri naționale și internaționale foarte cunoscute printre care: Clair de Lune (Noir sur Blanc, Artémis, Le Signeur d’Arkham), Edizioni Universo, Eura Editoriale (seria John Doe), Disney, Vents d’Ouest (Selen présente...), Éditions du Signe,

Tabou Editions (Les 5 sens d’Éros, Scandales), Planeta de Agostini, Le Verger Éditions (Sherlock Holmes), Éditions du Long Bec (Zombie Walk). „Nu am colaborat cu mulți scenariști, am scris mai mereu propriile-mi povești. Însă adevăratul meu profesor a fost scenaristul Giorgio Pedrazzi de la care am învățat multe lucruri. Când colaborez cu alți scenariști sau artiști, este întotdeauna o experiență interesantă și utilă, pentru că ne respectăm și învățăm unul de la celălalt” spune Manunta. În prezent este director artistic al editurii Éditions Félès, iar desenul său continuă să fie unul dintre cele mai atractive dintre benzile desenate pentru adulți, lucrări încă suspendate între prospețimea impactului vizual și delicatețea culorilor în acuarelă, între moliciunea formelor feminine și rafinamentul extrem al liniei. Se poate spune că este un desen de vis care ne duce puțin în lumea basmelor.

FESTIVAL

TEXT DE DE IOAN BIG

Printre noutățile din acest an de la UNDERCLOUD se evidențiază secțiunea online cu spectacole create de artiști independenți în perioada pandemiei, a căror temă surprinde starea prin care am trecut cu toții, care vor putea fi urmărite de spectatorii din întreaga ţară.

UNDERCLOUD, Festivalul de Teatru Independent de Orice Având ca temă solidaritatea, responsabilitatea și adaptarea întrun context social și cultural dificil, în care artiștii independenți au avut de suferit, ediția a 13-a a UNDERCLOUD, primul festival de teatru independent din România, născut din ideea regizoarei Chris Simion-Mercurian, va avea loc anul acesta în perioada 11-18 august, în grădinile Muzeului Țăranului Român şi ale Muzeului Antipa. Spectatorii vor avea șansa de a participa la spectacole de teatru contemporan, performance-uri coregrafice, spectacole-lectură şi evenimente speciale dedicate copiilor.

Ce înseamnă UNDERCLOUD? Numele a fost inspirat de locul în care avea loc festivalul. Primele 3 ediții (2008-10) au fost găzduite de terasa „La Motoare” de pe acoperișul TNB, spațiul fiind un amfiteatru de 300 de locuri ‚sub nori’ unde oamenii stăteau pe jos iar, uneori, chiar pe scenă. Prima ediție a durat trei săptămâni şi a avut un public de câteva mii de oameni. “Era Flower Power, un fel de Woodstock al teatrului”, afirmă fondatoarea UNDERCLOUD. În 2011 festivalul s-a mutat pe Lipscani, iar din 2012 a fost organizat la MȚR. Era anul când s-a introdus categoria ‚Concurs’, secțiunea în care intră în competiție cele mai noi și incitante producții din teatrul independent. Din 2014 festivalul a devenit unul internațional. Printre invitații de până acum la UNDERCLOUD se numără scriitorii francezi Pascal Bruckner și Frédéric Beigbeder, dramaturgul Matei Vișniec, teatrologul George Banu şi Alister O’Loughlin, cofondatorul teatrului experimental britanic Prodigal. În ediția din 2018 s-au introdus secțiunile de ‚Dans’ și ‚Performance’.

PAGINA

30

“Work. No Travel”, spectacolul regizat la Teatrul Replika de Bobi Pricop, îndeamnă la solidarizare cu toți cei care migrează în căutarea unui loc de muncă.

Spectacolul, cu Dan Basu (video), Eduard Gabia (muzică) și Alex Călin, Nicoleta Lefter, Katia Pascariu, Alexandru Potocean (actori), scanează fragmente din vieți trăite în nesiguranță și alienare, vieți improvizate care ajung să însemne un singur lucru: bani trimiși acasă pentru familie.

“Instrucțional pentru singurătate” este o serie teatrală online interactivă în care participanții sunt instruiți în arta de a scoate ce este mai bun din propria singurătate. www.zilesinopti.ro

August 2020

Incontestabil, principala atracţie din programul UNDERCLOUD 2020 este însă secțiunea #BestOf a celor mai îndrăgite spectacole premiate de-a lungul anilor în festival, din care fac parte două producții de dans contemporan ale Centrului Independent Coregrafic Linotip (coregrafie și concept – Arcadie Ursu): BABEL – câștigătorul Premiului ”Undercloud” la ediția a X-a, un spectacol despre iluzia stabilității, și BASMA CURATĂ, câștigător al Premiului Juriului în 2019, construit pe baza rememorării originii culturale românești, pornind de la elemente specifice de folclor. www.zilesinopti.ro

BABEL | foto © Alina Ușurelu

După un text scris de Pascal Bruckner, CU CE VĂ SERVESC? le va aduce pe scena UNDERCLOUD pe Maia Morgenstern, Rodica Mandache și Chris Simion-Mercurian, iar pe Oana Pellea o vom putea vedea în EFECTUL RAZELOR GAMA ASUPRA CRĂIȚELOR LUNATICE (Premiul Under any Cloud în 2017), un spectacol despre complicata relaţie dintre generaţii, dar mai ales despre speranţă. Cel mai bun actor din 2019, Marian Râlea, va urca pe scenă alături de Dana Rogoz, Ionuț Vișan și Florentina Ţilea în PROOF, o producție unteatru în regia lui Andrei şi a Andreei Grosu.

Câștigătorul Premiului Under any Cloud din 2015, spectacolul ARTĂ în regia și adaptarea lui Cristi Juncu, cu Vlad Zamfirescu, Șerban Pavlu și Gheorghe Ifrim vorbește despre prietenie, în timp ce CARPATHIAN GARDEN, Cel mai bun spectacol la Undercloud 2014 aduce pe scenă, prin vocile actorilor Radu Iacoban și Tudor Aaron Istodor, tipologii umane din realitatea românească

actuală. ”O artă poetică pentru ce înseamnă contemporaneitatea în teatru sau în literatură, în acest moment.”... OMUL PERNĂ, spectacol câștigător a 4 premii în 2016, revine şi el pe scena UNDERCLOUD. ZIC ZAC | foto © Steluța Popescu

Cele trei instrucționale, care îi au ca protagoniști pe actorii Marius Manole (101. Cum să te întâlnești cu tine însuți, r: France-Elena Damian), Katia Pascariu (102. Cum să dormi cât îți propui, r: Tamilla Woodard) şi Matei Chioariu (103. Cum să rezolvi camerele singurătății, r: Ana Mărgineanu), oferă o meditație teatrală despre singurătate atunci când nu ne avem decât pe noi înșine. Textele scrise de dramaturgul Peca Ștefan sunt inspirate dintr-un material documentar ce cuprinde mărturiile diferitilor artiști și spectatori de teatru care se confruntă cu singurătatea încă de dinaintea crizei Coronavirus și soluțiile lor practice și inventive în a face din singurătate o artă cu care poți trăi în fiecare zi.

