EDM

SAGA şi UNTOLD... avem de ales!

Deşi au venit prea târziu pentru Neversea, măsurile de relaxare luate odată cu sosirea sezonului estival au permis totuşi reluarea festivalurilor de muzică iar fanii EDM din întreaga ţară, vaccinaţi sau testaţi, se vor putea bucura în curând de două evenimente de o amploare extraordinară care se anunţă cu adevărat memorabile. Asta e vestea excelentă. Cea proastă, daca nu posedaţi cumva calitatea de a vă dedubla, este aceea că trebuie să alegeţi unul dintre ele fiindcă sunt organizate în acelaşi weekend: 10-13 septembrie.

Unul este deja tradiţionalul şi popularul festival UNTOLD, organizat la Cluj-Napoca, despre care sunt convinsă că ați auzit până acum destule în caz că nu ați și luat parte la una sau mai multe dintre edițiile anterioare. Prima a avut loc în 2015 şi seria a continuat neîntreupt până în 2020 când știm cu toții că nicio manifestare artistică cu un public atât de mare nu a fost permisă. Anul acesta, în perioada 9-12 septembrie, a 6-a ediție Untold îi numără printre performeri pe David Guetta, Martin Garrix, Dimitri Vegas & Like Mike, Steve Aoki, Afrojack, Above & Beyond, Lost Frequencies, DJ Snake, Benny Benassi, Martin Solveig, Quintino, Parov Stelar, The Script, dar pe și rapper-ul american Tyga precum și pe DJ-iţa belgiană Amelie Lens, cei din urmă aflându-se pentru prima dată în România. Organizatorii Untold au oferit celor care și-au luat bilete pentru ediția anulată din 2020 șansa de a le folosi anul acesta într-un mod foarte simplu, să își confirme biletul, nimic altceva! Celălalt mare festival EDM este newcomer-ul SAGA, organizat de doi dintre liderii industriei mondiale de gen, ALDA şi Insomniac, ce va avea loc la București, anul acesta parcul Izvor găzduind chiar ediția inaugurală. Da, așa este! SAGA Festival este cel mai nou eveniment EDM, care promite o nouă formulă de experiență iubitorilor de muzică electronică și care va avea loc în perioada 10-12 septembrie. Pe scena principală SAGA Festival vor urca Alan Walker, Clean Bandit (DJ Set), Don Diablo, John Newman, Mike Williams, Morten, Nervo, Regard, Salvatore Ganacci, Sigala, Tiësto, Timmy Trumpet, Topic, Vini Vici, W&W. Dacă nu o duceți bine cu banii după vacanţă dar vă doriţi să vă distraţi la SAGA Festival, organizatorii vă dau posibilitatea de a achiziționa biletele în patru tranșe lunare. Trebuie să recunosc, dacă nu mi-aș fi luat deja biletul pentru Untold, m-aș fi numărat fără îndoială printre petrecăreții de la SAGA!

David Guetta Alan Walker

Iată, așadar, două evenimente EDM de mare anvergură, unul cu vechime și altul nou-nouț, la care puteți lua parte dacă sunteți fani ai acestui tip de muzică... și nu numai. Grăbiți-vă să UNTOLD 9-12 septembrie alegeţi, biletele se epuizează SAGA FESTIVAL 10-12 septembrierepede, în cazul ambelor!

LADY GAGA O stea ce nu pare a fi căzătoare

Globul pământesc e împărțit în două categorii de oameni... dacă cei devotați câtorva genuri de muzică consideră că un artist ar trebui să rămână pe o linie constantă în ceea ce privește stilul muzical, cea de-a doua categorie face slalom în aplicațiile de streaming și spune bun venit oricărei conversii a unuia dintre artiștii pe care îi admiră. Dacă faceți parte dintre primii, Lady Gaga nu e omul vostru.

Artificii, mișcări ample, strălucire, tunete și fulgere pe un pat de cristal. Minimalizat în câteva cuvinte neînsemnate la privirea parcursului cameleonic al artistei, a noastră ‚Lady’ se joacă cu sufletele fanilor la fiecare apariție. Pe raftul principal din sufrageria artistei domnesc șapte albume în care a experimentat, a recreat, rearanjat, împărtășit și pus creativitate cu carul. Trecem și noi fugitiv prin ele...

