POINT OF VIEW

ÉTÉ 85 O dragoste de-o vară

all Me By Your Name a fost unul dintre cele mai apreciate filme ale anului 2017 și chiar și azi își menține statutul de favorit printre cinefilii care au apreciat povestea de dragoste dintre Elio și Oliver. La vie d’Adèle s-a bucurat de un succes uriaș atât printre criticii de film cât și printre spectatori. Moonlight a câștigat Oscar-ul pentru cel mai bun film într-un an în care totul părea predestinat pentru La La Land.

Filmele ale căror subiect principal gravitează în jurul dragostei dintre doi oameni de același sex au

încetat să fie ceva tabu (în mare parte) și reușesc să devină etaloane în ceea ce privește felul în care se poate spune o poveste de iubire. De orice fel ar fi ea.

Având acest lucru în minte, în peisajul destul de pestriț al genului a apărut un nou competitor. Unul care nu reinventează roata sau care rupe normele, dar unul plin de candoare și naivitate încât e aproape imposibil să nu trezească empatie în spectatori.

Été 85 (Vara lui ’85) este ultimul film al lui François

Ozon, unul dintre cei mai iubiți realizatori de filme de origine franceză ai ultimilor ani. Bazat pe cartea cu același nume, filmul îl prezintă pe Alexis, un băiat de doar 16 ani care în timpul unei furtuni este salvat de la înec de către David, un băiat ceva mai mare ca el care începe să devină mai mult decât un prieten. Cu zâmbetul perfect, părul pieptănat pe spate, tot timpul pe motor și etalând geci de piele, David se prezintă ca fiind arhetipul de băiat rău dar cu o inimă de aur.

Dragostea dintre cei doi crește odată cu filmul și devine ceva de-a dreptul palpabil, trezind în spectator senzația de familiaritate: că într-un fel sau altul cei care urmăresc filmul au trăit ceva asemănător și ei, într-o vară, undeva, departe. Ozon clădește totul pe o fundație de nostalgie, apelând la elemente retro, de la muzică la lumini sau chiar și la lentila pe care a folosit-o să filmeze. Poveștii nu îi lipsește nici caracterul dramatic, astfel că destul de repede ne dăm seama din faptul că Ozon pendulează între secvențe de flashback și altele din prezent, că David nu mai e printre cei vii, și dintr-un motiv sau altul Alexis este singurul care știe cu adevărat ce s-a întâmplat.

Creionându-l ca un

bildungsroman căruia i se alătură o doză de coming

of age, Ozon mizează pe personaje pentru a reuși să aducă spiritul ludic și plin de candoare al verii din acel an, 1985, pentru a-și spune povestea cât mai exact cu putință. Été 85 e o producție mai mult decât binevenită în contextul actual și pentru cei care vor să vadă povești frumoase cu care să rămână măcar și 5 minute după ce începe genericul, filmul e o alegere mai mult decât înțeleaptă. Emoționează, iar secvența finală cu Alexis care dansează nestingherit pe mormântul lui David ca și când s-ar reconecta cu dragostea de atunci este o imagine care sigur rămâne întipărită în memorie.

iadasareacasa prezintă o producție MANDRAGORA un film de CRISTI PUIU, o adaptare după Trois entretiens de VLADIMIR SOLOVIOV

AGATHE BOSCH UGO BROUSSOT MARINA PALII FRÉDÉRIC SCHULZ-RICHARD DIANA SAKALAUSKAITÉ ISTVÁN TÉGLÁS EDITH ALIBEC VITALIE BICHIR SORIN DOBRIN BOGDAN GEAMBAȘU SIMONA GHIȚĂ LEVENTE NEMES JUDITH STATE ZOE PUIU

co-producători LUCIAN PINTILIE MIRSAD PURIVATRA MILAN STOJANOVIĆ DAN WECHSLER LABINA MITEVSKA JÖRGEN ANDERSSON IVICA VIDANOVIĆ PETER POSSNE KJELL ÅHLUND ILEANA PUIU producător executiv JAMAL ZEINAL ZADE ANDREAS ROALD director producție ANA MARIA PÎRVAN producător delegat ANAMARIA ANTOCI make-up DANA ROȘEANU hair stylist ELENA TUDOR costume OANA PĂUNESCU scenografie CRISTINA BARBU director imagine TUDOR PANDURU director casting SIMONA GHIȚĂ asistent regie ANDREEA IGNAT recuziter MUGUR SZABO șarfeur MIHAI BURTAN regizor secund ANCA OPROIU DIT BOGDAN ZĂRNOIANU montaj DRAGOȘ APETRI ANDREI IANCU BOGDAN ZĂRNOIANU editare sunet ZORAN MAKSIMOVIĆ OGNJEN POPIĆ NIKLAS SKARP FLORIN TĂBĂCARU priza sunet JEAN PAUL BERNARD sound design CHRISTOPHE VINGTRINIER producător SMARANDA PUIU ANCA PUIU scenariu și regia CRISTI PUIU MANDRAGORA IADASARECASA SENSE PRODUCTION CINNAMON FILMS FILM I VÄST DOPPELGANGER BORD CADRE FILMS PRODUKCIJA 2006 SARAJEVO SISTERS AND BROTHER MITEVSKI in association with SOVEREIGN FILMS ASOCIAȚIA CULTURALĂ IADASARECASA CNC România, Studioul de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii in association with SRTV, Canton Sarajevo, North Macedonia Film Agency Ministry of Culture and Sports/Republic of Serbia, Ministry of Culture and Information, Film Center Serbia

