Zile și Nopți Sibiu | 1-15 Septembrie 2024

CHESTIONAR DE #SIBIU: ANDRA URDEA

JAZZ: SIMONA MAXIM

TENIS: MARIUS VECERDEA

salut, sibiu

Răzvan SĂDEAN, redactor

”Prefer să mor de pasiune decât de plictiseală”

Despre tinerii din noua generație se spun multe. Că petrec îngrijorător de mult timp în fața ecranelor. Unele studii arată că atunci când nu-și petrec timpul pe telefon, tinerii își verifică notificările la fiecare câteva minute. Că sunt crescuți într-o lume care se deschide printr-un click. Asta arde etape și poate elimina din proces gândirea critică aducând în prim-plan o falsă impresie de cunoaștere absolută. Că trăiesc tot mai pregnant senzația de singurătate. Pe spațiile de joacă de altădată se află acum alte blocuri sau stau parcate mașini. Că au de-a face de timpuriu cu incertitudine și anxietate. Lumea se schimbă tot mai rapid, iar imprevizibilul este tot mai greu de îmbrățișat. Că nu mai au valori, repere și cultură generală. Ca orice generație sunt mai atenți la ceea ce se întâmplă acum decât la ceea ce s-a întâmplat cu ani sau decenii în urmă. Că nu au hobby-uri și pasiuni, că nu știu ce să facă în timpul lor liber. Hobby-urile sunt esențiale, mai ales în anii copilăriei și adolescenței, pentru că se concentrează în jurul ideilor de ”a face”, ”a realiza” sau ”a crea”. Că multe din aceste probleme sunt o cauză a impactului tot mai mic pe care sistemul de învățământ îl are asupra tinerilor.

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit nr. 15 (437) | 01 - 15 septembrie

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu

 /zilesinoptiSibiu

 zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti

revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi: Distribuție: 0743 56 66 60

De astfel de idei alarmante despre tineri dăm la fiecare pas. În schimb, programele educaționale care reușesc să le insufle pasiuni și valori, să le dezvolte creativitatea și empatia, adică să-i transforme în ”generatori de bine”, au parte de mai puțină expunere. Un astfel de proiect e Pune mâna pe chitară care de 10 ani organizează festivalul Sibiu Guitar Meeting. A început în 2015, când în Piața Mică s-au adunat 200 de tineri pasionați de chitară să cânte împreună. Muzica și chitara au fost pretextul ideal să lege prietenii, să transforme ”zdrăngănitul” la chitară într-un hobby pe viață, să-și dezvolte cultura muzicală și generală, gândirea critică și puterea de introspecție, săși îmbunătățească tehnica, să se exprime liber și autentic în fața unui public. La cea de-a 10-a ediție sunt așteptați 1.000 de chitariști din toată țara. Proiectul nu-și propune să-i transforme pe toți acești tineri în viitori chitariști, ci să-i educe să investească pasiune în profesie și în hobby-uri. ”Prefer să mor de pasiune decât de plictiseală”, e una din vorbele celebre care ne-a rămas de la pictorul Vincent van Gogh.

Publisher: Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Vânzări - Distrubuitie: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Denisa Ciocoiu | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor: Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

OMUL CU DISCURILE

Bill Laurance & The Untold Orchestra

DESIGN/ARHITECTURĂ

Cămin pentru sportivi cu cantină în Cârța, județul Sibiu

din Sibiu

să mor de pasiune decât de plictiseală”

Totul se termină cu noi

SIBIU GUITAR MEETING . . 20

în Muzeul ASTRA va avea loc cea de-a 10-a ediție

Eat&Drink

Viața orașului...

Ne luăm rămas-bun de la încă o vară memorabilă în care Sibiul s-a topit sub arșița soarelui, dar și sub maratonul fără nicio pauză al evenimentelor culturale și sportive. Dacă primăvara avem ghioceii, toamna avem Târgul Olarilor din Piața Mare. Așa află întreg orașul că toamna e aici. Și nu e timp de nicio astenie pentru că festivalurile se țin lanț. Iată recomandările noastre pentru începutul lunii: 1-15 septembrie. Cu agenda completă și cu informații pe larg vă invităm pe zilesinopti.ro/sibiu.

FestiVALUL eNesCU LA sibiU

Șase tineri artiști desăvârșiți vor fi protagoniștii unor recitaluri extraordinare desfășurate în perioada 1-21 septembrie, la Filarmonica sibiană în cadrul Concursului Enescu 2024. În 1 septembrie, ora 19, în lumina reflectoarelor muzicale vor străluci trei artiști: pianista israeliană Alexandra Segal, violonista Maria Marica și violonistul luxemburghez Benjamin Kruithof. Pianistul român stabilit la Londra, George Todică, și violoncelistul Constantin Borodin, născut la Chișinău și discipol al maestrului Marin Cazacu, vor continua regalul muzical în 15 septembrie, ora 19. Daria Parkhomenko, o tânără pianistă rusă de origine română, una dintre cele mai promițătoare talente ale generației sale, încheie seria de concerte din cadrul Festivalului Enescu la Sibiu în 21 septembrie, de la ora 19.

CreAtiVe bUZZ

Piața Mică va găzdui în weekendul 13-15 septembrie, cea de-a 35-a ediție a Micului Târg Creativ. Pe vizitatori îi așteaptă 40 de artiști și artizani, zonă food, ateliere creative, cauze sociale, demonstrații live, muzică live, relaxare cât cuprinde și stare de bine.

WeiNLAND

Ars sACrA

A doua ediție a evenimentului desfășurat sub moto-ul ”Adevărul aduce pace” va avea loc între 14 și 22 septembrie. În nouă lăcașe de cult din Sibiu vor avea loc expoziții, concerte, tururi ghidate în patru limbi diferite, lansări de carte și ghidaje în biserici și în sinagogă.

Festivalul care animă Orașul de Jos de-a lungul de-a lungul întregului sezon de vară ajunge la final. În weekend-ul 6-7 septembrie, Weinland: sounds and flavours of Sibiu 2024 își scrie cel de-al patrulea și ultimul capitol din acest an pe strada Turnului. Festivalul scoate comunitatea orașului în stradă și îi unește pe oameni în jurul mesei și a preparatelor gastronomice locale și extrem de gustoase. Nu au cum să lipsească nici de această dată muzica, dansul și distracția.

Ce ne place și ce nu ne place

la mâncatul în oraș

Când ești de-al locului te întrebi de ce-ai mânca în oraș. Motivele sunt multe: nu mai locuiești cu părinții, ți se face foame când ești la job, te iau toate poftele când ieși seara în oraș cu prietenii etc. Dintr-un motiv sau altul, fiecare mănâncă mai des sau mai rar în oraș. Eu o pățesc foarte des, mai ales din lene, așa că din experiențele mele culinare de până acum am tras câteva concluzii.

Ne place

 Ne place că în Sibiu există o diversitate culinară tot mai mare. Aproape 20 de bucătării internaționale am numărat. O călătorie în farfurie prin China, Japonia, Austria, Portugalia, Coreea sau Ungaria.

 Ne place că de câțiva ani buni deja sibienii au înțeles, în sfârșit, că a mânca în oraș nu e sinonim cu a mânca în Piața Mare sau Mică. Așa că au apărut tot mai multe restaurante și în afara zonei centrale.

 Ne place că în ciuda rapidității cu care se deschid și se închid restaurantele în Sibiu, există și unele cu o istorie lungă și respectabilă. Sunt locurile alea pe care le alegi ori de câte ori vrei să mergi la sigur.

 Ne place că avem tot mai multe restaurante mici, în centru și prin cartiere, cu un concept și un meniu care ies din tiparul restaurantelor clasice. Aici încă descoperi că bucătăria mai înseamnă și pasiune, nu doar profit.

Nu ne place

 Nu ne place că mai toate restaurantele au în meniu cam aceleași preparate: pizza, paste, ciorbe și fripturi. Ori bucătarii dau dovadă de lipsă crasă de imaginație, ori patronii nu vor să-și riște afacerea.

 Nu ne place că în restaurantele de tip împinge tava mâncarea e grasă, scumpă și cam fără gust. Greu găsești o ciorbă care nu e dreasă cu smântână și ou. Dacă o găsești, sigur e zeamă chioară cu legume.

 Nu ne place că prețurile sunt gândite aproape exclusiv pentru portofelele turiștilor. Un sibian cu un salariu mediu poate număra pe degetele de la o mână de câte ori își permite să mănânce în oraș pe lună.

 Nu ne place că falsa prețiozitate a restaurantelor din zona centrală și prețurile nerealiste împing tot mai mulți oameni înspre mâncarea fast-food. Mai ales acum că un brand celebru a ajuns pe Bălcescu.

Nicolae Tătaru atacantul sibian devenit simbol al fotbalului românesc

Numele Tătaru a intrat în istoria fotbalului românesc datorită fraților Nicolae, născut în 1931 la Sibiu și Gheorghe, născut în 1948 la București. Familia lor era una de militari, așezați la Sibiu, tatăl lor fiind director în cadrul Armatei. Nicolae, cunoscut și drept Nae, și-a făcut junioratul la Locomotiva Turnu Severin, între 1949 și 1952, iar înainte de a semna cu Steaua (pe atunci CCA București) a jucat o scurtă perioadă la echipa secundă a acesteia, Armata Craiova.

Purtător al tricoului cu numărul 11 a jucat timp de 11 ani pe postul de atacant la CCA București, fiind remarcat grație vitezei, centrărilor precise şi forţei şuturilor. Pe 10 aprilie 1955 a reușit performanța de a

înscrie 4 goluri în meciul CCA București - Avântul Reghin. Alături de CCA a evoluat în 210 meciuri, a înscris 75 de goluri, a reușit să fie de trei ori campion național și să cucerească două Cupe ale României, rămânând în istorie drept al zecelea marcator din palmaresul grupării din Ghencea. În poza de grup a echipei CCA București, Nicolae Tătaru e primul jucător care ține trofeul în mână, al doilea

cu trofeu în mână fiind un alt mare fotbalist sibian, fundașul Alexandru Apolzan. În aceeași perioadă, a fost selecționat de naționala României de 24 de ori, reușind să marcheze trei goluri. A debutat pe 9 mai 1954 în meciul României contra Germaniei, disputat în Berlin în fața a 90.000 de suporteri. Primul gol l-a marcat împotriva Greciei în 1957. În 1959, în meciul cu echipa olimpică a Uniunii Sovietice, a fost căpitanul naționalei. De atunci a mai fost căpitan de opt ori. După meciul Știința Cluj - Steaua București din 11 noiembrie 1963 se retrage din activitate și intră în antrenorat. Timp de aproape două decenii a antrenat echipe precum CS Târgoviște, FC Brăila, Flacăra Moreni, Petrolul Târgoviște și echipa de tineret a Stelei. A murit în 2001 la nici 70 de ani. Trei ani mai târziu a murit și fratele său mai mic, Gheorghe.

Veturia Ghibu

Doamna liedului

Conferințe muzicologice

Recitaluri în dialog multimedia

Sesiuni de întrebări și răspunsuri

Expoziție de fotografie digitală

LECTORI

Bianca Manoleanu, profesor de canto UNMB

Corneliu Beldiman, cercetător, muzeograf, istoric

Ivona Cristescu, muzicolog, realizator TV

INTERPRETEAZĂ

Stanca-Maria Manoleanu, soprană

Mihai Murariu, pianist

CLUJ-NAPOCA

Academia Gheorhe Dima, joi, 19 septembrie, 19:00

BRAȘOV

Sala Patria, Sala Mică, sâmbătă, 21 septembrie, 19: 00

SINAIA

Castelul Peleș, sâmbătă, 28 septembrie, 16:00

SIBIU

Biblioteca Județeană Astra, luni, 30 septembrie, 19 :00

BUCUREȘTI

în curând

WWW.UCIMR.RO

„Unchiul Vanea” –povestea unui spectacol eveniment

Această poveste a început acum câțiva ani, când l-am adus pentru prima dată în Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu pe Neil LaBute, cel mai jucat autor dramatic în viață. Cu acest prilej, am reușit să facem un atelier cu tinerii regizori din România care au fost mai mult decât entuziasmați să aibă un asemenea dialog.

Impresionat după ce a văzut „Faust” și „Oidip” de Silviu Purcărete, Neil LaBute mi-a promis încă de atunci că va scrie un text pentru Ofelia Popii și pentru mine, ca o continuare a spectacolelor pe care le-a urmărit în timpul vizitei sale la Sibiu. Peste un an mi-a trimis textul și mi-a promis că își va face timp să-l regizeze cât mai repede posibil. Din păcate, vâltoarea evenimentelor și, mai ales, succesul său extraordinar ca regizor, producător și scenarist de teatru, film și televiziune în Statele Unite ale Americii ne-a pus în imposibilitatea de a face acest proiect. Și totuși, odată cu revenirea sa la Sibiu, anul trecut, un nou proiect este pe cale să se concretizeze: Neil mi-a propus un film pe care să-l facem cu un producător român și cu un producător

de la Hollywood. Suntem în plin proces de lucru pentru acest proiect care are la bază textul „Unchiul Vanea”, precum și ceea ce înseamnă o companie de teatru din Europa. Ca un preambul al acestei inițiative, în luna martie a acestui an, i-am propus lui Neil să facem și un spectacol–„Unchiul Vanea”, având la bază un scenariu gândit de el, pornind de la capodopera lui Cehov. Mi-a spus că va veni la final de festival și că vom realiza acest proiect. Recunosc că oboseala acumulată de producerea și organizarea ediției FITS 2024, dar și condițiile atât de delicate din această vară extrem de călduroasă, după cum s-a simțit în toate spațiile de joc, aproape că m-au făcut să cred că nu vom putea duce planul la bun sfârșit. Ceea ce vă spun acum pare un lucru de poveste, dar iată că, în 1 și 2 august, am avut bucuria de a vedea două variante de spectacol, cu două distribuții diferite. Miracolul s-a împlinit și vă spun cu sinceritate, dumneavoastră, cititorilor revistei „Zile și nopți”, că a fost o cooperare fascinantă care va continua anul viitor pentru producerea filmului. Dragi spectatori, veniți să vedeți ce bucurie a putut naște Neil LaBute la Sibiu!

