8 minute read
VIAȚA ORAȘULUI
Pe final, calendaristic, de vară, ne bucurăm de cel mai important eveniment cultural al Sibiului: festivalul de teatru - FITS. Teatrul, artiștii și publicul cuceresc orașul timp de 10 zile. Chiar dacă pare că nimic altceva nu se mai întâmplă în această perioadă prin oraș, totuși avem și alte posibilități de petrecere a timpului liber.
TRANSILVANIA BALLOON FIESTA
Advertisement
CAELUM MEDITATIO
SHAKESPEARE - BACH HOLZSTOCK FESTIVAL
Magia muzicii și a baloanelor cu aer cald ajunge la Sibiu, în perioada 26 - 29 august, pe câmpul de la intrarea în Ocna Sibiului. Aproximativ 15 baloane cu aer cald vor ridica publicul spre cerul albastru la aproape 1.000 de metri, de unde vor putea admira cele mai frumoase priveliști și asculta muzica live setată de DJ Adrian Eftimie. Pe scurt, vă așteaptă o petrecere unică la înălțime. Cei care-și doresc adrenalină maximă, au ocazia să încerce un salt Bungee Jumping din balonul cu aer cald ancorat. Nici saltul cu parașuta nu e de ratat, fiind disponibil pe întreaga perioadă a evenimentului. Pentru cei mici vor fi ancorate baloane cu aer cald într-o zonă limitată, care vor urca până la între 5 și 30 de metri. Distracția nu lipsește nici de la sol. Bilete pe kompostor.ro.
Când pui laolaltă versuri de Ezra Pound traduse de Radu Vancu, dar și pe baritonul Bogdan Harald și pe Crocodile Paradox la chitară electrică, nu poate rezulta decât un performance muzical cu Claudiu Fălămaș. De neratat marți, 24 august, ora 19, la Grădina BIS.
Unul dintre cele mai așteptate spectacole din cadrul FITS: ”Shakespeare - Bach / Le Main du Temps”, care le aduce pe aceeași scenă pe actrița Charlotte Rampling și violoncelista Sonia Wieder-Atherton, va avea premiera la Sibiu, joi, 26 august, ora 19, la TNRS. Cea de-a șaptea ediție Holzstock Festival va avea loc în perioada 20 - 22 august, la Biserica fortificată din Hosman, Sibiu. Vecinătatea bisericii-cetate din Hosman, dar și priveliștea extraordinară spre Munții Făgăraș oferă un cadru unic pentru desfășurarea acestui festival. La toate acestea se adaugă concertele live ale trupelor Viața de Vie, Robin and the Backstabbers, The Different Class, Wild Child și mulți alții. Bilete pe
entertix.ro.
Cărți de luat cu tine în vacanța de vară
Înainte de plecarea în vacanță trebuie să ne gândim bine ce vom pune în bagaje aşa că, pe lângă crema de protecție solară, costumul de baie și sandalele cele noi, vă recomand să adăugați pe listă și o carte pentru a nu vă plictisi pe plajă sau în camera de hotel. Una dintre cărțile care merită o șansă este De ce iubim femeile, scrisă de poetul, prozatorul și publicistul contemporan cu noi, Mircea Cărtărescu, apărută în 2004, înaintea marelui său succes cu Orbitor. Poveștile savuroase în care Cărtărescu face cunoscute întâmplări ale naratorului i-au permis să cunoască diversele tipologii de femei - femei îndrăznețe, misterioase sau calde - dar, contrar aparențelor, De ce iubim femeile nu este o carte doar pentru reprezentantele sexului feminin care vor avea surpriza de a descoperi un autor galant, un adevărat maestru al cuvintelor și al artei seducției... dimpotrivă, domnii vor savura și ei cu plăcere aceste povești scrise într-o manieră relaxată, ideale ca o lectură ușoară de vacanță.
