O'CLOCK

Viața orașului...

Chiar dacă maratonul festivalurilor a ajuns la final, luna octombrie debutează cu Maratonul Sibiului, cea mai apreciată competiție sportivă a orașului. Noul an universitar se deschide pe 1 octombrie cu DATfest, un festival organizat de Departamentul de Artă Teatrală din cadrul ULBS. Tot în primele zile ale lunii, va fi vernisată cea de-a 22-a ediție a Salonului Internațional de Artă Fotografică de la Sibiu. Să înceapă sezonul cultural de toamnă!

DATFEST

NoAPTEA ALBĂ A GALERIILoR

AMURG MARAToNUL INTERNAȚIoNAL SIBIU

Cum ar fi dacă ai avea șansa să descoperi viitoarele nume grele ale teatrului românesc în perioada lor de început? DATfest oferă iubitorilor artelor spectacolului tocmai această șansă neprețuită. Odată cu deschiderea noului an universitar, între 1 și 10 octombrie, la Sibiu va avea loc cea de-a VI-a ediție a DATfest. Sibienii și nu numai au ocazia să vadă cele mai recente producții studențești, create de nume precum Ofelia Popii, Florin Coșuleț, Eugen Gyemant, Codruța Vasiu sau Bobi Pricop, cu tineri absolvenți sau studenți ai Departamentului de Artă Teatrală din cadrul ULBS. Unul dintre spectacolele din program va fi selectat pentru a fi jucat pe una dintre scenele unui teatru din România. Urmează zece zile cu poftă de teatru și spectacol!

O mână de artiști locali continuă și în acest an evenimentul Noaptea Albă a Galeriilor. A șasea ediție organizată la Sibiu propune între 15 și 17 octombrie un traseu inedit printre diferite spații din oraș în care publicul se va bucura de artă și artiști.

Teatrul de Balet Sibiu prezintă miercuri, 13 octombrie, ora 19, la Centrul Cultural Ion Besoiu: ”Amurg. 304 zile de lămâie”, un poem coregrafic despre singurătate ca sursă de inspirație și forță pentru liniștea psihicului uman. Bilet: 20 lei. În 2 octombrie, Maratonul Sibiului marchează ediția aniversară în context ceva mai provocator și în formulă puțin atipică, dar alături de lume bună și pe traseele dragi cu care și-a obișnuit deja publicul. ”Chiar dacă ne e dor să ne revedem în zile însorite din mai, toamna asta facem zilele mai lungi și mai luminoase, alergând pentru și susținând 34 de cauze, în condiții de siguranță pentru toată lumea”, transmit organizatorii.

Ce ne place și ce nu ne place la statuia lui Brukenthal

Începând cu luna septembrie, Piața Mare a Sibiului are un nou locatar, statuia baronului Samuel von Brukenthal. Realizarea ei s-a întâmplat în anul în care se aniversează 300 de ani de la nașterea baronului. Dezvelirea a avut loc în prezența președintelui Klaus Iohannis și a autorităților locale. Am fost prezenți la acest moment important pentru oraș și vă spunem cu ce impresii am rămas.

Ne place Nu ne place

 Ne place că din toate variantele propuse de artiști la concursul de proiecte a fost aleasă cea care îl pune în valoare cel mai bine pe baronul Brukenthal.

 Ne place că că statuia e plasată în inima Sibiului, în fața Muzeului Brukenthal, și că absolut toată lumea, de la localnici la turiști, va putea să o admire oricând gratuit.

 Ne place că e o statuie monumentală, la fel ca și personalitatea baronului, și că se încadrează într-un mod fericit în Piața Mare, cartea de vizită a orașului.

 Ne place că dezvelirea statuii a avut loc într-un cadru ceremonios, un gest de respect pentru o figură marcantă care a contribuit la formarea Sibiului cultural de astăzi.  Nu ne place că există tentative de cancel culture în stil pur românesc: ba că era sas, ba că i-a tras pe roată pe revoluționarii Horea, Cloșca și Crișan, ba că a susținut discriminarea românilor.