POP CULTURE MAGAZINE

Highlight-ul ediţiei din 2020 îl reprezintă însă Cel mai bun spectacol din 2013, ZIC ZAC, excepţionalul debut al coregrafei Andrea Gavriliu, care îi va readuce alături de Andrea pe Ștefan Lupu și Gabriel Costin, ca trio care ‘vorbeşte’ publicului prin intermediul teatrului fizic despre etapele unei relații.

PAGINA

31

ARTIȘTI URBANI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Alex Baciu

„Mă consider un turist în propriile mele lucrări”

Alex Baciu este un artist vizual ale cărui picturi murale sunt cu adevărat impresionante, nu doar datorită dimensiunilor mari, dar și emoției pe care o transmit. Așa cum se vede și în operele sale, este atras de geometrie și multiple forme arhitecturale, de numerologie, mitologie modernă și contextualizarea imaginii în spații și suprafețe diferite. Printre proiectele sale se numără pictura de pe calcanul Mănăstirii Franciscane din Piața Sf. Ioan (Brașov), cea mai mare pictură murală din România, (realizată la Timișoara, împreună cu Flaviu Roua, IRLO și Corina Nani), pe un perete de peste 500 mp al unui siloz, dar și cea mai recentă pictură murala de pe cel mai mare calcan de pe Arthur Verona, în cadrul Street Delivery, intitulată „Aveam oricum nevoie de o pauză. Respiră!”

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România?

Cred că este vorba mai degrabă de o succesiune etapizată a unui limbaj care corespunde cu lucruri care mă definesc și care evoluează și ele odată cu mine. Este un proces în continuă dezvoltare, căruia sincer nu pot să-i anticipez traiectoria în niciun fel. Amintesc aici de autenticitatea artistului care, în cele din urmă, se PAGINA

32

așează la locul lui în ordinea valorică a publicului, în funcție de originalitate, mesaj și densitatea apariției lui în spațiul public. Ca în orice domeniu este nevoie de multă muncă, devotament, nopți și zile pierdute, dar, în același timp, câștigate, clar.

Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero?

Sunt fascinat de registrele naturale: apă, pământ, aer, alături de inserțiile arhitecturale brutaliste

ale anilor ‘50-’70. Mă fascinează arhitectura simetrică, geometria și topografia orașelor urmărită de evoluția lor, peisagistică, hărți, care toate acestea ulterior le-am convertit în pete, benzi, layere, fragmente de materialități diferite. În general, când este vorba de un mural, îmi place să iau cunoștință cu strada, locul, urmăresc lumina din timpul zilei, iar noaptea cealaltă lumină.

Ești și street artist. Cum ți-a schimbat acest lucru felul în care percepi arta și lumea în general? www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Muralul de la Street Delivery, 2020

Este o linie de gândire artistică diferită și spun asta pentru că aici trebuie să te raportezi la mai multe aspecte din mediul urban: strada și riscurile ei, vegetația, lumina, plus că murala trebuie să aibă o funcționalitate vizuală în raport direct cu mediul ei înconjurător, iar asta, pentru mine, tot timpul va fi o provocare. Este o expunere artistică formidabilă să ai șansa să scalezi o pictură sau un sketch la o dimensiune amplă, are o însemnătate deosebită pentru mine, mai ales când știi că o perioadă bună de timp va rămâne acolo.

Ești unul dintre artiștii urbani care au picturi murale și prin mai multe orașe din țară. Povestește-ne un pic cum ai ajuns să faci asta și care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România.

Am început de mic să număr etajele blocurilor ce mă înconjurau și nu depășeam

niciodată numărul de 12 sau 15 etaje, cu toate astea în continuare le număr (haha). Cred că mi-am făcut practica în timpul facultății, când am pictat câteva biserici. Chiar atunci mi-am dat seama că aș putea să–mi respect propriul meu canon vizual și să încep să urc ideile mele pe pereți. Mă consider un turist în propriile mele lucrări, sunt surprins de ce fac, de ce văd la fiecare lucrare realizată. Mai toate picturile sunt preferate, atunci când le fac, după care următoarea îi v-a lua locul.

Poate o pictură murală realizată pentru bienala ArtEncounters Timișoara, care, din păcate, a fost demolată. Era o intrare monumentală de fabrică și, din câte am citit, una dintre preferatele lui N. Ceaușescu, atunci când își făcea vizitele. Poate a devenit preferată tocmai pentru simplu fapt că nu mai este, nu știu...

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Provocarea pentru mine nu este nici înălțimea și nici dimensiunea, mai degrabă este vorba de ideea suprapusă pe perete și coerența ei vizuală. Deseori și timpul este o provocare. De exemplu, muralul de pe Arthur Verona, inițiat de Street Delivery, l-am făcut în 4 zile pe cei 175 de metri pătrați, chiar a fost o provocare pentru mine.

Cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic?

Un artist în general este vocea vizuală a fiecăruia dintre noi. Mulți gândim și avem valori asemănă-

toare și, de multe ori, ne identificăm cu o pictură pentru că există un dialog conectat fără să știm de multe ori de ce.

Povestește-ne un pic despre muralul de pe Arthur Verona, cea mai recentă lucrare a ta? Cum ți-a venit ideea, ce te-a inspirat, cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și-l vede?

Muralul este al treilea episod al acestei idei, precedat de o schiță făcută în perioada carantinei și o pictură pe pânză. Cam așa consider o evoluție sănătoasă a unei idei: schiță-pânză-perete. Am tras o concluzie și o nevoie la ce ne definește în perioada asta, iar masca are roluri arhetipale diferite: ne protejează, ne limitează, ne cenzurează trăsăturile, momentele de bucurie sau tristețe, grimase etc. Și cred că sunt niște consecințe pe plan social care sunt interesant de urmărit. Am ales o situație a cărei rezolvare are un caracter urgent: să respirăm. Ca orice subiect, îl țin sub observație o perioadă, apoi urmează o cercetare și caut un raport cât mai variat al subiectului, până când consider că este epuizat și începe să mă plictisească.

Ce urmează pentru Alex Baciu?

Urmează un proiect drag mie cu cei de la Cu Apele Curate.

Voi picta un baraj ecologic pentru colectarea pet-urilor de plastic, pentru cei necredincioși față de natură. Mai urmează o expo personală și mult timp în atelier, poate și o vacanță.

PAGINA

33

TEXT DE TEODORA BRATU

Film

POP CULTURE MAGAZINE

3 filme în care acțiunea se desfășoară pe o insulă Decăderea eroilor lui TOM CLANCY 3 seriale cu supereroi mai… altfel

Periplu festivalier. Din Transilvania până în Deltă și înapoi la București

F

inalul verii se apropie, iar gândurile noastre călătoresc spre ce aventuri mai putem pune la cale în timpul rămas. Dacă ești un cinefil convins sau pur și simplu te-ai plictisit de Netflix, ar fi momentul să arunci o privire pe harta numeroaselor festivaluri de film care vor avea loc în august. Locații noi, cadre unice, titluri în premieră, sigur găseşti ceva atractiv, indiferent de gusturi.

