7 minute read
VIAȚA ORAȘULUI
Suntem din nou poftiți să luăm parte la spectacol din sală! După ce au stat cu ușile închise săptămâni la rând, sălile de spectacol și cinematografele se redeschid. Iar oferta e pe măsură. Avem premiere la TNRS, concerte la Sala Thalia sau ateliere și spectacole pentru cei mici la Teatrul Gong. Am luat pulsul vieții orașului pe final de primăvară și vă prezentăm patru evenimente de neratat!
PiaNUL CĂLĂTOR
Advertisement
EXPOZiȚiE REGiNaMaRia
CERERE ÎN CĂSĂTORiE aNNa KaRENiNa
Filarmonica sibiană e cu siguranță unul dintre cele mai vibrante locuri din oraș în această perioadă în care ducem dorul evenimentelor culturale live. În data de 28 mai, începând cu ora 19, timp de o oră și jumătate ne putem bucura pe viu de Pianul Călător, care ne promite ”câte un crâmpei din fiecare concert pe care l-am ratat în pandemie”. Programul muzical va acoperi diverse zone de la baroc până la muzică modernă, chiar și jazz, și va fi susținut de pianistul Horia Mihail. În aceeași seară va avea loc proiecția filmului ”Pianul Călător - 10 ani: un documentar despre istoria unei idei cu un traseu inedit”. Puteți afla povestea fiecăruia dintre cele 10 capitole încheiate ale turneului, în timp ce luați parte la scrierea celui de-al 11-lea. Intrare liberă!
Până în 27 iunie, Muzeul Național Brukenthal găzduiește o expoziție inedită care constă într-o serie de desene în creion, în care artistul Radu Marți surprinde dimensiunea neinstituțională a membrilor Casei Regale, altfel spus, ”e descoperit regele dincolo de sala tronului”.
Teatrul Național ”Radu Stanca” își invită publicul să ia loc în sală, la unul dintre cele mai longevive spectacole din repertoriu, ”Cerere în căsătorie”. Reprezentația va avea loc vineri, 21 mai, ora 19, la Fabrica de Cultură. Pe scenă vor urca Ofelia Popii, Adrian Matioc și Pali Vecsei. Teatrul de Balet Sibiu se întoarce pe scenă în fața iubitorilor de dans cu spectacolul ”Anna Karenina”, inspirat din romanul lui Lev Tolstoi, în regia și coregrafia lui Ioan Tugearu - un nume de referință al baletului românesc, cu protagoniștii Adela Floricioiu în rolul Annei Karenina și Franco Cubero Acosta debut în rolui Alexei Vronski. Spectacolul va avea loc în data de 20 mai, ora 19, la Centrul Ion Besoiu, cu 30% din public în sală, dar și livestream pentru cei care doresc să-l vizioneze de acasă.
„Nu eu am ales naiul, el m-a ales pe mine.”
Servindu-se de nai ca unic instrument de pacificare artistică, Gheorghe Zamfir a unit timp de decenii o lume întreagă reușind să estompeze prin muzica sa absolut inegalabilă hotare geografice, spirituale, istorice și culturale. Indiferent unde au fost sau încă sunt ascultate, într-un teatru parizian sau în filmele lui Tarantino şi Sergio Leone, acasă pe platan sau într-o sală de concert de pe alt continent, Doina de jale, Misa pentru Pace, Ciobănaşul singuratic sau Doina lui Petru Unc fac uitate acele linii formal trasate între est și vest, muzică cultă și cultură pop(ulară), tradiţie și modernitate, sacru și profan, naţional și universal. Inegalabilul Gheorghe Zamfir a devenit însă un fenomen global nu doar fiindcă s-a servit de nai ci pentru că, în egală măsură, i-a fost credincios și a servit la rândul lui instrumentul cu devoţiune, pe parcursul întregii vieţi, punându-și deopotrivă harul și știinţa în slujba revoluţionării unui instrument vechi de mii de ani. Nici artistul și nici instrumentul nu ar ajuns la împlinire unul fără de celălalt, astfel încât ‚Naiul lui Gheorghe Zamfir’ și ‚Gheorghe Zamfir și naiul său’ sunt, ambele, sintagme la fel de relevante pentru a defini o simbioză artistică unică în istoria muzicii contemporane. Cu peste 300 de lucrări muzicale compuse, care definesc un spirit creativ ce transcende epoci, mode și genuri muzicale, și mai mult de 120 de milioane de discuri vândute pe toată planeta pe parcursul a peste 60 de ani de carieră artistică, GHEORGHE ZAMFIR reprezintă una dintre cele mai importante valori din tezaurul cultural naţional și de acest lucru trebuie să ne reamintim constant ca iubitori de muzică, ca oameni, ca români. Pe 6 aprilie, maestrul Zamfir a împlinit 80 de ani iar aniversarea a fost un bun prilej pentru un dialog despre spirit, suflet și muzică.
În 1959 erați încă elev de liceu când ați înregistrat primele dumneavoastră compoziții cu Orchestra de Muzică Populară Radio. Ce scânteie a scăpărat în interiorul dumneavoastră care v-a insuflat crezul că puteți fi un bun compozitor?