 Nu ne place că au fost oameni care au încercat să deturneze atenția de la importanța momentului și au venit în Piața Mare doar pentru a-l huidui pe președinte.

 Nu ne place că unele site-uri de știri au preferat titlurile senzaționaliste care au căutat să-i pună într-o optică rasistă atât pe baron cât și pe președinte.

 Nu ne place că am auzit oameni prezenți la eveniment vorbind în aceeași propoziție despre statuia lui Brukenthal, fenomenul ”Black Lives Matter” și pandemia de Covid-19.

Cum se va desfășura noul an universitar la Sibiu?

Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu a anunțat că e gata să înceapă anul universitar 2021-2022 în format ”față în față”, în sălile de curs. Începerea cursurilor în primele zile ale lunii octombrie, cu prezența fizică a studenților și profesorilor, înseamnă venirea sau revenirea la Sibiu a câtorva zeci de mii de studenți. Am încercat să aflăm cum se va desfășura noul an universitar și, mai ales, cât de pregătite sunt facultățile sibiene în plin val 4 al pandemiei.

Dacă în 2020, universitatea sibiană se lăuda cu un număr record de dosare de admitere, în 2021 entuziasmul s-a mai potolit. În sesiunea din vara acestui an au fost validate aproximativ 6000 de dosare, 5000 pentru concursurile de licență și 1000 la programele de master, ceea ce înseamnă o scădere de peste 30% față de anul trecut. Cu toate acestea, reprezentanții ULBS susțin că se bucură de încrederea pe care le-au acordat-o cei care au ales programele de studii de licență sau de masterat ale universității: ”Mulțumim tuturor candidaților care au ales universitatea noastră. Suntem o comunitate vie și, cu noii studenți care vor păși pentru prima dată în universitatea noastră, avem șansa să creștem, să ne dezvoltăm, să depășim cu bine provocările.” În egală măsură, primirea a zeci de mii de tineri în sălile de curs și în oraș e și o responsabilitate imensă:

”Suntem convinși că, alături de studenții din anii mai mari, alături de cadrele didactice și de personalul administrativ, vom reuși să trecem cu succes peste orice provocare pe care o vom întâlni, cum a fost și continuă să fie această pandemie.”

În acest sens, ULBS a încurajat și încurajează în continuare campania de vaccinare. La nivelul ULBS, un procent de 80% dintre angajați sunt vaccinați și un număr de peste 200 de studenți au fost implicați în diferite activități de voluntariat împotriva Covid-19. ”Am făcut aceste eforturi și le vom face în continuare pentru că ne dorim ca viața noastră, a tuturor, să revină la normalitate și suntem convinși că doar vaccinarea poate fi soluția în lupta cu acest virus”, transmite conducerea universității. Până în momentul în care nu vor exista alte prevederi legale în acest sens, ULBS anunță că nu va condiționa de vaccinare accesul în sălile de curs.

Și totuși, cum se vor organiza și desfășura activitățile didactice în anul universitar care tocmai începe? Activitățile didactice (activități de predare, seminar, lucrări practice și de laborator, îndrumare de proiecte de an, îndrumare elaborare lucrări de licență, de disertație, teze de doctorat, activități de evaluare și susținere publică a tezelor de doctorat și alte activități didactice practice și de cercetare științifică înscrise în planurile de învățământ) se vor desfășura prin participarea fizică, cu respectarea și aplicarea tuturor normelor de protecție, astfel încât să fie asigurată o suprafață de minim 1mp per student. În situația în care infrastructura și resursele disponibile nu permit desfășurarea activităților didactice în format fizic, acestea vor fi mutate în online. Scenariul de organizare și desfășurare a activității didactice va fi actualizat săptămânal, în fiecare zi de vineri, și va ține cont de situația epidemiologică transmisă de DSP Sibiu. Cursurile se vor desfășura între orele 8-21, inclusiv în zilele de sâmbătă și duminică. Atunci când e posibil se recomandă susținerea activităților didactice în aer liber, iar atunci când au loc indoor, sălile de curs trebuie aeriste cel puțin 10 minute înainte de intrarea studenților. Biblioteca și cantina își vor derula activitatea cu respectarea și aplicarea tuturor normelor de protecție pentru a preveni îmbolnăvirile cu virusul SARS-CoV2.