Din 1 octombrie în cinematografe

GRACELAND

Vizita lui Paul Simon pe tărâm african

Scufundat în influențele muzicii tradiționale africane, bogat în comentarii sociale și producții ce aduc aminte de sonoritățile deceniului MTV, Graceland,

magnum opus-ul cantautorului american

Paul Simon este privit astăzi nu doar ca o nesperată descoperire muzicală, ci și ca un autentic și asumat statement împotriva apartheid-ului. De altfel, implementarea atât de firească a unor tehnici de compoziție și interpretare străine culturii occidentale a surprins fără doar și poate publicul obișnuit să îi asculte compozițiile lui Paul din cadrul duo-ului folk Simon & Garfunkel. Ce-i drept, de la Mrs. Robinson, cântec etalon al generației hippie și theme song pentru pelicula The Graduate până la îmbrățișarea lejeră a sonorităților africane este o cale lungă, dar nu imposibilă, având în vedere dezamăgirile materialelor discografice solo ce au precedat lansarea LP-ului în 1986. Astfel, aproape părăsit de casa de discuri și proaspăt divorțat de actrița Carrie Fisher, Simon se afundă în explorarea muzicii africane, ale cărei ritmuri conduc fastuos și hotărât materialul întregului LP. De altfel, melanjul dintre limbajul african și cel occidental a fost “testat” cu maxim succes cu ceva timp în urmă și de Fela Kuti, ilustru muzician, compozitor și activist nigerian care a împreunat discursurile jazzistice cu Yoruba, muzica tradițională a Nigeriei, dând naștere afrobeat-ului, gen muzical amplu cântat și disecat până în ziua de astăzi. Revenind însă la Graceland, observăm imediat unicitatea abordării componistice, Simon călătorind până în Johannesburg, Africa de Sud, doar pentru a improviza și înregistra bucăți instrumentale alături de muzicieni etalon ai genului. Odată reîntors în State, acesta are istovitoarea datorie de a scrie versuri peste materialul deja înregistrat, dând naștere unor frazări destul de neobișnuite, pe alocuri nefirești. Ce-i drept, simplitatea armoniei îi oferă lui Simon un spațiu amplu

de desfășurare și de abordare a subiectelor ce atacă atât subiecte sociale, cât și

întâmplări inspirate din viață cotidiană. Remarcăm aici single-ul Graceland, cântec al cărui poveste relatează vizita lui Paul la somptuoasa reședință a lui Elvis, din Memphis, Tenneessee. Îmbinând subiecte ce țin de cultura pop americană cu ritmuri și sonorități sud-africane, Simon creează un univers unic, ușor de consumat, dar teribil de greu de recreat. Astfel, molipsitoarele ritmuri de tobă, instrumentele ce provin din culturi aflate la poli opuși, autenticele coruri africane, dar și liniile de bas ce conduc hotărât întregul discurs muzical transformă LP-ul Graceland într-un savuros melanj stilistic ce rămâne la loc de cinste

în galeria marilor experimente muzicale,

chiar și la 35 de ani de la lansare.

Cum știu că nu ești din Sibiu?

Dacă ți s-au oprit ochii pe pagina asta și deja îți simți bolborosind prin vene pomelnicul de motive pentru care tu, sibian pur sânge, ești mâniat pe cei care au venit să-ți ocupe orașul, să-ți burdușească străzile și să-ți murdărească accentul, află că nu este acel gen de articol. N-am să înșir motivele pentru care unii suntem mai țanțoși, sau mai politicoși, ori mai cumpătați la vorbă și simțiri. Și nici cele pentru care cu toții am putea să fim mai buni. Astea țin de alegeri, nu de locul trecut în certificatul de naștere.

O parte din mine - aia care nu face zilnic plângeri la primăriile din localitățile adiacente - e chiar mândră

că ai ales Sibiul. Când vorbesc cu tine pe stradă, ne întâlnim la cafenele sau evenimente, nu regionalismele te trădează. Nici comportamentul. Ci faptul că nu ai auzit de A.L.E.G. Asta îmi spune instant că nu au făcut liceul în Sibiu (pentru sprâncene indignate, reiterez faptul că nu e nimic rău în asta, e doar o realitate).

Liceenii din Sibiu, ăia cool cel putin, au pășit în lumea voluntariatului la braț cu Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen (A.L.E.G).

