2
revista de dialog
Index Redacție Redactor șef: Mihai Cristian Fetcu Redactor adjunct: Ana-Maria cojocaru Editor: Ramona Dănilă Editor: Călin Dănilă Design și DTP: Lungu Constantin Colaboratori: Luisa Tanase Vlad Sibechi Roxana Gavrilut Alexandra Ceornei Mihai Balacon Mihaela Rusu Gavriluț Alexandra Dănilă Călin Conțiu Georgiana Andone Constantin Horbovanu
Copertă față: “SINGUR” pictura in ulei Arh. Constantin Lungu Copertă Spate: Foto Mihai Cristi Fetcu
04 05 06 08 09 10 15 16 18 21 22 24 25
Timpul zborul Invers Stiu ca iti plac Cvasi-Moment PROSTIA FALTICENI CULTURAL ÎNGERUL ȘI REGELE GEMENE O VIZITA LA INGINERUL OCTAV LUCHIAN POST TENEBRAS LUX PREZENTA IN CERC DIN INSEMNARILE TRECATORULUI CONSTANTIN HORBOVANU
Sponsori
3
revista de dialog
ď ?ď Śď Śď€ď łď ´ď ˛ď Ľď Ąď e
M
d
!
%
)
#
%
"
#
!
*
)
'
#
#
!
&
(
"
+
&
!
$
"
&
%
!
%
%
i t o r i a L
O emoČ›ie puternică a declanČ™at inpulsul de care aveam nevoie pentru a scrie aceste rânduri. S-a ĂŽntâmplat la primul spectacol de teatru-dans pe care l-am văzut la Fălticeni ĂŽn urmă cu puČ›in timp. Atunci am auzit pentru prima dată de Pina. Toate trăirile pe care leam experimentat ĂŽn acele momente au trecut pentru o vreme ĂŽntr-un fel de arhivă emoČ›ională Č™i s-au reactivat cĂŽnd am vrut să le ĂŽmpart cu oricine citeČ™te acest editorial. Există o stare ĂŽn spatele tuturor lucrurilor care ni se ĂŽntâmplă. Ea dă sensul evenimentelor din viaČ›a noastră. Suntem unde suntem datorită ei. Toate deciziile, indiferent cât de neĂŽnsemnate ar fi, dau forČ›Äƒ acestei stări. AČ™a am ajuns să simt teatruldans al Pinei Bausch ca pe o muzicaliate a miČ™cării venită din cele mai intense trăiri, nu din „ partituriâ€?. Nimic tehnic ĂŽn creaČ›iile ei, doar un transfer permanent de energii. Pina, filmul lui Wim Wenders se ĂŽncheie chiar cu cuvintele ei, “Dance, dance, otherwise we are lostâ€?. Nu am găsit niciunde altundeva mai multă spaimă, neliniČ™te Č™i energie adunate ĂŽn aceleaČ™i cuvinte. Nu este vorba doar de dans ca act artistic, ci despre un adevăr
al fiinČ›ei, găsirea propriei vibraČ›ii interioare, a unui limbaj ĂŽn afara căruia nu ne putem trăi Č™i exprima emoČ›iile. E limbajul ĂŽn care putem recunoaČ™te Č™i traduce decupajele semnificative ale realitÄƒČ›ii. Frica de a ne risipi ĂŽn forme de manifestare străine de structura noastră ne procură energia necesară pentru articularea acestui limbaj. Trăind cu frica de a nu putea exista altfel, descoperim libertatea creativă.
T 4
impul
impul este unul din conceptele fundamentale ale fizicii și filosofiei. Pentru fizicieni timpul înseamnă mişcare. Poate că timpul e un concept abstract, dar mişcarea e concretă. Aşadar, timpul este o dimensiune a naturii și poate fi văzută ca o măsură a schimbării. În filosofie, timpul este definit ca un flux neîntrerupt, ireversibil, care nu poate curge decât într-o singură direc ie, dinspre trecut spre viitor. Sfântul
revista de dialog
Augustin afirma în Confesiuni că „dacă nu ar trece nimic, nu ar exista timp trecut şi dacă nu ar veni ceva, nu ar fi timp viitor şi dacă nu ar exista nimic, nu ar fi timp prezent”. Platon a fost însă mai metaforic, afirmând că „timpul este creat odată cu cerul, fiind copia mobila a eternităţii”. Isaac Newton distinge între durată, prin care înţelege timpul adevărat, care curge în mod egal, fără nici o legătură cu ceva extern, şi timpul relativ, care este măsura, sensibilă şi externă a duratei, realizată prin intermediul mişcării, şi folosită în locul timpului adevărat, ca oră, zi, lună, an. Graţie timpului, orice şi totul are o identitate, adică prezent, trecut si viitor. Timpul îşi lasă amprenta asupra fiecăruia dintre noi, însă trecerea acestuia este percepută diferit de fiecare, după cum afirma şi William Shakespeare „Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar pentru cei care iubesc, timpul este o eternitate”. Contează mult percepţia personală asupra timpului. Timpul este aşa cum îl vede fiecare, dar este şi aşa cum nu-l vede, dar îl văd alţi. De fapt, timpul e etern, noi trecem prin el: „Omul nu are port, timpul nu are ţărm. El curge, iar noi trecem”, afirma Lamartine. Fiecare zi e un nou început şi fiecare secundă trebuie valorificată din plin, căci timpul trece fără voia noastră. Pentru a stăpâni şi a gestiona corect timpul, trebuie să-l înţelegem.
text:Luisa Tanase
5
revista de dialog
ZBORUL S-a pus binișor pe gândurile prăfuite și s-a hotărât să-l asculte pe Coltrane, fără să se mai gândească la durerile din cot. Mai mesteca din când în când la cotorul de măr pe care îi era lene să-l arunce la gunoi. Din când în când, se mai procopsea cu câte vreo idee din asta suprarealistă, de genul: ”oare cum ar arăta toate sufletele amestecate la blender?” Nu era dramatic sau cinic, doar se amuza de propriul haz. Îi era peste putință să-și potolească setea asta de încâlceală în ițe proprii, așa că se lăsă cu finețe, în dogoritul puturos al pământului. „ Ce nație de nimic!” își mai amintea când își pregătea câte o țigară din tutun ieftin. Și în acest ritm de supraviețuire, inamicul își construia zid de viață și de moarte în jurul picioarelor ferecate cu aventură și dor de veșnicie. ”Dedesubtul meu plutește invers o pasăre atât de lentă, încât îmi vine să o sugrum, și apoi să-i scot penele, dada, și să îmi fac din ele o cazemată! M-aș putea da cu ea și pe apă, dar numai când se lasă seara și rudele ei s-ar pune la somn; nu de alta, dar n-am chef de croncănelile și ciripiturile lor de dor și de alte nimicuri! Și dacă vine vreunul dintre ăștia cu autorizațiile de construcții interioare, le-oi zice repejor să-și mute cuibul în altă parte, că aici nu ,
-
9
0
/
=
.
/
/
=
8
0
>
1
1
9
2
0
3
4
5
.
5
3
6
D
?
4
0
5
<
/
=
C
=
6
C
4
7
A
5
8
?
:
invers
9
2
8
0
7
0
0
:
;
4
5
8
.
5
/
C
D
?
<
3
=
:
;
4
0
D
5
C
?
.
;
:
/
3
=
0
.
