„Fiecare film pe care îl încep este un proces care mi se intentează” interviu cu regizorul Andrei Blaier (n. 15 mai 1933)
Despre regizorul Andrei Blaier se pot spune multe. Sau făcut dea lungul timpului numeroase cronici favorabile, dar şi articole negative pe marginea unor filme semnate de el. Dar cu toate acestea criticii de film recunoscuţi pentru concreteţea, obiectivitatea şi profesionalismul lor au apreciat creaţiile regizorului Andrei Blaier, care au încântat ani dea rândul generaţii de oameni, iubitori ai filmului românesc. Şi pentru că Andrei Blaier nu este genul de personaj avid de publicitate, fugind şi acordând peste tot interviuri, acesta şia trimis propriile creaţii pentru a vorbi în numele său. Şi o fac foarte frumos, dacă ne amintim, cronologic, de filme precum „Dimineţile unui băiat cuminte” (1967) „Ilustrate cu flori de câmp” (1975), „Prin cenuşa imperiului” (1976) sau de binecunoscutul serial de televiziune "Lumini si umbre" (19791982). După mai bine de opt ani de absenţă vă pregătiţi să reveniţi pentru cinefili cu o nouă creaţie cinematografică. Este un film care sper să nu fie ultimul, dar este ultimul pe care îl termin la ora actuală. Se numeşte „Dulcea saună a morţii”. Pentru străinătate are un alt titlu, „Singur contra mea” şi care sper să fie prezentat la Gala Filmului Românesc, pe 29 octombrie, în deschiderea Festivalului, apoi să fie rulat în cinematografele noastre. Este un film dur, greu, nu mia fost uşor săl fac, în care am o distribuţie extrem de bogată, cu 17 actori importanţi, în frunte cu Gheorghe Dinică, apoi Florin Zamfirescu, Mitică Popescu, Irina Movilă, Costel Constantin, Gheorghe Visu şi mulţi alţi actori de mare calitate care, sper să mă scuze că îi amintesc acum, dar pe care nu îi voi uita niciodată. Ce tratează filmul? Pelicula vorbeşte despre un tip care nu mai poate să omoare. Care este cauza? Problemele de conştiinţă apărute miraculos, întrun târziu neaşteptat? Ceva. Nici el nu ştie ce se întâmplă cu sinea lui, dar după 28 de ani, în care numai asta a făcut, la un moment dat nu mai poate face crimă. Bine, asta este o linie principală, dar filmul este plin de conotaţii care vorbesc despre această perioadă de tranziţie mult discutată, pe care o tot petrecem şi sper să fie un film care să intereseze toate generaţiile. Aştept cu multă emoţie prezentarea acestui film, la care ţin. Cred că este unul dintre filmele mele bune. Scenariul care mi sa propus, al lui Petre Sălcudeanu, mi sa părut ofertant şi am reuşit să fac, ceea ce nu a fost uşor, un film depolitizat complet, care se înscrie în stilul meu de lucru, în care nu am puncte de vedere prestabilite. Este un film care vorbeşte despre oameni – unii mai ciudaţi, unii mai puţin ciudaţi – aşa cum suntem noi toţi...şi dumneata şi eu...