 26 septembrie,  19:00

Sala Mare TNRS

PROCESUL

adaptare Diana Nechit după romanul lui F. Kafka regia Botond Nagy

Ce e apa?

Povestea deja arhicunoscută începe cu doi pești tineri care înoată și întâlnesc un pește mai bătrân. Acesta îi întreabă: „Cum e apa?”. Cei doi pești continuă să înoate, dar după un timp, unul dintre ei se uită la celălalt și întreabă: „Ce e apa?”. Merită totuși repetată pentru că învățătura ei ne scapă în mod recurent, mai ales când vine vorba despre vulnerabile detalii ale traiului împreună, în mod particular cea mai bună din lumile posibile de azi, democrația reprezentativă.

Există mai multe organizații care realizează evaluări ale stării democrației în țările lumii. În mai toate, România de astăzi este trecută la categoria "democrație defectuoasă". Spre exemplu în „The Economist Democracy Index”, apărem pe locul 60, surclasați de țări pe care le considerăm inferioare: Botswana, Malaezia, Trinidad și Tobago, Timorul de Est, Africa de

Sud, Columbia, Indonezia, Namibia, Mongolia. Apa democrației nu mai arată de mult bine pentru noi, e doar călduță și am început să devenim prea confortabili in timp ce ne bucurăm de iluzoria creștere a nivelului de trai din perioada de post-aderare. Confortul ne duce spre o țară cu o democrație slabă, iar când vremea recoltei se va încheia va rămâne în spatele generațiilor următoare să ducă traiul într-o țară semi-maturizată, dar cu haine de firmă.

Sună contraintuitiv însă din 2006 de când The Economist măsoară acest indicator, a existat o degradare constantă a vieții democratice cu niște salturi semnificative în jos în 2018 și 2020. Dispariția unei vieți politice concurențiale între forțe care prezintă viziuni alternative asupra viitorului ar fi poate cea mai vizibil indicator. Dezintegrarea justiției și a presei libere fiind următorul.

Fiți atenți la apă, vă spune un pește bătrân.

Alexandru Chituță

Festivalul Internațional de Artă Contemporană de la Sibiu - SCAF va transforma întreg orașul într-o veritabilă galerie de artă. Peste 5.000 de mp vor fi dedicați între 7 septembrie și 6 octombrie artei și artiștilor. Deschiderea oficială a celei de-a 5-a ediții va avea loc în data de 8 septembrie, la ora 17:00, în clădirea fostei mănăstiri ursuline de pe str. Magheru 34-36. Am aflat mai multe detalii despre ediția din acest an, dar și despre relația sibienilor cu arta contemporană de la Alexandru Chituță, managerul Muzeului Național Brukenthal.

Sibiul cultural are teatru, film, muzică, dar șchioapătă, uneori cu ostilitate, atunci când vine vorba despre artă contemporană. În ce măsură se dorește ca SCAF să ”îmblânzească” relația dintre sibieni, poate mult prea conservatori, și arta contemporană?

Arta contemporană are în România un ritm destul de greu de asimilare. Noi, cei de la Muzeul Național Brukenthal prin Muzeul de Artă Contemporană organizăm constant evenimente de artă contemporană. Muzeul de pe strada Tribunei este singura instituție care oferă zilnic într-o manieră profesionistă un contact cu arta contemporană în Sibiu. E un

demers pe care îl facem în mod regulat de a expune arta contemporană, de a avea un dialog între artiști, curatori și publicul vizitator. Avem mult de lucru, dar există o linie ascendentă. Încercăm să vorbim mai puțin și să facem mai mult. Observ că în ultima vreme o parte din artiștii contemporani încearcă să ia rolul de formatori de opinie și politicieni, în loc să lucreze. Îmi pare rău când asistăm la schimbări de acest gen.

Cum a luat naștere SCAF și cât de important e pentru un muzeu să opereze și cu aceste formule ale prezentului, cum e cazul festivalului?

Ideea unui festival de artă contemporană la Sibiu datează de peste 15 ani. În discuțiile cu colegii mei ne gândeam la o Bienală de Artă. Am considerat că

pentru un astfel de eveniment este necesar un spațiu generos. Nu avem din păcate la Sibiu așa ceva și atunci ideea s-a maturizat și colegii artiști și restauratori au inițiat Asociația Brukenthal von Studio și s-a realizat acest festival. Are loc anual și nu există nicio problemă dacă e organizat în mai multe spații din Sibiu. Era organizat în colaborare cu Muzeul. Apoi, la preluarea conducerii acest festival e organizat de Muzeul Național Brukenthal și de Asociația Brukenthal von Studio. Brukenthal e un muzeu care adăpostește obiecte vechi, însă există în actualitate și ținem cont și de ceea ce se întâmplă în zilele noastre.

Care e tema ediției din acest an?

Tema acestui an, ”Crossing Borders”, este o invitație de a depăși bariere. De a ne depăși granițele personale, granițele ideologice și de a fi împreună. Arta nu are granițe însă suntem atenți la ceea ce expunem. Am depășit și granița fizică de expoziții. Nu doar în spațiile muzeului, cât și în Piața Mare și în clădirea Mănăstirii Ursulinelor.

Anul acesta sunt peste 10 spații expoziționale care conferă un soi de nouă geografie artistică a orașului. Unde vom vedea artă în cadrul acestei ediții a festivalului SCAF?

Spațiile de la Muzeul de Artă Contemporană și de la Palatul Brukenthal sunt deja cunoscute din anii trecuți. În acest an vom avea artă contemporană și la Muzeul de Istorie Casa Altemberger și la Muzeul Cinegetic de pe strada Școala de Înot. Dar surpriza din acest an este deschiderea, temporară, deocamdată, a noului centru de artă contemporană din cadrul SCAF, clădirea fostei Mănăstiri a Ursulinelor.

O componentă aparte a acestei ediții e SCAF Student. Cum sunt integrați studenții

facultăților de arte vizuale în acest festival?

Este important să ne adresăm tinerilor și este important să susținem tinerii și studenții de la universitățile de artă din România, în special, și din străinătate, în general. Anul acesta vor participa studenți de la universitățile de profil din Iași, Cluj-Napoca, Timișoara și București, dar și din Italia de la Macerata.

De fiecare dată când vorbești despre SCAF precizezi că e un eveniment culturaldiplomatic. Cât de important e să ai susținerea mediului diplomatic atunci când organizezi un eveniment cultural de amploarea SCAF?

E o colaborare foarte importantă. A luat naștere prin prietenia cu o seamă de ambasadori care au dorit să se implice, să ne ajute și astfel a început colaborarea. E un schimb extraordinar de idei, de artiști, de creație, iar corpul diplomatic din România e unul alcătuit din oameni excepționali care reprezintă țările lor. Avem peste 30 de ambasade cu care colaborăm, iar SCAF e organizat sub patronajul Ministerului Afacerilor Externe cu susținerea Ministerului Culturii și al Primăriei Municipiului Sibiu. Legătura aceasta a frumosului și a dialogului diplomatic e foarte importantă în ziua de astăzi. Mesajul și dialogul ne facilitează cunoaștere și colaborări inter-instituționale importante. Avem o bază de colaborări în România. Muzeul Național Brukenthal e cea mai activă instituție muzeală cu cele mai multe expoziții organizate în alte orașe. Trebuie, însă, să avem colaborări și în străinătate. Și deja am început, am avut mai multe vizite și dialoguri, avem o susținere importantă din partea doamnei Raluca Turcan, Ministrul Culturii pentru a face evenimente internaționale la Sibiu. În acest an am deschis Sezonul cultural România-Polonia la Sibiu printr-o expoziție adusă din cinci muzee din Polonia. Încercăm să ne facem treaba cum se poate mai bine. Avem un muzeu cu o colecție importantă care se află într-un oraș cu o deschidere și efervescență nemaipomenită. Din aceste considerente trebuie să contribuim la menținerea unui nivel ridicat de evenimente și profesionalism. Să ne bucurăm de frumos!

Feriți-vă de domnul Baker

„Dacă s-ar prăbuși un avion, Ginger ar fi singurul supraviețuitor”, declara fosta soție a bateristului britanic pentru revista Rolling Stone, în 2009.

Articolul nu numai că a atras interesul fanilor rockului clasic, dar a stat și la baza filmului documentar „Beware of Mr. Baker”, realizat de cineastul american Jay Bulger, în 2012. „Beware of Mr. Baker” nu este doar un slogan născocit de Bulger, ci reprezintă un avertisment scris pe semnul de la intrarea în ferma lui Baker din Africa de Sud. Carevasăzică, și Baker era conștient de inabilitatea sa de a forma relații firești cu partenerii romantici sau de afaceri, în contextul în care toboșarul britanic era renumit pentru uriașele crize de nervi, certurile constante cu basistul Jack Bruce și dependențele de droguri.

Aceste neliniști ale lui Baker nu s-au manifestat doar pe plan muzical, căci bizarele succesiuni de evenimente din viața sa ne fac să ne gândim la norocul care l-a urmărit mereu. Nu de alta, dar ne-am fi gândit că Ginger ar fi trebuit să părăsească această lume încă din anii ’70, când prieteni precum Jimi Hendrix sau Keith Moon mureau de supradoze într-o scenă muzicală britanică obsedată de experimente psihedelice.

După moartea lui Hendrix, Baker a condus un Jeep până în Africa de Sud, a devenit drug dealer în Londra, s-a mutat în Italia pentru a creste măslini și s-a relocat în Los Angeles (unde spera să devină actor), evitânduși constant propria moarte și influențând generații întregi de percuționiști, fără a da semne că îi pasă prea mult de acest fapt.

Îmbinând dragostea față de jazz cu violența rockului, Baker a reprezentat unul dintre primele staruri rock aflate în spatele tobelor, întrun context în care evoluția muzicii oferea percuționiștilor un nou spațiu de desfășurare.

Fie că aducem în discuție discursurile sale muzicale hard rock de pe discurile Cream sau experimentele din zona afrobeat, lansate alături de legendarul muzician african Fela Kuti, Baker s-a plasat în centrul atenției publicului, schimbând felul în care ascultătorii se raportează la setul de tobe.

Moartea l-a surprins și pe Ginger Baker, însă într-un mod cât se poate de banal. Desigur, ar fi putut să o facă într-una dintre cele 29 de dăți în care acesta a încercat să renunțe la heroină, sau în multiplele încăierări cu mafioți italieni și sud-africani. Cu toate acestea, Baker a murit într-un spital britanic în 2019, la vârsta de... 80 de ani. Într-o lună în care ar fi împlinit 85 de ani, nu ne rămâne decât să revizităm influenta sa carieră și să îi dăm dreptate fostei sale soții, căci singurul individ pe care ni-l putem imagina ieșind nevătămat dintr-un avion aflat în flacări este doar dificilul și ultra-norocosul Ginger Baker.

Ginger Baker, December 31, 1975, revolvermag.com/ foto © Colin Fuller / Getty

Cosmin Marcu

Cum a ajuns Guitar Meeting, un eveniment care a debutat acum 10 ani în Piața Mică, un fenomen național cu impact internațional?

Guitar Meeting (GM) este un fenomen cultural care a evoluat spectaculos în cei 10 ani de existență, devenind cunoscut atât național, cât și internațional. A început ca o inițiativă locală dedicată celor pasionați de chitară și a crescut constant. Impactul la nivel internațional a fost amplificat de viralizarea filmărilor realizate în timpul main-event-ului, ConcertulManifest al chitariștilor, unele dintre acestea fiind distribuite chiar de artiști internaționali legendari, cum ar fi John Fogerty

de la Creedence Clearwater Revival, ale cărui piese au fost interpretate în cadrul evenimentului.

Ce anume definește identitatea și unicitatea festivalului Guitar Meeting? GM nu este un simplu festival, este etapa finală și de entertainment a unui program mai amplu de edutainment, denumit ”Pune mâna pe Chitară” (PMC). De aceea, am putea spune că GM este mai degrabă un “Learn & Jam Fusion Fest” sau “Guitar Mastery Showcase”, decât un festival, deoarece reprezintă încununarea unui proces îndelungat de învățare și pregătire. GM e o adevărată sărbătoare a chitariștilor, dar și a muzicii în general, la care

În weekend-ul 6-8 septembrie, în Muzeul ASTRA va avea loc cea de-a 10-a ediție a Sibiu Guitar Meeting. Despre ediția aniversară la care sunt așteptați 1.000 de chitariști la Concertul-Manifest și peste 15.000 de spectatori în cele trei zile de festival, am stat de vorbă cu Cosmin Marcu, organizator.

participă atât artiști consacrați, cât și artiști în devenire.

Oricine își propune să învețe să cânte la chitară și urmează programul PMC are șansa de a urca pe scenă alături de marii artiști ai scenei folk-rock. Un alt aspect unic e kit-ul de învățare PMC, care include tutoriale originale și manuale special create pentru acest program. De-a lungul anilor, acest kit a fost folosit de mii de copii și tineri care au început să cânte la chitară datorită lui. Aplicația PMC și canalul de YouTube PMC sunt pline de resurse educative, dar și de poze și filmări care ilustrează fibra educativ-culturală a GM. Comunitatea PMC a crescut în mod semnificativ, ajungând la peste 10.000 de iubitori ai chitarei din întreaga țară, care nu doar că participă la evenimente, dar și susțin activ mișcarea PMC prin promovarea unei pasiuni sănătoase și constructive.