>
D
9
9
0
8
0
se numără gânduri. Măăă, da` mă lași cu obsesia asta a ta pentru zbor? Nu te mai suport, înțelegi? Mă gâdili în cel mai enervant mod posibil cu toate mișcările tale de univers cosmic! Mai bine mă calmez. Mai am și altele de înghițit pe lumea asta...” Își luă fața în mâini și se propti cu ele pe burta păroasă. Capul se bolovănea peste mânecile de frică și nu își dorea decât să-i treacă foamea dementă de existență. Vroia să-și suflece cumva tot noroiul ăsta în care se simțea încovoiat, însă știa că mai are timp. Își aminti că își pusese la îndemână Iona, pe care se chinuia să o citească încă de când a făcut cunoștință cu Spaima corpului în fața oglinzilor desfrânate. Se simțea în sfârșit pregătit să-și ia peștele de solzi și să-și înfigă colții în capul aiurit și visător. Nu știa sărmanul că întrânsul începe și se termină Infinitul. Acum... Răsfrângeri de interjecții încercau să-și perfecționeze dicția, lăsând să iasă câte un fir de entuziasm teatral. O dată cu sfârșiturile de paragraf mai înghițea să-și alunge câte un nod încurcat și se lungi în ecouri către țărmurile pe care își dorea să poposească. „ Nu se poate! Aici am fost mereu și am tras cu atâta râvnă de halca asta 0
0
/
:
.
3
;
9
.
0
:
.
E
8
0
1
9
/
:
.
=
:
0
5
?
A
.
@
8
=
.
F
H
/
G
5
A
D
6
0
?
9
5
B
0
:
0
0
:
3
D
?
I
6
revista de dialog
știu că îți plac... de orci scofâlciți! Începe iar să pută a pește stricat. Nu vroiam să-l las vraiște. Nu, eu vroiam doar să duc până la capăt toată târâșenia asta! Nu mă iei în mâna ta să mă simt din nou mic? Dacă mă lași, înseamnă că pentru tine reveria asta e făcută doar din rochițe și cântec de mierlă. Tu n-ai văzut cum sorb rășina și izbesc pietrele peste noi? Ah, Iona, Iona...M-ai lăsat aici, în țara mea fără de sfârșit...” Și dus a fost. Era un sevraj ca o construcție parametrică sub forma unor balene ucigașe. O iscălitură minuțioasă a pereților cadaverici pe care i-a lăsat deoparte fără să îi înțeleagă. Mâncase deja un sfert din tocul ușii ca să nu-și trezească vecinii din lateralele urechii, urlând cu tandrețea lui de nebun. Știa că dacă ei îl vor găsi zbuciumat în pasa lui proastă, își vor face culcușul direct în cearcănele sfidate de insomnie. A mai pățit o dată. I se urcaseră pe sub cămașa de noapte și îi săpau sfârcurile, lovindu-i, sacadat, sternul.Valul e val. Își aminti. „Băi Iona, auzi? Ia mai lasă-mă-n melancolia mea și vezi-ți de burțile tale! Te fac cadou și te arunc înapoi de unde ai venit! Mă auzi? Eu vreau să fiu fericit, dacă mă-nțelegi... Cred și eu că tu nu știi altceva în afară de pești din ăștia existențiali, dar pe mine mă așteaptă o bere bună în frigider și o porție sănătoasă de somn! Hai adios! Iar dacă te întâlnești cu Bătrânul ăla de tot vorbește despre marea lui, spune-i să se mai scalde și în ape dulci, poate îi vine și lui poftă de victorii și lucruri mai mărunte! A, și în trecerea ta prin labirintul ăsta creat de tine, spune-i lui Dumnezeu, clar și dintr-o răsuflare, că eu nu mă resemnez așa ușor!”
z J
J
X
K
L
M
P
L
S
K
N
Y
M
Q
W
J
L
O
Z
_
M
]
O
P
V
L
O
N
T
N
T
Q
`
Q
L
K
L
S
Q
R
S
R
P
R
Q
P
J
L
T
P
[
W
K
J
Z
R
S
U
L
V
Y
R
\
O
Q
L
W
Z
S
S
L
]
L
W
W
T
S
J
W
K
O
N
U
Q
a
M
O
O
L
L
S
R
R
^
Y
V
K
M
S
Z
W
W
J
O
U
U
M
J
O
S
K
K
J
P
L
^
J
L
M
S
Z
L
P
S
Q
T
X
b
b
T
Z
_
T
N
P
O
J
L
c
O
P
V
U
^
Z
T
R
Z
V
`
_
S
Q
O
W
[
Z
N
J
O
O
Q
P
Z
O
L
P
L
J
Q
O
L
`
Z
J
[
L
V
P
L
Y
U
P
R
S
Z
L
X
S
M
Z
^
U
J
]
V
O
]
L
P
S
]
S
S
S
P
L
O
Y
Z
J
Q
S
R
T
S
a
U
J
V
Q
W
Q
S
Q
T
Y
S
a
Q
J
L
U
K
J
`
S
Q
S
Y
T
O
L
_
O
Q
N
K
O
J
V
S
S
M
M
S
c
T
U
J
a
O
Y
S
Q
V
R
S
M
J
Z
Q
L
Q
M
J
O
U
M
L
Z
R
L
S
`
O
L
T
S
K
S
Q
Z
J
M
R
Q
S
c
L
X
M
N
Q
P
L
Y
W
Z
L
Q
J
O
L
d
d
d
Q
J
V
M
U
Q
R
`
J
J
M
T
L
Q
X
R
O
W
U
U
K
`
J
J
Q
S
S
Q
Q
L
U
^
Q
T
U
Z
T
O
O
J
L
J
^
Q
J
X
J
V
J
M
O
_
J
O
S
W
Y
Q
S
O
Q
S
K
R
O
J
V
J
O
`
J
S
X
O
U
V
a
S
Z
P
L
Z
S
O
c
S
S
S
Q
S
Z
L
P
S
Z
V
T
a
O
[
Z
R
\
X
M
T
]
P
L
W
J
W
J
J
L
K
Q
O
R
Z
P
S
U
K
L
L
O
P
P
R
L
J
M
O
`
Y
Q
L
Z
M
L
K
T
L
L
Q
L
J
P
L
e
S
X
U
M
P
S
Q
L
W
V
T
S
Z
O
Q
J
N
O
M
J
Q
U
P
X
]
M
L
\
N
J
M
O
T
P
W
R
T
Q
S
J
Q
S
M
L
]
R
R
M
Q
J
S
M
]
S
X
T
Z
R
L
`
O
J
J
P
S
L
K
[
Q
Z
L
]
L
U
Z
Q
L
T
V
`
U
Z
J
J
X
S
Z
L
Q
L
W
U
W
T
_
O
M
U
Z
Y
U
f
]
L
Z
Y
J
]
X
]
R
Z
S
]
L
S
W
U
Q
L
Z
L
S
Y
T
P
L
M
J
P
T
S
S
K
S
V
X
P
N
O
P
S
M
P
T
M
Q
U
L
f
Y
W
S
N
O
O
U
\
J
Q
R
X
K
U
Z
T
Y
S
U
Q
L
M
S
Y
Q
Z
L
S
\
T
text:Vlad Sibechi text:Alexandra Ceornei
7