Luna începe cu TIFF, care propune până pe 9 august proiecții în peste 10 locații din Cluj. Ia un loc în Arkhai Sculpture Park sau în curtea Castelului Bánffy, unde, dacă filmele nu sunt suficiente, nu rata concertele susținute de Surorile Osoianu, Vița de Vie sau JeanFrançois Zygel.

Nu departe de malul mării, în Grădina de vară din Eforie Nord, Festivalul Cinemascop (1 - 5.08) transformă serile călduroase în cadre aparte care te duc în diferite colțuri ale Europei.

O drumeție în stil de pandemie prin Belgia, Cehia, Polonia şi Suedia, încheiată în România.

Pentru un cadru unic îți recomand Festivalul Anonimul (12-16.08). De la forfota orașului la izolatul Sfântu Gheorghe, unde Dunărea și Marea Neagră se întâlnesc. Ulițele acoperite cu nisip, natura neatinsă și obiceiurile străvechi duse mai departe de locuitorii satului se întâlnesc pentru a crea un ambient atipic.

Organizat în Biertan, Luna Plină (20 - 23.08) este primul festival care combină pasiunea pentru filmul horror cu cea a călătoriei. Descoperă una din primele așezări germane de sași prin cineconcerte, ture cu bicicleta, ghost-hunt sau degustări de produse tradiționale din zona Transilvaniei. www.zilesinopti.ro

Dacă te afli la Râșnov trebuie să îți faci liber în agendă pentru Festivalul de Film şi Istorii Râşnov (21 - 30.08). 11 țări pun accent pe un capitol semnificativ al fiecărei istorii, cel al războiului. Singurul de acest gen de pe piața românească, evenimentul invită la chibzuire și la chestionarea trecutului.

De obicei, Câmpulung Film Fest (26 - 30.08) punea în paralel două țări și filmele lor. Anul acesta însă, se pregătește o variantă ‚de acasă’, dar care păstrează diversitatea... filme românești cu povești despre români. De la Călătoria fantastică a Maronei, ajungem la Acasă.

Călătoria cinematografică se încheie nu departe de casă, la Grădina cu Filme și la Muzeul Țăranului Român, locurile unde Festivalul Internațional de Film București (27. 08 - 3.09) își va desfășura activitatea. Titluri așteptate și recente vor fi prezentate cinefililor într-o competiție evaluată de un juriu format din personalități reprezentative ale cinematografiei românești.

PAGINA

35

SERIALE

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

3 filme în care acțiunea se desfășoară pe o insulă

I

nsulele au fascinat omenirea dintotdeauna, pentru că sunt microuniversuri, lumi în miniatură, aparente paradisuri. Însă, așa cum ne arată toată literatura scrisă pe acest subiect, insulele apar la început ca utopi, doar pentru ca într-un final să devină distopii, lumi din care-ți dorești din tot sufletul să evadezi. Poate acest lucru se datorează și faptului că oamenii au înscris în ADN un profund sentiment de claustrofobie, fie că recunosc sau nu, iar o insulă poate să înceapă să pară o închisoare, de la un punct încolo. Lăsând această introducere de-o parte, iată 3 filme care să-ți mai taie din pofta de a vizita o insulă grecească în plină pandemie:

„Fantasy Island” (2020)

„The Lighthouse” (2019)

Poți fi sigur că o treabă care sună prea bine ca să fie adevărată, se va transforma într-un coșmar.

Așa se întâmplă și cu „Fantasy Island”, insula tropicală ce pare un colț de Rai și unde enigmaticul Mr. Roarke (Michael Peña) promite să îndeplinească toate dorințele oaspeților săi. Fanteziile se transformă în experiențe traumatizante, iar cei care sunt captivi aici se văd nevoiți să descopere secretele insulei, pentru a-și salva viețile. În mod evident, nu toți scapă. Filmul a fost lansat la începutul anului, n-a avut cronici prea bune în presa de specialitate, dar s-a descurcat bine la box office și, chiar dacă tras de păr și destul de superficial, are farmecul său. De văzut înainte să-ți plănuiești vacanța în Thassos.

„The Lighthouse” este o capodoperă, un coșmar fermecător (dacă există așa ceva), superb realizat și un film care a și primit o nominalizare la Oscar pentru cea mai bună cinematografie (merita mai multe). Acțiunea se desfășoară pe o insula în New England, în anul 1890, unde doi paznici de far, Thomas Wake (Willem Dafoe) și Ephraim Winslow (Robert Pattinson) își pierd mințile în izolare, sub presiunea plictiselii, alcoolismului și claustrofobiei. Dafoe și Pattinson joacă incredibil de bine, mai că reușesc să te facă să uiți că interpretează niște roluri. De văzut înainte să-ți plănuiești vacanța în Samothraki, insula unde anul trecut sute de români au rămas blocați zile în șir.

„Cast Away” (2000) Un fel de Robinson Crusoe reinterpretat, adus în vremea noastră, cu Tom Hanks în rolul principal, cel al singurului supraviețuitor dintr-un accident aviatic de mici dimensiuni. Acesta naufragiază pe o insulă tropicală pustie, iar aici, timp de 4 ani, duce o luptă de supraviețuire și de a se păstra întreg la PAGINA

36

cap, avându-l ca singur prieten pe Wilson, o minge de volei. Pentru rolul din acest film, Tom Hanks a fost nominalizat la Oscar, dar l-a pierdut în fața lui Russell Crowe, pentru rolul din „Gladiator”. De văzut atunci când spui că ai pleca oricând să locuiești pe o insulă pustie, departe de tot stresul cotidian, aglomerația și poluarea din oraș, fără telefon, fără nimic la tine… poate iei, totuși o minge de volei. www.zilesinopti.ro

CINE COMBO

TEXT DE IOAN BIG

Decăderea eroilor lui TOM CLANCY

C

u premiera anunțată în 2021, Actioner-ul Without Remorse incită atât ca plot (căutând săși răzbune soția ucisă, un ex-Navy Seal, John Clark, se trezește implicat într-o conspirație) cat și prin numele de pe afiș: Michael B. Jordan (Black Panther, Creed) în rolul principal, Taylor Sheridan, scenaristul lui Sicario, și regizorul Stefano Sollima (serialul Gomorrah).

Super! Da, cu o condiție... să ignori bestseller-ul lui Tom Clancy după care e făcut filmul, care explică trecutul sumbru al lui Clark, până ca acesta să devină omul de Black Ops al CIA în ‘Ryanverse’, lumea spionajului și contraterorismului global ce-l are ca erou pe Jack Ryan. Dacă ești fan al autorului lui The Hunt for Red October, proiectul nu arată chiar... bine.

Odată ce, în privința lui Ryan, moștenirea lui Clancy a fost deja făcută praf căci după clasicele cu Alec Baldwin și Harrison Ford tentativele de modernizare cu Ben Affleck, Chris Pine și John Krasinski au fost tot mai debile, a venit rândul lui Clark să fie “rebutat” pe placul consumatorilor mileniali de junk cinema și e greu de crezut că Tom Clancy și-ar

fi imaginat vreodată un actor afroamerican în rolul unui catolic irlandez sau că ambiguitatea morală și violența extremă a reacțiilor personajului – justificate de conjunctura sociopolitică ai anilor ’70 – vor deveni irelevante prin recontextualizare. Să ni-l reamintim rapid pe John Clark din filme ca să știm la ce... NU ne putem aștepta de la viitorul Without Remorse.

