foto © Christophe Crenel
DIALOGURI FĂRĂ NOTE
LAURA COX „Nu e rău să fii un pic distanţat de muzicile care plac publicului larg”
U
na dintre cele mai apreciate chitariste europene din tânăra generaţie, Laura Cox (n. 1990), jumătate britanică şi jumătate franţuzoaică dar 100% rockeriţă, este exact ceea ce promite, o „Badass Rock'n'Roll Lady" care îşi captivează publicul on şi offline cu solo-urile ei în forţă şi o voce irezistibilă, care o plasează în trena unor predecesoare celebre precum Joan Jett din perioada The Runaways, Nancy Wilson de la Heart ori Nita Strauss, superchitarista lui Alice Cooper. Inepuizabilă în a sublinia că e mult mai puţin interesată de a promova un look bazat pe sex appeal decât de modul în care stăpâneşte instrumentul, Laura Cox s-a relevat ca o infuzie de prospeţime, energie şi forţă în ediţtia din această toamnă a Braşov Jazz & Blues Festival. Influenţată de chitarişti precum Joe Bonamassa, Mark Knopfler sau Slash dar şi de cantautoare ca Sheryl Crow, eclectica artistă a apărut ca o tornadă pe scena muzicală occidentală, primul ei disc, Hard Blues Shot, din 2017, vânzându-se în doar câteva luni de la lansare în peste 10,000 de copii în Franţa natală, fiind urmat pe parcursul anilor de o serie consistentă de turnee sold-out. Cât despre succesul pe Internet, Laura a ajuns rapid la 380,000 de subscriberi pe canalul ei de YouTube şi 90 de milioane de vizualizări! Cel mai recent LP al ei, Burning Bright, înregistrat în legendarul studio belgian ICP, vă poate da o idee despre formidabilul talent al acestei chitariste emergente.
PAGINA
42
INTERVIU DE IOAN BIG
Laura, îţi defineşti stilul ca fiind Southern Hard Blues. Explică-mi ce înseamnă... E simplu. Chiar de când am început să fac muzică, cu destul timp înainte să-mi formez trupa, eu nu m-am concentrat niciodată pe un anume stil fiindcă iubesc în egală măsură Hard Rock-ul, Classic Rockul şi muzica Country, şi apoi, odată ce grupul [Laura Cox Band] s-a coagulat, am încercat să-mi definesc un stil care să corespundă tuturor acestor influenţe. Deci am o bază de Classic Rock cu tentă uneori Sudistă/Country, iar alteori cu accente Hard, iar termenul acesta mi s-a părut că este acoperitor pentru registrul nostru. Înţeleg, doar că a copilări cu aceste muzici nu făcea obligatorie şi adoptarea lor ulterioară ca performer. Puteai alege să fii mai ancorată în trendurile specifice contextului şi vârstei, de exemplu să te orientezi spre Alternative-Rock... Ai dreptate şi nimic nu este bătut în cuie... încă se mai poate întâmpla asta. Numai că, pentru moment, rămân fidelă gusturilor mele de origine. Şi asta nu numai pentru că am descoperit muzica datorită tatălui meu care adora Country-ul şi Classic Rock-ul ci şi pentru faptul că, prin intermediul acestor stiluri, am învăţat să cânt la chitară. Aşa că nu este exclus ca în viitor să îmi schimb stilul, dar el va rămâne întotdeauna centrat pe aceste influenţe. Voi cânta poate mai ‘soft’ sau mai ‘hard’ însă tot în aceleaşi culori. A cânta Rock www.zilesinopti.ro