revista de dialog
Foto: Fetcu Cristian
8
Cvas
revista de dialog
i-moment
spatele la el, fiinĹŁa mea interioarÄ&#x192;, cÄ&#x192;ci nu reuĹ&#x;esc 20:44 e afarÄ&#x192; se aud sÄ&#x192;-mi vÄ&#x192;d trupul. Nimic. Ochii albi sunt ĂŽndreptaĹŁi sunete groaznice venite din infern. spre un abis total. Ă&#x17D;n ĂŽntuneric nu pot distinge mai ,,-Mâinile tale vor prinde omenirea.â&#x20AC;&#x2122;â&#x20AC;&#x2122; nimic, dar ĂŽmi place sÄ&#x192; mÄ&#x192; prefac cÄ&#x192; 20:50 Ajung lângÄ&#x192; leagÄ&#x192;n. Atât de aproape ĂŽncât sunt ĂŽn luminÄ&#x192;, cÄ&#x192; pot vedea pe toatÄ&#x192; simt respiraĹŁia copilului atingându-mi pielea. lumea, dar cÄ&#x192; ei nu mÄ&#x192; vÄ&#x192;d. ,,-Adormi. Adormi aici, lângÄ&#x192; mine.â&#x20AC;&#x2122;â&#x20AC;&#x2122; 20:45 Din nou, urlete de lupi venite de 20:51 De jur ĂŽmprejur e alb, un alb care-mi departe. Se aud din ce ĂŽn ce mai aproape, frânge ochii. mai departe... ,,PoĹŁi sÄ&#x192; zbori. O poĹŁi face mai mult ca 20:46 LiniĹ&#x;te. oricând.â&#x20AC;&#x2122;â&#x20AC;&#x2122; 20:47 De parcÄ&#x192; aĹ&#x; fi ĂŽntr-un cavou, ĂŽntr-o 20:52 Deschid ochii. FlÄ&#x192;cÄ&#x192;rile-mi inundÄ&#x192; catacombÄ&#x192;, hainele se micĹ&#x;oreazÄ&#x192;, privirea. Stau ĂŽnlemnit ĂŽn centru, eu mÄ&#x192; mÄ&#x192;resc. Ă&#x17D;mi simt corpul ĂŽn centrul unui cerc. greu de abia-l mai pot Focul ĂŽncÄ&#x192; nu a ajuns cÄ&#x192;ra. lângÄ&#x192; mine, poate ,,-Ai trezit Universul?â&#x20AC;&#x2122;â&#x20AC;&#x2122; cÄ&#x192; acesta mÄ&#x192; 20:48 MÄ&#x192; plimb apÄ&#x192;rÄ&#x192;. neliniĹ&#x;tit prin camerÄ&#x192; 20:53 MÄ&#x192; simt având aceeaĹ&#x;i stare din nou uriaĹ&#x; ĂŽn de disconfort. Sunete haine de pitic. prelungi. Un scârţâit aproape ,,-GrÄ&#x192;beĹ&#x;te-te, mai ai de mine. puĹŁin timp!â&#x20AC;&#x2122;â&#x20AC;&#x2122; ,,-Nu te ĂŽngrijora.â&#x20AC;&#x2122;â&#x20AC;&#x2122; 20:54 Alunec din nou ĂŽn Privesc ĂŽn jur. Retina-mi arde. FlÄ&#x192;cÄ&#x192;ri roĹ&#x;ii ĂŽmpânzesc ĂŽncÄ&#x192;perea. visarea alb-negru. Copilul Foc. Din când ĂŽn când ĂŽnchid ochii, iar atunci vÄ&#x192;d, mai bine a crescut, dar ĂŽncÄ&#x192; ĂŽl mai ca oricând, un leagÄ&#x192;n alb ĂŽn care e un copil negru. Alb-negru, vÄ&#x192;d neclar. StÄ&#x192; liniĹ&#x;tit pe alb-negru, alb-negru. Copilului i se vÄ&#x192;d niĹ&#x;te ochi albi, spÄ&#x192;lÄ&#x192;ciĹŁi. un scaun, uitându-se ĂŽn PriveĹ&#x;te cÄ&#x192;tre mine, priveĹ&#x;te prin mine, cÄ&#x192;ci eu nu sunt prezent acolo, acelaĹ&#x;i gol enigmatic. eu sunt ĂŽn mijlocul acestor flÄ&#x192;cÄ&#x192;ri mistuitoare. ,,-CreĹ&#x;ti...â&#x20AC;&#x2122;â&#x20AC;&#x2122; 20:49 Copilul continuÄ&#x192; sÄ&#x192; priveascÄ&#x192; ĂŽn direcĹŁia mea. MÄ&#x192; ĂŽntorc cu 20:55 Pe pereĹŁi g
+
!
h
i
(
!
!
k
%
TOTUL MEU.
j
%
l
9
revista de dialog
s-au aşezat morminte. Tablouri ce nu au fost pictate niciodată şi care nu vor fi pictate vreodată. Nu există, nu mai există nimic sigur. ,,-Dormi... ca un copil; un neînţelegător, ca un tânăr; chinuit de gânduri, ca un bătrân; liniştit la susurul morţii.’’ 20:56 Tot cresc din ce în ce mai mult. Am călcat pe haine, simţindu-le nasturii pe talpă. Capul meu ajunge la nori. Etajele au o gaură uriaşă, dar nimeni nu e pe aici. Mă întorc cu privirea spre pământ, dar nu mai zăresc nimic. Totul e gri, totul e cenuşă. ,,Alb-negru, negru-alb, gri.” 20:57 Totul e distrus. E o situaţie anatreptică. Mă gândesc cu ardoare la TOTUL MEU. Nu-mi mai amintesc nimic. Copilul din vis... din viziunea pe care am avut-o, cine e? Râde cu gura până după urechi, un zâmbet alb, strălucitor. Demult. Undeva, în sicriul unui necunoscut un film se desfăşoară. ,,-Focul te va purifica.’’ Cine e de fapt? Copilul din leagăn? Adolescentul de pe scaun? Tânărul din foc? text:Roxana Gavrilut
Prostia P
text:Marius Balacon
Fﾄネticeni
CULTURAL
12
revista de dialog
j
%
%
%
"
%
%
!
%
!
%
%
&
(
!
&
$
#
%
!
"
(
%
h
&
!
(
!
%
%
!
!
(
!
%
%
!
%
!
&
#
m
!
#
n
&
%
!
j
!
!
!
&
o
$
!
#
#
$
!
(
!
!
#
#
!
p
%
%
!
q
&
!
%
%
%
!
h
"
%
"
!
%
!
%
&
%
%
(
%
!
!
k
%
#
&
(
#
&
&
o
(
'
&
r
&
%
#
%
#
(
%
&
j
!
#
r
(
s
$
%
%
%
&
&
%
#
t
(
'
%
q
!
q
%
!
p
q
(
o
%
!
#
&
$
#
!
"
v
!
y
$
%
h
z
$
(
n
!
#
!
!
%
&
"
x
!
%
u
w
(
$
%
!
x
!
!
&
h
%
r
%
{
%
x
"
%
(
w
&
&
%
%
(
#
%
%
'
&
"
(
%
m
!
+
!
$
$
x
!
!
"
!
(
#
#
y
p
|
p
"
|
%
%
$
}
#
%
p
~
%
#
!
"
&
#
!
#
"
%
!
!
%
q
&
%
!
p
&
#
%
%
"
"
%
%
%
!
#
!
'
#
%
!
%
(
(
!
!
p
'
%
(
$
$
$
%
!
&
n
&
p
%
!