CLEAR AND PRESENT DANGER (1994).

Willem Dafoe este perfect ca John Clark, cinicul responsabil operativ de incursiunea clandestină din Columbia contra cartelurilor drogurilor devenit victimă, alături de Jack Ryan (Harrison Ford), proaspăt uns Director al CIA, a mașinațiunilor politice și jocurilor de putere de la Washington ce au ca scop crearea, doar crearea, impresiei că SUA au câștigat “Drug Wars”. Clark pare un mercenar oportunist până când firul acțiunii începe să îi releve progresiv virtuțile.

THE SUM OF ALL FEARS (2002). În acest semieșuat reboot corect politic în care arabii naționaliști din carte sunt înlocuiti cu neofasciști iar Jack Ryan (Affleck în locul lui Ford) ‘renaște’ ca simplu analist CIA, sardonicul Clark are misiunea tip “007” să descopere beneficiarul unei bombe nucleare de concepție rusească folosită într-un atentat împotriva Președintelui SUA. Liev Schreiber e OK dar sigur un John Clark mai bun ar fi fost Tom Hardy, luat în considerare înainte de Michael B. Jordan. www.zilesinopti.ro

PAGINA

37

SERIALE

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

3 seriale cu supereroi mai… altfel

I

steria filmelor cu supereroi s-a mutat de ceva vreme și pe micul ecran, unde s-au dezvoltat seriale (unele bune, altele mai puțin bune) care îmbogățesc și dezvoltă pe foarte de multe planuri acest univers. Așa se face că în ultima perioadă au început să apară și seriale cu supereroi mai altfel, unde lucrurile sunt ceva mai complicate, iar luptele nu sunt atât de directe și simple, ci mai subtile, cu substrat politic și, de cele mai multe ori, chiar interioare. Iată 3 astfel de seriale pe care trebuie neapărat să le vezi, mai ales că două dintre ele primesc încă un sezon în acest an:

„THE BOYS”

(2019-), Amazon Prime Dacă supereroii ar fi, de fapt, niște persoane foarte nașpa, cărora nu le pasă cu adevărat de oamenii de rând, ci doar de propria lor imagine și de propriul ego?

Despre asta este „The Boys”, un serial în care supereroii par mai degrabă politicieni corupți, alunecoși sau vedete măcinate de PAGINA

38

secrete, dependențe și demoni interiori.

Iar adevărații eroi sunt câțiva oameni de rând, fără super puteri, care încearcă să-i demaște și chiar să-i elimine pe acești impostori. Bineînțeles, totul e mai complicat de atât, sunt multe întorsături și răsturnări de situație, iar spre final începi să-ți dai seama că nimic nu e ceea ce pare.

Sezonul 2 are premiera pe 4 septembrie. www.zilesinopti.ro

August 2020

„THE UMBRELLA ACADEMY”

(2019-), Netflix Ce se întâmplă aici aduce aminte de X-Men și, în linii mari, pare o parodie după celebra serie de benzi desenate. Un miliardar excentric adoptă 7 copii cu super puteri pe care-i transformă într-o echipă ce luptă pentru binele omenirii. Însă, ceea ce din afară pare o familie perfectă, în realitate e

„WATCHMEN”

(2019), HBO „Watchmen” este cu siguranță unul dintre cele mai bune seriale din 2019. Și supereroii de aici sunt personalități complexe și complicate, care nu sunt doar buni sau răi. Există multe trimiteri și critici la adresa societății în care trăim, cu accent pe rasismul instituționalizat, pe pericolele pe care le aduce dezvoltarea tehnologică, pe încrederea orbească pe care o acordăm fără să ne gândim micilor genii sau www.zilesinopti.ro

SERIALE doar o adunătură extrem de disfuncțională.

Toți ajung să aibă probleme personale, chiar și dependențe de droguri, și doar moartea tatălui adoptiv îi aduce din nou împreună moment în care află că ei sunt singurii care pot opri o Apocalipsă nucleară, dar și că există forțe care vor să-i oprească cu orice preț. Sezonul 2 poate fi urmărit pe Netflix începând cu 31 iulie.

autorităților care ar trebui să ne protejeze, dar ne exploatează. În serial, supereroii sunt interziși prin lege, aceștia fie s-au pensionat, fie lucrează pentru stat, fie au dispărut complet din peisaj, fiind pe alte planete sau în alte universuri. Însă această situație e doar aparentă, după cum o să descoperi. E bine să vezi înainte și filmul „Watchmen” (2009), serialul e legat de ce se întâmplă acolo.

Un sezon 2 n-a fost anunțat, dar toată lumea speră ca el să apară la un moment dat.

PAGINA

39

FILM DOCUMENTAR

OANA R. GHIOCEL Originea Sfinxului din Bucegi, pasiunea unei cineaste

INTERVIU DE IOAN BIG

Ce te-a mânat să cauti o explicaţie a originii Sfinxului? În fond, ca cineast, puteai avea alte vise sau ţeluri.

Am ales să fac documentare pentru că sunt foarte multe lucruri care mă interesează din perspectivă ştiinţifică. Să aflu răspunsuri care nu pot veni din poveşti de ficţiune... deşi prima mea facultate a fost una legată de ficţiune, căci am studiat scenaristica şi producţia de lungmetraj de ficţiune.

Pornind în viaţa reală - datorită şi unor conjuncturi aparte -, am fost însă mult mai mult atrasă până la urmă de zona de film documentar. A fost o deschidere de uşi la care nu mă gândisem şi nu mă aşteptam absolut deloc pentru că mie, de mică, îmi plăcea să scriu ficţiuni, să desenez, deci automat mi-am dorit să merg spre artă şi să devin realizatoare de filme cu actori.

Dar, ajungând la Boston, am descoperit altceva decât era în visul meu de copil din România, ceva mai interesant... am văzut

Cândva în toamnă, sperăm noi cât mai devreme, pe marile noastre ecrane va avea loc premiera filmului Enigma Sfinxului din Carpaţi, lungmetraj documentar conceput şi realizat de cineasta româncă stabilită cu familia de timpuriu în Statele Unite, Oana Ghiocel. Ataşată din copilărie de zona Bucegilor şi pasionată de antropologie, membru/colaborator al Asociației Internaționale de Documentare (IDA) şi a rețelei European Documentary, Oana Ghiocel oferă spectatorilor o posibilă explicaţie a misterului din jurul originii Sfinxului românesc, reprezentand rezultatul unor cercetări şi documentări alimentate de atracţia ei pentru civilizaţiile străvechi care s-au întins pe durata unui întreg deceniu. Ca să ajungem la dezlegarea enigmei Sfinxului pe care ne-o propune trebuia însă să o desluşim mai întâi pe cea a obstinaţiei Oanei de a căuta adevăruri surprinzătoare într-o preistorie a omenirii despre care nu ştim mare lucru.

