TEATRU
Enigma câinilor din Craiova ai lui RADU AFRIM
P
robabil că nu există spectator împătimit de teatru care să nu fi văzut măcar o punere în scenă a iconoclastului şi neconvenţionalului Radu Afrim, unul dintre extrem de puţinii regizori din universul artelor performative din România care are fani. La propriu. Şi asta, din fericire, nu pentru că ar practica surfingul pe trendurile momentului cum se întâmplă în prea dese cazuri ci, dimpotrivă, pentru că niciodată nu a adoptat un text sau subiect de spectacol fără ca acesta să-i zgândare resorturile interioare iar el să simtă apoi imboldul de a-şi împărtăşi publicului propria viziune asupra acestuia, conturată în spiritul şi nu în litera sursei. Spectacolele acestui creator de universuri au putut fi văzute în toate teatrele mari din ţară însă focusul în ultimul timp este pus pe activitatea sa de la Teatrul Național “Marin Sorescu” din Craiova, un teatru cu tradiție, în care Radu Afrim a montat până acum trei spectacole, dintre care ultimul – Inimă și alte preparate din carne de Dan Coman, a obținut Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al anului 2020. Cu aproape aceeași echipă de actori, Radu lucrează în această perioadă la o nouă producție, pe texte de Simona Goșu, Maria Manolescu, Dan Coman, Lia Bugnar, Oana Pellea, Radu Tudoran și Radu Afrim, cu premiera programată a avea loc în 9 și 10 octombrie, care deja suscită interesul general prin titlul ieşit din comun... câine cu om. câine fără om.
PAGINA
38
Pentru moment, ştim că e vorba despre un spectacol cu câini, dar cam atât. RADU AFRIM ne-a oferit în stil telegrafic ceva indicii care, dupa cum era de aşteptat, mai mult intrigă decât lămuresc. “Lucrez în aceste zile la Teatrul Național Craiova un nou spectacol. Despre câini. Povești cu câini. Monoloage pentru câini. Convorbiri cu câini. Poeme pentru câini. Astăzi am fost la un adăpost pentru câini de lângă oraș. Cu toți actorii. Documentare pentru roluri. Câteva ore de tandrețe oferite câinilor din adăpost. Prea puține. Ședință foto. Filmări. Speranțe oferite câinilor. Și la final, abandonul. Fiecare cu ale lui. La repetiția de seară însă, nu s-a putut lucra nimic. Ceva din actori rămăsese acolo. Am abandonat și repetiția. Am mers la bere. Cred că e obligatoriu ca fiecare din noi să mergem măcar o dată într-un adăpost pentru câini. Cu sau fără saci de boabe. Preferabil, cu. Și să ieșim de acolo dacă ne permitem cu un câine. Adăpostul la care am fost noi azi e ținut de o femeie, din banii ei, face sacrificii mari si bănuiesc ca nu e o poveste singulară.” www.zilesinopti.ro