&
$
#
#
$
%
13
revista de dialog
14
revista de dialog
text:Călin Dănilă Cristian Fetcu
15
revista de dialog
ÎNGERUL ȘI REGELE ”One night stand” A
m uitat niște cuburi de zahăr brun în sertarul de la noptieră, o portocală pe șemineu și multe ore în bucătărie, măsurând strălucirea cu itelor tale aranjate într-o ordine absurdă. Perdelele- i erau murdare și- i atârnau peste mușcatele îngălbetine în pervaz. nu mai este aici nimic de făcut, nimic de întâmplat, e posibil să-mi fi dezbrăcat o parte de caracter pe muchia bideului - asta e doar o fantezie perversă, carevasăzică, tot o bucată din mătasea pe care am purtat-o aseară în timp ce fredonam simfonii nescrise de vreun muzician obscur. ...cum spuneam,
o fantezie perversă – Șosetele, clișeic, zac sub pat și i-am furat două igări, să nu mă plictisesc pe drum.
Să nu citești știrile astăzi! Or să spună verzi și uscate despre mătasea mea de aur și gustul tău pentru colonii. o să ne otrăvească inimile cu știrile încântătoare despre războaie inventate (o altă fantezie, și mai perversă) or să-mi otrăvească mintea cu zîmbetul perfect calculat din grosimea stratului de fond de ten menit să ne-amintească în ce lume perfectă trăim.
Lumea asta-n care trăim e perfectă pentru că are orizontul neterminat
text:Mihaela Rusu
16
revista de dialog
și două molecule de hidrogen atașate de un oxigen rotund și perfectibil. Aș vrea să pot să spun că-aseară-a fost de neuitat, dar o să uit cum uit orice prezent în care mă aflu și fiecare cuvânt, chiar înainte de a-mi pleca din gând. și-o seară are-atâtea silabe rostite înfricoșătr și scump Găsesc că nu mi-a mai rămas decât tăcere ca să pot plăti pentru o noapte atât de înfricoșător de scumpă în rostire.
G
Nu o să spunem nimănui și va f doar precum sfârșitul lumii cu doi - noi – rămași să strângă toată mizeria care în sfârșit s-a dovedit și a rămas. Dar noi - doi – locuim lumea perfectă unde-ndrăznim să nu închipuim sfârșituri apocaliptice pentru că știm prea bine – nu se vor întâmpla. Nu ne vom aminti. Cum orizontul e mereu neterminat și mătăsurile tot mai aurii.
(crâșma Solo, Amsterdam, luni 2 martie 2015)
text:Mihaela Russu
text:Contu-Andone Georgiana
17
revista de dialog
18
revista de dialog
O vizită La inginerul
Octav Luchian
Se naște la 16 iunie 1903 în Probota, ca
fiu al învățătorului Ion Luchian. Urmează școala primară și gimnazială în Fălticeni. În 1922 este absolvent al Liceului Internat din Iași. Licențiat al Școlii Politehnice din Capitală, lucrează ca inginer la Suceava, Brașov, Oradea Cernăuți, București și Turnu-Măgurele. În 1943-1944 este conferențiar al Politehnicii „Gh. Asachi” din capitala Bucovinei. În 1944, instituția a plecat în refugiu la Turnu-Severin.
din București(2martie 1972)
P
asionat de numismatică, devine membru al Societății Numismatice Române în 17 ianuarie 1932. În 1950 e cooptat în comitetul de conducere, iar din 1977 este vicepreședinte al S.N.R.
19
revista de dialog
C
olaborează la reviste de specialitate din țară(„Cronica Numismatică și Arheologică”, “Studii și Cercetări de Numismatică”, « Memoria Antiquitatis Musei », “Petridavensis”-Piatra Neamț; în străinătate, „ Numismatica Literature”-New York.Coautor al sintezei „Monede și Bancnote românești”. A fost director general al Căilor Ferate Române. Se stinge din viață la 17 septembrie 1981 în București.
L-am vizitat pe venerabilul om de cultură, în locuința cu camere mari, cu mobilă de epocă, cu picturi ale unor artiști cunoscuți. Avea o bibliotecă impunătoare. M-a primit cu multă amabilitate, știind că vin de la Fălticeni, că am fost-ca și el-,elevul lui Vasile Ciurea și că lucrez în casa fraților scriitori Vasile și Horia Lovinescu, pe strada Sucevei, la întemeierea viitoarei „Galerii a oamenilor de seamă”. Nu știam pe ce să-mi arunc ochii mai întâi în locuința sa primitoare. Avea un frate Ionel, care a fost coleg cu Anton Holban. Tatăl lor s-a născut în Dolhasca. A urmat cu brio școala primară la Fălticeni, certificatul de absolvire fiind semnat de vestitul director din epocă, Coman Vidrighin. Am văzut documentul; apoi clișeul cu Ion Luchian în 1931, în fața casei de la Heci, clădită în 1907-1908. Am citit atunci scrisoarea lui A. Holban, datată 5 noiembrie 1924, trimisă învățătorului de la Probota și pe care am publicat-o ulterior. Mi-a fost încredințată pentru”baleen”, cu rugămintea de a i se trimite în copie două exemplare.
Mama celor doi copii a fost Minodora, fiica preotului Gheorge Slătineanu. Am privit
atent și fotografia lui Mihai Slătineanu, profesor la Liceul Nașional din Iași și frate cu Gheorghepreot și învățător la Probota, născut în 1866; părintele a slujit apoi la Heci, în 1912. Un alt frate al lor, Ion, a fost profesor la Târgu- Ocna, oraș în care o stradă îi poartă numele; în fine,Vasile-frate cu Ggheorghe, Constantin și Ion Slătineanu-șeful gării din Râmnicu Vâlcea. Mi s-a părut interesant un certificat al doctorului Ion Rossignon, din Fălticeni, eliberat la 22 august 1882 pe numele lui Ion Luchian. In vârstă de 17 ani și 9 luni(avea de fapt 21 de ani), îl recomanda pentru Școala Normală din Iași. Altfel, ar fi rămas la plug. Se spunea pe-atunci, că Spiru Haret, preoții și învățătorii sunt vinovați de revoluția de la 1907. Acuzația era nedreaptă. În realitate, arendașii și boierii purtau vina. Acest aspect al evenimentelor mi-a fost citit de Octav Luchian, din lucrarea: Amintiri despre viața acelui care a fost învățătorul Luchian. Din comorile ce le poseda,