Le cunosc pe Camelia Proca și Eniko Gall de când au pus bazele asociației nonguvernamentale în 2004 și s-au implicat într-un fel sau altul pentru a preveni și combate violența de gen. Au crescut odată cu A.L.E.G., ca oameni, profesioniști, cetățeni. A.L.E.G. a umblat prin școli, cu proiecte naționale de educație pentru egalitate de gen. Ne-a învățat ce este aceasta și ce nu e, ne-a dăruit un limbaj corect pentru relații sănătoase și precum și fabuloasa posibilitate de a ne uita în jurul nostru cu ochi avizați în loc de temători. Împreună cu A.L.E.G. am învățat să identificăm și să dărâmăm stereotipuri de gen, care sunt semnele unei relații abuzive, ce înseamnă violența domestică.

Tot ce nu am învățat la școală, am aflat de la A.L.E.G.

De 17 ani, Asociația organizează un Festival special - Festival Egalității de Gen (F.E.G)- care adună invitați ca Gáspár György & Prințesa Urbană în acest an, voluntari și participanți ce se implică într-un dialog între generații și educație sub formă de distracție. Asadar, dacă vrei să te simți cu 100% sibian, pune accentul pe experiențele și evenimentele cu care acest oras a crescut. Implică-te. Fă voluntariat. Susține inițiative locale care schimbă legi și destine, ca A.L.E.G. Informează-te despre și participă la F.E.G. în 17-30 Oct. Laudă-te cu asta!

Cele mai populare/ cele mai frumoase

tersase din Sibiu

Cele mai populare terase din Sibiu - Wine Not și Terasa Arini. Cele mai frumoase - NOD, Wine Not și Cotton. Terasa Wine Not? este cea ce s-a remarcat anul acesta în cadrul concursului “Cea mai frumoasă terasă din Sibiu” organizat de Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu și finanțat de Primăria Municipiului Sibiu, fiind terasa cea mai populară în urma voturilor sibienilor dar și cea cu punctajul cel mai mare primit din partea juriului format din specialiști.

Voturile sibienilor s-au îndreptat spre terasa Wine Not?, fiind cea mai votată dintre cele aflate pe domeniul public, Terasa Arini primind și ea voturile sibienilor pentru categoria teraselor aflate pe domeniul privat. Clasamentul celor mai populare terase, stabilit în urma voturilor sibienilor acordate în ultima lună în mediul online, este următorul:

Cea mai populară terasă de pe domeniul public

1. Wine Not? - 10,30% din voturi 2. Amber Cafe - 9,80% din voturi 3. Pardon Cafe - 9,50% din voturi

Cea mai populară terasă de pe domeniul privat

1. Terasa Arini - 11,10% din voturi 2. Cafe Wien - 9,50% din voturi 3. Turtha - 9,20% din voturi

Cea mai populară terasă de pe domeniul privat: Terasa Arini

„Suntem plini de recunoștință față de toți cei care ne-au votat în aceasta competiție. Desemnarea noastră ca și câștigători este o încununare a muncii echipei noastre precum și a investiției făcute de către actionarului companiei. Am plecat cu dorința de a fi unici și de a deveni locația preferată a sibienilor iar această distincție ne spune că suntem pe drumul bun. Pasiunea personalului, materiile prime de înaltă calitate și adaptarea meniului conform preferințelor clienților sunt o constantă în activitatea noastră. Aprecierea acestora este cel mai bun parametru de măsurare a performanțelor, le mulțumim pe această cale pentru votul acordat și ii așteptăm cu drag în viitor!” spun reprezentanții Terasei Arini.

Cea mai populară terasă de pe domeniul public: Wine Not?

„În ultimii 6-7 ani prietenii ne-au devenit clienți, iar clienții ne-au devenit prieteni. Împreună am dat naștere unei adevărate case de vinuri, reușind

o extraordinară călătorie printre cele mai bune vinuri din România, dar și din întreaga lume. Am deschis o terasă frumușică, mică și cochetă, chiar lângă fântâna arteziană de pe str. Târgu Vinului. Cu ghirlande luminoase și mușcate înflorite în geam, seară de seară ne place să savurăm un pahar de vin și o gustărică, într-un cadru cât se poate de romantic, o piațetă parcă doar a noastră. Iar de astăzi suntem siguri că nu suntem singuri! Cu o mare bucurie în suflet, plini de emoție: Vă Mulțumim!” a declarat Ovidiu Balaban, manager Wine Not?

Votul juriului Cea mai frumoasă micro-terasă de pe domeniul public: Wine Not? Cea mai frumoasă terasă de pe domeniul privat: Cotton Cea mai frumoasă terasă de pe domeniul public: NOD

Specialiștii, arhitecți și peisagiști, au jurizat și ei terasele din Sibiu în funcție de câteva criterii ce țin de estetică dar și de originalitatea cu care agenții economici au reușit să își amenajeze în acest an terasele sezoniere. Modul de ralaționare al teraselor cu contextul urban a fost criteriul ce a făcut departajarea, acesta având o pondere de 40% din nota finală acordată de fiecare jurat în parte. Calitatea amenajării a contat în proporție de 20%, calitatea mobilierului folosit 20% și originalitatea 20%. Punctajele primite de terasele câștigătoare se pot găsi pe site-ul organizatorului: www. aios.ro/terase2021-2

Juriul a fost alcătuit din: arh. Mircea Țibuleac (președinte Uniunea Arhitecților din România, filiala Sibiu și membru în Senatul UAR); arh. Martha Toth (vicepreședinte Ordinul Arhitecților din România, filiala Sibiu-Vâlcea); conf. dr. arh. Dorin Ștefan Adam (arhitect, conferențiar Univ. de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu", București); arh. Andreea Tănase (arhitect, specialist în regenerare urbană); Mădălina Burghelea (inginer peisagist, Grădina Viselor).

