CRIZA COVID - IMPLICAȚII PENTRU INDIVIZI, BISERICĂ, SOCIETATE Interviu cu V. Croitor, pastor

PANDEMIA COVID

Cuvântul aflat pe buzele tuturor în această vreme a fost cuvântul „criză”. Au intrat în criză guvernele, economia, spitalele, furnizorii pentru materiale sanitare ș.a.m.d. Criza aceasta afectează și viața bisericească. Definiția din dicționar reprezintă o schimbare bruscă a stării de sănătate, a stării economice, a păcii într-o națiune ș.a.m.d., în bine sau în rău.

Discuția despre criză e atât teologică, cât și

personală. Ce învățăm din această perioadă și ce ne vorbește Dumnezeu? Criza pe care

societatea o percepe în felul ei e percepută

diferit din perspectiva lui Dumnezeu. Domnul se uită la aceste evenimente nu ca la ceva scăpat de sub control, El le cunoaște mai dinainte și are un scop. Dacă ne detașăm de stilul alarmist în care e purtată discuția, dacă ne liniștim sufletele în prezența lui Dumnezeu cu privire la acele evenimente care au tulburat societatea, perspectiva noastră se va schimba radical.

Nivelul personal

În primul rând, Dumnezeu are ceva de spus fiecărui individ. În această perioadă, Dumnezeu ne-a dat ocazia să experimentăm viața la un alt ritm. Toți am fost cuprinși de febra goanei după lucrurile lumii, de agitația de a realiza anumite lucruri. Și din acest motiv, suntem vulnerabili și sacrificăm ceea ce e mai important și esențial, pentru lucruri care nu au valoare. Și ne dăm seama prea târziu, oamenii rămân cu mâna goală, se uită în urmă și spun „am semănat vânt și am cules furtună, am investit în ceea ce nu are valoare”. Criza aceasta este un prilej și o

oportunitate să vedem care sunt lucrurile după care am alergat, lucrurile

prioritare. Criza aceasta ne ajută să încetinim ritmul pentru o reevaluare, pentru a cântări modul în care ne organizăm viața, timpul și prioritățile. În aceste timpuri, putem să descoperim idoli (lucruri care au devenit mai importante decât Dumnezeu), sau să descoperim lucruri care nu au valoare și nu meritau

Criza Coronavirusului - implicații pentru indivizi, Biserică, societate

» INTERVIU CU VASILICĂ CROITOR, PASTOR, BISERICA BETLEEM, MEDGIDIA, DIFUZAT ÎN EMISIUNEA REALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE

