RETROSPECTIVĂ � � � � � � � � �

2021 într-o coajă de nucă… muzicală

Honorees christine mcVie și mick Fleetwood (Fleetwood mac)

Iată-ne la final de 2021, an de-a dreptul surprinzător din punct de vedere al lansărilor muzicale, dar și al periplurilor concertistice, pentru că nu-i așa, în timp ce 2020 a pus pe pauză întregile arene de evenimente de pe mapamond, 2021 ne-a oferit șansa de a ne întoarce în sălile de concerte, mai distanțați, mai precauți, dar cu o dorință nemărginită de a consuma muzică live. Riscuri au fost (și probabil vom fi nevoiți să jonglăm cu ele în următorii ani), mai ales că anulările concertistice în ultimul moment au ajuns să facă parte din realitatea cotidiană. Totuși, ne bucurăm să vedem veteranii “la treabă”, mulți dintre ei luându-și la revedere de la fani prin lungi turnee de adio, în timp ce primim cu brațele deschise revenirea pe scenă a artiștilor mainstream, unii întorcându-se în lumina reflectoarelor după lungi ani de pauză.

Un astfel de caz este și cel al lui Adele, artistica britanică lansând albumul 30 după cinci ani de pauză discografică. Cu toate acestea, nu conținutul materialului ne surprinde, ci recenta știre conform căreia fabricile de vinyl-uri de pe Terra sunt date peste cap de cererea imensă a publicului (peste 500.000 de copii ale albumului așteaptă să fie livrate către melomani), în timp ce alți artiști stau la coadă și înfruntă amânări imense pentru a-și vedea LP-ul fabricat. Iată deci, vedeta nesperată

a lui ’21: odinioară îmbătrânitul (dar astăzi proaspătul) disc de vinyl!

De altfel, nu numai reprezentanții pop ai momentului și-au îndreptat privirea înspre formatul ce a marcat secolul XX, ci și (mult mai) bătrânii mesageri ai rock-ului clasic (iar în cazul celor trecuți în neființă, casele de discuri s-au asigurat că trend-ul retro nu scapă nemonetizat). Astfel, reîmpachetarea albumelor rock-ului clasic în formate cât mai extravagante oferă fanilor posibilitatea de a asculta inclusiv variantele demo ale pieselor, deși necesitatea unor prezentări atât de mari poate că nu se justifică decât printr-o dorință a label-urilor de a “ține în viață” proiecte care și-au trăit momentul de glorie. Că tot suntem la capitolul întoarcerilor în timp, e demn de menționat și noul trend de pe rețelele de socializare (cu precădere TikTok), în care Generația

Z descoperă hit-urile pop-rock ale

secolului XX, îmbrăcându-le în dansuri și challenge-uri amuzante. Un astfel de caz este un nesperat revival al celor de la Fleetwood Mac, în timp ce Zanzibar, obscura piesă a lui Billy Joel, s-a întors din nou în preferințele ascultătorilor mult mai tineri.

Dua Lipa

Putem oare spune că avem de-a face cu o plafonare a artei sunetelor? Am ajuns în punctul în care toată muzica pop ce putea fi scrisă a fost deja compusă? O scurtă privire prin hit-urile lui 2021 ne relevă faptul că mulți producători și compozitori nu se rezumă doar la a se inspira din creațiile trecutului (cum, de altfel, este și normal să facă), ci le copiază mot-a-mot (sau mai degrabă, notă cu notă), găsindu-le loc în interiorul compozițiilor pop moderne. De la Break My Heart al lui Dua Lipa (care preia motivul de chitară al hit-ului trupei INXS, Need You Tonight), până la piesa lui Lil Nas X, Old Town Road (ce folosește tema unui instrumental al trupei Nine Inch Nails), cântecele

ultimilor ani s-au bazat adesea pe preluarea

melodiilor prezente în hit-uri marcante ale secolului XX. Justificabil de altfel, am putea spune, având în vedere viteza cu care industria muzicală lansează hit după hit. Pe de altă parte, având în vedere succesul anterior al pieselor “împrumutate”, artiștii nu își mai fac atâtea griji în legătură cu felul în care creația lor va fi receptată de către public, și mai mult, e foarte posibil ca noua generație de ascultători nici să nu-și dea seama că piesa nu e 100% originală. Melanjurile stilistice între trecut și prezent n-au fost trecute cu vederea nici de către mainstream-ul local, 2021

marcând pe piața românească dominația

trapanelelor - un mix surprinzător între trap și, ați ghicit, manele. Având în vedere faptul că manelele tot bat la ușa mainstream-ului de vreo 20 de ani, nu ar trebui să rămânem în niciun fel surprinși de această asociere, videoclipurile ritmate, colorate, scurte și pline de acțiune oferind noului gen muzical stăpânire totală asupra YouTube-ului. În plus, unii artiști marcanți ai pop-ului au explorat fără rețineri noua abordare, în timp ce alții, probabil nedorind o schimbare stilistică atât de bruscă, s-au mulțumit cu semnarea versurilor și a liniilor melodice sub o relativă protecție a anonimatului.

Astfel, fie că vorbim despre melanjuri stilistice ce marchează spațiul românesc, fie că aducem în discuție inițativele componistice de peste hotare, iată cum 2021 ni se prezintă surprinzător și plin de lansări muzicale. Cum turneele nu au mai stat la baza încasărilor, artiștii au intrat în studio și ne-au oferit materiale cvasi-originale (înfipte în estetici marcante ale secolului XX și împrumutând creații gata scrise), au reîmpachetat albume deja lansate, și de ce nu, unii au reușit să se și reinventeze. Sperăm totuși că în 2022 creatorii muzicali ai industriei pop își vor îndrepta puțin mai mult privirea înspre viitor, pentru că oricât de mult am aduce înapoi trend-uri și estetici ale secolului XX, se pare că readucerea lor la viață este justificată printr-o falsă melancolie, motivată prin familiaritate și ușurință în compoziție și împachetare.