Zile și Nopți Brașov iunie 2020 by Zile si Nopti

POP CULTURE MAGAZINE

REVISTA A FOST TIPARITĂ CU RESPECTAREA TUTUROR REGULILOR DE IGIENĂ ȘI PREVENȚIE

#STAYSAFE

IUNIE 2020 | WWW.ZILESINOPTI.RO

Performing Arts: Olimpia Melinte | Arta actorului: Andreea Vasile | Povești de succes: Frez foodpanda: Folosește codul de voucher zilesinopti15 și obții o reducere de 15 lei Pop-up stories: Vedete de film care fac muzică | Studio Ghibli: Un fenomen al culturii nipone



Comenzi online

scaneaza aici



Iunie 2020

Editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Visul unei nopţi (de concediu) de vară Ioan BIG, publisher Deranjat de primele raze de soare, mormăi nemulţumit şi mă întorc pe partea cealaltă. La naiba, sunt în vacanţă, am tras ca nebunu’ la serviciul de-acasă până acum şi am şi eu dreptul să mă odihnesc. Nu să fiu treaz la 5.55 dimineaţa că atunci am fost programaţi pentru micul dejun în seria de turişti cu nr. 43. Copilul e însă nerăbdător să ajungă pe plajă, aşa că mă preling din aşternuturi, aproape mă înec în dezinfectant şi ne luăm locul în rândul de abulici care aşteaptă ca seria 42 să elibereze mesele. Avem doar 5 minute să ne halim oul fiert şi-o juma’ de roşie până intră 44 în locul nostru, aşa că mă ard cu cafeaua încercând să sorb în mers din paharul de unică folosinţă, cu ochii pe stickerele ce arată traseul safe spre ieşirea la mare. Normal c-am uitat să iau termometrul, măştile de rezervă şi colacul lui fii-mea şi tre’ să mă furişez până în cameră fără a fi văzut de micii arafaţi care mişună vigilenţi peste tot. Sunt simpatici zeloţii în combinezoanele lor în culori estivale ce predispun la visare dar n-am chef să-mi ipotechez casa să le plătesc lor amenda. Mă ţin totuşi de program şi la ora 6.52 ne ocupăm disciplinaţi pătrăţelul de nisip repartizat. E mişto până îţi identifici locul, e ca un treasure hunt. Timp de 4 minute îl inspectez să nu ‘moştenim’ vreun obiect posibil contaminat şi verific voios cu ruleta laser respectarea distanţei faţă de şezlongurile vecine, în alte 2 minute îi fixez locatorul GPS copilului şi tot atâtea îmi trebuie ca să văd dacă ştie care îi e perimetrul alocat pentru joaca în nisip şi ora în care-l poate folosi. Gata, s-a făcut 7.00 şi mă pot bucura din plin că sunt la Marea Neagră. Am timp, în sfârşit, www.zilesinopti.ro

pentru mintea, sufletul şi corpul meu. Mintea mi-o ţin în priză prin studiul entuziast al noii ordonanţe privitoare la distanţarea socială în probabilitatea posibilă a producerii cu siguranţă a situaţiilor incerte, cât despre suflet... mă unge pe suflet o bere după ce-am stat optimist s-o cumpăr la coada distanţată pe kilometri întregi, până pe faleză. În privinţa corpului, sunt pe mâini bune, îmi zic alţii în detaliu ce trebuie să fac. Ăla de la ghereta cu pizza, cu toate că are cercel, le ştie cu epidemiologia, cel care fluieră când sectorul nostru de plajă are dreptul la 10 minute în mare - cool, ca pe vremuri în tabără, la Năvodari – a fost ofiţer în servicii, ca să nu spun că mascatul de la duşuri e expert în managementul riscurilor. Mă reconfortează gândul că sunt plătiţi din bani publici şi deci toţi sunt profesionişti competenţi. Păi cu ordinea asta în relaxare, concediul pe litoral e un vis, nu? Nasol e că m-am trezit brusc din el după ce un covidiot şi-a băgat gipanul pe petecul lui de plajă că el vrea vacanţă Drive-In şi nu l-a fluierat nimeni că încalcă vreo restricţie. M-am trezit şi mi-am pus un screensaver cu munţii Himalaya. Observatie: cifrele din vis par a fi la fel de bine justificate ca şi majoritatea celor din documentele emise de autorităţi în perioada crizei.

PAGINA

CUPRINS

POP CULTURE MAGAZINE

Muzică / pagina 19

EAT&DRINK

RAFTUL CU VINYLURI. 1970 a fost un an �� pagina 19 1970 a fost un an bun pentru muzică. Răgazul fortuit cauzat de virus în care am rămas izolaţi ’ca pe o insulă pustie’ cu discurile noastre favorite ne-a reamintit lucrul ăsta. Sunt multe cele peste care 50 de ani au trecut fără ca valoarea artistică şi capacitatea de a transmite emoţie să le fie afectată. Noi îmbătrânim, muzica nu.

Ieșitul la terasă, un thriller cu multe necunoscute �� p 43

FIONA APPLE - Hipersensibilitatea unei mari artiste aflate în autoizolare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pagina 20 Albumul Fionei Apple poate fi considerat un vârf al artei contemporane şi nu doar al muzicii pop(ulare), o referinţă pentru remodelarea individului în raport cu societatea în acest apăsător an 2020.

Artă / pagina 23 Comics ART - The Joker la 80 de ani

��

pagina 23

ARTIȘTI URBANI: IRLO �� pagina 24 Pentru pasionații de street-art, IRLO nu mai are nevoie de nicio prezentare, pentru că este unul dintre cei mai cunoscuți artiști din România. Performing Arts: OLIMPIA MELINTE �� pagina 27 Olimpia Melinte este o fiinţă înşelătoare. În cel mai frumos şi impresionant sens al cuvântului. După fiecare rol în care o vedem performând ne dă senzaţia că am ajuns să o cunoaştem. Următorul însă ne dovedeşte întotdeauna că ne-am înşelat. Arta actorului: ANDREEA VASILE �� pagina 31 Cu 5 ani în urmă Andreea Vasile a intrat în viaţa multora dintre noi prin intermediul micului ecran ca “doamna boss” Nico, parte a universului sumbru imaginat în serialul Umbre.

Film / pagina 35 Piața de film românesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pagina 35 DOCUMENTARE: Filme care să te pregătească (mental) pentru revederea cu marea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pagina 36 CINE COMBO: Poveşti spuse cu... pasiunea pentru gătit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pagina 37 SERIALE: 3 seriale cu și despre femei . . . . . . . . . . . . . . pagina 38 STUDIO GHIBLI: Un fenomen al culturii nipone . pagina 41 PAGINA

Gurmand: �� p 44 Trendy: kit-ul de oaie 5 restaurante din țară unde poți mânca o salată bună �� p 45 PUB �� p 46 Bitter Truth Pink Gin 5 baruri din țară unde bei un cocteil deosebit �� p 47 TO KILL FOR �� p 10 WISH LIST cu chestii mișto din care să se poată inspira oricine.. POP-UP STORIES: �� p13 Vedete de film care fac muzica TRAVEL&MUSIC �� p 18 Toate drumurile duc la Elton John, dar trec prin Köln POVEȘTI DE SUCCES �� p 48 FREZ: Oameni de creație, experimente culinare și cafea bună ANIVERSARE �� p 50 Jesus Christ Superstar www.zilesinopti.ro

Iunie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

Echipa Zile și Nopți

Ioan BIG publisher

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Este autor al volumelor “Blue, Black & White: Povestea Rolling Stones”, “Sexul... crucea lui Ken Russell”, “Eric Clapton” şi “Era Punk”. Cea mai nouă carte a sa, “Zombies in secolul 21”, este în curs de publicare.

Pentru ediția de mai ZILE ȘI NOPȚI, Ioan Big a scris următoarele texte:  Editorial / pag. 3,  Pop-up Storie’s / pag. 13,  Actori care cântă prost în filme / pag. 16,  Raftul cu vyniluri / pag. 19,  Art Pop Icon / pag. 20,  Dialoguri fără note / pag. 21,  Comic’s art / pag. 23,  Performing Arts / pag. 27,  Arta actorului / pag. 31,  Cine Combo / pag. 37.

A absolvit Facultatea de Litere cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române. A debutat în romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008), a tradus Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara (Polirom, 2008) și a publicat proză scurtă în revista Tataia.

Gruia DRAGOMIR redactor

Horia s-a născut la Praga, în 1969. Avea să fie adus în ţară la şase săptămâni de la naştere şi lăsat să crească aici. E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV (TVmania) şi reviste lucioase...

Pentru ediția de mai ZILE ȘI NOPȚI, Horia Ghibuțiu a scris următoarele texte Gurmand: Trendy: kit-ul de oaie / pag. 44,  Drink: Bitter Truth Pink Gin / pag. 46

REDACTORI ȘI CONTRIBUTORI: București: George Mihalcea, Teodora Bratu, Delia Mitrache, Berti Barbera, Monica Felea, Andrei Popov; Cluj: Bianca Bota; Brașov: Bianca Ivașcu, Antoneta Galeș, Maximilian Radu Munteanu; Iași: Mirela Podea. PAGINA

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Marius Vâlsănescu, marius.valsanescu@zilesinopti.ro Publicitate print: Regia MGSI, Valeria Iliescu, valeria.iliescu@mgsi.ro Alexandru Popescu, alexandru.popescu@kisstv.ro Publicitate online: Alexandru Cârcei, alexandru.carcei@whitemedia.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Pentru ediția de mai ZILE ȘI NOPȚI, Gruia Dragomir a scris următoarele texte:  Travel & Music / pag. 18,  Artiști urbani / pag. 24,  4 filme care să te pregătească (mental) pentru revederea cu marea / pag. 36,  Seriale / pag. 38,  Eat&Drink / pag. 45/47,  Povești de succes / pag. 48

Horia GHIBUȚIU redactor

ZILE ȘI NOPȚI POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar. Nr. 6 - iunie 2020 Tiraj: 20.000 exemplare

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, raduganea@raduganea.com Online/Social Media: Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Publicitate: Marius Vâlsănescu, marius.valsanescu@zilesinopti.ro Online: Miruna Enescu, bucuresti@zilesinopti.ro Redacție: traffic@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redacție: Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro Publicitate: Marius Vâlsănescu, marius.valsanescu@zilesinopti.ro Bogdan Vîlsănescu, bogdan.vilsanescu@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul paul.andrei@zilesinopti.ro EDIȚIA DE CLUJ: Distribuție: Pop Eugen Claudiu EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Mirela Podea mirela.podea@gmail.com Vânzări/distribuție: Ștefan Andrei, stefan.andrei@zilesinopti.ro Francize ZILE ȘI NOPȚI: Timișoara, Sibiu, Oradea, Pitești, Bistrița. Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată. Editor: City Guide Media SRL. Brașov, Str. Octavian Goga nr. 9A

www.zilesinopti.ro

Iunie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

Gurmand sau Chef, comanzi în siguranță pe foodpanda “Astăzi aș mânca... o pizza cu multă mozzarella și peperoni, un burger bine făcut și aromat sau poate o ciorbă ca la mama acasă?” Îți sună cunoscut? Pe foodpanda avem câte un restaurant pentru fiecare poftă culinară. Comandă cu încredere și noi îți garantăm că preparatele tale preferate ajung la tine în deplină siguranță. Mai mult, toată luna iunie, dacă nu ai mai comandat pe foodpanda, primești 15 lei discount pentru comenzi de minimum 30 de lei la peste trei sferturi din restaurantele noastre, folosind codul de voucher zilesinopti15. Dar dacă ai o rețetă proprie pe care vrei să o încerci și dorești să intri în rolul unui adevărat chef pentru o oră sau două, te anunțăm că poți comanda acasă ingredientele de care ai nevoie din selecția de produse de la cora România, direct din aplicația foodpanda. Deci, ce mai aștepți? Orice ai poftă să mânânci, găsești la un click distanță pe foodpanda! Livrăm rapid și sigur. www.foodpanda.ro

Iunie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

Ilustrațiile care mulțumesc doctorilor se transformă în bani pentru lupta împotriva Covid-19 În numărul din luna mai, la rubrica „Artiști urbani” ți-am prezentat-o pe Wanda Hutira. La scurt timp după apariția revistei, prin orașele din România au apărut și ilustrațiile ei înfățișând cadrele medicale din linia întâi a luptei cu pandemia de COVID-19 în posturi de sfinți și zei. Imaginile sunt parte dintr-o campanie derulată de agenția McCann, iar scopul este unul cât se poate de bine intenționat și de frumos: de a le mulțumi celor care-și riscă viețile pentru a le salva pe ale altora. Însă, panouri stradale cu aceste imagini au generat un scandal alimentat de Biserica Ortodoxă Română, de trolii de pe internet, care i-au jignit și amenințat pe inițiatorii campaniei, și de unele persoane publice și politicieni cu mentalități ultra-conservatoare. Pe de altă parte, Biserica Catolică, a apreciat inițiativa numind-o „o idee frumoasă”. „Când am gândit această campanie, nu am intenționat să ofensăm sau să provocăm pe cineva. Mulți români gândesc și spun în aceste zile că medicii noștri fac adevărate miracole în lupta cu pandemia de COVID-19. Echipele de creație din McCann au ilustrat această stare de spirit în zeci de execuții, printre care se numară și cele ale Wandei Hutira, care a ales să prezinte personalul medical în ipostaze ale unor entități cu puteri extraordinare, așa cum sunt ele întipărite în imaginarul colectiv. Opțiunea artistică îndrăzneață abordată în aceste ilustrații nu a fost în niciun caz subordonată unui scop politic, religios sau de altă natură, ci un gest de recunoștință pentru medici, la fel de public precum e efortul lor de mare.”, spune Cătălin Dobre (Chief Creative Officer McCann). PAGINA

www.zilesinopti.ro

Iunie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

(mămici cu mai mulți copii și cu un trecut foarte dificil, care au fost victime ale violenței domestice sau ale traficului de ființe umane, ori persoane adulte fără adăpost, persoane private de libertate, cumulând adicții sau dizabilități).