atât din timpul și atenția noastră și că neașteptate. Ne-am învățat într-un anume putem să ne investim timpul în direcții fel, avem confortul nostru, limbajul propriu, care aduc slavă lui Dumnezeu și duc la avem modul nostru de a funcționa în cadrul dezvoltarea și împuternicirea noastră în unor programe și în interiorul unor clădiri. a-L mărturisi pe Dumnezeu în lume. Însă când acestea ne sunt luate, ca Biserică, Biserica mai reușim să transmitem un mesaj, mai avem oare vocea profetică? Criza aceasta are ceva de spus pentru Biserică. Am privit la discursul public din această perioadă, în societate sau pe internet, și am constatat că Biserica nu e pregătită, nu are răspunsuri, nu este gata să înțeleagă și să evalueze ceea ce se întâmplă. Criza aceasta ne-a arătat că sistemele bisericești au nevoie de o reformă în care teologia noastră să fie cea care să dea direcția, să redefinim Biserica. Am plâns atât de mult după clădirile noastre și după întâlnirile noastre de duminică de la ora 10, și eventual de la 6 seara, și am pierdut din vedere faptul că Biserica este altceva, că Biserica nu se poate închide, că Biserica este o părtășie spirituală a credincioșilor pe care noi o Cred că ceea ce a lipsit Bisericii în această perioadă a fost vocea profetică, acest mesaj care să arate lumii direcția în care ne îndreptăm. Președinții, specialiștii din domeniul medical, Wall-Street-ul și bursele nu au habar, nu știu unde se îndreaptă lumea. În vremea aceasta, Biserica trebuie să ofere dezlegarea, să arate oamenilor că există o cale spre pace și împlinire, și nu e în lucrurile pe care lumea și-a clădit liniștea și pacea. Acestea sunt atât de mișcătoare, încât un singur virus a putut să dărâme totul. Acum era vremea ca Biserica, cu multă autoritate, să meargă în fața lumii să arate calea. Nu am găsit vocea aceasta. puteam continua în multe alte feluri. Un alt lucru pe care îl descoperim în criza Criza a fost pentru clădiri, însă pentru Biserică, criza aceasta devine o oportunitate uriașă să învățăm să ne adaptăm într-un mediu poate ostil sau restrictiv, care limitează anumite drepturi, dar unde să redescoperim într-un mod creativ cum să răspundem provocărilor. aceasta este faptul că Biserica a ignorat niște canale de comunicare esențiale și caracteristice secolului nostru. Neam găsit confortul în anumite canale de comunicare pe care Dumnezeu le-a binecuvântat în generațiile trecute, dar astăzi acestea rămân în urmă, ca impact în societate. Avem acum aceste mijloace, Am fost dezamăgit să văd atât de multă pe care mulți le-au disprețuit. Au fost voci discuție pe formă, pe cadru. Ne uităm în mediul creștin care nu au considerat atât de mult la burduf, burduful a devenit că internetul, televizorul, telefonul sau esența și am pierdut esența - viața care radioul pot însemna ceva pentru Împărăția vine de la Dumnezeu, manifestarea lui lui Dumnezeu. Dar am convingerea că, la Dumnezeu în Biserică, unitatea și mesajul fel cum Dumnezeu a pregătit în imperiul pe care noi îl propovăduim în lume. Iar roman mijloace - o limbă comună, esența aceasta pare să ne scape foarte îndepărtarea granițelor, drumurile romane ușor, pentru că atenția ne-a fost furată în tot imperiul - pentru ca Evanghelia să se de clădiri, de peisaj, de programe, de poată răspândi cu rapiditate dintr-un capăt cor, fanfară, poezii și de întrunirile în celălalt al imperiului, tot așa pentru noastre. Dar e o lume pierdută afară care generația noastră, Dumnezeu a pregătit are nevoie de Dumnezeu și trebuie să ne mijloace fenomenale. focalizăm pe acest aspect. Mijloacele acestea ne sunt la dispoziție. Din acest motiv, cred că această criză a mai Desigur, sunt instrumente pe care Diavolul tras un semnal de alarmă foarte important: le folosește, dar tocmai de aceea, Biserica se lipsa de relevanță a Bisericii în multe face vinovată de faptul că l-a lăsat pe cel rău situații. Desigur, cuvântul „relevanță” poate să le acapareze și n-a știut să le sfințească și să fi folosit eronat și poate fi o scuză pentru le folosească pentru a transmite Evanghelia multe abordări greșite. Dar această criză veșnică în văzduh, cum era revelația din ne-a arătat faptul că Biserica are o dificultate cartea Apocalipsei. Biserica trebuie să în a se adapta din mers la schimbări răscumpere online-ul, comunicarea prin

televiziune și prin radio, iar această criză este o bună oportunitate să reconsiderăm aceste lucrări prin care Dumnezeu își poate lărgi Împărăția.