20
revista de dialog
inginerul numismat mi-a arătat: -două tablouri ale pictorului Kimon Loghi; -un număr din « Viitorul Fălticenilor” organ al Partidului Național Liberal ; Anul 12, nr.2, februarie 1931. Redacția era pe Strada Mare nr. 217; -Regulamentul Organic, București, 1832; -Contes de Boccace(Le Decameron), traduits par A. Barbier,Paris, Barbier Editeur, 1846, cu ilustrații ; -Tabloul”Casa Teodoru din Buciumeni”, de pictorul și profesorul Gh. Balan din Fălticeni, cel mai apropiat prieten al lui Aurel Băeșu ; - Anfitrionul Luchian este citat în Enciclopdie de Pennes”, Bruxelles, Marabout junior, aproximativ 1967, la pag 68-69; - E citat din nou în lucrarea Dr. Robert Deutsch: „Istoria și știința istorică în România, 1944-1969”, Ed. Științifică, București, 1970(vezi la capitolul “Numismatică”, nr. 1377-1380); -Citat apoi în Bibliografia Istirică a României, Tom I, 1970, nr. 1319-1321,inclusiv; -În 1970, la Centenarul Liceului „Nicu Gane”, Ion Luchian a donat instituției școlare caietul său de limba română, din clasa a IV-a(1919); -Avea, la data când l-am vizitat, Novele de N. Gane, vol. III, ediția a IV-a, 1904, Editura Alcalay, cu corecturi la nuvela”Zgârcitul”, iscălit : N. Gane ; -Am văzut, deasemeni : O scrisoare de la I.D.Ștefănescu, ginerele lui Al. Vlahuță, trimisă de la Mănăstirea Agapia, datată 9 septembrie 1924; -Mi-a spus că arhimandritul Kostandi(1867) a fost ultimul stareț al mănăstirii Probota; -Că Maria Pătrașcu din Fălticeni, cu locuința pe mijlocul străzii Ștefan cel Mare, la ținut în gazdă pe elevul Mihail Sadoveanu; -Mi-a recitat scrisoarea în versuri a lui I.L.Caragiale, aflat la Iași, către prietenul său apropiat, Petru Missh J
J
O
S
P
Z
T
[
T
K
S
¡
L
K
S
Y
K
U
c
f
T
¢
U
O
Q
K
S
£
S
J
¤
J
O
K
S
¥
U
c
f
T
¢
S
U
K
S
¦
J
§
K
V
¥
ª
¾
«
Á
¬
®
¶
®
Â
¯
¾
°
Á
±
Â
²
»
³
´
¶
°
µ
Á
´
¶
´
¶
µ
´
°
¾
·
¸
½
°
¾
¹
º
®
»
É
Ê
°
°
¼
Ë
½
Ç
¶
®
®
±
Â
®
¶
¾
¼
¾
°
¿
»
À
½
¹
´
Â
»
Ã
Á
´
¶
´
¸
µ
º
°
¶
¸
¼
´
°
¹
µ
Â
¶
¾
Ã
S
»
¶
S
Z
°
´
Â
S
¼
¿
Â
Q
S
[
Ä
J
¾
¾
K
L
¨
S
K
L
©
µ
»
µ
½
´
¾
»
´
Â
Á
¹
®
¬
Å
¸
°
®
Æ
»
¾
¼
Â
Á
°
Ç
¼
´
¸
¾
È
´
´
É
¾
´
¸
´
Ì
-Am mai zăbovit la fotografia Mănăstirii Râșca ,după incediul din 1821, decembrie; aspectdezolant! -Fotografia lui Anton Holban e făcută pe ruineleschitului SF. Nicolae, de lângă Mănăstirea Probota, în cinstea lui Nicolae Goroiu, proprietate personală a acestuia; -Fotografie: casele domnești de la Probota(azi modificate); au existat ;i statute pentru restaurarea jilțului lui Petru Rareș; -Fotografie: Biserica din Baia a lui Petru Rareș, înainte de restaurare; -O hartă: Moldau, Bessarabien, Bukowina und Walachei aus grundlichen Urkunden, Von F.
21
revista de dialog
A
rnolt(hartă dinainte de 1775). Unicat, inedit. Dl. Octav Luchian a căutat-o la Academia Română, la Budapesta, la Viena și nu a găsit-o. Trasă la piatră. Hartă militară găsită la un anticar din Transilvania. Sunt amplasate și localități azi dispărute. -Pentru destindere, a pus în funcție un ceas Bidermayer, care cânta splendid la clavecin...
Í
Î
Ï
Ð
Ñ
Ò
Ï
Ó
Ô
Õ
Ñ
Ô
Ñ
Ô
Õ
Ô
Ö
×
Ø
Ô
Ù
Ú
Õ
Ï
Ô
Ô
Û
á
Ô
â
Ü
Ý
ã
Þ
ä
ß
ß
å
à
text:Eugen Dimitriu
tenebras lux
Post
î
ø
ô
ç
õ
ò
æ
æ
÷
é
î
ï
í
é
ñ
ð
û
ç
ï
è
ñ
ô
ñ
÷
û
æ
é
ø
ñ
î
ï
é
ø
é
é
ò
ô
ñ
î
ï
è
ç
ñ
ò
ô
÷
é
ç
ù
õ
ÿ
æ
ç
è
é
ê
ç
ë
é
ì
ó
ð
ò
î
æ
é
û
è
ç
ë
ô
õ
ñ
é
ï
é
í
ç
è
î
ð
ñ
í
î
÷
ó
ð
ð
ç
ÿ
í
î
ï
î
æ
ð
ñ
ò
ó
ð
ò
é
æ
ò
ñ
ô
õ
æ
é
ç
ð
é
ö
÷
ñ
è
õ
æ
ç
ð
÷
î
ñ
é
ë
é
÷
ñ
è
ø
ç
ë
ç
ñ
ù
ú
è
ð
é
û
æ
ñ
ì
ø
é
ð
÷
æ
ç
î
ü
õ
ô
ñ
ë
ç
è
ñ
ð
ñ
ê
î
ï
é
ë
î
ò
î
ø
õ
÷
ç
ë
÷
ç
ð
é
ë
ç
ë
ç
ñ
é
ë
é
ñ
ï
é
î
ë
ç
æ
ñ
ë
û
æ
ç
è
î
ð
ñ
÷
õ
ê
ñ
ñ
ì
ô
õ
ô
õ
ô
é
÷
æ
î
ð
ô
û
æ
è
é
ó
ð
ô
ë
ç
ñ
÷
û
æ
ñ
ÿ
÷
æ
é
ý
ç
ñ
é
þ
ñ
é
ø
æ
û
ï
ç
ö
ñ
ó
ð
î
ý
æ
ñ
ò
ñ
ì
ÿ
ô
õ
î
ò
ñ
î
ý
ô
÷
æ
î
ò
ê
ñ
é
ï
é
÷
û
÷
ò
é
ñ
ÿ
ë
ç
è
é
ô
ò
ÿ
ð
ô
õ
ê
ÿ
ñ
ó
ð
ñ
ð
ü
ñ
ò
û
ë
ê
ñ
ñ
ó
ð
ò
é
ë
é
è
î
ñ
î
ï
ð
ò
ñ
î
ï
é
õ
æ
ç
æ
ç
è
é
æ
û
÷
î
ê
ñ
ï
ç
ø
õ
î
ë
î
ý
é
÷
ç
ë
ü
æ
é
ò
é
ô
ò
ñ
ÿ
ë
î
ì
é
÷
î
ì
î
è
î
ì
é
ë
÷
î
ÿ
ô
õ
ë
é
ü
û
ë
é
ö
÷
ñ
ï
é
ô
ð
ü
é
ÿ
ñ
ô
õ
ê
ñ
ë
ÿ
ó
ð
ô
ç
ö
é
ö
÷
ð
÷
é
ë
é
ò
÷
ç
î
ë
ñ
ì
÷
é
ð
ñ
ò
ñ
é
ð
ñ
ì
ø
æ
û
ë
é
÷
î
æ
ñ
î
÷
ù
ñ
ÿ
ç
ô
õ
ë
ÿ
ø
û
æ
ê
ñ
÷
î
÷
ç
î
÷
ø
é
è
é
è
ý
æ
î
ð
î
ô
ç
ë
é
÷
ç
ë
ç
ý
ö
ö
÷
ñ
ñ
ô
õ
ñ
é
ñ
ø
ð
û
ø
é
ï
ñ
ò
ñ
ì
ñ
ÿ
ñ
ô
õ
ë
é
ë
ñ
ý
é
æ
é
í
ñ
ò
ð
ï
é
ñ
ô
ñ
è
ê
ñ
ò
õ
ø
æ
û
ø
æ
ñ
î
ñ
ÿ
ô
õ
û
è
ý
÷
ñ
ò
ñ
é
î
ô
ò
æ
ñ
é
ò
ç
û
ò
ø
é
ô
ñ
è
ê
õ
è
ñ
ð
÷
é
ë
é
÷
î
ð
é
ë
é
ô
õ
ñ
é
ó
ð
ë
û
ò
ç
ñ
÷
é
ò
ç
ô
û
è
î
ù
ÿ
î
õ
î
ë
ÿ
ÿ
ý
û
ë
é
÷
î
ë
õ
ò
û
è
ý
ñ
ð
î
ê
ñ
é
ì
è
î
é
ô
÷
æ
é
ù
ç
û
÷
ç
ö
ñ
è
ø
û
î
÷
é
ñ
ï
é
ñ
ð
ñ
÷
õ
î
ò
é
î
ô
÷
õ
ô
û
ò
ñ
é
÷
î
÷
é
ì
ô
ò
é
ò
î
ë
û
ñ
ü
é
ð
î
÷
÷
é
î
ò
û
ð
ï
ç
ò
é
ô
ø
æ
é
ï
û
ý
ð
ï
ñ
æ
é
é
è
û
î
æ
é
î
ç
÷
û
è
î
÷
ò
ç
ï
û
æ
ñ
ð
ê
î
î
æ
