2 minute read
Via gastronomica
Proiect de țară: Via Transilvanica-Via gastronomica , Via Transilvanica este un traseu turistic de aproximativ 1400 de kilometri care începe la Putna și se termină la piciorul Podului lui Apolodor, din Drobeta Turnu Severin. Proiectul a fost inițiat de Tășuleasa Social și este marcat cu borne personalizate din kilometru în kilometru. Drumul, inspirat de El Camino (Franța, Spania, Portugalia) și de altele similare din SUA sau India poate fi parcurs pe jos - timp de mai multe săptămâni, pentru cei temerari, cu biciclete, cai, integral sau parțial. Normal, poți ajunge în vecinătate cu mașinile și de acolo să faci expediții în diverse direcții. Ideea e să faci mișcare și, poate, chiar să te regăsești pe tine, așa cum susțin mulți că li s-a întâmplat pe traseele clasice.
Luna trecută am fost și eu acolo. În special, în zona de sud, în Caraș Severin, alături de echipa Cronicari Digitali, într-un demers de promovare a zonei susținut de Raiffeisen Bank România. Eu am ajuns acolo cu unicul, dar extrem de importantul scop de mânca. Bine, sunt și genul care face gaură în scaunul de terasă uitându-se ore în șir la drumeți. Nu am fost deloc în răspăr cu ceea ce își propune traseul, pentru că după o drumeție de câteva ore nu îți recuperezi energia din pacea interioară.
Advertisement
Am descoperit, pe traseu, destul de multe locuri cu mâncare bună și foarte bună. Unele pensiuni care au ales ca pe lângă burgeri și coaste să servească și mâncăruri zonale și mai ales din ce în ce mai multele PGL-uri (Puncte de Gastronomie Locală) care sunt un restaurănțele în curțile oamenilor cu mâncare de-a casei. Adică sunt fiscalizate și se supun normelor sanitare, dar nu trec prin birocrația autorizațiilor unor restaurante clasice.
De obicei acolo mănânci cam ce mănâncă și gospodarii, cu legume și fructe din grădină, cu mezeluri de casă și bei de prin sat. Și am mâncat excelent la Conacu’ Boierului din Ponoarele, Sălașu cu Lavandă din Carașova, LuciaAna din Densuș, Kibuț – Gărâna, Pensiunea Casa Cânda din Sălașu de Sus, Restaurant Moft din Reșița (un mic ocol pentru a vizita patrimonial industrial). Musai de menționat toate minunățiile dulci făcute de la Paul Bora la Cămara din Totești.
Am stat de vorbă și cu Alin Ușeriu care mi-a confirmat faptul că există o strategie gastronomică pentru întregul traseu, dar mai durează nițel. Eu aș vedea ca toate, dar toate, locantele din zonă să aibă un meniu local și sezonal dedicat Viei Transilvanica. Un fel de meniu al zilei, dar în ton cu ce am scris mai sus. Ar fi fabulos.
Aaaa, era să uit: am zburat cu parapanta ca să nu ziceți că n-am făcut sport deloc și am filmat totul cu Go Pro Hero 9, că e rezistent la șocuri, are super stabilizare - oricât mi-ar tremura mâinile și mai are și baterie cât să nu se piardă nimic important, așa că o să mă vedeți cât de serios am fost când am umplut „Rucsacul cu Povestiri de pe Via Transilvanica”.
