OMUL CU DISCURILE

Gilad Hekselman/Will Vinson/Antonio SÁnchez “Trio Grande”

”Trio Grande” poate f titlul de debut al uni trio perfect, al unui proiect muzical care reunește trei dintre cei mai inventivi, fascinanți și complecși muzicieni contemporani, veniți din interfața culturală new-yorkeză, unde bogata tradiție a jazz-ului se intersectează cu curente muzicale venite din toată lumea. Saxofonistul Will Vinson, chitaristul Gilad Hekselman și bateristul Antonio Sánchez și-au simțit apropierea muzicală încă de la prima întâlnire. Fiecare are reputația de super-instrumentist, compozitor și lider de grup, dar când au cântat împreună, urmânduși impulsurile stimulate de această formulă de trio, fără bas, s-au surprins reciproc prin direcția creativă inedită pe care au trasat-o. Ei nu au în comun doar lumbajul jazz-ului, ci și tendința de a adăuga sunete și infuențe noi, de a duce totul câțiva pași înainte. Și iată că efortul lor colectiv s-a materializat pe albumul ”Trio Grande”, locul magic în care toate acele elemente diferite au fost asociate într-un întreg coerent. Repertoriul subliniază spiritul deschis și unitatea în scop. Muzica nu surprinde doar prin frumusețe, ci și prin claritatea imediat accesibilă cu care a fost concepută, prin siguranța cu care instrumentiștii o expun, transformând limbajul sofsticat într-o audiție încântătoare.

Artă, exprimare și terapie

În secolul XXI, cultura tatuajelor a devenit un trend mai important ca niciodată iar pentru un număr crescând de oameni acestea oferă un mijloc unic de autoexprimare. Ele au devenit atât de prezente în viețile noastre, în special în rândul tinerilor, încât industria tatuajelor este acum una dintre afacerile cu cea mai rapidă creștere din America, conform U.S. News & World Report.

Tatuajele reprezintă adesea o manifestare foarte personală a ataşamentului unui individ pentru... orice (muzică, natură, supereroi, bani, familie, persoana iubită etc) însă, în același timp, tatuajele pot semnifca o

formă de manifest, de a ieși din tipar sau de a ilustra o atitudine, o mișcare

culturală sau chiar loialitate față de o persoană, cult sau religie.

Fie că e vorba de imagini realiste, linii şi forme sugestive sau pur și simplu un lucru abstract imprimat pe piele, tatuajele sunt, dincolo de ornamental, încărcate de semnifcații pentru cel care le poartă. De fecare dată când întâlnesc o persoană tatuată încerc să afu povestea din spatele tatuajelor și momentul în care au fost făcute, fascinată find de cum oamenii aleg să exhibe fragmente semnifcative din viața lor pe corp.

În ziua de azi este practic imposibilă identifcarea şi clasifcarea stilistică a tatuajelor deoarece variază radical de la un individ la altul, având tocmai menirea de a sublinia singularitatea. Există chiar și „colecționari”, oameni care își privesc tatuajele nu doar ca piese individuale ci mai degrabă ca pe o colecție de lucrări ale artiștilor tatuatori. Căci fecare persoană care dorește un tatuaj are nevoie de îndemânarea unui artist. Strămoșii noștri, probabil, au fost nevoiți să se mulțumească cu unul singur dar, în prezent, par să existe la fel de multe saloane de tatuat pe cât de mulţi sunt oamenii care își doresc să se tatueze.

Ca în orice industrie care presupune creativitate, artiștii tatuajelor diferă în ceea ce privește viziunea, talentul și profesionalismul, în condiţiile în care acoperă o gamă extrem de largă de gusturi și nevoi de comunicare personală, astfel că tatuajele au devenit o

componentă de neignorat a

Pop culture. Pentru a inspira încredere potențialilor clienți, saloanele și studiourile de tatuaje au pătruns agresiv în social media cu propriile emisiuni, documentare, canale de YouTube, site-uri și pagini ce au mulțime de adepți și urmăritori.