Din dorința de a menține campania într-o zonă pozitivă, McCann a decis să retragă panourile cu ilustrațiile Wandei strict din anumite locații unde conversația era polarizată. Panourile au rămas însă în alte locații (chiar și azi) unde au fost apreciate și susținute de către autorități și public. De asemenea, ilustrațiile din campania „Medicii Eroi” au început să-i ajute în mod direct pe medici. „Pentru că ne-am dorit să transformăm aceasta situație negativă în ceva pozitiv, cu ajutorul ONGului Remesh, panourile care au fost retrase sunt în proces de a fi transformate în genți și alte articole, care vor fi ulterior scoase la licitație. Banii obținuți în www.zilesinopti.ro

urma licitației online vor fi donați către aceeași cauză #ReușimÎmpreună.” mai spune Cătălin. ONG-ul Remesh a fost fondat la inițiativa asociației Ateliere Fără Frontiere și este specializat în reciclarea materialelor publicitare pe care le transformă într-o gamă de produse unice, oferind astfel soluții pentru mediu, dar și un loc de muncă oamenilor aflați în dificultate

De asemenea, cu susținerea echipei Printoteca, zecile de vizualuri ale artiștilor din McCann România au fost imprimate pe tricouri și scoase la vânzare pe site-ul lor, profitul câștigat de pe urma vânzării tricourilor urmând a fi donat către inițiativa #ReușimÎmpreună care ajută spitalele din România să lupte împotriva pandemie de COVID-19. Așadar, povestea campanie „Medicii Eroi” merge înainte chiar și dincolo de existența ei pe panourile stradale, dincolo de orice scandal, și continuă să facă bine pe mai multe planuri și nu doar simbolic, ci cât se poate de concret, cu bani și donații pentru cei care se luptă să facă lumea mai bună sau pentru cei care chiar au nevoie.

Iunie 2020

To kill for...

POP CULTURE MAGAZINE

Toate planurile mele pentru 2020 au fost date peste cap. În tot acest răstimp, una din temerile mele cele mai mari a fost că nu știu când mă voi mai revedea cu colegii de breaslă pe care îi admir și prețuiesc. Așa că de îndată ce vom reveni la o minimă normalitate, voi vrea să pornesc într-un tur gastronomic în care să vizitez câteva din restaurantele la care gătesc talentații și pasionații mei colegi și să mă bucur de toate preparatele la care poftesc. Voi încerc să ajung desigur la Voila și Maize în București, dar și la Noua, Anika sau Blid, în Sibiu la Syndicat Gourmet, în Cluj la Fragment și Baraka, dar și la laboratorul meu preferat de patiserie la Madrione. Totodată vreau să respir aer curat și să mă bucur de gusturi autentice la brunch-urile din Colinele Transilvaniei. Există și un pic de bine în tot răul din perioada asta, iar oportunitatea de a ne concentra mai mult pe turismul intern și pe ceea ce oferă România, din punct de vedere al ospitalității și gastronomiei, e una de care sper să mă pot bucura. PAGINA

Tender is the Flesh de Agustina Bazterrica, o carte macabră despre ideea de a supraviețui umanității, pe care o aștept nerăbdătoare, are data de lansare stabilită undeva la finalul acestei veri. O distopie despre dezumanizare și canibalism, ne transportă într-o societate lovită de un virus care ucide o mare parte din animale. În acest context oamenii sunt crescuți pentru a fi sacrificați, mâncarea nemaifiind suficientă, producânduse astfel portretizarea unei civilizații obișnuită să trăiască zi de zi cu teamă, ceea ce nu sună foarte diferit de sentimentele care animă societatea de azi. www.zilesinopti.ro

GRUIA DRAGOMIR – Redactor ZN

Anul acesta, pe 10 iulie, la distanță de 9 ani de la ultimul mixtape, The Streets va lansa unul nou, care se va intitula „None of Us Are Getting Out of This Life Alive”. De pe el am ascultat deja „Where The F* & K Did April Go” și „Call My Phone Thinking I'm Doing Nothing Better”, care sună într-un mare fel și sunt exact „my cup of tea”. Așa că abia aștept să includ noul mixtape The Streets pe coloana sonoră a acestei veri, care se anunță atipică și cel puțin interesantă.

DELIA MITRACHE – Redactor ZN

MĂDĂLINA SANTA, Chef Szikra

Cu toții avem lucruri sau experiențe pentru care ne-am dorit ca noul an să vină mai repede. Bineînțeles, e greșit să-ți trăiești viața fiind tot timpul în expectativă, dar nu despre asta este vorba aici, ci despre un wishlist cu chestii mișto, din care să se poată inspira oricine atunci când caută să-și facă mai interesant timpul care se scurge între două dorințe personale.

La un an de când am pus mâna pe ea pentru prima dată (și răsfoită de încă câteva ori) am recitit 1Q84 de Haruki Murakami. Frecvent revin la cărțile preferate și caut o nouă perspectivă din care pot privi povestea. Trebuie să recunosc că, pentru prima dată, mi-am dat seama că povestea are finalul fericit pe care nu îl merită. Poate reușesc, la fel ca personajele, să ajung într-o altă lume unde pe cer sunt două luni și acolo să găsesc un al patrulea volum cu un alt deznodământ.

Am avut numai sentimente de antipatie pentru Beethoven. Prin ianuarie am avut epifania și evident că am îmbrățișat tot clișeul: să mă îndrăgostesc formidabil de muzica lui, tocmai în Anul Beethoven 250. Închipuiți-vă surmenajul: să descoperi așa ceva și să nu poți participa la concerte live, ca și cum o mare parte din suplețea misterioasă a muzicii a fost furată. Dar nu a fost degeaba: pe durata carantinei am realizat că muzica lui chiar e medicament curat.

Hans Zimmer în concert la Antwerp, pe 21 februarie 2021. Un oraş pe care îl iubesc şi un compozitor de a cărui muzică nu mă satur, indiferent că e OST-ul de la Gladiator, The Rock sau Driving Miss Daisy. L-am văzut deja live la Londra şi la Sofia, dar neapărat vreau să-l prind şi de data asta, mai ales că (sper eu) va avea în repertoriu şi „prospături” din blockbusterele (de)mult aşteptate: Dune, No Time to Die, Wonder Woman 1984 şi Top Gun.

Dacă scap cu bine din pandemie (deși m-am obișnuit poate prea mult cu izolarea...), mi-aș dori să ajung, culmea, ori în Laponia, la Rovaniemi (e un vis mai vechi, nu chiar din copilărie); ori în India, unde visez demult, în secret, să călătoresc, în ciuda impresiilor controversate ale unora și altora dintre cei care se întorc de acolo. Poate chiar într-un ashram. Sau, dacă nu, măcar oriunde pe malul mării în Grecia.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

IRINA MACEDONSKI, PR cultural

POP CULTURE MAGAZINE

IAROMIRA POPOVICI, Scriitoare

IOAN BIG – Redactor ZN

TEODORA BRATU – Redactor ZN

Iunie 2020

TEXT DE IOAN BIG

POP CULTURE MAGAZINE

POP-UP STORiEs Muzica în viaţa unor vedete de cinema Luna trecută, tânărul actor texan în plină ascensiune Caleb Landry Jones (Get Out, serialul Twin Peaks), ce va putea fi văzut în toamnă în drama SF BIOS alături de Tom Hanks, şi-a lansat albumul de debut The Mother Stone. Demersul său Indie Rock ambiţios şi extrem de personal nu este un accident atâta vreme cât a început să facă muzică la 16 ani şi a fondat trupa de Psychedelic Rock Robert Jones înainte a fi distribuit în primul său rol, în No Country for Old Men al fraţilor Coen. Caleb nu reprezintă însă un caz singular printre stelele hollywoodiene pentru care muzica ar fi putut fi o a doua carieră de succes.

Superpopulara Jennifer Lawrence nu şi-a dorit niciodată asta pentru că... urăşte să cânte, cu toate că The Hanging Tree, balada interpretată de ea pe OST-ul The Hunger Games: Mockinjay Part 1, lansată ca single, a ajuns pe locul 12 în Billboard Hot 100 şi a primit discul de platină. La fel, lui Bradley Cooper, devenit megastar prin trilogia The Hangover, nu i-a trecut prin cap vreodată să devină cântăreţ dar seriozitatea cu care s-a pregătit pentru rolul din A Star Is Born ca să-i facă faţă onorabil lui Lady Gaga l-a propulsat în poziţia de a fi nominalizat la www.zilesinopti.ro

3 premii Grammy şi de a câştiga unul pentru contribuţia sa vocală la piesa Shallow. Talente native pentru muzică în rândul actorilor sunt destule. Cât filma Avengers: Infinity War, Jeremy Renner a înregistrat un single cu DJ Sam Feldt care a contabilizat în 2018 peste 500,000 de stream-uri pe Spotify, Anne Hathaway a cântat pe 5 OST-uri care au ajuns în clasamentele Billboard, plus că pentru interpretarea din Musical-ul Les Misérables

a meritat Oscarul, iar versiunea oscarizatei pentru Shakespeare in Love Gwyneth Paltrow la Forget You a fost download-ată de aproape 800,000 de ori. Ewan McGregor (Star Wars) este distribuit constant în filme muzicale iar duetul său cu Nicole Kidman din Moulin Rouge!, Come What May, a fost nominalizat la Globul de Aur pentru cel mai bun cântec original... cât despre partenera sa, ea mai are la activ un duet care a ajuns #1, cover-ul după Nancy & Frank Sinatra Somethin’ Stupid, lansat ca extras de pe albumul lui Robbie Williams Swing When You’re Winning. PAGINA

Iunie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

pe 12 decembrie 2011 (după ce în 2008 o făcuse la Arad ca invitat în festivalul de film), alături de trupa sa de Country Rock Modern West, în perioada când filma miniseria Hatfields & McCoys, pentru care a primit Globul de Aur doi ani mai târziu. De altfel, în mai 2012, avea să apară al 4-lea album semnat Kevin Costner & Modern West, Famous for Killing Each Other: Music from and Inspired By Hatfields & McCoys. Ultimul single al actorului iubitor de Country, Love Shine, datează din 2017. Puţine sunt însă vedetele de cinema al căror har interpretativ este dublat de o reală pasiune si care simt nevoia să cânte fără obsesia banilor. Am avut pe parcursul anilor câteva exemple chiar în faţa ochilor, pe scenele din România, şi cel mai notoriu rămâne fără îndoială concertul lui Johnny Depp cu Alice Cooper şi Joe Perry de la Aerosmith, din seara de 6 iunie 2016, de la Romexpo. Până să formeze cu cei doi muzicieni supergrupul The Hollywood Vampires în 2015, apetitul pentru cântatul la chitară al lui Depp l-a determinat să se expună muzical judecăţii publicului larg în filme ca Chocolat sau Once Upon a Time in Mexico, pe discuri semnate de Shane MacGowan, Iggy Pop, Oasis şi Marilyn Manson, ca să nu mai vorbim de videoclipuri ale lui Paul McCartney, Tom Petty şi Avril Lavigne, toţi muzicieni unul şi unul. David Duchovny (X-Files), ce pregăteşte anul acesta lansarea celui de-al treilea album după Hell or Highwater (2015) şi Every Third Thought (2018), a adus al său “dad-rock” la Sala Radio din Bucureşti pe 10 februarie anul trecut. Muzica lui inofensivă dar agreabilă, un soi de Folk-Rock pigmentat cu niscaiva PAGINA

elemente Alternative-Rock şi, din când în când, Country, e rezultatul faptului că s-a apucat relativ târziu de cântat la chitară şi apoi de compus, abia pe la 50 de ani, prin 2011, după despărţirea definitivă de actriţa Téa Leoni. Kevin Costner (Dances with Wolves) a cântat în Club Tribute din Bucureşti

Cu aproape 17 milioane de discuri vândute, cel mai de succes actor în muzica contemporană rămâne Jared Leto, Joker-ul care a făcut-o Harley Quinn pe Margot Robbie, ce a înfiinţat cu fratele său Shannon în 1998 trupa Thirty Seconds to Mars, şi care, de la al doilea album (A Beautiful Lie, 2005), a avut la public o priză nemaipomenită cu fuziunea sa între Prog-Rock şi Space Opera, condimentată cu sonorităţi ArtPop şi Electronica. 30STM au performat la Romexpo pe 4 iulie 2014. Paranteză: tot cu propriul frate cântă, din 1995, şi Kevin Bacon (X-Men: First Class) sub www.zilesinopti.ro

Iunie 2020

numele lipsit de originalitate The Bacon Brothers, alături de care a scos nu mai puţin de 7 albume. Având Rock-ul în sânge, rebela scientoloagă Juliette Lewis (Natural Born Killers, Strange Days) a cântat mult timp doar cu prima sa trupă, Juliette and the Licks, cu excepţia unui intermezzo în care, pentru înregistrarea albumului Terra Incognita, a format The New Romantiques. În 2013, Juliette a apărut în videoclipul City of Angels al formaţiei 30STM, înainte de a lansa un nou disc, EP-ul Future Deep (2013), realizat cu Isabella Summers de la Florence and the Machine. Pe 28 aprilie 2016, Juliette a susţinut un concert la Timişoara cu The Licks în cadrul Revolution Festival. Lista actorilor-muzicieni nu se limitează însă, evident, la cei care ne-au vizitat ţara. Robert Downey Jr. (Iron Man) a scos în 2004 The Futurist, album de balade Pop compuse de el (cu excepţia lui Smile, melodia lui Charlie Chaplin, şi Your Move, compoziţia lui Jon Anderson), însă actorul a declarat că nu vrea să mai răpească din timpul dedicat familiei pentru a se închide în studio, aşa că cel mai mare succes al său rămâne River, cover-ul după Joni Mitchell pe care l-a interpretat în serialul Ally McBeal. O altă vedetă a universului Marvel, Brie Larson (Captain Marvel), a abandonat muzica după un www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

promiţător album Pop-Rock de debut (Finally Out of P.E., 2005), pentru a se concentra pe actorie şi, cel puţin în cazul ei, alegerea s-a dovedit a fi una de... Oscar. După ce-a cântat cu The Jesus & Mary Chain la Coachella în 2007, cea mai bine plătită actriţă din lume din 2018 încoace, Scarlett Johansson (Black Widow) şi-a lansat în 2008 LP-ul de debut, Anywhere I Lay My Head, avându-l ca invitat pe 2 piese pe... David Bowie şi care include 10 cover-uri după Tom Waits! Un an mai târziu, Johansson a înregistrat cu Pete Yorn Break Up, disc inspirat de duetele lui Serge Gainsbourg cu Brigitte Bardot, pentru ca în 2015, influenţată de grupurile feminine Bangles şi The GoGo’s, să formeze trupa de Pop-Dance The Singles cu care a lansat single-ul Candy. A revenit la colaborarea cu Pete Yorn în 2018 pentru EP-ul Apart.

Keanu Reeves (The Matrix), fost basist în trupa de AlternativeRock Dogstar între 1991 şi 2002, timp în care a înregistrat 2 albume şi a concertat în turnee în mod regulat, sigur, asta în pauzele de filmări la hit-uri precum Little Buddha, Speed sau The Devil’s Advocate.

