POP-u P STORi es De la păpușă la icon Pop culture

Odată cu premiera celui mai nou live-action Barbie, programată în cinematografe pe 21 iulie, care va aduce la viață universul Mattel prin lentila Gretei Gerwig (Little Women, Lady Bird), avându-i pe Margot Robbie și Ryan Gosling în rolurile principale, faimoasa păpușă a acaparat din nou spațiul Pop culture. De la debutul său, din 1959, și până în prezent, personajul a reușit să cucerească inimile a milioane de copii și adulți, devenind un fenomen cultural care a evoluat într-o multitudine de forme și reflectând, prin schimbările aduse, valorile diferitelor epoci în care s-a reinventat.

Povestea sa începe în anii ’50, într-un mic atelier de jucării din California, unde Ruth Handler, co-fondatoarea companiei Mattel, a observat cum fiica ei, Barbara, se juca cu păpușile sale imaginându-și diverse roluri, profesii și aventuri. Inspirată de istorisirile create de fetiță, Ruth a avut ideea revoluționară de a scoate pe piață o păpușă cu dimensiuni adulte (influențată de silueta construită de Christian Dior, după Al Doilea Război Mondial, în colecția Spring 1947, caracterizată prin umeri proeminenți, șolduri accentuate și talie mică), aflată în contrast cu cele existente în acea perioadă, care înfățișau bebeluși, personaje din basme sau animale (ideea unei familii clasice, tip Donna Reed Show, fiind predominantă în societatea americană de atunci). Păpușa urma să se diferențieze de modelele tradiționale atât prin trăsăturile sale delicate și prin garderoba ce putea fi modificată în funcție de preferințele celor mici, cât și prin personalitatea puternică, înzestrată cu abilități în diverse domenii, precum modă, medicină sau aviație, transmițând un mesaj clar: fiecare copil poate fi personajul principal în propria aventură și poate deveni orice își dorește.

Ruth Handler / A i Bees

Astfel, prima păpușă Barbie, lansată pe 9 martie 1959, la un târg de jucării din New York, avea o înălțime de aproximativ 29 de centimetri, o siluetă stilizată, păr blond, detalii ale feței bine definite, era îmbrăcată cu faimosul Black and White Striped Swimsuit (care își face apariția și în live-action), machiată, iar look-ul ei era completat prin pantofii cu toc, deveniți astăzi trademark. La doi ani după apariția sa, în portofoliul companiei a fost introdus și Ken (numit după fiul creatoarei), reflectând, la rândul său, diversitatea intereselor și aspirațiilor copiilor din întreaga lume.

Până în anii ’70, Barbie și Ken au avut peste 900 de ținute și accesorii construite din mătase artificială, satin sau bumbac, cele mai cunoscute dintre ele fiind Roman Holiday, un set inspirat de ținutele purtate de Audrey Hepburn și Gregory Peck în filmul din 1953, American Airlines, cu al său iconic costum albastru, Sophisticated Lady, momentul în care Barbie a devenit, pentru prima dată, prințesă, Black Magic Ensemble, care replica ținuta preferată a lui Ruth, formată dintr-o rochie neagră, din satin, și o capă transparentă, colecțiile Travel, care au purtat personajele prin Japonia, Mexic, Elveția și Hawaii, alături de cele Little Theatre

Costumes, prin care Mattel a reinterpretat basmele clasice, și Miss & Mr. Astronaut, dedicate echipajului Apollo 11.

Mai mult, anul 1967 a marcat și introducerea celebrităților în universul Barbie, când supermodelului Twiggy i-a fost dedicată o păpușă care îi imita perfect trăsăturile. În prezent există reprezentări ale personalităților precum Cher, David Bowie, Elvis, Barbra Streisand, Zendaya, Grace Kelly, Jennifer Lawrence (sub forma lui Katniss Everdeen), William și Kate Middleton sau Diana Ross, toate edițiile de colecție fiind extrem de valoroase.

În anii ‚70, Barbie reprezenta un simbol al culturii americane și al începuturilor societății de consum, arătând prin imaginea sa, specifică suburbiilor de clasă mijlocie idealizate (aflate în contrast cu inegalitățile și problemele sociale descrise în lucrări precum The Bluest Eye, de Toni Morrison, unde este explorată povestea unei fetițe de culoare care nu se simte frumoasă din cauza normelor restrictive în care trăiește), procesul transformărilor culturale și politice.

Totul s-a schimbat, însă, în anii ’80, când Mattel a lansat - pentru că popularitatea sa nu se afla încă la nivelul actual - o nouă versiune a păpușii, numită Barbie Superstar, introducând, alături de ea, și lumea în care personajele trăiesc prin intermediul mobilierului pentru casă, mașinilor și seturilor tematice, care au devenit cunoscuta Barbie Dreamhouse. Dacă până în acel moment, păpușa a reprezentat societatea glorificată în care a fost construită, această inovație i-a creat un univers distinct, în care fanii își doreau să trăiască. Mai mult, anii ’80 au adus și asocierea dintre jucărie și faimoasa nuanță de roz fuchsia, care i-a completat întreaga identitate vizuală.