40 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

www.zilesinopti.ro

FILM DOCUMENTAR nişte documentare extraordinare făcute de antropologul Robert Gardner care a fost directorul Centrului de Film la Universitatea Harvard, despre Noua Guinee, despre papuaşi, despre culturi din astea extraordinar de vechi. Fiind expusă la lumea antropologiei vizuale şi la preocuparea de a descifra enigmele culturilor vechi, am fost captată în primul rând uman fiindcă mă duceam să văd documentare din astea de dinainte să fac tranziţia şi în plan profesional. Am simţit de atunci că abilităţile mele cele mai mari sunt în zona de film ştiinţific.

Aveai o ascendenţă familială înclinată mai mult spre partea umană decât spre cea reală?

Nu, nimeni. Dacă mă întorc în timp, în familia mea sunt oameni de ştiinţă care au mers în cu totul alte zone iar eu rămân singura care m-am îndreptat spre artă. Tatăl meu se ocupă de inginerie nucleară în Statele Unite, că eu am plecat la 15 ani din România cu familia şi am rămas acolo şi m-am reîntors abia după mai mulţi ani. Străbunicul meu a fost un farmacist foarte pasionat din Giurgiu care a venit în Bucureşti şi a deschis prima farmacie pe Calea Victoriei, se numea “Farmacia Regală”.

Fiul lui, fratele bunicului din partea tatălui meu, a fost, tot aşa, farmacist, şi a inventat medicamentul numit Heparină care a ajuns foarte mult utilizat la nivel mondial şi a vândut brevetul în Statele Unite la momentul respectiv. Şi mai sunt şi alte cazuri. Deci în familia mea există oameni

de ştiinţă inovativi care au vrut să deschidă drumuri şi a existat întotdeauna la noi un imbold din ăsta, nu ştiu dacă să îl numesc şi rebel, dorinţa de a deschide ceva nou, de a elucida o enigmă, indiferent în ce zonă. Şi mi-am dat seama că, probabil genetic, îl posed şi eu, chiar dacă m-am dus pe partea de artă.

Revenim la misterele din Bucegi.

Memoria noastră istorică a conservat ceva relevant de dinainte de... daci şi romani?

Dacă te duci mai departe de Omul de Neandertal pe ce descoperiri arheologice au fost făcute pe teritoriul României totul este deja cu un mare semn de întrebare pentru că nu prea s-au făcut excavaţii corect. Ca tu să ajungi la ce s-a întâmplat acum 300-500,000 de ani, trebuie să sapi foarte adânc iar, din păcate, fondurile pentru asta au fost întotdeauna extrem de mici. Au fost nişte tentative, nişte fonduri mai mari, prin anii

’50, şi doar atunci s-au făcut câteva explorări mai ample.

Foarte multe dovezi legate de Omul din Neandertal au fost descoperite la acea vreme, între ’55 şi ‘60 şi ceva. Cu toate că nu ne putem compara cu ţări precum Franţa, să zicem, unde preistoria are un loc extraordinar în turism şi toate peşterile străvechi sunt vizitate de milioane de oameni, în România - cu ajutorul norocului... sau cum vrem să-i spunem - s-au făcut descoperiri foarte mari în raport cu puţinele fonduri care au fost alocate acestui domeniu.

Explicaţia pentru geneza Sfinxului pe care o dai în filmul tău are legătură cu o protocivilizaţie?

Da. Absolut... tocmai pentru faptul că Sfinxul nu a fost “văzut”, nu i-a fost văzută adevărata valoare fiindcă în România educaţia care priveşte istoria veche lipseşte complet. E la pământ. Trebuie să studiezi în alte ţări ca să-ţi deschizi ochii la ceea ce există aici. Din păcate. Dacă eu aş fi fost o româncă care trăia în România şi nu aş fi studiat acolo şi nu aş fi fost expusă unor asemenea circumstanţe de viaţă nu aş fi putut ajunge la aceste răspunsuri. Pur şi simplu, nu aş fi “văzut” nimic.

Citiţi interviul complet cu OANA R. GHIOCEL pe www.zilesinopti.ro ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 41

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Eat&Drink

POP CULTURE MAGAZINE Poftiți la înghețată fierbinte!

5 locuri din țară unde poți mânca un burger bun 5 terase din țară cu bere artizanală

Pandemia ne-a transformat în clienți mai educați și mai pretențioși

O

dată ce s-a terminat cu starea de urgență, am călătorit prin Brașov, Sibiu și pe litoralul românesc, iar experiențele de pe terasele din aceste locuri, dar și de pe cele din București, mi-au confirmat una dintre bănuielile pe care le aveam: pandemia ne-a transformat pe mulți în clienți mai atenți la ceea ce consumăm. Și nu mă refer aici doar la atenția acordată felului în care sunt pregătite produsele, dacă personalul poartă mănuși sau măști etc., ci și la calitate. În perioada în care românii au stat în autoizolare, au fost destui cei care au început să-și mai schimbe stilul de viață și n-au fost puțini cei care au virat spre zona healthy & quality. Am avut timp să facem yoga și să ne transformăm sufrageria în sală de fitness (magazinele sportive din țară încă duc lipsă de gantere), am început să gătim mai des și cu ingrediente mai de calitate, unii dintre noi au avut în acele zile și răgazul necesar pentru a se documenta mai bine în ceea ce privește efectele pe care o alimentație sănătoasă le are asupra organismului și sistemului imunitar. Și frica a jucat un rol important aici, pentru că am tot văzut că virusul îi atacă cu predilecție pe cei care n-au avut cel mai sănătos lifestyle.

Totodată, pentru că nu s-a mai ieșit deloc în oraș, unii au avut mai mulți bani de cheltuit și și-au permis răsfățul de a experimenta, de a încerca produse mai calitative, lucru care le-a și schimbat gusturile în bine. De exemplu, am prieteni care pe perioada stării de urgență au înlocuit berea industrială cu cea artizanală, iar acum caută doar terase care

www.zilesinopti.ro

au în meniu așa ceva, pentru că și-au dat și ei seama că viața e mult prea scurtă ca să bei bere proastă. Și cu mâncarea lucrurile stau la fel. Nu mai ieșim atât de des în oraș, așa că ne permitem să dăm un pic mai mult, dar totul să fie mai de calitate. Cine zicea că suntem prea săraci ca să mâncăm prost, avea dreptate. De aceea am și făcut, în paginile ce urmează, o listă cu locuri din țară cu burgeri artizanali, cu prețuri care pot părea mai piperate, dar unde nu se face rabat de la calitate. În același timp, și cei din Horeca știu aceste lucruri și multe localuri au început să-și modifice meniurile tocmai în acest sens, incluzând mai multe opțiuni sănătoase sau premium. Nu în ultimul rând, o parte dintre terase au început chiar să sufere mici modificări (mai multe prize, Wi-Fi mai bun și zone mai umbrite) pentru a permite clienților să se mute aici cu biroul pentru o zi, deoarece au observat că lumea e sătulă de muncit în bucătărie sau sufragerie. Unii dintre proprietarii de terase ne-au spus că în ultima lună au primit din ce în ce mai multe mesaje în care sunt întrebați dacă se poate lucra remote din grădina lor de vară. Posibil ca până la sfârșitul verii să apară în meniurile teraselor și pachete de work remote, în care să primești apă și cafea nelimitată, plus câteva gustări, dar pe nota de plată să fie taxat și timpul petrecut la masă. Vrem nu vrem, pandemia ne-a schimbat obiceiurile de consum, era și normal, iar ăsta s-ar putea să fie singurul aspect pozitiv al acestei nenorociri.