Despre pasiunea pentru muzică al lui Ryan Gosling, Russell Crowe, Jeff Bridges, Bruce Willis, Zooey Deschanel, Idris Elba, Hugh Laurie sau Jeff Black citiţi în versiunea integrală a POPUP STORiEs de pe www.zilesinopti.ro PAGINA

Iunie 2020

TEXT DE IOAN BIG

Momente vesele cu actori celebri care cântă... prost

umeroase vedete de cinema sunt pasionate de muzică. Ca tot omul, de altfel. Doar că nu “tot omul” este convins că ar putea fi un bun cântăreţ. O parte dintre actori în schimb, da... şi chiar pe platoul de filmare, adică la servici, nu doar seara cu amicii la karaoke. Însă pasiunea nu e suficientă pentru a avea succes la public, talentul e obligatoriu. Sau nu? Aparent, unii cred că notorietatea va compensa lipsa harului şi li se scuză orice, iar alţii că banii

sunt suficienţi încât să rişte să se expună judecăţii spectatorilor. În fond, motivele sunt nerelevante. Cert e că muzica nu-i iartă pe cei care o desconsideră. Dar noi, spectatorii, putem să fim indulgenţi, măcar în ce-i priveşte pe actorii care cântă atât de prost încât sunt entertaining, care sunt atât de inocenţi în eşecul demersului lor interpretativ încât ne crează o stare involuntară de acută bună dispoziţie şi nu ne săturăm să-i privim şi să-i ascultăm “la treabă”.

ampion imbatabil, ce merită un premiu simbolic ‘Susan Sontag’ pentru interpretarea Camp, este PIERCE BROSNAN în Mamma Mia! prin chinuitul S.O.S. pe care i-l transmite pe note lui Meryl Streep. Când bietul de el zbiară de după colţ “When you’re gone / How can I even try to go on?” o face cu o sensibilitate la fel de mare ca al lui Fred Flintsone întrucât coardele sale vocale par a fi transformate de sarea Mării Egee în... odgoane vocale. Şi când ne gândim că Brosnan a arătat că poate fi entertaining şi fără să cânte - se simte în această adaptare a Musical-ului ABBA din 2008 că n-a mai făcut-o vreodată -, precum în After the Sunset sau The Matador, ne-apucă sughiţul. De râs. Oricum, întreg OST-ul este un “the best of the worst”. TOM CRUISE în Rock of Ages (2012), în rol de “hard” rocker tatuat, cu meşă fixată de bandana, îi mărturiseşte candidei reporteriţe de la Rolling Stone Malin Akerman... I Want to Know What Love Is! Tom Cruise a crezut probabil că personajul lui are potenţial dramatic autentic deoarece “cântă” textul baladei grupului Foreigner aruncând prin cameră priviri de Hamlet dezorientat în cimitir. Pare a fi pătruns de versurile “I better read between the lines / In case I need it when I’m older” fiindcă, deh, la cei 50 de ani împliniţi de omul misiunilor imposibile la data premierei Musical-ului, declanşarea crizei vârstei de mijloc e de înţeles. Nu?

PAGINA

www.zilesinopti.ro

Iunie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

ERARD BUTLER în Phantom of the Opera (2004). A. L. Webber însuşi l-a ales pe cvasinecunoscutul (pe atunci) actor tocmai datorită vocii sale aspre şi neşlefuite, apropiate de muzica Rock, dorindu-şi un personaj construit mai puţin cizelat şi lipsit de rafinament vocal. Ei bine, l-a obţinut, căci bietul Butler nu cântă ci mai mult ţipă. Când încearcă să ridice vocea, ea devine guturală şi inexpresivă, astfel că o compoziţie strălucitoare ca Music of the Night se transformă într-o cerşetorie emoţională jalnică în timpul căreia te apuci să numeri lumânările din cadru. Amuzamentul? Vezi chipul siderat al lui Emmy Rossum, care nu înţelege cum o femeie ar putea să NU reziste notelor scoase de acest om plictisitor.

HRIS PINE este Prinţul lui Cinderella în Into the Woods (2014), caftit măr în duelul vocal de către Prinţul lui Rapunzel, interpretat de Billy Magnussen. ‘Căpitanul Kirk’ este chiar simpatic în tentativa de a interpreta cu aparentă sobrietate şi patos melodia Agony din Musical-ul lui Lapine şi Sondheim fiindcă are un look capilar de tip ‘Wolverine în era casetelor VHS’, o pronunţie de Sean Connery la pubertate şi pare tot timpul defazat ca ritm şi tonalitate. Într-o singură privintă reuşeşte să îi ia faţa competitorului... îşi desface primul cămaşa cu-n gest plin de virilitate. De fapt starul nu cântă chiar rău însă rămâne în memorie prin mândria infantilă cu care îşi etalează mediocritatea.

USSELL CROWE în Les Misérables (2012). Nu e nimic amuzant în contraperformanţa neozeelandezului care cânta în anii ’80 sub pseudonimul... Russ le Roq şi apoi a format o trupă cu ciudatul nume 30 Odd Foot of Grunts. Ca look, Crowe este perfect ales pentru Javert doar că trebuie să deschidă periodic gura şi atunci îşi arată limitele (vezi Javert releases Prisoner 24601). Mai ales în condiţiile în care e înconjurat de actori care au practica cântatului în filme, ca Anne Hathaway ori Hugh Jackman. Chiar dacă vizual emană forţă, ‘Gladiatorul’ e lipsit de charismă pentru că... nu sună deloc bine. Vocea sa nu e potrivită/formată pentru Les Misérables aşa cum nici cea al lui Johnny Depp - alt mare actor cu talent muzical - nu a fost ceea ce trebuie pentru Sweeney Todd.

omente din filme în care actori serioşi cântă îngrozitor de distractiv jalonează întreaga istorie a filmului sonor, nelimitată la adaptările de Musical-uri pentru care există referinţele de pe Broadway sau din West End, şi ne putem oricând întoarce în timp pentru a savura secvenţele în care Clint Eastwood “vorbeşte

www.zilesinopti.ro

copacilor” în Paint Your Wagon (1969) sau John Travolta îi cântă piţigăiat Oliviei NewtonJohn în Grease (1978) că You’re the One. O alternativă comodă rămâne însă oricând Rock of Ages, de revăzut cap-coadă ca o producţie... bollywoodiană intrepretată de Tomcruz Kapoor şi Alec Raj Baldwin. Just for fun! PAGINA

TRAVEL&MUSIC

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Toate drumurile duc la Elton John, dar trec prin Köln

oate nu e cel mai fericit titlu, dar dămi voie să mă explic. Dacă există un artist pe care trebuie neapărat să-l vezi în 2020, atunci acela este Elton John. Turneul său („Yellow Brick Road”) din 2020 ar fi trebuit să fie ultimul din lunga carieră, însă pandemia de COVID-19 i-a dat planurile peste cap, iar jumătate din concertele programate pentru acest an au fost amânate pentru 2021. Totuși, primul concert din segmentul care (încă) a rămas în picioare pentru 2020 este cel din Köln, care ar urma

BUGET  Cursă Blue Air: 4-7 septembrie ~600 lei  Cazare: City Apartment Köln, messenah - 2.014 lei / apartament de 4 persoane  Bilet concert: 100 - 240 euro PAGINA

să aibă loc pe 5 septembrie, la Lanxess Arena. Așadar, în cazul în care pandemia nu se revarsă înapoi peste noi, cea mai bună metodă de a da restart acestui an e concertul lui Elton John din Köln. În plus, orașul german este unul care merită descoperit, mai ales pe muzica lui Elton John, pentru că este considerat a fi unul dintre locurile din Europa în care iubirea este la ea acasă. În ultimii ani, Köln a devenit un centru turistic în Germania, iar acest lucru se datorează nu doar accesibilității, dar și faptului că are numeroase clădiri vechi, valoroase, dar și multe edificii contemporane construite după ultimele standarde arhitecturale. Deci, așa cum te-a obișnuit la această rubrică, iată 3 atracții turistice pe care să le vizitezi cu muzica lui Elton John în urechi. Domul din Köln e un simbol al orașului, o operă arhitecturală realizată în stilul gotic medieval ce face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO încă din 1996. Are o înălțime de 157 de metri, ocupă o suprafață totală

de peste 7100 metri pătrați și e considerat a fi cea mai mare catedrală din Europa de Nord și una dintre cele mai mari din lume. În timp ce mergi să-l vizitezi, ascultă „Rocket Man”, oricum cei care au proiectat și construit această clădire s-au gândit la ceruri. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial orașul Köln a fost afectat în proporție de 95%, iar la final era o ruină. Reconstrucția a fost una anevoioasă, dar niciunul dintre proiectele realizate după război nu se compară cu cartierul Rheinauhafen. Acesta se întinde pe o suprafață de 210.000 de metri pătrați și cuprinde centre comerciale, magazine, restaurante, clădiri de birouri etc. E o zonă pe care trebuie neapărat s-o vizitezi cu piesa „Sacrifice” în căști. O altă atracție atracțiedin dinKöln Kölneste este podul Hohenzollern, Hohenzollern,unul unul dintre cele cele mai maiimportante importanteale Germaniei, ale Germaniei, în timpul în timpul celuicelui de-al DoileaDoilea de-al RăzboiRăzboi Mondial. MondiNiciuna dintre al. Niciuna loviturile dintre trupelor loviturile aliate n-au reușit trupelor aliate să-l n-au punăreușit la pământ, să-l motivlapentru pună pământ, caremotiv astăzipentru a devenit care astăzi un simbol a devenit al dragostei un simbol veșnice. al dragostei Începând veșnice. cu Începând anul 2008, cuplurile cu anul 2008, din întreaga cuplurile lume din au împodobit întreaga lume Podul au Hohenzollern împodobit cu lacăte, Podul Hohenzollern devenind astfel cu lacăte, o întruchipare devenind astfel a personalității o întruchipare aacestui personalității oraș. Trebuie acestui neapărat oraș. să străbați cei Trebuie neapărat 409 metri, să străbați pe care-i cei măsoară 409 metri, podul, pe care-i cu piesa măsoară „I’m Still Standing” podul, cu piesa „I’m în căști, Still mai ales că acest podînpeste Standing” căști,Rin mai face ales parte că din traseul acest pod peste din centrul Rin face vechi parte al orașului din traseul spre din Lanxess centrulArena, vechi al locul unde orașului spre va avea Lanxess loc concertul Arena, lui Elton locul unde John. va avea loc concertul lui Elton John. www.zilesinopti.ro

TEXT DE IOAN BIG

Muzică

POP CULTURE MAGAZINE

ART-POP ICON Hipersensibilitatea unei mari artiste aflate în autoizolare OMUL CU DISCURILE: TONBRUKET – ”MASTERS OF FOG”

Raftul cu vinyluri. 1970 a fost un an... 1970 a fost un an bun pentru muzică. Răgazul fortuit cauzat de virus în care am rămas izolaţi ’ca pe o insulă pustie’ cu discurile noastre favorite ne-a reamintit lucrul ăsta. Sunt multe cele peste care 50 de ani au trecut fără ca valoarea artistică şi capacitatea de a transmite emoţie să le fie afectată. Noi îmbătrânim, muzica nu. 1970 a fost anul albumelor de adio ale lui Jimi Hendrix, Beatles şi Simon & Garfunkel. Chiar fără acoliţii săi din Experience, Band of Gypsys rămâne un disc live iconic al celui mai mare chitarist din toate timpurile. Şi n-o fi Let It Be cel mai cool LP din discografia lui ‚The Fab Four’ însă e împănat cu piese devenite clasice, de la Across the Universe la Get Back. Cât despre Bridge Over Troubled Water, albumul face ca timpul să se oprească într-un spaţiu în care psychedelicul devine mistic. Tot aici intră The Velvet Underground: Loaded, ultimul disc scos cu Lou Reed, ce conţine unul dintre cele mai frumoase tripticuri intro din istoria Rock-ului, Who Loves the Sun-Sweet Jane-Rock&Roll.

www.zilesinopti.ro

1970 a fost anul de confirmare a maturizării unora din stelele deja aclamate de publicul larg în anii ’60. Primul LP live The Who, Live at Leeds, ne face să îi vedem cu ochii minţii pe Daltrey cum îşi scutură pletele cârlionţate şi pe cum Townshend îşi face zob chitara, Cosmo’s Factory al lui Creedence sună ca un „Greatest Hits” minunat, de ascultat în loop, iar Ladies of the Canyon al lui Joni Mitchell nu e mai prejos de Cloud, precedentul LP care i-a adus primul Grammy. Despre Sex Machine nu trebuie amintit decât că a venit după ce James Brown îşi concediase în ’69 trupa, iar despre Crosby Stills Nash & Young şi Déjà Vu putem spune doar ‚Chapeau!’.

