Zile si Nopti National - Mai 2020 by Zile si Nopti

POP CULTURE MAGAZINE REVISTA A FOST TIPARITĂ CU RESPECTAREA TUTUROR REGULILOR DE IGIENĂ ȘI PREVENȚIE

#STAYSAFE

MAI 2020 | WWW.ZILESINOPTI.RO #ZILESINOPTIACASA

Artă coregrafică: interviu cu ANDREA GAVRILIU Artişti urbani: WANDA HUTIRA foodpanda: Folosește codul de voucher zilesinopti15 și obții o reducere de 15 LEI Gurmand: Un blid de miel, la masa de acasă Film: Exclusiv: De la GOT la Das Boot Pop-up stories: Periplu prin lumea pisicilor din filme Povești de succes: Mokko

Mai 2020

Editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Împreună acasă într-o lume unică... lumea noastră Ioan BIG, publisher Că te-ai născut prinţ în puf sau le ştii cu mingea din favele, că eşti câştigător de Oscar sau autor de bestseller-uri, că ai făcut fericiţi milioane de fani cu muzica ta sau nefericiţi pe mulţi pe care i-ai aburit cu promisiuni politice, virusul care ne ţine pe absolut toţi în izolare cu teama-n suflet s-a dovedit complet lipsit de respect pentru statutul de celebritate şi nu exclude pe nimeni pe acest criteriu. Martori sunt sau au fost Charles, Albert de Monaco, Idris Elba, Tom Hanks, Luis Sepúlveda, Boris Johnson, Placido Domingo, Paulo Dybala, Manu Dibango şi încă atâţia alţii. Drept urmare, celebrităţi răspândite în toată lumea au ales panicate, plictisite sau indiferente la criza umanităţii să se transforme în broaşte ţestoase sperând că supravieţuirea le poate fi garantată de propria carapace amenajată confortabil. E opţiunea lor. Punct. N-o discutăm. Prin comportament şi atitudine, acestora li s-a opus însă un număr surprinzător şi... înviorător de mare de staruri din lumea Pop culture care au înţeles că beneficiile care vin la pachet cu celebritatea sunt inexorabil legate de starea de bine socială a comunităţii care le-a adus în ansamblul ei această notorietate profitabilă şi că acum e vremea să dăruiască, să ajute şi să se implice la rândul lor în regăsirea acesteia de către cei mai profund afectaţi de o pandemie pentru care, din nou, nici unul dintre noi nu am fost pregătiţi. Nici material sau fizic şi nici emoţional sau moral.

în criza generată de coronavirus este până acum evenimentul One World: Together At Home, spectacol maraton impresionant prin simplitate şi decenţă, purtător de gratitudine şi dătător de speranţă, transmis în întreaga lume şi care a putut fi văzut live de către români - coincidenţă - chiar în Noaptea de Înviere. Pentru istoria Pop culture, One World: Together At Home, produs de Lady Gaga împreună cu organizaţia Global Citizen şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, reprezintă cea mai importantă demonstraţie de solidaritate a vedetelor entertainmentului mondial (în cazul nostru cu personalul medical ce luptă ceas de ceas împotriva unui duşman care ne afectează fără discernământ pe fiecare dintre noi) de la formarea supergrupului USA for Africa, lansarea single-ului We Are the World şi memorabilul spectacol Live Aid vizionat de aproape 40% din populaţia lumii, petrecute în urmă cu... 35 de ani. Sprijinul şi empatia zecilor de celebrităţi participante au dat senzaţia de autentic şi de firesc, mai ales că One World n-a avut caracter de teledon, iar mesajul luminos de ansamblu a răspuns nevoii tuturor de a ni se reaminti că viaţa noastră continuă dacă rămânem împreună şi ne regăsim puterea de a zâmbi. Aşa cum ne-a cântat Stevie Wonder, “Sometimes in our lives we all have pain / We all have sorrow / But if we are wise / We know that there’s tomorrow”.

Cu certitudine vârful vizbil al aisbergului solidarităţii manifestat de artişti şi entertaineri www.zilesinopti.ro

PAGINA

CUPRINS

Muzică / pagina 19 STREAMING �� pagina 19 trei recomandări de bijuterii live care se detaşează net prin calitate şi spectaculozitate de multitudinea de înregistrări care au inundat online-ul odată cu prelungirea claustrării noastre în propriile cămine. INDIE STARs �� pagina 20 Phoebe Bridgers: “I’m so blue all the time”

POP CULTURE MAGAZINE

Artă / pagina 23 Art Store �� p. 23 Paradisuri online ale documentarelor despre artă ARTĂ COREGRAFICĂ �� p. 24 Andreea Gavriliu: “Apreciez lucrurile care-mi permit să le înțeleg”

DIALOGURI FĂRĂ NOTE �� pagina 21 Bruce Katz, Profu’ de Blues

Eat&Drink / pagina 33 CUM VA ARĂTA IEȘITUL ÎN ORAȘ DUPĂ PANDEMIA DE COVID-19 �� pagina 33 GURMAND �� pagina 34 Un blid de miel, la masa de acasă TOP �� pagina 35 5 terase din țară pe care abia așteptăm să le revizităm după sfârșitul pandemiei

Film / pagina 41 ESTE VIITORUL CINEMAULUI ÎN PERICOL? O PĂRERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pagina 41 Despre cinema s-a zis de multe ori că va muri – prima dată când a apărut tv-ul. Apoi când Internetul a oferit un acces aproape nemărginit, dublat de piraterie. EXCLUSIV - DE LA GOT LA DAS BOOT �� pagina 42 Interviu cu TOM WLASCHIHA PE LÂNGĂ SUBIECT �� pagina 44 Ridicaţi periscopul! - Premiera pe Epic Drama a noului sezon din Das Boot ne aminteşte că aventuri cinematografice care se desfăşoară în ambientul TV... �� pagina 45 SERIALE: Detectivele din L.A. Spinoff-ul de care franciza Bad Boys avea nevoie DOCUMENTARE: Cum să călătorești din autoizolare - 3 documentare prin care vezi lumea PAGINA

NOUL VAL �� p. 28 CĂTĂLINA MIHAI - “Vreau să rămân mică făcându-mă mare” ARTIȘTI URBANI �� p. 30 WANDA HUTIRA - „Simt ideea de stil personal ca pe un slippery slope spre manierism” POP-UP STORiEs �� p. 13 Periplu prin lumea pisicilor din filme POVEȘTI DE SUCCES �� p. 38 Mokko - Sau cum a devenit inima de lemn o bijuterie must have TRAVEL&MUSIC �� p. 18 Un weekend cu The Weeknd în Londra, după pandemie ANIVERSARE �� p. 50 Clint Eastwood, un pur sânge american CELEBRITĂŢI �� p. 48 #Solidaritate în lupta contra coronavirusului www.zilesinopti.ro

Mai 2020

POP CULTURE MAGAZINE

Echipa Zile și Nopți

Ioan BIG publisher

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Este autor al volumelor “Blue, Black & White: Povestea Rolling Stones”, “Sexul... crucea lui Ken Russell”, “Eric Clapton” şi “Era Punk”. Cea mai nouă carte a sa, “Zombies in secolul 21”, este în curs de publicare.

Pentru ediția de mai ZILE ȘI NOPȚI, Ioan Big a scris următoarele texte:  Editorial / pag. 3,  Pop-up Storie’s / pag. 13,  PiSI-Files: Note informative de la colocatari / pag. 16,  Streaming / pag. 19,  Indie Star / pag. 20,  Dialoguri fără note / pag. 21,  Art Store / pag. 23,  Artă coregrafică / pagina 24,  Noul val / pag. 28,  Interviu exclusiv Tom Wlaschiha / pag. 42,  Pe lîngă subiect / pag. 44,  Aniversare / pag. 50

A absolvit Facultatea de Litere cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române. A debutat în romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008), a tradus Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara (Polirom, 2008) și a publicat proză scurtă în revista Tataia.

Gruia DRAGOMIR redactor

Horia s-a născut la Praga, în 1969. Avea să fie adus în ţară la şase săptămâni de la naştere şi lăsat să crească aici. E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV (TVmania) şi reviste lucioase...

REDACTORI ȘI CONTRIBUTORI: București: George Mihalcea, Teodora Bratu, Delia Mitrache, Berti Barbera, Monica Felea; Cluj: Bianca Bota; Brașov: Bianca Ivașcu, Anna Antal, Antoneta Galeș, Maximilian Radu Munteanu; Iași: Mirela Podea. 6

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Marius Vâlsănescu, marius.valsanescu@zilesinopti.ro Publicitate print: Regia MGSI, Valeria Iliescu, valeria.iliescu@mgsi.ro Alexandru Popescu, alexandru.popescu@kisstv.ro Publicitate online: Alexandru Cârcei, alexandru.carcei@whitemedia.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Pentru ediția de mai ZILE ȘI NOPȚI, Horia Ghibuțiu a scris următoarele texte:  Gurmand: Un blid de miel, la masa de acasă / pag. 34,  Drink: Viața fără șampanie e pustiu / pag. 36

PAGINA

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Pentru ediția de mai ZILE ȘI NOPȚI, Gruia Dragomir a scris următoarele texte:  Travel & Music / pag. 18,  Artiști urbani / pag. 30,  De unde comandăm băutură în perioada de izolare / pag. 37,  Povești de succes / pag. 38,  Seriale / pag. 45,  Documentare / pag. 46

Horia GHIBUȚIU redactor

ZILE ȘI NOPȚI POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar. Nr. 5 - mai 2020 Tiraj: 20.000 exemplare

Dezvoltare online: Radu Ganea, raduganea@raduganea.com Online/Social Media: Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro Traffic: Anna-Maria Antal, traffic@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Publicitate: Marius Vâlsănescu, marius.valsanescu@zilesinopti.ro Online: Miruna Enescu, bucuresti@zilesinopti.ro Anna-Marian Antal, traffic@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redacție: Denisa Velicu, denisa.velicu@zilesinopti.ro Anna-Maria Antal, traffic@zilesinopti.ro Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro Publicitate: Marius Vâlsănescu, marius.valsanescu@zilesinopti.ro Bogdan Vîlsănescu, bogdan.vilsanescu@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul paul.andrei@zilesinopti.ro EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: Bianca Bota, bianca.bota@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Mirela Podea mirela.podea@gmail.com Vânzări/distribuție: Ștefan Andrei, stefan.andrei@zilesinopti.ro Francize ZILE ȘI NOPȚI: Timișoara, Sibiu, Oradea, Pitești, Bistrița. Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată. Editor: City Guide Media SRL. Brașov, Str. Octavian Goga nr. 9A

www.zilesinopti.ro

Mai 2020

POP CULTURE MAGAZINE

Comandă ce ai poftă în deplină siguranță pe foodpanda Pizza, burgeri, tacos, sushi sau supă de pui? Orice ai poftă să mănânci, comandă cu încredere de pe foodpanda preparatele tale favorite de la restaurantele preferate. Îți garantăm că orice comandă plasată este realizată astfel încât să ajungă la tine în deplină siguranță. Plătește online cu cardul în aplicație și beneficiezi de Livrare fără contact, ceea ce înseamnă că livratorul îți va lăsa comanda la ușă, fără ca tu să intri în contact cu el. Mai mult, toată luna mai, daca nu ai mai comandat de pe foodpanda primești 15 lei discount pentru comenzi de minimum 30 lei la peste trei sferturi din restaurantele noastre, folosind codul de voucher zilesinopti15. Deci, ce mai aștepți? Ai la un click distanță toate felurile de mâncare preferate! Livrăm rapid și sigur. #stauacasa www.foodpanda.ro

Mai 2020

To kill for...

POP CULTURE MAGAZINE

Nici nu-mi imaginez c-aş putea rata retrospectiva Andy Warhol de la Londra, cea mai cuprinzătoare expoziţie dedicată ‘Papei Artei Pop’ din ultimii ani întrucât conţine deopotrivă lucrări puţin cunoscute ori inaccesibile publicului aduse din colecţii private (seria de Drag Queens afroamericane şi hispanice, perucile lui Drella) şi unele dintre cele care l-au făcut celebru dar pe care nu poţi ajunge să le vezi decât dacă îţi dedici viaţa globetrotting-ului muzeal, din Slovacia şi Taiwan până în Toronto şi Lima. Este to kill for să le am sub ochi pe toate, din perspectiva biografiei artistului. În spaţiul Tate Modern, nu pe internet.

Știu că mai e până în decembrie, dar într-o perioadă în care totul se anulează, noul Dune pare ceva sigur. Mereu mi-am dorit o ecranizare bună și n-am primit! Lasă, că unde nu a reușit David Lynch (pe unele cut-uri s-a semnat Alan Smithee de rușine), poate face Denis Villeneuve. Dacă nu, recitim noi cărțile și ne folosim imaginația. Cu toate că nici un joc video bine pus la punct nu ar strica...

După o perioadă așa de lungă de stat în casă la etajul șapte, sincer, cel mai mult mi-aș dori să-mi obosesc picioarele într-o plimbare nesfârșită prin natură. Mă gândesc chiar ca odată ce o să fie posibil, să plec într-o drumeție și să iau la pas cărările șerpuite ale pădurilor de munte. Am și găsit un traseu care pare a fi un adevărat maraton: pe creasta Rodnei, de la Pasul Rotunda până la Pasul Șetref sunt de străbătut vreo 56 de km, coborând de la o altitudine de 1284 de m la 817m.

PAGINA

www.zilesinopti.ro

IOAN BIG - Publisher ZN

Toți avem liste cu chestii pentru care trăim sau care ne sunt indispensabile în ceea ce ne-am propus să trăim. La mine, cea mai dramatică situație e cu Genesis, pe care i-am pierdut o dată în 2007 și pentru care am luat bilet în noiembrie 2020. E doar una din trupele vieții mele, despre care pot vorbi zile întregi și pe care o ascult cu mirare de fiecare dată. Iar pentru un concert de-al lor aș fi în stare să merg pe jos/înot până la Dublin, să deturnez un Ryanair, sămi vând cajonul cel mai drag, chiar și să ascult un influencer timp de 5 minute. Bilete am, rămâne de văzut dacă îi văd pe 16 noiembrie sau altă dată. Numai să-i văd.

DELIA MITRACHE – Redactor ZN

ȘTEFAN NECULAI - DJ Magic FM

BERTI BARBERA - Muzician

Cu toții avem lucruri sau experiențe pentru care ne-am dorit ca noul an să vină mai repede. Bineînțeles, e greșit să-ți trăiești viața fiind tot timpul în expectativă, dar nu despre asta este vorba aici, ci despre un wishlist cu chestii mișto, din care să se poată inspira oricine atunci când caută să-și facă mai interesant timpul care se scurge între două dorințe personale.

Mă tot gândesc la cum trebuie să ne adaptăm noilor condiții de deplasare prin lumea asta largă mai ales după ce, în toți anii ăștia, a început să ne placă. Dar în Dealey Plaza din Dallas tot o să ajung. Mă obsedează tot ce s-a întâmplat în ziua aia de 22 noiembrie 1963. Ce ați crezut? Că noi suntem primii care vorbim despre teorii conspiraționiste? Până atunci însă, aștept prima seară “liberă” la Hard Rock. Voi fi acolo chiar dacă îmi veți spune toți că e “live” cu Botgros și cu taraful lui. www.zilesinopti.ro

GRUIA DRAGOMIR – Redactor ZN

Anul trecut am reîntâlnit o prietenă veche mutată în Islanda. Printre altele mi-a spus că a lucrat într-o cafenea în care din când în când Bjork vine să-și bea cafeaua. Imaginația mea a prins aripi și mă gândeam că poate într-o zi voi merge acolo și vom bea cafeaua împreună. Probabil că nu aș ști ce să-i spun și m-aș mulțumi să o privesc în ochi și să stăm în tăcere. Lăsând la o parte “șueta emoțională" și speranța naivă că mă va invita la casa de pe insula ei personală, mi-ar plăcea să merg la un concert Bjork sau la vreun eveniment unde ea pune muzică, oriunde, oricând.

