“Nu mă implic în stabilirea Premiilor USR” interviu cu Eugen Uricaru, preşedintele „Uniunii Scriitorilor din România” (n. 1 noiembrie 1946)
Domnule Eugen Uricaru, cum se desfăşoară pregătirile pentru decernarea premiilor din acest an? Decernarea premiilor este un eveniment important pentru USR, în care eu mă implic. Premiile sunt date de un juriu şi nam intervenit niciodată, nici măcar în camera în care îşi desfăşoară lucrările. Ştiu doar că Eugen Negrici este preşedintele juriului. Consider că este normal ca juriul să aibă autonomie, să judece fără nici un fel de influenţe. Anul acesta vom avea surprize, se va da câte un singur premiu pentru fiecare gen, ceea ce este o noutate, dar şi “Premiul Naţional de Literatură” şi “Opera Omnia”, plus alte premii speciale. Cum ajută USR scriitorii aflaţi în dificultate? Avem un program social, care este destul de complex. Comisia socială din cadrul USRului acordă aproximativ 4050 de milioane pe lună, nerambursabile, care se împart în funcţie de gravitate, scriitorilor cu reale probleme sociale. Mai avem programul prin care 130140 de scriitori din toată ţara iau masa gratuit la diferite restaurante cu care am realizat contracte. Pentru cei care se deplasează greu, valabil doar în Bucureşti, din păcate, o maşină le duce zilnic mâncarea acasă. Ca preşedinte al Uniunii, aţi făcut compromisuri? În viaţă, în general, da. Nu cred că neam născut FeţiFrumoşi sau cavaleri fără pată. Dar, am încercat să pun în cumpănă, ce se obţine şi ce se pierde. Ţin foarte mult la literatură şi atunci când am făcut un compromis, lam făcut în favoarea ei, în ideea că este mai importantă decât orice altceva. Ce regretă cel mai mult scriitorul Eugen Uricaru? Că nu am reuşit săi fac pe toţi colegii mei să înţeleagă că suntem singuri şi cauza noastră este greu de înţeles, că ar trebui să fim uniţi în aşa fel încât literatura pe care o facem să nu fie citită doar de noi, dar mai ales să ne recâştigăm publicul. El nu se recâştigă prin certuri, scandaluri, acuzaţii mai mult sau mai puţin fondate, ci prin valoare reală şi difuzarea acestei valori. Plecând de la ideea de valoare si difuzarea acesteia, precum spuneţi, cum aţi caracteriza România culturală de astăzi comparativ cu alte state europene? Din punct de vedere cultural, România este izolată. Scriitorii se afirmă cu greu, întâmplarea jucând aici un rol foarte important. Avem exponenţi, dar nu şi o imagine cultural închegată, ceea ce este foarte trist. Nu poţi considera că o naţiune produce doar două, trei personalităţi, care, în definitive nu se reprezintă decât pe sine. Avem nevoie de o imagine coerentă, de o prezenţă masiv culturală pe fondul căreia să apară aceste străluciri. Pentru asta este nevoie de o strategie şi de bani. În Ungaria, editurile germane, în baza unui accord public anual 40 de titluri de carte maghiară pentru Germania. Asta înseamnă o operaţiune serioasă de imagine. Există persoane cu un talent relativ care au obţinut uşor statutul de membru al Uniunii. Este subiectivă selecţia pentru unii şi restrictivă pentru alţii? Nu cred. Conform statutului, cu două cărţi poţi intra în Uniune. A fi scriitor nu înseamnă să fii