1970 a fost anul în care s-au lansat albume antologice, ale căror influenţă în diversificarea stilistică ulterioară a Rock-ului continuă să îşi facă puternic simţit efectul inclusiv în secolul 21 printre muzicienii Indie. 50 de ani au trecut de când Iggy Pop anunţa Punk-ul cu ai săi The Stooges prin Fun House iar Black Sabbath puneau semnul indicator Paranoid pe calea spre Heavy Metal, 50 de ani de când Phil Spector a dat o lecţie de neuitat despre rolul producătorului prin triplul album al lui George Harrison, All Things Must Pass. 1970 a fost anul lansării fabuloaselor Bitches Brew al lui Miles Davis, Layla and Other Assorted Love Songs al lui Eric Clapton cu Derek and the Dominos şi After the Gold Rush al lui Neil Young, albume care îmi sunt şi acum indispensabile. Şi voi aveţi (măcar) trei albume favorite din 1970. Probabil altele. Excelent. Nu motivele pentru care le iubim contează. Ci muzica şi modul în care ea ne vorbeşte în momentele cand o ascultăm. PAGINA

ART-POP ICON

FIONA APPLE Hipersensibilitatea unei mari artiste aflate în autoizolare

etch the Bolt Cutters, al 5-lea album al Fionei Apple, înregistrat timp 5 ani în studioul din locuinţa artistei, reprezintă unul dintre evenimentele discografice remarcabile ale acestei primăveri. Produs de o extremă originalitate, stupefiază prin faptul că este respingător şi captivant totodată. Chiar dacă pare accesibilă (utilizarea instrumentelor non-muzicale alături de pian sau chitară adaugă valoare melodicităţii), muzica lui Apple este complicată şi refuză orice etichetare iar versurile ei de o intensitate şi o sensibilitate răscolitoare – cântate, răpăite, murmurate provoacă reacţii viscerale deşi vorbesc metaforic despre stări şi trăiri ce n-au nimic nefiresc. Poate tocmai acuta sinceritate cu care ‘firescul’ PAGINA

TEXT DE IOAN BIG

este tratat cu detaşare faţă de propria-i persoană e cea care crează ascultătorului un eventual sentiment de disconfort. “Fetch the bolt cutters / I’ve been in here too long” repetă obsedant Apple refrenul piesei de titlu, ca un prizonier ce n-a mai respirat demult aerul libertăţii iar explicaţia la îndemână ar fi cea că ea îşi părăseşte rareori casa, limitându-se la o plimbare solitară matinală pe Venice Beach. Şi autoizolarea artistei nu e cauzată de virus pentru că, de 5 ani, cantautoarea nu a mai călcat nici măcar prin Largo, clubul din L.A. în care îşi cânta piesele de când avea 19 ani. Să ne amintim de controversatul ei speech de la MTV Video Music Awards din ‘97 despre “bullshit”-ul pe care îl reprezintă adularea idolilor din Pop culture (“It’s just stupid that I’m in this world”) ori de faptul că şi-a amânat o parte din turneul mondial în 2012 pentru a rămâne acasă alături de câinele său grav bolnav. Pe parcursul timpului Fiona Apple a suferit un şir continuu de abuzuri din partea bărbaţilor, din interiorul şi din afara industriei muzicale, iar asta a făcut-o să se închidă socialmente şi mai mult, şi acum, după 8 ani de gestaţie creativă, Fetch the Bolt Cutters iese la suprafaţă ca un studiu al furiei construit fără menajamente ca o cronică a propriei tinereţi şi a experienţelor personale traumatizante soldate cu frică, durere şi insecuritate. Relevant este chiar numele albumului, ce reproduce o replică a investigatoarei de crime cu motivaţie sexuală din serialul The Fall când se vede în faţa unei uşi ferecate îndărătul căreia o tânără este torturată. În fondul său, Fetch the Bolt Cutters reprezintă o incursiune în adâncul psihicului unei femei pentru care izolarea a însemnat o cale de conservare a forţei sale creative. Albumul Fionei Apple poate fi considerat un vârf al artei contemporane şi nu doar al muzicii pop(ulare), o referinţă pentru remodelarea individului în raport cu societatea în acest apăsător an 2020. www.zilesinopti.ro

TEXT DE IOAN BIG

Voci eterice și hipnotizante, energie captivantă și o producție migălos realizată. Pe 29 mai a fost lansat cel de-al doilea album al trupei Belau, Colourwave, prefaţat de single-ul Rapture, înregistrat cu daneza Kirstine Stubbe Teglbjærg de la Blue Foundation. Peter Kedves și Krisztián ‚Chris’ Buzas, membrii Belau, se numără la ora actuală printre cei mai promițători nou-veniți producători şi creatori de muzică electronică de pe scena europeană. Trupa a apărut pe scena muzicii maghiare cu videoclipul de debut Island of Promise, care a fost difuzat la radio, televizor sau în filme, a fost prezentat pe mai multe liste de top muzicale, reclame internaționale și a apărut într-un serial HBO. Primul album al formaţiei budapestane, The Odyssey, a câștigat premiul Grammy ungar în categoria celor mai bune albume de muzică electronică. Belau propune acum publicului Colourwave, album ce conturează povestea unei călătorii speciale în spaţiul Caraibelor şi e definitoriu pentru duo prin amestecul elegant de peisaje sonore ambientale și ritmuri rezervate, dar și energice, pentru a evoca temele centrate în jurul elementelor fundamentale ale naturii. Mai multe detalii despre povestea Belau am aflat de la Peter Kedves.

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

BELAU Călătorind pe valuri de culoare Care sunt componentele esenţiale ce vă definesc identitatea muzicală aparte? Este un amestec de muzică live şi electronica, în care folosim de obicei multe instrumente exotice precum cele cu coarde, marimba, vibrafonul, dar şi sub-uri 808 mari şi, de asemenea, bucăţi muzicale pe care noi le-am colecţionat din diferite părţi ale lumii. De obicei oamenii spun că e chillout / chillwave / triphop/ downtempo / electronica. Colourwave vine la 4 ani după Odyssey. Care e ideea în jurul căreia aţi compus acest nou album? Îşi propune să fie un adăpost al omului modern realizat muzical în care ascultătorii pot să îşi găsească refugiul împreună cu gândurile lor. Colourwave e un concept pluristratificat care la bază încearcă să reprezinte o cale spre conştiinţa de sine prin utilizarea sunetelor din natură în mix cu beat-uri moderne şi exacte. El înglobează mesaje şi instrucţiuni ale naturii care ne înconjoară - în special marea – deasupra cărora Belau a continuat cu conceptul său geografic - familiar din perioada Odyssey – care reflectă muzical şi vizual de această dată miile de culori ale spaţiului caraibian. Toate vizualurile sunt realizate de către Chris pentru că albumul are şi un concept vizual - 12 cântece, 12 culori – şi este disponibil inclusiv pe vinyl pe site-ul nostru de pe Bandcamp. [...]

Citiţi interviul complet cu BELAU pe www.zilesinopti.ro www.zilesinopti.ro

PAGINA

Omul cu discurile

TEXT DE BERTI BARBERA

TONBRUKET – ”MASTERS OF FOG” ispariția tragică a lui Esbjorn Svensson a făcut ca ceilalți doi muzicieni din deja legendarul trio care producea concerte cu jazz modern în săli pline de mii de oameni, basistul Dan Berglund și bateristul Magnus Ostrom să continue în formule diferite, după propriile idei și opțiuni. Tonbruket, tradus ca ”fabrica de tonuri, de sunete” este cvartetul pe care Berglund îl conduce de zece ani diluând genuri, eliminând linii stilistice, abandonându-se sunetului de moment, imaginației, simțurilor, fără a dori să intre în vreo categorie muzicală, ci doar pentru a produce bucurie curată, prin muzică frumoasă, bine calibrată, cu trimitere directă, chiar dacă substraturile se dezvăluie după câteva audiții atente. ”Masters of Fog” este cea mai bine realizată colecție de piese ale grupului, oferind virtuozitate, simț melodic, armonii aerisite, definiție sonoră și tot ce are muzica nouă mai valoros, fără a ne trimite foarte

clar la ceea ce definește jazz-ul, ci mai degrabă noua libertate muzicală, în acre imaginația este susținută de serioasă cunoaștere, iar complexitatea reiese dintr-o articulare limpede, sofisticat-prietenoasă, plină de personalitate. Tonbruket a început cu patru muzicieni din zone diferite, coagulați de deschiderea și de capacitatea lui Berglund de a absorbi noi idei, de a fi la curent cu noile orientări și a ajuns la o formă de desăvârșire prin ”Masters of Fog”, unde totul sună actual, fără a fi ciudat sau ieșit forțat din firesc, datorită bunului gust, a echilibrului cu care sunt ținute împreună atâtea nuanțe și tonuri. La zece ani de la debut, Tonbruket nu privesc înapoi, ci caută noi sunete pe care să le lege logic și cu bună simțire.

Comandă online albumul pe www.carturesti.ro și www.emag.ro Sau varianta digitală pe: iTunes și Bandcamp.com

PAGINA

www.zilesinopti.ro

COMICS ART STORE

TEXT DE IOAN BIG

Artă

ARTIȘTI URBANI: IRLO PERFORMING ARTS: Olimpia Melinte ARTA ACTORULUI: Andreea Vasile

The Joker, un bad guy care nu-şi arată vârsta În aprilie, The Joker, personajul creat de Bob Kane, Bill Finger şi Jerry Robinson, a sărbătorit... 80 de ani de când terorizează Gothamul şi, drept urmare, pe 10 iunie, DC Comics lansează primul volum al omnibusului The Joker 80th Anniversary, în care câţiva dintre cei mai talentaţi autori de comics-uri îi aduc un omagiu lui “The Clown Prince of crime” printr-o serie de poveşti nou-nouţe. Acestea sunt ilustrate de Mikel Janín, responsabil de noua serie DC Justice League Dark, în tandem cu Jordie Bellaire, co-creatoare a seriei Badlands (‘What comes at the end of a joke?’), Eduardo Risso (‘Birthday Bugs’), premiat cu 4 premii Eisner pentru 100 Bullets, şi de artistul costarican emergent Dan Mora de la Boom! Studios (‘Kill the Batman’). Important însă este şi că cele 100 de pagini includ poveşti ale câtorva autori îndrăgiţi de fanii lui The Joker, precum Scott Snyder, Paul Dini sau Brian Azzarello, asociate unei galerii de cover-uri sugestive pentru cameleonismul personajului, realizate de vedete ale artei comics-urilor precum Fiona Staples, John Romita Jr. sau Kelley Jones. Volumul www.zilesinopti.ro

va apare în nu mai puţin de 10 variante, diferenţiate în primul rând prin coperţile semnate de renumitul Bill Sienkiewicz (New Mutants), Lee Bermejo (co-autorul Joker-ul din 2008), Arthur Adams (fondator cu Frank Miller şi Mike Mignola al grupului de artişti Legend), Jim Lee (The Uncanny X-Men), actualul publisher al DC Comics, etc, dar, probabil, cea mai vânată va fi cea lăsată intenţionat... “albă”. Oricum,

colecţionarii se vor lupta pentru toate, atâta vreme cât preţul unui volum este modic, de numai 10 dolari. Nu se poate trece totuşi cu vederea că există doi mari absenţi în această galerie impresionantă de artişti vizuali. Legendarul Neal Adams (Will Eisner Comic Book Hall of Fame, Jack Kirby Hall of Fame etc) a fost cel care i-a dat o nouă viaţă lui Joker ca nemesis al omului-liliac după ce l-a revitalizat pe Batman cu 50 de ani în urmă, fapt care i-a dat dreptul super bad guy-ului, în sfârşit, la propria sa miniserie în 1975/76. Cât despre Brian Bolland, acesta este co-creatorul si ilustratorul celei mai influente benzi desenate cu The Joker din toate timpurile, Batman: The Killing Joke, a cărei poveste legată de origini, apărută în 1988, a fost imaginată de celebrul Alan Moore. Dincolo de lipsuri, seria aniversară editată de DC permite fanilor o trecere în revistă relevantă a evoluţiei perenului personaj de la măscărici lunatic la terorist filosof, inclusiv din punct de vedere al identităţii sale vizuale, aşa că o recomandăm fără ezitare. PAGINA

ARTIȘTI URBANI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Pentru pasionații de streetart, IRLO nu mai are nevoie de nicio prezentare, pentru că este unul dintre cei mai cunoscuți artiști din România. La început și-a făcut mâna și format stilul cu graffiti, dar cu timpul a trecut la proiecte de street-art mari, finanțate fie de autorități, fie de privați. Operele lui IRLO nu se găsesc doar pe ziduri sau pe fațadele clădirilor, compozițiile sale psihedelice stau foarte bine și pe pânze, pe tramvaie, în restaurante (Mahala), trenuri și silozuri.

IRLO „Îmi trag seva din texte ezoterice, mistice” Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România? Cred că din mers am tot reglat stilul. Influențat de graffiti, comicsuri, desene animate, pictură naivă, fantastică și psihedelică. Nu-i chiar ușor să te impui. Cred că m-a ajutat și faptul că am fost printre primii care au început să practice genul asta. M-a ajutat c-am fost parte din grupuri cu care am ajuns cunoscuți în urma unor lucrări de genul Sfântul Gheorghe, ștergând balaurul și alte minuni. (n.r. În 2015, una dintre picturile muralele PAGINA

făcute de IRLO cu Obie Platon și Kero (Noua Ordine Murală) în București, ce-l reprezenta pe Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, a fost ștearsă după ce Biserica a făcut presiuni asupra autorităților, susținând că aceasta e tulburătoare și neortodoxă.) Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero? Am avut tot felul de perioade. În prezent îmi trag seva din texte ezoterice, mistice. Am fost mereu preocupat de spiritualitate și caut să transpun în pictură cât mai multe din genul ăsta de cunoaștere.

Ești și street artist. Cum ți-a schimbat acest lucru felul în care percepi arta și lumea în general? Lucrez mult afară, călătoresc mai tot timpul. Mă mai opresc puțin în preajma sărbătorilor de iarnă, dar, în rest, o dată la maxim două luni plec. E fain, dar poate fi și obositor. Cunosc des oameni noi și cu mulți rămân prieten. Are foarte multe părți frumoase meseria asta. Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei? M-a ajutat enorm. Jah bless www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Blogspot, Facebook, Instagram. Ar fi arătat cu totul altfel mersul lucrurilor fără. Păi, cum toată lumea petrece foarte mult timp în lumea virtuală, din ce în ce mai mulți cred că o să consume din ce în ce mai multă artă. Eu urmăresc pe Instagram doar artiști. Nu-i urmăresc nici măcar pe prieteni buni, acolo intru ca într-un muzeu de artă contemporană, la fel cum în liceu mergeam la biblioteca de artă. Ești unul dintre artiștii urbani care au picturi murale prin mai multe orașe din țară. Povestește-ne un pic cum ai ajuns să faci asta și care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România. Am fost nomad de mic. Am prieteni în foarte multe orașe și sate și-mi place mult pe drum. Am www.zilesinopti.ro

făcut parte din mai multe grupuri: Biserika în Arad și Timișoara, Șoimii Shatrei în Sibiu, Noua Ordine Murală în București și Cluj. Nu știu dacă am una preferată. Mă gândesc cu drag la muralele șterse, pentru că au stârnit dezbateri - la Sibiu, pe muzeu Brukenthal, cu Șoimii, și la București, cu Noua Ordine Murală. Am simțit că au contat, iar ștergerea lor a spus ceva. Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări? Anul trecut am pictat la Timișoara cu încă 3 artiști prieteni (Corina Nani, Alex Baciu și Jonez) un siloz care a și spart recordul ca cel mai mare mural din România. Cu ocazia asta mi-am conștientizat limita de înălțime de la care încep să-mi tremure

pantalonii. Am avut o macara foarte profi, care nu implică niciun risc, dar asta n-a ajutat. Cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic? Nu fac politică, dar pot spune ca peisajul românesc e foarte trist. Clasa politică e sub orice critică. Cred că arta trebuie să facă ceva, măcar să râdă de tragicomicul ăsta. Pentru mine este important să abordez teme care sunt socio-politice. Ce urmează pentru IRLO? Sper că din nou călătorii prin alte țări și, în același timp, să încep una sau mai multe comunități self sustaining în natură, în România. PAGINA

INTERVIU DE IOAN BIG

PERFORMING ARTS

OLIMPIA MELINTE “Mi-am dorit să mă provoc la infinit!”