Proiectul „Cea mai frumoasă terasă din Sibiu” este organizat de Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu și cofinanțat de Primăria Municipiului Sibiu prin Agenda Comunității și de Tineret.

Elefantul din bucătăria noastră: fine-dining românesc

Ultimul deceniu a fost prielnic dezvoltării unei bucătării românești moderne.

Mulți chefi s-au întors din străinătate, mulți antreprenori au crezut în noile concepte și nu le-au considerat doar fandoseli de bucătari cu ifose, s-au deschis restaurante fine dining cu ADN neaoș, micii producători locali s-au autorizat, au priceput cum e treaba cu HoReCa și și-au diversificat ofertele și din ce în ce mai mulți români nu se mai plâng de porțiile mici și au început să se dedulcească la meniurile de degustare. A venit și Gault & Millau, cramele au început să producă vinuri din ce în ce mai bune, mass media să îi bage în seamă pe bucătari, meserie ce a redevenit aspirațională. Avem și wagyu de la mama ei și kale de Dobrotești, am redescoperit leurda și claponul. Am reușit să recuperăm din defazajul față de Occident cu pași mari și repezi, salturi chiar, uneori ignorând etape importante, dar asta e, poate, mai puțin important.

Apoi a venit pandemia. Iar spuma de mangold de lângă calcan nu se pupă cu caserola de delivery. Doi pași în spate, dar pare că ne revenim. Cătinel, că dau turcii. Încă suntem departe, dar suntem pe drumul cel bun.

Chefii au lansat pe piață tot felul de concepte (teoretic aproape similare) pe care, orgolioși fiind, au ținut morțiș să le nășească. Fiecare după cum l-a dus capul sau echipa de copywriteri. Destul de derutant pentru client, și așa debusolat toate aceste schimbări. Dar și asta o să se regleze din mers, nu e vreo dramă.

În mare, bucătăria românească de secol XXI (am folosit sintagma lui Cezar Ioan, ca să evit terminologiile lor pentru ca cumva să credeți că țintesc pe cineva anume) e tranșată, cu satârul, în două: folosim ingrediente locale și facem din ele orice ne taie capul, cu condiția să funcționeze (în cazul fericit) împreună în farfurie. Adică să facem un dish frumos și gustos cu ce ne dă pământul strămoșesc plivit cu migală și know-how contemporan de producători din ce în ce mai specializați. Mâncarea e fancy, trendy, cool, omfg, dar e mai mult farm-to-table.

Deloc antagonică, ba chiar complementară, dar ceva mai restrictivă, bucătăria modernă aspirațional tradițională se trage din rețetarul folosit și răsfolosit pe actualul teritoriu românesc de secole sau decenii. Valorifică patrimoniul imaterial culinar autohton, schimbându-i tehnicile și forma. În sine gustul nu derivă ci ar trebui să fie recognoscibil din blidul din copilărie. O îmbracă pe mamaie cu blugi rupți și hanorac de la Prada. Dă brâul pe o curea D&G și opincile pe Jimmy Choo. Dar dacă, așa înțolită, mamaie e goală ca împăratul din poveste, dacă ciorba aia are gust de ramen, iar pilaful de paella nu mai putem vorbi de tradițional ci de invențional.

Mâncare la înălțime, în Țara Colibelor

Mi-am petrecut o mare parte din vară urcând la colibele de fân din zona Rău Sadului. Acolo, sus, totul se face lent, totul are nevoie de efort mai mare și mâncarea are gust mai bun. Dar care e povestea colibelor și de ce sunt ele așa de importante pentru specificul gastronomic local? Zona de pășune și de fâneață din Râul Sadului se găsește la o altitudine cuprinsă între 900 și 1.400 de metri, în Munții Cindrel. Acest perimetru adăpostește, prin colibele de fân, ciobanii cu turmele lor de oi, de la Paște până în luna iunie și din septembrie până în februarie. Din cele 213 colibe de fân care existau în 1955 pe cei 4 munți aparținători comunei din masivul Cindrel, în prezent au mai putut fi inventariate doar 70, și nici acestea nu sunt toate într-o stare foarte bună – doar 35 sunt funcționale, 20 fiind vizibil degradate, iar 15 deja căzute. Numărul celor folosite astăzi pentru activități tradiționale este și mai redus: ca. 10 sunt folosite vara și doar 2 iarna. În ultimii 30 de ani, situația s-a schimbat radical, turmele fiind duse din ce în ce mai puțin la munte din cauza condițiilor dure pentru oameni și a veniturilor scăzute rezultate din creșterea animalelor. Ca să schimbăm ceva, noi ne-am propus renovarea podului și a acoperișului unor colibe și să determinăm astfel apariția unei modalități alternative de cazare la dormitul în fân. Următorul pas va fi brandingul produselor și al serviciilor legate de colibe pentru produse. Adică vom gândi o strategie de promovare pentru brânză și tot ce se poate face sus la colibe. Astfel sperăm să creștem valoarea mâncării produsă în această regiune și să aducem o schimbare de imagine a acestor plaiuri frumoase. Mâncarea ne ajută în acest fel pe toți să conservăm și salvăm un peisaj cultural unic, cel al zone subalpine din Munții Cindrel. E uimitor câte roluri poate avea mâncarea și decizia noastră zilnică de a consuma produse locale, nu?