Primul joc video oficial a fost lansat în anul 1984, în 1986, Andy Warhol a ales-o pe Barbie ca unul dintre subiectele picturilor sale, asemănându-i statutul cu cel al lui Marilyn

Monroe, revista Barbie Bazaar, dedicată colecționarilor, a apărut în 1988, Marvel Comics a creat benzile desenate Barbie în 1990 (unde Ken este numit pentru prima dată feminist), în 1993, o figurină de ceară a păpușii a intrat în Musée

Grévin din Paris, iar anul 1994 a adus prima expoziție tematică, organizată de Muzeul de Artă Craft & Folk, din Los Angeles.

Următorul moment important în istoria brandului s-a întâmplat în 1997, când Aqua a lansat piesa Barbie

Girl, o satiră la adresa superficialității culturii de consum și stereotipurilor asociate păpușii, Mattel schimbând, doi ani mai târziu, sloganul companiei în „Be Anything”. Melodia a fost reinterpretată anul acesta de Nicki Minaj și Ice Spice, în timp ce Dua Lipa a creat un nou anthem

Barbie Dreamhouse: Dance The Night.

Odată cu apariția păpușilor Bratz din 2001, compania s-a extins și în universul filmelor animate, Barbie in the Nutcracker apărând în același an. Seria a devenit extrem de populară și a generat numeroase continuări și spin-off-uri precum Barbie Fairytopia, Barbie Mariposa, Barbie in a Mermaid Tale sau Barbie: Spy Squad.

La începutul anilor 2000, Paris Hilton (privită în presă pentru foarte mult timp conform stereotipului Barbie) spunea: „Barbie este modelul meu. Poate că nu face nimic special, dar arată bine în timp ce o face.” Variații ale stereotipului sunt prezente și când ne gândim la personaje precum Elle Woods, din Legally Blonde, considerată astăzi un icon feminist pentru modul în care respinge prejudecățile cu care se confruntă, la squad-ul din Mean Girls, la personajul lui Blake Lively, din Gossip Girl, la Andie, din How to Lose a Guy in 10 Days, sau la Cher, din Clueless (în care se reproduce chiar și ideea automatizării ținutelor lui Barbie).

În anul 2015, Moschino a dedicat întreaga colecție Spring/Summer păpușii, prezentând pe podium modele în topuri și rochii din plastic, însoțite de peruci de culoare blondă, în timp ce designerul Sophia Webster a colaborat cu Mattel pentru o gamă de tocuri și adidași de culoare roz, împodobiți cu logo-ul jucăriei. Tot în 2015, pentru a promova serialul Dreamhouse Adventures, realizat în colaborare cu Netflix, cei de la Mattel au lansat, pe YouTube, Barbie Vlogs, în care au introdus atât noua grafică a personajului, cât și universul său actualizat, prin videoclipuri în care Barbie împărtășește povești, sfaturi, gânduri și activități din viața ei (atrăgând milioane de vizualizări).

În prezent, compania duce mai departe moștenirea lăsată de Ruth, reflectând lumea contemporană prin portretizarea diferitelor etnii, forme corporale și caracteristici fizice pentru a se asigura că fanii de pretutindeni se pot identifica și se pot simți reprezentați de păpușile lor, care continuă să fie reale simboluri Pop culture. Pentru a cita revistele din anii ’90, „Nothing is forever. Except Barbie.”

Codruța Vulcu

fondator și director al festivalului ARTmania

Cartea de vizită a fiecărui festival de muzică e line-up-ul. Cum ați reușit să-i aveți pe Porcupine Tree cap de afiș la cea de-a 16-a ediție?

În general, conversația cu artiștii e începută cu cel puțin un an înainte. Lucrurile pot însă varia destul de mult în funcție de trupa despre care vorbim sau de un context anume. Discuțiile sau primele negocieri pot fi inițiate cu mulți ani înainte și reluate în funcție de context după o anumită perioadă de timp. Prima conversație cu Porcupine Tree a avut loc în 2010. În 2019 am reușit să îl aducem pe Steven Wilson iar anul acesta, la 13 ani distanță de la primul mail trimis, avem Porcupine Tree în line-up-ul nostru.

Ce aspecte trebuie luate în considerare atunci când construiți line-up-ul festivalului?

La fiecare ediție ne dorim să venim cu o selecție cât mai variată de genuri muzicale care aparțin culturii rock, iar pentru fiecare dintre acestea, să aducem unele dintre cele mai apreciate nume la nivel internațional, artiști aduși fie pentru prima dată în România, fie readuși în line-up pentru a se reîntâlni cu fanii dedicați și pentru a prezenta noi albume. Ne străduim să facem asta cât de mult posibil pentru că sunt implicați foarte mulți factori în această ecuație: de la ce trupe sunt în turneu în respectivul an, la datele în care ar fi disponibili, la nevoia ca trupa să aibă un traseu care să permită introducerea României și a Sibiului pe hartă, la ce masă de fani au în România și la ce onorariu solicită pentru concert, aspect raportat la puterea locală de cumpărare și la contextul economic general de la noi din țară etc. La toate acestea se adaugă faptul că trupele care vin în completarea unora deja confirmate trebuie să continue coerența muzicală a unei zile de festival și a evenimentului per ansamblu, faptul că ne dorim să susținem și scena locală pe cât posibil și că, ținând cont că ne desfășurăm activitatea în piața centrală a orașului, avem niște limitări și intervale de timp stricte în care ne putem desfășura, din respect pentru comunitatea locală. Cum se poate vedea, e o ecuație deosebit de complexă pe care trebuie să o rezolvăm în fiecare an.