limpia Melinte este o fiinţă înşelătoare. În cel mai frumos şi impresionant sens al cuvântului. După fiecare rol în care o vedem performând ne dă senzaţia că am ajuns să o cunoaştem. Următorul însă ne dovedeşte întotdeauna că ne-am înşelat. Olimpia Melinte are o capacitate uluitoare de a se reinventa în beneficiul publicului cu fiecare partitură performativă iar asta îi confirmă poziţia în galeria valorilor perene ale cinematografiei europene. Indiferent că ne gândim la asasina tarată psihic şi mutilată fizic din recentul film spaniol Sordo ori la adorabila căţeluşă cu botul în formă de inimă din Călătoria fantastică a Maronei. Cei care cred că au ajuns să o (re)cunoască

www.zilesinopti.ro

pe Olimpia Melinte ca Eliza Dragomir în popularul serial TV Vlad dar o descoperă apoi pe net ca Gina într-unul din webisoadele din CASTiNG... sau invers, îşi vor da seama foarte bine cât de înşelătoare poate fi impresia indusă de asocierea actriţei cu un anume rol. Cu certitudine însă, până acum, cea mai relevantă mostră a versatilităţii performative a Olimpiei Melinte, în fapt o consecinţă a talentului ei considerabil, o reprezintă dublul rol făcut în aclamata dramă spaniolă Caníbal din 2013, în care interpretează perechea de surori gemene Alexandra şi Nina, trofee vânate de Carlos, un croitor provincial sociopat. De la acestea am plecat în dialogul cu Olimpia, în încercarea de a potrivi împreună câteva piese din “puzzle”-ul care o defineşte profesional. PAGINA

ARTĂ COREGRAFICĂ

PAGINA

filmului şi personajul Alexandrei a dispărut din peisaj, am intrat la cură de îngrăşare, pentru că pe lângă felul lor de a fi, aspectul exterior le face pe aceste gemene să fie totuşi foarte diferite. Am pus 10 kilograme în două săptămâni, mi-am tuns şi vopsit părul şi am devenit în scurt timp alt om. Am simţit transformarea asta, la nivel interior, atât de puternic, încât toată lumea era surprinsă de schimbare inclusiv vocea mi s-a modificat. Am construit un personaj care îşi doreşte iubire, o fiinţă care se simte singură, o fată fragilă, care devine enervant de curioasă pentru Carlos, dar în acelaşi timp are ceva atât de inocent în ea că nu are cum să îi facă rău. Înger şi demon, aşa au fost construite cele două. Notorietatea ta la nivel naţional s-a consolidat în ultima vreme prin rolul Elizei din serialul Vlad. Cât de repede te-ai ‘împrietenit’ cu personajul? Cu Eliza m-am împrietenit treptat, pentru că a trebuit mai întâi să înţeleg că nu trebuie să o judec, deşi gândul ăsta îmi era cel mai la îndemână. Faptele ei erau uşor de pus la zid, dar am avut nevoie de timp şi discuţii îndelungate cu Jesús del Cerro [regizorul serialului – n.r.] ca să accept şi să înţeleg tot ceea ce a făcut această „bad girl” a serialului. Dar ce are Eliza diferit faţă de alte personaje scrise în aceeaşi cheie este emoţia, ea şi-a păstrat o latură foarte sensibilă pe care nu i-o poate lua nimeni. Oricât de dureroasă e viaţa, oricâte are de înfruntat, oricât de mult rău face, există această

fărâmă de umanitate pe care nu şi-o pierde. Pentru că orice personaj negativ are şi o latură sensibilă, iar pentru Eliza marea ei dragoste pentru Adrian şi pentru sora ei sunt pilonii care îi creionează personalitatea. Altfel, Eliza este mereu surprinzătoare şi asta pentru că avem nişte scenarişti care îşi fac treaba foarte bine. Anghel Damian, Lia Bugnar şi Radu Iacoban reuşesc să îi dea viaţă Elizei şi să o facă să iasă dintr-un clişeu pe care toată lumea îl cunoaşte şi la care toţi se aşteaptă. În recentul western spaniol Sordo joci un rolul unei psihopate desfigurate care, practic, te de-feminizează. Nu ai avut rezerve să îţi asumi un rol care stârneşte o antipatie instantanee? Nu, dimpotrivă! Mi-am dorit genul ăsta de rol, frumuseţea este uneori un mare neajuns în meseria asta, iar dacă nu te arunci şi nu ceri să joci şi

Sordo (Darya în film)

Cum ţi-ai pregătit cele două partituri actoriceşti din Caníbal? Am început de la numele lor - regizorul alesese iniţial două nume foarte ruseşti, gemenele se numeau Tatiana şi Nina. A fost receptiv la propunerea mea de a schimba numele victimei cu un alt nume la fel de puternic, dar cu o sonoritate mai românească şi aşa am ajuns la Alexandra. Apoi am început să facem foarte multă improvizaţie ca să ne apropiem de această fată. Pe lângă asta, eu am făcut cursuri de masaj în toată perioada cât am stat acolo, ca să înţeleg mai multe despre meseria fetelor şi, în acelaşi timp, să văd cum e privit corpul uman de cei care lucrează în acest domeniu: cum te uiţi la un om, cum te apropii de el şi ce semnale îţi sunt transmise atunci când faci masaj. Am învăţat astfel că poţi comunica mai bine în această meserie la nivel energetic şi ajungi să simţi starea cuiva chiar din clipa în care îl vezi intrând pe uşă. Alexandra avea această capacitate şi din cauza asta reuşea să îl domine pe Carlos. E un univers fascinant pe care l-am studiat cu mare plăcere. Practic, Alexandra a fost inspirată de profesoara mea de masaj, o tipă care te hipnotiza cu privirea şi cu zâmbetul ei, foarte dibace şi senzuală. Cam aşa a arătat drumul spre primul personaj. La Nina lucrurile au stat complet diferit... după ce am terminat prima parte a

POP CULTURE MAGAZINE

www.zilesinopti.ro

PERFORMING ARTS

foto © Leea Onufrei

Iunie 2020

altceva, rămâi doar cu Julietele, aşa că în clipa în care mi s-a propus rolul ăsta, nu am ezitat nicio secundă. De cate ori îţi este dat într-o carieră să joci genul ăsta de personaj? Să călăreşti, să tragi cu arma şi să te lupţi cot la cot cu bărbaţii? Şansele în ceea ce mă priveşte ar fi fost spre zero, dar uite că a venit Alfonso [Alfonso Cortés-Cavanillas, realizorul filmului – n.r.] cu această idee, m-a chemat la casting, deşi i se părea că sunt prea frumoasă pentru rolul Daryei, şi după probă mi-a zis din prima că am luat. A fost prima oară când trăiam un astfel de moment şi îmi e greu să explic ce am simţit în după-amiaza aia toridă din Madrid. A fost ca şi cum le-aş fi www.zilesinopti.ro

răspuns tuturor regizorilor care mă credeau „prea frumoasă” pentru filmele lor în care ar fi trebuit să joc o fată simplă sau o iubită înşelată, că nu în aspectul exterior stau personajele şi stările lor, că poţi fi creativ şi poţi să îl laşi pe actor să se transforme pentru personaj şi nu invers. Darya are în film o replică antologică: „Urăsc femeile care nu sunt decât umbre ale soţilor lor”. Cum comentezi tu, Olimpia Melinte, această remarcă... cariera înaintea familiei? Darya gândea mult înaintea timpului ei... în perioada lui Franco femeile nu erau decât mame şi gospodine, supuse

bărbatului, atât. Nu umblau prin lume cu puşca în spate, majoritatea nu ştiau nici să scrie, nici să citească, puţine aveau şcoală şi cred că replica asta a însemnat mult pentru femeile din sală, de toate vârstele. [...] Romanul Războiul nu are chip de femeie al Svetlanei Aleksievici a fost cartea mea de căpătâi în înţelegerea şi abordarea Daryei, fiindcă de acolo am luat foarte multe informaţii despre feminism şi feminitate - vorbim de perioada din timpul şi de după Al Doilea Război Mondial. Eu nu cred în prioritizarea carierei cu orice preţ, cred în echilibrul dorit şi muncit, am o familie, un copil şi cu toate astea mi-am făcut şi meseria, am avut mereu sprijin şi înţelegere din partea părinţilor, a soţului şi a copilului. Nu mă sperie maternitatea sau statul la cratiţă şi nu militez pentru una sau alta, în dauna oricărui alt lucru. Cred în egalitatea de şanse şi de drepturi, în parteneriat, respect, educaţie, înţelegere, empatie. Ca femeie, îmi place să cred că putem face tot ce ne propunem, să avem şi carieră şi familie dacă asta ne dorim, şi că una nu o exclude pe cealaltă. Totuşi, trebuie să ai sau să ceri un pic de ajutor dacă nu ai norocul să te susţină oamenii apropiaţi. Citiţi interviul complet cu OLIMPIA MELINTE pe www.zilesinopti.ro PAGINA

INTERVIU DE IOAN BIG

ARTA ACTORULUI

ANDREEA VASILE Luatul la trântă cu personajul în multele lui ipostaze Cu mai bine de 5 ani în urmă Andreea Vasile (De ce eu?, Fixeur, Charleston) a intrat în viaţa multora dintre noi prin intermediul micului ecran ca “doamna boss” Nico, parte a universului sumbru imaginat în serialul Umbre de către cineastul Bogdan Mirică în jurul recuperatorului-taximetrist Relu şi de atunci imaginea ei este nedisociabilă în mintea consumatorilor de ficţiuni cinematice de cea a personajului său. Cu talent, fler şi fineţe, Andreea Vasile a nuanţat într-un mod atât de complex caracterul unei tinere femei care suferă continue www.zilesinopti.ro

remodelări dictate de convulsiile mediului interlop autohton, încât a făcut din Nico o antieroină iconică pentru filmul românesc. Rolul din Umbre reprezintă cea mai pregnantă dovadă de maturare a talentului unei actriţe pe care, poate, spectatorii de teatru şi-o mai amintesc încă din perioada ‘Godot’ ca parte a tandemului făcut cu Diana Cavallioti în Femei în mişcare, de exemplu, sau, dacă nu, au văzut-o mai recent în puneri în scenă precum Reguli de viaţă la Teatrul de Comedie ori itinerantul spectacol Un bărbat pentru Sara. PAGINA

ARTA ACTORULUI foto © HBO Europe

POP CULTURE MAGAZINE

Nu e surprinzător în aceste condiţii că versatila Andreea Vasile a fost distribuită în ultimii doi ani în producţii americane precum Doorman sau The World to Come, ce numără printre protagonişti actori cu nume rezonante precum Vanessa Kirby, Casey Affleck, Jean Reno sau Aksel Hennie. Pandemia i-a suspendat vremelnic proiectele profesionale dar asta n-a scos-o pe Andreea din rol, cel de... mămică grijulie, şi totuşi n-am putut să nu mă întreb dacă nu îi duce dorul lui Nico. Oh, da, foarte tare. De fapt, duc dorul meseriei, mai ales că mă duceam cu mare bucurie la filmări. Ştii, când stai multă vreme făcând un singur lucru, de fapt multe lucruri dar care ţin doar de copil PAGINA

şi de casă, renunţi la părţi din tine şi mi se pare că e important să fi întreg, şi atunci duc dorul meseriei. Am această nevoie de a munci... incredibil! Sigur că nu o declam însă o am prezentă. Am avut acum vreo două nopţi un vis, recurent la mine înainte de fiecare premieră de teatru, că intram într-un spectacol şi că nu ştiam deloc vorbele. M-am trezit urlând pentru că m-am speriat atât de tare că intram în scenă iar colegii îmi şopteau ‘Şi acum trebuie să zici asta’ iar eu nu ştiam textul... şi mă gândeam ‘Dar de ce am intrat fără să învăţ textul? De ce nu m-am pregătit?’. Cel mai elocvent exemplu pentru cât de dor mi-e de Nico este când am început să filmăm la sezonul III – eu neştiind niciodată dacă se va mai continua şi va mai exista o nouă serie -, chiar în prima zi de filmare, când am intrat în rulotă

şi m-am îmbrăcat. Sunt un om cu picioarele pe pământ şi nu vreau să hiperbolizez lucrurile dar am avut un sentiment din ăsta de bine, că pot să lucrez în continuare la un personaj pe care l-am iubit foarte tare şi pe care am încercat să îl însuşesc, şi, în acelaşi timp, am găsit o energie care e indescriptibilă fiindcă nu ştiu cât de mult poate să ajungă la ceilalţi... Ştii, o ai când te îmbraci în hainele personajului ăluia pe care îl reiei după un an de zile, când tu eşti deja altcineva pentru că experienţele, gândurile, viaţa, toate te-au transformat, iar personajul se duce odată cu tine şi tu poţi astfel să îl dezvolţi. Cred că de fapt asta e toată frumuseţea serialului, că-ţi dă posibilitatea ca la teatru - să-l îmbunătăţeşti, să îi aduci din cine eşti tu şi să preiei din cine e el... fiindcă lucrurile se amestecă. De fapt, după atâta vreme, cât din tine a ajuns să se regăsească în Nico? Sau invers, cât a ajuns adevărata Andreea să preia din fictiva Nicoleta? Nu. Nico e o construcţie, un personaj foarte bine scris de Bogdan Mirică, şi nu e nimic din ea care să îmi fie foarte apropiat. Absolut nimic. E un personaj foarte controversat. Ce pot să spun este doar că eu am căpătat mai multă siguranţă din sezonul II încolo, fiindcă în primul sezon el nu îmi era foarte clar. Atunci când construiesc un personaj aş vrea să construiesc personajul ăla încercând să aduc cât mai puţin din cine sunt eu. Sigur, sunt eu, cu corpul meu, cu gesturile mele, dar inclusiv aici, la Nico, a fost de fapt o construcţie de www.zilesinopti.ro