Spumantul (îţi) face viaţa bună

Popular îi zicem “şampanie”. Un preşedinte rus zice că doar în Rusia există un tip de şampanie. Oamenii din Champagne (apropos, de văzut pe Netflix “A year in Champagne”) se mândresc că doar ei pot folosi această titulatură. În fine, unde vreau să vă aduc este să avem o discuţie deschisă despre “şampanie”.

Nu o să intru în discuţia tehnică despre diferenţele între champagne, prosecco, vinuri perlate, vinuri spumoase sau petiante, dar o să vă vorbesc, de fapt, o să vă invit să vă bucuraţi mai mult de “bule”. Zic asta, căci în România consumul acestei categorii se face în două, hai trei momente mari: ziua ta de naştere/ziua unuia de naştere, sărbătorile alea mari şi vreo reuşită în familie. Altfel spus, vorbim despre o băutură de celebrare. Păi e păcat, fratilor, să îngustaţi această băutură minunată la aşa momente puţine.

Eu zic că e un început minunat de brunch (da, masa aia de leneşi care ţine loc şi de prânz sau ajunge până la prânz), iar fiecare lună are cel puţin 8 ocazii de brunch. Eu zic că viaţa la 12 la prânz se vede mai bine cu un pahar de bule în faţă. Ajută la relaxare şi la zâmbet. Apoi, am auzit că vă plac deserturile. Bulele sunt un exemplar pairing de desert. Nu doar că “taie” dulceaţa, dar te şi ajută să te bucuri mai mult de ce ai în farfurie. Recomand aici nişte spumante din soiuri româneşti, de exemplu o Fetească Neagră, o Frâncuşă sau aromata Busuioacă. Cu plăcere, o să-mi mulţumeşti mai târziu.

Ştiu că preferăm “tăriile” la începutul unor mese copioase. Nimic mai greşit pentru că “tăriile” îţi cam închid papilele, în timp ce bulele ţi le deschid. Începe o masă cu un spumant şi vei mânca mai cu plăcere şi vei simţi mai bine multe dintre arome. E încă vreme de plajă. Ce vreau să zic că un pahar de spumant se împacă bine cu soarele de care vrei să te bucuri, nu îţi rupe capul şi lasă loc şi pentru un drink de seară. Drink de seară am zis?

Păi da, căci mă gândesc la un mix pe bază de spumant.

De exemplu, celebrul Hugo sau #mixurileZAZ pe care le-am văzut pe multe terase în vara aceasta. Arată bine în pahar, dă bine la Instagram (da, ştiu că pozezi tot ce ai pe masă), te răcoreşte după o zi grea la plajă/zoom/job şi îţi dă şi un aer Hugo mai sofisticat (da, da, toţi suntem superficiali uneori, e ok). Du-te la raft, intră pe un magazine online, cumpărăţi un spumant (de preferinţă românesc că e bine să susţinem localul) şi gândeştete că e ziua ta, că ai promovat sau vine, deja, Crăciunul. Glumesc, doar bucură-te de un spumant. Îţi face viaţa mai bună. Dau scris.

Ștefan Chirițescu,

Publicitar și marketer

#hailațară | Plimbare prin Sibiel și Fântânele

Primele zile de octombrie aduc mireasmă şi culori de toamnă. In Sibiel şi Fântânele, oamenii încep a zori spre livezile de meri. E timpul culesului, o excelentă ocazie să te bucuri de peisajul idilic din Mărginime – căruţe şi tractoare cu remorci vârfuite de saci plini cu zemoasele fructe animă uliţele. Povestea livezilor din Sibiel dăinuie de secole iar soiurile pomilor fructiferi sunt variate: mere ierdaşe (un soi tare parfumat, prezent de peste 200 de ani în zonă); mere cacoveneşti (sătenii mergeau adesea cu aceste mere la piaţă în Sibiu, mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă fiind folosite ca ornamente în bradul de Crăciun); mere Golden Delicios, mere London Pepping (de origine englezească cu o poveste de peste patru secole); mere Pătul (numele vine de la modul de păstrare a fructelor în timpul iernii, în pătule de fân). Merele au devenit un simbol în cele două localităţi iar în fiecare octombrie le sunt dedicate târguri unde nu doar că puteţi cumpăra delicioasele fructe dar şi tot felul de preparate special pregătite de localnici. Iar dacă ajungeţi zilele acestea în Sibiel nu ezitaţi să (re)vizitaţi Muzeul de Icoane pe Sticlă. Recent restaurat, cu o colecţie de icoane şi etnografică reorganizată, aduce un suflu nou, mult mai atractiv.

