Nu știu voi, dar eu deja mă simt pe alocuri depășită de sezonul estival sibian. Au început evenimentele, distracțiile, spectacolele. Nici nu mai știu la care să mă duc și la care nu; peste tot sunt numai afișe, prisme și reclame.
Ce-mi place!
Îmi place că au apărut câteva evenimente cu adevărat moderne și creative, demne de anul 2024, cu iz de oraș european și cu frică de mainsteam. Două la număr ca să fiu mai exactă. Evenimentul menit să activeze urban pista de biciclete de pe malul Cibinului: Sibiu Bike Day. Un eveniment ce aduce laolaltă muzică, clipe de relaxare la soare, ateliere creative și plimbări cu bicicleta într-o zonă mai puțin utilizată a orașului. Și
Weinland: sounds and flavours of Sibiu, evenimentul de pe strada Turnului ce reunește cei 7 magnifici, și anume restaurantele de pe stradă, în realizarea visului acestora de a transforma Orașul de Jos într-o bijuterie a orașului. Astfel de-a lungul verii, din iunie până-n septembrie, în fiecare weekend din lună, suntem poftiți la masă și la dans pe strada cu cel mai frumos apus de soare, strada Turnului, la Pasajul Scărilor.
Ce-mi mai place în afară de evenimente
Zilele trecute, s-a deschis baza sportivă Obor, a cărui
Ediţia de Sibiu
Apare bilunar - gratuit nr. 10 (433) | 16 - 30 iunie
Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu
/zilesinoptiSibiu
zilesinopti.ro
Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)
Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.
Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60
succes a fost ușor umbrit de campania electorală. Păcat de ea pentru că terenurile arată extraordinar și sunt un bun loc pentru practicarea diferitelor sporturi: fotbal, tenis, tenis de masă. Doatată cu toate facilitățile, baza sportivă Obor poate găzdui și meciuri importante –pentru sibieni – cum a fost de curând finala Cupei României etapa județeană dintre FC Voința și Inter. Stadionul s-a arătat neîncăpător, iar sibieni de toate vârstele au venit cu mic cu mare să-și susțină favoriții. Ce nu mi-a plăcut: din păcate un teren de fotbal cu viziune limitată, cu doar 5 rânduri de locuri pe tribune, parcă sortit meciurilor fără public. Chiar lângă, vechea bază sportivă Obor are o tribună de 10 rânduri înălțime. Mult peste cea nouă. Ce altceva îmi mai place zilele astea? Având în vedere că încep și evenimente mari ce promit să transforme cu orice preț Sibiul într-un adevărat paradis turistic, îmi place la nebunie că pot să plec de-acasă și să ajung la iarbă verde în orice direcție aș lua-o, cât ai zice șterge-o! Așa că, iată-mă visând să ajung la final de săptămână la Râu Sadului, Gura Râului, Curmătura, Valea Avrigului sau Valea Hârtibaciului, și bucurândumă de liniște cu picioarele-n apă. Wink – wink!
Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10
Director vânzări: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60
Administrativ -Vânzări: Mariana Trif | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39
Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro
Redactor colaborator: Monika Tompos
Layout & DTP: Gabriela Hogea
POINT
Irina Margareta Nistor
ANIVERRSARE
Gremlins
Dana Rogoz
PREMIERĂ
Inside Out 2
TIPS & TRICKS
Mare, soare și...costume de baie
Gara sibiu
Keshar Man
OMUL CU DISCURILE
Carla Bley/Andy Sheppard/Steve
Suntem la doar câțiva pași distanță de cel mai mare și mai așteptat festival al Sibiului: FITS! Magia artelor spectacolului pune stăpânire pe întreg orașul între 21 și 30 iunie. Dar cum ne-am obișnuit deja, chiar și atunci când viața orașului ajunge la cote maxime, tot mai găsești ceva de făcut: de văzut un film documentar, de plecat într-o drumeție, de mers la un atelier. Ca să fiți siguri că nu ratați nimic din ceea ce Sibiul are de oferit în perioada 16-30 iunie, vă invităm și pe zilesinopti.ro/sibiu.
FeSTiVALuL in TeRnAȚiOnAL De TeATRu De LA SiBiu
În ultimele 10 zile ale lunii iunie, FITS acaparează întreg Sibiul cum niciun alt eveniment nu a reușit să o facă până acum. Ediția cu numărul 31 are, poate, unul dintre cele mai spectaculoase lineup-uri de până acum, reunind nume precum John Malkovich, Isabelle Adjani, Mikhail Baryshnikov. Spectacole de teatru și dans din toate colțurile lumii, parade stradale cu momente artistice de teatru, muzică, dans și circ contemporan, concerte în biserici și pe scena din Piața Mare, toate oferite cu ”Prietenie”, tema celei de-a 31-a ediții, marelui public. Pentru prima dată în istoria festivalului, Corul Madrigal va susține mai multe reprezentații în zilele de deschidere și închidere ale festivalului. Tot în aceste două zile, organizatorii vor oferi și spectacole cu drone și lumini pe cerul orașului.
eȚie M inDFuL
Adela Dadu organizează în 29 iunie, o aventură mindful pe valea unui râu, Coada Lacului - Râul MicRuncuri, în cadrul programului
Anii Drumeției, o drumeţie lejeră care include câteva practici de yoga și meditație pentru o conștientizare și apreciere mai profundă a naturii.
ATeLieR De CReAȚie
În cadrul acestui atelier, copiii vor
păși în lumea fascinantă a măștilor tradiționale din Mărginimea
Sibiului, cunoscute sub numele de "Lole". În cele două ateliere de sâmbătă, 22 iunie, orele 10:00 și 12:00, cei mici vor crea măști supradimensionate din carton.
TuL SCHi MBĂRii
Filmul lui Nikoloz Bezhanishivili, desemnat Cel mai bun documentar în cadrul secţiunii competiţionale Europa
Centrală şi de Est la Astra Film Festival 2023, va fi proiectat la Cinemateca
Astra Film, joi, 20 iunie, de la ora 18:00. Pelicula aduce în prim-plan un grup de stalinişti nostalgici din oraşul Gori, locul de naştere al lui Stalin, revoltaţi de demolarea statuii fostului dictator. Ei pornesc o campanie de reabilitare, încercând să se împotrivească acestui ”sacrilegiu”.
SiLa mijlocul secolului al XIX-lea, o comisie a oraşelor Brașov și Sibiu se adrează comisarului imperial baron Karl Geringer. Comisia din care făceau parte, senatorul Konradsheim și comerciantul Thalmaier din partea Sibiului si August Roth, Karl Maager, Gheorghe Barițiu din partea Brașovului, solicită acestuia continuarea construirii căii ferate și în partea de sud a Transilvaniei, așa cum era construită în restul vechii provincii. Reticența Guberniului a dus la neaprobarea cererii. Acest fapt s-a datorat conflictului politic care se dezvoltase între maghiari pe de o parte și sași și români pe cealaltă.
Greu și târziu s-a construit prima cale ferată din sudul Transilvaniei, în 1872 pe traseul Copșa Mică și Sibiu. Acesteia i-au urmat căile ferate dintre Sibiu – Avrig în 1892, Sibiu –Cisnădie în 1894, Sibiu – Vinț în 1897 sau Avrig – Făgăraș în 1895. Deschiderea linii ferate spre Turnul Rosu a facut ca Sibiul să devină una dintre stațiile de legătură între
Budapesta și București. Odată cu construirea primei linii ferate s-a construit și edificiul gării din Sibiu. Acesta a fost la început unul modest care nu deservea decât unul dintre capetele linii ferate din Ungaria. Deschiderea accesului ferat prin valea Oltului spre Romania, a făcut din această gară să devină
una dintre cele importante. De aceea, aici a fost amplasat un oficiu poștal în 21 iulie 1882 și s-a introdus curentul electric în 12 noiembrie 1903.
Gara aceasta a fost locul de unde au plecat soldații din Sibiu spre fronturile Primului Război Mondial în iulie 1914 dar tot aici au ajuns și primii răniți. Mai târziu în 1918 și 1919 vor sosi în gara noastră regele Ferdinand I, regina Maria a României, generalul Bertjelor sau primul ministrul al României, Ion I. C. Brătianu, așteptați pe peron de Iulia Maniu.
În timpul celui de Al Doilea Război Mondial aici a explodat singurul obuz tras asupra Sibiului. Tot în aceeași gară soseau răniții fronturilor, români și sovietici. Vremurile s-au liniștit și ea a devenit poarta principală a Sibiului. În anii 70 cei care soseau la Festivalul de Jazz de la Sibiu, erau preluați încă de pe peroane pentru a fi duși în sălile de concert.
Revoluția din 1989 a punctat și ea, gata fiind unul din locurilor în care s-a tras, în oameni, în trenuri, în gol. Apoi gara este finalmente reabilitată pentru pregătirea Capitalei Culturale Europene din 2007. Viața merge liniștită și înainte.
Există cărți al căror merit principal este că deschid calea spre alte cărți. "Clara citește Proust" e o carte de acest fel, al cărei pandant e eseul lui Alain de Botton: "Cum îți poate schimba Proust viața".
Clara are o viață normală, pentru unii de invidiat. E tânără, atrăgătoare, lucrează într-un salon și are un iubit pompier. Ceva pare să îi lipsească, pentru că nu e fericită. Un volum din Proust uitat de un client misterios îi transformă insesizabil viața. Dintr-un moment insolit, lectura devine un obicei zilnic, o dependență benignă, care o transformă pe Clara dintr-un om aparent fără pasiuni și însușiri într-o femeie creativă și independentă. Sub influența hipnotică a lui Proust, viața Clarei se schimbă ca în eseul lui Alain de Botton.
Prima schimbare: reordonarea priorităților. Lectura devine atât de acaparatoare, încât generează o revoluție a obiceiurilor Clarei. Toată rutina e infuzată de micile epifanii zilnice-
madlena amintirilor, gelozia lui Swann, aparițiile diafane ale lui Odette- trezesc lumea interioară a Clarei, o restructurează, modelează felul în care privește realitatea.
A doua schimbare: sub influența cărților, Clara înțelege că ceea ce pare imuabil în viața ei este de fapt schimbător, fluid, modificabil. Nimic nu trebuie acceptat doar de dragul convenției și al aparențelor: nici slujba anostă de la salon, nici vizita prelungită la părinți, nici micile obiceiuri anchilozate din viața de cuplu. În timp ce Proust îi acaparează tot mai mult atenția, Clara se instalează cu tot mai multă libertate în propria existență.
A treia schimbare: îmbrățișarea pasiunii. Clara se lasă în voia tuturor posibilităților pe care arta i le deschide. Viața ei e alta acum.
"Clara citește Proust" te invită să faci fix asta: să-l citești pe Proust și să vezi unde te duce. S-ar putea să fii surprins.
Principalul finanțator al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.
Partener strategic al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu
Această poveste a început într-o duminică frumoasă, când am plecat din Sibiu dimineața spre Bucovina, în mijloc de mai, când salcâmii și socul erau deja în floare, când magnoliile și liliacul trecuseră... Am plecat pe un drum neașteptat de bun și, pe parcursul lui, urcând munții, am văzut cum treptat-treptat liliacul, magnoliile și salcâmul revin în floare, surprinzându-mă a nu știu câta oară spunând: „Doamne, ce țară superbă avem!”
Am ajuns la Suceava, la festivalul teatrului care poartă numele lui Matei Vișniec, pentru o conferință pe tema diplomației culturale, urmând să merg la Mănăstirea Voroneț, la acel loc dumnezeiesc, unde doream să fac „Metanie ție, Părinte”.
A doua zi, chiar dacă prognoza anunța frig, a venit un soare neașteptat. Salcâmii, liliacul și magnoliile erau în floare, iar albastrul de Voroneț, acolo, la el acasă, era incredibil. Marii pictori anonimi care au lucrau acolo au lăsat emoțiile să plutească, la fel și secretele culorilor de-a lungul veacurilor. Totul era de o ordine și o curățenie exemplară, iar mănăstirea îți vine să o iei și să o pui la gât talisman, deasupra inimii, pentru ca Dumnezeu să simtă pulsând în fiecare dintre corpurile noastre buna simțire a ceea ce înseamnă astfel de capodopere pe care românii le au, dar pe care, din păcate, nu știu să le prețuiască.