Anul 2008 a avut ca sunet de fundal piesa Just Dance. Jucăușă și dansantă, aceasta încununează o eră a MTV-ului subliniată cu luciu de buze și paiete. Îndemnându-ne la uitarea anxietăților zilnice, piesa i-a deschis cariera artistei și a făcut intrarea albumului The Fame. O combinație de electropop, synth-pop și dance-pop în care Gaga aduce în prim plan, fără jenă, teme precum sexul și identitatea sexuală, banii, drogurile.

A urmat o extensie a albumului intitulată The Fame Monster. S-a pus pop, niște disco, puțin rock gothic și un praf de glam pentru a descrie partea întunecată a faimei poreclită simpatic monstru. Întunericul a domnit și în imaginea artistei, dar și în videoclipuri. Amintim, bineînțeles, din acest album, Bad Romance, Alejandro, Telephone (alături de magnetica Beyoncé) și Dance in the Dark.

Succesul anului 2011 stă în meritele albumului Born This Way, pe care l-aș descrie drept sincer și răvășitor. În deschidere se aud clopote bisericești, un beat house combinat cu disco, techno și funk pe piesa Marry the

Night. Se continuă cu piesa de titlu, care susține egalitatea între oameni, indiferent de sexualitate, culoare sau credință, iar se jonglează cu ritmuri puternice de electropop, synthpop, house, R’n’R, operă și chiar o piesă mariachi (Americano).

Artpop, lansat în 2013, albumul plin de tempouri rapide este un drum presărat de mult techno, R&B și disco, în care Gaga afișează intenționat lipsă de maturitate. Deși a preluat ca referințe de la pictura lui Botticelli, Nașterea lui Venus, la subiecte precum feminismul, materialul discografic e conceput pentru a oglindi o noapte de club. 2014 a venit cu disonanțe, acorduri complexe și mult feeling, pentru că Lady Gaga ne-a lăsat să îi explorăm vocea matură pe ritmuri de jazz. Albumul Cheek to Cheek reprezintă începuturile unei colaborări neașteptate cu interpretul de jazz Tony Bennett. Cei doi au interpretat pe album piese nemuritoare, în scopul de a le face cunoscute generației tinere. Pentru acest album, Gaga și-a făcut temele și și-a dorit o voce de jazz autentică, iar ca inspirație i-a stat, pe tot parcursul înregistrărilor, Amy Winehouse.

Joanne, albumul lansat în 2016, este tot despre vocea plină, joasă și suculentă a lui Gaga, pe care și-a pus-o în valoare cu nuanțe de country, soft rock și dance-pop. Întregul material poate fi descris ca fiind curat și aerisit, reprezentând o scrisoare deschisă despre emoțiile pe care le pune viața la încercare.

Chromatica (2020) este o declarație a iubirii artistei pentru muzica electronică dance-pop și o reîntoarcere la o imagine extravagantă specifică Gaga, de această dată una mai aproape de estetica cyberpunk. Pe acest material s-au întâmplat de asemenea și colaborări cu Elton John, Blackpink și Ariana Grande.

Cheek to Cheek again cu Tony Bennett.

Întorcându-ne la un moment de rotație de 360 de grade, succesul artistei Lady Gaga alături de Tony Benett în colaborarea intitulată Cheek to Cheek, și aici vorbim chiar și de un premiu Grammy, nu a stat doar în vocile și genialitatea artiștilor, cât și în legătura de prietenie dintre cei doi. Coordonați muzical și sufletește de aceleași ritmuri, se șușotește că cei doi creează din nou împreună, încă din 2018.

Așteptarea vine însoțită de și mai mulți ghimpi, având în vedere că albumul ar putea reprezenta ultimul material semnat Tony Bennett, artistul în vârstă de 94 de ani suferind de Alzheimer. Devenind și o apropiată a familiei, Gaga a fost pusă la curent încă din 2016 de starea legendarului artist și a ținut să îi fie alături.

Tony Bennett, o figură paternă și un mentor pentru Gaga. Asemenea muzicii și look-urilor sale, artista a trecut de-a lungul vremii printr-o serie de schimbări și momente tulburătoare și a recunoscut că perioada jazz-istică și prietenia sinceră pe care Tony i-a oferit-o au readus-o într-o stare pozitivă. Mai mult decât atât, se simte măgulită de ideea că marele artist o consideră o voce înnăscută de jazz.