Planifcarea primului sau

a următorului tatuaj este întotdeauna o aventură findcă pentru unii este chiar difcil să privească imagini cu tatuaje fără a se inspira pentru un design propriu iar ideea inițială convenită cu artistul este dată peste cap... şi pentru că tatuajele pot crea dependență este important de avut un plan încă

de la bun început. În caz contrar, se poate ajunge la modele pe care posesorii le-au regretat ulterior.

Trăim într-o lume în care peste tot există un McDonald’s, Walmart, Hard Rock Cafe, Zara sau Lidl dar nu şi branduri puternice de saloane de tatuaje, iar fecare astfel de salon își are „meșteşugarii” săi, ceea ce oferă posibilitatea de a crea individualitate. Ca abatere de la regulă, tatuajele reprezintă o

modalitate de a contesta faptul că experiențele de consum pe care le trăim devin din ce în ce

mai asemănătoare, integrândune fără voia noastră într-o masă socia(bi)lă amorfă.

Dincolo de contribuţia la exprimarea de sine ca parte a look-ului personal, tatuajele pot reprezenta o terapie, atât fzică pentru cicatricile cauzate de traumatisme, cât și psihică pentru a oferi mai multă încredere unei persoanei... cum este cazul supraviețuitoarelor cancerului de sân. Ca tendință apărută recent, femei din întreaga lume își acoperă cicatricile cu tatuaje frumoase ca o declarație a puterii lor, un statement a hotărârii lor de a continua să-si trăiască viaţa din plin.

În anumite privințe, cicatricile sunt tatuaje, mărturii

corporale permanente ale unei experienţe din viața

noastră cu puternic impact emoțional. Deseori pozitiv, alteori nu. De aceea unii oameni își poartă cicatricile cu mândrie în timp ce alții aleg să le ascundă... sau să le nuanţeze semnifcaţia prin intermediul tatuajelor. Pe măsură ce tatuajele devin din ce în ce mai elaborate din punct de vedere estetic și sunt acceptate pe scară largă, acoperirea cicatricilor cu ele va deveni o cutumă. Pe același principiu merge și

acoperirea tatuajelor vechi

cu altele noi.

Ce urmează? Internetul va permite în mod natural industriei tatuajelor să continue să evolueze în moduri inovatoare pentru a oferi cele mai adecvate forme de personalizare corporală milioanelor de adepți ai acestei sub-culturi Pop, ce tinde prin extensia la nivel de masă să devină un stil de viață. Pentru moment însă, datorită vestimentaţiei lejere adoptate odată cu venirea verii, ne putem mulţumi să lăsăm tatuajele să ne spună poveşti... la vedere, incitaţi de provocarea de a descoperi caracterul posesorilor lor, fe aceştia chiar şi noi înşine.

SUPLIMENT Cocktailuri inspiratie de vara

Poftă de Cocktail?

Ascultă podcast-urile dedicate cocktailurilor.

Podcasturile Zile și nopți sunt disponibile pe următoarele platforme: zilesinopti.ro, apple podcast, youtube, soundcloud, spotify, google podcast

www.zilesinopti.ro

Texte de GRUIA DRAGOMIR Senior Editor Zile și Nopți

Cocktailul - de la șpriț la arta numită mixologie

Nu, nici șprițul nu este o invenție românească, ca multe lucruri din cultura noastră, a fost împrumutat de la alții. Legenda spune că „spritz”-ul a apărut în perioada în care regiunea Veneto din Italia se afla sub dominația Imperiului Habsburgic, adică undeva prin anii 1800. Soldații, dar și negustorii sau diplomații ajunși în Italia au început să consume vinul de aici, dar nu au putut să se obișnuiască și cu tăria, vinul din Veneto fiind unul mai puternic, așa că au început să ceară ca acesta să fie îndoit cu apă - spritzen, în germană. E posibil ca aceasta să fi fost printre primele cocktailuri inventate. Este și cel mai simplu și cel mai des întâlnit în preferințele românilor, căci ce merge vara mai bine ca un șpriț și un grătar?

Însă, de la aceste amestecuri barbare și până la ce se prepară acum în cocktail barurile specializate din întreaga lume, e cale lungă. În prezent, un cocktail bine făcut are mai mult treabă cu arta și chimia. De fapt, mixologia este arta de a amesteca băuturi, iar un mixologist este persoana care are abilitatea de amesteca ingrediente și băuturi cu caractere și proprietăți diferite. Spre deosebire de un barman, un mixologist deține mai multe cunoștințe, și are mai multe aptitudini și abilități, este într-o continuă experimentare în încercarea de a împinge dincolo de limitele normale arta de a prepara băuturi. Este un fel de magician al paharului.