Maica stareță Gabriela, pe care am cunoscut-o cu doi ani în urmă, un suflet unic, de o vrednicie, frumusețe și competență cum rar am întâlnit pe pământ, m-a rugat să primim oaspeții nu în mănăstire, pentru că acolo nu încăpeau mai mult de 50 de oameni, ci afară, unde ne așteptau peste 500 de persoane. Locul ales a fost special, chiar sub tâmpla Domnului în fața Judecății de Apoi, probabil una dintre marile capodopere ale omenirii, un loc de răscruce a ceea ce înseamnă pomenire, credință, echilibru și minune păstrată peste veacuri.
Și atunci am avut prima
surpriză. Printre oaspeți se aflau elevii liceului din Gura Humorului, niște copii frumoși, însoțiți de un profesor cu harul unui dascăl veritabil, care m-au rugat să le vorbesc după recital despre poezie, despre dimensiunea teatrală a poeziei și despre ce înseamnă cuvântul și imaginea. Frumoasă și de neuitat întâlnire! Apoi a venit marea surpriză – Corul de copii Humoresca. 36 de copii ca niște îngeri. Aveau aripi în loc de brațe. Erau sfioși, dar de o energie extraordinară. Și au făcut un brâu în jurul mănăstirii, unde s-au așezat. Probabil că arhitecții care au făcut acest sfânt locaș au știut că peste timpuri, cândva, copiii și bătrânii trebuie să se așeze. Și așa s-a întâmplat întâlnirea... Am făcut acest recital cu spatele la ei, dar avându-i în suflet, pentru că mereu m-am raportat la Judecata de Apoi și la Cel Senin, atât de frumos pomenit de Nechifor Crainic: „Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ți amiază/ Și lumea o spânzuri în haos de-o rază,/ Metanie ție, Părinte.”
N-a fost probabil metanie mai frumoasă! Îi mulțumesc Domnului, Maicii Gabriela și tuturor celor care au făcut ca alături de mine, jumătate de ceas neîntrerupt, să se perinde fiecare copil, ca să facem o imagine către zâmbetul lui Dumnezeu care a clipit de fiecare dată.
Întâlnirile JTI prezintă, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, spectacolul „Alice” al Companiei B. Dance, într-o ediție aniversară de excepție.
De 25 de ani, Întâlnirile JTI invită mari companii de dans din toată lumea și oferă spectacole în premieră pentru publicul din România. La mulți ani, Întâlnirile JTI!
de livrări ne ocupăm noi!
„Mi-a plăcut să alerg încă din copilărie, dar pentru că m-am născut în Municipiul Letang, în regiunea Pahad, Nepalul de mijloc - cum îi spunem noi, într-o familie din clasa de mijloc, nu am avut posibilitatea să fac sport de performanță de mic. După liceu, am încercat de multe ori să aplic și să dau examen pentru slujbe guvernamentale în armată și poliție, dar, din păcate, nu am avut succes. Așa că, pentru a-mi ajuta familia, am plecat să lucrez în străinătate. Prima dată am fost în Malaezia. M-am întors în Nepal după ce am lucrat acolo timp de un an, apoi m-am dus în Bahrain unde am stat tot un an. După ce am petrecut ceva timp cu familia mea, în 2019 am decis să vin în România. Iată că sunt deja cinci ani de atunci și asta arată diferența față de celelalte experiențe anterioare. Îmi place orașul, clima e perfectă,
condițiile de muncă și de trai sunt bune. Și aici m-am îngrijit de sănătatea mea fizică și am continuat să fac sport, mai precis să alerg. Pentru mine a devenit un stil de viață. Alerg zilnic. Când sunt în schimbul 1 și vremea e bună, mă duc la serviciu în alergare. E o distanță de vreo 4 km. Când sunt schimbul 2, de obicei fac dimineața o buclă de vreo 10, 12 km pe pista de pe malul Cibinului. Mai alerg uneori și după-masa prin parc sau prin pădurile de lângă Sibiu. Odată, chiar am organizat cu prietenii o alergare la Păltiniș. Nu toate turele sunt fără surprize. Îmi amintesc că într-o dimineață, în timp ce alergam, o pasăre destul de mare s-a izbit puternic, fix de pieptul meu. Ne-am speriat amândoi îngrozitor și am rămas așa, perplecși câteva secunde. Apoi după ce ne-a revenit suflul, ea a continuat să zboare și eu să alerg.
Am avut ocazia să particip pentru prima dată la cursa de 21 km de la Maratonul Internațional Sibiu în 2020, dar nu am putut obține rezultatele pe care mi le-aș fi
dorit. Apoi am participat în 2021 la cursa de trail run de 14 km la Burduf Challenge, unde am câștigat locul 2. În 2022 am participat la Night Cross Challenge Sibiu la 10 km și acolo am luat locul 4, iar în 2023 la cursa de 4.5 km am reușit locul 1. Anul acesta mi-am dorit mai mult și m-am înscris, prin compania la care lucrez, la Maratonul Internațional Sibiu la cursa de 10 km. Am ocupat locul 3 și mi-am luat angajamentul de a păstra această competiție ca prioritate în anii următori cât voi mai rămâne aici până să mă întorc acasă. Practicarea oricărui sport este foarte importantă pentru a rămâne într-o formă fizică și psihică bună. Mă bucur că sunt mulți sibieni care fac deja asta. Și e important să continue. Mă bucur și că am transmis copiilor mei plăcerea pentru sport și mișcare. Fetița mea, Shika, are nouă ani și pe lângă faptul că e tare mândră de mine când obțin rezultate bune la concursuri, mă încurajează mereu și chiar s-a apucat și ea să alerge. Băiețelul meu, Simpal, de doi ani, e încă prea mic să alerge în adevăratul sens al cuvântului. Mai degrabă îi face pe ceilalați să alerge după el. Dar sunt convins că și el va iubi sportul acesta.
Citiţi text integral pe pagina de Facebook sibian/ că
Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania (
Descoperiți mai multe spectacole şi piese de teatru disponibile în streaming gratuit.
Maraton 24
Sunt alergător de cursă lungă. Și când spun asta nu mă refer la partea figurată, nu e despre vreo trăsătură de caracter prin care încerc sămi stabilesc calitatea de a persevera împotriva tuturor problemelor pe care viața ori proiectele le aruncă spre mine. Nu, mă refer în cel mai literal sens posibil: sunt unul dintre oamenii aceia ciudați care nu doar că pot suporta alergările lungi, dar le li caută cumva, așa cum alții caută halba de bere ori telecomanda. Mi-am dat seama de treaba asta cu bucurie prin clasa a 5-a când traseul de alergare era marginea gardului lung din jurul școlii ce trecea pe lângă chioșcurile cu chipsuri, prin parcările de lângă blocuri și pe lângă vreo 4 bătătoare de covoare. Exact, bă-tătoa-re.
Anul ăsta a venit vremea să-mi iau propriul medicament, să “merg”(alerg) “vorbele”, cum zice americanul să urc golgota Poplăcii, să-mi bag picioarele în pavajul de prin orașul de jos (aaaauuch!?), la maraton. Maratonul Internațional Sibiu, momentul acela din an pe care timp de vreo 10 ani l-am așteptat mereu cu o anticipație ce îmbina entuziasmul cu o senzație de frică fizică. E momentul acela din an în care se întâmplă ceva suspendare a regulilor vieții normale din burg, când dramoletele politice se estompează, când Continental e vecin cordial cu Marquardt, când amatorii și sportivii profesioniști se întâlnesc la același start. E o bombă absolut nebună de toate combinațiile de 200.000 luate cu 200.000 posibile, de copii mici mici și vârstnici, de hipsteri și bățoși disciplinați, itiști și ongiști, manageri de multinaționale cot la cot cu angajații lor din fabrică. În pantaloni scurți și colanți. Eu de dimineață m-am costumat în alergător, din
toate mantiile din dotare. Asta era identitatea de care aveam nevoie și maratonul m-a lăsat să o îmbrac. M-am trezit de dimineață cu hainele pregătite ca niciodată, numărul prins de șort, muzica descarcata pe ceas, crema de soare întinsă pe față. Dimineața minunată de sfârșit de primăvară și templul maratonului din Piața Mare gata să ne primească. Mă uitam la oamenii pregătiți la start și mă bucuram că eram printre ai mei, chiar dacă nu erau așa multe fețe cunoscute. Mi-am pus căștile și m-am aruncat în fluxul de oameni în colanți. Fiecare maratonist are propria lui poveste cu cei 42km, mai mult sau mai puțin inspirațională, mai mult sau mai puțin dureroasă. Tactica mea pentru această cursă a fost să o înving prin plictiseală, să mă bat cu distanța și cu presiunea fizică prin deconectare. Ca un păstrăv întrun rău de munte, am lăsat maratonul să mă conducă și am încercat să-i opun cât mai puțină rezistență. Am alunecat pe străduțe și pe aleile parcului, m-am îmbăiat în lumina dimineții mereu proaspătă și surprinzătoare pentru mine, m-am transformat într-un metronom în lungul drept drum spre Rășinari. Am alunecat fin, până-n poarta Poplăcii când am plătit prețul antrenamentului lipsă așa cum era firesc să se întâmple. Maratonul m-a răsplătit și m-a dojenit ca un părinte bun și drept.
Lucrurile cele mai bune de multe ori sunt acelea pe care nici nu observăm că sunt acolo, apa caldă seara când ajungem acasă, antibioticele, o familie iubitoare, prieteni la nevoie. Cam așa s-a simțit Maratonul acesta: transformă orașul dintr-un circuit de curse pentru mașini, într-un flux de alergători generoși. Ce magicieni fac asta!? Ce magie!
O plictiseală de alergare în firescul acesta aberant al unui eveniment ce este excepțional în măsura în care ne scoate din filmul agitației mereu polarizatoare în care ne ducem restul zilelor. E un stâlp ce stă în mijlocul anului și e un soi de revelion mai serios la care-s invitați toți prietenii tăi. Un revelion după care cu toții plecăm acasă gândindu-ne că ar trebui să petrecem mai mult timp cu prietenii, că ar trebui să fim mai generoși, mai puțin duri cu ceilalți purtători de colanți. Anul asta, de mâine!
18 i u l i e 2024
SALA T HAL I A 19:00
ț
a fi
Ce mă fac vara asta cu adolescentul meu?
Pentru a deveni un adolescent sănătos mintal sunt necesare cel puțin 6 condiții să fie îndeplinite: un model de somn sănătos, exerciții fizice regulate, să-și dezvolte abilități de rezolvare a unor probleme (nu de matematică, ci mai degrabă provocări de viață), să învețe să-și gestioneze emoțiile negative, să-și dezvolte prietenii autentice și echilibrate și să evite consumul de substanțe (tutun, alcool, droguri). Cu cât avem mai multe condiții îndeplinite, cu atât vom avea un adolescent mai echilibrat psiho-emoțional. Să le luăm pe rând. Somnul. Dacă nu avem școală, dacă suntem liberi, prima atitudine a adolescentului este de ”a-și pierde nopțile”, de a se simți liber și fără limite și de a experiențe cât mai multe pe timpul nopții de la ieșiri prelungite în oraș (că doar e vară) la abuzul de telefon și social media pe timpul nopții. Riscăm în așa fel nu doar o afectare a unor pattern-uri de somn, cât mai ales o afectare a sănătății mintale, greu recuperabilă. Mișcarea este esențială mai ales pe fondul transformărilor biologice și slavă Domnului
avem o serie săli de fitness în oraș, dar și zone verzi, parcuri și chiar piste de biciclete. Cum ne dezvoltăm abilități de a ieși din belele (de orice tip) reprezintă o provocare pentru mulți părinți, pentru că cea mai la îndemână atitudine este interdicția și ulterior pedeapsa. Însă adolescenții au nevoie de a învăța care sunt cele mai bune soluții inclusiv din propria experiență și având întotdeauna părinții aproape, ca părinți, nu ca judecători sau polițiști. Dacă își aleg înțelept prietenii, care au o puternică influență în adolescență, adică prieteni de la care ai ce învăța și pe care te poți baza oricând, adolescenții pot învăța și cu sprijinul prietenilor cum să-și gestioneze emoțiile negative (inclusiv frustrarea, furia sau revolta). În final, le reamintesc părinților de următorul adevăr: consumul de tutun, alcool și droguri reprezintă cea mai activă formă de socializare în rândul tinerilor. Să nu se amăgească de promisiunea tinerilor că nu vor băga substanțe la chefuri, și că vor consuma lapte și limonadă. Ce ne păstrează creierul sănătos? Să amânăm cât mai mult consumul de substanțe, chiar mult după 18, 20 de ani.
