PANDEMIA ȘI ETERNITATEA - Inteviu cu Aurel

COVID - EXPERIENȚA PERSONALĂ

Am avut o experiență ca familie, dar și cu familia din biserică pe care am asistat-o ca păstor. Acolo am fost infectat (cu COVID, n.red.). Am avut și această experiență, ca sora din acea familie să plece acasă la Domnul, dar și mama-soacră să ajungă și ea infectată în spital. La vârsta de 83 de ani, Domnul a chemat-o acasă. Mi-a fost dat să văd, în experiența familiei mele, această realitate a morții care a venit în viața unor credincioși care erau pregătiți. Mama-soacră, a doua mamă pentru mine, a fost o femeie evlavioasă, toată viața a așteptat întâlnirea cu Domnul. Era o femeie a rugăciunii, care avea mesaje din partea Domnului și avea convingerea fermă că se duce în prezența Lui. Sora din biserică avea 66 de ani când a chemat-o Domnul acasă. Cu două zile înainte să plece la spital, a scris o scrisoare către fiica ei, plecată într-o altă țară. Nu știa că urma să ajungă în spital, să stea două săptămâni în comă. Eu am vizitat-o chiar când o lua salvarea, doar să-i facă o perfuzie în spital și apoi să o aducă acasă, așa mi-a spus doctorul. Dar, cu două zile înainte, ea a scris acea scrisoare tulburătoare, testamentul ei spiritual, în care spunea clar „eu mă duc să mă întâlnesc cu Domnul”. Ea nu știa că are COVID, credea că are o gripă, acest fapt a făcut să mă duc și eu la ea fără să fiu echipat, atunci nici nu se cunoșteau toate datele despre coronavirus. Domnul a îngăduit această experiență, dar am văzut cum Dumnezeu a controlat toate evenimentele, cum și aceste două surori, care au fost și prietene și surori de părtășie de-a lungul anilor, au ajuns să plece la Domnul în acest fel. A fost dramatică înmormântarea, nu am putut să participăm, doar copiii noștri au participat. E dureroasă despărțirea de cineva drag, dar există și acea mângăiere pe care o ai, e planul lui Dumnezeu care se derulează. Am știut că trebuie să ajung în spital pentru că eram în planul Lui,

Pandemia și eternitatea

» INTEVIU CU AUREL AVRAM, PASTOR, BISERICA SPERANȚA TIMIȘOARA, DIFUZAT ÎN EMISIUNEA REALITĂȚI ȘI PESPECTIVE

slujeam ca păstor în prima linie, și că iubitor și înțelept care nu va îngădui lucruri Dumnezeu îmi va purta de grijă. pe care nu le putem gestiona în planul lui Fiica mea a pus o poză pe Facebook în care eu zâmbeam (la momentul urcării în izoletă/ambulanță pentru internare, n.red.), dar eu aveam pacea înăuntrul meu, știam că e voia lui Dumnezeu și că acest virus nu are ce să îmi facă. Acum câțiva ani m-am mai dus în acel spital cu o problemă mult mai serioasă, o infecție cu un alt virus, am avut hepatita C, și un an de zile Dumnezeu. Clar, nu putem ignora acest moment, să spunem că va fi o perioadă de câteva luni până vor descoperi vaccinul. Va fi un fel de reintrare la normal, dar un alt normal. Realitatea e că viața e într-o schimbare continuă, noi ne schimbăm și realitățile se schimbă, dar suntem chemați să ne adaptăm schimbărilor, să valorificăm ce poate fi bun. am fost supus unui tratament despre care Sunt convins că vom pomeni de ceea ce s-a nu știam dacă va avea efect. Am parcurs întâmplat în 2020. Spontaneitatea cu care atunci acest drum al credinței, am dus a apărut acest moment pe scena lumii, crucea aceasta cu o injecție de interferon în suprinderea... faptul că se pot schimba fiecare săptămână pe care mi-o făceam, un lucrurile peste noapte, la scară planetară, tratament greu de suportat cu un antiviral felul cum au reacționat oamenii, teama de foarte puternic, la fel cum mi-au dat și necunoscut. Am crezut că noi controlăm acum (pentru COVID, n.red.). Atunci am viitorul, dar pandemia ne-a făcut să ne văzut mai clar realitatea morții, pentru că blocăm, iar blocajul a însemnat docilitatea nu știam dacă va avea efect tratamentul cu care ne-am așezat în case, fără a pune respectiv, pe atunci nu era o soluție, deși sub semnul întrebării cerința autorităților între timp s-a descoperit că era, iar hepatita de a nu ne mai permite o libertate care e C nu mai e o boală letală. La momentul în natura noastră socială, aceea de a ne respectiv nu știam dacă sunt „pe rampa de întâlni cu alții. Am stat fiecare pitiți în lansare” și mă duce Domnul acasă. case, ne-am conformat. Lumea e coaptă Când ți-ai rezolvat o dată problema fricii de moarte, nu o mai ai. M-am dus acum în spital convins că nu au ce să-mi mai facă și am fost destins. E adevărat că am avut o formă foarte ușoară (de COVID, n.red.). Soția mea a avut și ea o formă ușoară, pentru a asculta de cineva care le poate asigura ziua de mâine, chipurile, care le dă speranță. Vedem acest strigăt cum străbate profețiile biblice, după cineva care, atunci când lumea va ajunge la o criză, ne va salva. dar puțin mai serioasă, în așa fel încât Când era război, puteai spune „cutare presupunea o anumită asistență. Dar așa a națiune a declanșat războiul”, dar acum orchestrat Domnul lucrurile, încât atunci pe cine să dai vina? De aceea, au apărut când a venit mama-soacră în spital, soția a teoriile conspirațiilor, pentru că avem putut să se mute cu ea în salon și, timp de nevoie de narațiuni simple, de explicații. o săptămână, a ajutat-o și a fost cu ea. Așa „Cineva e la butoane, dacă îl tragem jos, cum, la 46 de ani, când mama-soacră a revine normalitatea și controlăm din nou rămas văduvă, ea a rămas alături de fiica ei, lumea noastră”. Dar descoperim că trăim ele au rămas împreună până în ultima clipă. într-o lume fragilă și, de fapt, Dumnezeu Am văzut mâna lui Dumnezeu, cum ne-a călăuzit, am avut împăcarea că planul lui Dumnezeu s-a încheiat cu mama-soacră. A dus-o Domnul în veșnicie. Nu știu dacă COVID-ul a contribuit cu ceva, practic a fost o trecere lină în locul cel mai bun. Noi, ca familie, am înțeles clar că a fost voia Lui cea bună, plăcută și desăvârșită. controlează toate lucrurile, nu omul, nici NATO, nici știința cu avansul ei uriaș. Probabil cine scoate primul vaccinul va avea întâietate, sunt sume uriașe în joc și profituri în industria pharma, dar strigătul este după un salvator, care să asigure siguranța, protecția, bunăstarea și liniștea, un Mesia iluzoriu. Da, doare despărțirea, ne-am fi vrut să-i Dar acum a fost dărâmat de pe soclu idolul avem pe cei dragi în continuare, dar știm științei, al puterii economice și militare, tot că sunt într-un loc mult mai bun. ce glorifica realizările ființei umane și ne-am PERIOADA ACTUALĂ dat seama că, de fapt, pentru noi nu rămân decât familia, valorile la care ne-am întors Nu există accident, Dumnezeu e suveran. și Biserica la care ne uităm cum își duce Tot ce vine trece prin mâna Lui, un Tată menirea în valurile învolburate de acum.