Chiar dacă pandemia a schimbat într-un timp foarte scurt viața studențească, cu toate aspectele ei, Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu se străduiește să ofere măcar un început de an universitar sub semnul normalității. Cum va continua anul universitar în iarnă sau în 2021 va depinde foarte mult de situația epidemiologică la nivel local. O explozie de cazuri noi sau apariția de focare pot duce, din nou, la mutarea cursurilor în online.

foto © Gabriela Cuzepan

fragment din „Săpunul lui Leopold Bloom”

de Nora Iuga

„Dar, de fapt, voiam să vorbesc despre cu totul altceva. Toleranța era cuvîntul care îmi dădea ghes. Ca un nume de fată, ca Importanţa sau Chitanța sau Transhumanţa îmi imaginez un microroman cu aceste personaje - ‘altădată carnea mea visa’, spunea atît de frumos un tînăr poet. Un tratat despre toleranţă, o toleranţă religioasă, o casă de toleranţă şi iată că aici apare handicapul. Ce este de fapt toleranţa? Citesc: îngăduinţă, indulgenţă, interval de variație admis pentru o anumită mărime sau dimensiune caracteristică (greutate, volum etc.) a unui material, piesă sau obiect. Nu mă lămuresc. Între catolici şi protestanți, între iezuiţi şi jansenişti, între părinţi şi copii, între prostituatele şi clienţii caselor de toleranţă, cine pe cine tolerează, şi cum se stabileşte intervalul de variație admis între două fenomene adverse, chemate să conviețuiască pe parcursul unui timp nedefinit? O singură dată, într-un cimitir din Sighișoara, am simțit materialitatea palpabilă, trupul cald al ideii de toleranţă. Mă aflam la limita care despărţea mormintele sașilor de cele ale ungurilor şi românilor. De o parte pe coasta de sus a dealului, pietrele funerare se aliniau într-o ordine perfectă, numele defuncților erau scrise cu aceleași caractere de bronz şi dedesubt în paranteză ocupația fiecăruia: curelar, ceasornicar, măcelar, croitor, condamnați parcă și în moarte să poarte stigmatul nobil al breslei din care făceau parte. De atîta disciplină nu mai puteai să suferi, să te emoționezi. Ei stăteau acolo grupați milităreşte ca un batalion pe loc repaus și nu aveau nicio şansă de eliberare pentru că erau încorporaţi în eternitate. Ceva mai jos aceeaşi ordine perfectă, morminte identice, lespezi de marmură neagră sau albă cu inscripții aurite - o sobrietate austeră care nu se distingea de cea dinainte decît prin numele maghiare gravate pe cruci. Doar înspre vale, unde povîrnișul devenea mai abrupt, mormintele, străjuite la fel de pietre funerare cu litere de bronz, îşi rupeau alinierea, aici nu mai apăreau ocupațiile ca într-o fişă de recensămînt, în schimb puteai citi fel de fel de stihuri ‘Tu care eşti pierdută în neagra veşnicie...’ sau ‘Te-ai dus ca un crin de curată/copilă pe veci adorată’, ‘nemîngîiatul tău mire’ și altele. În vase de tablă se decolorau trandafiri de hîrtie, într-o mică vitrină improvizată moţăia o păpuşă cu pleoapa căzută. Era atîta ridicol şi atîta kitsch în tot acest bazar sentimental şi totuși atunci am înțeles pentru o clipă ce înseamnă cuvîntul toleranţă. Mă aflam în cimitirul românesc şi m-am emoţionat şi mi-a venit să plîng.”

Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania

OVIDIU DRAGOMAN

Ce anume v-a determinat să alergați alături de alți artiști și angajați ai Teatrului de Balet Sibiu la ediția din acest an a

Maratonului? Maratonul Internațional Sibiu e un eveniment care dă foarte multă coerență scenei de evenimente a Sibiului și care an de an ne aduce pe toți împreună, uniți în jurul cauzelor care au nevoie de ajutorul comunității. E un eveniment la care ținem foarte mult, în care credem și poate printre foarte puținele evenimente care aduc rezolvări concrete unor cauze ale orașului. Cred că doar împreună, uniți, putem schimba în bine lumea în care trăim. Totodată, ne-a sensibilizat pe toți cauza Asociației SUS INIMA: ”600 de nopți cu somn liniștit pentru pacienții oncologici”. Câți dintre noi nu avem sau nu știm măcar o persoană care să fi trecut prin calvarul acestei boli cumplite.

Cât de important e pentru artiștii internaționali ai TBS să conștientizeze și să vină în sprijinul comunității

lor adoptive? Suntem o echipă tânără la TBS, majoritatea artiștilor noștri sunt internaționali, veniți aici de peste tot din lume: Cuba, Republica Dominicană, Columbia, Australia, Franța, Italia, Spania, Statele Unite ale Americii, Portugalia. Deși unii dintre ei sunt la primul contact cu orașul și poveștile lui, sunt foarte receptivi cu toții și au înțeles imediat nevoia de implicare în viața comunității. Sunt foarte bucuros că toți dansatorii noștri, dar și colegi din echipa administrativă, s-au implicat în ediția din acest an a maratonului. Cei mai mulți dintre ei vor alerga pe 2 octombrie la maraton, iar unii vor face parte din echipele de voluntari care vor lucra alături de organizatori la buna desfășurare a evenimentului. Cauza Asociației SUS INIMA ne-a sensibilizat pe toți și am ales fără ezitare să alergăm pentru această cauză și să ajutăm astfel la strângerea de fonduri.

Cât de mult v-ați pregătit, fizic și mental, pentru

Maraton? În luna iulie am revenit pe scenă, în spectacolul de dans-teatru ”Sînt o babă comunistă!”, pe care sper să îl putem dansa din nou curând, spectacol pentru care am avut o perioadă intensă de repetiții și pentru care am revenit în studio, alături de dansatorii noștri. Dincolo de pregătirea fizică pentru eveniment, cauza pentru care participăm la maraton e motorul care ne motivează, care ne dă forța de care avem nevoie.

Cum pot dona cei care doresc să vă susțină și ce beneficii le oferiți acestora

în noua stagiune? Toate donațiile pot fi făcute de prietenii noștri, de publicul nostru, pe site-ul oficial al Maratonului Internațional Sibiu (www.maratonsibiu. ro) și vor merge direct către cauza pentru care alergăm. Mai mult decât atât, tuturor spectatorilor noștri, care aleg să ne susțină cu o donație, le vom oferi cadou invitații la spectacolele noastre din perioada septembrie - decembrie și postere cu autograful artistului preferat.

până sâmbătă, de cele mai multe ori de la 10 dimineața până la 6 seara. Începem fiecare zi cu studii și continuăm cu repetiții pentru spectacolele programate sau pentru premierele viitoare. Deși genul de efort cu care suntem noi învățați în studio nu e neapărat genul de efort presupus de participarea la un maraton, nu avem emoții în ce privește prezența noastră la Maratonul Internațional Sibiu. Suntem motivați de cauza pentru care alergăm, vom fi împreună acolo toți din echipă iar asta poate fi suficient de multe ori.

GABRIELLA DELGADO

Ce te-a făcut să te alături echipei TBS în participarea la Maraton?

La Teatrul de Balet Sibiu suntem cu toții o familie. Poate părea greu de înțeles asta, dar o dată ce vii în companie, te alături echipei, e o energie anume, o stare de spirit, pe care nu am întâlnit-o niciunde altundeva. Când a venit propunerea și idea de a participa împreună la maraton, pentru cauza Asociației SUS INIMA, cred că niciunul dintre noi nu am avut niciun singur moment de ezitare.