+5 50 MIN
ICon Arts, unul dintre cele mai longevive festivaluri dedicate muzicii clasice şi artelor contemporane, se întoarce în inima Transilvaniei!
Rezervă-ţi un loc până pe 15 iunie şi participă la master-class-urile de la ACADEMIA ICon Arts.
Ai șansa să înveți de la muzicieni de renume din Coreea de Sud, Franţa, Japonia, Germania, Marea Britanie, România, Ungaria.
Cea de-a XXI-a ediție a evenimentului Zilele Muzicale Româno-Americane va avea loc anul acesta în perioada 1-6 iulie. Programul festivalului include nume sonore din țară și de peste ocean, atracția principală a ediției fiind Serene, o artistă din SUA care va pregăti pentru scena din Piața Mare un show inedit muzical și vizual. În line-up-ul ediției îi regăsim și pe Frații Cazanoi, Leyah & Cvartetul Symphactory Strings, Joel Neves, Eton College Orchestra, Jazzparale sau Tromba Felix. Manifestațiile vor avea loc în Piața Mare, pe esplanada Filarmonicii și în spații neconvenționale din oraș. Accesul publicului e gratuit. Proiectul e cofinanțat de Primăria Municipiului Sibiu.
Unul din cele mai cool proiecte muzicale din Sibiu se aude în primele două zile ale festivalului, pe 1 și 2 iulie, în cadrul Sibiu Music Stops, în spații neconvenționale din oraș. Tromba Felix e format din Medve Sandor (trompetă), David Jurca-Zorlențan (trompetă), Alin-Ștefan Roman (corn), Ion Palagniuc (trombon) și Gheorghe Simion Ianța (tubă). Repertoriul cvintetului de alamă reunește piese de jazz, muzică clasică și muzică de film.
Cezar şi Anatol Cazanoi au pus bazele unuia dintre cele mai cunoscute şi căutate tarafuri la concerte, festivaluri, botezuri şi aniversări. Cunoscuți și ca "fraţii spectacol" pentru că trec cu ușurință de la un instrument la altul - flaut, caval, nai, fluier, țambal - frații Cazanoi au pe listă toate stilurile muzicale: populară, de petrecere, uşoară, românescă, grecească, machedonească, pentru ca show-ul să fie complet. Frații Cazanoi vor prezenta spectacolul ”Music of the World”, marți, 2 iulie, de la ora 21:00, pe scena din Piața Mare.
Festivalul găzduiește miercuri, 3 iulie, de la ora 21:00, un concert cinematic pop de excepție. Pianistă, compozitoare și cântăreață, Leyah promite o seară de muzică de cel mai înalt nivel. Un pian și o voce, acompaniate de un cvartet de coarde, tobe și bas, vor transforma Piața Mare într-o lume a simțurilor și emoțiilor, unde muzica clasică se îmbină cu muzica pop. Concertul ”Cinestezia” depășește granițele tradiționale ale muzicii și deschide calea unui stil muzical modern, vizual, cinematic: muzica de film.
Atracția nr. 1 a ediției 2024 a festivalului va fi Serene, o artistă din SUA care va pregăti pentru scena din Piața Mare un show inedit muzical și vizual, acompaniată de orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu și dirijorul american Joel Neves, chiar pe 4 iulie, când în America se sărbătorește Ziua Independenței. Concertul programat pe scena din Piața Mare, de la ora 21:00, include lucrări precum George Enescu - Rapsodia română nr. 1 în La major, op. 11, John Williams - Suita simfonică "Star Wars" sau Leonard Bernstein - Dansuri simfonice din "West Side Story".
Festivalul se încheie sâmbătă, 6 iulie, de la ora 21:00, pe esplanada Filarmonicii cu ultimul concert din Turneul Național ”Flautul Fermecat - Jazzparale". Ion Bogdan Ștefănescu - flaut, Sorin Petrescu - pian și Doru Roman - percuție aduc pe scenă jazz simfonic prin Bernstein și Leroy Anderson, niște aranjamente spectaculoase, jazz clasic prin Dave Brubeck sau jazz contemporan prin Johnny Răducanu. Jazzparale e o înlănțuire de muzică clasică, jazz și folclor, tehnică și fantezie.
Un alt concert deosebit din cadrul Zilelor Muzicale Româno-Americane este cel al celebrei ochrestre de tineret Eton College Symphony Orchestra din Marea Britanie: dirijor Tim Johnson, iar solist Henry Hart. Vor putea fi ascultate opusuri semnate de Vivaldi, Elgar, Bartok și Șostakovici. Concertul va avea loc vineri, 5 iulie, de la ora 18:00, pe scena din Piața Mare.
Vara este prin definiție sezonul vacanțelor, iar acestea nu pot fi lipsite de muzica ce te face să dansezi și să îți recapeți energia după o lungă perioadă de activitate obositoare. Genul muzical Dance este foarte variat și vibrant, perfect pentru petreceri, picnicuri, dar și stat la plajă. Posturile de radio și furnizorii online de muzică au pregătit deja playlisturi cu melodii ascultate și îndrăgite de public pentru sezonul estival. Luând în considerare acestea, iată câteva recomandări de melodii Dance pentru activitățile estivale comune multor români:
Drumul către mare. Cu siguranță, când ne gândim la concediu/vacanță, marea este prima imagine ce ne apare în minte. Fie că este o călătorie cu trenul sau cu mașina, piesele care să confere o stare de entuziasm și energie sunt indispensabile.
Riton x Nightcrawlers - Friday ft. Mufasa & Hypeman (Dopamine Re-edit)
Purple Disco Machine & KungsSubstitution
Topic & A7S - Kernkraft 400 (A Better Day)
Statul la soare. Pentru că tot am vorbit despre mare, bronzatul poate fi acompaniat de piese Dance. Important este ca ambianța muzicală să inspire o stare de bine și de totală relaxare.
Troye Sivan - Rush
Hypaton x David Guetta feat. La Bouche - Be My Lover
Becky Hill, Topic - My Heart Goes (La Di Da)
Petrecerile. Acestea pot fi organizate în orice anotimp, dar vara devin memorabile prin faptul că pot fi ținute în aer liber, fără constrângerea spațiului sau temperaturii, iar cum seara este momentul cel mai potrivit pentru organizarea lor, mișcările de dans pot fi exersate pe melodii precum:
Tiësto & Black Eyed Peas - Pump It Louder
Jaxomy, Agatino Romero, Raffaella CarràPedro
Tiësto - Lay Low
Călătoriile spre destinații exotice. Cei care au ales să-și petreacă vacanța peste hotare trebuie să se înarmeze cu răbdare până vor încheia procesul de cazare. Chiar dacă zborul este unul de o oră sau traseul autocarului este de 20 de ore, muzica va îmbunătăți starea de spirit și va seta așteptările unei vacanțe memorabile.
Tom Santa - Rainfall (Praise You)
Shouse - Won’t Forget You
LF System - Afraid To Feel
În cele din urmă, uitați grijile deoparte în această vacanță și lăsați-vă ghidați de ritmurile muzicii, oriunde v-ați afla! Dance through the summer vibes! WWW.ZILESINOPTI.RO/MUZICA/
Piața Mică, 11
Înregistrat în primăvara anului 2019, Life Goes On ne arată că, deşi octogenară, Carla Bley (19362023) producea muzică nouă cu aceeași inspirație, păstrând aceeași forță cu care a compus şi interpretat primele sale piese în anii ‘60. Intensitatea constantă, imprimată pe atâtea proiecte devenite esențiale în lumea jazz-ului, nu i-a alterat deloc incredibila capacitate
de a surprinde, de a ne oferi compoziții și medii interpretative emoționante. Life
Goes On este realizat în formula ei de trio neschimbată timp de un sfert de secol, alături de saxofonistul Andy Sheppard și de basistul Steve Swallow, fiind un album de o aleasă frumusețe venită din relația muzicală
dintre cele trei instrumente, precum și din piesele grupate în trei suite. Pianul ne trimite la Monk și Satie, în timp ce spațiile generoase sunt marcate de basul elegant și de contramelodiile și improvizațiile temperate ale saxofonului. Numai la un asemenea nivel de artă muzicală putem asculta o astfel de unitate de sunet, un grup atât de bine dozat, o interpretare atât de subtilă și de profundă. Avem parte de multe bucurii muzicale, apar multe albume excepționale, pentru că au existat şi încă există muzicieni foarte buni, dar o asemenea sursă de delectare continuă să rămână o raritate.
TEXT DE BERTI BARBERA
În luna iunie ascultăm albume uitate, scoase din sertar pentru publicul lui 2024 și condimentăm playlist-ul cu un album ce omagiază peisajul muzicii anilor ’60. Așadar, ne întoarcem în timp către o epocă în care albumul domina preferințele ascultătorilor, iar muzicienii experimentau cu armoniile, melodiile și noile tehnici de înregistrare audio.
McCartney
Wings
Piratat de mai bine de cinci decenii, noul album live al trupei înființate de Paul McCartney imediat după separarea Beatles ar fi trebuit să fie lansat în 1974, sub forma unui concert TV, însă planurile trupei britanice au fost date peste cap, dublul LP rămânând nedescoperit timp de aproape jumătate de secol. Remixat de Steve Orchard și Giles Martin (inginerul de sunet ce a remixat cu succes masiv legendare albume Beatles, precum Abbey Road sau White Album), One Hand Clapping ni-l prezintă pe Paul plin de viață, dornic să cânte și să exploreze, iar playlist-ul este unul de invidiat: conținând hituri solo și faimoase compoziții Beatles, albumul nu trebuie ratat de niciun fan al rockului clasic.
Dacă The Beatles, Simon & Garfunkel, The Beach Boys, Pink Floyd și Elton John ar decide să lanseze un album împreună, atunci rezultatul ar fi noul LP al fraților
Brian și Michael D’Addario. De la aranjamente vocale complexe popularizate de Brian Wilson până la armonii melancolice puternic inspirate de moștenirea trupei britanice Procol Harum, A Dream Is All We Know pare extras din vara lui 1967, gata să fie consumat de urechea modernă. Aflați la granița fină dintre tribute act și vizionari de geniu, frații D’Addario ne introduc în lumea utopică a anilor ’60, fapt binevenit într-o epocă în care trecutul reprezintă o importantă sursă de inspirație pentru creatori.
Dacă Paul scoate de la naftalină înregistrări uitate, managementul lui Johnny Cash nu se lasă mai prejos, căci cel de-al 72-lea album de studio al cantautorului trecut în neființă în 2003 este alcătuit din demo-uri înregistrate în 1993, augmentate cu noi orchestrații. Se pare că sesiunile de înregistrări inițiale au fost abandonate în favoarea proiectului American Recordings (produs de prolificul Rick Rubin), piesele fiind compuse pe parcursul anilor ’60 – ’70. Nu avem de unde să știm dacă Johnny și-ar fi dorit publicarea albumului, dar dacă lansarea LP-ului se dovedește a fi o născocire a casei de discuri, atunci acest fapt nu pare să-i deranjeze pe fani, căci single-urile deja lansate au fost primite cu brațele deschise.