PAGINA

43

GURMAND

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Poftiți la înghețată fierbinte!

Panet e o înghețată unică în România. Am descoperit-o la gelateria de înghețată artizanală Zelato.

Vara, e la îndemâna oricui să-și ia o înghețată ca să se răcorească. Dar există și înghețate versatile, cum se zice mai nou despre aproape orice prin reviste, care merg și în sezonul rece. Bunăoară, Panet, înghețata fierbinte.

Auzisem de ea, pe vremea când se putea călători fără restricții pe unde te tăia capul sau te ținea buzunarul și pe când ajungeam cât de frecvent reușeam pe tărâmuri catalane. Într-o noapte fierbinte stropită din belșug cu cocteiluri, un bucătar brazilian care nu voia să plece treaz dintr-un bar de lângă Rambla mi-a șoptit misterios că la Girona a apărut înghețata fierbinte, care poate fi consumată în orice anotimp.

PAGINA

44

Din această vară, e și în România. Așa că dacă vreți înghețată fierbinte, nu trebuie să vă uitați febril pe lista zborurilor fără restricții, e suficient să mergeți și să căutați un chioșc cochet în Herăstrău (cu tot respectul pentru noua denumire a parcului, ca orice bucureștean conservator, o să-i zic în continuare „pe vechi”).

Se găsește la gelateria Zelato, un brand nou de înghețată artizanală, care a îmbinat tehnici de gelaterie franțuzești și italienești pentru a crea înghețate pe gustul românilor. Printre acestea, se numără și Panet („pâinică” pe graiul lui Gaudi), de această dată, de inspirație catalană. E un desert fierbinte la exterior și rece la interior, ai senzația că mănânci înghețată pe pâine, doar că și

una, și alta sunt mult mai bune!

De fapt, e o brioșă umplută cu înghețată, care îți va ascuți și răsplăti papilele gustative.

Pe lângă Panet, pofticioșii se pot bucura de tot feluri de soiuri de înghețată artizanală, pe care la Zelato le pot combina cu brownie cu cafea, brownie cu arahide sau cu prăjituri cu fructe.

Dar cui îi putea veni ideea de a da o tentă românească unor înghețate speciale dacă nu cofetarului meu preferat? Și nu e doar al meu, drept dovadă, Ana Consulea a primit trei ani consecutiv titlul de „Cel mai bun Chef Cofetar din România”, la Gala Horeca Awards, iar anul trecut a fost desemnată „Pastry Chef of the Year” de către prestigiosul ghid Gault&Millau. Zice Ana, pe care o știți ca fondatoare la Zexe Braserie: „Întotdeauna mi s-a părut că brandurilor românești de înghețată le lipsește o parte foarte importantă – ludicul. Tocmai de aceea am ales și o imagine jucăușă, o voce zglobie și plină de zvâc care să ne reprezinte – Păsăroiul, expertul nostru în lucruri bune.

Zelato răspunde perfect nevoii de produse sănătoase într-o zonă suprasaturată de băuturi carbogazoase, chipsuri și acadele.

Pe lângă înghețata artizanală, la Zelato, părinții și copiii găsesc fresh-uri din fructe stoarse pe loc, limonadă, milkshake-uri din înghețată la alegere și alte deserturi create cu grijă față de sănătate”.

Ana, ai făcut din Panet ce ai făcut din Medovik, prăjitura mea favorită din toate timpurile, despre care bunica mea zicea, iar bunicile au totdeauna dreptate, că e ușor de făcut, dar greu de nimerit.

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

TOP

5 locuri din țară unde poți mânca un burger bun

B

urgerii nu sunt neapărat fast food, doar atunci când se face rabat de la calitate. Unul burger gourmet, consistent, gustos și cu ingrediente premium este nu doar un adevărat ospăț, dar și o masă sănătoasă. Ce-i drept, burgerii banali se găsesc pe toate drumurile (la propriu) și e mai greu să descoperi un local care servește burgerii buni. Așa ne-a venit ideea acestei liste, cu 5 locuri care te vor face să privești cu alți ochi burgerii:

BUCUREȘTI SWITCH.EAT  Strada Horei nr. 34  0726.023.881 Switch.Eat e un jucător cu vechime pe piața burgerilor din București. Au un meniu generos, cu tot felul de surprize interesante. Dacă nu ne crezi, îți spunem doar atât: într-o perioadă aveau și burgeri din carne de crocodil. Pur și simplu nu o să te ierți dacă, atunci când rătăcești după un burger bun, nu treci și pe aici.

BRAȘOV GRĂTAR URBAN  Michael Weiss 11  0731.832.033 După o drumeție pe munte, meriți să te recompensezi cu un burger gourmet, cu ingrediente de calitate, preparat pe cărbuni în cuptorul Josper (o combinație între un grill și cuptorul clasic).

Dar, ce să mai lungim vorba, unii dintre cei mai buni burgeri din tot Brașovul îi vei găsi la Grătar Urban. Gândește-te la asta când ești pe Tămpa și vei coborî mai repede.

TIMIȘOARA MEAT BUSTERS  Gheorghe Lazăr 1  0770.922.511 Meat Busters sunt prezenți la mai toate festivalurile de street food din țară, pentru că au început și s-au impus pe piața food truck-urilor cu o www.zilesinopti.ro

camionetă-restaurant, dar cu timpul au deschis și un gastropub în Timișoara, iar acesta a devenit locul unde trebuie neapărat să mergi atunci când ți se face poftă de un burger bun.

CLUJ MUURA  Strada Franklin Delano Roosevelt 2  0733.051.562 Muura este unul dintre locurile din Cluj cu cele mai bune fripturi, dar și cu cei mai deosebiți burgeri. Au foarte multe lucruri bune în meniu, dar când vine vorba de burgeri, un lucru e clar: vei vorbi numai în interjecții după prima îmbucătură.

E cu siguranță genul de loc în care te vei întoarce să mai încerci ceva.

IAȘI VIVO FUSION FOOD BAR  Moldovei 20  0720.626.656 Când a intrat pe piața din București, Vivo a făcut ravagii.

Lumea stătea la coadă ca să prindă un loc la masă pentru a încerca burgerii de aici. Dar Vivo a pornit din Iași, unde există încă din 2013. De asemenea, din 2015 Vivo e nominalizat în fiecare an la categoria „Cel mai bun restaurant steakhouse/ burger” în cadrul Galelor Horeca Awards.

PAGINA

45

PUB

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

De 4

vermut

Am băut și am savurat patru vermuturi la PowWow. Au fost wow!

Când am auzit de evenimentul „Me gusta vermut!”, mi-am zis că acolo e de mine.

Pentru că i-au dat „particip” prietenii mei.