Lady Gaga și Tony Bennett reuniți pe aceeași scenă... “One Last Time”. După concertul lor MTV Unplugged din 2 iulie, august îi va aduce lui Tony Bennett vârsta de 95 de ani și două concerte susținute cu protejata sa, pe 3 și 5 ale lunii, în New York, la celebrul Radio City Music Hall, în care va avea șansa de a transmite acceași emoție în interpretările sale, pentru că, așa cum a declarat și familia artistului, atunci când cântă, e vechiul Tony. Cat despre Lady Gaga, o vom revedea, dar ca actriță, în multașteptatul House of Gucci, Biopic-ul realizat de Ridley Scott ce va avea premiera la noi la finele lunii noiembrie.

Cheek to Cheek again cu Tony Bennett

În vara lui 1981, aproape simultan cu lansarea MTV, Duran Duran, grupul de New Wave fondat de clăparul Nick Rhodes împreună cu John Taylor a intrat flamboaiant în atenția publicului prin fetișistul videoclip al singleului Girls on Film, conceput ca un produs Pop culture erotic destinat difuzării în cluburile de noapte și pe canalele Pay TV, dar popularizat la nivel global într-o versiune autocenzurată prin intermediul nou apărutei televiziuni muzicale. De aici, traseul uneia dintre cele mai bine vândute trupe din istoria muzicii (peste 100 de milioane de unități), ajunsă favorita Prințesei Diana și posesoare a unei stele pe Hollywood Walk of Fame, care practic și-a concentrat succesul pe durata primilor 5 ani, a rămas în subconștientul public datorită unor mega-hituri precum Hungry Like the Wolf, The Wild Boys, Reflex ori tema James Bond A View to a Kill. Iar meritul pentru succes îi aparține în cea mai mare măsură lui Nick Rhodes prin crearea identității muzicale unice a DD cu sintetizatoarele lui analogice, prin insistența cu care a militat în direcția promovării prin intermediul videoclipurilor, dar și ca autor al unora dintre textele pieselor.

După 40 de ani și o carieră în care, în paralel cu proiectul ‘comercial’ Duran Duran, a explorat zone mai stranii ale muzicii electronice prin proiectele (acum) obscure Arcadia, The Devils și TV Mania - asociat în diverse formule cam cu aceiași muzicieni care gravitau în jurul DD -, Nick Rhodes a format în 2018 un duo inedit, în stil Dead Can Dance, cu violonista, vocalista și artista vizuală Wendy Bevan și, relativ recent, au lansat

ASTRONOMIA II: THE RISE

OF LYRA, al doilea disc dintr-o serie monumentală care reunește 52 de compoziții cinematice inspirate de Univers, planul de la bun început fiind acela de a scoate 4 albume de cate 13 piese fiecare ca parte a proiectului Astronomia, primul fiind The Fall of Saturn, făcut public cu ocazia echinocțiului de primăvară. The Rise of Lyra, inspirat de povestea lui Orfeu și Euridice, va fi urmat

NICK RHODES, între Girls on Film și Astronomia de albumele născute toate în pandemie ce urmează a fi lansate în timpul echinocțiului de toamnă și a solstițiului de iarnă. “Wendy and I realized - ironically - that one of the things that was most important for us was to keep going, and to keep making things, and not to stop, and not to take a break, because creativity, or putting things out, making things, is certainly what makes me happiest.“ Înseamnă Astronomia și colaborarea cu Wendy Bevan că Nick Rhodes a abandonat Duran Duran și Electro-Popul accesibil publicului larg? Nici pe departe, atâta vreme cât în mai s-a lansat Invisible, single de pe noul album al trupei, Future Past, realizat cu ajutorul unor ‘grei’ ca Mick Ronson sau Giorgio Moroder și anunțat pentru octombrie 2021.

POP. ROCK. SIMFONIC Playlist-ul lui august

De la surprinzătoarea abordare simfonică a lui Moby până la estetica grunge a Oliviei Rodrigo și sonoritățile actuale ale interpretei R&B Doja Cat, playlist-ul lunii august ne oferă albume proaspete, gata de savurat pe laptop-uri, casete(!) sau vinyl.