é
ð
û
æ
è
î
ë
õ
ì
î
û
æ
÷
é
ð
÷
ñ
÷
î
÷
é
ò
ñ
û
ý
ñ
÷
õ
ë
î
ò
û
ë
ê
ç
æ
ñ
ù
é
ë
ô
ñ
æ
é
î
ø
÷
é
î
û
ý
ë
ñ
ü
î
ô
õ
ê
ñ
î
ò
ò
é
ò
ç
ø
û
î
÷
é
ñ
ò
û
ð
ç
ð
ï
î
÷
õ
î
ï
é
ô
é
î
ñ
ÿ
ç
ð
è
õ
ð
ç
ð
ò
ñ
ï
é
é
ð
é
ò
î
é
ô
ç
ø
é
æ
ñ
û
î
æ
é
ö
ñ
ñ
ð
é
æ
ñ
û
î
æ
ë
ç
è
ñ
ð
ñ
ê
î
ï
é
ë
î
ò
î
ø
õ
÷
ç
ë
÷
ç
ð
é
ë
ç
ë
ç
ñ
ù
é
ë
é
ò
ó
ð
÷
æ
î
ò
û
ë
û
ù
ÿ
ö
ñ
ô
õ
ë
ë
é
ü
ñ
ò
ç
÷
é
æ
è
ñ
ð
î
ê
ñ
ñ
ë
é
ð
é
æ
û
î
ô
é
î
ë
é
ÿ
ç
ð
é
ñ
ë
û
æ
ñ
î
ë
ý
î
ô
÷
æ
é
ï
é
ò
è
ø
ù
text:Cătălina Sofron
22
revista de dialog
PrezenţĂ F
ocul arde mocnit iar ea aşteaptă. Aşteaptă ca Matei să se întoarcă de la joacă, căci a întârzâiat de două ore. Raţiunea o sfredeleşte şi o înghionteşte spunând: ,,-De ce nu-l cauţi? Poate că a păţit ceva. Caută-l.’’ Însă nu-i dă ascultare pentru că i-a făcut băiatului o promisiune şi se ţine de cuvânt. ,,-Mamă, sunt mare. Dacă întârzâi înseamnă că o fac cu un scop, aşa că nu te îngrijora. Inima-i bate cu putere, dar încă este de partea femeii. Matei nu e atât de mare pe cât se crede. Are aproape 12 ani şi-şi petrece serile în faţa blocului alături de amicii lui. Carla, mama sa, văduvă de şapte ani, a învăţat să aibă încredere în oameni şi mai ales în familia ei. ,,-Nu pot ieşi să-l caut. Nu. Trebuie să-l aştept. Dar dacă a păţit ceva?’’ Oscilează între două acţiuni complet opuse. Şi până la urmă, dacă e atât de mare, nu se va supăra. Femeia-şi ia paltonul din cuier, bocancii şi iese în scara blocului. E întuneric, dar Carlei nu îi este frică. ,,-Deja m-am obişnuit cu acest întuneric, păcat că cel interior nu se va mai transforma vreodată în lumină.’’ Când ajunge la uşa de la intrare o deschide cu zgomot după care o închide la loc.
,,-De ce-o întârzâia atâta?’’ În faţa blocului vede un cuplu de îndrăgostiţi pe o bancă, dar nici urmă de copii. -Maaaatei, Maaatei, unde eşti? Dar dincolo de mormanele de zăpadă nu se aude niciun răspuns. Ecoul vocii ei răzbate liniştea nopţii lovindu-se de pereţii blocurilor. Stratul de nea se micşorează sub paşii ei. Carla începe să se îngrijoreze. Coboară câteva scări şi ajunge în stradă. Ţine strâns geanta pe umăr. După cinci minute de mers prin ger şi întuneric, îşi scoate mobilul şi formează la repezeală un număr. -Alo, Elena. Sunt Carla. Scuză-mă că te sun la o oră aşa de târzie, dar sunt... La celălalt fir, femeia ascultă cu răsuflarea tăiată. -Da, Carla. Ce s-a întâmplat? Elena e mama unuia dintre prietenii lui Matei. Ce ţi s-a întâmplat, Carla? -...Elena, nu-l găsesc pe Matei. -Matei? Carla, dar Matei e... Femeia îşi dă seama de imensa greşeală pe care era cât pe ce să o comită. -Ştii unde e? -Întoarce-te acasă. Vin imediat la tine. -Nu, nu, până nu îl găsesc nu mă întorc. Şi îi închide. Elena e îngrijorată. Nu ştie ce să facă, fiind mistuită de remuşcări. Starea bietei femei
23 s-ar putea agrava dacă stă pe drumuri căutând ceva ce nu mai există. Ia din nou telefonul de pe masă şi sună. -Carla, Carla, Matei a venit acum cu Alexander. Le-am pus masa. Vor dormi în seara aceasta aici, dacă nu ai vreo problemă. E foarte obosit. Acum e la baie. -Eşti sigură că-i Matei al meu? Vezi să nu faci vreo confuzie. Nu. Elena nu poate face vreo confuzie, căci viaţa amicei sale e în joc. -Da, sunt absolut sigură. Întoarce-te acasă. Carla a suferit un şoc îngrozitor acum două săptămâni, când fiul ei a fost găsit mort pe o bancă în spatele blocului. Poliţia a oprit orice încercare a acesteia de a merge la un anatomopatolog penru a i se face autopsia. În dosarul de deces au scris foarte simplu şi fără nicio părere de rău: SIMPOM= TUMORĂ CEREBRALĂ. Femeia s-a zbătut întruna, tatonându-se în jurul poliţiei. Rezultatul a fost anatreptic şi oarecum trist; Carlei i s-a făcut rău şi a leşinat. A fost dusă la psihiatrie timp de o săptămână. Când a fost externată, cei apropiaţi şi-au dat seama că suferise de amnezie. Totul i s-a şters din minte începând cu incidentul misterios. În aceste clipe trăieşte cu iluzia că fiul ei e pierdut prin vecini, uitând noţiunea timpului într-o frescă a jocului copilăriei. Elena se îmbracă rapid şi porneşte spre apartamentul Carlei. ,,-Cum va reuşi să treacă peste acest chin? Azi m-a sunat pe mine, ieri probabil o altă mamă a fost sunată. Cât va mai fi în stare să aştepte?’’ Femeia conduce cu viteză printre fulgii de zăpadă. Şi-ar fi dorit să-l aibă alături pe Matei, să il arate mamei sale şi să o facă, pentru un moment, fericită. ,,-Oare cum vor evolua lucrurile? Cât? Cât timp o vom mai putea minţi pe această femeie, care doar aşteaptă? Aşteptarea ei nu
revista de dialog
e dureroasă, aşteptarea ei nu e o consecinţă, ci un scop. Şi-a ascultat fiul când i-a spus <<Mă descurc, mamă!>> Ea, fără a se gândi vreun minut în plus, a fost de acord. Matei nu era numai fiul ei, era totul, era familia ei, era persoana pentru care, nu o dată, şi-a sacrificat viaţa. Dacă aş putea, mi-aş împărţi copilul cu ea, pe Alexander.’’ Opreşte în faţa blocului de 15 etaje şi urcă grabit. -Carla, deschide. Sunt eu. Din interior nu se aude nimic. Continuă să stea în faţa uşii şi să bată cu putere.