POP CULTURE MAGAZINE

După 2 luni petrecute între patru pereți miam făcut o listă de lucruri pe care abia aștept să le fac după ce ieșim din pandemie și ne vom recâștiga încet normalitatea, chiar dacă nu se va întâmpla brusc, ci cât se poate de gradual, din lună-n lună. Deci, iată: abia aștept primul antrenament de MMA reluat la clubul Combatant, prima bere băută cu prietenii pe terasa de la Modelier, primul traseu pe munte pe anul ăsta (pe Jepii Mici), prima noapte dormită în patul de la pensiunea The Pines (Brașov), primul zbor cu avionul (spre Scoția, sper) și primele îmbrățișări cu cei dragi.

TEODORA BRATU – Redactor ZN

MARIAN OLAIANOŞ - Redactor sportiv, TVR

A-C LEONTE - Muziciană

Mai 2020

Țin pumnii strânși pentru luna septembrie - e de ajuns că va mai trebui să aștept până când anime-ul Shika no Ou va apărea undeva la îndemână în România. Zilele astea mă intrigă și mai mult plotul - o boală misterioasă luată de la un animal amenință omenirea. Cine ar fi crezut? Plus că scenariul îi aparține lui Taku Kishimoto, care se pricepe să aducă fantezia la grad de real. Se vede foarte bine în lucrări precum Boku dake ga Inai Machi sau 91 days, care nu m-au dezamăgit, așa că am speranțe destul de mari. PAGINA

The men who

the world! Tyler Brûlé 

Lenny Kravitz 

Cântăreț. Actor. Sex simbol. Tată. Activist. Și, probabil, nemuritor, având în vedere că arată impecabil la cei 55 de ani. Kravitz s-a născut într-o familie înstărită, dar nu a profitat niciodată de acest lucru, dorinduși să reușească pe cont propriu, prin forțele sale. Din această cauză, o perioadă a trăit într-o mașină închiriată cu 5$ pe zi. Succesul l-a cunoscut la 24 de ani, cu albumul de debut „Let Love Rule”. Kravitz a fost un adevărat Don Juan, fiind combinat de-a lungul timpului cu Vanessa Paradis, Adriana Lima sau Nicole Kidman, dar prima sa dragoste, actrița Lisa Bonet, este și cea care i-a oferit singurul copil, pe Zoë Kravitz. Cei doi au divorțat devreme, dar Lenny a rămas prezent atât în viața lui Zoë, cât și a Lisei, care acum este căsătorită cu Jason Momoa. Kravitz nu s-a mulțumit cu muzica și a devenit și actor și a avut chiar un rol într-un film nominalizat la Oscar, în „Precious”. E și membru al organizației canadiene de caritate Artiști Împotriva Rasismului. 10 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

 www.bradpittweb.com

Mai are nevoie de vreo prezentare? E unul dintre actorii care au devenit nu doar simboluri ale masculinității, dar și esențe ale acestui concept. Când vine vorba despre cinematografie, Pitt le-a făcut pe toate, a jucat cu succes în filme din toate genurile posibile și a câștigat numeroase premii printre care și

mult râvnitul Oscar. Însă, poate cea mai importantă contribuție a lui Brad Pitt în definirea masculinității, este reprezentată de interviurile recente în care a vorbit deschis despre ce înseamnă masculinitatea toxică, despre faptul că nu este deloc o slăbiciune pentru ca un bărbat să-și recunoască și arate vulnerabilitățile, ci o dovadă imensă de curaj și putere. Prin exemplul personal, Pitt a arătat lumii întregi că bărbăția înseamnă și să ai o minte deschisă și care acceptă diversitatea, pentru că de-a lungul întregii vieți el s-a implicat în proiecte care luptă pentru drepturile minorităților de orice fel.

Karim Rashid 

Karim Rashid este unul dintre cei mai apreciați și renumiți designeri de produs ai momentului. În același timp, misiunea sa asumată este aceea de a pune mai mult roz în masculinitate. E un gest curajos și riscant, dar până la urmă asta fac bărbații adevărați: își asumă riscuri și nu merg în linie, pe drumurile bătătorite deja. Rashid a mizat bine, căci doar așa a ajuns să fie unul dintre numele care au făcut istorie în domeniul său și și-a câștigat titulatura de „Poetul Plasticului”.

 www.monocle.com

 www.lennykravitz.com

Brad Pitt 

Fondator Monocle. Masculinitatea înseamnă și forță creativă, iar Brûlé este exemplul perfect în acest sens, deoarece este un antreprenor de succes care a construit de la zero afaceri de milioane de dolari. În vremuri în care media trecea printr-o criză, iar revistele scrise de orice fel dispăreau masiv de pe piață, fiind înlocuite de online, el a creat una dintre cele mai de succes reviste: Monocle. În 7 ani, valoarea ei era estimată undeva la 115 milioane de dolari. Dacă vrei să vezi ce înseamnă determinarea, creativitatea, ambiția, viziunea caută mai multe despre Tyler Brûlé.

 www.karimrashid.com

Bărbați adevărați. Bărbați pe bune. Bărbați care întruchipează esența masculinității pe această piatră numită Pământ.

www.zilesinopti.ro

TEXT DE IOAN BIG

POP-UP STORiEs

Periplu prin lumea pisicilor din filme

hiar dacă nu-ţi împarţi locuinţa cu o pisică nu ai cum să nu simpatizezi această specie de feline. Pur şi simplu, nu poţi. Nici măcar când sunt prezentate odios într-unul dintre cele mai proaste filme din istoria cinematografiei, Musical-ul Cats al lui Tom Hooper, care a fost “blagoslovit” anul acesta cu nu mai puţin de 6 Zmeure de Aur. În cazul acestuia nu simţi decât compătimire, deopotrivă pentru pisici – odată animale sacre – şi pentru actorii transformaţi în creaturi groteşti care îl fac acceptabil până şi pe antropomorful cu accent de www.zilesinopti.ro

Brooklyn Cat in the Hat jucat de Mike Myers în adaptarea din 2003 a cărţii lui Dr. Seuss. Ca să ştergem de pe retină aceste imagini dătătoare de frisoane, vă propun o călătorie prin lumea filmelor cu pisici într-adevăr memorabile. Sau în cea a filmelor memorabile cu pisici, cum vreţi voi. Fiindcă mă limitez la indicarea unor repere, iar traseul şi-l personalizează apoi fiecare. Pisicile, capete de afiş. Ficţiunile ce nu ar fi putut exista fără pisici întrucât scenariul a fost conceput pentru ele (şi din perspectiva lor) fac parte, în majoritate, din categoria animaţiilor. În

vârf tronează pe merit The AristoCats, clasicul Disney din ’70, însă înainte de aventurile Ducesei şi a trioului său de puiuţi ‘aristocraţi’ Berlioz, Marie şi Toulouse în compania ‘bagabontului’ Thomas O’Malley, unii îşi vor aminti că a fost... Gay Purr-ee din 1962, cu provensalul Monseur JauneTom şi prietenul său Robespierre, ce trebuie să o salveze pe Mewsette din labele cinicului motan parizian Meowrice. Istoric, PAGINA

Mai 2020

prima vedetă felină a fost Felix the Cat, care a debutat în Felline Follies în... 1919, dar notorietatea lui s-a stins treptat, mai ales după apariţia lui Fritz, personajul iconic de comics creat de Robert Crumb şi făcut star de cinema de Ralph Bakshi în controversata satiră adultă Fritz the Cat din 1972. Păţaniile semipornografice ale junelui motan se consumă într-o lume urbană animală dominată de sex, droguri, violenţă şi incorectitudine politică, în care poliţiştii sunt porci iar interlopul Duke o cioară. La propriu. Mult mai simpatic decât Fritz, leneşul ‘filosof’ Garfield a ajuns din comics-urile lui Jim Davis pe ecran mult mai târziu, cu ajutorul computerului şi cu vocea lui Bill Murray, în 2004 PAGINA

(Garfield: The Movie) şi în 2006 (Garfield: A Tail of Two Kitties), când micul burghez amator de lasagna a pierdut clar duelul cu agilul newcomer Puss in Boots (v: Antonio Banderas), adorabil prin mixul de candoare şi parşivenie pisicească, lansat tot în 2004, în Shrek 2. Popularitatea Motanului Încălţat cu ochii cât farfuriile de supă a crescut atât de rapid încat nu doar că a beneficiat după Shrek the Third de propriul film, Puss in Boots (2011), dar şi de un serial TV pe Netflix, The Adventures of Puss in Boots. Mai trebuie menţionate aici 3 animaţii şi în

primul rând The Cat Returns (2002), încântătoarea fantezie (disponibilă pe Netflix) produsă de Ghibli, studioul cineastului nipon Hayao Miyazaki, despre adolescenta căreia destinul pare să îi fi hărăzit să devină mireasa Prinţului Luna, moştenitor al Regatului Pisicilor. De (re)văzut sunt şi Une vie de chat (2010), povestea vietii duble a unei pisici ce trăieşte ziua cu o fetiţă mută iar noaptea este complice la furturi şi spargeri, şi Felidae (1994), “Der Katzenthriller!”, cu investigarea unei serii de crime în lumea pisicilor de către motanul Francis.

Pisici în rol principal în filme non-animate? Puţine interesante datorită dificultăţii de a face din animale... actori. Dar aici nu trebuie omis clasicul Disney Acea pisică blestemată! (That Darn Cat!, originalul din ’65 şi nu remakeul din ’97) pentru că aventuroasa Siameză obişnuită cu agitaţia urbană, ‘D.C.’ (“Darn Cat”), este cu adevărat antologică. Fie şi doar pentru faptul că e prima felină ce devine informator al FBI. DC îşi foloseşte mai mult inteligenţa decât drăgălăşenia, nu aşa cum face pisoiaşul Keanu dotat cu bandană şi lanţ de aur la gât în filmul din 2016 care-l are ca erou. Amintim aici şi de General, maidanezul misterios care dă coeziune celor 3 poveşti Horror scrise de Stephen King în omnibusul Cat’s Eye din ’85: în prima este folosit drept cobai in laborator, în al doilea participă la rezolvarea violentă a unui conflict amoros, iar ultimul salvează o fetiţă de atacul unui troll. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Roluri memorabile ale pisicilor. Chiar dacă de mică întindere, în destule cazuri prezenţa în filme a pisicilor a reuşit aproape să o eclipseze pe cea a oamenilor sau măcar să le facă să rămână agăţate de imaginea rolurilor acestora. Don Corleone în The Godfather (1972) sau Blofeld în franciza James Bond nu pot fi disociaţi de pisicile lor, aşa cum, dacă ne gândim la Alien (1979), Breakfast at Tiffany’s (1951), Inside Llewyn Davis (2013) sau Hunger Games (2012), nu avem cum să le trecem cu vederea pe Jonesy, Rhubarb, Ulysses ori Buttercup. Şi chiar dacă nu e povestea lor, n-avem cum să le ignorăm nici pe Chloe în Secret Life of Pets (2016/19), Snowbell în Stuart Little (1999), Mrs. Norris în Harry Potter (2001/9) sau pe Jiji în Kiki’s Delivery Service (1989) al lui Miyazaki. Scena nocturnă cu Anita Ekberg şi Marcello Mastroianni din La dolce vita (1960) n-ar fi perfectă fără pisicuţa albă, la fel cum Truffaut nu s-ar fi declarat mulţumit dacă cea gri nu mânca de pe tava de mic dejun uitată pe terasă în La nuit américaine (1973). Ş.a.m.d. www.zilesinopti.ro

10 pisici “altfel” pentru cinefili cu gusturi aparte. Aici am operat o selecţie... la sânge. 1) Pisica ‘Zombie’, Church din Pet Sematary al lui Stephen King (1989/2019). 2) Pisica ‘Flerken’, sau când Goose arată ce poate înghiţi o pisică (Captain Marvel, 2019). 3) Pisica ‘Catbus’, un soi de Cheshire Cat cu 12 picioare (My Neighbor Totoro, 1988). 4) Pisica ‘corporatistă’... workaholicul captiv într-o pisică (Nine Lives, 2016). 5) Pisica telekinetică. Simte prezenţa fantomei lui Patrick Swayze (Ghost, 1990). 6) Pisica clarvăzătoare Azzie din sequel-ul la The Shining al lui Stephen King (Dr. Sleep, 2019). 7) Pisica parodică, Sfinxul ca replică la Angora lui Blofeld din Bond-uri (Austin Powers, 1999). 8) Pisica recipient al spiritelor rele din Horror-ul lui Lucio Fulci (The Black Cat, 1981). 9) Pisica ‘ET’, ce poate să facă obiectele să zboare în The Cat from Outer Space din ‘78. 10) Pisica vorbitoare cu morţii din Coraline (2009).

Închid periplul într-o notă personală. În ce priveşte pisicile, în mod cert viaţa bate filmul şi realitatea ficţiunea, aşa că favoritul meu - ca să-l parafrazez pe Tolkien, ‘One film to rule them all’ – rămâne un documentar absolut fabulos... KEDI (2016), povestea reală dar îmbibată de poezie urbană a pisicilor din Istanbul. Lumea oamenilor văzută prin ochii mult îndrăgitelor feline. Un must see! PAGINA

Mai 2020

PiSI-Files: Note informative de la colocatari Încă de pe vremea lui Mau şi Maneki Neko, de multe mii de ani, unii bipezi s-au prins că pisicile sunt creaturi cu totul speciale şi s-au străduit să le expună public trăsăturile de caracter prin ritualuri, cuvinte, desene, pietre cioplite, melodii, tatuaje ori, mai nou, CGI. Dezavantajele celebrităţii nedorite le-au făcut însă pe influentele feline să devină din ce în ce mai discrete şi să se autoizoleze pe vastele lor proprietăţi, întreţinute de supuşi loiali ce au jurat... să nu dea nimic din casă. Dar, sigur, există şi excepţii, informatori rebeli, autori de note subversive care continuă să ne reamintească cine conduce în realitate lumea. Să aruncăm pe furiş o privire peste câteva dintre ele. Ioan Big

Irina-Margareta Nistor, critic de film (Bucureşti)

RITZ - Ritz Mizantropul Acaparator. Asemenea lui Bob Hope și Kirk Douglas, motanul Ritz, un birmanez, cu ochii azurii, are echivalentul vârstei unui centenar. În anii obișnuiți, de-ai noștri de pământeni 20, născut pe 5 martie, ca Rex Harrison. Poartă numele celebrului hotel, care apare în nu mai puțin faimosul Unora le place jazzul. În 1976 a existat chiar o peliculă cu acest titlu, firește tot cu mafioți (știu, în al lui Billy Wilder erau doar gangsteri!). Plus melodia elegantului Fred Astaire Put it on the Ritz, compusă de Irving Berlin și care înseamnă să fii extrem de șic, asemenea hotelului din Londra. Cinefila mea felină, se uită la filme, și mă strânge, în lăbuțele lui, pe care le strecoară în jurul gâtului meu, și când se prinde că îmi scade atenția distributivă și mă concentrez mai mult la ce e pe ecran, își face simțită prezența cu o zgârietură sau o mușcătură a mâinii, pe care o prinde ca-ntr-o menghină, ca să fiu și eu la modă cu tatuajele, unele mai aparte, adică-și lasă „griffa” (o ghetuță de Confucius!). În traducere, e gelos ca stăpâna lui și stă acasă, doar în casă, de 2 decenii, și nu s-a plâns niciodată!