MOBY Reprise

Moby, muzicianul american ce a schimbat percepția publicului asupra muzicii electro-ambientale, își adună hit-urile din ultimii 20 de ani, reinterpretându-le în stil simfonic alături de Budapest Art Orchestra. Sub bagheta originalului dirijor Joseph Trapanese, creațiile lui Moby își relevă laturile intime, oferindu-ne șansa de a le retrăi în mod inedit, augmentate totodată și de colaborarea cu voci de renume ale jazzpop-ului (de la Gregory Porter până la veteranul Kris Kristofferson). De altfel, împachetarea hit-urilor sub forma unor reinterpretări curajoase se dovedește a fi o alternativă viabilă la veșnicele colecții de tip Greatest Hits, Reprise oferindu-ne o ingenioasă privire de ansamblu asupra unuia dintre cei mai originali muzicieni ai genului.

DOJA CAT Planet Her

După ce a anunțat revival-ul disco la începutul lui 2020 cu al său hit tributar esteticilor șaptezeciste, Say So, Doja Cat întâmpină vara lui ’21 cu LP-ul compus și lansat din dorința sinceră de a-și găsi propria identitate artistică. Folosindu-se cu ingeniozitate de platformele social media, artista americană pare că nu compune muzică doar cu scopul de a fi ascultată, ci oferă publicului adevărate coloane sonore ce însoțesc meme-uri și videoclipuri scurte, ideale pentru a fi urcate pe Instagram sau TikTok. Urmând trendul creațiilor discografice ale popului mainstream, Planet Her ne pune la dispoziție sonorități R&B puternic ancorate în prezent, cu riscul de a se pierde totuși în masa de lansări ce aderă la aceeași estetică audio-vizuală.

OLIVIA RODRIgO Sour

Cu ale sale sonorități alternative, synth-pop și punk, materialul de debut al tinerei Olivia Rodrigo oferă o călătorie prin lumea problemelor adolescentine, tratate cu ironie și maturitate, însoțite totodată de ritmuri de tobă alerte și chitări cu distors. Interesantă este și ancorarea vizuală a LP-ului în filme-cult ale genului horror (cu precădere Jennifer’s Body și Carrie, faimoasa ecranizare a romanului lui Stephen King), dar și în estetica grunge-ului (unde Rodrigo aduce un tribut albumului de referință al genului, Live Through This, al legendarei trupe Hole). Astfel, o nouă generație de tineri anxioși și fără puncte de reper în divertismentul mainstream își poate în sfârșit găsi consolarea în abordarea Olivei, o nesperată stea a curentului alternative.

„FREE GUY” Şi personajele din jocuri video sunt oameni

Noul film al lui Ryan Reynolds, „Free Guy”, pare să fie un mix din tot ce a făcut în

ultima vreme. Este un film de acțiune, o comedie romantică, dar și un film cu supereroi. Doar că totul se întâmplă într-o lume virtuală, cea a unui joc video, unde oamenii vin pentru a-și îndeplini fanteziile, fără a ține cont de sentimentele și integritatea corporală a personajelor din joc, a acelor NPCs (non-player character).

Sinopsis-ul sună astfel: Guy (Ryan Reynolds) este un casier bancar a cărui fiecare zi din viață arată aproape la fel. Lumea în care trăiește este una în care n-are nicio putere, iar rolul său pare unul fără nicio însemnătate, fiind mai mult un personaj de decor. Asta până când într-o zi își dă seama de acest lucru: că este, de fapt, un personaj secundar și fără importanță dintr-un joc video, destul de brutal și de sângeros, denumit „Free City”. Datorită unui cod dezvoltat de programatorii Millie (Jodie Comer) și Keys (Joe Keery) și inserat în „Free City” de creatorul jocului Antoine (Taika Waititi), Guy devine conștient de faptul că lumea lui este un joc video și ia măsuri pentru a se transforma radical, într-un supererou. Astfel, el se lansează într-o cursă contra cronometru pentru a salva jocul, înainte ca dezvoltatorii să îl închidă și astfel să aducă apocalipsa în Free City.

Bineînțeles, realitățile se întrepătrund. Când personajul lui Reynolds devine conștient de ce se întâmplă cu adevărat în jurul său și preia accidental puterea unui „player one”, își dă seama cine dorește să fie cu adevărat abia după ce o întâlnește pe Molotov Girl (Jodie Comer), avatarul programatoarei Millie, și se îndrăgostește de aceasta.