A știut încă din copilărie care îi va fi drumul vieții. Vocația de designer a moștenit-o de la tatăl ei, croitor de paltoane. Chiar dacă inițial și-a dorit să continue afacerea familiei, în cele din urmă Kinga Varga și-a creat propriul drum, brand și renume. În cadrul celei de-a 13-a ediții a Sibiu Fashion Days, care va avea loc în zilele de 12 și 13 iulie, își va prezenta colecția ”Secret Garden SS’24”. Am stat de vorbă, pe scurt, despre modă și ce o face să revină la Sibiu Fashion Days, eveniment pe care îl frecventează încă de la începuturile sale.
Ești prezentă la Sibiu Fashion Days încă de la primele ediții ale evenimentului. Ce te face să revii de fiecare dată?
Așa este, îmi aduc aminte cu mare drag de primele ediții și pot spune că evenimentul a evoluat foarte frumos și organic, a crescut de la an la an. O mare plăcere să revin la Sibiu Fashion Days pentru organizarea impecabilă, atmosfera relaxantă, manechinele foarte frumoase și bine alese și, nu în ultimul rând, energia super faină a spectatorilor. Faptul că este în aer liber în inima Sibiului face ca acest eveniment să fie un spectacol memorabil cu fiecare ediție.
Pornind de la statement-ul ”Wear Your Attitude” care surprinde perfect chintesența evenimentului, consideri că haina îl face pe om sau mai degrabă atitudinea?
Haina nu îl face pe om, dar este prima imagine a privitorului înainte de vorbe. Din punctul meu de vedere, haina spune multe, însă atitudinea este puterea supremă.
Pentru că Sibiu Fashion Days este pentru sibieni ”vitrina cu cele mai frumoase haine”, ce haine, forme, culori, trenduri propune colecția pe care o prezinți în cadrul acestei ediții?
În această ediție prezint colecția ”Secret Garden SS’24”, care conține ținute de evenimente, rochii spectaculoase în culori contrastante și, nu în
ultimul rând, aripile de îngeri transpuse în flori volumetrice. Candoare, senzualitate, feminitate, pe scurt, KINGA VARGA.
Cât de importantă este pentru un creator de modă participarea la astfel de evenimente și în ce feluri îl ajută în propulsarea brandului său? Prezentarea colecției în cadrul unui show de modă bine ales, aduce notorietate brandului și ajută la vizibilitate. Este o carte de vizită în evoluția brandului.
Pe final, câteva gânduri despre Sibiu și despre stilul vestimentar al sibiencelor.
Sibiu, un oraș care mă atrage prin energia și frumusețea locurilor, a oamenilor și a femeilor care se îmbracă mereu în trend.
Ești prezentă la Sibiu Fashion Days încă de la primele ediții ale evenimentului. Ce te face să revii de fiecare dată?
Da, sunt prezentă de mulți ani la acest eveniment. Sunt mulți oameni interesați și bucuroși să vadă prezentările de modă. Sunt mulți designeri noi care vin cu povești noi, cu emoții. Consider că merită încurajați și susținuți așa cum am fost și eu la început.
Pornind de la statement-ul ”Wear Your Attitude” care surprinde perfect chintesența evenimentului, consideri că haina îl face pe om sau mai degrabă atitudinea?
Sunt puncte de vedere diferite care pot fi echilibrate. Haina pe care o porți poate influența prima impresie pe care o faci asupra celorlalți. În multe contexte sociale și profesionale aspectul exterior joacă un rol crucial în formarea unei opinii inițiale. Dar o atitudine pozitivă, deschisă și autentică poate avea un impact mult mai puternic decât orice articol vestimentar. Pentru multe persoane, purtarea hainelor care le plac și în care se simt bine poate crește încrederea în sine. O ținută bine aleasă poate influența pozitiv starea de spirit și implicit comportamentul. O atitudine prietenoasă și empatică poate atrage mai mult respect și admirație decât hainele scumpe. Cumva e bine să găsim un echilibru între atitudine și haine, să le ajutăm să se susțină reciproc.
Înainte de a studia Artele, Lena Criveanu a absolvit Finanțele. Cele două domenii au ajutat-o să-și construiască unul dintre cele mai cunoscute branduri din lumea modei autohtone. În zilele de 12 și 13 iulie 2024 revine la Sibiu Fashion Days, ocazie cu care am stat de vorbă despre show-ul pe care îl pregătește, dar și despre prezența sa constantă în cadrul evenimentului.
Pentru că Sibiu Fashion Days este pentru sibieni ”vitrina cu cele mai frumoase haine”, ce haine, forme, culori, trenduri propune colecția pe care o prezinți în cadrul acestei ediții?
În cadrul acestei ediții voi continua seria de propuneri pe care o fac plecând de la elementele de patrimoniu ale portului popular românesc ajungând cu el în contemporan într-o formă ce doresc să fie ușor de purtat în viața pe care o trăim.
Cât de importantă este pentru un creator de modă participarea la astfel de evenimente și în ce feluri îl ajută în propulsarea brandului său?
Pentru noile branduri e un foarte mare suport participarea la un astfel de eveniment pentru că e bine construit, cu un suport foarte bun scenic, bine și clar organizat. O simplă participare nu e suficientă, nu-l propulsează, dar perseverența ajută. Fotografiile și filmările rămân, iar cu ele poate continua promovarea brandului. Astfel de evenimentele atrag atenția mass-mediei, bloggerilor, influencerilor și fotografilor. Această expunere mediatică aduce brandului o vizibilitate semnificativă și poate plasa brandul în fața unui public format din potențiali clienți, investitori și colaboratori.
Pe final, câteva gânduri despre Sibiu și despre stilul vestimentar al sibiencelor. Sibiul e un oraș cu o istorie bogată și o cultură vibrantă. Sibiencele sunt cunoscute pentru eleganță și rafinament.
„Blood
astlevania (2017-2021) mi s-a părut una dintre cele mai reușite animații făcute în ultimii ani, iar cei de la Powerhouse Animation Studios (compania care s-a ocupat de producția serialului, împreună cu cei de la Netflix) au ridicat ștacheta foarte sus după ultimul sezon. Au mai avut câteva tentative de seriale, majoritatea relativ mediocre, dar singurul care a scos capul la suprafață și s-a mai apropiat de succesul anterior este Blood of Zeus.
Cu o pauză de patru ani între primul și al patrulea sezon, serialul creat de Charles și Vlas Parlapanides spune povestea lui Heron și Seraphim, fii ilegitimi ai lui Zeus, făcuți cu câte o muritoare. Unul e bun, altul e rău, dar, ca în majoritatea poveștilor de genul, unul fără altul nu se poate și chiar și atunci când se pare că au murit amândoi, de fapt nu a murit niciunul, pentru că povestea trebuie să meargă mai departe și singura șansă ca lucrurile să se întâmple așa cum trebuie să
se întâmple e ca ambii să se salveze unul pe celălalt. La nivel de scenariu nu există nimic inovator și ritmul e uneori cam prea lent pentru un serial de animație care se presupune că ar trebui să fie alert și dinamic.
Ceea ce m-a atras, însă, și m-a făcut să mă uit până la final e că eram foarte curios să văd cum sunt desenați zeii Olimpului. Încă de când eram mic am fost fascinat de lumea asta și îmi place foarte mult să văd dacă se apropie de
felul în care îmi imaginam eu că ar arăta. Și în mare parte e punct-ochit, punctlovit. Apar toate starurile: Hera, Apollo, Ares, Hades, Zeus, Poseidon, Hermes, Persefona, Demetra, Atena și mulți alții. Sunt destul de conservator animați, adică Hermes e în continuare cel care aleargă repede, Poseidon are barbă albastră, Ares e rău și are ochii roșii, dar cumva asta mi-a plăcut. Iar voice-acting-ul e foarte bine realizat. Atât pentru ei, cât și la cele două personaje principale, Heron și Seraphim.
Una peste alta, chiar dacă povestea nu e vreo lumină, secvențele de luptă sunt bine realizate, multe și interacțiunile dintre zei sunt destule ca să îmi satisfacă nevoia de a vedea personajele din cartea lui Alexandru Mitru pe micul ecran. Deși nu sunt neapărat adeptul genului, pentru că în majoritatea cazurilor mă uit activ la filme sau seriale, Blood of Zeus s-a dovedit a fi un companion plăcut în serile în care am fost răcit și am avut nevoie de ceva cu lupte, fulgere și sânge care să îmi țină mintea ocupată înainte de culcare. Pe scurt, îl recomand tuturor pasionaților de mitologie, dar fără așteptări prea mari. Serialul atinge subiectele cunoscute și e presărat cu destul de multe easter egg-uri, așa că pentru cunoscători poate să fie o vizionare cu atât mai plăcută.
Vocea inconfundabilă a filmelor”, așa cum o cunoaște toată lumea pe Irina-Margareta
Nistor, s-a auzit și la Sibiu, cu ocazia cine-concertului ”Femeia în lună”, prezentat în cadrul ESTE FILM Festival. Cu siguranță îi veți auzi vocea în minte și în timp ce veți citi acest interviu în care am povestit cu ea despre exact ceea ce îi place cel mai mult în viață de 65 de ani încoace: lumea filmului.
Evenimentele de tip cineconcert precum ”Femeia în lună” pe care l-ați prezentat la Sibiu, au și o dimensiune performativă. Publicul vizionează un film, dar în paralel e și un spectacol cu muzică și voce live. Există diferențe de la o reprezentație la alta?
Da, ilustrația muzicală e mereu alta și inclusiv pentru mine e surprinzătoare. Eu traduc direct și traduc în funcție de cum simt în momentul acela, nu am un
text pregătit dinainte. Deci și intonarea se modifică de la o reprezentație la alta. Contează foarte mult locul unde se întâmplă, iar Sala Oglinzilor de la Sibiu mi-a plăcut la nebunie. Are și o acustică bună, iar asta contează enorm pentru colegii mei de la CelloFun care cântă live. O parte din muzică e compusă pentru fiecare spectacol în parte, deci în niciun caz nu luăm ceva la care s-a gândit neapărat Fritz Lang când a făcut filmul acum 95 de ani. Ce a fost în plus la
Sibiu, datorită sălii, e că unul dintre instrumente de la care obții niște sunete de intrare pe uși, clopete, mișcare pe scări, se oglindea în perete și vedeai cum se mișcă ca un perpetuum mobile. Din acest punct de vedere, cine-concertul de la Sibiu a fost unul aparte. Legat de film, e un montaj, el e mult mai lung, nimeni n-ar avea răbdare să stea aproape trei ore cât are el inițial. E un montaj care adună esențialul. În plus, m-am bucurat că în public era Excelența Sa, Doamna Amparo
Anguiano, Ambasadoare a Mexicului în România, cu care am povestit ulterior. Ea mă văzuse doar de la spate, dar când m-a auzit mi-a spus ”Ai făcut vocea la film”. M-a amuzat tare că până și cineva venit din Mexic îmi spune tot ”vocea”.
Cum ați ajuns să fiți ”vocea” în aceste spectacole de tip cine-concert?
Tot ceea ce s-a întâmplat în viața mea de la 2 ani și până acum la 67, deci de 65 de ani încoace, s-a întâmplat dintr-o pasiune infinită pentru filme. La un moment dat am văzut la București un concert de genul acesta undeva pe un acoperiș. Pe atunci nu-l cunoșteam pe Radu Rădescu, sufletul proiectului cu care am venit la Sibiu. A mai durat ceva până ne-am cunoscut și m-a întrebat dacă nu aș vrea să fac partea de voce pentru filme mute. Noi am mai făcut și niște spectacole care sunt doar ilustrate, nu neapărat cu un film întreg, de exemplu e un spectacol întreg despre Regina Maria și acolo sunt împreună cu o cântăreață de operă și cu un tânăr actor și toți citim din poveștile Reginei Maria. Sau ”Povestea unui vampir, cu scene din Irma Vep”, inspirat de ”Les vampires” din 1915, regia Louis Feuillade şi ”Genuine” din 1920, regia Robert Wiene.