NOU

Acum poți comanda și online !!!

Ceai bun de băut din toată lumea

Atunci când ne gândim la toamnă, ne apar în minte copacii ai căror frunze capătă diverse nuanțe de galben, portocaliu sau roșu și la vremea care s-a răcit și pentru că sezonul de frappe și ice coffee este înlocuit de cel al băuturilor fierbinți, în continuare vom observa ce fel de ceaiuri sunt consumate în anumite colțuri ale lumii.

În China, unul dintre cele mai populare ceaiuri este pu-erh. Frunzele din copaci cunoscuți sub denumirea de „cei sălbatici și bătrâni” sunt culese manual și întinse în încăperi bine ventilate pentru a se ofili. Apoi urmează oxidarea acestora prin lăsarea la soare. În funcție de metoda de oxidare există pu-erh de tip sheng și pu-erh de tip shu. Diferența dintre cele două este în intensitatea aromei. Astfel, pu-erh de tip sheng va avea un gust mai puternic deoarece frunzele din el sunt aburite, comprimate în diverse forme și lăsate la soare timp îndelungat, în timp ce pu-erh shu va avea frunzele stropite cu apă și lăsate să oxideze doar câteva zile. Pu-erh de tip sheng poate fi lăsat la soare chiar și decenii, ceea ce îl plasează printre cele mai scumpe ceaiuri din China.

Pu-erh Yerba mate

În cazul în care dorim să renunțăm la cafea, iar ceaiul negru nu ne place, o foarte bună opțiune este ceaiul argentinian, yerba mate, întrucât este foarte des utilizat ca un energizant. Frunzele de yerba mate sunt uscate și pisate, rezultând un ceai de culoare verde. Acesta este servit întrun recipient tradițional realizat din rădăcinile de tărtăcuță și cu un pai din metal. Un lucru interesant este că metoda tradițională de yerba mate presupune utilizarea de apă caldă, niciodată fierbinte sau în clocot deoarece se crede că ceaiul și-ar pierde din propietăți.

Bubble tea

Să presupunem că suntem o persoană care până și iarna își comandă băuturi reci și vrea să încerce un ceai. Bineînțeles că odată ce vara a trecut, nici gând ca o cafenea să mai vândă ice tea, dar ceea ce încă putem face este să comandăm poate cel mai popular ceai din ultima vreme: bubble tea, deoarece se servește doar rece. Acesta este originar din Taiwan și își are prima atestare în jurul anilor ’80. Varianta clasică este cu boabe de tapioca, însă în prezent poate fi consumată și cu alte topinguri precum jeleul de lychee. Bubble tea poate fi comandat în diverse variante, cele mai populare fiind cel realizat cu ceai negru și cel realizat cu matcha. Prima variantă de bubble tea a fost realizată cu boabe de tapioca, ceai negru taiwanez, lapte condensat, miere și gheață.

La un moment dat, erau foarte populare acele mystery box-uri, ei bine, în Coreea acest trend exista deja prin ceaiul omijacha. Băutura este realizată din petale de magnolie și în funcție de cantitatea de petale adăugată,aceasta poate fi: dulce, amară, acră, sărată sau iute. Omija-cha este utilizat cu preponderență în scopuri medicinale întrucât se crede că ajută la combaterea tensiunii arteriale scăzute.

Cha yen este un ceai tradițional thailandez care cumva satisface pe toată lumea deoarece poate fi consumat atât în varianta caldă, cât și în cea cu gheață. Asemeni unei cafele, acest ceai este preparat în presa franceză pentru a avea o concentrație mai mare. Cha yen este realizat dintr-o bază de ceai negru cu scorțișoară de Ceylon, iar pentru a balansa gustul puternic al condimentului, peste se adaugă lapte condensat și apă. Ceaiul care combină sezonul cald cu cel rece este probabil Arnold Palmer din

SUA. În cadrul acestei băuturi ceaiul negru este combinat cu limonada. Numele său vine de la celebrul jucător de golf care este cunoscut pentru invenție și plăcerea de a consuma această combinație. Arizona Beverage a cumpărat drepturile de comercializare pentru această băutură care în prezent este cunoscută sub denumirea de half & half și pentru contrastul de culori dintre ceaiul negru și limonadă. Poate cel mai interesant ceai este cel din Tibet preparat cu unt. Acesta poartă denumirea de po cha și reprezintă un amestec de ceai negru, unt din lapte de iac, sare și apă. Acest tip de ceai a devenit popular în secolul al XIII-lea în timpul dinastiei Phagmodrupa și era utilizat doar în timpul ceremoniilor religioase. Astăzi, po cha este atât de popular în Tibet încât se estimează că un locuitor bea până la 60 de căni tradiționale Omija-cha de ceai pe zi și dacă la prima vedere acest lucru pare imposibil, trebuie menționat că o ceașcă tibetană are capacitatea de 30 de mililitri. În încheiere trebuie să menționăm și clasicul ceai de fructe de pădure pe care sigur îl vom cumpăra măcar o dată de la diverse târguri în lunile ce urmează și care reprezintă cu adevărat trecerea la un sezon mai rece pentru majoritatea dintre noi.

