Întrebări NORMALE în vremuri ANORMALE Extras dintr-un Dialog realizat pe 8 mai 2020 între Cristian Barbosu (pastorul Bisericii „Harvest” din Arad), Vladimir Pustan (pastorul Bisericii „Sfânta Treime” din Beiuș) și Florin Ianovici (pastorul Bisericii „Renovatio” din București). Cristian Barbosu, moderator: Am trecut printr-o perioadă de șoc din martie până în prezent. Am înțeles-o, ne-am acomodat forțat cu mari sacrificii. Iată că ziua revenirii la normal se apropie și, cu toate că mulți vor reveni la normal, probabil că Biserica nu va reveni la normalitate. Chiar dacă vom primi anumite libertăți, noi, cei care organizăm întâlniri publice în spații restrânse, vom continua tot în „anormalitate” fiindcă anumite restricții sigur vor continua. Cum ar trebui să își plănuiască biserica și păstorii activitatea, în contextul anormal în care ne aflăm? Cum ne putem înfăptui datoria, cum ne adaptăm, ce trebuie să schimbăm, ce nu?
PREDICAREA Vladimir Pustan: În prezent, a predica e o nebunie, un exercițiu de depresie pastorală. De când s-au golit bisericile, nu mai știu zilele de când predic la scaune goale. Ce le recomand pastorilor este să înțeleagă ce înseamnă lipsa oamenilor. Există două motive pentru care bisericile pot fi goale: o pandemie sau o predică prost întocmită. Poate această criză durează 3 luni, dar există biserici în criză de 30 de ani, din cauza predicatorilor, nu din pricina COVID-19. Pe aceștia îi sfătuiesc să predice Evanghelia. Dacă scaunele care au fost odată pline sunt acum goale, vina nu este a oamenilor, ci a predicatorului. Fiecare dintre noi trebuie să își facă un exercițiu de conștiință, nu de omiletică, ci de caracter, de lucrare. Oamenii pleacă din cauza lipsei de „pâine” și vin când există pâine, și nu se întorc singuri, ci mai aduc pe cineva cu ei, ca Naomi și Rut. Florin Ianovici: E dificil să stai în fața unei biserici goale, e dureros, sunt lecții pe care trebuie să le învățăm fiecare. Cred că, fiindcă Dumnezeu nu a fost de acord cu normalul pe care l-am avut, a schimbat vremurile, și fiecare trebuie să tragă concluzii. M-am uitat la anumite biserici și am văzut că, în prima fază, pastorii au început să predice online, după care au renunțat să mai predice online, pentru că nici măcar cei din biserica lor nu-i mai urmăreau. Avem și o perioadă de testare a ceea ce înseamnă impactul, relevanța noastră pentru credincioși. Cred că în momentele următoare trebuie să găsim o cale de a ne adapta la vremurile care vin. Propun ca fiecare dintre predicatori să caute să dea un răspuns potrivit cu vremurile în care ne aflăm. Scenariile apocaliptice sunt o avalanșă în mediul online, credincioșii sunt
14
ALFA OMEGA TV MAGAZIN
asaltați cu povești despre raze și monștri, sau scenarii ticluite prin locuri obscure. Noi, predicatorii, trebuie să avem răspunsuri clare, să ajutăm oamenii să nu intre în plasa scenariilor care aduc spaimă, să fim la curent cu ce se întâmplă și să spunem potrivit Bibliei ce este corect și ce nu. Să avem mesaje de încurajare, frica și confuzia sunt mari. Autoritățile și media ne infectează cu vești rele, suntem în fața unei crize economice, oamenii se panichează. Datoria predicatorului e să transmită Cuvântul lui Dumnezeu, de încurajare, zidire și luminare, răspunsuri biblice la aceste situații neașteptate. Și să ne înarmăm cu răbdare, s-ar purea să dureze mai mult decât ne așteptăm, iar noul normal să nu mai fie cel pe care l-am știut cândva. Cristian Barbosu: Și eu cred că ceea ce întărește inima omului e credința, care „vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu”. Mai degrabă decât să ne axăm pe diverse interpretări ale unor vedenii și prorocii, predicarea Cuvântului este esențială în aceste vremuri. La fel ca voi, am auzit de pastori care nu mai predică, ci fac devoționale scurte, unii împrumută predici de la alții. Cred că dacă Dumnezeu te-a pus păstor peste turmă, ești responsabil să îi hrănești, ei au nevoie de tine să le vorbești, chiar dacă vor urmări și alți predicatori. Ca să te poată urmări, e important și stilul predicării. Poate că e o vreme în care ar trebui să-ți regândești stilul, să te recalibrezi, să vorbești cu alții, chiar și cu ai tăi. Fă-ți o evaluare a predicilor tale. Mai ales acum, când nu îi mai prinzi să te asculte până la capăt. Când erau în biserică, nu puteau să iasă de rușine, stăteau cu tine până la final, dar acum ies oricând vor ei, Facebook le oferă o varietate de opțiuni. De aceea, esența predicării trebuie să fie o hrană sănătoasă.
