„Sunt săracă, dar nu muritoare de foame” interviu cu poeta, eseista şi traducătoarea Nina Cassian (n. 27 noiembrie 1924) Lume multă, agitaţie şi nerăbdare pentru a o vedea la Institutul Cultural Român pe scriitoarea Nina Cassian (Renée Annie Cassian), plecata din România cu 18 ani în urmă şi stabilită la New York. Obligată să rămână acolo din pricina ideilor sale politice, dar mai ales din cauza poeziilor ironice la adresa Elenei Ceauşescu, Nina Cassian a rămas doar cu dorinţa de a reveni în ţară. Dincolo de vârsta înaintată, aproape 80 de ani, poeta a dovedit că poate trăi cu intensitate orice moment, bucurânduse de orice clipă rămasă, oferită de viaţă. Argumentul viu este prezenţa alături a noului său soţ, de origine americană, cu care sa căsătorit în urmă cu aproximativ cinci ani. Venirea în ţară a poetei a culminat cu lansarea cărţii sale:”Memoria ca zestre”, apărută la Editura Institutului Cultural Român. Referitor la acest jurnal scriitoarea a declarat: “Dacă memoria mea este o zestre – sunt foarte bogată, prin profunzimea de elemente acumulate, peisaje arome, culori, cărţi, artă, muzică, fiinţe etc. care mă cutreieră şi azi cu o vitalitate şi o prospeţime aproape insuportabile”. Iată ce a mărturisit poeta întrun scurt interviu. Doamnă Nina Cassian, vaţi gândit să vă reîntoarceţi în România? Dacă sar putea...E prea complicat pentru că, în mod miraculos, acum patru ani, chiar cinci ani aproape, mam măritat cu un american. Asta începe să îmi pună o problemă. Dorinţa mea fierbinte ar fi fost să stau şase luni în România şi şase luni la celălalt domiciliu al meu, cel american. Visul e imposibil, căci la Bucureşti nu am un spaţiu de locuit, sunt absolut lăsată pe drumuri. În trecut, autorităţile sau purtat foarte urât cu mine. Deci, acum, repatrierea este mai complicată pentru că sunt măritată acolo. Credeţi că cititorii americani vă apreciază mai mult decât românii? Nu ştiu. E dreptul lor, al cititorilor, al criticilor literari să mă coteze la o bursă a valorilor. Tot ce pot să fac e să prezint oferta mea, cărţile mele. Restul nu mai depinde de mine. Dacă ei nu mă vor, eu nu pot să spun ca Lăpuşneanu, „dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu”. Aştept să mă vrea. Care a fost motivul pentru care aţi plecat din România, în 1985? Eu am plecat să predau un curs de, pardon, măiestrie poetică la Universitatea din NewYork. În nici un caz nu plecam de tot. Dar, a izbucnit, cum scrie şin carte, acel scandal politic, acea tragedie cu Gheorghe Babu Ursu. În jurnalele lui eram foarte des citată şi implicată cu părerile mele politice, cu versurile mele satirice la adresa soţilor Ceauşescu. Un văr sau o verişoară a domnului Iordan Chimet mia telefonat la NewYork şi mia spus: „Nu te întoarce!” Şi bine a făcut, pentru că, imediat după aceea Gheorghe Ursu a fost arestat şi apoi ucis în închisoare. Aveţi să le reproşaţi ceva acelora care nu vă gustă poezia? Nu, este lipsit de demnitate să vii şi să spui: „eu sunt mai bun poet decât credeţi voi!” Asta nu pot so fac. Dar sufletul, ce vă dictează în aceste condiţii? Numi dictează nimic, decât să merg înainte. Adică, voi continua să scriu poezii la capacitatea mea, atât cât pot. Restul, Dumnezeu ştie!
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.