Societate

Dacă ne întrebăm ce a făcut criza aceasta pentru societate, pentru națiunile lumii, dacă analizăm impactul global al acestei crize, trebuie să ne întoarcem la imaginea din Vechiul Testament, când Dumnezeu a ridicat profeți care le spuneau națiunilor când își puneau prea mare încredere în banii și armatele lor, sau în înțelepciunea lor, ca Isaia, Ieremia, Ezechiel sau chiar Daniel. Aceștia au mers în fața autorităților și le-au zis „drumul și ambițiile voastre încearcă să-l elimine pe Dumnezeu, iar El se va răzbuna pe voi”. Asta s-a întâmplat în această vreme. Nu e vorba de o armată sau de un atac nuclear, ci e un virus care a reușit să îngenunchieze națiunile lumii. Ce se întâmpla dacă acest virus avea efecte mai grave, ca holera, malaria sau alte boli care s-au răspândit în lume în secolele anterioare? Dumnezeu vrea să comunice ceva lumii. În această vreme, trebuie să avem un auz profetic și o voce profetică, pentru ca lumea să fie cercetată când aude această voce. Nu e vremea să ne temem, să diluăm mesajul sau să încercăm să menajăm pe cineva, ci lumea trebuie să audă că Dumnezeu e stăpân peste întregul univers și oamenii trebuie să-l caute în fiecare generație. Profetul Daniel stă în fața lui Nebucadnețar și îi spune „împărate, Dumnezeu ți-a dat putere, slavă și bogății, dar totuși, acest Dumnezeu care te-a înălțat nespus de mult e dezamăgit de atitudinea ta și îți cere socoteală”! Daniel a făcut acest lucru succesiv cu toți împărații în fața cărora a stat, le-a arătat și voia lui Dumnezeu. Biserica trebuie să împlinească rolul lui Daniel în această vreme.

CE FACE DUMNEZEU ÎN ACEASTĂ VREME?

Din clipa în care s-au declanșat aceste evenimente, am simțit în duhul meu că Dumnezeu îmi spune „pregătiți-vă pentru seceriș”. Să nu ne pregătim în primul rând pentru tot felul de calamități, ci Biserica, în această perioadă, trebuie să se pregătească pentru seceriș. Am avut nenumărate conversații cu oameni ai lui Dumnezeu, iar întrebarea pe care am pus-o mereu este: Cum putem să ne pregătim, să ne

adaptăm mesajul și metodele noastre pentru secerișul care va urma?

Cred că Dumnezeu vorbește lumii și sunt mulți care Îi aud vocea, care tremură acum la glasul Lui, care văd că idolii lor s-au sfărâmat, care își dau seama că secularismul, materialismul sau umanismul în care și-au pus încrederea nu le rezolvă problemele și că nu au o ancoră de care să își lege destinul, nu au unde să privească în viitor. Acum oamenii redescoperă cărțile sfinte, redescoperă Biserica, rugăciunea.

Noi, ca Biserică, în această perioadă trebuie să auzim vocea lui Dumnezeu.

Cum putem să ducem mesajul sfânt al Evangheliei pe internet? Cum putem comunica prin telefon? Cum putem folosi diverse aplicații, Zoom, Whatsapp și orice altceva avem la îndemână pentru a comunica oamenilor aflați în contextul izolării? Și apoi cum vom putea să transmitem același mesaj al Evangheliei în contextul unor limitări care nu vor fi atât de stricte? Cum vom putea, progresiv, să întindem oamenilor mâna salvării și a dragostei lui Dumnezeu, să le arătăm că există o cale? E nevoie de

o gândire nouă, de o paradigmă nouă, e nevoie ca oamenii lui Dumnezeu să audă vocea lui Dumnezeu.

Într-o astfel de perioadă de criză, putem să strălucim pentru Dumnezeu. M-a încurajat să descopăr faptul că apostolul Pavel a scris cea mai mare parte a epistolelor lui fiind în închisoare, din izolare. El scrie „Cuvântul Domnului nu este legat” deși el era în lanțuri. Dar, din lanțuri, organizează bisericile, încurajează, pune doctrina în ordine, rânduiește și trimite lucrători, face planuri pentru călătoriile de misiune! În contextul actual, noi putem să gândim și să dezvoltăm o viziune, nu doar să așteptăm să se redeschidă bisericile! Îmi doresc foarte mult să se redeschidă clădirile bisericilor și să ne putem întâlni și bucura împreună dar, în același timp, m-a obosit discuția aceasta, pentru că nu e vorba de program, slujbă și de evenimente, e vorba de Biserica vie, mărturisitoare,

care e prezentă de luni până sâmbătă

în societatea românească, o societate tot mai departe de Dumnezeu. Acolo ne cheamă Dumnezeu, pentru aceasta vrea să își pregătească Biserica!