ARTA ACTORULUI

mers, de gestică, de fel de a vorbi. Într-adevăr, ea a evoluat odată cu mine şi poate, în ultimul sezon, vedem o Nico mai altfel decât la început dar să ştii, pe cât posibil, încerc să construiesc personajul aşa cum este el, pentru că altfel mi s-ar părea plictisitor. Încă de la început am avut multe discuţii cu Mirică despre cum ar trebui să fie personajul şi de aia spun că am căpătat mai mult pământ sub picioare după prima serie, pentru că mi s-a părut că am înţeles mai bine în ce zonă mergea Nico, cu fragilităţile ei, cu vulnerabilităţile ei. Tot Mirică mi-a trimis la un moment dat nişte filmuleţe cu nişte doamne proxenete care aveau un anume fel de a vorbi, o anumită siguranţă de sine. Şi a mai fost un scurtmetraj pe care l-am făcut în anul 2 de şcoală, cred, şi despre care nici n-aş vrea să mai vorbesc, o oroare cu o prostituată căreia i se întâmplau toate nenorocirile în 15 minute: se droga, o violau, murea... afla că-i însărcinată... deci ceva horror! Ei, şi atunci am mers - cred că timp de aproape o săptămână - întrun club de noapte şi-am vorbit cu nişte fete care dansau acolo. Sigur, fetele mai prestau şi alte servicii, iar ce mi-a rămas mie foarte puternic după perioada aia a fost că erau foarte sigure pe ele, adică nu era loc de niciun fel de îndoială, totul era la ele alb sau negru. Şi cumva pe referinţele astea am construit, pe bucăţi din ce văzusem acolo, de cum mergeau, cum vorbeau ele, pe bucăţi din filmele pe care le văzusem şi pe ce mi-a mai trimis Bogdan. Nu cred totuşi că e un proces atât de simplu să nuanţezi un personaj www.zilesinopti.ro

schiţat la origini doar prin cuvinte scrise pe hârtie... Cred că cel mai complicat e să-ţi asumi un anumit tip de gândire şi un fel de a vedea lucrurile. Personajele nu sunt doar bune sau doar rele. Eu nu joc un personaj “rău”. Bogdan a construit un personaj complex, cu mai multe layere, un personaj în care, dacă-l scuturi un pic, descoperi şi fragilitate şi nesiguranţă, şi atunci înţelegi de ce personajul ăsta ajunge să facă nişte atrocităţi şi să lucreze într-o lume care devine periculoasă. Pentru că Nico e hăituită de propriile fapte şi vedem de fapt în sezonul III cum ei toti sunt îngrădiţi, hăituiţi, vânaţi... şi de ceilalţi dar şi de propriile gânduri. Cu Nico nu ai greşit iar notorietatea pe care ţi-a conferit-o personajul este una considerabilă. Ţi-a afectat asta viaţa de zi cu zi? Nu suntem La Casa de Papel, nu ne bucurăm chiar de-o aşa

de mare notorietate. Unii oameni te recunosc, alţii nu, dar asta pe mine mă bucură foarte tare pentru că este un atu pentru un om care face şi teatru. Sunt oameni care te văd şi te recunosc făcând produsul ăla şi vin apoi şi te văd şi în altceva. Mi se pare foarte important. Şi, sigur, e măgulitor, nicidecum deranjant. Te simţi mai bine în spaţiul comic sau în cel dramatic/ tragic? Piesele de teatru în care ai jucat în ultima vreme, de la Jake şi femeile lui la Reguli de viaţă sugerează că în comedie... Să ştii că perspectiva dramatică/tragică mi-e mai la îndemână, deci m-aş duce mai degrabă spre cealaltă, unde trebuie să lucrez mai mult. Faptul că în teatru am făcut mai mult roluri de comedie e doar contextual, ţine de cum te văd oamenii şi ce vor să-ţi dea, dar mie mi se pare că sunt înclinată mai mult spre dramă.

foto © HBO Europe

Iunie 2020

Citiţi interviul complet cu ANDREEA VASILE pe www.zilesinopti.ro PAGINA

Iunie 2020

Film

POP CULTURE MAGAZINE

 DOCUMENTARE: 4 filme care să te pregătească (mental) pentru revederea cu marea  CINE COMBO: Poveşti spuse cu...pasiunea pentru gătit  SERIALE: 3 seriale cu și despre femei  STUDIO GHIBLI: Un fenomen al culturii nipone

Despre piața de film din România în câteva cifre a însumat încasări de 265.383.592 de lei anul trecut. Frecvența pe locuri este tot de 0,68, ceea ce înseamnă că nu a crescut, dar nici nu a scăzut consumul de cinema în contextul creșterii de popularitate înregistrate de Netflix în România. 206 filme au avut premiera în 2019 în cinematografele românești: 95 made in USA, 65 europene, 29 românești și 17 din alte țări. Cele 95 de filme americane au avut și cea mai mare cifră a încasărilor, aproximativ 10 milioane de lei, urmate de cele europene la o distanță remarcabilă, cu aproximativ 1 milion încasări. Consumul de film românesc în 2019 s-a dublat (801.915 spectatori vs 421.296 spectatori în 2018) datorită unor titluri comerciale precum ”Oh, Ramona” (256.115 spectatori) și ”5 Gang” (167.025 spectatori), dealtfel singurele două titluri non-USA care au intrat în top 20 filme vizionate în cinema anul trecut. Primele sunt ”Avengers: Endgame” cu 612.309 spectatori, ”Frozen 2” cu 579.606 și ”Joker” cu 523.099. Monica Felea

Îmi place să cred că cifrele nu mint. Dincolo de valoarea calitativă greu de introdus într-un tabel și de schimbările pe care filmele le pot provoca la nivel individual sau al societății, cifrele vin cu o privire obiectivă și statistică asupra unui domeniu greu de încadrat sau de pus în cârca unui minister al Culturii sau al Economiei, sau ambele. Cum hotărăști dacă un film este un produs cultural sau unul de entertainment, care sunt criteriile de departajare și, mai ales care este publicul lui? Pentru a răspunde la întrebările astea avem nevoie de studii și oameni dedicați. Dar până acolo mai e drum de bătut. Să vedem ce avem concret acum: În fiecare an, Centrul Național al Cinematografiei publică un anuar statistic. A apărut și cel din 2019. De unde aflăm că în România avem 98 de cinematografe, cu 2 mai multe decât în 2018. 76.333 de locuri folosite de 13.129.951 de spectatori plătitori de bilete anul trecut. Un preț mediu de 20 de lei pe bilet care Top 20 de filme după numărul spectatorilor

Top 10 filme românești în 2019 (după numărul de spectatori)

Răzbunătorii: Sfârșitul Jocului

612.309

Oh, Ramona! (R: Cristina Iacob)

256.115

Regatul De Gheață II

579.606

5gang: Un Altfel De Crăciun (R: Matei Dima)

167.025

Joker

523.099

Maria, Regina României (R: Alexis Cahil)

143.323

Furios Și Iute: Hobbs & Shaw

430.596

Faci Sau Taci (R: Iura Luncașu)

89.573

Regele Leu

391.839

La Gomera (R: Corneliu Porumboiu)

30.156

Jumanji: Nivelul Următor

328.143

Parking (R: Tudor Giurgiu)

16.731

Aquaman

323.747

Nu Mă Atinge-Mă (R: Adina Pintilie)

14.050

Captain Marvel

299.719

Distanța Dintre Mine Și Mine (R: Mona Nicoară)

9.207

Maleficent: Suverana Răului

298.759

Mo (R: Radu Dragomir)

8.440

256.115

Cardinalul (R: Nicolae Mărgineanu)

6.651

10 Oh, Ramona! www.zilesinopti.ro

PAGINA

DOCUMENTARE

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

4 filme care să te pregătească (mental) pentru revederea cu marea

upă aproape 3 luni de stat în casă și în distanțare socială, fiecare dintre noi visează să petreacă măcar o zi pe o plajă, mai ales că acest lucru e posibil acum, odată cu venirea verii și cu ridicarea unora dintre restricțiile impuse de autorități, în contextul pandemiei de COVID-19. Deci, iată 5 filme care să te bage în tripul cu plaja, valurile și sezonul estival. „The Beach” (2000) Un thriller pe plaja perfectă Filmul lui Danny Boyle, o ecranizare a romanului lui Alex Garland, este considerat o superbă oglindă și critică a Generației X. De aceea a și devenit un film cult, întocmai ca „Trainspotting”. Thriller-ul despre o mică colonie secretă și izolată, creată pe o insulă din Thailanda de către backpackeri și expați vestici în căutarea plajei perfecte, îți arată cât de ușor se poate transforma o utopie, într-o distopie. Este primul rol pe care DiCaprio l-a acceptat după „Titanic” și, chiar dacă la acel moment n-a primit prea multă simpatie, timpul a dovedit că Leo a făcut alegerea bună, implicându-se într-un proiect care a marcat cultura pop. „Forgetting Sarah Marshall” (2008) O comedie romantică pe o insulă exotică Iată o superbă și superficială comedie romantică cu Jason Segel în rolul principal și care are loc în Hawaii. Peter Bretter, personajul lui Jason, fuge într-un resort tropical pentru a-și linge rănile după ce a fost părăsit de iubita lui, Sarah Marshall (Kristen Bell). Dar, din păcate pentru el, Sarah și noul ei iubit, rockstar-ul Aldous Snow (Russell Brand), au avut aceeași idee. Însă, când ești în Hawaii cu Mila Kunis, nu e chiar așa de greu să te reîndrăgostești și să redescoperi că viața e frumoasă.

PAGINA

„Point Break” (1991) Un film de acțiune cu surfer dudes și valuri Dacă avem de-a face cu o bandă de spărgători de bănci care se întâmplă să fie și surferi, e clar că jumătate din film se va derula pe valuri și pe plajă. Exact asta se întâmplă și în „Point Break”, care nu este doar un film de acțiune cu Patrick Swayze și Keanu Reeves, dar și o odă adusă vieții la malul mării și filosofiei care stă la baza surfingului, care nu e doar un sport dar și un stil de viață. „The Descendants” (2011) O dramedie în valuri (de lacrimi) Ne întoarcem în Hawaii pentru o dramedie cu George Clooney și Shailene Woodley, în rolurile de tată și fiică. Viața în Hawaii pare a fi un Paradis, dar lucrurile nu stau chiar așa, mai ales când te lovește vestea că soția ta a fost implicată într-un accident ce a lăsat-o într-o comă din care s-ar putea să nu se mai trezească și, la pachet, că era nefericită cu tine și te înșela. „The Descendants” e un film cu peisaje superbe, dar și despre redescoperire, iertare și secrete, cu valuri pe fundal... și valuri de lacrimi de ambele părți ale ecranului. www.zilesinopti.ro

CINE COMBO

TEXT DE IOAN BIG

Poveşti spuse cu... pasiunea pentru gătit

ndiferent că ne gândim la No Reservations, Julie & Julia sau Woman on Top, pentru cei mai mulţi dintre eroii filmelor de ficţiune care îşi au povestea construită în jurul mâncării gătitul este doar o profesie ca oricare alta sau un hobby ceva mai special, menit în esenţă a servi drept condiment al aventurilor cotidiene sau dramelor existenţiale ale acestora şi nicidecum ca fel principal în meniul filmului. Netflix oferă însă două perle despre haute cuisine ce merită văzute în tandem pentru că opun America Europei în ce priveşte gătitul ca artă.

THE HUNDRED-FOOT JOURNEY Rom-Com produs de Steven Spielberg şi Oprah Winfrey, regizat de Lasse Hallström, avându-i în distribuţie pe Helen Mirren, Charlotte Le Bon, Om Puri şi Manish Dayal. O familie de indieni pasionaţi de gătit deschide un local într-un cătun din Pirinei în care singurul restaurant bun din toată regiunea se află chiar vis-à-vis. Aspirând deja la a doua stea Michelin, francezii din bucătăria vecină îl privesc de sus pe tânărul Hassan, ca pe un “chef ” de fast-food exotic. Scenariul jonglează cu 3 teme: şocul interacţiunii dintre mentalităţi şi culturi extrem de diferite ("Slumdog Millionaire meets Ratatouille", N.Y.Times); componenta romanţioasă pe două paliere de vârstă: evoluţia relaţiei "geriatrice" între Puri şi Mirren şi avatarurile celei dintre Le Bon şi Dayal; parcursul ascendent de Chef al lui Hassan pe traseul Pui Tandoori ("Maison Mumbai") - Boeuf bourguignon ("Le Saule Pleureur") - Îngheţată de conopidă ("La Baleine Grise"), traseu pe care Hallström, cu o fineţe ce denotă cultul său pentru gătit, îl asezonează cu ingrediente, plating-uri şi cutume asociate culturii culinare. Film de trei stele… Michelin! www.zilesinopti.ro

CHEF O comedie ‘Made in U.S.A.’ Jon Favreau (Avengers) îl interpretează pe Casper, un “Chef ” dintr-un restaurant la modă din California, frustrat că patronul (Dustin Hoffman) îl împiedică să experimenteze şi să schimbe meniul. Când unul dintre criticii culinari importanţi din L.A. îl coboară de pe piedestalul unde el însuşi se plasase datorită pupincurismelor colegilor (Scarlett Johansson, Bobby Cannavale) şi ale unor clienţi lipsiţi de gust, cu buzunarele goale şi faima făcută praf, trebuie să o ia de la zero şi să îşi redescopere plăcerea de a găti într-o rulotă ambulantă, alături de un acolit mai vechi (John Leguizamo). A găti... ce? Nu fusion cuisine ci sandvişuri de sorginte cubaneză. Mare succes la populaţie, notorietate în creştere, road-trip însorit prin America... povestea de succes tipic americană. Scenă memorabilă? Dialogul savuros dintre Robert Downey Jr., primul ex- şi investitor condescendent, şi Favreau, bucătar falit deranjat de ipoteza că ar fi putut fi "tradus". Un film agreabil, fără pretenţii deosebite, însă care urcă peste medie datorită spiritului ludic ce caracterizează toţi protagoniştii. PAGINA

SERIALE

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

3 seriale cu și despre femei

u suntem în luna martie, ca să fie un pretext bun pentru o listă de seriale cu și despre femei, dar exact despre asta e vorba: că nu-ți trebuie niciun pretext pentru a te pune să faci binging la aceste 3 seriale cu femei puternice în rolurile principale și cu povești impresionante. Trebuie doar să știi de ele, așa că iată câte puțin despre fiecare:

„Fleabag” (2016-2019) Actrița principală: Phoebe Waller-Bridge Creat și jucat de geniala Phoebe Waller-Bridge, „Fleabag” este un serial pe care nu trebuie să-l ratezi, pentru că nu degeaba a câștigat șase premii Emmy și a fost declarat drept unul dintre cele mai bune seriale din toate timpurile. Este o comedie care te va face să râzi în hohote, chiar dacă, în esență, lucrurile care i se întâmplă lui Phoebe nu sunt chiar amuzante, dimpotrivă, sunt traumatizante. Este impredictibil, emoționant, amuzant, fără perdea și cât se poate de bine jucat. E o sclipire de geniu în fiecare episod, în fiecare dialog / monlog, dar mai ales în felul creativ și original în care Phoebe leagă acest serial. PAGINA

www.zilesinopti.ro

Iunie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

„Better Things” (2016- ) Actrița principală: Pamela Adlon Și „Better Things” este tot o comedie-dramă creată și jucată de o actriță foarte talentată: Pamela Adlon (ajutată un pic și de Louis C.K.). Serialul este în mare parte autobiografic și îți pune în față viața haotică, dar fermecătoare, a unei mame divorțate care-și crește de una singură cele 3 fiice cu personalități extrem de puternice și foarte diferite. E greu, dar este și minunat să faci acest lucru, chiar dacă pe lângă jobul full time de mamă, Pam se zbate să-și țină viața personală și profesională în echilibru. Este o adevărată odă adusă mamelor din toată lumea și femeilor în general - nu degeaba fiecare episod începe cu piesa „Mother” a lui John Lennon.