Un alt roman la fel de pasionant este Omul în căutarea sensului vieții scris de psihiatrul Viktor E. Frankl. Povestea este una cutremurătoare şi îl are în centru pe autor în timpul detenției sale la Auschwitz și în alte lagăre de concentrare. Cartea, devenită bestseller internațional cu peste 10 milioane de copii vândute, deschide cea mai personală perspectivă asupra înțelegerii omului în situații critice, felul în care acceptă trauma și în final, găsește sens în ceea ce trăiește. Cartea „este una dintre marile cărți ale epocii noastre. În mod normal, dacă într-o carte există un singur pasaj, o singură idee suficient de puternică încât să schimbe viața cuiva, atunci cartea aceea merită citită, recitită și își merită pe deplin locul într-o bibliotecă” (Harold S. Kushner).
A treia carte pe aţi putea să o puneți în bagaj este …Să ucizi o pasăre cântătoare scrisă de Harper Lee în anul 1960. Este un roman ușor de citit însă cu o poveste brutală, autorul abordând curajos probleme garve ale societății precum rasismul sau conflictele sociale. Acestea sunt transpuse din perspectiva unei fetițe, Scout Finch, martoră la întâmplările dramatice dintr-un mic orășel sudist atunci când un bărbat de culoare este acuzat că a violat o femeie albă. Tatăl naratoarei, desemnat ca avocat al apărării, trebuie să țină piept unor prejudecăți și, din acel moment, Scout și fratele ei Jem sunt atrași într-o succesiune de evenimente care le depășesc înțelegerea. Vei fi martor la maturizarea personajelor, inocența copiilor care se va transforma treptat în zbuciumata adolescență. ...Să ucizi o pasăre cântătoare este o carte ce nu trebuie ratată, autorul reușind să creeze o poveste bulversantă care te poartă pe cărările copilăriei într-un mod extraordinar de serios şi de... matur.
JANIVA MAGNESS
Nominalizată la Grammy şi câştigătoare a şapte Blues Music Awards din 26 de nominalizări într-o carieră jalonată de 15 albume şi, deseori, de zece ori mai multe concerte susţinute... în câte un singur an(!), Janiva Magness reprezintă una dintre cele mai strălucitoare şi valoroase artiste din Blues-ul contemporan. În 2021 se împlinesc trei decenii de la debutul ei discografic cu More Than Live însă povestea de dragoste dintre Janiva Magness şi acest gen muzical a început mult mai înainte, într-un context deloc idilic sau romanţios. Sunt destui bluesmani profesionişti care transmit cu har tristeţile şi neliniştile încapsulate în Blues dar Janiva Magness este unul dintre cei care au trăit la propriu toate aceste stări şi sentimente, şi asta îi conferă o autenticitate inegalabilă. Cu ambii părinţi sinucigaşi, o copilărie petrecută în 12 case de plasament, violenţă, incest, bullying, viol... maturizarea în cazul Janivei a fost completamente ieşită din tipare, şi despre asta a scris deja cu brutală sinceritate în autobiografia ei Weeds Like Us. Blues-ul a intervenit însă în mod miraculos în viaţa acestei minunate cântăreţe şi, de la prima întâlnire, i-a rămas pentru totdeauna în suflet, la bine şi la rău. Pentru mine, dialogul cu Janiva Magness a fost realmente un privilegiu.
“There’s no question for me that it absolutely begins and all of it ends with the Blues”, spuneai cu ceva vreme în urmă. Cum de rădăcinile tale se regăsesc atât de adânc în Blues? În adolescenţă ai fi putut fi tentată de alte genuri muzicale în vogă atunci.