Cât de diferită e rutină zilnică a unui balerin de pregătirea pentru un Maraton

Noi suntem în studioul de repetiții în fiecare zi, de luni

Publicul e obișnuit să vă vadă evoluând pe scenă. În locul aplauzelor, acum aveți nevoie ca oamenii să doneze pentru cauza pe care o susțineți. Cum i-ai încuraja să doneze?

M-am bucurat foarte mult să pot face cunoscută cauza Asociației SUS INIMA în rândul prietenilor și familiei mele din Republica Dominicană, prin intermediul rețelelor de socializare și nu vă ascund faptul că m-am bucurat foarte mult pentru toate donațiile care au venit pentru această cauză de la toți ai mei de acasă. Totodată, pe canalele oficiale ale Teatrului de Balet Sibiu (Facebook, site) au fost comunicate linkurile unde oamenii pot dona pentru fiecare dintre noi, cei care alergăm. Sper ca aceste vremuri tulburi prin care trecem împreună de aproape doi ani deja, să ne fi sensibilizat pe toți suficient cât să alegem să fim împreună uniți pentru o cauză a orașului. Dacă ne-am gândi fiecare dintre noi cât de puternici putem fi împreună, sigur ne-am face bine. Binele vine din lucruri și gesturi mici. Sper tare mult ca publicul nostru să fie și de această dată alături de noi și să doneze pentru cauza pe care o susținem: ”600 de nopți cu somn liniștit pentru bolnavii oncologici”.

Cât de importantă e participarea la Maraton pentru ”moralul” colectivului TBS, greu încercat de pandemie?

Pentru noi, ultimii doi ani nu au fost dintre cei mai buni pe care i-am avut. Au fost doi ani în care mulți dintre dansatorii de la TBS nu ne-am văzut familiile, în care întâlnirile cu publicul, din rațiuni pe care le cunoașteți deja cu toții, au fost mai rare ca în trecut, sau deloc. E foarte greu pentru un dansator să nu poată avea ora aceea de studii de care e nevoie pentru a se menține în formă, să nu poată interacționa cu publicul. Dincolo de toate momentele urâte prin care am trecut, tot familia TBS a fost cea care ne-a adus motivația de care am avut nevoie în toate momentele în care am fost cu toții demoralizați. Fiecare ocazie, creată pentru noi de Ovidiu Dragoman și echipa TBS, de a interacționa cu publicul, online sau offline, în ultimii doi ani, a fost picătura aceea de speranță care te ajută să crezi în visul tău.

Adăpostul global

Când Jeff Bezos a zburat in spațiu, copiii au exclamat anticipativ: când vom fi mari, facebook-ul generației noastre se va umple de poze din vacanțele din spațiu! Iar Pământul, va deveni o destinație turistică de mâna a doua.

Dar asta nu pentru că n-ar mai fi destul de fancysă ne mai fotografiem în Spania sau în Dominicană, ci pentru că nu știm ce va mai rămâne de fotografiat peste niște zeci de ani, când urgența climatică nu va mai fi fost demult o urgență, ci realitatea în care vor trăi copiii noștri.

Consecința deciziilor noastre, a zilei de azi în care trăim în negarea zilei de mâine, este acest pământ care devine tot mai mic pe măsura ce calotele glaciare se topesc.

O planetă care a fost odinioară frumoasă și generoasă cu oamenii ei, dar care se va sluți după ce furtunile și tornadele fără precedent o vor devasta în unele regiuni, iar în altele, va fi arsă de incendii, un loc unde vom vorbi mai mult despre instabilitatea vremii decât despre stabilitatea meteo, iar poveștile de searā ale copiilor vor începe cu “ au fost odată păduri și izvoare cu apă bună de băut”.

Mi-aș dori să fiu o pesimistă, dar asta ne va fi moștenirea dacă nu vom găsi soluția unei mobilizări globale. Însă conștientizarea nevoilor unei planete aflate în suferință este un exercițiu din ce în ce mai greu de făcut de către locuitorii ei, obosiți de lupta în buclă cu un virus care de doi ani, ne confiscă viețile.