Stă în mijlocul camerei şi se uită cu atenţie la fiecare poză. Toate sunt aşezate în ordine cronologică. Matei- două luni; Matei- un an; Matei- trei ani, mii de poze ce formează un puzzle uriaş. Carla nu poate percepe nimic altceva cu excepţia unor scâncete de copil. ,,În hăul dintre munţi, o femeie duce un copil în braţe înfăşurat într-o manta neagră. E curaj, e sacrificiu, e dorinţa de a avea un bulgăre de viaţă aproape de inimă, de a o auzi bătând, e sentimentul de mamă şi de femeie singură ce-a adus pe lume un copil. E o mamă şi atât. Fără alte pretexte, căci această meserie nu implică nimic altceva. Iubire? Dragoste? Dăruire? Da, infinitul rupt din cer şi lăsat pe pământ. O femeie şi-un copil, o femeie şi-o comoară ieşită din propriile prelungiri. Aceasta e povestea ei, o imagine pe care a vizualizat-o nouă luni la rândul. Matei.’’ -Unde eşti, Matei? În liniştea camerei, cuvintele grele se lovesc de pereţi, ecoul lor răsunând prelung. -Sunt aici. În faţa ei stă un copil, roşu în obraji, cu părul castaniu şi ochii negri. -Ai venit...
Â&#x20AC;
Â
24
Â&#x20AC;
Â&#x201A;
Â&#x192;
Â&#x201E;
Â&#x2026;
Â&#x2020;
Â&#x2021;
Â&#x201E;
revista de dialog
Ea se ridicÄ&#x192; greoi de pe covor Ĺ&#x;i-l ĂŽmbrÄ&#x192;ĹŁiĹ&#x;eazÄ&#x192; tandru pe bÄ&#x192;iatul de staturÄ&#x192; medie. Venise. Se ĂŽntorsese pentru ea. DupÄ&#x192; jumÄ&#x192;tate de orÄ&#x192;, vÄ&#x192;zând cÄ&#x192; nu-i rÄ&#x192;spunde nimeni, Elena sunÄ&#x192; la poliĹŁie. ,,-Ĺ&#x17E;tiu sigur cÄ&#x192; e ĂŽnÄ&#x192;untru. E durerea unei mame care-Ĺ&#x;i cautÄ&#x192; copilul ĂŽn amintiri. E suferinĹŁa care strigÄ&#x192; din toĹŁi rÄ&#x192;runchii ei. Când poliĹŁiĹ&#x;tii reuĹ&#x;esc ĂŽn cele din urmÄ&#x192; sÄ&#x192; deschidÄ&#x192; uĹ&#x;a, Elena rÄ&#x192;mâne ĂŽnmÄ&#x192;rmuritÄ&#x192;. ,,-Un copil. Copilul ei.â&#x20AC;&#x2122;â&#x20AC;&#x2122; -VedeĹŁi Ĺ&#x;i dumneavoastrÄ&#x192; ce vÄ&#x192;d eu? -Da, Carla e foarte deprimatÄ&#x192;. Cred cÄ&#x192; va fi nevoie de un alt control. Moartea fiului ei... Dar Elena nu-l mai aude. NU mai are niciun rost. Matei trÄ&#x192;ieĹ&#x;te. ,,-Matei trÄ&#x192;ieĹ&#x;te. Pentru Carla. Pentru fericirea ei. Eu ĂŽl pot vedea. De ce?â&#x20AC;&#x2122;â&#x20AC;&#x2122; -Carla, de ce nu ai deschis? -Nu am auzit. E mai palidÄ&#x192; ca niciodatÄ&#x192;. Te simĹŁi bine? -Hmm. Ĺ&#x17E;i pânÄ&#x192; la urmÄ&#x192; ce e iubirea? DacÄ&#x192; nu puterea de a sacrifica viaĹŁa Ĺ&#x;i de a o ĂŽmpÄ&#x192;rĹŁi cu un alt OM care ar putea fi sau deja este mort. Carla Ĺ&#x;i-a rupt din viaĹŁa ei fÄ&#x192;râme Ĺ&#x;i l-a readus la viaĹŁÄ&#x192; pe Matei. Nu e o obligaĹŁie, ci o dorinĹŁÄ&#x192; ce izvorÄ&#x192;Ĺ&#x;te din ĂŽntregul fiinĹŁei Ĺ&#x;i nÄ&#x192;vÄ&#x192;leĹ&#x;te peste fiecare cu o putere nestÄ&#x192;vilitÄ&#x192;. Moartea nu e decât dispariĹŁia fizicÄ&#x192;, spiritul va rÄ&#x192;mâne mereu lângÄ&#x192; noi. Dar totodatÄ&#x192; e nevoie Ĺ&#x;i de condiĹŁia materialÄ&#x192;. E nevoie de prezenĹŁÄ&#x192;, de siguranĹŁa cÄ&#x192; cineva e acolo, aĹ&#x;teptând. AĹ&#x;teptarea Carlei a luat sfârĹ&#x;it. De acum trÄ&#x192;ieĹ&#x;te ĂŽn vis. Ĺ&#x17E;i visul va deveni realitate. Cânva.