Cât de importantă e pregătirea în avans a celor care participă la Guitar Meeting?

www.zilesinopti.ro

Pregătirea pentru GM e esențială și începe cu mult înaintea evenimentului propriu-zis. Cei peste 1.000 de chitariști care vor participa la această ediție, alături de sutele de participanți de la edițiile anterioare, se pregătesc timp de un an întreg pentru acest moment. Ei învață și repetă un playlist comun de folkrock, pe care îl vor interpreta împreună cu artiști consacrați, la festival, în main-event-ul denumit Concertul-Manifest al chitariștilor. A avea propriul kit de chitarist în festival a devenit un motiv de mândrie și cei care au adunat participări la mai multe ediții au deja propria colecție de kituri și de semnături ale vedetelor pe care le-au întâlnit la eveniment, pe chitare. Să vii la GM ca chitarist înseamnă să fii un participant activ la fenomen, să fii parte din componenta sa artistică, dar și beneficiar al tuturor activităților gândite special pentru cei pasionați.

Cât de importantă e susținerea oferită de artiștii consacrați în procesul de pregătire a viitorilor artiști? Infrastructura necesară pentru organizarea acestui eveniment este impresionantă și include, pe lângă etapele clasice de organizare ale unui festival, luni de inițiative educaționale, sesiuni de predare și demonstrații, gestionarea grupurilor din toată țara și implicarea artiștilor consacrați în dezvoltarea materialelor educative și a tutorialelor. Toate acestea trebuie să funcționeze

perfect pentru ca evenimentul să debuteze cu succes pe 6 septembrie. PMC este programul prin care creștem viitori artiști. GM este festivalul care face posibile întâlnirile și conexiunile dintre acești viitori artiști și artiști consacrați, care au înțeles misiunea și care ne-au sprijinit necondiționat în cei 10 ani. Astfel, în grupul mentorilor și ambasadorilor acestei mișcări îi regăsim constant pe Mircea Vintilă, Adrian Despot și Cezar Popescu (Vița de Vie), Alin Dincă și Aurelian Dincă (Trooper), Tudor Chirilă (Vama), Manole și Paul Radu (Antract), Radu Almășan (Bosquito), Emeric Imre și Ducu Bertzi, iar lista nu se oprește aici.

Cum arată programul celei de-a 10-a ediții a Sibiu Guitar Meeting atât pentru chitariști, cât și pentru publicul larg? Ediția aniversară a GM, care marchează 10 ani de la prima ediție, va aduce o varietate impresionantă de activități și momente dedicate atât iubitorilor chitarei, cât și publicului larg. Pentru chitariști, unul dintre momentele cele mai așteptate ale GM e ConcertulManifest din 7 septembrie, care va aduce împreună sute de chitariști din peste 50 de orașe din România. Aceștia vor interpreta un playlist rock-folk alături de artiști consacrați, într-un spectacol de neratat. E greu să compari ceea ce întâmplă și se simte acolo cu orice altceva! În toate cele 3 zile de festival vor avea loc recitaluri și concerte de chitară, care vor oferi participanților ocazia

să-și demonstreze abilitățile învățate și să se bucure de atmosfera de festival, dar și ateliere de tip masterclass pentru pasionați. Pentru publicul larg, pasionat de folk-rock vor exista multe activități dedicate copiilor și tinerilor, inclusiv ateliere creative în cadrul ”Playground Zone”, unde vor avea loc sesiuni de creație, jocuri, ateliere de chitară și percuție. Concertele vor aduce pe scenă artiști din toate genurile muzicale. Printre aceștia se numără trupe precum Dirty Shirt, Bosquito, Trooper, Timpuri Noi, Byron, Fără Zahăr, Nightlosers, dar și artiști folk renumiți precum Ducu Bertzi și Mircea Vintilă. Ediția aniversară va fi completată de prezența a doi artiști internaționali cu vastă experiență în muzica și scena rock: Ronnie Romero, solistul trupei Rainbow și Gus G, ex- Ozzy Osbourne. Pe lângă toate acestea, vor avea loc concerte și recitaluri de chitară în tot orașul, scena ”Little Main Stage” va fi deschisă oricui dorește să cânte sau să improvizeze în jam-sessions, iar evenimente speciale precum ”Guitar Heroes” și ”Guitar Afterlife” vor oferi participanților experiențe artistice inedite, legate de chitară, din alte zone ale artei (fotografia și artele decorative). Festivalul devine astfel ocazia perfectă pentru a te distra în ultimul weekend de vacanță. Let’s rock the Decade!

GRUPUL FOLK ”BALADA”

Palatul Copiilor Sibiu

Coordonator: Daniel Vecsei

În anul 2012, din dorința de a le oferi aripi tinerelor talente care au îmbrățișat muzica de la vârste fragede, a luat ființă

Grupul folk "Balada". Acesta este format din elevii cercului de chitară, de la Palatul Copiilor Sibiu.

De-a lungul anilor, repertoriul abordat a îmbinat armonios mai multe genuri muzicale, adaptate în stil folk, păstrând amintirea vie a șlagărelor de odinioară.

Acordurile chitarelor au răsunat pe scenele concursurilor și

festivalurilor din întreaga țară, sub îndrumarea domnului profesor Daniel Vecsei.

GRUPUL “NOI & MIMI”

Cisnădie, jud. Sibiu

Coordonator prof. Mihaela Fülöp

Dintr-un oraș mic de lângă Sibiu, din Cisnădie, vine grupul “Noi & Mimi” cu copii veseli, entuziaști, gălăgioși și cu inimi mari. Din dorința de a dărui copiilor bucuria și emoția pe care le aduce chitara, eu, Mimi (Mihaela Fülöp), am creat în anul 2013 la Biserica

Evanghelică din Cisnădie un mic grup de chitariști cu copii aparținând acestei comunități religioase. După scurt timp am inclus și elevii ai căror învățătoare eram atunci. Grupul nostru s-a tot mărit de la an la an, iar astăzi suntem aproximativ 80 de copii și tineri cu vârste între 7 și 18 ani. De ce ne întâlnim și ce facem când ne întâlnim? În primul rând cântăm, exersăm, pentru că dezvoltarea abilităților muzicale este un obiectiv important al nostru, dar ne și distrăm. Timpul petrecut cu grupul ne-a ajutat să devenim prieteni și să ne bucurăm de activitățile la care luăm parte împreună. Suntem foarte încântați să ne unim vocile și acordurile chitarelor la evenimentele locale la care suntem invitați: bazaruri, acțiuni caritabile, colindat, activități în cadrul Bisericii Evanghelice. Călătoria muzicală a grupului a început la prima ediție a „Sibiu Guitar Meeting” și ne mândrim că am fost “acolo” chiar de la început. Ne simțim privilegiați că am fost prezenți la toate edițiile “Guitar Meeting” de până acum din Sibiu, Cluj Napoca și Timișoara și la alte evenimente organizate de Asociația Culturală PLAY.

“Noi”- membrii grupului și “Mimi” ne simțim onorați să fim alături de Asociația Culturală PLAY, Manole și a grupurilor de chitară din toată țara și vă strigăm un călduros și entuziast : BINE, BĂ!!!!!!

GRUPUL DE CHITARIȘTI ”HELTAU”

Cisnădie, jud. Sibiu

Coordonator: Fülöp Adina

Grupul de chitară Heltau este o comunitate vibrantă formată din elevi și foști elevi ai învățătoarei Adina

Fülöp, profesor învățământ primar al ,,Liceului

Teoretic Gustav Gündisch” din Cisnădie. Acestui grup s-au alăturat treptat și alți copii din Cisnădie. Această inițiativă a fost începută de mama ei, învățătoarea Stela Konrad, care a predat cu multă dedicare și pasiune, oferind un exemplu de inspirație pentru generații întregi. Mulți ani mama și fiica au coordonat împreună elevi, doritori de a învăța chitară.

După ce a ieșit la pensie, Stela a predat ștafeta grupului, iar membrii Heltau continuă să practice și să dezvolte abilități muzicale, păstrând vie tradiția iubirii pentru muzică. Activitățile grupului nu doar că promovează dezvoltarea talentului artistic, dar și creează legături strânse între participanți, întărind astfel comunitatea locală. Heltau este mai mult decât un simplu grup de chitară; este un spațiu de învățare și prietenie.

Grupul Heltau participă din anul 2017 cu multă bucurie și mult entuziasm la minunatul proiect ,,Pune mâna pe chitară” și „Guitar Meeting” (Sibiu, Cluj și Timișoara).

ASOCIATIA HAI LA CHITARĂ

Făgăraș, jud. Brașov

Coordonatori: Cristina Demeter & Marius Demeter

Povestea grupului începe în 2015 cu un dar… o chitară dăruită domnului profesor de către mine(Cristina Demeter). Cânta la chitară din tinerețe, dar ani de zile nu a mai cântat pentru că…. nu avea o chitară, așa încât m-am hotarat să-i cumpăr… o chitară în dar.

A primit chitara și se învârtea în jurul pachetului, ca un copil și nu am realizat atunci ce prețios este darul.

A început să predea cursuri de chitară copiilor din Făgăraș în mod gratuit, ajutat fiind cu spații în care să-și desfășoare activitatea de către Protopopiatul Ortodox Făgăraș. În 2018 m-am alăturat și eu să-l ajut pentru că numărul copiilor care doreau să studieze instrumentul, creștea.

În 2022 am înființat Asociația Hai la Chitară. În prezent ne desfășurăm activitatea în Făgăraș, Rupea, Cârțișoara și Cristian de Brașov și avem peste 150 de copii care învață să cânte la chitară. Mulțumim pe aceasta cale tuturor instituțiilor care ne lasă să ne desfășurăm activitatea în spațiile lor!

GRUPUL DE CHITARIȘTI ”DEVA E SMART”

Deva, jud. Hunedoara

Coordonator: Ilea Roxana & Nicu Hada

Grupul de chitariști ”Deva E Smart” și-a început drumul prin 2018, când, în cadrul centrului educațional privat „E Smart Learning Center” din Deva, am început și primele ore de chitară. În doar câteva luni am reușit să cântăm la diverse evenimente, mai mici sau mai mari, pe scenă sau în cadru restrâns. Prima oară am participat la Sibiu Guitar Meeting în 2019, iar de atunci, nu am ratat nicio prezență, fiind și cântând acolo chiar și în pandemie, în 2020. La ultimele participări la SGM copiii noștri au urcat și au cântat pe scenă alături de Vița de Vie, la Sibiu și de Cargo la Timișoara Guitar Meeting. De asemenea am cântat și la Street Guitar, din cadrul evenimentelor Pune Mâna pe Chitară, organizate în Sibiu, Timișoara și Cluj Napoca. De-a lungul anilor, membrii grupului s-au mai schimbat, în această formulă fiind de doar câteva luni. Pe lângă Guitar Meeting-uri, unde ne simțim minunat de fiecare dată, am mai cântat și pe scene din Deva la evenimente de renume cum ar fi „Noaptea Bibliotecilor” sau „Bucurie în Mișcare”, și la concertele noastre proprii anuale de vară sau de colinde, de la Biblioteca Județeană sau pe la diverse alte firme și instituții. Grupul este coordonat de Roxana Ilea, managerul „E Smart Learning Center” și de profesorul de muzică Nicu Hada.

GRUPUL DE CHITARIȘTI ”Generația Folk”

Craiova

Coordonator: prof. Mădălina Amon

Generația Folk s- a născut pe data de 26 iulie 2010, ca o mișcare culturală în inima Cetății Băniei, unde copiii, tinerii și adulții se întâlneau, cântau la chitară, spuneau poezii, relaționau și totul devenea o poveste ce dura până în noapte târziu și pe care o repetam în fiecare lună. Dorința copiilor de a cânta împreună la spectacole, în tabere sau diverse întâlniri a determinat creearea grupului „Generația Folk”. Un grup de chitariști ce au învățat împreună prin muncă și pasiune, să cânte la chitară și vocal, simultan, ce a participat la zeci de concerte, evenimente culturale, emisiuni de televiziune, etc. În fiecare an își schimbă componența cu alte generații de chitariști, astfel, că în cei 14 ani de existență , au făcut parte din grupul „Generația Folk”, aproximativ 700 de chitariști . Munca permanentă cu dăruire și seriozitate a dus la calitatea sporită a cântecelor interpretate și la recunoașterea valorică.

Generația Folk - perfectul simplu din România, este un grup de chitariști, o mișcare culturală bazată pe PRIETENIE, PASIUNE, IUBIRE, LIBERTATE și RESPECTUL VALORILOR NAȚIONALE ȘI UNIVERSALE.

Aceste trăsături cresc și se dezvoltă în permanență în grupul „Generația Folk”, iar ele vor modela armonios și definitiv întreaga viață a copiilor și tinerilor.

GRUPUL DE CHITARIȘTI ”LECȚII DE CHITARĂ PUCIOASA”

jud. Dâmbovița

Coordonator: Gheorghe Cîmpean

Povestea grupului „Lecții de chitară oraș Pucioasa”, începe în anul 2010, atunci când am pornit (în privat) inițierea copiilor din oraș, interesați de studiul chitarei. Elevii de la „Lecții de chitară oraș Pucioasa” au participat de a lungul timpului la diverse manifestări (evenimente): „Zilele orașului Pucioasa”, festivaluri de colinde, festivalul artistic al elevilor „Talente Dâmbovițene”, evenimentul „De la oameni pentru oameni” etc. În urma participării la concursul național de interpretare muzică folk „Sunetul muzicii” (online), am fost invitați de Asociația Culturală PLAY (mulțumim pentru sprijin!) să participăm la „Sibiu Guitar Meeting”. Au fost experiențe minunate de care ne-am bucurat trei ani la rând (2021, 2022, 2023) unde am avut șansa prin 4 reprezentanți, să urcăm pe scenă alături de formațiile: „Cargo” și „Antract” și nu în ultimul rând să cântăm piesele din playlist, alături de artiști consacrați.