Pentru că aduc în prim-plan filme vechi, putem spune că cine-concertele au și o latură educativă?
Cred că acest tip de spectacole funcționează bine pentru că te determină să te întorci înapoi și să vezi filmele mai vechi, să descoperi filmele mute, mai ales că eu am constatat că studenții de la cursul pe care îl predau nu știu mare lucru despre filmele mute, nici măcar titlurile importante. Ideea mea e să-i conving pe oameni să le vadă. M-a bucurat când am auzit că de curând Martin Scorsese a spus că pentru a întoarce lumea la cinema trebuie să le prezentăm și filme vechi, nu neapărat mute.
După cine-concert ați mai rămas la Sibiu pentru câteva zile. Ați participat la ESTE
FILM Festival și în calitate de spectator cinefil? În mod surprinzător nu știam de festival, organizatorii l-au contactat pe Radu pentru ”Femeia în lună” și așa am ajuns, ulterior mi-am amintit că mai lucrasem cu Ioana Ciuban la o ediție de TIFF Sibiu. M-am bucurat teribil de filmele mexicane. E amuzant că anul acesta m-am întâlnit la Cannes cu Flavia Dima, cea care a curatoriat această secțiune, dar nu mi-a zis nimic despre treaba asta. Probabil nici ea nu se aștepta să ne vedem din nou aici. Oricum pentru această selecție de filme mexicane m-aș fi străduit să ajung la Sibiu chiar și dacă nu eram invitată. ”Matinée” mi s-a părut foarte intens, zici că e făcut ieri, dar cu efecte speciale să pară din ’77. E fain că în programul festivalului sunt filme de la Cannes, de la Berlin pe care altfel nu prea ai cum să le vezi. M-am bucurat să văd că au adus și câteva filme de animație superbe, ”Titina” și ”Sirocco și Regatul Vânturilor”. E o selecție care funcționează și nici nu te sufocă. Mă impresionează și faptul că festivalul adună atât de multă lume, cu toate că are o propunere de filme atipică. E și o atmoferă plăcută, pe care la Sibiu am simțit-o chiar mai călduroasă decât la Cannes, deși a plouat la fel de mult.
Secțiunea de scurtmetraje a inclus anul acesta 7 filme realizate de femei. Sunt încă lungmetrajele apanajul regizorilor bărbați?
Am auzit discuția care a urmat după al doilea calup de scurtmetraje. Andreea Lăcătuș spunea că pentru femei merge cu scurtmetrajele, dar cu lungmetrajele nu. Nu consider că e așa, deja sunt câteva regizoare femei care au reușit și care fac filme în continuare. Adică la lungmetraje nu mai e chiar pauza care era cândva. Și apropo de scurtmetraje, țin să spun că mi-au plăcut foarte mult. Dacă aș fi fost în juriu i-aș fi dat trofeul Mariei Drăgoi pentru ”Madrigal”. E un musical politic și cred că prinde foarte bine, are și foarte mult umor.
Suntem în lobby-ul unui hotel cu vedere spre centrul Sibiului. Pe finalul discuției vă rog să-mi spuneți ce vedeți când vă uitați pe fereastră. Cortul în care în anul 2007 am văzut pentru prima dată ”4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”. Chiar dacă eu am anunțat că a luat marele premiu la Cannes, pentru că eram în direct la TVR împreună cu Laurențiu Damian când s-a aflat, nu văzusem filmul pentru că până atunci nu fusesem niciodată la Cannes. Țin minte că mi s-a înecat vocea. Cristian Mungiu mi-a spus că ori de câte ori mă aude cum mi s-a înecat vocea atunci în direct i se pune și lui un nod în gât.
„GREMLINS”
Pe ecran, înainte de Grogu a apărut... Gizmo
Cu exact 40 de ani în urmă, deci cu mult timp înainte ca Baby Yoda să mărească semnificativ fandomul multiversului Star Wars prin drăgălăşenia sa de creatură non-pământeană - începând din 2019, în The Mandalorian -, publicul amator de basme cinematografice s-a ataşat de nu mai puţin adorabilul Gizmo, un mogway extrem de cuminţel şi simpatic, ce are însă defectul de a da naștere unor gremlini răutăcioşi atunci când se vede nevoit să încalce una dintre cele trei reguli: să nu fie atins de apă, să nu mănânce după miezul nopţii şi să nu se expună la soare. Apărut odată cu vioii Ewok din SW şi verigă de legătură în istoria Pop culture între clasicul E.T. şi newcomerul Grogu, ca tipologie de personaj ludic devenit iconic prin profundele valori umane pe care le transmite dintr-o originală perspectivă “alien”, Gizmo a fost instantaneu adoptat de către cinefili încă
de la premiera din seara de 8 iunie 1984 a comediei Camp cu accente horror Gremlins, în regia lui Joe Dante, care s-a bucurat de un asemenea succes încât s-a transformat apoi în franciză, cu ramificaţii multiple în videogaming, literatură, collectibles şi televiziune. Cu “gremlinii” intraţi deja în vocabular datorită cărţii lui Roald Dahl din 1943, The Gremlins, mai ales după o tentativă (eşuată) de adaptare din partea Disney, superinfluentul Steven Spielberg a fost câştigat de prospeţimea scenariului având ca protagonist
spiritul inocent care creează monstruleţi vicioşi, conceput de Chris Columbus - înainte ca acesta să pună în scenă Home Alone, Percy Jackson şi Harry Potter -, şi a acceptat să producă filmul, oprinduse asupra lui Joe Dante ca regizor, în baza expertizei acestuia în Horror (Piranha, The Howling), deşi l-a avut în vedere iniţial pe Tim Burton. Lansat în aceeaşi zi cu Ghostbusters, în trendul optzecist al comediilor dătătoare de frisoane, Gremlins, prin umorul său acid, îşi conservă nealterat subtextul satiric la adresa consumerismului, la care se adaugă însă conotaţii actuale, apropo de rezervele pe care le manifestăm faţă de ceea ce (sau cine) este străin şi a modului în care ne raportăm la miturile moderne devenite clişee. Cu sigurantă, Gremlins rămâne un film care merită oricând (re)descoperit, fie ca pur entertainment un pic nostalgic, fie ca sursă de gaguri şi replici dark, fie ca un soi de kind reminder al unui adevăr de care uităm cam des în zilele noastre: “pentru a înţelege, mai întâi trebuie să înveţi să asculţi”, după cum îi spune bunicul tânărului care l-a primit în dar pe... surprinzătorul şi fascinantul Gizmo.
Povestea primului tău scurtmetraj are un punct personal de pornire. Cât și ce include ”La distanță” din experiența ta?
Eu sunt acest bucureștean care am căutat mult timp o casă în mediul rural și chiar am achiziționat una înainte de pandemie împreună cu Radu, soțul meu, în Viscri. În ultimii ani am fost foarte aproape de comunitățile noi care apar în mediul rural și de acest fenomen care mi se pare că e al momentului, în care se intersectează cele două lumi. De aici s-au declanșat o serie de întrebări: cât de ușoară e integrarea, cu câte limite vine, cât e idealizare, ce prejudecăți include etc. E o temă chiar ofertantă pe care eu am deschis-o în scurtmetrajul ”La distanță”, dar care poate
să aibă mult mai multe povești de spus. Contextul e real, casa pe care noi am luat-o e casa care apare în film, dar în rest totul e ficțiune.
Știm cât de romanțat e discursul celor care se mută din oraș la sat. Un act de violență sparge uneori această privire unilaterală, precum în finalul filmului?
Povestea m-a dus înspre ceva violent pentru că poate și eu de multe ori resimt un soi de agresivitate, dar care nu e specifică doar mediului rural. În viața mea am avut parte de mai multe ”treziri” așa cum au parte și cele două personaje în finalul filmului. Acest moment violent le trezește la realitate. Există un tipar de idealizare atunci când oamenii fac o decizie de genul acesta. Găsesc ceva trist în această situație,
Primul scurtmetraj regizat de Dana Rogoz s-a văzut la Sibiu, la ESTE FILM Festival, în cadrul secțiunii Competiție. Cu această ocazie am povestit despre cum a apărut ideea filmului, despre dimensiunea superficială a fenomenului #viațalațară și cum, inevitabil, se ajunge la un moment de trezire atunci când realitatea lovește.
că oamenii speră că există un loc în care totul va funcționa perfect și aleg aproape voit să vadă o singură perspectivă, iar apoi inevitabil viața le arată că nu e așa. Mai devreme sau mai târziu, realitatea îi lovește. Acest trend #viațalațară e foarte romanțat, văzut dintr-o singură perspectivă, când de fapt lucrurile sunt mult mai complexe.
Care au fost etapele din momentul în care ai identificat ideea până a luat forma acestui film?
Mai întâi am scris povestea, scenariul. Am simțit de multe ori nevoia de a scrie. Am trăit de mai multe ori cu senzația că am o idee bună care ar putea deveni un film. Dar niciodată nu am deschis laptop-ul să scriu. Însă, această idee a persistat, a trăit cu mine vreo șase luni
de zile. Tot reveneam cu mintea asupra ei și deja începuseră să capete dialogurile un soi de coerență, deci începeam să intru tot mai mult în subiect. Așa că am zis că o să scriu scenariul, dar fără să am intenția de a-l regiza. Mi-am dorit pur și simplu să scriu o poveste cu gândul că poate la un moment dat va ajunge în atenția unui regizor. Am scris pe telefon în drum spre Viscri, unde am și filmat, în proporție de 90% direct varianta finală, cu dialoguri cu tot. Atât de mult era procesată povestea în mintea mea încât scenariul s-a născut foarte fluid. În momentul în care am avut scenariul am mers la soțul meu Radu Dragomir, regizor, i l-am arătat și i l-am oferit. Am vorbit și cu Mitcu, dar amândoi m-au încurajat să-l regizez eu pentru că e viziunea mea, să fac pasul acesta și să văd dacă se apropie de ceea ce mi-am propus.
Și din momentul acela ai regândit așa lucrurile, cu tine în ipostaza de regizor?
Da, dar când am început să scriu scenariul pentru
”La distanță” nu am avut această proiecție cu mine în ipostaza de regizor. Mie îmi place să spun povești ca actor, scenarist, dar am descoperit că pot să le spun și ca regizor. Și de fapt asta am încercat să fac, să spun o poveste cât mai aproape de felul în care mi-am imaginat-o. Lucrurile au venit în etape, nu a fost de la bun început gândită o trecere de la actor la regizor. E doar o altă cale de
a spune povești. Uneori ai nevoie de exercițiile acestea creative care să-ți mențină mintea vie, să te provoace. Am zis că mi-l asum și merg cu capul înainte. De aceea nu am aplicat la CNC, l-am făcut din bani proprii și au fost și câțiva sponsori.
Până să ajungă la Sibiu, filmul a avut un traseu festivalier internațional. Cum a fost primit în străinătate?
Am circulat destul de mult cu filmul pentru că am avut șansa să găsesc un distribuitor în Franța. A fost proiectat la Namur, la Nisa, unde a primit Premiul Publicului și Premiul pentru interpretare feminină. Pe mine m-a surprins acest traseu pentru că am scris povestea gândindu-mă că tratez o temă a noastră, dar de fapt am atins o temă mult mai amplă. Cel puțin la nivel de Europa, foarte mulți au simțit nevoia de a se duce din mediul urban în cel rural, așa că filmul i-a atins și pe francezi și pe belgieni, a funcționat în mai multe comunități. Dar mă bucur foarte mult de fiecare ocazie când pot să arăt filmul în România. La ESTE FILM Festival am avut ocazia să am un dialog mult mai în profunzime cu spectatorii având acest univers comun. Am o mare admirație pentru publicul care vine la festival să vadă scurtmetraje, mai ales că ele nu pot fi văzute în alte părți. Pentru mulți filmul vine ca o surpriză, pentru că fiecare are o anumită percepție despre mine. Mulți recunosc că vin la film cu o prejudecată și că filmul livrează peste așteptările cu care ei vin.