„Big Little Lies” (2017 - 2019) Actrițe principale: Reese Witherspoon, Nicole Kidman, Shailene Woodley, Zoë Kravitz, Laura Dern trebuie să vezi „Big Little Lies” mai ales pentru Inițial, „Big Little Lies” a fost gândit ca o miniserie după romanul lui Liane Moriarty, dar suc- faptul că este o poveste despre prejudecăți, cesul a fost atât de mare încât HBO a rugat-o pe secrete, aparențe și despre abuzurile, care pot Moriarty să mai scrie și o partea a doua, pentru fi subtile sau de-a dreptul brutale, la care sunt supuse femeile chiar și în comunitățile care par a face posibilă continuarea și pe micul ecran. mici colțuri de Rai. În plus, e jucat magistral și Acest lucru spune destul de multe despre cât intens de cele 5 actrițe incredibile: Reese Withde bun este serialul, dar, ca să fii sigur, poți să verifici și câte premii Emmy sau Globuri de Aur erspoon, Nicole Kidman, Shailene Woodley, Zoë Kravitz și Laura Dern. au câștigat cele două sezoane - sunt multe. Însă PAGINA

Iunie 2020

TEXT DE TEODORA BRATU

STUDIO GHIBLI: Un fenomen al culturii nipone Curentul anime a apărut la începutul secolului XX și a continuat să capete importanță în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, ca o mișcare culturală care dorea să aline și să încânte sufletele și mințile celor care au fost martori la distrugerile războiului. A combina fantezia cu realismul unei lumi defavorabile e o moștenire pe care regizorul Miyazaki Hayao o preia.

n 1984 realizează filmul Nausicaä of the Valley of the Wind care urmărea tema războiului, dar și poluarea naturii. Un an mai târziu, alături de directorul Isao Takahata și producătorul Toshio Suzuki, pune bazele unui studio de animație. Studio Ghibli este considerat unic, atât datorită metodelor tradiționale prin care sunt realizate imaginile, dar și prin temele și personajele complexe, de la mituri și legende japoneze la problemele societății contemporane. Multe filme care abordează tema ecologiei își găsesc inspirația în timpul perioadei Shōwa, imediat după al Doilea Război Mondial, când

PAGINA

progresul economic a avut un impact puternic asupra naturii. În realizarea filmului Princess Mononoke (1997) Miyazaki a vrut să centreze povestea într-un context cât mai similar. Alege perioada Muromachi, 1400, care a marcat uriașe schimbări sociale și industriale în istoria Japoniei. În film, protagonista este împărțită în două lumi: cei care vor să protejeze natura și cei care vor să o distrugă. Ideea de bază pornește de la elementele Shinto, un sistem de credințe în care natura nu există pentru ca oamenii să o distrugă, ci există ca să ne poată da naștere. Modul

www.zilesinopti.ro

Iunie 2020

corect de a trăi este în armonie cu aceasta, mesaj pe care îl transmite și personajul. Similare sunt filmele Ponyo (2008), despre poluarea apelor și furia zeului mării, și Castle in the Sky (2004), despre un oraș păzit de natură și vânat de oameni. Filmele pentru copii neau obișnuit cu o perspectivă puerilă, a adultului asupra lumii celor mici, însă în filmele Ghibli copilăria este cea care privește lumea. În My Neighbor Totoro (1988) cele două fete, Satsuki și Mei, nu pornesc într-o aventură măreață și nici nu salvează lumea, dar au parte de visele și greutățile specifice vârstei. Întâlnim un alt principiu Shinto, acela că fiecare element al naturii prinde viață prin forma unui spirit. În cultura niponă se consideră că oamenii și spiritele nu trăiesc în lumi separate, în schimb, ambele părți trăiesc într-o interacțiune complexă. Copii reprezintă puntea, fiind singurii capabili de a vedea spiritele. Credința personajelor că Totoro este real, îl transformă din gardianul pădurii în propriul lor protector, un confort în situațiile dificile. Privim lumea din perspectiva copiilor și în filme precum The Cat Returns (2002), aventurile unei copile care vorbește cu pisicile sau Pom Poko (1994), despre viața unui grup de tanuki. Privind mai departe de copilărie, ajungem la pragul ce trebuie trecut către maturitate, un proces complex, plin de încercări și erori. Kiki's delivery service (1989), se concentrează pe viața unei vrăjitoare de 13

POP CULTURE MAGAZINE

ani care, potrivit tradițiilor străvechi, trebuie să plece de acasă pentru a-și începe antrenamentul. Ideologia japoneză consideră munca o virtute, de aceea protagonista se dedică complet noii sale cariere, dar călătoria este una mult mai personală, o încercare de a crea legături și de a se descoperi pe sine. Motiv pentru care momentul dispariției puterilor este atât de dureros, este o reflecție a unei persoane care și-a pierdut încrederea în sine. Maturizarea se culmină cu pierderea inocenței, iar pentru Kiki înseamnă să nu mai poată vorbi cu Jiji, pisica sa, adică trecerea de la copilărie la viața de adult. Din această categorie mai fac parte Only Yesterday (1991) cu primele agitații ale romantismului copilăresc și ale maturizării și Whisper of the Heart (1995), când nu vrei să te desprinzi de copilărie. Dacă există un element comun în istoria filmelor Ghibli acela este personajul feminin puternic, care luptă împotriva stereotipurilor. De multe ori, Miyazaki, și-a exprimat opinia

despre importanța unui astfel de personaj cu care fetele se pot identifica. Astfel apare câștigătorul de Oscar Spirited Away (1991) și o întâlnim pe Chihiro, care nu poate zbura și nici nu reușește imposibilul, dar este fata obișnuită ce devine eroină. Într-o lume cinematografică dominată de roluri masculine, un rol feminin portretizat altfel decât docil este inspirațional. Nu doar că protagonistele noastre sunt îndrăznețe și înverșunate, dar le vedem frecvent luând atitudine și luptând pentru propriile lor convingeri. Alte filme din această categorie sunt Nausicäa of the Valley of the Wind (1984) cu o altă prințesă războinică sau Howl’s moving castle (1986) și cât de greu este să găsești curajul de a deveni tu însuți. Pe 15 iunie, Studio Ghibli celebrează 35 de ani de existență, iar noi suntem invitaţi să redescoperim minunatele lumi create de animatorii acestuia, mai ales că, din fericire, o mare parte dintre filmele studioului ne sunt accesibile prin intermediul Netflix. PAGINA

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Eat&Drink

POP CULTURE MAGAZINE

5 restaurante din țară unde poți mânca o salată bună Gurmand: Trendy: kit-ul de oaie 5 baruri din țară unde bei un cocteil deosebit

IEȘITUL LA TERASĂ, UN THRILLER CU MULTE NECUNOSCUTE

e anunță o lună iunie cu terasele deschise, chiar dacă virusul nu a dispărut, nu există un vaccin sau un tratament sigur, iar specialiștii ne tot amenință că ne vom confrunta cu un al doilea val al pandemiei de COVID-19. Însă, după 3 luni de izolare și distanțare socială, datorită unei micșorări a numărului de cazuri, e momentul să încercăm să ne reluăm viețile și să vedem cum putem funcționa cu virusul printre noi. Căci, dacă există o certitudine în tot acest peisaj aceea e că el nu va dispărea prea curând.

Deschiderea teraselor e așteptată de tot românul mai ceva ca reluarea oricărui festival sau campionat de fotbal, pentru că acestea nu sunt doar niște locuri în care ieșim să bem bere, sunt spații în care, pe timp de vară, ne menținem, întreținem și hrănim relațiile, prieteniile, legăturile personale. Aici se nasc proiecte, planuri, amintiri, iubiri. Însă, cu toții știm că ieșitul la terasă în perioada care urmează va fi diferit, va fi un adevărat thriller. Vom purta măști și viziere, mesele vor fi distanțate la cel puțin 1,5 metri, vor fi mult mai puțini clienți, vom avea la noi sticluțe cu dezinfectanți, vom face mici atacuri de panică de fiecare dată când vom vedea grupuri mai mari de 4 persoane sau când, Doamne ferește, vom fi atinși din greșeală de cineva care nu e www.zilesinopti.ro

din anturajul nostru. Berea la draft s-ar putea să dispară de pe unele terase sau ar putea să fie servită doar în pahare de unică folosință, mersul la toaletă va fi o aventură însoțită de multe șervețele și spirt sau geluri dezinfectante. Ce să mai, toți cei care vor ieși la terase își vor face o grămadă de filme și vor fi constant sub o presiune psihologică. Va fi greu, dar ne vom obișnui cu acest mod de going out și o vom face safe și în siguranță, ne vom adapta la fel cum am făcut-o pe toată această perioadă plină de provocările și de lucruri care inițial au părut imposibile. Cât timp toată lumea va respecta măsurile recomandate și impuse de autorități și specialiști, ieșitul la terasă va fi un thriller, dar va fi unul cu happy ending. PAGINA

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

GURMAND

Trendy: kit-ul de oaie La vremuri noi, tendințe noi: comanzi, încălzești acasă, devii Chef, dai și o șansă oii românești. „Redescoperă oaia românească” e mai mult decât un hashtag sau o revitalizare a trendului de a consuma produse autohtone. E o posibilitate inedită de a asambla și găti acasă niște alimente care au fost pregătite de niște Chefi deosebit de pricepuți. E ca și cum ai zice că niște preparate delicioase din carne de oaie s-au întâlnit cu Do It Yourself, IKEA și Masterchef în bucătăria ta. Ideea le-a venit băieților de la Arrosticini, denumirea savuroaselor frigărui de berbecuț preparate după rețeta orginală din Abruzzo, de la care poți comanda kit-uri de oaie pe care doar le pui la încălzit, iar bucătăriata va mirosi PAGINA

a Sudul Italiei și ce e mai bun acolo, adică frigărui de berbecuț pe care să le desprinzi cu mâna de pe băț, în timp ce te te înfrupți dintr-o carne minunată. Care merge foarte bine cu pâine de casă înmuiată în ulei de măsline cu pepperoncino. Și cu un vin Montepulciano d’Abruzzo ori, așa am auzit că se poartă, un deloc de disprețuit șpriț de vin roșu. Am un prieten, cunoscut drept The Social Drinker, care a comandat kit-ul de oaie de la Arrosticini - mă sună în fiecare sâmbătă încă de când începuse izolarea și stăm la povești, nu prin video call, ci printr-un apel Old School. Și care mi-a vorbit o după-amiază întreagă despre cum e să-ți vină acasă un fel de mâncare cu care te poți mândri

că l-ai scos tu din cuptor, după ce ai parcurs și instrucțiunile de preparare care vin la pachet cu ingredientele. Practic, primești niște preparate din oaie după o rețetă a unui expert - Chef Ioan Bebeșelea, de care nu se poate să nu fi auzit dacă ai vrut să mănânci ceva bun în Sibiu - le aduci la temperatura ideală și trăiești o experiență de care să te bucuri cu familia ta fără să te gândești că mâncarea a ajuns la tine rece deoarece curierul a avut multe semafoare în drum. Sunt devotat porcului, dar sunt conștient că gustul acestuia nu poate fi comparat cu explozia de savoare pe care o încerci când duci la gură o bucățică savuroasă de frigăruie de berbecuț - nu e nici mai bună, nici mai rea decât cea mai gustoasă carne de porc, e pur și simplu altfel. Iar asta o știu de la regretatul Anthony Bourdain, care a răspuns fără echivoc atunci când a fost întrebat despre cea mai bună carne: „oricât de mult aș vrea să spun coada de purcel, e gâtul de miel”. Da, vreau să gust și kitul cu gât de oaie de la Arrosticini, inspirat de o rețetă a lui Bebeșelea. Dau astfel o șansă oii românești, cuptorului meu, dar și unor bucăți de carte pe care îndeobște le neglijăm, pentru că toți vrem pulpă, nu-i așa? Or, cică franțujii denumeau gâtul și alte părți „les parties nobles”, pentru că erau savurate de nobili și aristocrați. Mă pasionează mâncarea, sunt un gurmand, nu știu nici pe sfert din ce mi-aș dori să știu despre preparate deși fac cronici culinare de peste două decenii, dar măcar atâta știu: nu poți contrazice un francez când vine vorba despre delicii alimentare.

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

TOP

5 restaurante din țară unde poți mânca o salată bună

rimăvara a trecut cu noi în izolare, dar chiar și acum totul este verde crud și parcă abia ieșim din hibernare. Poate nu-ți mai arde să mănânci burgeri, pizza, coaste, prăjeli sau alte mâncăruri grele și gătite, și ești și tu, ca și noi, în căutarea unei salate bune, gustoase, fresh și hrănitoare. Așa că, lista din acest număr este dedicată locurilor din țară unde o să găsești oricând o salată care să respecte cele 3 criterii de mai sus. Să sperăm că lucrurile vor merge bine și acestea vor fi deschise, într-o formă sau alta, în această lună - dacă nu există oricând delivery sau takeaway:

BRAȘOV  PRATO  Michael Weiss 11  0720.444.422 Prato este un restaurant foarte apreciat și de top din Brașov. Toate preparatele sunt realizate de o echipă de maeștri bucătari care au grijă să aleagă cele mai bune ingrediente provenite din surse sigure și verificate. Tot ce vei găsi în meniu e bun, iar salatele nu fac excepție, dimpotrivă, au unele foarte excelente și la fel de sățioase ca un fel principal. CLUJ  SAMSARA FOODHOUSE  Cardinal Iuliu Hossu 3  0799.073.073 Samsara Foodhouse este cel mai mare restaurant cu specific vegetarian, vegan și raw vegan din România și se adresează tuturor celor își doresc o alimentație armonioasă. Atmosfera și serviciile sunt cele dintr-un restaurant de fine dining, prețurile pe măsură, dar este cel mai bun loc din Cluj atunci când vrei o salată deosebită. TIMIȘOARA  BIOFRESH  Francesco Griselini 2  0724.637.374 BioFresh are în meniu doar preparate vegetariene și raw vegan, dar și o mulțime de shakewww.zilesinopti.ro

uri și sucuri din fructe proaspăt stoarse. Localul este unul foarte apreciat în rândurile comunității vegetariene / vegane din Timișoara, ceea ce înseamnă că e și locul perfect pentru o salată cu tot ce trebuie. IAȘI  CUIB  Gavriil Musicescu 14  0743.604.229 La CUIB este promovat un stil de viaţă prietenos cu mediul, dar și cu sănătatea ta. Vei găsi multe lucruri bune în meniu, dar și salate surprinzătoare, cum ar fi cea cu leurdă, panseluțe, ciuperci trase și ouă fierte (nu-i tot timpul în meniu, dar fiecare zi vine aici cu noi surprize). BUCUREȘTI  AROME  Luigi Cazzavillan 25  0749.109.639 Mâncarea de aici e dedicată în special vegetarienilor, așa că o să găsești în meniu și salate excelente. Localul arată foarte frumos, oamenii sunt prietenoși și puși pe treabă, iar grădina de vară, din spatele clădirii, este cu adevărat deosebită în serile zilelor calde.