GRUPUL DE CHITARIȘTI

”PALATUL COPIILOR

SATU MARE Tășnad”

jud. Satu Mare

Coordonator: Prof. Moldovan Daniela

Trupa „Simbol” de la Clubul Copiilor Tășnad - Palatul Copiilor Satu Mare a fost înființată în anul 2020, cu câteva luni înainte de pandemie, copiii fiind de clasele 0 - II. Încă de la începuturi am simțit că suntem conectați sufletește și că iubim muzica adevărată. Trupa are un palmares bogat, participând și obținând premii importante la numeroase festivaluri din țară. Prețuim și trăim intens fiecare clipă și fiecare experiență pe care o oferă Guitar Meeting-urile.

GRUPUL

DE CHITARIȘTI ”TRUPA

Lețcani, jud. iași

Coordonator: Prof. Marta Dămoc

LOTUS”

TRUPA „ADRIAN PĂUNESCU”

Târgu Lăpuș, jud. Maramureș

Coordonator: prof. Gabriela Cosma

Trupa ”Lotus” este formată din copii și adolescenți dornici să se exprime prin muzică, pe acorduri de chitară. Am început cu nouă copii care prin entuziasmul și vocile lor frumoase au atras și alți copii. Muzica i-a unit treptat legând între ei o prietenie foarte valoroasă. Meeting-urile din cadrul "Pune mâna pe chitară" au avut un rol foarte important în dezvoltarea lor. Îi observ an de an cum își conturează un caracter ferm și luminos pentru că doar arta are acest efect minunat asupra noastră. Precum floarea de lotus care înflorește în cele mai tulburi ape, am speranța că acești tineri vor aduce lumii de astăzi un strop de culoare și parfum. Și ce sentiment plăcut trăiești atunci când vezi că răspândești lumină!

Grupul folk ”Adrian Păunescu” a luat ființă în 2012, în memoria marelui poet Adrian Păunescu. În semn de prețuire și recunoștință pentru toată dăruirea sa, ideea a fost inițiată și coordonată de d-na Gabriela Cosma, profesor la Liceul Tehnologic „Grigore C. Moisil” Târgu Lăpuș, jud. Maramureș. Formată din copii de vârste diferite, trupa s-a unit cu ocazia Centenarului, sărbătorindu-l prin cântece patriotice la Cetatea Albă Carolina din Alba Iulia. Cu această ocazie s-au unit copiii de la cele două licee din oraș, transmițând publicului o muzică cu mesaj. Și de atunci povestea noastră continuă, participând la diferite serbări școlare, spectacole și festivaluri, precum: “Poveste folk” Târgu Lăpuș, “Guitar Meeting” Cluj, Timișoara, Sibiu. Una dintre cele mai importante colaborări este cea cu Trupa T.V.A, Trupa cu Valoare Adăugată, ultima fiind cea de la Spectacolul ”Mirosul Crăciunului” desfășurat la Teatrul Național ”Ion Luca Caragiale” din București.

GRUPUL DE CHITARIȘTI ”FLOARE DE LOTUS”

com. Sânmartin, județul Bihor

Coordonator: Pantea Loredana

Grupul vocal - instrumental " Floare de Lotus " a luat ființă în cadrul Liceului Tehnologic "Felix " din comuna Sânmartin, județul Bihor. Prin bunăvoința conducerii școlii și la cererea părinților și a copiilor, profesor de educație muzicală, coordonator al grupului, Loredana Pantea a primit ore de opțional chitară, prin intermediul cărora copiii sunt pregătiți pentru participarea la diverse festivaluri, concursuri și activități extracurriculare.

GRUPUL DE CHITARIȘTI DIN GALAȚI SI TULCEA

Coordonator: Sandu Șuerică

Grupul de chitariști care reprezintă cele două județe, Galați și Tulcea, este format din copii cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani care provin din patru ansambluri diferite. Două dintre ele sunt din județul Galati, Comuna Scânteiești și Comuna Vânători, cea mai mare parte a chitariștilor, provin din orașul Galați, iar cel de-al patrulea ansamblu este din Comuna Luncavița, județul Tulcea. Grupul de chitariști este format din 50 de copii selectați dintr-o mare familie de peste 200. De 2 ani(2022, 2023) participăm cu drag la acest fenomen ”Pune mâna pe chitară” și așteptăm cu nerăbdarea ediția 2024 a Guitar Meetingului.

GRUPUL BEG’ART

Timișoara, jud. Timiș

Coordonator: Diana Diaconescu

GRUP ”GHITARIȘTII DE LA ARGEȘ”,

Curtea de Argeș

Coordonator: Cristi Matei

În anul 2007, profesorul Cristi Matei a organizat primele cursuri de chitară la Curtea de Argeș, prin Școala Populară de Arte și Meserii Pitești. Profesorul de religie și muzică Cristi Matei, în vârstă de 44 de ani, a pus mâna pe chitară abia la vârsta de 18 ani, iar de atunci i s-a schimbat viața. Ajuns în Italia acesta a studiat cu unul dintre cei mai mari artişti ai chitarei flamenco, spaniolul

Grupul Beg’Art Timișoara înființat în anul 2015 de către dl. prof. Ion Mătăsaru, este format din tineri elevi timișoreni, și, deși la început avea un profil folk, în prezent, reprezintă și promovează muzica rock. Beg’Art Timișoara a câștigat premiul I la toate concursurile la care a participat și este prezent la aproape toate evenimentele importante din Timișoara. Grupul funcționează prin intermediul Asociației

Culturale Beg’Art. Voluntari la foarte multe acțiuni din Timișoara, grupul a reușit să își mențină un vibe foarte bun, fiind apreciat și iubit de toți timișorenii.

Pe data de 7 decembrie 2023, grupul a fost invitat de către Nicu Covaci de la Phoenix, să cânte alături de ei pe scenă, într-un concert legendar!!!! Grupul este coordonat de aproximativ 9 ani de către Diana Diaconescu. Scopul nostru este să atragem cât mai mulți tineri dornici să cânte la chitară muzica rock și să fim în continuare un simbol al Timișoarei.

Juan Lorenzo. A absolvit Academia de Chitară Flamenco din Florența, iar în 2005 era primul chitarist din România cu atestat de flamenco. Pasiunea sa pentru cântec, pentru muzică a transmis-o și elevilor săi. Iar unii dintre ei au ajuns, în timp, să termine chiar Conservatorul.

Chitariștii de la Argeș au vârstele cuprinse între 7 și 18 ani. Un moment de vârf a avut loc în 24 februarie 2023, când au fost invitați să cânte la Sala Palatului alături de trupa rock Cargo într-un concert special pentru aceștia: se sărbătorea 20 de ani de la lansarea melodiei „Dacă ploaia s-ar opri”. Copiii au cântat cu mândrie hitul, în fața unei săli arhipline, într-o emoție generală.

Micii chitariști cântă, în principal melodii de folk, dar și piese de muzică ușoară sau de rock foarte cunoscute și melodii cu mesaje patriotice.

www.zilesinopti.ro

GRUPUL DE CHITARIȘTI ”PRIMUL ACHORD”

Timișoara

Coordonator: Cristina Gomboș

Suntem un grup de chitariști, născut în toamna anului 2023, dintr-un vis – să pregătim colinde la chitară, și o mână de copii talentați. Cel mai greu a fost începutul, pentru că apoi lucrurile s-au aranjat parcă de la sine. Ne-a plăcut mult la colindat! Cu forțe proaspete în 2024 am continuat să creștem și să cântăm împreună. Am ajuns la peste 60 de persoane, majoritatea copii. Mulți au început de la 0, dar într-un timp scurt am reușit să facem progrese semnificative, să învățăm o mulțime de acorduri, ritmuri și melodii la chitară.

Au urmat diverse invitații la cântări, ca - Festivalul Întoarcerea la Folk, Festivalul Înghețatei bune, la Casa Lavandei, etc. - le-am onorat pe toate cu mândrie și încredere în noi și în muzica noastră.

Ne bucurăm pentru toți oamenii minunați pe care i-am intâlnit până acum, pentru toate informațiile și sfaturile primite, mulțumim pentru încurajări și susținere.

Vrem să arătăm tuturor că se poate, că nu e greu să îți urmezi visele, că nu e niciodată prea târziu, că e atât de frumos să te exprimi (și) prin muzică.

Povestea merge mai departe…

GRUPUL DE CHITARIȘTI ”STRINGS CLUJ - NAPOCA”

Cluj Napoca

Coordonator: Cristi Holobiuc

A 3-a mea participare la „Pune mâna pe Chitară” și o posibilitate ivită în școala copiilor mei de a organiza un curs în cadrul programului „Leonardo” m-au făcut să iau decizia de a porni un grup de studiu al chitarei, cu scopul de a participa împreună cu elevii mei la evenimentul menționat, dar nu numai. Iată că avem deja doi ani de când ne bucurăm împreună de acest instrument minunat și începem cu forțe proaspete noul sezon, din toamnă.

Le mulțumesc tuturor celor care m-au inspirat de-a lungul evenimentelor PMPC, minunatele grupuri din toată țara, organizatorilor, artiștilor, Liceului Waldorf din Cluj-Napoca pentru suport și nu în ultimul rând celui care mi-a deschis apetitul pentru eveniment și mă susține de la începutul activității cu copiii din Cluj, dragul meu prieten și partener de scenă, Coșer Vasile. Suntem ”Strings Cluj-Napoca” și sperăm să creștem an de an, veseli și muzicali, spre bucuria copiilor și a celor care ne sunt alături.

GRUPUL DE CHITARIȘTI ”ATELIERUL DE FOLK”

Giroc, jud. Timiș

Coordonator: Șerban Comșa

Atelierul de Folk • Giroc este o inițiativă culturală care beneficiază de suportul Primăriei Giroc, Casei de Cultură „Ionel Lucian Șipoș” și Liceului Teoretic „David Voniga” din Giroc.

Atelierul de Folk • Giroc, în colaborare cu Asociația

Culturală PLAY și Beg’Art, a organizat, în 2023 și 2024, două sesiuni „Pune mâna pe chitară” în cadrul Festivalului „Întoarcerea la Folk” Giroc, aflat și el la început de drum. De fapt, Atelierul și Festivalul sunt două acțiuni complementare menite să pună Girocul pe harta folkului românesc. Dacă Festivalul s-a dovedit a fi o „întâmplare” reușită, a rămas să demonstrăm că putem spune același lucru și despre Atelierul de Folk. Dorința de frumos și munca susținută ne-au deschis calea către scenă, Atelierul având primele reprezentații publice înainte ca anul 2023 să se încheie. Anul 2024 a venit cu o prezență constantă pe scene din Giroc și Timișoara, iar înainte de plecarea în vacanța de vară, Atelierul a lansat o nouă acțiune culturală intitulată „Folk de tabără @ Giroc”, un eveniment de tip jam session, menit să adune toți iubitorii de folk pentru a se manifesta liber, fără un program prestabilit. Atunci când îți dorești ceva cu adevărat, visele pot deveni realitate. Când ai o comunitate cu care să le împărtășești, ele au puterea de a produce o schimbare a societății. În bine.

GRUPUL DE CHITARIȘTI BRAȘOV

Coordonator: Bianca Bozdog

Timp pentru viață frumoasă. Știți cum arată zilele de după examenele de capacitate și până la repartiția în licee? Stressante, stressante, stressante, cu mii de întrebări, puține răspunsuri și o imposibilă așteptare în vieți clocotinde de adolescent, ce își cer drepturile în a fi făcute frumoase.

Un anunț: “Pune mâna pe chitară”, Cluj, 2023, a schimbat pentru un grup de copii, totul: pricepuți, foarte pricepuți, amatori sau începători, sadea în a le chitarelor s-au adunat, au căutat lista de cântece, s-au susținut, s-au încurajat, au cerut voie, au repetat, s-au bucurat și, mai ales, au trecut peste emoțiile lui “nu știu toate piesele și am să fiu în public”.

Un bilet de tren, un adult însoțitor și toată bucuria festivalului au făcut ca povestea lor de vară să se schimbe atât de tare încât de atunci, vânează toate edițiile, însoțiți de tot mai mulți prieteni chitariști. Semn de viață frumoasă!

GRUPUL DE CHITARIȘTI DIN SIBIU

Coordonator: Ilie MANOLE Vlad

Am construit în ultimii ani la Sibiu un grup de tineri, care împărtășesc pasiunea pentru muzică, în special pentru chitară. Este un grup frumos, unit de pasiunea pentru muzică, bucurie și generozitate.

Sperăm că lăsăm ceva în urma noastră următoarelor generații, că munca noastră are sens, că valorile promovate de noi să fie îmbrățișate și de copiii noștri.

GRUPUL DE CHITARIȘTI ”

GUITAR SCHOOL”

Avrig, jud. Sibiu

Grupul nostru de chitară este unul divers în ce privește vârsta și interesele, însă Guitar Meeting din Sibiu a fost pentru elevii mei o sursă de inspirație muzicală, dar și de motivație.

Perioada dinaintea festivalului i-a ajutat să își deschidă apetitul muzical și pentru alte genuri decât cele preferate, iar diversitatea pieselor le-a dat posibilitatea să învețe noi abordări în ceea ce privește scrierea pieselor.

Perioada festivalului a fost pentru fiecare dintre ei o ocazie să facă cunoștință și să socializeze cu alți chitariști de vârsta lor, dar nu numai, de asemenea le-a dat ocazia să observe mai îndeaproape mulți artiști români.