Având parte de toate aceste reacții pozitive, ai în plan să continui cu regia?
De când filmam la primul meu scurtmetraj oamenii ziceau ”Gata, de acum gândește-te la următorul”. Dar nu-mi doresc o astfel de presiune. Nu vreau să se întâmple așa lucrurile. Dacă chiar voi avea o poveste pe care voi vrea să o spun, o voi spune. Altfel, în continuare îmi caut texte pe care vreau să le joc ca actriță în teatru sau în film. Nevoia de a spune o poveste vreau să vină organic, nu forțat. Chiar în timpul proiecției de la ESTE FILM Festival îmi aduceam aminte de cum s-au născut secvențele, de tot procesul de lucru și mi-am zis că mi-ar plăcea să-l retrăiesc.
„Inside Out 2”... desene animate cât se poate de serioase și educative
Primul „Inside Out” a avut încasări de 858,8 milioane de dolari la nivel mondial, devenind al șaptelea film cu cele mai mari încasări din 2015. Filmul de animație a fost nominalizat la două categorii la cea de-a 88-a ediție a Premiilor Oscar, câștigând premiul pentru cel mai bun film de animație, și a primit numeroase alte aprecieri.
Având toate acestea în vedere, o continuare pentru „Inside Out” era absolut normală, chiar dacă ea a venit la o distanță de aproape un deceniu. Astfel, în timp ce „Inside Out” ne-a antropomorfizat emoțiile și amintirile, continuarea sa va duce publicul și mai departe în adâncurile minții - oferindu-ne o imagine a sistemului nostru de credințe. Dacă în prima parte, emoțiile sale de bază - Bucuria (Amy Poehler), Tristețea (Phyllis Smith), Furia (Lewis Black), Frica (Bill Hader) și Dezgustul (Mindy Kaling) - au ajutat-o pe fetița Riley să navigheze printr-o mutare destabilizatoare (Tony Hale dă acum voce Fricii, iar Liza Lapira dă voce Dezgustului în noul film), „Inside Out 2” ne aduce o Riley (Kensington
Tallman) mai în vârstă, deși nu mai înțeleaptă, la 13 ani. Ea este brusc depășită de o serie de emoții noi - Anxietate (Maya Hawke), Plictiseală (Adèle Exarchopoulos), Invidie (Ayo Edebiri) și Stânjeneală (Paul Walter Hauser) - în timp ce trece prin pubertate. Când Anxietatea pune stăpânire pe creierul ei, Joy & co trebuie să afle cum să o ajute pe Riley să se restabilească din punct de vedere emoțional. Dar nu este vorba doar de emoții noi, pentru că, așa cum spuneam, în această parte vom vizita și sistemul de credințe al lui Riley și vom afla mai multe despre el. Pentru a clarifica un pic acest „sistem de credințe”, care stă la baza acestei părți, el nu are legătură (neapărat) cu codurile
morale sau un simț al binelui și răului, ci cu o mulțime de aspecte prostești, cum ar fi să crezi cu tărie că tatăl tău este cel mai puternic om de pe planetă. Cu alte cuvinte, sunt lucruri pe care le crezi cu intensitatea a o mie de stele la vârsta adolescenței și care nu trebuie neapărat să fie foarte serioase. Pe 14 iunie, „Inside Out 2” urcă pe marile ecrane și recomandarea este ca oricine are acasă un adolescent sau un copil care urmează să treacă prin această perioadă să meargă împreună cu el să-l vadă. Recenziile vor fi cu siguranță laudative, iar cel mai probabil, încasările le vor depăși pe cele ale primei părți, transformând această animație mult așteptată într-una dintre cele mai
Aud din ce în ce mai des această întrebare: cum inovezi în vin? Este o întrebare bună în măsura în care consumul de vin scade îngrijorător, mai ales în rândul generațiilor tinere. Iar acest consum scăzut, mai ales în interiorul acestei generații, este asociat imediat cu trendul unui stil de viață sănătos. Ceea ce este o parte importantă a explicației, dar care lasă nediscutată cealaltă fațetă a ecuației: vinul este prea scump pentru câtă etichetă pune în consum.
În special pentru generația tânără, eticheta consumului de vin este prea complicată: pahare speciale, pairing cu mâncarea perfectă, papila needucată care nu se înțelege bine cu vinul sec, ocazii neclare de consum, promovare într-un format de comunicare bătrânicios și multe altele. Dacă adăugăm variabila preț pentru ceva ce nu este înțeles, tabloul începe să se completeze. Generația tânără nu bea vin pentru că nu înțelege de ce trebuie să dea bani mulți pentru o experiență neclară.
Cu alte cuvinte, cea mai importantă inovație în vin este, de fapt, o înțelegere a modului de comunicare care să-l facă dorit. Iar primul pas pe care producătorii trebuie să-l facă este să înțeleagă că pentru această generație, vinul
este o marfă, nu o operă de artă, că celebrul DOC nu înseamnă nimic în fața unui mix bun, că talanga unui somelier este mult mai puțin importantă decât recomandarea unui influencer, că evenimentul dichisit la care trebuie să pui frac și se intră pe invitație este o activitate de „snobi” versus pupitrul unui DJ la modă pe o plajă pierdută.
Am tot auzit că publicul trebuie să se educe ca să înțeleagă vinul. De fapt, lumea vinului trebuie să înțeleagă că trebuie să distreze lumea actuală. Inovația în vin vine când înțelegi ce distrează această generație, chiar dacă uneori e greu de acceptat că hulitul TikTok este mai eficient decât multe degustări complicate.
Lunile de vară sunt printre puținele perioade care oferă cu adevărat o abundență de fructe și legume autohtone. Îmi place, deci, să mă bucur de ceea ce pot cumpăra din piață sau de ceea ce îmi oferă grădinile, dar, în același timp, să rămân cu nostalgia gusturilor tropicale de care ajung să mă bucur mai mult iarna, atunci când nu am acces la fructe și legume autohtone proaspete. Una dintre cele mai memorabile rețete pe care le-am preparat pe timpul verii folosind fructe proaspete a fost o tartă cu cremă de brânză, frăguțe și fistic. Abundența căpșunelor m-a îndemnat însă să mă îndrept către aceste fructe și, cu nostalgia tropicală în minte, m-am gândit că versatilitatea lor poate să se
combine bine cu o aromă puternică precum fructul pasiunii.
O căutare rapidă pe internet mi-a confirmat bănuiala, pentru că am găsit câteva rețete de cheesecake sau tartă cu cremă de brânză, fructul pasiunii și căpșune.
Am optat pentru varianta de cheesecake deoarece ea nu implică coacere, dar asta înseamnă și că durează puțin mai mult până ca umplutura să devină fermă. Rețeta pe care am folosit-o pornește de la un blat de biscuiți sfărâmați amestecați cu unt, peste care se adaugă crema de brânză emblematică a cheesecake-ului.
Deși sunt multe variante de rețete, întotdeauna am preferat să amestec brânza
de vaci fină cu smântână pentru frișcă, gelatină și zahăr, obținând o cremă în același timp fină și fermă, care se întărește foarte bine la frigider. Pentru un plus de decor, marginea tăvii cu inel detașabil poate fi decorată cu felii de căpșună așezate în picioare, peste care se toarnă crema de brânză, astfel încât, atunci când crema se întărește, feliile de căpșună vor fi încorporate în aceasta. Spectaculos la această rețetă este toppingul, alcătuit din felii de căpșune și miezul de fructul pasiunii, poziționat estetic peste crema de brânză. Nu e singura variantă de topping, întrucât crema de brânză poate fi acoperită, le fel de bine, cu un jeleu de căpșune și fructul pasiunii. Jeleul e ușor de preparat, folosind fructe, zahăr și gelatină alimentară. Chiar și culoarea e deosebit de atrăgătoare la această prăjitură: contrastul de alb, roșu, galben și negru o face deosebit de apetisantă. Despre gust ce să mai zic: aroma explozivă a fructului pasiunii e dublată de dulceața și parfumul căpșunelor, iar textura crocantă a fructelor se îmbină perfect cu crema fină de brânză și blatul crocant de biscuiți. La final, nu pot decât să constat că rețeta aceasta de cheesecake cu căpșune și fructul pasiunii este un desert ideal de vară, ce îți permite să combini gustul autentic autohton al căpșunelor cu nostalgia tropicală aromei de fructul pasiunii.
Indiferent dacă preferăm berea blondă, brună sau nefiltrată, fiecare tip poate adăuga un gust unic mâncărurilor noastre, trebuie doar să fim destul de curioși să încercăm. De la fripturi suculente la tocănițe aromate și deserturi interesante, hai să descoperim cum putem integra berea în bucătărie și să transformăm rețete clasice în experiențe culinare (ne)obișnuite.
Începem cu o supă de broccoli și cheddar cu bere. Pentru preparare avem nevoie de apio, morcovi, ceapă, ardei gras roșu, unt, apa de la un pui fiert, sare, piper, făină, smântână și fâșii de bacon pentru ornare. Toate legumele se călesc alături de unt, se adaugă apa de la pui, se amestecă făina cu apa, se toarnă ușor în compoziția deja obținută și se lasă la fiert pană când întreaga supă s-a îngroșat. La final adăugăm berea și cheddarul. În ceea ce privește berea, aceasta poate să fie de orice tip, chiar și fără alcool, iar dacă nu vă simțiți încă destul de curajoși să adăugati berea în această supă, puteți să o puneți într-un pahar și să o savurați în timpul mesei.
Pentru toți fanii de nuggets, dar și de bere, aflați că există și o rețetă de nuggets cu bere. Avem nevoie doar de bere fără alcool, drojdie, unt, zahăr, sare, făină, bicarbonat de sodiu și un ou. Din toate aceste ingrediente se obține un aluat în care se vor prăji bucățelele de pui. La acești nuggets merge excelent un sos cu bere. Pentru acesta avem nevoie de cremă de brânză, bere (la alegere), cheddar și sos ranch. În cazul în care vă plac sosurile mai picante, puteți adăuga și niște ardei jalapeno sau piper cayenne.
Pentru cei care asociază salata cu vremea caldă și pentru cei care zic că berea nu merge cu salată, următorul preparat vă contrazice. Pentru a face o salată cu bere avem nevoie de: cartofi noi fierți, bere blondă, ulei de măsline, oțet balsamic, muștar Dijon, rucola, roșii, ceapă, bacon, gorgonzola, brânză feta și arpagic. Este aproape intuitiv de făcut o salată, dar vă spun doar că berea se folosește ca ingredient principal pentru dresingul acestei salate.
Cu siguranță că nu v-ați gândit vreodată că berea și creveții merg în aceeași farfurie, dar iată că și de această dată preconcepțiile ne sunt contrazise. Pentru a prepara creveții avem nevoie de: unt, usturoi, bere brună, sos Worcestershire, piper, sare, cimbru, rozmarin, fulgi de chilli, piper cayenne și oregano.
Dar ce ar fi o seară în care savurăm o pizza cu bere?
De la atât de mult unt s-ar putea să ni se facă rău, astfel că, propun să facem și o pâine cu bere în
stil elvețian. Avem nevoie de brânză elvețiană, făină, zahăr, praf de copt, sare, piper și bere.
Formăm din toate aceste ingrediente un aluat, pe care îl dăm la copt timp de o oră.
Ce este o seară cu prietenii la început de vară fără pizza?
Avem nevoie doar de făină, praf de copt, sare, oregano uscat, bere, ulei de măsline și toate ingredientele pe care le preferați de obicei pe pizza, dar pentru că e început de vară, propun o combinație fresh de usturoi, baby spanac, anghinare, roșii, busuioc și mozzarella.
Dacă ciocolata nu este pe placul vostru, berea este ingredientul principal și în unele rețete de pâine cu banane. Avem nevoie doar de făină, ovăz, zahăr brun, banane coapte, bere din grâu, sirop de arțar, ulei de măsline, semințe de susan și sare. Din toate ingredientele va rezulta un aluat pe care îl dăm la cuptor timp de o oră, iar pâinea noastră cu banane va fi gata cât am zice bere.