PAGINA

PUB

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Ceva fin: e sezonul de gin

un buchet mediteranean. Iar la a doua dușcă, atunci când deja parcă sunteți tovarăși de viață, veți găsi niscaiva arome dominante. De fenicul, citrice și ienupăr, ca să fie treaba treabă, să fie răcoritor, proaspăt și versatil, cum v-ar plăcea V-am pregătit și niște vorbe de duh să fie ceva ce țineți despre băutura de luna asta. Dar într-un pahar, la un până atunci, să cunoaștem o vedetă garden party umbros. a sezonului. Chestia e că nu laud Vara și-a intrat în drepturi, cum doar eu acest gin, ci ar zice reporterii TV, în suita lor și niște băieți un pic de clișee care mă fac să cred că mai pricepuți. Adică au gustat ceva înainte să intre dacă ai vreun dubiu, în direct. Dacă mai îngăduiți o întreabă-i pe barmani, parafrază de presă, am băut gin ca nu pe somelieri. Cu să vedeți și voi cum e ăștia mai micii faci (ați recunoscut stilul treaba. Iar barmanii colegilor de la VICE). Vorbe de gin recomandă acest gin Deci, gin. Vara nemțesc de mai bine asta, ginul e la mare Comuniunea dintre gin și vermut e o glorie de o decadă. prețuire și, cu toate imensă și subită. E una dintre cele mai Firește, ginul ăsta că nu mă dau în vânt fericite mariaje de pe Pământ. Și cele mai merge foarte bine să fiu în tendințe, scurte. (Bernard DeVoto) acompaniat. Că de n-am să-mi refuz aia și zicem gin tonic. plăcerea de a fi la Un martini perfect ar trebui făcut din Aflu de la băieți modă. Sigur că cine umplerea unui pahar cu gin și apoi versați că acestui mă cunoaște, știe că purcederea în direcția Italia. (Noël Coward) gin îi place să stea preferatele mele sunt în același pahar cu ginurile englezești. apa tonică London Însă mereu sunt Când un bărbat care bea gin curat începe să Essence. Și pentru deschis la gusturi noi, vorbească despre maică-sa, înseamnă că că aveam poftă de așa că am încercat și-a epuizat toate argumentele. (CS Forester) arome de rozmarin Bitter Truth Pink și de grapefruit, am Gin. Nu-i englezesc, Ginul e cea mai periculoasă băutură. făcut ca ei. Înțeleg e nemțesc, vine de Trebuie să fii foarte, foarte atent cu ea. De că această apă la un producător asemenea, trebuie să ai 45 de ani, să fii tonică ar fi rodul german de lichioruri femeie și să stai pe scări. (Dylan Moran) unei distilări nonși bitteruri care pur alcoolice, brevetate și simplu nu se satură Muncesc din greu la autocontrol. Nu beau de compania cu să ia premii. niciodată ceva mai tare de gin înainte de pricina, specializată Adevăr vă spun micul dejun. (WC Fields) în infuziile fructe și vouă, The Bitter de ierburi. Gust fin, Truth împrăștie în calorii puține. Cheers! cavitatea bucală Ginul și apa tonică au salvat viețile și PAGINA

mințile mai multor englezi decât toți medicii Imperiului. (Winston Churchill)

www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 baruri din țară unde bei un cocteil deosebit

”

Marea relaxare” și faptul că pandemia de COVID-19 dă semne că bate în retragere sunt motive nemaipomenite pentru a fi sărbătorite cu un cocteil deosebit. Așadar, fără alte introduceri de prisos, iată unde poți să bei un cocteil excelent în 5 locuri din țară.

BUCUREȘTI  FIX ME A DRINK  Ion Brezoianu 23-25  0771.707.869 Fix Me a Drink este un cocteil bar (artizanal) care arată foarte bine și cool, dar și mai deosebite sunt cocteilurile de aici, cu blenduri foarte interesante. Unde vei mai găsi și băuturi în care se amestecă ciuperci sălbatice sau halva, ca să dăm doar un mic spoiler din ce vei găsi în meniu. BRAȘOV  SIMONE  Politehnicii 6  0268.483.765 Simone este un bistro cu mâncare foarte bună, dar este și un loc perfect pentru a ieși cu prietenii atunci când vrei să bei niște cocteiluri și să te întinzi la discuții. Chiar dacă se află în centrul vechi, este un pic mai ferit de puhoiul de turiști, așa că te vei putea bucura și de o „atmosferă locală” și ceva mai „distanțată social”. www.zilesinopti.ro

IAȘI  ODDITY  Bld. Ștefan cel Mare și Sfânt 10  0744.795.205 Băieții de la Oddity nu se încurcă când vine vorba de mixologie, știu să facă lucrurile ca la carte, dar să lase și loc pentru experimente care te vor face să zici „Mmmm!” sau „Wow!” - două chestii pe care chiar vrei să le auzi atunci când vorbim de cocteiluri. CLUJ  YOLKA  Piața Unirii 21  0753.083.151 În Cluj sunt multe locuri în care poți amesteca băuturile, dar Yolka e neapărat de încercat când vrei o băutură mixată cum trebuie într-un pahar ce vine decorat pe măsură. Unde mai pui că e super central și că arată foarte bine. TIMIȘOARA  CABINET 3  Lucian Blaga 3  0771.260.898 Dacă ești în căutarea unui cocteil bar în Timișoara, la Cabinet 3 e de mers ca la pomul lăudat. Dar ține cont să nu te duci cu sacul, ci cu o mare poftă de băut, pentru că o să tot vrei să încerci ce prepară băieții și fetele de aici. Aruncă un ochi pe pozele lor de pe Facebook și o să înțelegi de ce. PAGINA

POVEȘTI DE SUCCES

Frez Oameni de creație, experimente culinare și cafea bună

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

I ulia Dincă și Alexandru Gheorghe, doi oameni de creație, cu propria agenție (BrainUP), au lansat brandul Frez în 2015. Au vrut sa vadă pe pielea lor cum e să faci un brand și pentru tine, nu doar pentru alții și, pentru că sunt gurmanzi și le plac lucrurile bune, au început să experimenteze cu rețete și combinații „funky”. Le-a ieșit, pentru că 5 ani mai târziu nu doar că le găsești dulcețurile, „ghiveciurile” și sortimentele de cafea în magazine și băcănii cunoscute, dar și-au deschis primele două locații fizice: o cafenea, în centrul Piteștiului, și o băcănie braserie într-o casă veche, de la 1900. Care este povestea Frez? Cine sunt oamenii din spate și cu ce vă mai ocupați pe lângă producerea de cafea și gemuri? Suntem oameni de marketing & comunicare, oameni de creație și suntem în același timp gurmanzi, pasionați de lucrurile cu caracter, atent prelucrate și gustoase, bineînțeles. Noi suntem Iulia Dincă și Alexandru Gheorghe și ne ocupăm de BrainUP, agenția noastră unde lucrăm pe briefuri concrete pentru o serie de clienți din toată lumea și, în paralel, ne testăm creativitatea și papilele gustative dezvoltând propriul

PAGINA

brand de produse alimentare, Frez. În prezent, sub brandul Frez avem cafea și producem gemuri, dulcețuri, sosuri, muștaruri, siropuri, în combinații spontane și neconvenționale. Ne găsești pe frez.ro, la Frez FUNKY EXPRESS, cafeneaua noastră din centrul Piteștiului, în băcănia Frez House, tot din Pitești, și în foarte scurt timp, pe rafturile Mega Image din București, cu sortimentele Colombia Supremo & Ethiopia Sidamo. În afară de online și băcănia proprie, produsele Frez se mai găsesc în Cărturești, iar în curând în cât mai multe magazine specializate din țară, sperăm. www.zilesinopti.ro

Iunie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

prăjirii de cafea și a dezvoltării Prăjitoriei, care este una de capacitate în acest moment, dezvoltată la standarde înalte, foarte atent controlată și în continuă evoluție. Stilul de prăjire este cel italian. Cafeaua verde provine din diferite colțuri ale lumii. Procesul de prăjire, în general, este unul complex și complicat, fiind necesari ani de pregătire, perfecționare, continuă evoluție tehnologică șamd.

Povestiți-ne despre cafeaua voastră. Cu ce se deosebește ea de restul cafelelor de pe piață? Cafeaua Frez este prăjită cu multă pasiune, știință și ambiție de fratele meu (n.r. al lui Alex) & compania. Prăjitoria se află în Pitești, iar toată povestea a început prin 2003, când fratele meu a intrat în business-ul de Vending dezvoltând o importantă rețea de automate de cafea. Business-ul s-a extins foarte mult și a apărut nevoia de a se putea diferenția în piață. Cum altfel, în afară de servicii de calitate - decât prin produs! Așa a apărut ideea

Ați deschis de curând și locații fizice. Povestiți-ne un pic despre acest capitol din povestea Frez. Toate detaliile și toată munca imensă din spatele produselor Frez sunt reprezentate cel mai bine atunci când interacționezi cu ele. Pe online nu ai emoția asta! A fost mult de muncă la locațiile fizice și ne-am lovit de multe. Noi ne-am imaginat punctul central al universului Frez în Frez House, băcănia din Crinului 51, Pitești, deși Frez FUNKY EXPRESS, cafeneaua din centrul Piteștiului, s-a deschis prima. La Frez House am lucrat peste doi ani și e departe de a fi gata, așa cum ne-o imaginăm noi în formă maximă. Această casă veche de pe la 1900 și un pic, pe care am reabilitat-o în cele mai mici detalii, a fost cea care ne-a inspirat să punem cap la cap conceptul și amestecul de funcțiuni. Avem aici partea de manufactură a produselor Frez, partea de desfacere și o braserie la etaj. Iar în tot acest proces ne-au ajutat familia, prietenii, băncile șamd. Mulți ne-au spus că nu o meargă și uite că am deschis oficial în Vinerea Mare a lui 2020, în plină pandemie,

iar începutul este promițător. Unii dintre cei care ne-au vizitat au spus că este o gură de oxigen mult necesară orașului, un loc neconvențional, original, extrem de atent lucrat la nivel de design și calitate a materialelor. Portofoliul de produse este mare și divers. Pe lângă produsele noastre proprii, veți găsi aici vinuri bune de la crame românești, conserve și pateuri gourmet, mezeluri și brânzeturi românești, beri artizanale și multe alte băuturi alcoolice, unturi și uleiuri produse la noi, gustări sănătoase, fără zahăr adăugat. Cum v-a afectat pandemia de COVID-19 și cum v-ați adaptat acestei situații? Cum vedeți viitorul pentru Frez, atât în contextul schimbărilor aduse de pandemie, dar și dincolo de acestea? Pandemia ne-a oferit un scurt răgaz, un timp în care ne-am tras sufletul și am luat o gură de oxigen. În toată această perioadă, noi am rămas optimiști. În Vinerea Mare, am deschis oficial prima băcănie a unei locații Frez House, dintr-o serie cât mai lungă, sperăm, pentru că avem mai multe planuri, idei și locații în minte. Cum spuneam și mai sus, băcănia a fost foarte bine primită pentru că orașul avea nevoie de un astfel de loc. Iar pentru conceptul Frez FUNKY EXPRESS avem de asemenea planuri de extindere, pentru că viața noastră este un șir nesfârșit de idei creative și de multă muncă. PAGINA

ANIVERSARE

TEXT DE ANDREI POPOV

Jesus Christ. Superstar! Iisus a ajuns la cincizeci de ani. O jumătate de secol s-a scurs de la lansarea uneia dintre cele mai controversate muzici din lume, albumul „Jesus Christ Superstar”, al britanicilor Andrew Lloyd Webber şi Tim Rice. Recitită prin prisma mişcărilor de emancipare izbucnite în Franţa, în 1968, şi care cuprinseseră apoi întreaga Europă, povestea lui Iisus pe ritmuri rock progresiv a stârnit, de la început, un scandal răsunător. Vinilul a fost parţial cenzurat de BBC pentru „atitudine ireverenţioasă”. Iar lucurile nu s-au aranjat nici în 1971, când JSC a păşit pentru prima oară pe scenă, intrând imediat în galeria celor mai populare personaje ale teatrului muzical mondial. Pentru un motiv foarte simplu – latura divină a Fiului este aproape ignorată. Rebel şi rocker, Iisus coboară din reprezentările iconografice tradiţionale, înfăţişânduse spectatorului în toată umanitatea sa. Ca acum 2000 de ani. Inspirată de cele patru Evanghelii, dar şi de cartea lui Fulton J. Sheen, „Viaţa lui Hristos”, această operă rock descrie ultima săptămână a lui Iisus, până la crucificare. În prim plan sunt aduse atât incertitudinile şi slăbiciunile lui Iisus, cât şi relaţiile lui cu Maria Magdalena şi Iuda. Un Iuda care nu îl slăbeşte pe Mesia cu întrebările lui incomode, şi cu care PAGINA

spectatorul poate chiar empatiza, până la un anumit punct. Ignorarea miracolului Învierii, excesul de umanitate şi invectivele proferate de mulţime la adresa lui Iisus în faţa lui Pilat din Pont – iată doar câteva dintre motivele pentru care „Jesus Christ Superstar” a fost acuzat, de-a lungul timpului, de blasfemie, de antisemitism, dar şi, de partea cealaltă, de propagandă religioasă. Corul de acuze (ce nu a slăbit nici în zilele noastre) nu a reuşit însă să ştirbească succesul acestui Superstar al scenei, nu numai al credinţei. Din contră, personajul şi partitura sa muzicală foarte

dificilă – care necesită în versiunea originală suficientă flexibilitate vocală pentru a trece de la cântul liric la rockul metal – au contribuit şi la idolatrizarea unora dintre interpreţii lor. Este cazul lui Drew Sarich, cu siguranţă cel mai bun Jesus Christ al momentului. American instalat în Europa, el „oficiază” anual la Viena, de pe la mijlocul anilor 2000, într-o serie de spectacole ce se desfăşoară timp de doar o săptămână, înaintea Paştelui. Deşi compusă în 1969, muzica nu-şi arată nicicum vârsta, rămasă la fel de contemporană şi presantă ca şi subiectul – condiţiile naşterii unei religii. Şi cine s-ar fi gândit că tocmai o viziune iconoclastă îi va face pe oameni să şi-l reaproprieze pe Iisus, dar cu mai multă deschidere chiar dacă diferit, confirmând indirect, dar o dată în plus, actualitatea şi universalitatea Cărţii fondatoare a creştinismului.