MARCO POLO - Marco Polo este profitorul izolării.

El a stat mereu în casă, eu mai ieșeam. Acum nu mai lipsesc decît cel mult o oră. În plus, și-a recîștigat drepturi și libertăți abolite un an, după operația de ochi. Nu știu de ce am făcut-o. Acum poate intra în camera mea, urca în patul meu, în fotoliul preferat. Cînd scriu, tronează pe brațul din dreapta sau pe spetează. Îl suspectez că-mi șoptește idei ca demonul socratic. Cînd deschid geamul, vine în balcon, eu la tabac și cafele, el în brațe. Mă tulbură cînd mișc cana... Am greșit, Liviu Antonesei, scriitor (Iaşi) plătesc.

PAGINA

www.zilesinopti.ro

Mai 2020

POP CULTURE MAGAZINE

ANTON - Pisica mea Anton în cifre. Numele îi dat în cinstea

personajului principal din debutul meu regizoral “URMA”. I se mai spune “Porcu”. Vârsta – 3 ani şi 4 luni; Greutate – 9 kg 300 gr.; Somn – 18 ore.; Activ – 6 ore.; Hiper activ – 6 ore.; Mieunat – 7 ore nonstop (o oră în somn).; Castrat de 2 ori.; Pierdut – 48 de ore.; Căutat de 10 persoane.; Lupte – 2, ambele câştigate.; Hrana – cu cât mai mult cu atât mai bine.; Mobile stricate – 2 canapele, 3 fotolii, 5 scaune.; Picioare în fund – 1.; Şoareci prinşi – 0.; Dorian Boguţă, Broaşte prinse – 3; Pui – nu se ştie. actor/regizor (Bucureşti)

DAPHNE - În actul de identitate scria doar Daphne. Eu am

adăugat Yoda, pentru că e înțeleaptă și Frankenstein, pentru că rareori perfecțiunea e întâmplătoare. Răspunde la Frankie atunci când are chef. E o mare divă și-și petrece timpul așa cum poftește, calitate pe care o invidiem la pisici. După cum se vede, nici când avem ocazia nu prea ne descurcăm să ne bucurăm doar de prezent, fără să ne batem capul cu lucruri care nu există: trecut sau viitor. Pentru că ea nu mai are păr - dovadă a evoluției - crede despre celelalte ființe că îi sunt inferioare. Nu știe sigur dacă e mai degrabă maimuță, câine sau pisică, deși Tony Mott, scriitoare (Braşov) seamănă cel mai mult cu ultima dintre ele.

TSCHATSCHI - Tschatschi [ciiacii] motanul are 4 vieţi, pe care le trăieşte deodată. Cu alte cuvinte nu sunt singurul lui părinte. Suntem 4 prieteni care împărţim motanul: Silvia Török (actriţă), MD. Burnette (designer), Claudiu (stilist) şi cu mine. La fiecare duce o altă viaţă. Este răsfăţat diferit, doar iubirea este comună. Pe mine mă distrage mai bine ca un serial. La anunţarea nominalizării la Premiile Uniter de ex., s-a întors şi a ieşit plictisit din cameră. M-a salvat de la toată nebunia! tschatschi_the_cat e pe Instagram pentru toţi care vor să rămână cu Olga Török, picioarele pe pământ. actriţă (Timişoara)

PISY - Pisy este o fetiţă Scottish Fold, probabil cea mai nesimţită şi leneşă pisică din lume. Pană şi când se joacă preferă să stea întinsă pe spate! Doarme aproape tot timpul, se trezeşte doar să mănânce şi uneori sforăie atât de tare încât nu poţi sta cu ea în cameră. Are deviaţie de sept, e puţin grăsuţă şi nu face niciodată ce îi spun. Mai exact, dacă o cert când îşi ascute gheruţele de canapea, se face că nu mă aude. Are şi momente de tandreţe pentru care Ilona Brezoianu, actriţă (Bucureşti) încă o ţin să locuiască cu mine :))) www.zilesinopti.ro

PAGINA

TRAVEL&MUSIC

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Un weekend cu The Weeknd în Londra, după pandemie

greu de imaginat cum va arăta viața după pandemia de COVID-19. Vor exista cu siguranță destul de multe restricții și reguli prin care să păstrăm distanțarea socială pe cât posibil, dar asta nu înseamnă că viața ni se va schimba radical. Vom călătorii în continuare, iar evenimentele live, concertele și festivalurile se vor relua. Viețile noastre trebuie să meargă mai departe. Coronavirusul poate fi extrem de periculos, dar nu poate ține timpul în loc, niciun agent patogen nu poate face acest lucru. Experții estimează că

BUGET  Cursă Blue Air: 10-12 octombrie TBA (în funcție de perioada în care cumperi biletele)  Cazare: Top Night Hotel (7.1 Bine) 977 lei / camera dublă  Bilet concert: 50 - 100 lire PAGINA

pandemia de COVID-19 va începe să bată în retragere în această vară, iar în toamnă lucrurile ar trebui să intre în normal. De aceea, de exemplu, The O2 Arena din Londra are o ofertă generoasă de concerte pentru luna octombrie. Unul dintre cele mai mișto evenimente de acolo, la care poți să-ți cumperi bilet încă de pe-acum, este concertul The Weeknd. Artistul canadian va susține 4 concerte aici în luna octombrie, iar cel de pe 11 va fi primul, deci va fi și cel mai deosebit. În plus, pică și duminică, numai bine pentru a petrece un weekend în Londra pe muzica lui The Weeknd. Am ales de pe noul album, „After Hours”, 3 piese care se potrivesc de minune cu 3 atracții turistice din Londra, dar artistul canadian are multe piese care vibrează bine cu The Big Smoke.  Cu „Heartless” în căști poți să descoperi istoria sângeroasă a capitalei Regatului Unit, plină de povești groaznice

și de groază, prezentate într-o variantă interactivă și un pic kitschoasă la Catacombele londoneze (London Dungeon) prin intermediul tehnologiei, dar și cu ajutorul unor actori.  Pe „Blinding Lights” trebuie neapărat să urci într-o seară în vârful celui mai celebru zgarie-nori din sticlă și oțel din Londra, The Shard. Costă 30 de lire, dar merită să vezi cum strălucește în întuneric unul dintre cele mai celebre orașe din lume. La momentul când a fost finalizată în 2012, era cea mai înaltă clădire din Europa, măsurând 310 metri. Observatorul de la etajul 72 oferă o priveliște panoramică unică asupra orașului.  London Eye este o atracție extrem de populară pe care ai văzut-o cu siguranță în filme. Este o roată gigantică situată pe malul sudic al Tamisei. Structura are o înălțime de 135 de metri și a fost construită ca parte a sărbătoririi noului mileniu în capitala Marii Britanii. Costă 20 de lire să de dai în ea. Dă play piesei „In Your Eyes” când ajungi în vârf și privește Londra în ochi, dar și pe persoana de lângă tine, căci cu siguranță va fi un moment special pe care vei dori să-l împarți. Bineînțeles, Londra are de oferit enorm de multe lucruri interesante, este un oraș plin de istorie și cu un peisaj cultural greu de descris și cuprins, dar cel mai important este să-l descoperi în moduri cât mai creative, care să-l facă al tău, iar prin muzică este cel mai ușor să faci acest lucru. www.zilesinopti.ro

TEXT DE IOAN BIG

Muzică

POP CULTURE MAGAZINE

Indie Star PHOEBE BRIDGERS Dialoguri fără note: Bruce Katz Profu’ de Blues Omul cu discurile

Streaming: CONCERTE MUST-SEE Iată doar trei recomandări de bijuterii live care se detaşează net prin calitate şi spectaculozitate de multitudinea de înregistrări care au inundat online-ul odată cu prelungirea claustrării noastre în propriile cămine.

BRUCE SPRINGSTEEN: Springsteen on Broadway  17/18.07.2018 Considerat aproape în unanimitate drept unul dintre cele mai frumoase autoportrete artistice din istoria Broadway-ului (premiat cu Tony Award), miezul showului pe care ‘The Boss’ l-a susţinut în timpul rezidenţei sale de 8 săptămâni de la Walter Kerr Theatre este surprins aproape perfect în acest Netflix Special regizat de Thom Zimny (serialul The Wire), filmat în două seri în care accesul în sala de 960 de locuri s-a făcut exclusiv pe bază de invitaţii. Spectacolul intim, în care Bruce Springsteen performează acompaniat acompaniat doar de soţia sa, Patti Scialfa, este clădit pe jaloanele autobiografiei lui din 2016, Born to Run, ce completează sau demitologizează câteva episoadecheie din existenţa artistului. www.zilesinopti.ro

U2: eXPERIENCE - Live in Berlin  13.11.2018 Fabulosul concert susţinut de Bono, The Edge, Adam & Larry în Mercedes Benz Arena din ultima noapte a iNNOCENCE + eXPERIENCE Tour, eveniment care “a reinventat spectacolul de mare arenă” (Rolling Stone), regizat de Matt Askem (David Bowie, Muse, Santana, RHCP), a avut premiera pe TV în ianuarie şi este disponibil pe HBO GO într-un montaj de 72’ curatoriat chiar de membrii trupei, putând uşor deschide apetitul pentru a vedea şi avea pe DVD versiunea integrală de 142’(!), lansată foarte recent... însă pentru asta trebuie să fiţi subscriberi pe u2.com. Taxa anuală în funcţie de pachetul de beneficii ales este de 50 sau 85 de dolari. RAMMSTEIN: Paris  6/7.03.2012 Cu toate că a fost repede dezminţit, zvonul că Till Lindemann ar putea fi purtător de coronavirus ne reaminteşte că Amazon Prime oferă cele mai recente înregistrări oficiale din videografia trupei berlineze de Tanz-Metall, Rammstein in Amerika (show-ul de la Madison Square Garden din 11.12.2010) şi cea pe care o recomandăm, spectaculoasa Rammstein: Paris, premiată la UK Music Award în categoria ‘Best Live Concert’, filmată în faţa a peste 17,000 de spectatori în fiecare din cele 2 seri de la Bercy, cu 30 de camere video. Filmul este regizat de Jonas Åkerlund (Madonna, Ozzy, Metallica, Taylor Swift), câştigător de Grammy şi de numeroase MTV Video Music Awards. PAGINA

INDIE STAR foto © David Lean

TEXT DE IOAN BIG

PHOEBE BRIDGERS

“I’m so blue all the time”

a aproape 3 ani după remarcabilul său debut cu Strangers in the Alps, steaua emergentă a scenei Indie Rock din L.A., californianca Phoebe Bridgers, îşi lansează luna următoare multaşteptatul nou album solo, Punisher, prefaţat deja de două single-uri promiţătoare, sumbrul Garden Song şi sardonicul Kyoto, care, prin beat-ul rapid, pare a se îndepărta de tendinţa baladesc-melancolică dominantă până acum în creaţia tinerei cantautoare. Nu că în această perioadă Phoebe Bridgers ar fi dispărut din atenţia publicului, date fiind colaborările sale cu su-

PAGINA

pergrupurile Indie boygenius (trioul format cu Lucy Dacus şi Julien Baker) – probabil Me and My Dog vă sună cunoscut - şi Better Oblivion Community Center, tandemul cu Conor Oberst de la trupa Bright Eyes (de altfel compozitorul şi poli-instrumentistul din Bright Eyes, Nate Walcott, poate fi ascultat pe Kyoto), din înregistrările cărora se reliefează câteva dintre multiplele faţete creative ale artistei prin alăturarea compoziţiilor triste şi meditative, tipice pentru ea, precum Chesapeake, şi a celor mai aspre, care indică o apetenţă pentru introspecţii muşcătoare, aproape cinice (Big Black Heart, de exemplu). Dacă punem la soco-

teală şi interacţiunile pasagere cu muzicieni reputaţi precum veteranul Jackson Browne sau The National, trupa lui Matt Berninger, realizăm de fapt că artista a fost ultraocupată în timpul scurs de la Strangers in the Alps. Asociată îndeobşte cu spaţiul muzical Folk-Rock, Phoebe Bridgers se vede comparată frecvent dar eronat cu Joni Mitchell, căci în afara vocii care ar putea justifica apropierea, identitatea muzicală a vedetei Indie este inconfundabilă prin combinaţia originală între mesajele emoţionale aproape dureroase, abordarea baladescă şi fundaţia electronică a pieselor sale. Cum a apărut Phoebe pe firmament? Prin cover-ul la piesa Gigantic al grupului Pixies pentru un spot publicitar la iPhone din 2014, descoperită fiind de producătorul Ryan Adams într-o trupă de Punk formată în liceu. Odată cu acest breakthrough, a atras atenţia fanilor unor artişti ca Julie Byrne sau Julian Baker, care au ciulit urechile la muzica ei suavă şi textele intimiste ce vorbesc în egală măsură de fantomele trecutului, de anxietăţile provocate de relaţiile din prezent şi de incertitudinile induse de viitorul impredictibil. “When I grow up / I’m gonna look up from my phone and see my life / And it’s gonna be just like / My recurring dream...”. Plecaţi de la Garden Song ca să o descoperiţi pe Phoebe Bridgers. Merită încercat! www.zilesinopti.ro

Mai 2020

BRUCE KATZ Profu’ de Blues De ce a avut nevoie Blues-ul tradiţional interpretat de afro-americani de imboldul dat de muzicienii albi de peste Ocean pentru a redeveni un gen cu priză la public? Păi a avut şi n-a avut. Într-adevăr, ceea ce s-a întâmplat în anii ’60 a fost că muzicienii albi l-au popularizat, însă nu trebuie să uităm că în acei ani mai trăiau şi mulţi dintre cei care i-au dat viaţă, aşa că oamenii au deschis ochii şi i-au descoperit pe Skip James, pe Son House şi pe Professor Longhair... plus că Roosevelt Sykes şi Memphis Slim încă trăiau şi au putut fi ascultaţi inclusiv de publicul european. Deci a fost o redescoperire a unor muzicieni care erau autentici ‘originators’ şi renaşterea a plecat de la aceştia. Lucrurile au fost totuşi destul de complicate datorită faptului că tinerele generaţii de afro-americani nu doreau să asculte Blues. Credeau că e o muzică a sclavilor. ‘Vrem muzică Soul, vrem Stax, vrem modern, vrem Funk, vrem James Brown...’ Pur şi simplu nu voiau să asculte Blues, care este atât de frumos, dar ei îl asociau cu vremurile de odinioară, din Mississippi. [...] www.zilesinopti.ro