text:Roxana GavriluĹŁ
Ă&#x17D;n cerc
Ăť
ĂŽ
ø
á
ĂŠ
ĂŽ
ĂŠ
ĂŚ
ĂŠ
ò
ĂŠ
Ăą
ç
è
ĂŠ
ĂŻ
Ăľ
Ăš
Ăš
Ăą
ĂŚ
Ăť
Ă´
ç
ĂŤ
ĂŻ
ĂŠ
Ăą
Ăź
ĂŽ
ĂŚ
Ăľ
Ă´
á
Ăą
Ă°
Ă´
Ăľ
Ă°
Ă˝
Ăľ
ĂŤ
á
Ăť
ĂŽ
ò
ĂŠ
ĂŤ
ĂŠ
Ăą
Ă°
ĂŠ
ò
á
ĂŠ
Ăą
ø
ĂŚ
Ăť
ĂŽ
Ă°
ĂŠ
Ă°
ĂŽ
ĂŻ
ĂŠ
ĂŽ
Ă
Ăľ
Ă´
Ăą
è
ç
ĂŚ
Ăą
ç
Ăą
á
ĂŽ
á
ĂŠ
Ă°
ĂŻ
ĂŠ
ĂŚ
Ăą
Ăľ
Ăš
Ăż
Ă°
Ăą
è
ĂŽ
è
Ăą
á
ĂŚ
ĂŠ
Ă´
ĂŽ
ĂŤ
á
Ăľ
Ăł
Ă°
ĂŽ
ĂŚ
Ăą
Ăą
Ă°
ĂŠ
ò
ç
Ă°
Ăť
Ă´
ò
ç
á
ĂŠ
ĂŹ
Ăż
ò
Ăą
Ăą
ò
ĂŠ
ĂŚ
ĂŤ
ç
è
Ăą
Ă°
ĂŽ
ĂŠ
ĂŤ
ĂŠ
ò
á
ĂŚ
Ăą
ò
Ăľ
Ăą
è
ç
ĂŚ
ĂŻ
ĂŽ
ĂŚ
Ăľ
ø
ĂŽ
ĂŚ
ò
ç
ĂŚ
Ăą
ĂŤ
Ăť
ĂŚ
Ăł
è
ø
Ăť
ĂŻ
Ăť
Ă˝
Ăą
á
ĂŠ
ò
ç
ĂŤ
Ăą
ò
ç
ĂŚ
Ăą
ò
Ăą
ĂŻ
ĂŠ
ĂŽ
ø
Ăľ
Ăš
Ăš
Ăš
Ă°
ò
Ăľ
Ăł
Ăą
ĂŽ
è
Ăą
Ă°
á
ĂŠ
Ă´
ò
ĂŽ
ò
ĂŠ
ĂŽ
ĂŠ
Ă´
ĂŠ
Ă°
Ăľ
ĂŠ
ò
ĂŚ
ĂŠ
á
Ăľ
Ăą
Ăą
Ă°
á
ĂŠ
ĂŚ
Ă
Ăą
Ă´
Ăľ
ĂŽ
Ăą
Ă´
ç
ĂŚ
Ăą
ĂŤ
Ăť
ĂŚ
ĂŻ
ĂŠ
ĂŽ
ĂŚ
Ăľ
Ăš
Ăš
Ăą
Ăł
Ă°
Ă°
ç
á
è
Ă˝
è
ø
ĂŚ
ĂŤ
ĂŠ
ĂŽ
ĂŤ
ĂŚ
ĂŽ
ĂŠ
ĂŽ
ĂŤ
Ăľ
á
ç
ĂŚ
Ăą
ĂŹ
ĂŻ
ĂŽ
ĂŚ
è
ĂŽ
Ăą
è
ç
ĂŤ
á
ĂŻ
Ăą
Ă°
Ăš
ĂŚ
ĂŠ
ĂŽ
Ă´
Ăľ
Ă´
Ăą
è
á
ø
Ăą
ò
Ăľ
á
ç
ĂŚ
Ăą
ĂŤ
ĂŠ
ĂŻ
ĂŠ
ø
ĂŤ
Ăť
ĂŽ
Ăą
ĂŠ
ĂŤ
ç
Ă°
ĂŠ
ò
Ă°
ĂŻ
ç
è
Ăą
ø
ĂŚ
Ăą
Ă°
ĂŠ
Ă´
Ăľ
á
ç
ĂŚ
ĂŽ
ĂŽ
Ăą
Ă°
ĂŠ
ĂŤ
Ăť
ĂŚ
Ăż
Ă°
Ăľ
ĂŤ
ĂŽ
ø
Ăą
ĂŠ
ĂŤ
ĂŠ
ĂŽ
ò
ĂŽ
ĂŻ
ĂŽ
ĂŠ
ĂŚ
Ăą
ò
Ăľ
ĂŹ
ĂŽ
ĂŹ
Ăľ
Ă´
Ăą
è
á
ĂŻ
ç
ĂŚ
ĂŠ
ĂŚ
ĂŠ
ĂŽ
Ă´
Ăľ
ĂŚ
ç
á
ç
ĂŤ
ç
Ăą
á
Ăľ
ç
ĂŚ
ĂŠ
ò
ĂŠ
ĂŤ
ç
Ă°
ĂŠ
ò
Ă°
ĂŻ
ç
è
Ăą
ø
ĂŠ
ø
ĂŠ
Ă˝
ç
Ă
ĂŠ
ĂŤ
ĂŠ
ĂŠ
ĂŚ
Ă˝
Ăą
Ă°
Ăą
Ăš
Ăż
Ă°
ò
ĂŠ
ĂŽ
ĂŽ
ĂŚ
ĂŚ
ò
Ăľ
è
Ă´
Ăľ
á
Ăľ
ĂŠ
Ăł
è
Ăą
è
Ă´
Ă´
Ăľ
Ăą
Ă°
è
Ăą
ç
á
ø
ç
ĂŠ
Ă°
ĂŤ
ò
Ă´
ĂŚ
ç
ĂŠ
ĂŤ
Ăą
è
Ă°
ĂŠ
Ăą
Ă°
ĂŠ
è
Ăą
ĂŽ
Ă´
Ăą
ò
ĂŹ
Ăľ
Ăż
Ă°
ĂŽ
Ăť
Ă´
ç
ĂŤ
ø
ĂŚ
Ăą
è
Ăť
ĂŚ
ĂŻ
Ăą
ĂŽ
ĂŤ
Ăš
ĂŚ
Ăľ
Ăť
Ăą
ĂŽ
è
ĂŚ
Ăł
è
Ă°
ĂŽ
ĂŽ
Ăą
ĂŤ
Ăł
á
Ă°
ĂŠ
Ă´
ò
Ăť
ĂŠ
ĂŤ
Ăť
ĂŚ
ĂŠ
ĂŻ
ĂŻ
ĂŠ
ĂŠ
ĂŽ
è
Ă˝
Ăą
Ăą
Ă´
ò
ĂŽ
ĂŚ
ĂŠ
ĂŹ
Ăš
text:Bianca Vieru
25
revista de dialog
trecătorului Constantin Horbovanu
Din însemnările
P
raful nou distruge istoria veche.
Mărul n-a fost decât un pretext pentru alungarea din rai a lui Adam șia Evei. Adevărul e că Dumnezeu și-a dat seama că cei doi făceau birocrație, iar pământul stătea nelucrat. Puterea științei e infinită. Finite-s numai roadele ei. Omul adevărat urcă, nu se lățește. Liniștea e asigurată nu de singurătate, ci de împrejurări. Dați-mi o anecdotă bună și fac Pământul să râdă. În fața naturii suntem elevi nu profesori. Floarea este cel mai frumos și inspirat amestec de frumusețe, adevăr, gingășie și... bun simț. Un drum, oricât de accesibil ar fi, nu-i accesibil pentru oricine. Încercați să imitați o privighetoare și veți vedea ce diferență e între un profesionist și un amator. Prezentul nu-i dator să se scarifice viitorului, dar s-ăl întâmpine cum se cuvine este dator. Soluția de moment este, de fapt, soluție de viitor. Învățătura este singurul colac de salvare, care dă siguranță vieții.
Omul care călătorește mult se transformă mult și, în general, în bine. Avea un suflet nobil, de...țăran. În marea simfonie a Universului, singurele note false sau grave vin din partea omului. Civilizația urmașilor începe de la civilizația noastră. Virtutea e Everestul carcaterului. Cea mai mare calamnitate, pentru o societate, e să se săvârșească o greșeală de mari proporții și să n-o recunoască nimeni.