EVANGHELIZAREA F.I.: Contextul evanghelizării s-a schimbat total. Nu îi mai poți aștepta pe oameni să vină la biserică, nu mai funcționează evanghelizările clasice, în care prietenii veneau în casa lui Dumnezeu. Va trebui să mergem să îi căutăm pe oameni. De aceea, primul lucru la care ne-am gândit a fost să avem impact social. Bucureștiul e un oraș sufocant, cu multe situații de sărăcie. Am gândit un proiect de evanghelizare cu tinerii și am alocat resursele financiare ale bisericii pentru a procura oamenilor care trec prin situații grele în această perioadă ajutoare de care au nevoie: alimente, medicamente, dezinfectanți sau alte necesități. Campania, pe care o susținem zi de zi, a reușit să ajungă în casele oamenilor, mulți au fost atinși. La momentul actual, avem 5 persoane care s-au hotărât pentru botez și până la alte 15 persoane pe listă, în urma campaniei desfășurate de
samaritenii Renovatio. L-am găsit pe om acasă, am vorbit cu el acolo unde s-a putut și, în felul acesta am transmis Evanghelia. De asemenea, toți membrii sunt constituiți pe grupuri de Whatsapp. Comunicăm în fiecare zi, ne rugăm împreună la o oră anume, avem zile de post. Am lansat ideea ca credincioșii din biserică care au un partener sau copii necredincioși, să organizeze întâlniri acasă după ce se ridică restricțiile. Întrucât nu mai poți aștepta ca omul să vină la biserică, mergem noi acasă la el. Vom avea discuții cu cei care vor să audă Evanghelia și în casă, vom sta de vorbă cu ei. Cred că așa se poate desfășura evanghelizarea. Desigur, e altceva, la biserică omul vine în contextul tău și îi spui ce vrei tu. Dar acasă la el, te așezi unde vrea el și trebuie să răspunzi la întrebări total diferite de cele pe care le generezi la biserică. Acasă la om trebuie să fii pregătit și înarmat, va conta foarte mult experiența, maleabilitatea și înțelepciunea care vine de sus. V.P: De ani de zile spun: „Să ieșim afară, cei care trebuie evanghelizați sunt afară, trebuie să vă duceți la ei cu mâncare, cu Scriptura, sărutându-i, îmbrățișându-i”. Am avut doar două tipuri de evanghelizare, cea de tip Ioan Botezătorul, care îi chema la el și apoi îi pocnea zdravăn, și evanghelizarea de tip Isus, care se ducea acasă la oameni, la vamă, la locul de muncă. A venit vremea să ieșim afară, să evanghelizăm dincolo de zidurile noastre, să mergem în lumea lor. C.B: Avem aceeași călăuzire, chiar dacă suntem din biserici diferite și avem viziuni diferite. Exemplul lui Isus ne ajută. Și El, când a văzut o nevoie fizică, a împlinit-o și abia apoi a predicat Evanghelia. Trebuie să fim atenți, să căutăm intenționat să ne apropiem de oameni, pentru a împlini anumite nevoi ale inimii lor sau probleme din cauza stării date de virusul și incertitudinea în care trăim. Și noi am dus resurse la spitalele din Arad. Am format o echipă de criză, am început să sunăm intenționat oameni, mai ales din afara bisericii, despre care știam că au fost contaminați, și ne-am rugat pentru ei. Personal, am sunat medici și autorități din Arad, despre care știam că au fost afectați. Avem o adresă de e-mail unde oamenii pot scrie dacă au nevoie de încurajare, rugăciune. Emailurile primite indică nevoia oamenilor de a se mărturisi, de rugăciune, de a se comunica cu ei. Avem oameni care îi sună. Depunem un efort intenționat de a ne conecta cu ei. La acest moment, Cuvântul vine prin conexiunea inimii. Și Pavel a avut perioade de izolare forțată, cu restricții, a fost închis pentru perioade de luni sau ani. În aceste perioade, nu a stat, ci a trimis scrisori, era forma de împărtășire a acelei vremi. Astăzi avem transmisiunea