Ce vreau să spun e că, de la distanță, prepararea unui cocktail poate părea o treabă simplă și banală, dar lucrurile nu sunt deloc așa de simple, pentru fiecare băutură în parte existând metode de preparare tipice: shake, stir, build, muddlin, blend, layer, swizzle, throw etc. și rețete stricte. Iar dacă începem să intrăm în ingrediente și tipuri de băuturi și care se poate combina cu care, totul devine extrem de complex.

Deci, în această vară cel mai bine ar fi să bei un șpriț la masă cu bunicii, dar și un cocktail făcut de un mixologist care-ți poate și spune povestea din spatele poțiunii pe care urmează să o bei. Asta ca să le împaci pe toate și ca să înțelegi și mai bine că arta de a mixa lucrurile (trecutul cu noul) este una cât se poate de frumoasă, ca în viață.

Chocolate in a Bottle -

vinul Franței și ciocolata Belgiei într-o sticlă

Iată o combinație la care nu te-ai fi gândit niciodată, dar care, acum că ai aflat de ea, te face să ridici o sprânceană și să-ți dorești să-ți torni un pahar. Dar haide să-ți povestim un pic mai multe despre această minunăție. Chocolate in a Bottle a apărut ca o idee a unui producător de vin spumant din Sudul Franței, foarte mândru de al său Chardonnay, realizat la 11 km distanță de Perpignan. El a avut curiozitatea de a vedea cum ar fi un vin spumant îmbogățit cu boabe de cacao și a apelat la cel mai celebru produs al Belgiei – ciocolata. Rezultatul a fost o băutură slab alcoolizată (6,5% alc.) cu un adevărat caracter gourmet, pentru care vinul Chardonnay este infuzat cu ciocolată neagră, dar nu de orice fel, ci una realizată și echilibrată la gust de pricepuți maeștri ciocolatieri belgieni. Procesul de producție este, evident, unul complicat și sofisticat: boabele de cacao trebuie să îndeplinească proprietăți specifice pentru a fi adăugate, iar inovația este prezentă și în cadrul combinării efective a celor două ingrediente, în așa fel încât minunata băutură rezultată să rămână clară, un vin spumant veritabil, de înaltă calitate.

Vinul spumant Chocolate in a Bottle este acum disponibil și în România și a surprins deja în mod plăcut câteva dintre vedetele care l-au încercat: Loredana Groza, Cătălin Botezatu sau Daniel Buzdugan. Și nu e de mirare, având în vedere că Chocolate in a Bottle înseamnă răsfăț, noutate, eleganță, originalitate. În momentul gustului, vălul palatin este răsfățat de aroma delicată a alunelor, înnobilată de atingerea fină a ciocolatei, datorată proporției calculate atent a nivelului de cacao. Chocolate in a Bottle se consumă obligatoriu rece și poate fi asortată cu deserturi, ciocolată sau fructe. În același timp, este și o băutură perfectă pentru ocazii speciale fiind exclusivistă, gourmet, pasională, sofisticată, versatilă și unică.

Pentru detalii

scanează QR code-ul alăturat și întră pe chocolateinabottle.ro

Ce cocktailuri poți face cu Chocolate in a Bottle

Fiind deja o băutură specială este ideal să consumi Chocolate in a Bottle fără alte băuturi adăugate. În același timp, există și combinații surprinzătoare pe care le poți face cu această băutură deosebită. Iată 3 astfel de cocktailuri, în care ingredientul principal este Chocolate in a Bottle:

Choc N straw (1)

50 ml Rom  25 ml Suc proaspăt de lămâie organic  15 ml Sirop de căpșuni  Un strop de bitter de mentă  Chocolate in a bottle   Adăugați primele patru ingrediente (toate ingredientele, cu excepția Chocolate in a bottle),  într-un shaker, umpleți-l cu gheață, și  agitați bine. Apoi  strecurați de două ori într-un pahar răcit și  adăugați deasupra  Chocolate in a bottle. Se ornează cu căpșună și o acadea de căpșuni.