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

În noaptea de 3 spre 4 mai, de la 00:00 (ora României), The Blues Foundation anunţă live din Memphis via FB şi YouTube câştigătorii prestigioaselor Blues Music Awards. Bruce Katz, excepţionalul pianist pe care fanii Blues-ului au avut de câteva ori şansa să îl asculte pe viu în festivalurile de la Sighişoara, Focşani şi Braşov, este nominalizat la categoriile ‘cel mai bun clăpar’ şi ‘cel mai bun album acustic’, nominalizări ce se adaugă la cele 6 primite deja din 2008 încoace. Mai puţini sunt însă cei care ştiu că reputatul muzician a fost timp de 14 ani profesor asociat la faimosul Berklee College of Music unde, în afara de secretele interpretării la orga Hammond, a predat studenţilor istoria Blues-ului. Pe scurt, Bruce Katz este, din toate punctele de vedere... Profu’ de Blues! Se simte însă tendinţa de a absorbi Blues-ul într-un gen greu de definit, muzica Americana... Cred că oameni diferiţi văd lucrurile în feluri diferite. Eu personal o consider o mixtură hibridă de Country, Blues şi Rock’n’ Roll. Ştii că e Americana când o auzi şi de cele mai multe ori te laşi dus de puritatea muzicii care răzbate la suprafaţă, indiferent că are influenţe de Blues, Bluegrass, New Orleans Rhythm’n’Blues sau Country. Americana e o abordare mai modernă ce dă voie să poată fi simţite genurile mai vechi. Cred că, până la urmă, e doar un ambalaj iar tu trebuie să te duci spre miezul muzicii, spre rădăcinile ei, pe care le poţi găsi numai în interiorul său. [...] Citiţi interviul complet cu BRUCE KATZ pe www.zilesinopti.ro PAGINA

Omul cu discurile

TEXT DE BERTI BARBERA

DECEBAL BĂDILĂ & LULA GALVAO „LINDA FLOR” Duetul este cea mai intimă formă de relație muzicală, datorită comunicării fluente în interplay, a expresiei articulate într-un echilibru tacit, imposibil de pierdut atunci când cele două jumătăți sunt compatibile. Unde sunt doi nu crește doar puterea, ci și frumusețea, valoarea și claritatea adresării. Si cum am putea simți mai bine acest cumul estetic decât ascultând muzică braziliană abordată dual pe aproape întreg spectrul de frecvențe a cozilor, într-o perfectă relație de ritm și armonie de dialog și unison, într-un paradis melodic? „Linda Flor”, acest minunat album de duet ne spune că Lula Galvao și Decebal Bădilă trebuiau să se întâlnească, iar noi ne bucurăm că asta s-a întâmplat în zilele noastre, când pentru a cunoaște foarte bine prezentul real avem nevoie să știm de unde a pornit povestea, ce-i face pe artiștii contemporani să fie atât de legați de

PAGINA

rădăcini. Două instrumente impecabil controlate se îmbie reciproc, își lasă spații și dau o viață nouă unor partituri în bună parte cunoscute, prețuite în cultura braziliană care au făcut înconjurul lumii prin puterea lor. „Linda Flor” seamănă note alese pentru ca noi să culegem frumusețe, adună măiestria pentru ca nouă să ni se pară că totul e accesibil, ne conturează un spațiu intim, cald, în care să simțim confortul și bucuria oferite de exprimarea elevată.

www.zilesinopti.ro

ART STORE

TEXT DE IOAN BIG

Artă

Artă coregrafică: Andreea Gavriliu: Noul val: Cătălina Mihai Artiști urbani: Wanda Hutira

Paradisuri online ale documentarelor despre artă Documentary Heaven (sectiunea Art and Artists)

Documentary Tube (sectiunea Art)

Documentary Storm (sectiunea Art Documentaries)

O selecţie eclectică de câteva zeci de filme în care se regăsesc biografii (Leonardo da Vinci, Francis Bacon, Robert Crumb, Queen, Banksy, Alexander McQueen), curente artistice (Street Art, Impresionism, Video Art), forme şi instrumente de expresie (fotografie, tipografie, ceramică). Atenţie, multe fiind postate via YouTube din surse diferite (History, Arte, ntr), site-ul trebuie baleiat periodic fiindcă unele titluri sunt disponibile pentru scurt timp!

Aproximativ 75 de documentare - multe scurtmetraje - din categoriile teatru, muzică, dans, film, plastică, sculptură, arhitectură, literatură şi comics-uri, printre care găsim câteva nestemate, fie ca abordare artistica a subiectului (Challenge the Obvious), fie prin ineditul conţinutului (Style Wars 1983). Are însă aceeaşi problemă ca documentaryheaven.com, trebuie verificat constant întrucât unele filme sunt retrase relativ repede.

Bancă interesantă de resurse documentare despre artele Pop (arta spectacolului sportiv y compris) cu acces liber, un .com ce oferă câteva ‘bunătăţuri’ surprinzătoare, atât tradiţionale cât şi... exotice (urmăriţi uimitoarele Circus Rosaire sau Winner Takes it All: Pain and Gain of Russian Rhyhmic Gymnasts), în special legate de muzică (ex. Hanz Zimmer Revealed, Bob Marley – Freedom Road).

Recomandări: 1) Impressionism – Revenge of the Nice. Matthew Collings prezintă 4 vedete ale Impresionismului: Manet, Courbet, Monet şi Cézanne; 2) Jean-Michel Basquiat: The Radiant Child, în regia lui Tamra Davis, nominalizat la Premiul Juriului la Sundance; 3) The World’s Most Expensive Paintings. Fascinanta poveste a vânzării la licitaţie a picturilor extrem de valoroase.

Recomandări: 1) A One-Take Journey through Russia’s Iconic Hermitage Museum. 5 ore pe video de plimbare agale prin Ermitaj; 2) Empire of Dreams: The Story of The Star Wars Trilogy. 2,5 ore despre cum s-au realizat primele SW. Unul dintre cele mai bune documentare despre franciza lui George Lucas! 3) Modern Masters, miniserie de portrete dedicate lui Andy Warhol, Pablo Picasso, Salvador Dali şi Henri Matisse.

www.zilesinopti.ro

Recomandări: 1) The Architecture of Doom, documentarul lui Peter Cohen despre estetica Naţional-Socialistă şi obsesia pentru puritate din jurul idealului homoerotic nordic; 2) PressPausePlay. 2 ore în care cei mai influenţi artişti şi creatori din era digitală răspund la întrebarea dacă arta evoluează prin democratizarea culturală adusă de New-Tech; 3) Mounted by the Gods, explorarea naturii Voodoo realizată pe parcursul a 10 ani de către celebrul fotojurnalist Alberto Venzago. Şi mai rămân destule de văzut. PAGINA

ANDREA GAVRILIU “Apreciez lucrurile care-mi permit să le înțeleg”

foto © Marius Mihai Ghiță

ARTĂ COREGRAFICĂ

reatoare de spectacole de dans contemporan şi coregrafă de spectacole de teatru antologice, Andrea Gavriliu reprezintă în mod indiscutabil una dintre cele mai puternice şi constante forţe motrice care menţine ‘alive and kicking’ scena performativă românească din ultimul deceniu, iar dovezile o reprezintă spectacolele pe care şi-a pus amprenta creativă de la Braşov, Bucureşti, Cluj, Craiova, Iaşi, Sibiu, Târgu Mureş, Timişoara ş.a.m.d., parte dintre ele fiind rodul colaborării cu regizori din liga grea a teatrului nostru precum Andrei Şerban, Mihai Măniuţiu, Radu Afrim sau Vlad Massaci. Pentru iubitorii artei coregrafice moderne, Andrea Gavriliu rămâne însă definită în primul rând prin (şi de) spectacolele ei de expresie personală, de la fenomenalul Zic Zac din 2013 ori primul ei solo, OST (Organic Sound Twist), până la mai recentul performance Cataclisma, produs de unteatru şi premiat anul trecut la Festivalul Undercloud. Actualmente, Andrea Gavriliu este profesor asociat în cadrul Facultăţii de Teatru şi Televiziune a Universităţii Babeş Bólyai şi coregraf al Teatrului Naţional Lucian Blaga din Cluj Napoca, unde a avut premiera în decembrie şi noul său spectacol, Singur printre mârlani. De la acesta am plecat în călătoria prin lumea dansului cu Andrea Gavriliu.

PAGINA

www.zilesinopti.ro

ARTĂ COREGRAFICĂ

INTERVIU DE IOAN BIG

Peste Quignard am dat încă de când lucram la Zic Zac pentru scena citatelor. La Ludibrium, deși a fost un spectacol care a pornit de la un spațiu – magazinul de haine – m-am întors la Quignard printr-un proces de brainstorming pornit de la ideea de nuditate. Singur printre mârlani a fost o întâlnire fericită, în sensul în care mi se ceruse să realizez un spectacol bazat pe un text românesc, lucru care nu mi-e tocmai la îndemână. Nu-i așa ușor să faci dans din orice. De cum am aruncat o privire prin volum, m-a frapat muzicalitatea versurilor și, evident, umorul lor. Nu mi-a fost deloc ușor să selectez versurile pentru a le pune sub forma unui scenariu. Altfel, cred că citesc cărți destul de variate. Am o preferință pentru romanul de ficțiune, dar îmi plac și eseurile și poeziile. În cazul “mârlanilor”, de ce ai caracterizat scenariul ca fiind unul poetic-coregrafic? Cum poţi găsi poezie într-un mârlan? Versurile mârlănești au servit drept coloană sonoră pentru mine. Dincolo de îndrăgitele rime („E mult mai ușor să reții ceva care are rimă sau ritm”, zic eu în OST la un moment dat), „micile” catastrofe descrise cu www.zilesinopti.ro

Cataclisma (foto Andreea Leu)

Vorbeşte-mi despre lecturile tale. Apetitul tău este unul aparte judecând prin prisma textelor din care ai dezvoltat spectacole, de la Ludibrium-ul de la Piatra Neamţ, inspirat de scrierile nonconformistului Pascal Quignard, la Singur printre mârlani, cartea lui Florin Bican.

atâta seninătate de Bican mă făceau să-mi pară rău că nu pot sfida gravitația pe scenă. Mereu mi-am dorit să pot să fac lucruri care numai în desene animate sunt posibile... lucruri grosolane, chiar. Au o „poezie” a lor. De aceea îmi reveneau idei din Dezorient Express [spectacolul conceput de Andrea la Teatrul Clasic din Arad în 2015 – n.r.] când lucram la Singur printre mârlani. E un fel de estetică a urâtului, dacă mi se permite. Nu-l arăt acuzator cu degetul. Din contră, mă bucur de el. Nu e nicio atitudine de superioritate la mijloc. Mă regăsesc în el. Desigur, nu obișnuiam să-mi bat păpușicile, dar, cert este că le tundeam. Țin minte că eram dezamăgită când realizam că lor nu le crește părul înapoi. Trecem la muzică fiindcă dansul este nedisociabil de aceasta.

Când muzica încetează să-ţi mai fie doar un companion şi devine muză? Colectez muzică de când mă știu. M-am auto-educat în felul acesta de când înregistram casete audio în anii ‘90. Mereu am fost atentă la „ce se-aude” într-un spectacol sau film. Am și avut norocul să fiu influențată din timp de cine trebuie și, mai ales, cu CE trebuie. Mereu mă gândesc că, dacă anumite conjuncturi din trecut nu s-ar fi produs, aș fi fost mult mai săracă acum din punct de vedere muzical. Orice melodie ascult, vine la pachet cu o luminozitate sau/și cu un miros. O localizez cu ușurință în timp, uneori chiar în vremuri la care nu mă mai gândesc aproape deloc. Dar, mereu fac diferența între PAGINA

muzica care mă stârnește pe mine, pur și simplu, și cea cu valoare teatrală. Recunosc că-mi place să mai „arunc” în spectacolele mele câte una despre care, în mod convențional, s-ar putea spune că „n-are ce căuta pe scenă”. Asta mă amuză teribil. Iar în OST, sunt multe exemple de genul ăsta. Doar că aici, asta și este una din mizele principale ale spectacolului: sunete care trezesc amintiri, fantezii și nevroze, viermi de ureche, plăceri vinovate etc. Spectacolul trebuie să plece de la un concept, de la o viziune. Ce trebuie să aibă o idee de performance ca să ţi se pară bună şi să te apuci să o dezvolţi ca scenariu, să investeşti mai departe timp şi creativitate în ea? De obicei, pornesc de la idei destul de diferite. De multe ori, mă inspiră un spațiu. Un spațiu anume

foto © Matei Buță

ARTĂ COREGRAFICĂ

întotdeauna aduce cu sine un tip de comportament uman care poate fi coregrafiat, adică stilizat. Alteori pornesc de la muzică. Sunt ușor manipulată de ea. O singură melodie poate să mă ajute să dezvolt un întreg scenariu. Și apoi ar mai fi absurdul: clișeele comportamentale, zădărnicia sentimentelor umane, rutina și manierismele de limbaj etc. Mergând mai departe, unde sunt trasate frontierele între un spectacol de dans contemporan, teatru fizic şi teatru-dans? Ce le diferenţiază, căci nu întotdeauna asta îi e limpede unui spectator?

Singur printre mârlani (FOTO Nicu Cherciu)

POP CULTURE MAGAZINE

Acesta este unul din aspectele pe care încerc să le clarific în lucrarea mea de doctorat. Momentan, părerea mea este că un spectacol de dans contemporan conține, în mare parte, dans... și, uneori, doar atât. Greșeala pe care o fac spectactorii este să caute un fir dramaturgic de tip „poveste” - o narațiune pe care, de obicei, ne-o oferă teatrul (tradițional). Există spectacole de dans care trebuie apreciate în sine, pentru valoarea estetică a mișcărilor. Cât despre teatrul dans și teatrul fizic – ceea ce au ele în comun este tocmai... teatrul. Mai exact, acea componentă dramaturgică care oferă posibilitatea spectatorului să urmărească un fir epic. Ba chiar, de cele mai multe ori, asemenea spectacole conțin și text spus de către performeri. Dacă într-un spectacol de dans contemporan, în majoritatea cazurilor, evoluează dansatori, într-unul de teatru dans sau teatru fizic pot apărea o varietate de „corpuri”: actori, acrobați, cântăreți, oameni cu dizabilități și așa mai departe. Acum, care ar fi diferența între ele? „Dans” versus „fizic”. În teatrul fizic nu este obligatoriu să recunoaștem mișcarea ca fiind ceea ce înțelegem noi prin „dans”. Teatrul fizic poate să conțină orice tip de expresie sau limbaj corporal, atât timp cât este în cea mai bună formă a sa. Și aici mă refer la gradul de performanță fizică, la efectul său spectaculos. Citiţi interviul complet cu ANDREA GAVRILIU pe www.zilesinopti.ro

PAGINA

www.zilesinopti.ro

NOUL VAL

CĂTĂLINA MIHAI “Vreau să rămân mică făcându-mă mare” Prin modul remarcabil în care a interpretat rolul titular din Heidi, drama thriller-ul lui Cătălin Mitulescu (Loverboy, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii), unul dintre cele mai apreciate filme ale anului 2019, acum disponibil şi pe una din platformele de streaming, proaspăta actriţă Cătălina Mihai îşi justifică fără doar şi poate nominalizarea la categoriile ‘Cea mai bună actriţă într-un rol principal’ şi ‘Tânără speranţă’ a premiilor Gopo din acest an. Că nu este doar un meteor anodin ce dobândeşte conjunctural strălucirea unei stele o sugerează inclusiv succesul de public repurtat prin prezenţa sa în serialul de comedie Mangaliţa, difuzat pe Antena 1, în care o joacă pe Svetlana, puştoaica naivă şi altruistă venită din Basarabia. În ce priveşte teatrul, Cătălina Mihai - absolventă în 2018 a UNATC, cu rodajul făcut în cadrul facultăţii pe texte de Cehov şi Shakespeare - a reuşit să atragă atenţia spectatorilor prin rolurile din două spectacole aparte, Loochy şi Moochy de la Teatrul Masca (2018), adaptarea efervescentă semnată de Andreea Vulpe a unei legende nipone, şi Martiri, piesa provocatoare al lui Marius von Mayenburg pusă în scenă de Vlad Massaci la Teatrul Mic (2019). Personal, dincolo de revelaţia avută urmărindu-i interpretarea lui Heidi, această “Lolită a suburbiilor”, după cum ea însăsi o defineşte, Cătălina s-a dovedit a fi o surpriză extraordinară şi îndărătul măştii unui rol sau a altuia, prin candoarea tinerească şi francheţea absolut dezarmantă cu care a intrat în jocul epistolar ce a condus în final la dialogul de mai jos. PAGINA