Pentru mine ca și coordonator de grupă a fost o mare bucurie să îmi văd elevii entuziaști și implicați în toate zilele acestui festival extraordinar!

Vă mulțumim tuturor celor care faceți posibil acest festival��

Coordonator: Petru Grigoraș www.zilesinopti.ro

GRUPUL DE CHITARIȘTI ”DEVA GUITAR GUITAR TRIBE”

Deva, jud. Hunedoara

Coordonator: Nicu Vornicu

Înființarea Deva Guitar Tribe, a apărut din dorința de a ajuta copiii să aibă un loc în care să se poate strânge pentru a cânta la chitară, pentru că, în copilărie, eu nu am avut această posibilitate. În aceasta formație suntem aproximativ din anul 2016, și nu lipsim de la nicio ediție Guitar Meeting. Grupul Deva Guitar Tribe este format dintr-un număr foarte mare de copii care cântă la chitară. Din acest grup, s-au desprins 5 trupe care participă la multe competiții și evenimente muzicale, printre care și Young Revolution.

GRUPUL DE CHITARIȘTI ”FRIENDSHIP”PALATUL NAȚIONAL AL COPIILOR BUCUREȘTI

Coordonator: Claudia Stoicescu Păun

Grupul ”Friendship”, de la Palatul Național al Copiilor, din București, s-a înființat în 2013. Numele evidențiază foarte bine relația tuturor copiilor care fac parte din acest grup. Grupul de chitariști a descoperit minunatul festival al chitarelor acum 5 ani. De 4 ani… și-au format o tradiție în a merge la Sibiu și au fost prezenți la fiecare ediție în ultimii 4 ani. Sunt încântați de fiecare dată să cânte alături de artiști dragi și au avut și privilegiul de a cânta pe scena Guitar Meeting de două ori. Au învățat să cânte numeroase piese ale trupelor Alternosfera, Semnal M, Phoenix, Cargo și alții. Festivalul manifest Guitar Meeting, Sibiu, este pentru ei un eveniment la care nu pot și nu vor să lipsească în niciun an.

Guitar Meeting, Piața Mică, Sibiu, 2015

Guitar Meeting, Piața Mică, Sibiu, 2016

Guitar Meeting, Piața Mică, Sibiu, 2017

Guitar Meeting, Habermann Markt, Sibiu, 2018

Guitar Meeting, Piața Huet, Sibiu, 2019

Guitar Meeting, Habermann Markt, Sibiu, 2020

Guitar Meeting, Muzeul ASTRA, Sibiu, 2021

Guitar Meeting, Muzeul ASTRA, Sibiu, 2022

Guitar Meeting, Muzeul ASTRA, Sibiu, 2023

Guitar Meeting, Muzeul ASTRA, Sibiu, 2022

L-am ascultat pe Bill Laurance în mai multe ipostaze, pe albumele Snarky Puppy, cu care a câștigat cinci premii Grammy, pe recenta înregistrare în duet alături de Michael League și pe câteva dintre reușitele lui în calitate de lider de grup. Ce urmează? Ceva mai amplu, mai complex, care să cumuleze educația clasică cu experiența de improvizator. În 2024, Laurance lansează „Bloom”, o lucrare impresionantă, realizată în colaborare cu The Untold

bill Laurance & t he Untold Orchestra „Bloom” de Éva Lábadi Megyes, 21 septembrie, orele 11:00 & 18:00 22 septembrie, ora 11:00

Orchestra, un ansamblu de 18 muzicieni din Manchester. O deschidere pe toate frecvențele corzilor oferă pianului posibilitatea de a forma melodii în tot spectrul emoțional. Puterea ansamblului sincronizat și libertatea pianului ne transmit o stare de echilibru reconfortant, punctat de ritmul ferm, realizat fără tobe sau percuție, într-un mediu cameral. Scriitura e dinamică, pianul preia primul plan, iar orchestra are densitatea sonoră a limbajului modern și subtilitatea limbajului simfonic.

Compozițiile evocă asocieri într-o arie largă, de la Vivaldi la Philip Glass, fiind inspirate de imaginație, de capacitatea nativă de a ilustra lumi prin muzică, încurajându-ne să facem același lucru cu propriile resurse, ascultând activ. Virtuozitatea nu e impusă, ci folosită pentru a implica muzicianul și pentru a captiva ascultătorul. Muzica lui Bill Laurance are aceeași calitate, indiferent de formula instrumentală folosită: te atrage și te lasă să simți fără griji.

cu fragmente din Buffalo Bill de Radu Stanca

SIMONA MAXIM

”Conceptul de bază al Sibiu Jazz Festival este muzica

bună”

Jazzul se pregătește să îmbrace culori culturale din cele mai diverse, la Sibiu Jazz Festival, între 10 și 14 septembrie, la Filarmonica sibiană. Intrarea la cea de-a 52-a ediție a festivalului e gratuită. Fiind unul dintre cele mai vechi festivaluri din țară am provocat-o pe directoarea festivalului, Simona Maxim, la o discuție despre ce rămâne neschimbat și ce e nou la Sibiu Jazz Festival, despre cum se raportează la trendul numelor și numerelor cât mai mari, dar și despre cât de cunoscători și consumatori de muzică jazz mai sunt sibienii.

Când vorbim despre un festival ajuns la ediția cu numărul 52, trecutul și viitorul sunt două elemente cheie. Ce e nou și ce rămâne neschimbat la Sibiu Jazz Festival în acest an? Îmi permit să vă contrazic, în opinia mea, trecutul și prezentul sunt elemente cheie. Viitorul reprezintă o “cheie” care nu ne aparține. Noutatea fiecărei ediții de festival constă în programul artistic realizat cu muzicieni de valoare, unii pentru prima dată în România, de fiecare dată alții, sau când totuși după o perioadă revin la Sibiu prezintă producții noi. Deși în muzica de jazz există aproape întotdeauna o temă melodică care se repetă pentru mine este o provocare fiecare ediție pentru că nu îmi place să mă repet. Și da, am parte de o mare bucurie pentru că jazzul chiar îmi oferă o paletă atât de vastă, colorată, incitantă, provocatoare melodic și ritmic. Rămâne neschimbat în festival conceptul de bază: muzica bună! Personal consider că există doar două tipuri de muzică: muzică bună și muzică proastă, ulterior aceste doua categorii se ramifică în genuri, stiluri, curente și așa mai departe.

Cum s-a conturat line-up-ul acestei ediții? Ce artiști cunocuți sau nume noi din zona jazz-ului avem ocazia să descoperim în cele cinci zile de festival?

I-aș invita pe cititori să descopere line-up-ul din acest an, mai ales că programul complet poate fi vizualizat pe site-ul nostru - sibiujazz.eu, dar și în social media - facebook.com/sibiujazz.

În goana după nume și numere cât mai mari, mulți organizatori uită că un festival ar trebui să aibă și menirea de a descoperi viitorii mari artiști înaintea tuturor. Ce criterii primează în procesul de curatoriere a line-up-ului Sibiu Jazz Festival?

Nu resping, dar în acest moment nici nu îmbrățișez goana după nume și audiențe cât mai mari. Oamenii în marea majoritate sunt în prezent victimele goanei după efectul de tabloid. Totul trebuie să fie senzațional. Un nume mare într-adevăr atrage senzaționalul. Părerea mea este că există foarte multă superficialitate în a aprecia cu adevărat senzaționalul. Este senzațional ceea ce trăiesc și experimentez eu?

Sau este senzațional ceea ce mi se vinde prin campanii publicitare foarte bine puse la punct și o întreagă mașinărie de producere de vedete?

Într-adevăr participarea la un festival cu renume asigură un pas important în avansarea carierei pentru orice artist aflat la început. Este foarte important. Nu doar pentru dezvoltarea artistică și creativă a muzicianului, dar mai ales pentru a-l încuraja în a rămâne pe calea artei și creativității în detrimentul zonei comerciale. Mai ales în țara noastră sunt foarte mulți muzicieni extraordinar de talentați în jazz și muzică contemporană improvizată, dar care nu apucă să se dezvolte pentru că își câștigă existența cântând, orice se cere, la nunți și alte evenimente private. Nu doar un festival, ci orice organizație care promovează muzica are responsabilitatea de a sprijini artiștii care produc valoare.

Care sunt cei mai valoroși ”ași” din mâneca unui manager atunci când resursele financiare nu pot materializa întru totul viziunea artistică?

Nu sunt mai mulți. Este un singur AS:

adaptabilitatea.Te adaptezi și supraviețuiești. Pentru asta ai nevoie în primul rând de o conștientizare a prezentului și a ceea ce poți face real, faptic, bineînțeles totul “condimentat” cu intuiție, fler. Visele rămân valabile chiar dacă nu se materializează imediat.

Ipostaza de manager vă implică 100% nu doar înainte de festival, ci și în zilele de desfășurare. Ce momente din timpul festivalului vă aduc satisfacție și confirmarea faptului că tot efortul depus a meritat din plin?

Sunt multe momente. În primul rând este emoția cathartică oferită de actul artistic, iar în al doilea rând este bucuria, mulțumirea și recunoștința pe care o împărtășim ca echipă.

În mai bine de jumătate de secol de existență, atât parcursul festivalului, cât și al Sibiului s-au tot remodelat. Mai putem spune că Sibiul este un oraș iubitor, cunoscător, consumator de jazz?

Eu sunt un consumator de cultură, implicit jazz, motiv pentru care răspunsul meu e amplu întrucât are în vedere toate evenimentele culturale, de valoare, din oraș. Un iubitor de cultură investește în cultură. Deja cunoașteți faptul că în Sibiu nu se vând bilete. Suntem cu mult în urma altor orașe precum Cluj, Timișoara sau Iași. Așadar, consumatori există pentru că din fericire noi ca operatori culturali avem susținere de la bugetul de stat pentru a realiza evenimente deosebite, gratuit sau la un preț modic. Intrarea la ediția din acest an a Sibiu Jazz Festival este gratuită! Totdeauna cunoscătorii au fost puțin la număr. Un cunoscător nu este doar o persoană informată, ci este și o persoană care experimentează. Însă, în ultimii ani aceștia s-au împuținat și mai mult. Eu mă consider o norocoasă pentru faptul că în anturajul meu apropiat există câțiva cunoscători care mă consiliază în domenii ale artei în care nu excelez. În rest, muncesc să mă informez. Timpul meu e prețios, nu vreau să-l irosesc participând la evenimente de prost gust.

„Challengers”

Tenisul n-a fost niciodată

așa sexy

Întotdeauna am avut o reticență în a vedea filmele lui Luca Guadagnino exact atunci când ies în cinema. Cu Call Me by your Name m-am chinuit o grămadă, că prea îl lăuda toată lumea și îl ridicau în slăvi pe Chalamet și atunci am zis că mai aștept. La fel și cu Challengers, cel mai recent film al regizorului italian care pare că a reușit să facă o figură bună la Hollywood în ultimii ani.

Zendaya o joacă aici pe Tashi Duncan, o tânără tenismenă care bate toate recordurile la vârsta ei și care, la o petrecere de după câștigarea U.S. Openului la juniori, îi întâlnește pe Art și Patrick (Mike Faist și Josh O’Connor), proaspăt câștigători și ei la dublu și mari fani ai domnișoarei. După o seară cel puțin interesantă între cei trei, acțiunea se mută în viitor, unde vedem că Tashi e căsătorită acum cu Art, care deja e multiplu câștigător de Grand Slam-uri la

profesioniști, în timp ce Patrick doarme prin parcări pentru că nu are bani să își plătească hotelurile pentru turneele de tenis la care participă. E un „du-te-vino” în felul în care Guadagnino alege să spună povestea celor trei, jonglând între prezent și viitor, practic, spectatorul aflând pe bucăți ce se întâmplă cu ei și unde ajung și abia la final se leagă povestea cu totul. Nimic nou aici, dar executat cum trebuie, astfel că nu deranjează și nici nu induce în eroare

Mike Faist și Josh O’Conner au o chimie clară, care se vede de la o poștă și sunt foarte credibili în interpretarea rolurilor, ba chiar aș spune că, de cele mai multe ori, fură cam fiecare secvență în care sunt prezenți. Dar întâmplarea face că de data asta și domnișoara Zendaya se ridică și reușește să le țină piept. E mult mai prezentă și mai puțin conștientă de sine (lucru care era foarte ușor de observat în Euphoria, spre exemplu, fapt pentru care am și întârziat vizionarea) și pare că a căpătat în sfârșit oarecare greutate, ca actriță. I se și potrivește foarte bine rolul de tenismenă care s-a accidentat și a trebuit să se retragă din activitate pentru a se concentra pe cariera soțului. Un fel de girl boss, dar totuși sensibilă.

Filmul e plin de scene erotice, și aici nu mă refer strict la sex. Guadagnino reușește de multe ori să transforme chiar și un simplu schimb de mingi în ceva sexy, aproape ca un duel, iar felul în care alege să pună camera e cel puțin original. Trent Reznor și Atticus Ross au compus o coloană sonoră de zile mari, cu muzică preponderent electronică, poate chiar prea prezentă de multe ori, dar care dă o vigoare și un ritm special filmului. Una peste alta, am fost surprins de cât de tare mi-a plăcut filmul și poate că la următorul semnat de Guadagnino mă duc chiar la cinema.

Este Filmul de Miercuri

„Totul se termină cu noi”

vara aceasta... în cinematografe

Într-o mare a filmelor de dragoste clasice, regizorul Justin Baldoni (Five Feet Apart) ne promite o poveste care nu abordează doar o relație perfectă, dar și consecințele violenței domestice și curajul de a-ți rescrie destinul, asumânduşi ecranizarea celebrului roman al autoarei Colleen Hoover, It Ends with Us / Totul se termină cu noi.