Bubbly dessert (2)

60 ml Gin  25 ml Suc proaspăt de lămâie organic  20 ml Lichior de piersici  Un strop de bitter de piersici Red vineyard  Chocolate in a bottle  Adăugați primele patru ingrediente (toate ingredientele, cu excepția Chocolate in a bottle),  într-un shaker, umpleți-l cu gheață și agitați bine,  strecurați de două ori într-un pahar răcit și  turnați deasupra Chocolate in a bottle. Garnisiți cu ciocolată, o felie de piersică deshidratată și o acadea sub formă de inimă.

Sweet Love (3)

Spumant Chardonnay (Chocolate in a bottle)  Sirop de casă din fructul pasiunii și chili  Suc Yuzu  Suc de lime  Apă de trandafiri  Mentă  Într-un shaker pentru cocktail:  Se amestecă menta cu sucul Yuzu și sucul de lime  Apoi se adaugă restul ingredietelor mai puțin vinul spumant  Se adaugă gheață  Se agită conținutul. Se strecoară de două ori în pahar  Se toarnă vinul spumant deasupra  Se ornează și se servește. Garnituri: Flori de nu mă uita, crăițe, cuișoare, microplante (microgreens) și foiță de aur 18c. Pahar: Schott Zwiesel

Ce cocktailuri

să încerci atunci când mergi în oraș

Nu există perioadă mai bună din an ca vara pentru a încerca un cocktail nou de fiecare dată când ieși în oraș. E destul de simplu de ce ar trebui să optezi pentru aceste băuturi atunci când afară începe să se simtă din ce în ce mai tare canicula: sunt făcute în combinații mult mai răcoritoare decât băuturile simple și de cele mai multe ori vin cu porții generoase de gheață în pahare. Iată, așadar, poveștile câtorva cocktailuri pe care ar fi păcat să le ocolești la următoarea ieșire la terasă.

Încearcă și

Margarita

A nu se confunda cu Margherita, care este o pizza. Conform istoricului în materie de cocktailuri David Wondrich, căci există și așa ceva, Margarita este înrudită cu o altă băutură mexicană foarte populară, care purta numele de Daisy și care era făcută la fel doar că în loc de tequila se folosea coniac. Băuturile mexicane au devenit populare în Statele Unite în timpul Prohibiției, când cetățenii americani făceau „turism alcoolic”. Astfel și cocktailul Margarita a ajuns o celebritate printre americani, existând o primă semnalare a acestuia într-un ziar din SUA din 1936. Există și un mit urban care spune că Margarita a fost inventată în 1938 de către Carlos „Danny” Herrera la restaurantul său Rancho La Gloria, aflat la jumătatea drumului dintre Tijuana și Rosarito, Baja California. El ar fi creat acest cocktail special pentru actrița și dansatoarea Marjorie King, care ar fi fost alergică la orice băutură spirtoasă în afară de tequila. Margarita se face cu tequila, lichior de portocale și zeama de la o limetă. Se servește într-un pahar care are sare pe pe margini. Poate fi doar răcită cu gheață, amestecată cu gheață măcinată (frozen margarita) sau fără niciun fel de gheață (straight up).

Chocolate Spark

cu Chocolate in a Bottle

Chocolate in a bottle  Sirop de casă de lavandă și hibiscus  Suc de grapefruit  Suc de lime.

Cuba Libre

Mulți știu și beau acest cocktail, dar puțini cunosc semnificația numelui. Se face cu rom, cola și, opțional, cu felii de limetă și gheață. În mod tradițional se face cu Coca-Cola și cu rom Bacardi. E important de menționat ingredientele pentru că ele au o simbolistică aparte. Acest cocktail a luat naștere în Cuba, pe la începutul secolului XX, după ce cubanezii și-au câștigat independența în urma Războiului Hispano-American, fiind ajutați de americani. Se spune că independența a fost sărbătorită și în pahare, cubanezii turnând Coca-Cola, un simbol al Americii, peste romul cubanez, sugerând astfel eliberarea Cubei de către americani. De asemenea, pe perioada Prohibiției, americanii turnau Coca-Cola pentru orice băutură spirtoasă contrafăcută, pentru a-i masca gustul nu foarte plăcut.