Arnold Palmer Po cha

Echipajul sibian Barbu-Iancu a prins podiumul la Raliul clujului

La finalul lunii septembrie s-a încheiat cea de-a 40-a ediție a Raliului Clujului. Pe podium au urcat, alături de echipajul învingător Bogdan Marișca și Sebastian Itu și brașovenii Dan Gîrtofan și Tudor Mârza, clasați pe locul trei, și piloții sibieni Sebastian Barbu și Bogdan Iancu, care au terminat competiția pe poziția a doua, la 42 de secunde în spatele echipajului câștigător. La finalul primelor două probe speciale din prima zi a Raliului, cei doi sibieni erau lideri cu aproape 2 secunde în fața echipajului Dan Gîrtofan - Tudor Mârza și aproape 5 secunde în fața echipajului Bogdan Marișca - Sebastian Itu. Sibienii au evoluat la bordul unei Skoda Fabia Rally2. Concurenții au avut de parcurs câte două treceri pe deja consacratele “Făget”, în prima zi, “Tarnița” și “Dângău”, în cea de-a doua zi. Festivitatea de premiere a avut loc duminică, 26 septembrie, moment în care câștigătorii și-au primit cupele. Raliul Clujului Star Lubricants powered by MotoIntegrator are 107 kilometri cronometrați pe asfalt și contează pentru etapa a 9-a a Campionatului Național de Raliuri Betano, dar și ca etapă în Calendarul Sportiv Internațional FIA, în calitate de candidat pentru European Rally Trophy.

Eveniment de alergare în Mărginimea Sibiului: ”Urme pe play”

Concursul ”Urme pe play”, care se va desfășura sâmbătă, 16 octombrie, se adresează tuturor iubitorior de mișcare în natură, în special din zonele montane. "Urme pe play" e nu doar un concurs de alergare montană, ci și o invitație ”să pășești pe cărările păstorilor sibieni, să te bucuri de priveliște, să alergi pe colinele ce străjuiesc satul Rășinari din Mărginimea Sibiului și să simți energia naturii”. Evenimentul se adresează atât alergătorilor cu experiență, pentru care se pregătește un traseu de semimaraton de 25 de km cu startul și finișul în Rășinari (Piața Bisericii Sf. Paraschiva - Prislop - Măgura - Fraga - Rășinari), cât și celor care vor să-și încerce limitele într-un cros de alergare montană, pe un traseu de aproximativ 13 km. Pentru că sportul joacă un rol esențial în dezvoltarea și sănătatea celor mici, pentru copii vor fi organizate mai multe curse, adaptate și împărțite pe mai multe categorii de vârste. Traseele de alergare pentru copii se vor desfășura exclusiv prin satul Rășinari și au ca lungime 2 km. Managerul de proiect al concursului e Răzvan Morariu, de traseu se ocupă Mihai David, de identitate vizuală, artistul Radu Ștefan Crețu, iar de mâncare, Cristian Cismaru.

FII TU EROUL!

Horoscop

Berbec

Octombrie va fi o luna a dragostei. Stelele vă vor favoriza, așa că este momentul perfect să o duceți la un nou nivel. Vă va fi ușor să analizați relațiile în profunzime și să vă gândiți la ceea ce vreți cu adevărat de la viață. În relații, nu ar trebui să vă lăsați pe lauri, ci, ar trebui să acționați.

Taur

Influența lui Venus va conferi în special femeilor un farmec magic care va uimi atât vechii prieteni, cât și noile cunoștințe. vă veți bucura de această abundență de frumusețe. Nu ar trebui să ezitați să purtați haine mai colorate sau să vă evidențiați formele.

Gemeni

Luna aceasta de toamnă va aduce o viață de creativitate și curaj. Le puteți folosi pentru a îndeplini planuri pe care le aveți în cap de mult timp, dar nu a fost niciodată momentul potrivit pentru a le pune în aplicare. În plus, este un moment bun să ne grăbim să reparăm casa, de exemplu.

Rac

Racii vor fi foarte comunicativi. Deși, de obicei, evitați să cunoașteți oameni noi, în acest timp, vă veți bucura de compania oamenilor și vă veți putea înțelege cu ușurință cu oricine. Puteți utiliza această abilitate și în negocierile comerciale.

Leu

Eul romantic al Leilor se va trezi. Ar trebui să pregătiți o surpriză pentru partenerul dvs., deoarece cu siguranță nu vă va lipsi inspirația. Amândoi meritați un moment singuri după mult timp, dar aveți grijă să găsiți momentul potrivit pentru surpriză.

Fecioară

Este în natura Fecioarelor să nu se îngrijoreze prea mult de opiniile altora și să aibă grijă de ei înșiși. Prietenii dumneavoastră pot lua acest lucru ca un semn de dezinteres și pot evita să vă contacteze. Încercați să ascultați ce au pe suflet. S-ar putea să fiți surprins.

Balanță

Balanțele își vor găsi echilibrul interior. Această lună excelentă pentru propriul progres și cel mai bun lucru de făcut este să vă faceți timp pentru dumneavoastră și să vă bucurați de puțin timp singur. Trebuie să vă analizați gândurile și, pentru asta, aveți nevoie de intimitate.