INTERVIU DE IOAN BIG

foto © Iacov Sion

La 18 ani erai de părere că “A crește e un fenomen necesar, o evoluție, o devenire, dar nu-i cea mai mai dulce stare de euforie.” A trecut ceva vreme și ai devenit un tânăr adult de succes prin rolurile Heidi și Svetlana. Ţi-ai schimbat între timp opinia? Mereu am vrut să rămân mică, încă vreau, cred. Doar că vreau într-un mod diferit. Vreau să rămân mică făcând roluri mari, vreau să rămân mică făcând coDaughters foto © Ionut Rusu mică având pii, vreau să rămân grijă de mama și tata, vreau să rămân mică făcându-mă mare. Atunci aveam timp să-mi imaginez ce presupune fenomenul de a crește, acum încerc doar să supraviețuiesc fără să dau foc la aragaz, fără să uit să dau apometrele, să mă oblig să iau decizii, chestii de-astea de oameni mari. N-aș vrea să pierd niciodată dorința de-a vrea, din când în când, să cresc mică la loc  Iar rolurile pe care leam făcut până acum, reprezintă www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

un fel de responsabilizare foarte frumoasă. Dacă am amintit personajele din film și TV, să adăugăm și unul din teatru, Lydia din Martirii lui von Mayenburg. Ce te apropie sau te îndepărtează de fiecare din cele trei în raport cu propriul tău caracter? Nu-mi dau seama nici acum cât de la îndemână mi-au fost aceste roluri și foarte vag îmi amintesc procesul de lucru la ele. Nu simt, neapărat, niciun fel de apropiere a mea nici cu Heidi, nici cu Svetlana, nici cu Lydia. Am încercat, mai degrabă, să mă agaț de mici asemănări și de acolo să forez mai departe. În anul trei de licență, am lucrat la spectacolul Desculţ în parc. Corie e un rol care mă reprezintă mai mult decât toate celelalte. Cred că a fost un mare noroc întâlnirea cu acest personaj. Semănându-mi atât de tare, am învățat ce-nseamnă să începi să deconstruiești un rol care ți se pare construit de la sine, fiindcă ai impresia că e ca tine. Marea provocare e să te dai un pic la o parte pe tine și să-ți dai

Heidi

timp să observi. De aceea cred că uneori mai simplu să citești textul și habar să n-ai de unde să-l apuci. E frumos să n-ai nicio idee de cum va ieși – ceea ce s-a întâmplat în cazul celor trei roluri mai sus-menționate. “Am crezut și că actoria e despre cârciumi și sticle de vin, poezie și țigăăăăări, cărți și filozofie, aplauze și minunea de a păși pe scenă. Pf! Actoria e… nu știu ce e.“, spuneai tu cândva. Acum te-ai mai lămurit ce e? Nu. Pot să intuiesc doar ce nu e. Acum sunt mult mai pragmatică, mai realistă când mă gândesc, că dincolo de toată minunea care poate să însemne actoria, este până la urmă, un mijloc de a

Corie în Desculţ în parc www.zilesinopti.ro

trăi și, paradoxal, tocmai pentru asta o apreciez și mai mult. Până la urmă... realismul sau visarea, proza sau poezia, ce te caracterizează mai bine acum? Mai e de vreun folos poezia? Eu cred că poezia se naște dintr-un preaplin pe care nu-l mai poți tine în frâu. Atâta vreme cât există iubire, nu cred că poezia are cum să moară. Și prin asta nu vreau să spun că toate poeziile sunt despre dragoste, cât mai degrabă că lumea e despre dragoste. Și că la baza tuturor fericirilor și nefericirilor omului, stă iubirea, în formele ei diferite. Citesc mai mult proză decât poezie şi nu știu cum să explic fără să sune pretențios, dar cred că nevoia de poezie e ca atunci când ți-e sete în somn și visezi că bei apă. Apoi te trezești cu setea nepotolită și vezi un pahar pe noptieră. Apa din paharul ăla e poezia. Citiţi interviul complet cu CĂTĂLINA MIHAI pe www.zilesinopti.ro PAGINA

ARTIȘTI URBANI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Wanda este art director, ilustratoare, creator de obiect și street artist. Asta înseamnă că-i găsești operele (deși, probabil că nu-i place să fie numite așa) prin publicitate, anchete jurnalistice sau pe pereții clădirilor din București. Își manifestă creativitatea în mai multe medii, pentru că nu-i place ideea de a se limita, de aceea nu are nici un stil anume, bine definit, ca să nu alunece în manierism.

Wanda Hutira „Simt ideea de stil personal ca pe un slippery slope spre manierism” Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România? Of, asta e o întrebare grea. Mă sperie mult ideea de manierism. Și, pentru că lucratul într-un stil adesea e o scuză superbă pentru a nu pune la îndoială niște obiceiuri de execuție sau de concept, pentru a repeta niște rutine care au dat roade odată, simt ideea asta de stil personal ca un slippery slope spre manierism. Așa că mă țin departe. Încerc să iau fiecare proiect de parcă atunci aș face PAGINA

prima dată ceva vizual și să văd ce se potrivește. Și atunci când de mai multe ori mi se pare că cel mai bine se potrivește ceva asemănător cu ce am mai făcut, mă îngrijorez. De-a dracului fac altfel decât am mai făcut. Unii îmi spun că ar trebui să se vadă un stil în toate lucrările și că așa m-aș putea impune mai bine în domeniu. Am luxul să lucrez paralel în mai multe contexte (agenție, freelance, proiecte personale sau prietenii jurnaliști lângă care nu poți avea niciodată liniște, că vin ei cu câte un subiect nou) și asta îmi oferă mereu contexte noi și nici nu depind de vreo galerie care să fie interesată de un anume stil. Works for me.

Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero? Întâi am scris paragraful de mai jos și cât îl scriam mă gândeam când a fost ultima dată când m-am pus cu o foaie sau iPad sau pânză să fac ceva și nu știam ce. Nu mă ajută așa de mult programul încărcat, deci, de regulă, când merg pe stradă, când mănânc, la baie, când mă spăl pe dinți, în timp ce fac cumpărături sau cât ascult probleme prietenilor (pff, ce shitty friend www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

lucram și de asta cred că nici un a surprins tot ce trebuie. Aaah, ce enervant! Iar m-am enervat!

sunt) mă gândesc la ce și cum vreau să fac. Astfel, atunci când mă pun să fac ceva, știu de la început ce vreau să fac. Și sunt mai multe decât am timp, așa că adesea trebuie să îmi impun limite în a începe ceva nou. În principiu, tot ce am nevoie e niște timp în care să nu sune telefonul sau să nu primesc mailuri sau să nu mă întrebe cineva ceva sau să-mi ceară un Helvetica complet. Și, gata, pot să mă apuc de oricare dintre proiectele pe care le am pe hold. Mi-ar plăcea să am atât de mult timp încât să am nevoie de o rutină pentru a intra într-un mindset pentru procesul creativ. Ești si street artist. Cum ți-a schimbat acest lucru felul în care percepi arta și lumea în general?

Dacă înțeleg bine, trebuie să spun că eu văd cauzalitatea invers. Nu te trezești într-o dimineață și zici „Mamăăăăă! Mă fac street artist” și, când te apuci, puf!, ți se schimbă gândirea. Mai degrabă ai atracție spre ceva și încet te duci sau nu pe acea cărare. Cred. Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări? Păi, cum ziceam și la început, fiecare lucrare ridică provocări. Dacă nu, atunci e și mai mare provocarea. Cred, totuși, că cel mai dificil a fost materialul lui Matei, cu dansatoarele (n.r. anchetă jurnalistică din Libertatea, despre elevele unei școli de dans, abuzate de profesorul lor). Mi-a luat nu știu câte zile să-l citesc și după aia mă enervam în timp ce

Cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic? De ce ar mai face ceva dacă nu are mesaj socio-politic? Dar nu e fair să pun problema așa, cu toate că așa gândesc. Pentru că depinde cât de importantă este scena socio-politică pentru fiecare. Povesteam recent cu cineva despre o artistă care expune niște emoții care, după părerea mea, sunt banale și frivole și nu găseam de ce ar trebui să existe așa ceva în viața mea, când sunt atâtea probleme reale dincolo de flori, fete și băieți. Și acea persoană mi-a atras atenția că e important ca fiecare artist să vorbească în lucrările sale despre ce-l roade. Iar dacă pe ea asta o roade, e fair game să expună asta. Mi se pare just. Dar, totuși... există atâtea probleme care ar merita punctate dincolo de mă iubește / nu mă iubește... Ce urmează pentru Wanda? Hey, dar nu e fair să mă întrebi asta în contextul în care nu știm nici măcar cât timp vom mai avea acces la hârtie igienică. Naiba știe ce urmează, vedeți voi pe Insta ce a urmat, că postez eu. Foto credits:  @wanda.wtf PAGINA

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Eat&Drink

POP CULTURE MAGAZINE Un blid de miel, la masa de acasă 5 terase din țară pe care abia așteptăm să le revizităm după sfârșitul pandemiei Viața fără șampanie e pustiu De unde cumpărăm băutură în perioada de izolare

CUM VA ARĂTA IEȘITUL ÎN ORAȘ DUPĂ PANDEMIA DE COVID-19

upă 2 luni de izolare și distanțare socială am și uitat cum e să mai ieși în oraș, să te vezi cu prietenii la bere sau să iei masa la restaurant. Când vedem în filme oameni care se îmbrățișează sau care se înghesuie prin cluburi / baruri / cârciumi ne apucă crizele de anxietate și atacurile de panică. E greu de crezut că vom reveni prea curând la viața normală. E absolut sigur că după ce totul se va termina, cel puțin o perioadă ieșitul în oraș va arăta foarte diferit. Iată care ar putea fi schimbările:

MAI MULT DELIVERY & TAKE AWAY Aplicațiile de delivery erau deja în trend pentru anul 2020, dar pandemia de COVID-19 ne-a arătat încă o dată de ce avem nevoie de ele mai mult ca oricând. E de așteptat ca toate localurile, dacă vor să supraviețuiască nu doar acestei perioade dar și celei care va urma, să intre în aplicațiile de food delivery sau să-și dezvolte propriile sisteme de livrare și take away. Chiar și restaurantele mai fancy au făcut acest lucru. Ambalajele vor deveni și ele mai creative, pentru a reprezenta un factor de diferențiere. KITURI READY TO COOK Pe lângă delivery, multe localuri se vor orienta și spre livrarea unor kituri ready to cook. Deja se întâmplă acest lucru chiar și în România. Lumea a redescoperit plăcerea de a găti acasă, de a folosi aragazul și cuptorul, așa că restaurantele vor urma trendul, dacă sunt smart. MĂȘTI ȘI DEZINFECTANT ÎN MENIU Pentru ca restaurantele și barurile să-și redeschidă porțile va fi necesar pentru ele să-și facă rezerve de măști și dezinfectant. E mai mult decât o certitudine faptul că vor fi restricții pentru funcționarea lor, iar printre cele mai evidente sunt măștile și dezinfectantul la intrare, pe mese, la toalete… peste tot. www.zilesinopti.ro

MESELE SE TRANSFORMĂ ÎN CUBICLES Suedia este printre singurele țări care nu au intrat complet în izolare. În mare parte viața acolo continuă aproape la fel. Lumea poate să iasă în oraș, chiar și în baruri, cluburi, dar există niște reguli de distanțare socială care sunt respectate. Între mesele din restaurante, de exemplu, s-a impus distanța obligatorie de cel puțin un metru, dar unele localuri au mers și mai departe și au pus ecrane protectoare, transparente, în jurul meselor. E posibil ca acesta să devină un model din ce în ce mai răspândit în multe alte țări. TACÂMURI ȘI VESELĂ DE UNICĂ FOLOSINȚĂ O altă măsură la care ar trebui să ne așteptăm este aceea ca multe localuri să renunțe la vesela clasică și să treacă la cea de unică folosință. E posibil să se întâmple acest lucru și pentru că post-pandemie treaba asta ar putea să devină mult mai rentabilă, având în vedere că dezinfectarea veselei ar putea să devină mai complicată. În mod cert, halbele de bere vor trebui spălate mult mai bine, nu doar sub un jet de apă caldă, cum se întâmpla în majoritatea barurilor. PAGINA

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

GURMAND

Un blid de miel, la masa de acasă Pentru că nu e musai o mâncare sezonieră, azi vă propun un rasol de miel cu rădăcinoase la cuptor. „Ce e aia, că nu mânânci miel?”, se miră tușa Voula, în filmul „My Big Fat Greek Wedding - Nuntă a la grec”. Iar eu vin și vă întreb de ce n-am mânca miel și după Paști. Un fel de mâncare savuros, foarte bine făcut, cum e rasolul de miel acompaniat de diverse garnituri și disponibil la livrările locantei românești Blid. N-am avut miel pe niciuna din mesele de Paști de anul ăsta, nici mama - normal, fiindcă eu o aprovizionez și am evitat cozile în Săptămâna Mare. Zic mesele de Paști, pentru că la noi în familie sărbătorim și Paștile „ungurești”, și pe cele „românești” (ale protestanților, respectiv, ale ortodocșilor). În schimb, PAGINA

paprică iute (de atunci știu că boiaua e bună cu cât înaintezi mai mult spre Apus, de la Arad încoace pare praf de cărămidă), plutind într-un castron cu apă în care s-a picurat un strop de ulei și doi de oțet. Se servea rece și tare îi mai plăcea mielului combinația cu pricina. Pentru luna aceasta, l-am rugat să-mi recomande un fel de mâncare pe Cosmin Dragomir, pe care-l știți de la Blid, dar cu siguranță și în calitate de editor la GastroArt și, aș adăuga eu, un jurnalist culinar devenit veritabil cărturar în frenetica lui căutare după tipărituri vechi care conțin nestemate de rețete românești. „Acesta a fost cel mai bine vândut preparat din meniul nostru de iarnă, o să îl avem disponibil și în varianta delivery, dar îi schimbăm garniturile. Probabil un spanac sote, dar și altele, în funcție de sezon. Ne place să „O facem de oaie!” și în extrasezon, nu doar mielul de Paște și pastrama de la mustării”, zice Cosmin.