Tequila Sunrise

Așa cum îi spune numele, Tequila Sunrise este un cocktail făcut cu tequila, peste care se adaugă suc de portocale și sirop de rodii. Se servește fără să fie amestecate într-un pahar înalt, iar faptul că toate nuanțele de culori rămân intacte au creat acest efect de apus cu aromă de tequila într-un pahar. Această băutură a fost inventată prima dată în Phoenix, Arizona, în anii ‘30, când era făcută cu tequila, Crème de cassis, suc de limetă și sifon, dar a devenit populară abia prin anii ‘70, când versiunea modernă a fost creată de barmanii Bobby Lozoff și Billy Rice la celebrul restaurant Trident din Sausalito, California. În 1972, o petrecere privată a fost organizată aici pentru a da startul turneului The Rolling Stones din America, iar Mick Jagger a încercat acest cocktail pentru prima și i-a plăcut atât de mult că el și anturajul său au început să le comande peste tot pe unde mergeau prin America. De fapt, Jagger a ajuns să se refere la acest turneu ca la „the cocaine and Tequila Sunrise Tour”.

Hugo

Hugo este un cocktail „tânăr”, inventat în 2005 în regiunea Tirolul de Sud, iar de acolo s-a răspândit în Austria, Elveția și Germania, apoi în restul lumii. Este compus din prosecco, sirop de flori de soc, apă minerală și frunze de mentă. Creatorul său este barmanul Roland Gruber, iar el l-a gândit ca o alternativă la Aperol Spritz. Numele a fost ales la întâmplare, inițial el l-a botezat Otto, dar apoi s-a răzgândit și i-a zis Hugo.

SUPLIMENT Cocktailuri inspiratie de vara Aperol Spritz

Aperol Spritz este un cocktail servit ca aperitiv în regiunea de nord-est a Italiei. Acolo el este servit în versiunea mai puțin fancy, în pahare normale și cu o măslină verde într-o scobitoare. Este făcut cu prosecco, Aperol și apă minerală. În loc de Aperol se poate folosi Campari și atunci poartă numele de Spritz al Campari. Băutura Aperol a fost creată în Padova în 1919 de către frații Barbieri, dar băutura Aperol Spritz a devenit populară abia prin anii ‘50, ca o alternativă la mixul venețian de vin alb cu apă minerală (șprițul nostru). În afara Italiei, Aperol Spritz a devenit un cocktail extrem de popular abia prin 2018, un an mai târziu fiind desemnat al 9-lea cel mai bine vândut cocktail din lume de către Drinks International.

Whiskey Sour

Iată și un cocktail cu whiskey, unul care are ceva vechime și care este preferatul multor vedete. Whiskey Sour a fost menționat pentru prima dată într-un ziar din Wisconsin, în 1870. Dar se pare că originile sale sunt, de fapt, în Peru, unde ar fi fost inventat de către Elliott Stubb, un marinar englez care și-a deschis un bar în orașul port Iquique, în 1872. Se face cu whiskey (de cele mai multe ori bourbon), zeamă de lămâie, zahăr și, opțional, albuș de ou bătut sau spumă de cocktail. Acest tip de cocktail se numără printre preferatele lui Benedict Cumberbatch și Johnny Depp. De asemenea, Whiskey Sour este „înrudit” cu Pisco Sour, un cocktail de origine peruviană care este tipic pentru bucătăriile din Chile și Peru și care are la bază lichior, suc de lămâie proaspăt, sirop simplu, gheață, albus de ou și bitter Angostura.

Long Island Iced Tea

Atunci când vrei să le încerci pe toate într-un pahar, cere un Long Island Iced Tea. Se face cu votcă, tequila, rom, triplu sec, gin și un pic de cola (în versiunile moderne se pune chiar ceai negru răcit). Inventatorul ar fi Robert „Rosebud” Butt, care susținea că a creat acest cocktail în 1972, la un concurs în care se cerea inventarea unei noi băuturi în care să se folosească triplu. În acea perioadă el lucra la Oak Beach Inn din Long Island, New York. Mare atenție cu acest cocktail, deoarece conține o concentrație mai mare de alcool decât celelalte, având undeva pe la 22% alc. Există și câteva derivate din acest cocktail, care înlocuiesc unul dintre ingrediente cu altceva și ale căror nume spune tot: Grateful Dead, Purple Rain, Black Superman sau Adios Motherfucker.