REACȚIA BISERICII ÎN ACEASTĂ VREME DE CRIZĂ

În perioada aceasta, am simțit din partea Domnului o chemare la pocăință. M-am uitat în cartea Daniel, la modul în care acest om, deși era un copilaș când a plecat în robie, el spune „eu și poporul meu am păcătuit”. Daniel înțelege un principiu spiritual care nu are prea mult loc în teologia noastră: Păcatul ne afectează pe toți! Există o responsabilizare colectivă! Noi eram toți în Adam, de aceea păcatul a intrat în lume. Suntem în această națiune, în societate, în biserică și în familie, iar păcatul unuia

creează apăsare și are repercusiuni

asupra tuturor celor din jur. Din postura aceasta, cu toții purtăm poverile generate de puterea păcatului. În vremea aceasta, am simțit că Dumnezeu spune Bisericii „e vremea pocăinței”.

Noi suntem primii care trebuie să ne

întoarcem cu fața la Dumnezeu. Am văzut personalități care au arătat imediat cu degetul și au spus „asta e din pricina homosexualității, a avortului, din pricina furtișagurilor și a corupției, ș.a.m.d.”. Nu mă îndoiesc, Dumnezeu poate să pedepsească lumea pentru toate acestea, dar cred că, prima dată, noi avem datoria să spunem „Doamne, e din pricina mea, a familiei mele, a bisericii, pentru că noi nu am strălucit suficient în această societate încât oamenii să-și pună întrebări și să fie cercetați de Duhul Sfânt”. Și noi trebuie să ne asumăm ceea ce se întâmplă în această generație. Mi-aș fi dorit ca această perioadă să ne

unească în a striga la Dumnezeu pentru

îndurare pentru națiunea noastră. Daniel nu a păcătuit, dar s-a mărturisit el și păcatele poporului. Nu știm dacă ceilalți s-au rugat. Aceasta e lecția: oamenii evlavioși, mărturisind păcatul și cerând iertare înaintea lui Dumnezeu, aduc iertare pentru întreaga națiune. Nu trebuie președintele României să facă asta, deși mi-aș fi dorit să o facă, nu alții trebuie să o facă, ci noi, Biserica Domnului,

trebuie să căutăm fața Lui cu pocăință, să strigăm ca Daniel până vine izbăvirea

din partea lui Dumnezeu. Dacă azi ar fi fost să ne confruntăm cu o criză cauzată de ridicarea lui Antihrist, de persecuție, de necazul cel mare, mă tem că am fi fost găsiți foarte ușori. Aceasta e o lecție desprinsă din criza actuală. Dacă Dumnezeu ne-a cântărit acum, mă tem că nota pe care am primit-o la acest examen nu e foarte bună.

Avem nevoie să ne dezvoltăm sisteme de lucru, de comunicare, încurajare, sisteme de mentorare și de ucenicie, de

formare a oamenilor în condiții speciale. Să putem spune spune, dacă va mai veni o astfel de criză, că nu va mai fi om singur, care să nu fie hrănit de cineva, care să nu aibă parte de cercetare și încurajare din partea Bisericii. Trebuie să găsim mijloace și metode! Dacă le-au găsit alții în China comunistă, în Biserica subterană din Iran, sau în Imperiul Roman, dacă le-au găsit părinții noștri în perioada comunistă, noi trebuie astăzi să găsim mijloace pentru a comunica eficient, în a-L mărturisi pe Hristos, în a ne împlini misiunea de ajutorare a celor în nevoie și de a-L proclama pe Hristos în toate mediile.