Cum am putea încheia fără desert? Parcă la toate aceste preparate merge un tort de ciocolată cu bere Guinness. Pentru prepararea aluatului avem nevoie de orice tip de bere Guinness preferați, cacao, smântână lichidă, făină, unt, zahăr, ouă, praf de copt și esență de vanilie, iar pentru crema acestui tort avem nevoie de frișcă lichidă, zahăr pudră și cremă de brânză. De cele mai multe ori, acest desert este consumat de Sfântul Patrick, dar cu siguranță are un gust la fel de bun în orice perioadă din an.
Fie că optăm pentru una dintre aceste rețete sau pentru clasicul pui făcut pe sticlă, berea va fi cu siguranță pe mesele sau în preparatele noastre în această vară.
Se apropie cea de-a 15-a ediție a Zilelor Hungarikum, festivalul care aduce an de an în atenția a mii de vizitatori cele mai valoroase tradiții și valori gastronomice și culturale maghiare. Din 4 și până în 7 iulie, festivalul va reuni în Muzeul în aer liber ASTRA invitați din România, Ungaria, Serbia, Slovacia și Slovenia.
Ceremonia oficială de deschidere a festivalului va avea loc joi, 4 iulie, de la ora 19:00, în Biserica romanocatolică Sf. Treime din Sibiu. Corul Mixt al orașului Veszprém din Ungaria va asigura programul și concertul festiv. Târgul meșteșugarilor și al producătorilor va putea fi vizitat începând de vineri, 5 iulie, de la ora 12:00, în Muzeul în aer liber ASTRA. Vizitatorii vor avea ocazia să participe la ateliere de meșteșuguri, să deguste delicatese tradiționale maghiare - pălincă, bere, vinuri artizanale, colac secuiesc și langoș, sau să achiziționeze obiecte artizanale, haine și accesorii. Pe parcursul celor trei zile de târg vor avea loc concerte, spectacole
cu dansuri și muzică populară maghiară, activități recreative pentru copii. Pe lângă iurtele specifice maghiare, aceștia se vor putea bucura de jocuri medievale, tras cu arcul și diverse alte activități tradiționale.
Cel mai așteptat moment al Zilelor Hungarikum, concursul de gătit la ceaune, va avea loc sâmbătă, 6 iulie. Echipe de amatori se vor întrece pregătind diferite tipuri de gulaș și alte mâncăruri la ceaun, iar degustătorii vor avea parte de o adevărată experiență culinară. Degustările continuă și în ultima zi de festival duminică, 7 iulie, când meșterii bucătari din juriu și alți invitați vor prezenta în farfurii lumea gastronomiei maghiare prin preparatele lor.
Zilele Hungarikum este un festival organizat de Asociaţia HÍD - Centrul Cultural Maghiar din Sibiu și Muzeul ASTRA, finanțat de Primăria Municipiului Sibiu, Consiliul Județean Sibiu, Fundația ”Bethlen Gábor” din Ungaria, Fundația UDMR - Communitas, Fondul Național de Cooperare al Prim-ministrului Ungariei.
Vă invit să luați loc, să parcurgeți istoria unei prăjituri faimoasă
în întreaga lume și să vă pregătiți tacâmurile.
Când domnul Andrei Crăciun –personalitate timpurie a literelor, motiv pentru care nici nu ne-am tutuit vreodată, prea cunoscută ca să insist cu descrierea – am știut pe loc ce voi consuma în Casa fondată la 1852: o prăjitură Doboș.
Domnul Crăciun mi-a dat de veste că îl voi găsi la masa lui Tudor Arghezi, să întreb personalul localului, ceea ce am și făcut, răspunzând ca scriitorul octogenar când era în compania unei studente trupeșe și a fost chemat de urgență la ceva ședință: dacă pot, nu vin, dacă nu pot, vin!
În ziua în care ne-am văzut, una aproximativă, ca orice luni în care simți că vei face în sfârșit lucrurile cum se cade, însă la capătul zilei vei avea sentimentul sisific că trebuie s-o iei de la capăt, aveam să stăm, totuși, la masa Anei Aslan –erau mulți străini la ceas de brunch. Însă locuri mai erau destule în spațiul ce i-a inspirat controversatului publicist N. Crevedia următoarea epigramă: „La Capşa, unde vin toţi seniorii/ Local cu două mari despărţituri:/ Într-una se mănâncă prăjituri,/ Într-una se mănâncă scriitorii”.
după o logică numai de dumneaei știută, acest desert, altminteri simplu, însă foarte popular, cu ocaziile speciale, practic fiecare zi banală devenind o sărbătoare, în care ne răsfăța cu szilvás lepény (pandișpan cu prune), csöröge fánk alias surcele (forme din aluat fripte și pudrate cu zahăr) sau favorita mea, mézes krémes (aduce pe undeva cu Medovik, delicatesa rusească de la Zexe Braserie).
La Capșa, Doboșul se consumă cu furculiță și cuțit, ceea ce-mi amintește iarăși de Ardealul vacanțelor, unde se spunea că ai luat un mic dejun „la cuțit” – adică era o masă care necesita și tacâmuri, nu însemna doar o felie de pită cu unsoare, pudrată din belșug cu boia pișcătoare la limbă. E nevoie de cuțit la Doboșul consumat pe Calea Victoriei sau aiurea deoarece pălăria din glazură de zahăr ars al prăjiturii e destul de consistent. Doboș e o invenție maghiară, dincolo de Tisa, de pe malurile
Om ce nu-și refuză rar zaharicale, domnul Crăciun a cerut o Joffre, altă legendă locală și globală, în timp ce eu mi-am comandat unul dintre deserturile de expresie maghiară care mi-au fascinat adolescența, vacanțele și papilele, Doboș. Bunica mea pe linie maternă avea certe zile din an în care prepara „Dobos torta”, alternând,
Dunării, mai precis din Peșta, unde această prăjitură a căpătat numele celui care a născocit-o și brevetat-o, un anume József C. Dobos (numele său de familie s-ar traduce prin „toboșarul”, „cel care bate toba”). A fost un maestru cofetar respectat, care a rupt gura târgului la Expoziția națională din 1885 cu această prăjitură, ba chiar și pe cea a elvețianului budapestan Emil Gerbeaud, căruia i-a luat fața în ceea ce privește utilizarea cremei de unt în patiseria maghiară. Omagiați-l pe Doboș de câte ori aveți ocazia, merge și cu lingurița într-un cadru mai lipist de ifose.
Pregătirile sunt în toi
pentru Raliul Sibiului 2024
Cu fiecare viraj și fiecare curbă, spectatorii care participă la Raliul Sibiului au parte de senzații unice, iar pasiunea lor a transformat această competiție într-un adevărat spectacol. În 2024, cel mai bun raliu din Campionatul Național de Raliuri, recunoscut de Federația Română de Automobilism Sportiv, revine între 13 și 14 iulie. Organizatorii Raliului
pregătesc ultimele detalii pentru o nouă incursiune spectaculoasă pe probele de macadam. Forfota se va resimți încă din 12 iulie, în centrul Sibiului, atunci când rând pe rând echipajele participante se vor instala în zona centrală în parcul service. Cei mai buni piloți și copiloți din întreaga Românie vor defila pe străduțele din centrul orașului spre deliciul iubitorilor de motorsport. De șapte ori campion național absolut de raliuri, Simone Tempestini a obținut anul trecut a patra victorie consecutivă pe macadamul de la Raliul Sibiului.
Cu cinci victorii de probă specială din totalul de șapte desfășurate integral, Simone Tempestini și Sergiu-Sebastian Itu au obținut anul trecut a patra victorie consecutivă la Raliul Sibiului, rămânând singurii sportivii care se impun în etapa organizată de Sibiu Racing Team. Cine va fi câștigătorul din acest an, aflăm în weekend-ul 13-14 iulie
În data de 6 Iunie, a avut loc mult așteptata deschidere a noului Aqua Park Aria din Sibiu, un eveniment marcat de prezența autorităților locale și a numeroși parteneri și colaboratori dornici să descopere noile facilități oferite. Cu acest prilej, Doamna Primar a tăiat panglica inaugurală, semnalând astfel debutul unei noi ere în ceea ce privește posibilitățile de relaxare și divertisment acvatic din oraș.
Aqua Park Aria Sibiu se distinge printr-o serie de dotări moderne și atractive, menite să satisfacă preferințele tuturor categoriilor de vizitatori. Una dintre principalele atracții ale complexului este piscina semiolimpică, destinată atât cursurilor de înot organizate pe parcursul săptămânii, cât și relaxării în weekend. Piscina este echipată cu diverse instalații interactive, cum ar fi watergunuri și cascade, care adaugă un plus de distracție și entuziasm experienței de înot. Pentru cei mici, Aqua Park Aria a pregătit un loc de joacă special amenajat în cadrul piscinei semiolimpice. Acest spațiu este gândit pentru a oferi
copiilor o experiență plină de aventuri și bucurii, sub supravegherea atentă a personalului calificat. Însă, fără îndoială, cea mai mare atracție a noului Aqua Park este bazinul special conceput pentru mămici și copii cu vârste cuprinse între 0 și 4 ani. Acest bazin este perfect pentru momente de relaxare în familie și pentru petrecerea unui timp de calitate alături de cei dragi. Temperaturile apei sunt atent reglate pentru a oferi confort maxim, iar adâncimea bazinului este adaptată nevoilor micuților, asigurând astfel siguranța acestora. Dotat cu jucării și echipamente adecvate vârstei, bazinul creează un mediu prietenos și stimulant pentru dezvoltarea celor mici.
Pe lângă facilitățile acvatice, Aqua Park Aria se mândrește și cu o terasă pentru bronz situată pe rooftop, un loc ideal pentru cei care doresc să se bucure de razele soarelui într-un cadru relaxant.
Terasa este echipată cu șezlonguri confortabile, oferind vizitatorilor posibilitatea de a se relaxa complet și de a savura atmosfera plăcută a verii. Pentru a completa experiența, pe terasa de pe rooftop se află și un bar, unde vizitatorii pot savura o gamă variată de cocktailuri răcoritoare, perfect pregătite pentru a satisface gusturile cele mai pretențioase. Atmosfera relaxantă și panorama spectaculoasă asupra orașului contribuie la crearea unui loc de refugiu perfect pentru cei care doresc să se deconecteze de la agitația cotidiană.