Fără a lăsa să transpară prea multe detalii pentru cei care nu au citit bestseller-ul, pelicula ne spune povestea lui Lily Bloom, o fată care tocmai a absolvit facultatea și s-a mutat la Boston pentru a începe un nou capitol din viața ei. Aceasta îl întâlnește pe Ryle, un neurochirurg care își termină rezidențiatul, iar între cei doi pare a se naşte o conexiune instantanee. Relația lor avansează cu repeziciune, doar că în peisaj apare Atlas Corrigan, prima dragoste a lui Lily, care aduce în prim-plan trecutul ei traumatizant.

În rolul lui Lily Bloom o avem pe super-talentata Blake Lively, soţia lui Ryan „Deadpool” Reynolds, pe care majoritatea o

cunoaștem ca Serena din serialul Gossip Girl sau din lungmetraje precum Savages, A Simple Favor sau Green Lantern (2011). Printre numeroasele premii câștigate de Lively amintim National Board of Review USA Award pentru filmul The Town și People’s Choice Awards pentru actriţa favorită în filme dramatice.

Justin Baldoni nu este doar regizorul acestui film, ci interpretează și rolul lui Ryle. Pe Baldoni îl recunoaștem, mai ales, din seriale ca Jane the Virgin şi, cu toate că acesta este multipremiat ca actor, în ultimul timp preferă mai mult să se afle în spatele camerei, în calitate de regizor sau producător executiv pentru numeroase filme și seriale, precum Clouds sau My Last Days. Atlas Corrigan este interpretat de Brandon Sklenar (Midway, Mapplethrope, Vice), iar Allysa, sora lui Ryle, de către Jenny Slate, cunoscută pentru Obvious Child, care i-a adus un Critics Choice Award în categoria cea mai bună actriță într-un film de comedie.

Totul se termină cu noi este produs de către Alex Saks, cunoscută pentru implicarea sa deopotrivă în Rom-Com-uri agreabile (Book Club) şi drame mişcătoare (Wildlife, The Florida Project), împreună cu Jamey Heath (My Last Days), ce au cooptat-o ca scenaristă pe Christy Hall, autoarea poveştilor cinematografice

Daddio (2023) şi I Am Not Ok with This. Nu o putem uita aici pe chiar autoarea romanului, Colleen Hoover, care a fost activ implicată în întregul proces al ecranizării cărții sale.

Nu spun că „totul se termină cu noi” în vara aceasta, dar spun că merită să vedem Totul se termină cu noi în cinematografe, începând cu 9 august.

„Totul se termină cu noi”

Interviu cu scriitoarea COLLEEN HOOVER

Colleen Hoover face parte dintr-o categorie cu totul aparte de autori. A publicat primul său roman, Slammed / Slam: Din dragoste pentru Layken, în 2012 şi de atunci i-au fost tipărite alte 23 de romane şi nuvele, toate bestselleruri, în total, cărţile sale stând timp de 120 de săptămâni în fruntea celebrului top alcătuit de New York Times. Colleen Hoover a fost pe locul I în clasamentul vânzărilor de carte atât în 2022, cât şi în 2023, la nivel mondial fiind cumpărate peste 20 de milioane de volume semnate de ea. Colleen a luat cu asalt lumea editorială şi, dacă e să ne luăm după atenţia de care se bucură prima adaptare cinematografică a bestseller-ului ei It Ends with Us / Totul se termină cu noi, va cuceri în curând şi Hollywood-ul. It Ends with Us este o poveste captivantă despre dragoste, perseverenţă şi efortul de a depăşi tarele trecutului, care explorează relaţia complicată dintre Lily (interpretată în film de către Blake Lively), proprietara unei florării, şi fermecătorul neurochirurg Ryle (Justin Baldoni). Rădăcinile acestei poveşti sunt foarte personale pentru Hoover, acţiunea romanului fiind inspirată de relaţia dintre mama şi tatăl ei.

Înainte de a scrie cartea, Colleen i-a cerut permisiunea mamei sale de a folosi elemente din povestea ei în roman şi spune că l-a scris încercând să înțeleagă mai bine ce a simţit aceasta. „Mulţi oameni care n-au trecut în viaţa lor printr-un abuz consideră că lor nu li s-ar putea întâmpla asta niciodată, dar ei nu ştiu cu adevărat cât de complexă poate fi o situaţie din aceasta şi nu ştiu că poţi fi abuzat de o persoană pe care continui s-o iubeşti, totuşi, foarte mult. Faptul că m-am putut folosi de experienţa

mamei mele m-a ajutat s-o înţeleg mai bine şi să apreciez cât de mult curaj a avut şi cât de puternică a fost. După ce a citit cartea, mama mi-a mărturisit că, până atunci, nu avusese confirmarea că deciziile pe care le luase fuseseră cele corecte, întrucât ea considerase mereu că alegerea pe care o făcuse, aceea de a pleca împreună cu mine şi cu surorile mele de lângă tatăl meu, a făcut-o să se simtă vinovată de faptul că, în viziunea ei, ne destrămase familia. Pentru mine a fost o mărturisire cutremurătoare, fiindcă amintirile mele din copilărie au fost mereu luminoase, crescând într-un mediu cald şi iubitor, alături de tatăl nostru vitreg. Dar pentru mama a fost altfel... pentru ea confirmarea că a ales corect a venit doar după ce mi-a citit cartea”.

În discuţia noastră, Colleen a vorbit despre experienţa transpunerii cărţii ei pe marele ecran, despre reacţia emoţionantă a mamei sale la vizionarea filmului şi despre cum şi-ar dori ca publicul să-l primească atunci când va fi lansat, pe 9 august, pe marile ecrane.

foto

© Eric Charbonneau

Cum ai descrie experienţa pe care ai avut-o în ce priveşte această carte? Cum ai trăit schimbările aduse de celebritatea dată de succesul cărţii, primirea sa de către public şi acum prima adaptare a unui roman de-al tău pentru marele ecran?

Cred că cel mai potrivit termen este „copleşitor”, a fost o experienţă copleşitoare, dar în sensul bun al cuvântului. Când am scris cartea nu mi-am propus nimic anume, m-am gândit doar că o vor citi cel mult câţiva oameni şi asta va fi tot. Cred că dacă mi-ar fi spus cineva ce anvergură va lua viaţa mea după acest roman, aş fi avut un atac de panică… şi asta pentru că nu mi-am propus să scriu un best seller care să fie apoi ecranizat, nu, nici pe departe. Mi se pare incredibil câţi oameni au rezonat cu subiectul şi, din păcate, sunt chiar foarte mulţi care se regăsesc în poveste…

Există vreun element din carte pe care ai ţinut să-l vezi pe ecran aşa cum ţi-ai dorit? O atitudine a vreunui personaj, un element de decor, o piesă muzicală sau vreun costum? Cred că am avut mari emoţii în privinţa temei în sine, am fost foarte stresată la gândul că povestea de pe ecran ar putea să nu fie aşa cum am conceput-o eu în carte. Mi-era teamă ca Ryle să nu fie prea bun sau Lily să nu pară excesiv de vulnerabilă… subiectul este foarte delicat, dar filmul s-a dovedit a fi foarte echilibrat, echipa a făcut o treabă minunată. În continuare consider că este foarte important să nu uităm că nu vorbim aici de un şablon în care să poţi aşeza personajele şi apoi să consideri filmul încheiat, fiecare poveste fiind unică în felul ei.

Anumite elemente au trebuit însă adaptate pentru cinema, precum decizia producătorilor de a-i face pe protagonişti mai în vârstă decât în roman. Consideri că fanii cărţii vor accepta schimbarea?

Trebuie să ne amintim că eu am scris cartea acum mai bine de 10 ani, când eram şi eu foarte tânără şi, în mod firesc, personajele erau de vârstă apropiată de a mea. Acum, la 44 de ani, mă uit în urmă şi îmi dau seama că, poate, personajele mele erau prea tinere şi de aceea am fost foarte bucuroasă să văd că şi Justin a fost de acord cu mine şi le-a înaintat puţin în vârstă. Să fiu sinceră, eu mă ţin departe de mediul online şi de toate comentariile de pe platformele de socializare şi, prin urmare, nu pot decât să sper că publicul va fi de acord cu deciziile luate de echipa de producţie, întrucât eu consider că aceste schimbări nu au făcut decât să îmbunătăţească povestea. [...]

Citiţi interviul complet cu COLLEEN HOOVER pe www.zilesinopti.ro

Colleen Hoover, Brandon Sklenar, Blake Lively

Foto © Eric Charbonneau

Colleen Hoover & Blake Lively

Foto © Eric Charbonneau

Dar pe turiști i-am întrebat ce mâncăruri tradiționale le plac?

S-au împlinit deja (măcar) şapte ani de când vorbesc aproape maniacal despre identitate gastronomică românească și potențialul turistic pe care îl avem din punct de vedere culinar. Am deschis subiectul în sute de interviuri, articole, dezbateri și conferințe. L-am întors pe o parte și pe cealaltă mai aprig ca mașina de spălat rufe când le centrifughează. Răspunsul e DA!, adică există și identitate, și potențial. Care, cum, cine, când rămâne să mai vedem. Identitatea se construiește singură, n-are nevoie de meșteri, calfe și zidari, ci doar de minți limpezi, care să o definească și mai ales să îi pună niște haine frumoase pe ea, ca să nu o trimitem în lume dezbrăcată, desculță și nepieptănată. Nu are nevoie de operații estetice, dar nici nu se cade să se prezinte cu pământ sub unghii.

Potențialul turistic e la vedere, dar stă neclintit, ca boul la poartă nouă. Cineva trebuie să îi arate calea, iar soluția ar fi construcția unui brand de țară gastronomic și promovarea României și ca atracție culinară. Până atunci, nu ne rămâne decât să defilăm cu ce avem. Cu cele câteva milioane de turiști străini care ajung cumva la noi anual. Ce nu știm despre ei e fix ce ar trebui să ne intereseze cel mai mult. Ce le-a plăcut din ce au comandat sau li s-a recomandat sau li s-a pus pe masă. Pentru că o statistică din care am afla doar ce au comandat nu e relevantă, decât să aflăm dacă vor să încerce mâncare românească

sau nu riscă și își iau tot burgeri. Una e să comande ciorbă de burtă și sarmale, alta e să le și placă.

De ce e important? Vă las un singur exemplu recent. La o masă cu trei străini și doi români, la insistențele conaționalilor se consumă: ciorbă de afumătură, scrumbie, papanași. Ciorbă și-au luat și a doua zi, papanașii i-au încântat, dar despre scrumbie (căreia nu prea aveai ce să îi reproșezi) au zis că e cel mai rău pește pe care l-au gustat vreodată. Auzi, să spună asta despre mândria noastră culinară! Ei bine, ei au dreptate. Gustul scrumbiei poate părea dubios altora și este un gust dobândit. Nu e deloc obligatoriu să placă din prima. Nu e ciocolată. Probabil că nu

am fi avut surprize cu un calcan, probabil cel mai bun pește românesc, dar care e asemănător la gust și consistență cu mulți alți pești de pe mapamond. Iar asta ar trebui să ne pună nițel pe gânduri. Ar trebui să ne coordoneze recomandările.

Nu le bagi pe gât asiaticilor telemea pentru că mulți nu sunt obișnuiți cu lactatele, ba chiar mai au și intoleranțe.

Nici englezului nu-i vâri sub nas telemea, pentru că ei nu prea „le au” cu brânzeturile albe. E o graniță fină între a-l ajuta pe turist să se bucure pe deplin de mâncarea noastră și ulterior să o recomande sau a-i lăsa un gust amar, chiar dacă e vorba de deserturi.

Gastronomia și forme contemporane de limbaj

TeProbabil ați observat cât de des se folosește în gastronomie un melanj de cuvinte, un ghiveci de română şi engleză în care se exprimă uneori inclusiv și majoritatea românilor. Nu e o surpriză fiind un domeniu foarte expus influențelor de ambele părți: pe de o parte cei care produc și prepară bucatele provin din familii care vorbesc tot felul de limbi, locale sau internaționale, cea comună fiind des engleza. La fel și cei care gătesc în bucătăriile de oraș sunt foarte des bucătari străini. Nu mai vorbim de consumatori, fie că sunt tineri români care au deja acest mod de exprimare, fie că sunt vizitatori străini a căror limbă comună e engleză.

Ei bine, cam așa ne-am gândit și noi acum 17 ani. Să adaptăm denumirile evenimentelor noastre sau a programelor și proiectelor în gastronomie, contemporanului. Adică încercăm p adaptare la acest trend de a folosi termeni din limba engleză alăturați cuvintelor românești. Așa au apărut

New Transylvanian Cuisine – Noua Bucătărie Transilvăneană, Transilvanian Brunch – o combinație de mic dejun cu prânz transilvănean sau Flavours and Sounds of Transylvania –Gusturi și sunete transilvănene.

În spatele lor stau întotdeauna concepte de promovare a resurselor locale, modul de promovare însă, e actualizat conform timpurilor pe care le trăim.

Astfel, când ne-am propus să scoatem la lumină gastronomia locală - fie că vorbim de mâncarea specifică unui loc, de muzică, meșteșuguri sau obiceiuri legate de ocupațiile tradiționale, am urmărit crearea unei legături mai puternice dintre produsele alimentare și cultura locală. Pentru un public larg care înțelege romgleza și care este dornic să susțină mai departe evoluția noii bucătării transilvănene.

Imediat apoi a apărut și dorința de a încerca un redesign al bucătăriei locale, să încercăm o schimbare de perspectivă orice ar fi însemnat aceast lucru: să schimbăm modul de servire, să recontextualizăm mesele, să venim cu noi idei privind locul de servire al preparatelor, să înnoim sau să modernizăm anumite rețete, să legăm meniul de diverse elemente din cultura locală, să aducem un know-how proaspăt din ceea ce am experimentat în alte locuri.

