Criza Coronavirusului - implicații pentru indivizi, Biserică, societate » INTERVIU CU VASILICĂ CROITOR, PASTOR, BISERICA BETLEEM, MEDGIDIA,
DIFUZAT ÎN EMISIUNEA REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE
PANDEMIA COVID Cuvântul aflat pe buzele tuturor în această vreme a fost cuvântul „criză”. Au intrat în criză guvernele, economia, spitalele, furnizorii pentru materiale sanitare ș.a.m.d. Criza aceasta afectează și viața bisericească. Definiția din dicționar reprezintă o schimbare bruscă a stării de sănătate, a stării economice, a păcii într-o națiune ș.a.m.d., în bine sau în rău. Discuția despre criză e atât teologică, cât și personală. Ce învățăm din această perioadă și ce ne vorbește Dumnezeu? Criza pe care societatea o percepe în felul ei e percepută diferit din perspectiva lui Dumnezeu. Domnul se uită la aceste evenimente nu ca la ceva scăpat de sub control, El le cunoaște mai dinainte și are un scop. Dacă ne detașăm de stilul alarmist în care e purtată discuția, dacă ne liniștim sufletele în prezența lui Dumnezeu cu privire la acele evenimente care au tulburat societatea, perspectiva noastră se va schimba radical. Nivelul personal În primul rând, Dumnezeu are ceva de spus fiecărui individ. În această perioadă, Dumnezeu ne-a dat ocazia să experimentăm viața la un alt ritm. Toți am fost cuprinși de febra goanei după lucrurile lumii, de agitația de a realiza anumite lucruri. Și din acest motiv, suntem vulnerabili și sacrificăm ceea ce e mai important și esențial, pentru lucruri care nu au valoare. Și ne dăm seama prea târziu, oamenii rămân cu mâna goală, se uită în urmă și spun „am semănat vânt și am cules furtună, am investit în ceea ce nu are valoare”. Criza aceasta este un prilej și o oportunitate să vedem care sunt lucrurile după care am alergat, lucrurile prioritare. Criza aceasta ne ajută să încetinim ritmul pentru o reevaluare, pentru a cântări modul în care ne organizăm viața, timpul și prioritățile. În aceste timpuri, putem să descoperim idoli (lucruri care au devenit mai importante decât Dumnezeu), sau să descoperim lucruri care nu au valoare și nu meritau
12
ALFA OMEGA TV MAGAZIN
atât din timpul și atenția noastră și că putem să ne investim timpul în direcții care aduc slavă lui Dumnezeu și duc la dezvoltarea și împuternicirea noastră în a-L mărturisi pe Dumnezeu în lume. Biserica Criza aceasta are ceva de spus pentru Biserică. Am privit la discursul public din această perioadă, în societate sau pe internet, și am constatat că Biserica nu e pregătită, nu are răspunsuri, nu este gata să înțeleagă și să evalueze ceea ce se întâmplă. Criza aceasta ne-a arătat că sistemele bisericești au nevoie de o reformă în care teologia noastră să fie cea care să dea direcția, să redefinim Biserica. Am plâns atât de mult după clădirile noastre și după întâlnirile noastre de duminică de la ora 10, și eventual de la 6 seara, și am pierdut din vedere faptul că Biserica este altceva, că Biserica nu se poate închide, că Biserica este o părtășie spirituală a credincioșilor pe care noi o puteam continua în multe alte feluri. Criza a fost pentru clădiri, însă pentru Biserică, criza aceasta devine o oportunitate uriașă să învățăm să ne adaptăm într-un mediu poate ostil sau restrictiv, care limitează anumite drepturi, dar unde să redescoperim într-un mod creativ cum să răspundem provocărilor. Am fost dezamăgit să văd atât de multă discuție pe formă, pe cadru. Ne uităm atât de mult la burduf, burduful a devenit esența și am pierdut esența - viața care vine de la Dumnezeu, manifestarea lui Dumnezeu în Biserică, unitatea și mesajul pe care noi îl propovăduim în lume. Iar esența aceasta pare să ne scape foarte ușor, pentru că atenția ne-a fost furată de clădiri, de peisaj, de programe, de cor, fanfară, poezii și de întrunirile noastre. Dar e o lume pierdută afară care are nevoie de Dumnezeu și trebuie să ne focalizăm pe acest aspect. Din acest motiv, cred că această criză a mai tras un semnal de alarmă foarte important: lipsa de relevanță a Bisericii în multe situații. Desigur, cuvântul „relevanță” poate fi folosit eronat și poate fi o scuză pentru multe abordări greșite. Dar această criză ne-a arătat faptul că Biserica are o dificultate în a se adapta din mers la schimbări
neașteptate. Ne-am învățat într-un anume fel, avem confortul nostru, limbajul propriu, avem modul nostru de a funcționa în cadrul unor programe și în interiorul unor clădiri. Însă când acestea ne sunt luate, ca Biserică, mai reușim să transmitem un mesaj, mai avem oare vocea profetică? Cred că ceea ce a lipsit Bisericii în această perioadă a fost vocea profetică, acest mesaj care să arate lumii direcția în care ne îndreptăm. Președinții, specialiștii din domeniul medical, Wall-Street-ul și bursele nu au habar, nu știu unde se îndreaptă lumea. În vremea aceasta, Biserica trebuie să ofere dezlegarea, să arate oamenilor că există o cale spre pace și împlinire, și nu e în lucrurile pe care lumea și-a clădit liniștea și pacea. Acestea sunt atât de mișcătoare, încât un singur virus a putut să dărâme totul. Acum era vremea ca Biserica, cu multă autoritate, să meargă în fața lumii să arate calea. Nu am găsit vocea aceasta. Un alt lucru pe care îl descoperim în criza aceasta este faptul că Biserica a ignorat niște canale de comunicare esențiale și caracteristice secolului nostru. Neam găsit confortul în anumite canale de comunicare pe care Dumnezeu le-a binecuvântat în generațiile trecute, dar astăzi acestea rămân în urmă, ca impact în societate. Avem acum aceste mijloace, pe care mulți le-au disprețuit. Au fost voci în mediul creștin care nu au considerat că internetul, televizorul, telefonul sau radioul pot însemna ceva pentru Împărăția lui Dumnezeu. Dar am convingerea că, la fel cum Dumnezeu a pregătit în imperiul roman mijloace - o limbă comună, îndepărtarea granițelor, drumurile romane în tot imperiul - pentru ca Evanghelia să se poată răspândi cu rapiditate dintr-un capăt în celălalt al imperiului, tot așa pentru generația noastră, Dumnezeu a pregătit mijloace fenomenale. Mijloacele acestea ne sunt la dispoziție. Desigur, sunt instrumente pe care Diavolul le folosește, dar tocmai de aceea, Biserica se face vinovată de faptul că l-a lăsat pe cel rău să le acapareze și n-a știut să le sfințească și să le folosească pentru a transmite Evanghelia veșnică în văzduh, cum era revelația din cartea Apocalipsei. Biserica trebuie să răscumpere online-ul, comunicarea prin