Scorpion

Pur și simplu vă veți remarca la locul de muncă. Veți putea obține orice doriți. Soarele vă va oferi puterea de care aveți nevoie și va face posibil să realizați lucruri pe care nu le-ați crezut niciodată posibile. Cu toate acestea, ar putea apărea probleme pentru Scorpionii.

Săgetător

Vă veți simți complet echilibrat și veți putea transfera sentimentul de pace și celorlalți și, prin urmare, veți fi probabil foarte popular în echipa de colegi de la muncă. Cu toate acestea, dacă vi se întâmplă să vă lipsească satisfacția într-o relație, este posibil să faceți și pași radicali pentru a o reînvia.

Capricorn

Capricornii vor prefera singurătatea și gândurile profunde. Veți reflecta deseori asupra semnificației vieții și veți analiza relațiile cu ceilalți. Acest lucru ar putea duce la dorința de a cunoaște oameni noi. Veți spera să găsiți partenerul potrivit.

Vărsător

Vărsătorii vor fi destul de contraproductivi în viața profesională. Relațiile cu colegii vor fi grozave, deoarece sunteți foarte comunicativ și distractiv. Pe de altă parte, superiorii ar putea observa și ei, și ar putea considera asta ca pe o lipsă de sârguință.

Pești

Luna aceasta va fi destul de dură pentru Pești. De multe ori vă veți simți fără speranță, ceea ce probabil se va transforma în furie și va trebui să vă răzbunați pe cineva. Înainte de a ști ce se întâmplă, mulți oameni din jurul dumneavoastră pot suferi. În schimb, încercați să faceți exerciții intense.

FAWZIA G.REHEJEH

Fawzia Rehejeh e fondatoarea Centrului Cultural Arab din Sibiu. S-a născut în Siria și locuiește în Sibiu din 2016. A absolvit Comunicare și Relații Publice la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, iar în prezent urmează studii de master. E mămica a doi băieți, Sultan (motan) și Pablo (cățel).

DE CE SĂ LOCUIEȘTI ÎN SIBIU Sibiul e orașul în care am găsit educație, iubire, șansa la dezvoltare, cultură și liniște interioară. Un oraș pe gustul meu, cosmopolit și divers, dar ancorat în trecut.

TREI LOCURI PE CARE ORICINE AR TREBUI SĂ LE VADĂ ÎN SIBIU

Primul loc care merită văzut și citit e ”Ziarul Orizontal” - un ecran critic al orașului și țării. Apoi, pe Strada Centumvirilor poți lua pulsul orașului medieval. Iar în Piața Cibin admir de fiecare dată viața plină de forfotă și gust a orașului.

UN FESTIVAL TARE CU CARE ASOCIEZI SIBIUL Primul meu contact cu viața culturală a Sibiului a fost Festivalul Astra Film. Prin documentarele proiectate, festivalul ne reaproprie de realitate. Mai mult, e educativ fără să fie elitist și se adresează tuturor categoriilor de vârstă. ÎN SIBIU MĂ INSPIRĂ Sibiul mă inspiră prin implicarea civică din partea comunității și prin faptul că e un oraș care se deschide - turiștilor dar și imigranților din România și din străinătate.

UN GUST, UN PREPARAT SPECIFICE SIBIULUI

Tocănițele cu specific săsesc, cu carne de vită.

CEA MAI BUNĂ MÂNCARE DIN ORAȘ O

GĂSEȘTI O comoară ascunsă în chiar centrul orașului e Pivnița de vinuri. Aromele tradiționale devin și mai gustoase într-un loc discret și elegant.

CE TE FACE SĂ ZÂMBEȘTI PE STRĂZILE

SIBIULUI Zâmbesc cu o oarecare nostalgie ori de câte ori mă întreabă oamenii cu care interacționez ”De unde ești?”. Cu toate eforturile mele de a-mi ascunde accentul, primesc aceeași întrebare de fiecare dată când vorbesc prima dată cu cineva.

UN LOC PREFERAT DE UNDE POȚI VEDEA

TOT ORAȘUL Cel mai bun loc de a ”vedea” orașul e în oamenii lui. Și fac asta zilnic, atunci când îmi plimb cățelul în parc, când conduc mașina în trafic sau aștept la rând la supermarket.

SPAȚII DIN ORAȘ CARE MERITĂ SĂ FIE

REVITALIZATE Întrega zonă a Orașului de Jos, cu străduțele sale întortocheate, merită restaurată și pusă în valoare. E păcat că această parte a orașului e uitată și eclipsată de străzile comerciale din jurul Pieței Mari.

FORMULA CARE DEFINEȘTE STAREA DE

SPIRIT A SIBIULUI Angajament civic și proiecte culturale pentru dezvoltare comunitară.

SIBIULUI ÎI LIPSEȘTE Sibiului îi lipsește ”periferia”. Sibiul e mai mult decât centrul său istoric, iar zonele din afara acestuia trebuie să își facă loc pe agenda de dezvoltare a municipalității.