Cam atât cu teoria. Practica o puteți descoperi în următorul Transilvanian Brunch, la Hăpria, comuna Ciugud, județul Alba, în 7 septembrie.

Muntele de mici

Popularul om de radio

Ciprian Muntele,

de la Rock

FM, e autorul unui serial digital dedicat mititeilor, intitulat #ClanulScobitorilor.

Ciprian Muntele e un tip fain. Epitet care se potrivește și dacă se înlocuiește tip cu: entertainer, influencer, rocker, cântăreț de foc de tabără, gurmand, bucătar, coleg, prieten sau soț. Îi urmăresc cu interes suita de postări

#ClanulScobitorilor, recomandări culinare bazate pe testarea de mici – cred că, în continuare, recenziile culinare de la noi nu s-au așezat și e mare nevoie de cronici sincere, pertinente și savuroase. Așa le socot pe cele ale lui Ciprian. Le acord fără ezitare cinci chifle care scârțâie între dinți, de proaspete ce sunt, fiindcă satisfac exigențele jurnalistice ale unui sclifosit ca mine. Și-i mulțumesc pentru că unul dintre textele sale m-a provocat să testez marfa de pe grătarul unei terase din Ozana, unde m-am mutat anul ăsta. Iată dialogul nostru scurt pe doi:

Ciprian, când și de ce ai început #ClanulScobitorilor?

Cu mult înainte ca eu să-mi fi dat seama. În copilăria mea, de la marginea orașului Bacău, micii au fost paradoxul meu culinar. Toți în jurul meu se plângeau că nu există carne sau preparate din carne, și se plângeau pe bună dreptate, dar, în același timp, la „Cățeaua Leșinată’”, o celebră crâșmă de cartier, se făceau mici zilnic. Mergeam seara să cumpăr pâine și treceam inevitabil pe lângă terasa aia plină cu șantieriști rămași, după o zi de muncă, la o bere cu niște mici. Sunt puține mâncărurile la care eu să fi poftit în halul ăla, așa cum am făcut-o în anii ăia cu micii de la

„Cățeaua”. Am poftit într-atât de tare și într-atât de mult încât nu cred că am să mă mai satur vreodată de mici. Iar acum #ClanulScobitorilor e pretextul care mă scoate din casă fie să ajung pe la cine știe ce terasă, fie să mai pun niște cărbuni la jar. Uneori e suficient să inventezi și să întreții o poveste pentru a te bucura în mod constant de lucruri care îți plac.

Ce crezi că te califică să scrii recenzii?

Plecând de la premisa că asta e o curiozitate, și nu o acuzație, răspunsul e doar o extensie a ce ziceam mai sus. Să mă apuc să caut și să mănânc mici în serie prin oraș, pe cât posibil mici buni, asta nu e o toană, e mai degrabă o nevoie. Vine din pofta și plăcerea de a mânca mici. Dar, pe lângă astea, mai e și curiozitatea de a descoperi gusturi noi. Și de a le înțelege. Că, de exemplu, în urmă cu 20 de ani, știam că micii sunt doar de vită și porc. Acum, amestecurile peste care doar eu am dat includ vită, porc, oaie, miel, berbecuț, mânzat, mangaliță, cerb, mistreț, prepeliță, pui sau pește. Dar eu n-aș numi recenzii ce fac eu acolo, cât mai degrabă recomandări. Ăsta e un demers în care nu încerc să împart dreptatea sau să stabilesc o ierarhie a micilor și micăriilor din București. E doar despre bucuria mea și atât. Îmi plac micii. Îi iubesc. E suficient.

Două transferuri la echipa feminină de fotbal

FCH

Înainte de debutul în Superliga, clubul FC Hermannstadt a perfectat două transferuri, Daria Muntean și Antonia Stanea. Daria Muntean evoluează ca mijlocaș și este acum definitiv jucătoarea clubului sibian, după ce sezonul trecut a fost împrumutată de la Olimpia Cluj, dar a jucat puțin după ce a suferit o accidentare. Tânăra de 19 ani a anunțat că se

bucură că s-a întors la Sibiu, de data aceasta sub formă de transfer definitiv și speră că va ajuta echipa să atingă toate obiectivele propuse anul acesta în Superliga feminină. Antonia Stanea joacă ca atacant și vine cu golurile de la Kids Tâmpa Brașov. Junioara de doar 16 ani consideră că transferul reprezintă o oportunitate excelentă pentru ea de a crește profesional și de a aduce noi perspective echipei sibiene. Antrenorul Octavian Budică este convins că Daria și Antonia vor aduce un plus pentru echipa sibiană. Echipa de fete a FC Hermannstadt a încheiat sezonul trecut pe locul 3 în Seria B din Liga 2. În vara acestui an, după retragerile din primul eșalon al celor două echipe Banat Girls și Poli Timișoara, Academia de Fotbal Măgura, care a evoluat sub denumirea de FC Hermannstadt, a fost invitată de Federația Română de Fotbal în Superliga.

Competiţia Binder Lake Triathlon, organizată de ACS Aria pentru Sport, va avea loc în 1 septembrie, la Lacul Binder și are ca scop promovarea triatlonului ca sport în rândul comunității sibiene şi susţinerea performanţelor sportive ridicate în rândul atleţilor de triatlon din România. Concursul de triatlon, individual (maxim 100 de participanți) sau ștafetă

(maxim 50 de ștafete), este deschis oricărei persoane care are vârsta minimă de 14 ani. Concurenţii la cursa individuala trebuie să finalizeze toate cele trei probe: înot (650 m), ciclism (20 km ciclism stradal) şi alergare (5 km). Fiecare dintre cei trei membri ai echipelor de la ștafetă va efectua una dintre probe. Vor fi acceptate şi echipe de două persoane, în aceste echipe un membru va efectua două probe. Probele de înot vor avea loc în Lacul Binder. Ruta de ciclism e o buclă de 20 km care va fi parcursă o dată. Ruta de alergare e o buclă de 1 km şi trebuie parcursă de 5 ori. Arbitrajul competiţiei va fi asigurat de o echipă a ACS Aria pentru Sport. Vor fi premiați primii trei clasați la fiecare categorie de vârstă. Binder Lake Triathlon e o competiție unică, unde natura și sportul se îmbină perfect pentru a oferi participanților o experiență de neuitat.

MARIUS VECERDEA

Înainte de startul celei de-a 13-a ediții a BCR Sibiu Open, care va avea loc între 16 și 22 septembrie, am stat de vorbă cu Marius Vecerdea despre importanța turneului și noutățile ediției, dar și despre cât de greu îi este unui tânăr în România să facă performanță în tenis.

Care sunt așii din mânecă care vor transforma 13 într-o ediție norocoasă a BCR Sibiu Open?

Obiectivul principal al ediției e atragerea unor comunități cu interese diferite către un eveniment de sport internațional cu tradiție. Pentru că tot mai mulți sibieni sunt în căutarea unor modalități de petrecere a timpului liber și de distracție de seară până târziu în noapte, le-am pregătit ”Nightlife meets Tennis”, un eveniment cu invitați speciali care va avea loc vineri, 20 septembrie. O ocazie pentru publicul larg

de a se întâlni cu lumea tenisului și cu un spectacol sportiv de clasă. Pe scurt, împreună cu Versailles Events vom seta la Baza Sportivă Pamira un cadru în care distracția și buna dispoziție vor fi atracția principală a publicului, stârnindu-le apetitul pentru a umple arena principală a BCR

Sibiu Open pentru semifinalele de sâmbătă și finala de duminică, 21-22 septembrie.

Conform datelor Primăriei Sibiu am observat că Sibiu Open nu se mai află printre proiectele finanțate prin Agenda Sportivă. Care e cauza și cum vă afectează?

Principala cauză e la nivelul Guvernului și, mai ales, a Agenției Naționale pentru Sport, ca autoritate publică centrală care administrează domeniul sportului din România, mai precis lipsa de reglementare a modului de funcționare profund ilegal al Federațiilor Sportive Naționale, iar pe de altă parte, o reacție târzie a Primăriei Sibiu cu privire la sprijinirea cluburilor sportive atunci când apar astfel de situații juridice precum e cea de la Federația Română de Tenis. Avem promisiuni că pentru anul 2025 vor fi reglementate aceste nereguli prin modificarea ghidului Agendei Sportive. Efectele se vor vedea în faptul că nu vom mai putea susține evenimentele adiacente dedicate copiilor, juniorilor, amatorilor de toate vârstele și toate nivelele de joc, turneul dedicat sibienilor pentru calificarea la BCR Sibiu Open, turneul jucătorilor români. Vom face totuși un efort deosebit pentru organizarea Sibiu Open Kids Day, un eveniment de tradiție. Pe această cale fac un apel către toate companiile care activează în județul Sibiu pentru a sprijini evenimentul nostru și sportul, în general.

Ultimele două ediții ale Sibiu Open l-au avut campion pe bosniacul Nerman Fatic. Cu ce beneficii vine câștigarea turneului de la Sibiu pentru un tenisman? Fatic a menționat că e profund recunoscător Sibiului pentru că i-a oferit șansa câștigării primului lui turneu din categoria ATP Challenger și apoi incredibila reușită de a câștiga a doua ediție consecutivă. În interviurile sale menționează cât de important e pentru un jucător să câștige un astfel de turneu Challenger,

mai ales din perspectiva încrederii în a evolua la turnee mai mari și, în cele din urmă, la turnee de Grand Slam. Cel mai relevant aspect e că pentru mulți jucători, BCR Sibiu Open a însemnat o rampă de lansare către participarea la turnee de Grand Slam. În acest sens, sunt multe exemple de jucători care imediat după un parcurs bun la Sibiu au avut evoluții fulminante la turneele de Grand Slam: italianul Marco Cecchinato, care a ajuns până în semifinale la Roland Garros (înfrângere la Novak Djokovic) la câteva luni după ce juca finala Sibiu Open la simplu și după ce a câștigat proba de dublu; australianul Thanasi Kokkinakis care a câștigat în proba de dublu la Australian Open (împreună cu Nick Kyrgios) la doar trei luni după ce a pierdut dramatic finala Sibiu Open; germanii Andreas Mies și Kevin Krawiets, care au câștigat surprinzător turneul de la Roland Garros la câteva luni după titlul obținut la Sibiu Open; norvegianul Casper Ruud, care a ajuns în finala la Roland Garros (învins de marele Rafael Nadal) după ce a evoluat de doua ori în sferturi de finală la Sibiu Open. Cel mai recent exemplu e cel al cehului Tomas Machac, proaspăt campion Olimpic la Paris 2024 în proba de Dublu Mixt, după ce a evoluat în două ediții la Sibiu Open.

Dacă e să vorbim despre noi speranțe ale tenisului sibian, cât de departe suntem de momentul în care vom putea vorbi și de un alt

jucător sibian cu rezultate remarcabile în afară de Victor Cornea?

Sunt foarte puține cluburi de tenis care reușesc să conducă un jucător de tenis de la inițiere până la nivelul calificării la turneele de Grand Slam pe tablourile principale de simplu sau de dublu. Avem șansa ca Tenis Club Pamira să se afle într-o astfel de situație prin exemplul Victor Cornea, însă merită precizat că acest lucru e posibil ca urmare a creării unui cadru special care să cuprindă o organizare piramidală cu o bază largă de selecție și un efort extraordinar pentru asigurarea condițiilor optime de pregătire tuturor nivelelor de joc până la nivelul de mare performanță. E greu de estimat când vom mai avea un jucător sibian care să evolueze pe tablourile principale ale turneelor de Grand Slam, însă eforturile noastre se îndreptă spre asigurarea unui cadru în care acest jucător să se poată forma.

Care sunt principalele lupte pe care le are un tânăr care visează la o carieră în tenis? În primul rând, un Guvern care nu prioritizează obiective de creștere a nivelului de practicare a exercițiului fizic și sportului la nivel de masă prin dezvoltarea infrastructurii sportive, dar mai ales prin atragerea specialiștilor care au competențe în acest sens. În al doilea rând, o Federație care nu are o strategie în sensul susținerii tinerilor talentați și dedicați, ci doar o strategie de păstrare a unei găști cu interese personale în fruntea Federației. În concluzie,

România a creat un cadru în care tot mai puțini oameni fac sport. Sportul de performanță presupune o disciplină și o capacitate de efort pe care tot mai puțini români le au, iar acest lucru se reflectă în dificultățile pe care le întâmpină tinerii care visează la o carieră sportivă.

Recent s-au încheiat JO. Cum apreciați prestația celor trei jucătoare care au reprezentat România la Paris?

Tragerile la sorți au fost extrem de nefavorabile jucătoarelor românce, fiind nevoite să evolueze încă din primul tur contra unor jucătoare din Top 10 mondial, inclusiv Nr 1 WTA Iga Swiatek în cazul Irinei Begu. Cu toate acestea, evoluțiile lor au fost bune, Irina Begu reușind să o țină în corzi pe Iga mai ales în setul 2 și chiar lipsind foarte puțin să reușească o surprinzătoare întoarcere a rezultatului. E de apreciat victoria lui Jacquelin Cristian în fața franțuzoaicei Caroline Garcia în primul tur, însă nefructificată până la capăt după o evoluție inconstantă în turul 2 în fața unei alte jucătoare de mare experiență, Angelique Kerbe. Din păcate, după experiența nefericită a Simonei Halep, tenisul feminin românesc se află în declin, iar în acest moment România mai are în Top 100 mondial doar două jucătoare din care una e accidentată, Sorana Cârstea, cu șanse mai mici de revenire în Top 10.

Pregătește-te pentru școală cu Aria Sibiu: Relaxare

în familie

înainte de clopoțel!