Elev fiind, mergeam la subsolul liceului de muzică, astăzi denumit Dinu Lipatti, şi repetam teme folclorice la nai, pentru a-mi dezvolta acuratețea interpretativă. Erau momente de revelație, ca acel moment în care am compus Doina de Jale, momente în care mă transfiguram și mâna îmi mergea singură pe portativ, fără să știu de unde vin acele fraze muzicale. Eu cred cu tărie că noi, compozitorii, sculptorii și pictorii, suntem co-creatori, unelte în mâna lui Dumnezeu, pentru a aduce mesajul Lui în lume prin creația noastră. Suntem răspunzători doar în parte. De fapt doar imperfecțiunile ne aparțin.
Messe pour la Paix, pe care aţi compus-o în 1974, reprezintă una dintre cele mai valoroase lucrări din muzica contemporană românească. Spuneți-mi câteva cuvinte despre geneza ei.
Când imensul dirijor Sergiu Celibidache mi-a citit compoziția “Messe pour la Paix” a fost nevoie să insist în a-l ruga să-mi spună opinia sa despre lucrare. Era bulversat și într-un final mi-a
La 14 ani, la acordeon
afiș Gaite Montparnasse
Cu Sergiu Celibidache
recunoscut că ce am scris eu va revoluționa muzica acelor timpuri. De fiecare dată este nevoie de un vizionar, vorbim de orice domeniu, nu doar de muzică, pentru progres și pentru a crea linii noi de exprimare. Eu am simțit sacrul până în măduva oaselor. Mi-a fost dat să trăiesc anumite desprinderi de material, de vizual, care mi-au creat universuri muzicale greu de exprimat în cuvinte. Stările mele de reală transă m-au inspirat în a ilustra muzical sacralitatea. Aceste experiențe au contribuit la majoritatea compozițiilor mele. [...]
Cum s-a nascut în dumneavoastră nevoia de a îmbunătăți instrumentul de care v-ați atașat? A mai suferit instrumentul modificări după ‘Revoluția Zamfir’?
Naiul este instrumentul primordial. Când încă nu știa a ciopli piatra, omul a auzit primul sunet de nai. Sunetul vântului în trestia ruptă de pe o margine de apă a fost prima muzică dăruită omului de Dumnezeu. De la Naiul lui Pan până la naiul profesorului meu Fănică Luca a fost o întreagă evoluție. Dar când eu am conștientizat adevăratul potențial al acestui instrument, nimic nu mi-a mai stat în cale să-l dezvolt în așa fel încât să pot acoperi aproape toate genurile muzicale cu el. Astfel s-a născut ideea mea și cu ea întreaga gamă de naiuri. Tenor, Alto, Bas, Naiul Gigant etc. Toți naiștii din lume folosesc inovațiile mele. Nu știu să fie o altă descoperire referitoare la acest instrument.
Cu Papa ioan Paul al ii-lea Cu Ennio Moriconne și Sergio Leone Japonia - cu dirijorul Seiji Ozawa
Din perspectiva dumneavoastră, naiul este un instrument zeiesc sau dumnezeiesc? Cum ați putea descrie iubirea pe care o aveți pentru acest companion?
Cu siguranță are valențe divine. Zeitatea a fost doar un simbol. Naiul este un dar divin, și o spun cu convingere, după o viață de experiențe extraordinare cu acest instrument. Nu există un sunet mai pur pe planetă, un sunet care să vindece. De aici și impactul emoțional asupra oamenilor. Naiul atinge niște corzi ale sufletului ca nimeni altul. Nu eu am ales naiul, el m-a ales pe mine. Trebuie să fii capabil de o anumită stare de grație pentru a deveni una cu acest instrument. Este greu să dai culoare. Mecanic se descurcă mulți, dar să duci sunetul la un nivel emoțional deosebit este o artă, un har. Nu este foarte prietenos, mai ales că nu poți cânta la el nici cu degetele, nici să te ajuti de privire, nu prea ai control. Pe nai trebuie doar să-l simți și să-ți dozezi respirația în așa măsură încât să-i descoperi toate ungherele. Presupune un efort uriaș să ții notele lungi dar tot la fel de uriaș și în momentele de virtuozitate. Aș putea spune că există o legătură indisolubilă între noi, dar chiar dacă eu am construit naiuri, naiul m-a făcut ceea ce sunt.
Ce credeți ca i-a adus lui Gheorghe Zamfir faima mondială în condițiile în care în anii ’60-’70 muzicienii de pop-rock erau cei care umpleau stadioane iar muzica de inspirație sacră sau folclorică avea o audiență nișată?
Tocmai puritatea sunetului. Fie că-l recunoaște, fie că nu, există în sufletul fiecărui om un colț neîntinat al sacralității, parte a creației divine. Naiul este maestrul acelor coarde de suflet. El scoate la lumină tot ce este pur și frumos în om. Rezonanța muzicii pe care am împărtășit-o la nivel planetar i se datorează exclusiv acestui minunat instrument. [...]