în plină izolare, am avut o lungă și instructivă conversație telefonică, de-a lungul căreia mama, aflată la câteva stații de metrou distanță, mi-a povestit cum făcea mielul bunica, experta neîntrecută a familiei. În plus, mi-a amintit uitasem, sunt peste 35 de ani de când am mâncat așa ceva ultima oară - de o garnitură specială, foarte simplă, pe care o făcea bunica, pentru a înlesni alunecarea mielului în pântece. N-o să-i bag pe Și vă încurajez să comandați miel gât lui Cosmin o garnitură acasă și în luna mai, se va face ungurească într-o locantă din nou sărbătoare pe masa din românească, sunt destule bucătărie. Și va fi un nou prilej de a idei la Blid, dar adevărat vă demonstra justețea zicerii populare spun vouă că savuram cu o românești „amândoi mănâncă dinplăcere nebună ceva ce se tr-un blid”. Asta, ca să nu-i rămână găsea doar lângă platoul cu celuilalt mai mult, că doar și de asta miel: cartofi fierți, feliați, ne-am câștigat libertatea - pentru presărați din belșug cu egalitate în farfurie.

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 terase din țară pe care abia așteptăm să le revizităm după sfârșitul pandemiei

m pierdut aproape toată primăvara din cauza pandemiei de COVID-19, dar am făcut ce trebuie și am #statacasă. Însă se pare că pe timp da vară lucrurile se vor mai relaxa și, în timp ce vor rămâne în picioare niște măsuri de distanțare socială, vom începe să ne reluăm viața de dinainte de pandemie. În mod normal, abia așteptăm să se întâmple așa și deja ne facem planuri în legătură cu ce terase și grădini de vară vrem să vizităm. Visăm la acel moment când vom bea o bere rece în fiecare din aceste locuri.

BUCUREȘTI  J’ai Bistrot  Calea Griviței 55 Telefon: 031.426.2047 J’ai Bistrot este una dintre terasele verzi din oraș, pline de viață și vibe bun. Aici te simți tot timpul ca și când ești departe de aglomerația orașului și mai aproape de atmosfera tipică unei terase de la malul mării. Pe jos e pietriș și nisip, iar clientela e preponderent boemă și visătoare. Abia așteptăm să revenim la J’ai Bistrot. BRAȘOV  Aftăr Stube  Alecu Russo 2  0731.919.919 Ne-a bucurat foarte mult apariția terasei Aftăr Stube, cu o vedere superbă spre Tâmpa. Sunt zile în care visăm să ajungem aici pentru a petrece o zi întreagă privind muntele și relaxându-ne în razele soarelui, poate și cu o carte sau o revistă în față. E cu siguranță printre primele locuri pe care o să le vizităm după pandemie. IAȘI  Cuib  Gavriil Musicescu 14  0743.604.229 Cuib este un proiect al Asociației Mai Bine și ar putea fi rezumat www.zilesinopti.ro

astfel: prima afacere socială din România ce are ca misiune promovarea consumului sustenabil. Este și restaurant cu bunătăți slow-food, rawvegan, unde aproximativ 90% de ingrediente provin din România, dar este și o frumoasă terasă pe care abia așteptăm să o revedem deschisă. TIMIȘOARA  Craft Brewpub & Rooftop  Piața Iancu Huniade 3  0752.008.009 Iată și un rooftop cu o priveliște frumoasă asupra centrului vechi din Timișoara. Zilele cu soare petrecute aici sunt memorabile. Bere bună, panoramă de poveste, dar produse atent create chiar sub ochii tăi, de la paste de casă și grătare făcute la cuptorul cu jar, până la bere și nectar de casă. CLUJ  Livada  Clinicilor 14  0722.111.115 Așa cum spune și numele, pe această terasă te simți întocmai ca într-o livadă. E un sentiment cum nu se poate de plăcut, mai ales într-o zi de vară, cu o băutură rece în față și nimic altceva de făcut, decât să încerci cât mai multe lucruri din meniu. PAGINA

DRINK

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Viața fără șampanie e pustiu

igur găsiți ceva de celebrat luna asta și la fel de sigur e că nimic nu e mai potrivit decât șampania. Să desfacem o sticlă de șampanie Xavier Alexandre - Sélection Brut. Și vedem noi după ce bem pentru ce. Dacă nu cumva deschiderea unei sticle de șampanie franțuzească e un motiv de sărbătoare în sine. Păi e. Chiar la un preț cumsecade - eu am văzut, la Radu Dumitrescu de la „Voilà”, o promoție „Oh là là”: „Acum dacă stai pă carantină, ai un motiv serios să te porți ca un bogat. Și așa nu te vede nimeni. Dacă fratele Jesus a transformat apa în vin, e de datoria noastră de buni creștini să transformăm vinul în șampanie. Întoarcem și obrazul și îi dăm un preț minunat: 350 lei/3 sticle. Doamne ajută și mahmureală

plăcută!”. Firește se poate comanda și de pe Champagne-Terroir și de pe Net, chestie de gust. Eu m-am dedulcit la șampanie dintrun motiv extrem de simplu: sunt multe vinuri cu bule, dar puține care au voie să se numească șampanie. Ei, pe astea din urmă le prefer. Poate pentru că am reținut vorba unui prieten: nu sunt bogat, dar îmi place să trăiesc ca bogații. Sau pentru că nu are nevoie de ocazii pentru a fi băută, este ocazia în sine. Iar această șampanie cu precădere, Xavier Alexandre zic, remarcată de Hachette des Vins și de Gault & Millau, găsesc că e foarte potrivită pentru papilele mele gustative. Aș bea-o din pântecele unui pahar de cristal de un litru, să-i admir nuanța de galben pal când privesc în zare, ca să simt acea plăcută greutate a piciorului lung de pahar când îmi înmoi buzele într-o licoare cu gust echilibrat, fructat și cremos. Pentru că nu are nevoie de ocazii pentru a fi băută, este ocazia în sine.

Ar mai fi zece argumente pentru băutura propusă luna asta. De la oameni cu care mi-ar fi plăcut să beau, după cum urmează: „Vine o vreme în viața oricărei femei când singurul lucru care ajută e un pahar de șampanie” (Bette Davis), „ți-aș bea șampania, până la ultima picătură, numi pasă dacă mă ucide” (F. Scott Fitzgerald), „șampania e singurul vin care lasă o femeie frumoasă după ce îl bea” (Madame de Pompadour), PAGINA

„beau șampanie când înving, pentru a celebra, și când pierd, pentru a mă consola” (Napoleon Bonaparte), „De ce beau șampanie la micul dejun? N-o face toată lumea?” (Noel Coward), „beau șampanie doar cu două ocazii - când sunt îndrăgostită și când nu sunt” (Coco Chanel), „într-o lume perfectă, oricine ar avea un pahar cu șampanie în fiecare seară” (Willie

Gluckstern), „prea mult din orice nu e bine, dar prea multă șampanie e chiar potrivit” (Mark Twain), „vino repede, am gustat stelele!” (Dom Pérignon), „amintiți-vă, domnilor, nu doar pentru Franța ne luptăm, ci și pentru șampanie” (Winston Churchill). www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

De unde comandăm băutură în perioada de izolare

acă pentru unele restaurante a fost un pic mai ușoară supraviețuirea pe perioada de autoizolare și distanțare socială, pentru că s-au putut baza pe un venit din delivery, în ceea ce privește barurile și producătorii locali de bere artizanală lucrurile sunt ceva mai complicate. Însă, există și aici exemple de adaptare la context, iar românii pot să primească cât #stauacasă băuturi de calitate și mult mai interesante decât ce se găsește în mod normal în supermarketuri.

BUCUREȘTI  Fix Me a Drink  facebook.com/fixmeadrink/ Cei de la cocktail barul Fix Me a Drink și-au îmbuteliat câteva dintre băuturile pe care le prepară în mod normal aici și le livrează bucureștenilor, alături de sticle de prosecco sau vinuri organice. De asemenea, au o ofertă și pentru băuturi non-alcoolice. Deci, dacă ai chef să savurezi un cocktail bun în timp ce te uiți la serialul preferat, apelează la ei cu încredere. BRAȘOV  Le Sommelier  facebook.com/LeSommelierBrasov/ Le Sommelier este un wine bar din Brașov, care și-a închis porțile pe timpul pandemiei, dar continuă să aducă licorile bahice doritorilor din oraș. Oferta este copleșitoare, dar ce este și mai mișto e că livrează și pachete pentru sesiunile de wine tasting pe care încă le țin, pe Zoom. CLUJ  Bere a la Cluj  facebook.com/ Berealacluj/ Pentru că nu se mai pot baza pe vânzările www.zilesinopti.ro

din pub-uri, berarii de la Bere a la Cluj au gândit câteva pachete speciale cu berile și mai speciale pe care le produc și nu sunt deloc puține. Cu oferta lor poți organiza la tine în sufragerie propriul tău festival de craft beer. Trebuie doar să mai găsești și câteva concerte virtuale live, dar asta e cea mai mică problemă. IAȘI  Oddity  oddity. poloniq.ro/ Oddity este un bar foarte mișto din Iași care este specializat în cocktailuri. Pe perioada cât va trebui să țină lacătul pe ușă, Oddity va face delivery de cocktailuri la sticlă, pregătite de barmanii de aici. Oferta este destul de diversificată, cu instrucțiuni de servire și vine și într-un ambalaj atractiv. TIMIȘOARA  Clinica de Bere  facebook.com/ClinicaDeBere În Timișoara, cei de la Clinica de Bere și-au făcut și „serviciu de ambulanță” și livrează pachete promoționale cu berea lor artizanală, Terapia, diverse sortimente, la prețuri speciale - 7 lei/sticla. Să te tot tratezi așa pe perioada pandemiei. PAGINA

POVEȘTI DE SUCCES

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

MOKKO este un atelier pornit de Oana Brătilă și Alex Mareș din pasiunea pentru lucrul cu lemnul și din dorința de a crea accesorii minimaliste, moderne și prietenoase cu mediul. După 4 ani de activitate pot spune că le-a ieșit mai mult decât bine. Colecția lor principală #CuInimaLaPurtător a devenit una foarte populară, iar inimile lor de lemn au devenit bijuterii dorite și purtate de foarte multe fete și femei din toată România, chiar și de vedete sau prezentatoare TV. Iată cum sună povestea lor de succes:

MOKKO Sau cum a devenit inima de lemn o bijuterie must have Cine sunt oamenii din spatele MOKKO și cu ce v-ați ocupat până acum? Oamenii din spatele MOKKO sunt Oana și Alex, soț și soție, foști colegi de facultate. Am studiat amândoi Comunicare și Relații Publice, facultatea în cadrul căreia ne-am și cunoscut. Ulterior, Alex s-a angajat într-o corporație, aceeași în care lucrează deja de 10 ani de zile, iar eu, Oana, m-am specializat pe zona de comunicare online și Social Media. Niciunul dintre noi nu are un background profesional sau academic în domeniul designului sau al artelor plastice. Iar dacă Alex a fost mereu pasionat de lucrul cu lemnul, în ceea ce mă privește am fost mai PAGINA

degrabă atașată de matematică și filosofie. Dar, când vine vorba de MOKKO, nu partea plastică a fost cea care m-a entuziasmat, ci cea... „ideologică” să-i spunem.

lui 2016. La final de primăvară eu rămăsesem brusc fără job și nu voiam să mai trec printr-o perioadă de „redescoperire”. Financiar ne-am fi descurcat - Alex avea în continuare un venit stabil, iar eu mai câștigam din activitatea online, dar îmi era teamă de o potențială cădere emoțională. Mai trecusem prin așa ceva cu trei ani în urmă. În toamnă aveam deja un site, un logo, o identitate. Era un proiect nou, iar pentru mine marea provocare era să îl cresc. Să arăt că poți să faci „din rahat, bici”. Pentru că noi am început fără nicio investiție financiară. Am început cu o bucată de lemn din balcon.

Clasica întrebare: cum v-a venit ideea pentru acest business? Ideea unui „atelier de meșteșugărit”, așa cum l-am denumit atunci, a venit pe plaja din 2 Mai, în vara

Care au fost cele mai mari provocări pentru MOKKO? Cât de greu este să ai un astfel de business în România? Pe de-o parte, a fost dificil să înțelegem cum ar trebui să www.zilesinopti.ro

Mai 2020

funcționăm din punct de vedere legal ca să fie totul în regulă și să dormim liniștiți. Avusesem niște experiențe neplăcute cu PFA-ul, iar SRL-ul era un teritoriu încă necunoscut pe care voiam să-l țin cât se poate de lipsit de probleme. Pe de altă parte, a fost dificil să reușim să ne poziționăm pe piață și să ajungem la publicul nostru, oameni care să aprecieze ceva lucrat manual, unicat sau în serie mică, și să reușească să facă diferența dintre produsele noastre și niște produse importate din China. Și, implicit, să fie dispuși să plătească un preț corect. Pentru că nu materialele sunt, în cazul nostru, cele care valorează cel mai mult, ci orele de manoperă. Iar pentru oameni era dificil să înțeleagă de ce cerem 50 de lei pentru o bucată de lemn în formă de inimă. Fără să știe că în spatele bucății de lemn erau, la început, chiar și 3 ore de lucru. Cum arată MOKKO în cifre până acum? Câte accesorii aveți de vânzare, câte ați vândute, câți angajați aveți, la câte târguri ați fost etc.?

POP CULTURE MAGAZINE

MOKKO nu are angajați și nici nu își propune să crească în această direcție. Avem, în schimb, colaboratori - un colaborator pe partea de prelucrare a lemnului și două ucenice pe parte de pictură. Sunt oamenii alături de care am reușit în ultimii trei ani să trimit în lume peste 4000 de inimi. Am participat până acum la 24 de târguri, și suntem prezenți în 3 spații spații din București Showroom Dacia24, Now&Wow și Seneca Anticafe - și unul din Brașov - Autentic. Ne dorim ca anul acesta să ajungem și în Sibiu, Timișoara și Cluj. Care e rețeta succesului vostru? Sunt atât de multe business-uri care fac bijuterii handmade, dar care dispar de pe un an pe altul. MOKKO a tot crescut. Cred că cel mai mult a contat dorința mea de a crește acest proiect. Am luat de la început lucrurile în serios, nu le-am privit niciodată doar ca pe un hobby, ca pe ceva ce „poate o să iasă”. A ajutat mult și background-ul meu în comunicare și Social Media, experiența în a construi un brand și o comunitate online, o pagină de Facebook, un cont de Instagram... Ne-am lansat direct cu un nume și un logo, am avut de la început un website pe care ne-am expus produsele, iar colecția #CuInimaLaPurtător a fost prezentată de la început ca fiind mai mult decât o colecție de coliere, ci un manifest pentru cultivarea și

promovarea de valori de care lumea în care trăim are nevoie pentru a putea conviețui în armonie: iubire, toleranță, compasiune. Cum vă afectează pandemia de Coronavirus, ce măsuri ați luat și cum prevedeți ieșirea din această criză? Cumva, am încercat să privim situația ca pe o oportunitate de a ne crește vânzarea în mediul online, un obiectiv pe care îl aveam oricum stabilit de ceva vreme, dar de care nu apucasem să ne ocupăm. Am lansat și o colecție dedicată perioadei prin care trecem, o colecție de inimi curcubeu care a fost foarte bine primită de către comunitate și care ne-a ajutat să trecem cu bine și prin această lună cu provocări. Am căutat, în același timp, să susținem și noi comunitatea, așa că am început, pe de-o parte, să promovăm pe canalele noastre brandurile colegilor de breaslă și, pe de altă parte, să donăm o parte din încasări către un ONG care a sprijinit în această perioadă sistemul medical. Donăm, în continuare, 30% din valoarea comenzilor de accesorii din colecția curcubeu „Totul Va Fi Bine” și 10% din valoarea comenzilor de accesorii din colecția #CuInimaLaPurtător către Asociația Zi de Bine, pentru proiectul #ScutPentruSpitale. PAGINA

Mai 2020

Film

POP CULTURE MAGAZINE

Exclusiv: Interviu cu Tom Wlaschiha Ridicați periscopul Detectivele din L.A. Cum călătorești din autoizolare

Este viitorul cinemaului în pericol? O părere. Timpul nostru liber, așa cum îl știam înainte de pandemie, s-a schimbat. Încă de la începutul izolării la domiciliu s-au făcut liste de filme și cărți, pe rețelele de socializare au circulat leapșe cu vinyluri și seriale. Consumul de film online a crescut, la fel și numărul de abonamente la Netflix, HBO și Mubi, filme românești și europene s-au lansat pe vimeo. com on demand. Este viitorul cinemaului în pericol în acest context? Nu putem decât să presupunem, așa cum putem să ne dăm cu părerea în orice domeniu.

adaugă alte câteva mii de oameni care lucrează în multiplexuri și cinematografe, alte câteva mii care lucrează în evenimente legate de cinema și alte câteva mii care sunt furnizori – de echipamente, consumabile, marketing, publicitate, etc. Și nici o formă de organizare – instituțională sau nu – care să-i protejeze. CNC-ul este o glumă și a dovedit-o încă odată la început de pandemie.