Nu am înţeles nimic din Blues când eram tânără, asta pot spune în momentul ăsta privind în spate, peste umăr. Dar acum înţeleg. Blues-ul este forma cea mai brută, cea mai simplă, de muzică. Un bărbat sau o femeie, cu o chitară, care îşi cântă adevărul. Adevărul vieţii lor, al experienţei lor. Realitatea, tristeţea, furia, bucuria, sărbătoarea. Când Freddie King cântă “What are you going to do when the welfare turns its back on you?”, o piesă grozavă... eu înţeleg. Mi-am descoperit o conexiune de netăgăduit cu această muzică în forma ei cea mai neşlefuită. Double Trouble, Otis Rush... i-am înţeles! Am priceput ce şi despre ce este Blues-ul. Şi n-a contat pentru mine ce culoare avea pielea unuia sau altuia, n-a existat niciodată vreo barieră în mintea mea. Ce era important atunci şi rămâne la fel de important pentru mine şi acum este adevărul din cântece şi din interpretare, autenticitatea experienţei, ştii? Cred că adevărul se găseşte în cea mai pură formă a sa în muzica Blues tradiţională. În tinereţe
aveam nevoie cu disperare de o asemenea conexiune, eram disperată, iar Blues-ul a reprezentat un dar. Unii chiar îl numesc ‘darul disperării’. Acum îl văd astfel dar atunci a fost o experienţă oribilă să fiu atât de disperată. Disperată după o legătură sufletească, disperată după recunoaştere, disperată după dragoste, disperată după bunătate omenească. Şi deodată a apărut... această muzică! M-am simţit parte a ei! Şi experienţa acestei legături – pe care n-am înţeles-o deloc la vremea aceea – m-a făcut să o vânez. Am urmărit-o... aş fi făcut orice să intru în cluburi şi să ascult acea muzică. Habar n-aveam cine e Otis Rush până când nu l-am auzit şi ştiam doar foarte puţin despre cine e B.B. King, pe care l-am ascultat pentru întâia oară în acelaşi an. De asta continui să îmi doresc performanceuri live... după ani, vânătoarea acestei experienţe s-a transformat întrun drum profesional. Am avut ca mentori oameni care m-au învăţat un lucru foarte important... să dau întotdeauna într-un performance o parte din mine însămi, o parte adevărată, autentică, să dau voie publicului să aibă acces la ceva din mine. Dacă mă aştept ca oamenii să plătească, la naiba, trebuie să le ofer şi eu ceva! Ceva autentic! Şi, dacă nu faci asta, nu ştiu ce cauţi pe scenă. Eu o fac.
JM @ Grammy Museum ( L.A.) Janiva, dincolo de Blues, am o nedumerire legată de preferinţele tale eclectice fiindcă ascultându-ţi albumele detectez influenţe extrem de diverse. Ce muzică asculţi în timpul liber, când eşti, de exemplu, în maşină sau la shopping?
Janiva Magness & B.B. King Ei bine, deseori, ascult muzică Soul veche. Am norocul să deţin colecţii de înregistrări ale altor oameni care au colecţionat muzică, printre care se găsesc multe chestii obscure, regionale, single-uri, înregistrări ale emisiunilor de radio ale unor DJ din Detroit cu artişti de Blues, R&B sau Soul. Ascult de asemenea şi Maria Callas... este singura muzică de operă pe care o ascult, pentru că nu sunt sunt pasionată de operă, doar îmi place vocea ei. Asta nu înseamnă că nu ascult muzică clasică, dar de un anume fel. Îmi place de exemplu un grup de muzică spaniolă, Hespèrion XX, care cântă o muzică foarte, foarte veche. Prima oară când l-am ascultat eram prinsă în traficul din L.A. şi am avut senzaţia că sunt întrun joc video... am început să lăcrimez, după care am izbucnit în plâns, de a trebuit să trag pe dreapta. Atunci mi-am zis “Ce naiba?”... dar am oprit maşina şi am plâns până s-a terminat bucata muzicală. După ce mi-am revenit, am pus mâna pe un pix şi mi-am notat playlist-ul, şi, evident, mi-am cumpărat apoi CD-ul. Deci ascult tot felul de muzici care îmi aduc aminte aproape fiecare de câte ceva. [...]