Vacanța de vară e pe cale să se încheie, dar asta nu înseamnă că distracția trebuie să ia sfârșit!

Aria Sibiu lansează campania "Ready for School" - o ofertă specială dedicată familiilor care vor să îmbine utilul cu plăcutul înainte de începutul noului an școlar.

Între 26 august și 6 septembrie, de luni până vineri, te așteptăm cu un pachet exclusiv de acces Aqua, creat special pentru familiile cu până la 3 copii. Este ocazia perfectă să transformi zilele de vară rămase în amintiri de neuitat, în timp ce cei mici se bucură de aventuri acvatice alături de cei dragi. Dacă familia ta numără mai mult de trei copii, nu îți face griji! Poți adăuga cu ușurință pe cei mici la pachetul Ready for School, achitând pentru fiecare în parte prețul integral.

READY FOR SCHOOL

26 AUGUST - 6 SEPTEMBRIE

20% REDUCERE pentru

2 ADULȚI + 1, 2 SAU 3 COPII la biletele de LUNI - VINERI FULL

Citește regulamentul pe ariasibiu.ro sau întreabă la recepție.

Cămin pentru sportivi cu cantină în Cârţa, judeţul Sibiu

Unul dintre cei mai experimentați arhitecți din spațiul Transilvaniei, arh. Köllő Miklós prezintă proiectul căminului sportiv construit în completarea bazei sportive din comuna Cârța. Colectivul Larix Studio a propus o intervenție care păstrează spiritul arhitecturii zonei și răspunde nevoilor funcționale ale unui program de arhitectură pe care ne-am dori să îl întâlnim mult mai frecvent.

În Evul Mediu, Cârța era centrul religios al Ciucului de Sus, astfel că are o biserică fortificată pe măsură, care domină imaginea satului și a depresiunii. Nu în ultimul rând, la Cârța s-a păstrat relativ bine imaginea tradițională a satului.

Fără exagerare, putem spune că hocheiul (încă) este sportul național al secuilor. La Cârța, pentru susținerea activității Academiei de hochei, s-a construit în primă etapă un patinoar artificial, urmat de un centru medical și metodologic.

Următoarea etapă logică de dezvoltare a fost cea a căminului pentru sportivi. În cazul acestuia, în loc de o comandă directă, a fost preferat un concurs, care a fost câștigat de biroul de arhitectură Larix Studio. Propunerea biroului grupa în mod just funcțiunile și oferea o flexibilitate planimetrică mare, care permite o utilizare multifuncțională: de exemplu, zona restaurantului poate funcționa ca sală de așteptare pentru părinții care beau o cafea până se întorc copiii de la antrenamente etc. Încadrarea în peisajul cultural din secuime este una dintre premizele acestui proiect. Este vorba despre un peisaj format în ultimii 300 de ani, dar care, în esență, este un peisaj cultural medieval european specific pentru comunitățile de oameni liberi și, în speță, reflectă democrația militară medievală a secuilor. Din aceste considerente, atât parcelele de pe câmpuri, cât și construcțiile din sate sunt relativ egale, cele mai mari construcții (desigur, după biserică) fiind șurile.

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Modalitatea de relaționare a clădirii propuse cu biserica fortificată din Cârța, încadrarea în imaginea satului, cât și evitarea pe cât posibil a ruperii de scară din cauza prezenței caselor parter pe frontul de vizavi al străzii pe rând au fost analizate cu ajutorul fotografiilor realizate cu drona.

Pentru a reduce impactul vizual al clădirii destul de mari preconizate în cadrul temei de proiectare, au fost desfășurate un set foarte variat de instrumente de neutralizare și reducerea vizuală a volumului mare față de vecinătăți, combinat cu o varietate de tehnici pentru a înscrie clădirea cât mai mult în imaginea satului.

Astfel, imobilul a fost „spart” în patru volume separate (dispuse în formă de „U”), care pot intra în dialog cu șurile mari, specifice zonei. Printre volume, prin transaparență s-a dorit anihilarea prezenței clădirii în peisaj, folosindu-se de vederile orientate către peisaj/imaginea satului.

Aripa restaurantului este înconjurată de o prispă generoasă (realizată integral din lemn), care disimulează cu succes dimensiunea clădirii față de casele parter de pe cealaltă latură a străzii și continuă în zona parterului  volumului  următor, care adăpostește sălile de conferințe (care pot fi  și folosite ca săli de clasă).

Holul transparent, prin care pătrunde peisajul în clădire, separă spațiile „publice” descrise anterior.

Blocul central al căminului a fost parțial scufundat în pământ, ca demisol, pentru a evita o prezență nedorită generată de înălțimea acestui corp și pentru evitarea concurenței cu biserica fortificată (centrul de greutate vertical al satului). Volumul cu demisol găzduiește spațiile de cazare, acestea fiind gândite ca să separe sportivii de vârste diferite.

Deși acest corp servește ca „dormitor”, la capătul fiecărui nivel au fost adăugate camere de studiu, respectiv bucătării comune.

Ultima aripă este destinată cazării echipelor oaspete.

Pentru a căuta un raport just față de casele de vizavi, clădirea este mult retrasă față de aliniamentul străzii.

Volumele principale au un acoperiș în două ape cu pante abrupte, caracterisce arhitecturii tradiționale din zonă și, acolo unde lățimea construcției ar fi condus la un imens volum al acoperișului, acoperișul șarpantă este combinat cu un acoperiș terasă, prin împărțirea în jumătate a suprafețelor de acoperit. Învelitoarea – din dorința de a înscrie cât mai bine clădirea în imaginea satului și din dorința de respectare a tradiției locale - este realizată din țigle solzi ceramice, în culoare cărămizie.

DESIGN/ ARHITECTURĂ

La fel de bogată este compoziția fațadelor vizibile dinspre spațiul public: sunt evitate suprafețele mari, uniforme, de fațadă prin inserții de finisaje de lemn, pentru a reflecta ritmul formal general al peisajului cultural din jur.

În contrast cu cele de mai sus, văzut din interiorul curții delimitate de aripile clădirii, putem remarca o unitate fermă, generată de uniformitatea tencuită a fațadelor spre curtea interioară, acoperișul terasă și motivul codului de bare (în cazul golurilor) care împreună conferă totuși clădirii greutatea instituțională publică necesară academiei.

Clădirea a fost folosită pentru Cupa Mondială Universitară de hochei pe gheață, care a avut loc între 14 și 19 aprilie 2023. În timpul evenimentului celor opt națiuni, clădirea și-a demonstrat calitățile și spațiile au fost puse la încercare pentru a dovedi că funcționează cu adevărat, că sunt întradevăr de dimensiunea potrivită și pentru o asemenea competiție.

Proiectul căminului pentru sportivi cu cantina din Cârța va participa la concursul de arhitectură „Nature Paths”, din cadrul celei de-a 7 ediții a Bienalei de arhitectură Arhitectura.6 2024, eveniment care își propune să inspire o schimbare de paradigmă în domeniul arhitecturii. Pe parcursul a 9 săptămâni echipa bienalei va organiza în 9 orașe, din 6 județe, prezentări, expoziții, concursuri și ateliere: Brașov, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Târgu Mureș, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Reghin, Odorheiu Secuiesc și Gheorgheni. Va fi o călătorie prin inima țării, prin care aducem evenimentele noastre în comunități cheie ale regiunii.

Proiectul este înscris și în campania de votare „VOTUL PUBLICULUI”, care se desfășoară exclusiv online, pe pagina web a Bienalei de arhitectură Arhitectura.6 2024 și se derulează în perioada 25 iunie - 20 august 2024. Cea de-a 7-a ediție se desfășoară în perioada februarie - noiembrie 2024, având ca temă centrală HUMAN ± NATURE.

La Brașov, evenimentele vor avea loc în luna septembrie. Inspirată din soluții sustenabile, Bienala își invită participanții să exploreze posibilitățile oferite de arhitectura regională, ca exemplu de durabilitate și echitate. „Prin premiile acordate de votul publicului larg, aducem comunitățile în mijlocul transformării.” Votul publicului este deschis în luna august, pe site-ul dedicat evenimentului: www.arhitectura6.ro

Credite foto: Szigeti Vajk-István

Chiar dacă te confrunți cu situații care cer reacție rapidă, nu acționa înainte de a analiza situația cu realism, gândind în perspectivă. Este vremea să te adaptezi la condițiile noi folosindu-te de experiența ta sau a altora.

Ia aminte la experiențele prin care ai trecut până acum și la ceea ce se întâmplă în jurul tău, apoi trage concluziile care se impun. Îmbogățește-ți mintea cu informație de calitate.

Ai toate șansele să îți regăsești cheful de viață și de muncă și să uiți de eventualele neplăceri de care ai avut parte în perioada precedentă. Adaptează-te la noile condiții din viața ta, așa cum simți că ți se potrivește cel mai bine.

Ai o atitudine pozitivă și încrezătoare. Nu refuza dialogul cu cei care au concepții diferite despre viață. S-ar putea să constați cu surprindere că au dreptate și că merită să adopți unele dintre aceste concepții noi pentru tine.

Perfecționează-te în ceea ce simți că nu stăpânești. Abordează lucid chestiunea apartenenței unor bunuri, dar ținând cont că persoanele nu se includ în această categorie. Te concentrezi asupra proiectelor de viitor importante.

Este vremea să te gândești cum îți poți ajuta organismul să fie în formă optimă, astfel încât să arăți bine, să te simți bine și să te faci remarcat și apreciat. Banii sau celebritatea nu sunt întotdeauna adevărata măsură a valorii personale.

Ai nevoie de un obiectiv clar, pe care să îl urmărești metodic. Dacă te confrunți cu situații pe care nu le poți controla, amintește-ți că ești capabil să te adaptezi de minune și să le întorci în avantajul tău. Totul este să vrei.

Moralul este la cote înalte pe tot parcursul lunii, tocmai pentru că te simți puternic și încrezător și pentru că este un anotimp care îți place. Ai grijă cu cine te însoțești la distracție. În caz contrar, influența unor persoane din anturaj ar putea să îți creeze mici dificultăți.

Dacă întâmpini dificultăți, să nu te demoralizezi, ci să încerci să îți dai seama care sunt cauzele și cum le poți depăși. Stabilește-ți prioritățile și obiectivele cele mai importante pentru tine și cele mai realizabile, apoi dozează-ți energia și stăpânește-ți agitația.

În cazul în care ai exagerat cu munca și ai uitat de tine, este vremea să accepți că ai obosit și că ai nevoie de puțină liniște, de o perioadă de relaxare sau chiar de un concediu. Stabilește-ți priorități clare, ținând cont de starea de sănătate.

Ar fi bine să te detașezi din când în când de agitația vieții profesionale sau sociale, când simți că ai nevoie de odihnă, și să îți rezervi suficient timp pentru activități care te relaxează. Clarifică-ți obiectivele și prioritățile, dar având grijă să ții cont și de nevoile oamenilor importanți din viața ta.

Fiecare sfârșit este un nou început, o nouă șansă către un viitor mai bun. Totul este să ai curaj și suficientă maturitate. Este vremea să te bucuri de fiecare mică realizare și de fiecare gest mărunt din partea celorlalți.

Berbec Capricorn

Vărsător

Pești

Balanță

Scorpion

Săgetător

Rac

Taur Leu

Fecioară

Gemeni Horoscop

Andra Urdea

Anca-Andra Urdea e artistă, grafician, absolventă a Academiei de Arte Vizuale ”Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secția grafică. Prin gravură îi place să exploreze lumea înconjurătoare. Sunt multe ipostaze care îi aduc inspiraţie, atât natura cu florile, munţii şi cerul albastru, cât şi lumea nevăzută a lucrurilor. Din această perspectivă a început să creeze lucrări grafice bazate pe imagine-obiect raportate la trăire-sentiment.

DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU În Sibiu îmi place să locuiesc deoarece este un oraş suficient de mic pentru a ajunge uşor oriunde cu bicicleta. Îmi place că avem munții aproape, sate frumoase, multă natură şi mâncare sănătoasă împrejur.

TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI

SĂ LE VADĂ ÎN SIBIU Muzeul Satului este un colţ de natură, istorie şi cultură. Oraşul de Jos, noaptea, cu străduţele lui magice. Pădurea Dumbrava este numai bună pentru o plimbare.

UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL Festivalul Internațional de Teatru - FITS.

ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Să stau pe bancă în

Parcul Cetăţii şi să fac crochiuri la trecători. Asta îmi aduce inspiraţie şi conectare la viaţa oraşului.

UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE SIBIULUI

Eu consider că burduful de munte se integrează frumos în peisajul Sibiului, chiar dacă este produs în împrejurimi.

CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O GĂSEȘTI Mă bucură tihna şi mâncarea bună gătită la Consommé Bistro.

CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE

SIBIULUI O plimbare cu bicicleta într-o zi de duminică, oraşul este foarte liniştit în zilele libere. Îmi place să fac pe turista în propriul oraş.

UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI VEDEA

TOT ORAȘUL Din Turnul Sfatului îmi place să privesc oraşul. Sunt patru ferestre mari şi generoase. Este interesant să surprind forfota de aproape.

SPAȚII DIN ORAȘ CARE MERITĂ SĂ FIE

REVITALIZATE Avem foarte multe clădiri abandonate care sigur merită o nouă viață.

FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA DE

SPIRIT A SIBIULUI În Sibiu avem parte de o comunitate implicată cu dorinţă de schimbare, de bine.

SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE Mi-ar plăcea să avem parte de mai multe spații verzi cu flori, copaci, gâze şi fluturi.

BACK TO SCHOOL

Hai cu prietenii sau colegii tăi la AQUA PARK și poți beneficia de INTRARE GRATUITĂ

Citește regulamentul pe ariasibiu.ro sau întreabă la recepție. 9 - 30 SEPTEMBRIE