Lydia Ainsworth

Sparkles & Debris, o reţetă art-pop pentru viaţă

Având ca punct de plecare o colaborare cu autorul muzicii serialului Stranger Tings, Kyle Dixon, Sparkles & Debris, cel de-al 4-lea LP al tinerei muziciene canadiene Lydia Ainsworth, s-a lansat cu puţină vreme în urmă şi marchează renunţarea (parţială) la procesul creativ solitar care i-a defnit identitatea artistică încă de la debut şi nu la primul album mă refer, Right from Real, din 2014, ci la soundtrackul compus de ea acum un deceniu pentru Te Woods, primul flm fnanţat prin Kickstarter ce a avut premiera la festivalul de la Sundance. Până la Phantom Forest (2019), Ainsworth ne-a vrăjit exclusiv cu vocea ei magnifcă susţinută de sintetizatoare, însă pe Sparkles & Debris a simţit nevoia să adauge chitara, basul şi percuţia, asta neînsemnând că structurile melodice au devenit mai convenţionale, ba dimpotrivă, armoniile sale experimentale câştigă în profunzime şi chiar... subversivitate. O astfel de apreciere poate părea deplasată după o audiţie fragmentară sau superfcială a discului ce sugerează o abordare protoTeen-Pop însă Lydia Ainsworth este realmente o artistă ieşită din comun prin inteligenţă şi capacitate de absorbţie şi decantare culturală dacă ne amintim că, încă de la etericul Darling of the Afterglow din 2017, şi-a asumat infuenţe eclectice precum artistul suprarealist René Magritte, flosoful Henri Bergson sau cineastul Stanley Kubrick.

Sparkles & Debris, a cărui temă generală este dorul – dorul de libertate, de dragoste, de inspiratie -, este în parte bazat pe mitul grecesc al lui Arachne, aşa cum a fost descris de poetul Ovidiu în Metamorfozele sale, pe care Lydia Ainsworth îl adoră întrucât simbolizează idiosincratic devoţiunea artistului pentru propria creaţie şi rezistenţa la presiunile sau tentativele de imixtiune exterioare, fe acestea sociale sau... zeieşti. Această fundaţie clasică devine cadru de template pentru future-pop în viziunea neînregimentabilei autoare, care îşi defneşte noul album ca find un... ‘kind of my prescription for life itself—it’s like, the good and the bad, rainbows and tornadoes, and smiling through the tears. Tat’s what that title means to me, and the album kind of encompasses my experiences in life and my observations.’ Dincolo de persona de “preoteasă vrăjitoare” a Art-Pop-ului pe care o proiectează Lydia Ainsworth, seria de incantaţii experimentale ce constituie imersivul Sparkles & Debris fascinează tocmai prin sinceritatea deplină pe care o degajă dindărătul plasticelor fguri de stil născute în imaginaţia cantautoarei. Un must-hear al anului 2021!