Vesper Martini sau Arta Măiestriei

Cea mai celebră franciză de filme cu agenți secreți, „James Bond”, este o oază nesecată de elemente care au imbunătățit cultura pop în ultimii 60 de ani. De la vestimentație, la replici rostite de actorii care l-au interpretat pe „007”, până la mașini și, evident, până la celebrul Martini, toate acestea au un loc important în fenomenul cultural de care vorbeam mai sus. Vă invit să facem o incursiune în această nișă. De fiecare data când apare un film „James Bond”, oameni din întreaga lume iau cu asalt încrezători cocktail-barurile locale și comandă cu mândrie: „One Vesper Martini, shaken not stirred.” (agitat, nu amestecat). Pe măsură ce paharul își face drum spre buze, consumatorilor le vin în minte imagini de mașini de lux rapide, modele fermecătoare și o întreagă aventură în care ei sunt personajul principal. Acest cult al ego-ului se duce în cap și la propriu și la figurat de la prima înghițitură, pe măsură ce combinația de Gin, Vodka și Lillet le alunecă pe gât. Aceștia realizează că nu prea se aseamănă cu celebrul agent britanic, se întristează și sorb încet restul băuturii, din cauza faptului că s-ar putea să nu-și mai permit încă un Vesper Martini.

În spatele acestor vise sunt însă niște lucruri fascinante desprinse din realitate. Există nenumărate cărți scrise despre autorul seriei James Bond, Sir Ian Fleming, care analizează detaliile vieții sale, dar și inspirația pentru acest personaj. Una dintre cele mai bune introduceri în universul lui Fleming poate fi găsită în cartea „Shaken” scrisă de Edmund Weil, Bobby Hiddleston și Mia Johansson.

Lui Ian Fleming i-a plăcut dintotdeauna să se înconjoare cu povești fel de fel, mintea lui fertilă găsind romantism chiar și în cel mai monden articol. A croit legende în jurul mașinilor, hainelor, mâncarurilor rafinate, țigărilor și mai ales călătoriilor. Niciuna, insă nu i s-a blocat în minte ca cele care implică băutură. Aceste povești ale cotidianului au devenit semnele distinctive ale romanelor Bond: vodca, de exemplu, ar trebui să fie presărată cu piper pentru a îndepărta impuritățile; bourbonul trebuie amestecat numai cu cea mai limpede apă, rachiul „Napoleon” trebuie evitat cu orice preț și, bineînțeles, un Martini ar trebui să fie agitat, nu amestecat. Avea câte o explicație pentru fiecare tip de băutură, fie ea consumată „pe sec” sau într-o combinație cu alte produse alcoolice și non-alcoolice. Inspirația pentru personajul James Bond i-a venit lui Fleming de la Dusko Popov, un triplu agent din Serbian, cunoscut după numele de cod Tricycle. Fleming îl cunoștea pe Popov, astfel că l-a urmat în Lisabona ca escortă desemnată de MI6. Momentul în care s-a produs scânteia în mintea lui Fleming a fost atunci când la un eveniment din Cazinoul Estoril, Popov a blufat plasând un pariu de 40.000 de dolari pentru a determina un rival să se retragă dintr-o partidă de baccarat. Fleming a folosit acest episod ca bază pentru Casino Royale. Toate acestea aveau nevoie și de o prezență feminină. Numele de Vesper, prima Bond Girl, provine, din latinescul omonim și înseamnă „Seară”. Fleming a motivată această înspirație excelent spunând că această eroină ar fi fost născută într-o seară agitată. De aici și replica „Agitat, nu amestecat”. Și Vesper Lynd are rădăcini în realitate. Aceasta a fost creată pe structura agentei poloneze, Krystyna Skarbek, angajată de Forțele Speciale Britanice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În final, cocktail-ul „Vesper Martini este prima și poate cea mai faimoasă creație alcoolică din universul Bond. Îi este fidel clasicului Martini până într-un punct, deoarece Vesper solicită atât gin, cât și vodcă. Vermutul sec obișnuit al Martini-ului este înlocuit în Vesper cu Kina Lillet, un vin aromatizat infuzat cu chinină, care nu a mai fost produs din în 1986.