Pentru că PowWow e un club de socializare din buricul târgului, lângă Biserica Albă, la intersecția dintre Calea Victoriei și toată relaxarea pe care ți-o poate oferi o terasă de vară, mai pe seară. Și pentru că sunt invidios pe E.F. Benson, care a descoperit înaintea mea că vermutul te poate face să pari strălucit, cu excepția cazurilor în care te face să pari idiot. Diferența dintre cele două ipostaze e conferită de numărul de pahare pe care le poți duce. Cu riscul de a părea lăudăros, pot mai mult de patru pahare, rămânând în limitele consumului responsabil. Dar într-o toridă seară de vară a straniului an 2020, m-am oprit la patru, deoarece venisem pentru degustare, nu pentru un concurs de pahare.

Am deschis seara cu Filipetti rosso, un vermut din Torino, în semn de omagiu față de locul în care, la jumătatea secolului XVIII, a fost produsă această licoare. Inițial, în scopuri medicale. Am savurat ca un cunoscător, deși nu mă pretind, cu înghițituri mici și o expresie de concentrare pe chip, această doctorie dulce-amăruie. Cuburile de gheață și-au făcut treaba - știți că expresia „on the rocks” vine PAGINA

46

de la pietricelele de râu cu care să răcorea odinioară tăria? -, așijderea măslinele verzi.

Iar pentru că e la modă acompaniamentul dintre băutură și mâncare, a alunecat foarte bine o tartină cu anșoa. Mă rog, și a doua, dacă tot am pierdut anul ăsta, la scor de maidan, lupta cu trupul de plajă. În ordinea numerelor de pe tricou, a venit rândul unui pahar de Forcalquier. Provine din Provence și e un vermut zămislit pe bază ierburi aromatice locale. Un tonic bun a îmbogățit paharul, iar o crenguță de cimbru l-a înmiresmat. De această dată am crănțănit tartinașe cu prune afumate și bacon.

A treia strigare are un nume răsunător Rinquinquin. Alt vermut franțuzesc, fabulos de răcoritor, nobil infuzat cu piersică și echilibrat cu apă tonică și cu lămâie. Atât de aromat încât merită acompaniat chiar și cu o banală tartină cu hummus.

Seara care s-a împărțit la patru s-a încheiat cu o altă creație frțuzească, Noix de Saint Jean. Am descoperit fără efort o aromă discretă de nuci în acest vermut roșu și l-am împrietenit, nici asta n-a fost greu deloc, cu o tartină gratinată cu brânză Brie. Propunerile făcute de The Liquor Store și consumate la PowWow au confirmat atât faptul că joia e noua vineri, cât și farmecul inegalabil al unor băuturi savurate la o terasă din centru. Dar, pe legea mea, nu văd niciun impediment să fie date pe gât și în balcoane din cartiere.

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 terase din țară cu bere artizanală

C

e e mai bun ca o bere artizanală rece, când afară s-a instalat canicula? Două beri artizanale reci! Așadar, iată 5 terase din țară unde vei găsi multă bere bună, făcută de oameni pasionați de această licoare și care pun calitatea pe primul loc. Singura problemă e că e posibil să vrei să încerci cât mai multe sortimente și atunci realitatea devine un pic cam acidulată.

București  ZEPPELIN PUB Un adevărat templu al berii bune, Zeppelin este un must pe orice listă de pub crawling.

Se găsesc multe sortimente de bere artizanală autohtonă, dar și foarte multe beri craft străine.

Găsești aici și rarități, specialități, curiozități, trebuie doar să vii cu poftă de băut și deschidere către toate cele peste 100 de sortimente de bere.  Str. Marin Serghiescu 7  0734.608.838 Brașov  FIXELLI Când vrei să scapi de aglomerația din centrul vechi al Brașovului și să bei o bere bună pe o terasă plină de verdeață și oameni interesanți, mergi la fixelli. Pe lângă beri artizanale și cafea bună, vei găsi aici și multe biciclete și accesorii pentru acest minunat vehicul. E posibil să vii pentru o bere, dar să pleci acasă cu o bicicletă.  Str. Victor Babeș 32  0770.492.176 Timișoara  RECIPROC Și timișorenii sunt pasionați de berea artizanală. Au câțiva berari care fac niște băuturi senzaționale. La Reciproc, „un loc unde pasiunea pentru gust și calitate se întâlnește www.zilesinopti.ro

cu solidaritatea, iar impactul local, cu miza globală a unei economii echitabile”, găsești peste 50 de beri artizanale românești. Să tot vii, să le încerci pe toate!  Str. Mărășești 14  0756.081.961 Cluj  BLEND. BREWS & BITES În Cluj poți merge la sigur la Blend.

Brews & Bites, pentru o bere bună și un brunch pe măsură.

Localul are în meniu peste 70 de sortimente de bere artizanală, atât la draft cât și la sticlă, iar aici ai toate șansele să găsești cele mai noi beri artizanale de pe piață. Unde mai pui că organizează și tot felul de evenimente dedicate berii craft din România.  Str. Piezișă 8  0770.552.957 Iași  BEER ZONE Pentru bere bună în Iași, Beer Zone este cu siguranță locul în care trebuie să mergi. Aici au peste 200 de sortimente de bere și 24 de beri la draught. Bineînțeles, vei găsi aici și tot felul de experimente ale berarilor români, care nu se mai satură să-și exerseze creativitatea cu această licoare.  Str. Alexandru Lăpușneanu 16  0761.239.673 PAGINA

47

POVEȘTI DE SUCCES

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Lăptăria cu Caimac

Lactate românești de calitate și de milioane de euro Cu o experiență de marketing de peste 10 ani în agenții de publicitate și corporații, Mădălina și Adrian Cocan, fondatorii brandului Lăptăria cu Caimac, au considerat că este un pas firesc să pună pe picioare o fabrică de procesare a laptelui, având deja ferma de vaci a părinților Mădălinei.

De la ideea afacerii, la punerea ei în practică, au trecut 4 ani. Deschiderea noii linii de business în România nu a fost un lucru ușor și s-a realizat în urma unei investiții de 5 milioane de euro (fonduri europene și împrumut bancar).

Cum a apărut Lăptăria cu Caimac?

Lăptăria cu Caimac a apărut în 2018, când cu puterea și dorința de a produce lactate de calitate, sigure, nutritive și fără adaosuri, am pus în funcțiune o fabrică modernă, în care îmbuteliem lapte de la vacă de cea mai bună calitate, în ceea ce privește conținutul de grăsimi, proteine și lactoză. Lapte curat, cu minimum posibil de germeni și celule somatice, datorită celor mai noi tehnologii.

PAGINA

48

Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre Lăptăria cu Caimac.

O noutate ar fi că am început să exportăm în Spania și, în curând, și în alte țări din Europa!

Povestiți-ne un pic despre produsele voastre, prin ce se deosebesc ele de oferta concurenței?