Despre cinema s-a zis de multe ori că va muri – prima dată când a apărut tv-ul. Apoi când Internetul a oferit un acces aproape nemărginit, dublat de piraterie. România este printre primele țări în ceea ce privește pirateria – nu avem o legislație în acest domeniu, avem însă una dintre cele mai bune viteze de Internet. Un lucru bun, s-ar spune la prima vedere – cultura cinefilă a celor pasionați de cinema s-a făcut în mare parte pe oDCuri și torrente și prea puțin la Cinemateca Eforie care se chinuie să supraviețuiască. Asta vine și cu un preț – dacă țări europene cu o educație cinematografică de tradiție precum Franța, Cehia sau Polonia înregistrează cifre impresionante din industria cinematografică, în România aproape că-ți vine să râzi când auzi cuvântul ”industrie”.

Sunt toți acești oameni în pericol? Orice criză economică îi afectează întâi pe cei mai slabi. Sălile se vor redeschide, întâi cu limite de spectatori care să stea la distanță unii de alții (dacă este să ne luăm după modelul extern ar însemna 20 de mp de spectator) apoi vom mai vedea. Câți dintre noi ne vom duce în spații închise cu mulți oameni? Am mai trecut peste pragul acesta psihologic după Colectiv și o vom face probabil și acum.

Cu toate acestea sunt câteva mii de oameni care lucrează în producție – de la tehnicieni foarte buni recunoscuți internațional, la actori și regizori premiați și aplaudați mai mult în exterior decât în interiorul țării. Lor li se www.zilesinopti.ro

Până atunci o industrie vulnerabilă ar putea muri. Sau vor rezista cei mai puternici. De ce să dai bani pe un abonament sau un bilet la film online când îl poți descărca de pe un torrent? Dacă motivele ce țin de morală nu sunt suficiente – a pirata e tot un furt, oricum l-am prezenta – susținerea unui domeniu de care depind zeci de mii de oameni ar putea fi suficient? Am învățat ceva despre solidaritate în această perioadă? Nu putem decât să presupunem, așa cum putem să ne dăm cu părerea în orice domeniu. Monica Felea PAGINA

EXCLUSIV

De la GOT la Das Boot Interviu cu TOM WLASCHIHA

evenit celebru pe întreaga planetă datorită fenomenului Game of Thrones ca Jacquen H’ghar, “omul fără chip” din Braavos, actorul german Tom Wlaschicha revine pe ecrane în serialul Das Boot, difuzat în premieră pe Epic Drama începând din 17 mai. Tom interpretează aici rolul arogantului şi vicleanului şef al Gestapoului dintr-un orăşel francez aflat sub ocupaţie în timpul WWII, rol pentru care a fost deja nominalizat anul trecut la premiul pentru cel mai bun actor la MonteCarlo TV Festival şi German Television Award. Pentru versatilul Tom Wlaschiha (serialele Tom Clancy’s Jack Ryan, Borgia, Stranger Things), breşa spre succesul global s-a deschis încă din 2013 prin apariţiile în Rush, filmul despre Formula 1 al lui Ron PAGINA

Howard, Mr. Turner, Biopicul excentricului pictor semnat de Mike Leigh în care Tom îl joacă pe Prinţul Albert, dar, mai ales, serialul Crossing Lines unde a format un tandem memorabil cu Donald Sutherland pentru investigarea în Europa a unor crime transfrontaliere. Revenind la multipremiatul serial Das Boot, acesta îşi multiplică în noul sezon naraţiunea în 3 planuri paralele: misiunea secretă din Atlantic a U-822 care transportă sabotori spre coasta americană, tentativa fostului căpitan al U-612, acum refugiat în New York, de a-şi ‘repera’ onoarea şi a reveni în Germania, şi drama cu substrat emoţional din cătunul-port La Rochelle ce-i are ca protagonişti pe Simone Strasser (Vicky Krieps – Phantom Thread, The Girl in the Spider’s Web) şi Hagen Forster. După In Love and War (2018) şi Saturday Fiction (2019), este al treilea rol din ultimii ani în

INTERVIU DE IOAN BIG

filme având acţiunea plasată în Războaiele Mondiale, aşa că era firesc să încep prin a-l întreba pe Tom ‘Hagen Forster’ Wlaschiha... De ce crezi că avem nevoie să ne aducem aminte de o istorie care lăsat urme dureroase în noi? Cred că avem nevoie de asta. Cred că este extrem de important să fim conştienţi de propria noastra istorie. Mi-ar place să pot spune că vrem să facem asta pentru ca să putem evita greşelile pe care le-am comis în trecut însă mă îndoiesc sincer că aşa stau lucrurile. Dar că este important pentru fiecare să îşi ştie istoria, asta da. Uite, un serial ca Das Boot, care se petrece aproape de casa mea - mă refer la faptul că am avut doi bunici care au luptat pentru Germania în război - mă face să realizez că are într-un fel o strânsă legătură chiar şi cu mine. Şi lucrul cel mai important pe care cred că am încercat să îl www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

facem în serial a fost să arătăm o imagine realistă a ce s-a întâmplat atunci, fără a încerca să aruncăm toată vina doar în cârca unui anume individ sau a uneia dintre tabere.

GOT: Imdb

Cum l-ai ‘construit’ pe Hagen Forster, personajul tău din Das Boot? Ei bine, cred că este un personaj foarte interesant şi am fost atras de el încă de când mi-au trimis prima formă a scenariului pentru că este foarte ambivalent. Crede complet în acea oribilă ideologie nazistă, deci crede cu adevărat că asta-i calea cea dreaptă de urmat, dar, în acelaşi timp, este o fiinţă umană, are sentimente, şi ajunge să se îndrăgostească de Simone... iubeşte tot ce

este francez, Franta e ţara lui preferată şi e convins într-un mod foarte pervers că Franţei i-ar merge mult mai bine sub ocupaţie germană. E un fel realmente pervers de a gândi însă el chiar crede asta. Deci pentru mine, ca actor, a fost extrem de incitant să portretizez această discrepanţă, acest, să îi spunem, conflict interior. Acum, în sezonul doi, lucrurile promit să devină şi mai interesante pentru că, dezamăgit fiind de Simone, s-ar putea ca ceva în convingerile lui Forster să se fi schimbat. Nu sunt prea sigur că va renunţa la convingerile sale atâta vreme cât el crede în continuare în victoria Germaniei

dar şi pentru că oricui îi este întotdeauna greu să renunţe la propriile convingeri, oricare ar fi acestea. La suprafaţă, cred că el devine mult mai dur în urma acestei trădări, întâmplate la sfârşitul sezonului 1, căci sentimentele sale sunt vraişte, aşa că va ajunge într-o mulţime de locuri foarte întunecate în sezonul 2. E acelaşi conflict interior de care vorbeam, doar că el devine mult mai mare întrucât îşi dă seama că acele lucruri în care crede nu mai sunt deloc sincronizate cu ceea ce trăieşte în realitate, în viaţa lui de zi cu zi. Apropo de viaţa de zi cu zi. După 4 ani de GOT ca Jaqen H’ghar, cum ţi-a afectat celebritatea propria viaţă? Ei bine, cu siguranţă mi-a afectat viaţa profesională, fiindca prezenţa mea întrun show de un asemenea succes m-a adus pe radarul multor agenţi de casting şi producători, ceea ce e un lucru formidabil şi sunt şi voi fi etern recunoscător pentru asta. Dacă mi-a afectat viaţa personală? Nu ştiu. Vreau să spun că, sigur, trebuie să salut oameni pe stradă spunând ‘Valar Morghulis’ în fiecare zi dar, în fond, asta nu e o problemă foarte mare. Deci nu ştiu dacă e prea mult sau nu. Pentru că încă pot să îmi trăiesc viaţa în mod normal. Citiţi interviul complet cu TOM WLASCHIHA pe www.zilesinopti.ro

www.zilesinopti.ro

PAGINA

PE LÂNGĂ SUBIECT

TEXT DE IOAN BIG

Ridicaţi periscopul!

remiera pe Epic Drama a noului sezon din Das Boot ne aminteşte că aventuri cinematografice care se desfăşoară în ambientul claustrofobic al submarinelor au ajuns pe ecrane cu regularitate încă din anii post-WWII (Operation Pacific, Hell and High Water, Run Silent Run Deep etc) şi continuă să apară, dacă ne gândim la Hunter Killer din 2018 sau la The Wolf ’s Call/Le chant de Loup din 2019, dar, dintre ele, puţine mai merită revizitate cu plăcere sau descoperite cu interes. Iată câteva dintre ‘clasicele’ moderne care îşi au însă locul asigurat în Top 10-ul oricărui pasionat de acţiune la mare adâncime.

DAS BOOT (1981, r: Wolfgang Petersen) Referinţă absolută pentru filmele cu submersibile, excepţionala dramă de război nominalizată la 6 Oscaruri a regizorului care a semnat şi Outbreak, este un must-see! Căpitanul adevăratului U-96, un erou al Bătaliei Atlanticului din WWII, i-a fost consultant lui Jürgen Prochnow pentru rolul vieţii sale. Das Boot este însă un film de echipă... de submarin. CRIMSON TIDE (1995, r: Tony Scott) Drama-Thriller inspirată de un incident real din timpul Crizei rachetelor cubaneze din ’62. Ultranaţionalişti ceceni ameninţă cu lansarea de rachete nucleare iar la bordul USS Alabama, submarin dotat cu rachete balistice, Denzel Washington şi Gene Hackman au divergenţe în interpretarea ordinelor de ripostă. Grammy pentru muzica lui Hans Zimmer! PAGINA

THE HUNT FOR RED OCTOBER (1990, r: John McTiernan) Adaptarea bestseller-ului lui Tom Clancy, creatorul popularului personaj Jack Ryan, de către McTiernan, un maestru al filmelor cu acţiune densă (Predator, Die Hard). Sean Connery e memorabil în rolul comandantului super-avansatului submarin nuclear sovietic Octombrie roşu ce încearcă, în plin Război Rece, să-şi facă nava cadou americanilor.

U-571 (2000, r: Jonathan Mostow) Înapoi în WWII, cu o echipă de ‘submarinari’ US (unul şi unul, Matthew McConaughey, Harvey Keitel, Jon Bon Jovi etc) care urcă deghizaţi în nemţi la bordul unui U-Boot avariat pentru a pune mâna pe maşina de decodare Enigma. În rolul căpitanului de drept al submarinului U-571 îl vedem pe Thomas Kretschmann, avocatul spion german din serialul Das Boot de pe Epic Drama.

K-19: THE WIDOWMAKER (2002, r: Kathryn Bigelow) Cu 6 ani înainte de imensul succes cu The Hurt Locker, fosta doamnă James Cameron ne-a livrat drama istorică petrecută la bordul primului submarin nuclear sovietic, în timpul misiunii de patrulare în Atlantic din 1961, când echipajul s-a revoltat în urma unui incident produs la instalaţia de răcire a reactorului. Cu Harrison Ford şi Liam Neeson. Alte comentarii sunt de prisos. www.zilesinopti.ro

SERIALE

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Detectivele din L.A.

Cele două actrițe sunt și producătoare executive alături de Jerry Bruckheimer, Jonathan Littman (franciza CSI), Kristie Anne Reed (Lucifer), Brandon Margolis şi Brandon Sonnier (The Blacklist), Pam Veasey (CSI:NY), Doug Belgrad (Peter Rabbit), Jeff Gaspin (To Tell the Truth), Jeff Morrone (Atomic Blonde) și Anton Cropper (Suits) - care a și regizat episodul pilot al serialului.

Spinoff-ul de care franciza Bad Boys avea nevoie

ăieți răi este unul dintre filmele care au marcat anii ‘90, dar care a știut să se reinventeze și să se adapteze de fiecare dată, astfel încât să tot revină pe marele ecran, în 2003 și 2020, rămânând relevant și atractiv pentru public. Formula câștigătoare, care a cucerit inimile și zâmbetele a milioane de fani, a fost chimia dintre Will Smith și Martin Lawrence, actorii care-i joacă pe cei doi detectivi din Miami: Mike Lowrey și Marcus Burnett. Însă, după 25 de ani, se pare că e momentul ca universul Bad Boys să se extindă și să se îmbogățească cu o versiune feminină, dar și într-un nou mediu de vizionare. Așa a apărut serialul Detectivele din L.A. (L.A.’s Finest) creat de Jerry Bruckheimer, producătorul tuturor celor 3 părți ale francizei Bad Boys. În plus, această nouă serie se concentrează și în jurul unui personaj principal care are o legătură cât se poate de directă cu Bad Boys. Sydney ‘Syd’ Burnett (Gabrielle Union), una dintre „fetele rele” din show, este sora lui Marcus. Personajul ei, interpretat de aceeași actriță, a fost prezentat în cea de-a doua parte a francizei, iar acolo între ea și Mike (Will Smith) se înfiripase o idilă. De asemenea, ea i-a și ajutat pe cei doi să distrugă un cartel de droguri din Miami. Ce-a de-a doua „fată rea” este Nancy McKenna, interpretată www.zilesinopti.ro

de frumoasa Jessica Alba. Ca și în cazul băieților, și fetele sunt destul de diferite și își tot aruncă înțepături funny, în timp ce se văd nevoite să treacă peste diferențe și să colaboreze pentru a rezolva cazuri dificile și periculoase. Acest contrast contribuie la chimia dintre ele, care funcționează la fel de bine ca și în cazul lui Smith și Lawrence. Ca să-ți dai seama despre extremele la care se află cele două partenere, lui Syd îi place iarba, e bisexuală, conduce o motocicletă și e talentată și precisă cu armele de foc. De cealaltă parte e Nancy, care e mamă, frumușică, cumințică și un pic aeriană, dar inteligentă și independentă. Syd încearcă să se detașeze de trecutul său pentru a se concentra pe noua carieră de detectiv, dar are un secret apăsător. Nancy are și ea un trecut întunecat care încă o bântuie și devine din ce în ce mai amenințător.