Pentru a prepara acest tezaur cultural aveți nevoie de următoarele: 60 ml de London Dry Gin 20 ml de Vodcă 10ml Lillet Blanc (sau Cocchi Americano pentru o versiune mai autentică) Plus, ca garnitură, coajă de lămâie răsucită (lemon twist). Măsurați ingredientele într-un shaker de cocktail și completați cu gheață până la refuz. Se agită energic, apoi se strecoară într-un pahar mat de Martini. Decorați paharul cu lemon twist, pentru a exprima mai bine structura uleioasă a băuturii. A se consuma în timp ce este foarte rece.

eat&Drink  PE GUSTUL NOSTRU  CEVA DULCE

Ce mănâncă un chef? False mituri despre obiceiurile culinare ale bucătarilor.

Mă tot întreabă lumea ce mănânc eu acasă sau ce mănâncă ai mei și dacă sunt răsfățați și de invidiat. În egală măsură, când merg în vizită la cineva, lumea începe să se scuze și să se agite, înainte ca eu să mă așez la masă, de parcă aș f vreun critic de la Michelin. De vină e falsul mit că chefi, mai ales cei ce fac alt tip de bucătărie decât cea tradițională, leșină dacă mănâncă orice altceva decât standardul pe care îl practică în restaurant. De fapt și de drept, realitatea e cu totul alta.

Acasă, bucătarii mănâncă simplu și foarte simplu. E la fel de puțin probabil ca un chef specializat în bucătărie moleculară să mănânce acasă sfere cu lichide esențiale și pulberi aromate, precum e foarte puțin probabil ca un gimnast acrobat să sară de la balcon direct pe stradă când pleacă de acasă. Cum ar veni, nu ne luăm munca acasă, la fel cum multora dintre voi nu vă place să vă luați acasă laptopul de la birou.

Orice chef care face plating sofsticat la muncă își va dori ceva foarte simplu și nepretențios în farfuria de acasă. De preferință ceva ce nu are nimic în comun cu mâncarea de la restaurant. Hai să vă spun care sunt ”plăcerile mele vinovate” și cu ce îmi curm foamea acasă sau la restaurant, în ferestrele infme de timp liber. La muncă mănânc orice, de la shaorma, pizza sau burgeri, până la ciorbe făcute rapid din resturi de ingrediente sau aduse de la mama de acasă. Nu lipsesc improvizațiile de mâncare asiatică, cu fel și fel de sosuri ce nu au nici o legătură cu bucătăria mea. Cu cât e gustul mai puțin obișnuit, cu atât mai bine. Acasă, în schimb, mănânc fructe, salate, legume multe, în principiu mâncare

MĂDĂLINA SÁNTA - CHEF ȘI OWNER RESTAURANT SZIRKA, SF. GHEORGHE

crudă, negătită, simplă, ce compensează zilele în care mănânc shaorma sau șnițele, pentru că organismul la efort mare cere carbohidrați.

Lumea are impresia că dacă ești bucătar mănânci bine mereu, însă puțini înțeleg că după ce gătești 12-16 ore pe zi timp de 4-5 zile pe săptămână, pentru sute de clienți, tot ce îți dorești este să mănânci orice altceva decât ceea ce gătești tu. Sau să nu gătești deloc.

Mănânci când apuci, ce apuci, zici mersi la cam tot ce primești, nu faci mofturi, nu critici mâncarea altuia niciodată și rar, dar foarte rar, gătești pentru tine ceva special, poate doar după ce ai măcar 2 zile de odihnă. Poate nu suntem toți la fel, dar pentru mine mâncarea gătită de alții e cea mai bună și tocmai pentru că știu ce muncă implică, apreciez întotdeauna efortul celui ce gătește. Așa că, dacă vii în vizită, adu și tu ce ai prin frigider, primim cu bucurie!