Festivalul ARTmania e strâns legat de Piața Mare, dar în aceeași măsură, le propune participanților o plimbare prin mai multe spații culturale din oraș. Ce activități completează programul ediției?

Weekend-ul ARTmania e unul cultural în care oamenii vin pentru a se bucura de concerte, de evenimente alternative și de oferta muzeelor, ARTmania fiind primul festival românesc care a dezvoltat la noi în țară ideea de îmbinare dintre artă și divertisment. Încă de la începuturi, festivalul a fost gândit ca o platformă culturală menită să ofere publicului cât mai multe evenimente și moduri de a experimenta forme variate de expresie artistică. Acest spațiu comun de întâlnire al artiștilor și al publicului la nivelul sunetului, culorilor, imaginilor sau literelor, formează spațiul de poveste care reprezintă, în esență, spiritului festivalului. Așa cum ne-am obișnuit deja publicul, și anul acesta participanții vor avea, în baza brățării de festival, acces gratuit la mai multe instituții sau activități culturale din Sibiu, precum Muzeul Civilizației Populare Tradiționale

ASTRA sau Cinematograful în aer liber din Piața Huet, unde spectatorii vor putea savura trei filme remarcabile oferite de Ambasada

Regală a Norvegiei în România, prin Institutul de Film Norvegian: ”Los Bando”, ”Tongue Cutters” și ”Beware of the Children”.

Una dintre menirile unui festival e aceea de a produce schimbare. Ce schimbări a reușit ARTmania să producă în cei aproape 20 de ani de existență?

Cred că festivalul a contribuit la creșterea înțelegerii fenomenului rock-metal și a acestei comunități, mai ales că în 2006, când am început, această zonă era foarte puțin cunoscută la nivelul publicului larg din țară. Mai avem destul de mult de lucrat ca națiune în ceea ce privește deschiderea și disponibilitatea de a-i înțelege și de a empatiza cu cei diferiți de noi, însă chiar cred ca au fost făcuți pași importanți în această direcție. Fiind printre pionerii acestui tip de evenimente la noi în țară, am contribuit semnificativ la punerea României pe harta evenimentelor de profil și a turneelor europene ale marilor trupe din zona rock-metal, ceea ce ne bucură și ne onorează în egală măsură. Schimbările vin atunci când ne unim cu toții forțele și când ne întâlnim pentru a face schimb de experiențe, perspective, valori și idei, iar www.zilesinopti.ro

ARTmania a fost gândit ca loc de întâlnire al pasionaților de muzică și de frumos cu artiștii la nivelul sunetului, cuvântului, mișcării sau al imaginii.

Anul trecut, în peisajul festivalier sibian, a mai apărut un festival dedicat muzicii rock. Cum va reuși ARTmania să-și păstreze unicitatea?

Fiecare festival e unic în felul său, de la locul în care se ține, la conceptul pe care îl are în spate și până la trupele incluse în line-upul fiecărei ediții. Din această perspectivă, ARTmania e un eveniment unic și nu are concurență, mai ales că e festivalul care a adus multe nume în premieră pentru România și care a introdus și dezvoltat cultura rock în regiune. Cele două evenimente sunt diferite și nu pot fi comparate, fiecare având specificul său la nivel de concept, vechime în activitate a organizatorului, tradiție în zona muzicală, cu precădere în cea rock-metal. Eforturile tuturor organizatorilor ajută în mod cert la dezvoltarea culturală și la varierea gusturilor muzicale ale consumatorilor din regiune. Noi ne bucurăm și suntem foarte onorați că, de 18 ani încoace, am putut contribui semnificativ la dezvoltarea pieței festivaliere din România.

Este ARTmania șansa unui city break perfect pentru cei din afara Sibiului?

Cu siguranță, ARTmania e ocazia perfectă pentru un city break reușit petrecut în inima Transilvaniei. Pentru mulți consumatori de muzică și de frumos acest lucru a devenit deja o tradiție, weekend-ul ARTmania fiind sinonim cu o vizită în cetatea medievală pentru a-și întâlni artiștii preferați, prietenii și a petrece câteva zile de relaxare alături de cei dragi. Chiar și pentru cei care nu sunt neapărat ascultători de muzică rock, concertul Porcupine Tree e o experiență de neratat, fiind un show complex la nivel de sunet și imagine, melodios și accesibil indiferent de vârstă. În plus, pentru pasionații de istorie și de arhitectură, cetatea medievală a Sibiului are o poveste și un farmec aparte, plimbările prin zona centrală, prin piațetele orașului fiind o activitate cu totul specială în sine.