De aici încolo totul se transformă într-un film cu supereroi, jocuri video, scene de acțiune absurde și amețitoare, dar, la bază, rămâne un film siropos despre puterea dragostei de a ne schimba și de a ne face să ne simțim cu adevărat vii - lucru recunoscut parțial și de Reynolds și regizorul Shawn Levy.

Pe lângă acțiune și povestea de dragoste, un alt ingredient important al filmului este și umorul. Acesta nu este asigurat doar de Ryan Reynolds, dar și de Taika Waititi, care-l interpretează pe personajul negativ Antoine, creatorul jocului. Pentru cine este familiar cu rolurile lui Taika, nu mai trebuie nicio explicație. Dar Levy surprinde cel mai bine ce aduce Taika în „Free Guy”, el spunând că i-a oferit mână liberă în a-și compune rolul, dar și că acesta este unul dintre cei mai buni improvizatori cu care a colaborat, iar în trecut el a mai lucrat și cu Robin Williams și Ricky Gervais. „Free Guy” are premiera pe 13 august, iar tu nu ai niciun motiv să nu vezi acest blockbuster pe marele ecran.

Filmele independente leagă generații

Finalul verii vine la pachet atât cu nostalgia ultimelor zile călduroase dar și cu o serie de filme de calitate pe care le poți urmări alături de familie și prieteni pe marile ecrane. De la filme de acţiune, comedii, drame, dar şi filme premiate la Festivalul de Film de la Cannes, luna august ne aduce numeroase pelicule independente de neratat. Aşadar, dacă săptămânile acestea nu vă prind la plajă, la munte sau într-o destinație îndepărtată de pe glob, următoarele povești unice vă aşteaptă în sala de cinema. Pentru că filmele bune se văd pe marele ecran!

„NOWHERE SPECIAL” (2020, r. Uberto Pasolini)

„Nowhere Special”, cu James Norton, Daniel Lamont, Eileen O'Higgins, Valerie O'Connor, Valene Kane, este o poveste tandră a unei vieți care se încheie și a alteia care începe. Filmul în care James Norton oferă o performanță emoționantă în rolul unui tată care se confruntă cu o boală terminală a avut premiera mondială la Festivalul de la Veneția în 2020. John (James Norton) este un tată singur, discret și iubitor. El îi pieptănă părul copilului în vârstă de patru ani și îi citește povești înainte de culcare în fiecare seară... dar John este bolnav în fază terminală și trebuie să găsească un nou cămin pentru băiețelul său. Este o poveste ce înduioșează până la lacrimi. Protagonistul știe că cel mic va păstra ultimele amintiri din timpul petrecut împreună și mai știe, de asemenea, că Michael este singura realizare reală a vieții sale. Găsirea unei noi familii care

să îl adopte și să aibă grijă de băiat înainte de a

muri îl va asigura, într-un fel, că totul are un sens. Dar cum ia în final această decizie?

„FALLINg” - „ALI(E)NARE” (2020, r. Viggo Mortensen)

Onest, crud, tandru și emoționant în același simp, debutul în regie al cunoscutului actor Viggo Mortensen este unul dintre filmele must-see în august. Drama daneză cu Viggo Mortensen, Lance Henriksen, Laura Linney, Hannah Gross s-a văzut în avanpremieră la TIFF, în secțiunea Supernova. „Falling” este, așa cum îi spune și titlul românesc, despre alinare, alienare, dar mai ales despre iertare. Cineastul Mortensen aduce pe ecrane povestea a două generaţii ce nu

pot exista una fără alta: tată și fiu, trecut și prezent, răni deschise și moduri diferite de a

vedea viața. John (Viggo Mortensen) locuiește cu partenerul său Eric și fiica lor adoptivă în California iar când bătrânul lui tată Willis (Lance Henriksen), suferind de demență și aflat în căutarea unui loc pentru a se retrage, vine în vizită, cele două lumi diferite ale acestora se întrepătrund. „Ali(e)nare” vorbește despre o relație dificilă, cu un trecut dureros, o încercare de împăcare și iertare după mulți ani în care cei doi n-au reușit să se înțeleagă.