MESIA sub acoperire – scurtă poveste cu tâlc 2014- 05- 30 13:05:17 D.O.R. Romania
Sus în munți exist a o mănăst ire care pent ru o periodă a f ost cunoscut ă în înt reaga lume. Călugării săi erau pioși și învățăceii săi erau ent uziasmați. Cânt ecele de la capela mănăst irii at ingeau prof und inimile oamenilor care veneau acolo să se roage și să medit eze.
Dar ceva s-a schimbat . Din ce în ce mai puțini t ineri veneau să st udieze; din ce în ce mai puțini oameni veneau pent ru hrană spirit uală. Călugării care au rămas au devenit descurajați și t rișt i.
Prof und îngrijorat , st arețul mănăst irii a plecat în căut area unui răspuns. De ce au căzut acest e vremuri grele pest e mănăst ire? St arețul a ajuns la un guru, și l-a înt rebat :
“Mănăstirea nu mai este plină de vitalitate din cauza unor păcate de-ale noastre?” “Da”, a replicat maest rul, “este vorba de păcatul ignoranței”.
“Păcatul ignoranței?”, a înt rebat st arețul. “Ce anume am ignorat?”
Guru s-a uit at la st areț o lungă perioadă de t imp, mult t imp, iar apoi a spus: “Unul dintre voi este Mesia deghizat. Dar voi ignorați acest lucru”.
Apoi guru a închis ochii și a t ăcut . “Mesia?”, s-a înt rebat st arețul.
“Mesia este unul dintre noi? Cine ar putea fi? Ar putea fi Fratele Bucătar? Ar putea fi Fratele Trezorier? Ar putea fi Fratele Clopotar? Ar putea fi Fratele Legumicultor?” “Care dintre noi? Care dintre noi? Fiecare dintre noi are greșeli, deficiențe, defecte umane. Nu ar trebui ca Mesia să fie perfect? Dar, în această situație, probabil aceste defecte și eșecuri fac parte din deghizarea lui. Care dintre noi? Care dintre noi?” At unci când st arețul a revenit la mănăst ire, i-a adunat pe t oți călugării și le-a spus ceea ce af lase de la guru .
“Unul dintre noi? Mesia? Imposibil!”
Însă maest rul a vorbit , iar maest rul nu s-a înșelat niciodat ă. “Unul dintre noi? Mesia? Incredibil! Dar așa trebuie să fie. Care dintre noi? Care dintre noi? Oare fratele de acolo? Sau acela? Sau celălalt?”
Unul dint re călugări era Mesia; el era, cu siguranță, sub acoperire.
Neșt iind care dint re ei era Mesia, t oți călugării au început să se t rat eze unul pe alt ul cu respect .
“Nu se știe niciodată”, gândeau călugării, “tocmai acesta poate fi El, așa că ar fi bine să mă port cu el cu amabilitate”.
Nu a t recut mult t imp și mănăst irea s-a umplut de un nou suf lu de bucurie. La scurt t imp, au venit învățăcei noi să st udieze, iar oamenii au reînceput să se adune din t oat e părțile pent ru a f i inspirați de cânt ările călugărilor buni și zâmbit ori. Din nou mănăstirea a fost umplută cu spiritul iubirii.
Povest e inspirat a de ht t p://www.inspirat ionpeak.com/
Share
Facebook T wit t er Google+ Pint erest LinkedIn T umblr
Google+
D.O.R. Romania