Astăzi avem aproximativ 2500 de animale, din care 1000 de vaci de muls. Vacile noastre sunt de rasă pură, cu pedigree (Holstein Friesian) și le creștem în stabula-

ție liberă. Adică la fermă, libere, nelegate, în adăposturi semideschise. Dorința noastră, încă de la început, a fost să creăm lactate de specialitate bazate pe rețete tradiționale românești, simple, gustoase și autentice. Astfel, pentru produsele noastre am optat pentru o pasteurizare la o temperatură mai scăzută decât cea obișnuită, pentru calitatea laptelui care astfel nu își pierde din nutrienți și aminoacizii buni, un lapte cu o cantitate de grăsime variabilă, între 3,8% și 4,1%, așa cum îl dă vaca, newww.zilesinopti.ro

August 2020

omogenizat, lăsat benefic pentru organism, care metabolizează doar cât are nevoie din laptele integral.

Produsele Lăptăria cu Caimac, care acum numără 13 (ultimele 2 se vor lansa pe piață în aceste zile, ciocolata-n lapte și iaurt cu sare) sunt 100% naturale, românești, păstrând tradiția consumării și procesării unui lapte proaspăt muls, dar îmbinat cu necesitățile siguranței alimentare. Nu conțin lapte praf sau amidon, agenți de îngroșare sau stabilizatori sau alte chimicale.

Astfel, calitatea lactatelor se regăsește în fiecare etapă a procesului de producție.

Cum arată Lăptăria cu Caimac în cifre? În primele 6 luni au fost vândute produse (lapte de la vacă și iaurt natural) în valoare de 550.000 euro. Un an mai târziu, fabrica a avut o cifră de afaceri de 4,175 milioane euro (creștere de 759% față de anul lansării brandului), cu o medie de 6 produse distribuite în aproximativ 900 de magazine retail și comerț tradițional. Tot în 2019, numărul angajaților din fabrică a ajuns la 53. În 2020 fabrica estimează vânzări de 11 milioane euro, o medie de 14 produse distribuite în aproximativ 2000 de magazine din țară. Tot anul acesta numărul de angajați a ajuns la 80 în iunie și estimăm că până la finalul anului se vor mai alătura alți 10 colegi. Estimarea de creștere pentru acest an este de 265%.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit

POP CULTURE MAGAZINE

aduse pe rafturi. Ne dorim consumatori responsabili și atenți la ceea ce mănâncă, care să ofere un feedback companiilor și producătorilor și să sesizeze neregulile din industrie, ori de câte ori este cazul.

în cei doi ani de existență pe piața din România?

Cum una dintre dorințele noastre a fost și este în continuare producerea de brânzeturi de calitate, fine, maturate, ne-a luat mult timp recrutarea unui brânzar cu experiență. În continuare ne dorim să ni se alăture în echipă încă un coleg brânzar, pentru că nu vom înceta sa dezvoltăm produse artizanale de calitate excepțională, așa cum am făcut de la început.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă produsele voastre asupra obiceiurilor de consum ale românilor?

Pentru noi ar fi ideal să ajungă consumatorul român să facă o selecție ținând cont mai mult de calitatea produselor în defavoarea cantității. Odată ce consumatorul va tria și prefera din ce în ce mai mult produse „curate”, cu ingrediente naturale, în detrimentul celor de volum, industria alimentară va trebui să înceapă să cearnă lista de produsele

Ce planuri aveți pentru Lăptăria cu Caimac pentru următori ani?

După atingerea capacității de producție, Lăptăria nu va căuta extinderea capacității pe aceleași produse, ci adăugarea unor produse noi, în special kefir și branzeturi fine. Există o limită cantitativă a laptelui românesc de cea mai bună calitate și nu dorim să ne îndreptăm spre alte categorii de produse. O parte a producției va merge spre export, există o cerere semnificativă pentru produse de înaltă calitate, în special în categoria super fresh.

Vom continua să investim în performanța ecologică a companiei, atât în ceea ce privește consumul de apă și energie, cât și în zona de pierderi și risipă alimentară.

Pregătim o investiție într-un sistem de recuperare și refolosire ambalaje, cu automate care vor oferi bonuri valorice în schimbul ambalajelor.

Pregătim o stație de biogaz și am implementat foarte multe proceduri pentru reducerea CO2, pentru a folosi extensiv bălegarul ca îngrășământ. Ne propunem ca până în 2030 să fim o companie „carbon neutral” , complet integrată într-un sistem de economie circulară.

PAGINA

49

COOL TRAVEL

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Albastru (Corbu)

3 plaje frumoase din România, unde distanțarea e posibilă E din ce în ce mai clar că vacanțele în afara țării devin din ce în ce mai problematice în contextul pandemiei de COVID-19, care arată mult mai rău decât la începutul stării de urgență. În același timp, vedem zilnic la știri cât de aglomerat e litoralul românesc. Dar există și alternative mai sigure (și mai frumoase) la stațiunile foarte populare de la malul Mării Negre, unde distanțarea e posibilă. Iată 3 astfel de sugestii.

Cochilia (Tuzla) Cochilia a devenit rapid una dintre cele mai fotogenice plaje de pe litoral, unul dintre locurile care, din poze, pare mai degrabă de pe o insulă grecească.

Este o plajă amenajată cu mult bun gust, cu hamace, cu perne imense, în loc de șezloange, şi leagăne în mare, dar şi cu un bar situat la înălţime, pentru o privelişte de care te saturi cam greu și la care vei tot visa. Prețurile mai mari și faptul că e o plajă izolată, fac din Cochilia un loc mai exclusivist și în care poți să mergi la plajă cu tot cu distanțarea socială necesară în aceste luni. Ține minte că trebuie să-ți faci rezervare pe cochilia.ro ca să poți să vii aici.

De asemenea, pe plajă mai au loc din când în când și concerte, iar cei de la Electric Castle au stabilit la Cochilia un Creative Camp în cadrul căruia câțiva artiști și producători vor compune muzică nouă în fiecare săptămână.

PAGINA

50

Albastru a apărut pe plaja sălbatică de la Corbu la mijlocul lunii iulie, se află la 160 de metri de buza mării și este un beach bar foarte frumos, cu atmosferă boemă și oameni cool. E locul ideal pentru a te relaxa și pentru a te retrage la umbră de pe nisipul încins, atunci când vii să petreci o zi întreagă pe această plajă puțin populată în timpul săptămânii. Barul este plin de plante, are leagăne, perne pe care poți să lenevești la o bere, dar și un fost turn de salvamar (recondiționat) de unde te poți convinge singur de cât de mult albastru se află în jurul tău aici. În plus, vei găsi și un meniu cu feluri delicioase de mâncare făcute de Chef Alexandru Niță, fost concurent la MasterChef.

Sfântu Gheorghe La Sfântu Gheorghe se ajunge mai greu, dar merită, pentru că plaja de aici pare infinită și se mai spune că ar avea și cel mai fin nisip de pe tot litoralul românesc. Din sat până la plajă faci în jur de 20-30 de minute pe jos. Găsești doar un mic beach bar la intrarea pe plajă, de unde-ți poți cumpăra o băutură rece. Altfel, nu mai există nicio construcție cât vezi cu ochii. În plus, între 12-16 august la Sfântu Gheorghe, în interiorul zonei de camping, are loc Festivalul Internațional de Film ANONIMUL. Anul acesta el va cuprinde două competiții de scurtmetraje, românești și internaționale, precum și proiecții de film de lungmetraj, urmate de întâlniri și dialoguri între cineaști și public, totul în aer liber. www.zilesinopti.ro