În timp ce ambele încearcă să-și rezolve problemele personale și să-și pună ordine în viață, trebuie să-i găsească și oprească și pe unii din cei mai periculoși criminali din Los Angeles, ocolind uneori regulile, dar și amenzile de viteză. De la episod la episod, cele două devin o forță de neoprit, nu doar pe străzile orașului, dar și una în viața celeilalte. Este clar un serial must see pentru fanii francizei Bad Boys, dar și pentru cei care iubesc serialele polițiste care știu să trateze cazurile serioase cu doze bune de umor. AXN aduce în premieră serialul Detectivele din L.A. (L.A.’s Finest), cu Jessica Alba (Sin City) și Gabrielle Union (Bad Boys II) în rolurile principale, din 11 mai, lunea, câte două episoade, de laPAGINA 45 ora 22.00.

DOCUMENTARE

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Cum să călătorești din autoizolare - 3 documentare prin care vezi lumea

greu să nu te lovească dorul de ducă în autoizolare, mai ales că nici nu știm când vom putea călători și în ce condiții. Ce putem face în situația în care ne aflăm este să profităm pe cât posibil de acest timp pe care-l avem la dispoziție și în moduri cât mai creative. De exemplu, de ce să nu încerci să descoperi lumea chiar de pe canapeaua din sufragerie, prin 3 documentare disponibile pe Netflix și care de poartă pe tot globul?

The Kindness Diaries În astfel de momente, când totul pare fără scăpare, iar viitorul se arată plin de energii negative, ai nevoie de ceva care să te inspire și să-ți arate câtă bunătate și energie pozitivă există, de fapt, pe lumea asta. „The Kindness Diaries” este o docuserie care-l urmărește pe Leon Logothetis în timp ce călătorește în jurul lumii bazându-se doar pe o motocicletă veche și bunătatea oamenilor. PAGINA

www.zilesinopti.ro

Mai 2020

POP CULTURE MAGAZINE

Street FoodDiaries Se spune că toată pandemia de COVID-19 a început din cauza unui preparat de street food din China, când un om a mâncat un liliac gătit într-un fel anume. Probabil nu vom știi niciodată cu exactitate dacă așa au stat lucrurile, dar este fascinant să descoperi lumea prin intermediul mâncării. Seria „Street Food” asta îți propune, să te plimbe pe străzile unor țări din Asia — Japonia, Thailanda, Taiwan, Coreea de Sud, Singapore etc. — pentru a-ți prezenta conexiunea specială dintre oameni, mâncare cea mai accesibilă și cei care o pregătesc.

The World’s Most Extraordinary Homes Iată și o miniserie care te va purta prin cele mai impresionante case din lume, iar cei care te vor ghida în aceste tururi vor fi renumitul arhitect Piers Taylor și actrița și dezvoltatoarea imobiliară Caroline Quentin. Primul sezon se concentrează pe case construite în medii dificile și cum e folosit designul pentru a face față acestor provocări. Fiecare episod din sezonul doi se va concentra pe o țară anume și pe casele incredibile din acestea, iar gazdele serialului vor trăi câteva zile în ele, ca o formă de testing. Așa că poți spune că, prin acest documentar, te vei caza în fiecare seară altundeva. E perfect pentru această perioadă, pentru că sigur ne-am plictisit cu toții de casele noastre. PAGINA

Mai 2020

TEXT DE IOAN BIG

CELEBRITĂŢI. #Solidaritate în lupta contra coronavirusului

ilmări, premiere, concerte, festivaluri, turnee, competiţii, toate evenimentele majore în Pop culture programate până în vară s-au anulat ori au fost amânate pe termen nedefinit. Breslele profesionale care operează în industriile furnizoare de spectacol şi entertainment au fost afectate în mod dramatic. Nu sunt singurele deoarece trăim vremuri în care domneşte dezorientarea, incertitudinea şi confuzia la nivel de masă Lady Gaga. În afara organizării împreună cu Global Citizen a super-evenimentului One World: Together At Home, unde i s-au alăturat celebrităţi precum Rolling Stones, Billie Eilish, David Beckham, Rita Ora sau Andrea Bocelli, participând astfel direct la strângerea a aproape 50 de milioane de dolari în beneficiul Organizaţei Mondiale a Sănătăţii, Lady Gaga a donat 20% din profiturile brand-ului său de beauty, HAUS, în favoarea băncilor de alimente ale comunităţilor din Los Angeles şi New York.

PAGINA

şi, drept urmare, numeroşi oameni au nevoie de sprijinul comunităţii şi al întregii societăţi pentru a supravieţui crizei. În acest context este salutar faptul că multe celebrităţi din spaţiul culturii pop(ulare) au refuzat să cadă pradă panicii “apocaliptice” şi au acţionat concret, manifestându-şi solidaritatea cu cei afectaţi de pandemie, colegi de profesie sau nu, şi cu luptătorii împotriva coronavirusului din linia întâi, personalul din sistemul de sănătate publică.

Câştigător a 20 de titluri de Grand Slam, Roger Federer, care spera la o revenire pe teren în luna iunie după operaţia la genunchiul drept, a donat împreună cu soţia sa Mirka un milion de franci elveţieni pentru ajutorarea “celor mai vulnerabile familii” din Ţara Cantoanelor. În stilul său abrupt, în mesajul video în care apare flancat în bucătăria casei de poneiul Whiskey şi de măgăriţa Lulu, Arnold Schwarzenegger a spus: “N-am crezut niciodată în zăcutul pe canapea şi lamentatul apropo de cât de rău stau lucrurile. Eu am crezut întotdeauna că fiecare trebuie să ne aducem contribuţia pentru ca lucrurile să se îmbunătăţească”... şi Arnie a donat un milion de dolari în cadrul unei campanii GoFundMe pentru achiziţia de echipamente medicale necesare spitalelor.

Starul UFC Conor McGregor a donat un milion de euro pentru achiziţionarea de echipamente de protecţie destinate spitalelor din Irlanda şi la fel a procedat legendara trupă U2 care a contribuit cu 10 milioane de euro în cadrul proiectului de strângere de fonduri al companiei aviatice Avolon, ale cărei avioane au aterizat în aprilie la Dublin cu primele transporturi din China. Donatella Versace şi fiica sa Allegria au fost printre primele celebrităţi care au donat bani (200,000 de euro) departamentului de terapie intensivă al spitalului milanez San Raffaele. “A venit momentul când noi, ca societate, trebuie să fim uniţi şi să avem grijă unul de celălalt.” www.zilesinopti.ro

Mai 2020

POP CULTURE MAGAZINE

Superstarul din fotbal Zlatan Ibrahimović este ‘motorul’ unei campanii GoFundMe în beneficiul reţelei medicale italiene specializate Humanitas Research, ce are ca obiectiv strângerea unui milion de euro. “Italia mi-a oferit întotdeauna atât de mult încât, în acest moment dramatic, vreau să înapoiez cât pot de mult acestei ţări pe care o iubesc.” Let’s together kick the CoronaVirus away and win this match!

Vindecată dupa ce a fost testată pozitiv împreună cu fiul său, Pink a donat 500,000 de dolari către Temple University Hospital din Philadelphia şi aceeaşi sumă pentru fondul de criză al Primăriei Los Angeles-ului. “Oamenii trebuie să fie conştienţi că această maladie îi afectează deopotrivă pe tineri şi bătrâni, sănătoşi şi bolnavi, bogaţi şi săraci, şi trebuie să facem în aşa fel încât testarea să fie mult mai accesibilă, pentru a ne proteja copiii, familiile, prietenii şi comunităţile” Leonardo Di Caprio a avut împreună cu Robert De Niro ideea de a stimula donaţiile către organizaţiile umanitare prin oferirea unor experienţe ‘to kill for’ contributorilor (o zi pe platoul de filmare şi apoi prezenţa la premiera viitorului film al lui Martin Scorsese în care joacă ambii) iar campania sa, All-In Charity, a câştigat rapid noi ambasadori: Gwyneth Paltrow îşi pune la bătaie rochia Calvin Klein purtată la Oscaruri, Ellen DeGeneres dă şansa să fii cohost-ul ei pentru o zi, iar Matthew McConaughey promite unuia dintre fanii care donează 25 de dolari că îl va putea însoţi la unul dintre meciurile de fotbal american din viitorul sezon. www.zilesinopti.ro

Membrii grupului Metallica au donat 350,000 de dolari prin intermediul fundaţiei lor All Within My Hands către 4 organizaţii ce au ca obiectiv sprijinirea celor afectaţi de pandemie la nivel global. Mai mult, în fiecare luni, formaţia difuzează pe FB şi YouTube câte un concert din propria arhivă pentru stimularea colectării suplimentare de fonduri în beneficiul celor afectaţi de COVID-19.

Actorul George Clooney şi soţia sa Amal, celebra avocată britanică de origine libaneză, şi-au direcţionat donaţiile de sute de mii de dolari către serviciul de sănătate public din UK, fondul de sprijin al luptei împtriva pandemiei din Lombardia, rezerva de hrană a Libanului, Primăria Los Angeles-ului, sindicatul actorilor americani şi asociaţia Motion Picture & Television, fondată de Mary Pickford cu un secol în urmă pentru ajutorarea membrilor breslei aflaţi în dificultate. Lista celebrităţilor implicate în acţiuni caritabile şi umanitare continuă cu nume ca Blake Lively & Ryan Reynolds, Andra, Selena Gomez, Elton John, Angelina Jolie, Ariana Grande, Madonna, Rihanna & Jay-Z, James McAvoy, Amy Adams şi Jennifer Garner. Şi ca ei mai sunt mulţi în lume. Oameni celebri care merită respectul nostru! PAGINA

ANIVERSARE

CLINT EASTWOOD, un pur sânge american

a cei 90 de ani pe care îi împlineşte pe 31 mai, Clint Eastwood reprezintă unul dintre cele mai puternice simboluri ale SUA. Respectat de milioane de americani, Clint a reflectat într-un mod remarcabil de insightful relativ scurta istorie a unei naţiuni tinere, aşa cum extrem de puţini au reuşit să o facă în Pop culture, el fiind un produs 100% al spiritului şi stilului de viaţă american pe care le-a disecat din varii perspective în peste 100 de filme pe ale căror generice apare ca actor, regizor, producător, compozitor sau cântăreţ. Cineastul aparţine celei de-a 12 generaţii născute în America dintr-o familie cu ascendenţă engleză, scoţiană, irlandeză şi olandeză, iar strămoşul său, puritanul William Bradford, a ajuns în Lumea Nouă cu celebrul Mayflower în 1620. Dar nu biografia sa rămâne în memoria colectivă ci America din filmele sale.

Anii ’50. My Name is Nobody. Junele Clint este figurantul fără nume ce trece prin cadru în filme menite să refacă moralul spectatorilor după recesiunea postbelică şi implicarea SUA în Războiul din Coreea. Rolurile sale antologice de militar în WWII aveau să vină mai târziu, în Where Eagles Dare şi Kelly’s Heroes. Anii ’60. Man with No Name. Odată cu taciturnul antierou din Dollars Trilogy, Clint a primit de la maestrul Sergio Leone o identitate vizuală iconică, înainte ca el să ajungă şi un mare ‘nume’. Abordările conceptului de ‘American Frontier’ în film îl au de atunci pe PAGINA

TEXT DE IOAN BIG

Clint Eastwood printre referinţe, deopotrivă ca actor şi, mai apoi, ca regizor. Anii ’70. Call Me... Dirty Harry. Prin seria de anchete ale rigidului şi brutalului Inspector Harry Callahan suntem expuşi peisajului sumbru al marilor comunităţi urbane, agitate social de opoziţia anti-Vietnam şi vulnerabile în faţa atacurilor interlope. Eastwood ne arată însă America şi prin prisma contraculturii în subevaluatul său Breezy. Anii ’80. “Nobody calls me mister with my boots off ” Dincolo de comedii, Western-uri sau filme politiste, Clint schiţează o frescă americană aplicând filtrul muzicii (Country, Marea criză din anii ’30 - Honky Tonk Man, Jazz, scena live în ’40-‘50 – Bird şi ’60-’70 – Thelonious Monk: Straight, No Chaser). Anii ’90-‘2000. My name is Eastwood, Clint Eastwood! Oscaruri, Globuri, Cannes-uri, nenumărate. Vârful carierei de realizator a lui Clint printr-un cvartet de 4 filme diferite care îl definesc fiecare în felul său: Unforgiven, Bridges of Madison County, Mystic River şi Million Dollar Baby. Noul mileniu pare apoi dedicat aproape exclusiv portretizării de eroi americani, celebri sau anonimi, cu bune şi rele: Flags of Our Fathers, J. Edgar, Jersey Boys, American Sniper, Sully, Richard Jewell. Ce mai vreti să ştiţi despre America şi nu v-a spus deja Clint Eastwood? “Would it kill you to buy American?” Walt Kowalski dixit. www.zilesinopti.ro

”Blue Drops” se deschide către public. Cel mai bun produs de blues acustic apărut până acum în Romania, din partea a doi dintre cei mai titrați muzicieni: Berti Barbera și Nicu Patoi. Mai multe instrumente, stiluri și stări, doar doi artiști, o singură lume, aceea a sunetelor sincere și bine articulate. O delectare pentru orice iubitor de specialități muzicale, o bucurie pentru oricine primește divertismentul de calitate și arta muzicală cu deschidere. O performață la nivel mondial.

Nu suntem americani. Nu am vizitat această țară până acum, dar am ascultat-o pe tot parcursul vieții. Nu suntem nici ”maeștri” văduviți de adulație, dornici de a demonstra măreție plebei, deși albumul nostru prin care am explorat forma și emoția blues-ului e ceva unic, grozav, datorat exclusiv pasiunii și dorinței de a evolua. Ascultând această muzică, am format o strânsă conexiune cu lumea, am învățat limbajul blues-ului, mergând până la rădăcinile acestui gen care stă la baza a tot ce ascultâm în ultimii 100 de ani. De ce blues, totuși, dacă nu suntem americani și nu am respirat niciodată aerul de acolo? Pentru că este muzica pe care o percepeți imediat, în timp ce noi putem da totul ca muzicieni. Pentru că prin emoții puternice, dureri de cap și inimă, dezamăgiri și revelații am trecut toți, dar poate nu am avut aceeași ocazie de a fi sinceri. Acest gen a înconjurat lumea de atâtea ori, încât și cele mai ascunse colțuri au fost marcate de notele ”blue”. Suntem ca apa atinsă de

o picătură albastră, infuzând muzica pe care o articulăm cu pasiune, prin dinamica emoției care ia atât de multe forme, în atât de multe feluri, de atât de multe ori. Bluesul e cât se poate de real, forma lui simplă oferă libertate expresiei, ne dă ușurința de a fi direcți, intenși și coerenți, mai ușor de înțeles. Piesele sunt diferite, pentru că noi suntem diferiți, sunt atâtea tipuri de blues pentru că există multe tipuri de oameni. Acesta este omagiul nostru adus muzicii care a venit ca un sprijin în multe momente dificile de-a lungul vieții, este lumea noastră reală, locul în care putem fi noi înșine. Fiecare piesă are propria estetică, primind o abordare care ne-a făcut să studiem stiluri și tehnici, pentru o muzică limpede și vie. Abandonați-vă în ”Blue Drops”, lăsați acest album să fie coloana sonoră a vieții voastre, precum și modestul nostru adaos la un fascinant idiom în plină extindere, mâna noastră întinsă, cel mai bun produs al nostru de până acum.

Comandă online albumul pe www.carturesti.ro și www.emag.ro Sau varianta digitală pe: iTunes și Bandcamp.com