Locuitorii orașului Sibiu și-au exprimat entuziasmul față de deschiderea noului Aqua Park, mulți dintre ei considerându-l un loc ideal pentru relaxare și distracție alături de familie și prieteni. Mulți părinți au salutat în mod special facilitățile destinate copiilor, apreciind atenția acordată siguranței și confortului celor mici. Deschiderea Aqua Park-ului Aria Sibiu marchează o etapă semnificativă în dezvoltarea facilităților de recreere din oraș. Cu o piscină semiolimpică modernă, un bazin dedicat mămicilor și copiilor mici, un loc de joacă bine echipat și o terasă pentru bronz cu bar, acest complex promite să devină destinația preferată a sibienilor și a turiștilor deopotrivă. Atmosfera prietenoasă, serviciile de calitate și diversitatea activităților disponibile fac din Aqua Park Aria un loc ideal pentru petrecerea timpului liber, relaxare și divertisment pentru întreaga familie.
www.zilesinopti.ro
În linie dreaptă
către Turul Ciclist al Sibiului 2024
Ediția a 14-a a Turului Ciclist al Sibiului, care se va desfășura între 6 și 9 iulie, impresionează prin traseul său captivant de peste 673 de km, împărțiți în 5 etape. Cu participarea a peste 25 de echipe, printre care se numără o echipă World Tour, 6 Pro-team, 19 echipe continentale și 2 naționale, competiția aduce noi elemente în istoria sa. O noutate notabilă e debutul
Turului cu o etapă de 170 km în cățărare, încheindu-se la Păltiniș. Anul acesta, competiția promite un start intens, iar surprizele sunt așteptate până la final. Traseul propus pentru Turul Ciclist al Sibiului 2024 cuprinde următoarele etape: în 6 iulie, etapa 1 - Sibiu - Blaj - Rășinari - Păltiniș, 170 km, în 7 iulie, etapa 2a - Sibiu - Poiana Sibiului - Sibiu, 97 km, în 7 iulie, etapa 2b - Centrul istoric Sibiu, contratimp individual, 3,3 km, în 8 iulie, etapa 3 - Sibiu - Biertan - Sighișoara - Agnita - Bâlea Lac, 207 km, în 9 iulie, etapa 4 - Sibiu - Mediaș - Târnăveni - Mediaș - Sibiu, 196 km. Cu echipe de calibru precum Bora Hansgrohe și Q36,5 Pro Cycling, care revin la Sibiu, și cu apariții noi precum Rad-Net Rose Team și Victoria Sports Pro Cycling, competiția promite o luptă intensă pe șoselele Transilvaniei. Turul atrage cicliști și fani din țară și străinătate.
costumului
baie în funcție de siluetă
n majoritatea timpului, vara ne duce cu gândul la plajă, iar plaja se presupune că necesită o
ținută cu adevărat complicată, care adesea poate da multe bătăi de cap, și anume: costumul, și
nu orice costum, ci de baie. Costumele de baie, simple în aparență – o piesă sau două, poate trei, după caz, devin adevărate probleme atunci când nu știi ce ți se potrivește. Iar dat fiind faptul că la plajă suntem mai mult dezbrăcate, decât îmbrăcate, această nepotrivire ne poate face să ne simțim mai puțin bine în pielea noastră. Astfel că, pentru astăzi, venim spre voi cu câteva idei de costume de baie în funcție de silueta fiecăreia, costume ce ajută, păcălesc ochiul, încât să creeze senzația de siluetă clepsidră – considerată ideală, acolo unde poate nu există și, totodată, să te facă să pui în evidență ceea ce ai mai frumos.
Clepsidra, rar întâlnită în natură și considerată ideală, presupune că șoldurile și umerii sunt (relativ) egale, iar talia este bine definită. Astfel că, stimate clepsidre, puteți purta aproximativ orice. Ideal ar fi să nu vă ascundeți însă în spatele unui costum de baie simplu, dintr-o piesă, ci să vă jucați cu forma, modelul, decupajele. Puteți, astfel, să alegeți un costum din două piese, o piesă – dar cu model, un costum retro, cu tăieturi, cu talie joasă – orice joc vă este permis.
Cât de atletică ești?
Silueta atletică urmărește o egalitate între umeri, talie și șolduri, astfel încât ceea ce ne dorim este să nu lăsăm ochiul să se odihnească și să creăm forme acolo unde nu sunt. Recomandat ar fi un costum de baie în două culori – cu model în jurul taliei pentru a îndrepta privirea spre acea zonă, cât mai multe artificii, volane, tăieturi, franjuri, croieli moderne –astfel încât privirea să fie derutată și să nu fie identificat exact tipul de siluetă din spate.
Silueta de tip măr presupune greutatea dispusă în zona abdomenului, a bustului și a brațelor, în timp ce picioarele sunt lungi și frumoase. Ceea ce ne dorim în cazul acestei conformații este accentuarea părții de jos a corpului, fără să punem deci accentul de abdomen. Se recomandă purtarea unui sutien cu bretele groase pentru a oferi susținere bustului, cupe cu formă, talie înaltă, costumele baby doll – de tip rochiță și evitarea slipurilor micuțe.
Para este, în limbaj fashionistic, antonimul mărului. Prin urmare, în cazul acestei siluete, vorbim despre umeri subțiri, bust relativ plat, șolduri și coapse proeminente. Vom accentua, deci, partea de sus a corpului: adăugăm volume, detalii, volane în zona bustului pentru balansarea siluetei, iar pentru slip păstrăm o zonă cât mai simplă. Putem, totodată, să ne folosim de mix and match: combinăm un slip simplu, banal, cu un sutien plin de detalii pentru un echilibru între umeri și șolduri.
Triunghiul întors are umerii lați, iar talia și șoldurile aproximativ egale. Urmărim adăugarea de volume, purtarea unui decolteu adânc, orientarea privii spre partea de jos a corpului: slip cu detalii, imprimeuri, artificii, volane, fundițe etc. Se recomandă, de asemenea, șireturile pe lateral, care vor lăți șoldurile, sau chiar franjuri, deoarece mișcarea acestora nu va lăsa ochiul să se odihnească și va distrage atenția de la siluetă.
Recomandarea noastră, întâi de toate, ar fi să nu mergeți la cumpărături după masă, căci, după cum bine știm, abdomenul se dilată și nu vom găsi mărimea potrivită (același lucru este valabil și pentru perioada premenstruală, deoarece reținem apă). De asemenea, probați toate felurile de costume de baie, toate mărimile, fără să rămâneți fixate pe una anume.
Scoateți în evidență ceea ce aveți mai frumos, adăugați detalii acolo unde doriți să atrageți atenția (fapt valabil și în cazul hainelor). Niciun costum de baie nu are datoria de a crea forme unde ele nu sunt, dar costumul potrivit ne va face să ne simțim bine în pielea noastră, conferindu-ne încredere. Fiecare persoană merită să se simtă bine în corpul ei, oriunde, oricând, iar plaja nu face o excepție. Love your body and enjoy the sun!
Pentru unii Berbeci, apare multă nervozitate, ceea ce crește riscul de accidente din neatenție. Unii sunt atât de preocupați de diverse idei și planuri, încât nu mai sunt atenți pe unde traversează strada sau cum conduc mașina. recomandă mai multă atenție și prudență.
În unele cazuri, ambițiile și dorința de a reuși cu orice preț riscă să conducă spre decizii greșite sau spre conflicte cu cei din jur. Energia puternică a acesei perioade te poate ajuta să „muți munții din loc”, dar este esențial să știi foarte bine ce vrei.
Nu este exclus să te confrunți cu dificultăți sau tensiuni în relațiile cu autoritățile ori cu partenerii de afaceri.
Unii Raci se pot confrunta cu dificultăți în administrarea eficientă a banilor, alții cu probleme juridice sau financiare care necesită o atenție deosebită.
Nu este exclus ca rigiditatea sistemului tău de valori sau a opiniilor tale să reprezinte cel mai mare impediment în buna funcționare a unei afaceri Pentru că ai nevoie de ceilalți, este în interesul tău sa nu refuzi negocierea și să accepți soluțiile de compromis.
Parcurgi o perioadă în care chestiunile legate de bani devin mai complexe sau chiar complicate, iar abordarea lor necesită o analiză profundă a concepțiilor tale despre bani și despre ceea ce consideri că reprezintă sistemul tău de valori.
Este necesar să fii precaut în tranzacțiile financiare și în luarea deciziilor legate de carieră ori de investiții.
Nu este exclus să te confrunți cu obstacole sau întârzieri în ceea ce privește sursele de venit sau să fii nevoit să îți revizuiești prioritățile în materie de bani și resurse.
Înainte de a lua decizii care implică sume mari de bani, ar fi bine să te sfătuiești cu cei apropiați. S-ar putea ca unii să îți recomande prudență, iar alții, mai optimiști, să te încurajeze să îți asumi riscuri. Recomandarea este să alegi prudența.
Unora dintre Vărsători nu le mai place munca pe care o fac, alții sunt nemulțumiți de câștigurile pe care le obțin. Dacă te afli într-o astfel de situație, să nu te lași tentat de mirajul unor câștiguri rapide și fără muncă, ci să te gândești serios cum să dobândești competențe noi.
Este posibil să apară și anumite tensiuni sau frustrări neexprimate, de care ai face bine să te ocupi cu răbdare și onestitate. Să îți rezervi timp pentru reflecție și să acorzi mai multă atenție emoțiilor pe care încerci să le ignori de multă vreme. Nu este exclus să revină în actualitate o problemă mai veche de sănătate.
Se recomandă să fii precaut, pentru că există riscul să fii influențat nefast de cei din jur sau să ai tendința de a interpreta într-un mod prea optimist anumite informații, date ori prognoze. Dacă ți se fac promsiuni frumoase, este în interesul tău să le tratezi cu circumspecție.
Este în interesul tău să fii receptiv la ideile și opiniile celorlalți. Poate că nu ești de acord cu tot ceea ce spun apropiații, dar fă-i să se simtă ascultați și înțeleși. Și, cine știe, poate chiar înveți ceva nou.
Unii Pești au parte de schimbări neașteptate în plan profesional sau se confruntă cu situații complicate în ceea ce privește banii, care le pun la încercare răbdarea și capacitatea de adaptare. Se recomandă să iei în calcul diverse posibilități de recalificare.
Cosmin Stănilă este actor angajat al Teatrului Național din Cluj-Napoca și dramaturg. A absolvit secţia de actorie a Facultății de Teatru şi Film, din cadrul Universităţii Babeş Bolyai Cluj-Napoca, iar apoi a urmat programul de masterat de Scriere Dramatică al Universității de Arte TârguMureș. La 29 de ani are deja în palmares zeci de roluri și o nominalizare la Premiile UNITER pentru ”Cel mai bun text românesc montat în premieră absolută”.
Prin 2017, anul în care a trecut de la postura de student la actorie la cea de actor angajat într-un teatru de stat, Cosmin își tot spunea că ar vrea să scrie, dar nu prea știa ce și cum. La un moment dat, a părut firesc că dacă încearcă să scrie ceva, acel ceva să fie teatru. Așa se face că în 2019 a
scris prima sa piesă: ”Alegerea domnului
Macabeț”. ”Mi-a luat vreo 5 luni să termin piesa, o rescriere destul de liberă după Macbeth”, își amintește Cosmin.
Piesa și-a găsit un drum spre scenă abia în 2023, la Teatrul Național din Chișinău.
În 2020, când restricțiile anti-COVID țineau sălile de teatru goale, a fost un moment prielnic pentru a-i face și mai mult loc lui Cosmin dramaturgul. S-a înscris la rezidența de scriere dramatică - Drama 5, în urma căreia a rezultat piesa ”Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois”. Întrebat de primul gând care i-a declanșat ideea textului, Cosmin spune că proba mental deja de multă vreme tema aceasta, a Alzheimerului, mai ales că a văzut boala dezvoltându-se la bunica lui: ”Mergeam pe stradă și știu că m-am gândit că dacă eu aș păți asta, m-aș sinucide înainte să ajung să nu mai știu de mine. Cam acesta a fost punctul de pornire.”
Piesa a fost montată în același
an la Reactor Cluj de regizorul Andrei Măjeri. Legat de procesul de materializare a poveștii care ieșise din capul lui, Cosmin spune că se simte norocos: ”Scriam de la bun început cu dorința ca textul meu să fie montat, dar nu mi-aș fi putut vreodată închipui că o să arate așa, la nivel regizoral, scenografic și actoricesc.”
L-am întrebat pe Cosmin de ce are nevoie pentru a-și atinge potențialul maxim atunci când scrie: ”De liniște”, răspunde el și continuă ”să nu miște nimeni”. Cu toate că e aproape imposibil să se bucure de o astfel de liniște, mai ales pentru că locuiește cu și printre oameni, de multe ori ”îmi pun în căști muzică ambientală și se rezolvă problema”. De asemenea, are nevoie de zile libere și de continuitate, dar cum punctează Cosmin ”câteodată nici atunci nu merge”.
În 2024, textul său ”Cum s-a îndrăgostit domnul Gherase de Clara Smith” a fost pus în scenă la Teatrul Național Cluj-Napoca de regizorul Doru Vatavului. Textul a primit o nominalizare la Premiile UNITER, așa că am vrut să aflăm câtă importanță au premiile în profesia sa: ”Cred că e bucuria de a câștiga în vizibilitate, pentru că de aia facem lucruri ca artiști, pentru a le împărtăși. Și de a primi o confirmare că munca ta e văzută, simțită și apreciată de colegi”, răspunde Cosmin.
