Ce face Dumnezeu în această vreme și slăbirea ritmului vieții au fost vești bune pentru unii din noi.
» INTERVIU CU ADIEL BUNESCU, PASTOR, BISERICA „MISSIO DEI” BUCUREȘTI Cred că perioada aceasta ne-a arătat cât de vulnerabili suntem. În partea vestică a lumii, trăim adesea cu iluzia că suntem în control, ne facem planuri, ne aranjăm lucrurile pe agende pe perioade lungi de timp. Ei bine, virusul acesta ne-a dat peste cap din mai multe puncte de vedere. Ne-a anulat planurile. În acest moment, cu toții planificăm doar „în creion”, doar tentativ, pentru că nu ne permit circumstanțele. Mi-aduc aminte că, la începutul măsurilor restrictive luate de Guvern, a sărit fetița noastră extrem de îngrijorată de faptul că concediul nostru de familie din luna iunie urma să fie amenințat. Sigur, a fost desființat sau cel puțin amânat concediul de familie. Dar mă gândeam că are mai mult sens acum ce spune apostolul Iacov: „Ascultați voi care spuneți: «Azi sau mâine ne vom duce într-o anume cetate, vom sta acolo un an, vom face negoț și vom câştiga!» și nu știți nici măcar ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Sunteţi un abur, care apare pentru puţin timp şi apoi dispare. În schimb, ar trebui să spuneți: «Dacă Domnul va vrea, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru»“. Cât de adevărat! E foarte „la zi” textul acesta! E o bună reamintire a faptului că suntem vulnerabili, ca un abur. Nu suntem cu mâinile ferm pe hățurile vieții, cum adeseori avem impresia că suntem. Iar acest set de împrejurări cred că e o bună reamintire a acestor realități. Perioada aceasta, de asemenea, ne-a oferit multora anumite spații în program. Unii au lucrat mai puțin, alții au lucrat de acasă, alții deloc. Cu siguranță, cei care am lucrat de acasă nu am mai mers la lucru, nu am mai dus copiii la școală. Cum am folosit acest timp în plus? Am avut ocazia de a petrece mai mult timp în familie, cu copiii, a ne juca, a povesti, a le citi din Scriptură, a face activități benefice pentru familie. A fost o veste bună, alături de posibilitatea de a ne odihni, mai ales cei care trăim în orașele mari și ducem vieți într-un ritm aglomerat cu motoare turate la maxim. Cred că timpul petrecut în familie, odihna
16
ALFA OMEGA TV MAGAZIN
Am avut și ocazia de a aloca un timp mai consistent pentru cultivarea relației cu Dumnezeu. A fost unul din accentele pe care eu l-am urmărit, să îmi iau timp mai mult de studiu al Scripturii, rugându-mă și meditând, asta în contextul statisticilor care spun că foarte mulți credincioși nu reușesc să petreacă un timp regulat cu Dumnezeu. A fost o bună ocazie de a crește în acest domeniu esențial pentru viețile noastre spirituale, atât de neglijat deseori. Dacă ne gândim la biserici în perioada aceasta, în general, schimbarea nu este un concept drag bisericilor, sau cel puțin unei părți a bisericilor de la noi. Ei bine, perioada aceasta ne-a oferit tuturor ocazia de a exersa schimbarea de nevoie. Sub presiunea limitărilor severe și intempestive, multe biserici s-au văzut nevoite să schimbe, să folosească tehnologia pentru întâlniri, să se adapteze specificului mediului virtual, să adapteze elemente de conținut ale întâlnirii, să caute soluții noi, să schimbe. Cred că e un lucru de bun augur în sine. Cred că perioada aceasta a dat multor biserici ocazia să dezmorțească articulațiile și să exerseze schimbarea. Nu căutăm schimbarea de dragul schimbării, dar cred că bisericile de la noi au nevoie să crească în abilitatea de a „citi” mediul cultural în care există și apoi să se adapteze într-un mod sănătos mediului acestuia, pentru a putea comunica inteligibil mesajul atât de puternic, de înnoitor și transformator al Evangheliei, pe limba omului de astăzi, prin mijloacele prin care omul de astăzi primește informația sau influența. Nu vorbesc despre schimbarea din categoria compromisului, ci la schimbări neutre din punct de vedere normal, schimbarea de forme, de ritmuri, de mijloace folosite, de accente puse sau limbaj folosit, adică elemente care nu alterează mesajul, ci permit comunicarea mesajului într-un mod care rezonează cu omul de astăzi. Un alt beneficiu al perioadei acesteia este că Biserica are ocazia să-și redescopere identitatea ei primară de organism viu, dinamic. Nu ne mai întâlni, nu ne mai putem folosi clădirile și spațiile proprii, însă avem ocazia să redescoperim că Biserica nu depinde nici de locație, nici de clădire, nici de un cadru dat de întâlnire, ci Biserica e un organism viu, alcătuit din oameni care împreună Îl
urmează pe Hristos, cresc împreună și își poartă de grijă unii altora și sunt folosiți de Dumnezeu în misiunea Lui în lume. Aceasta e, sumarizând, identitatea Bisericii. Cred că avem ocazia să ne focalizăm mai mult pe elementele care contează cel mai mult și să descoperim că reușim să ne descurcăm fără unele elemente pe care, până de curând, le consideram indispensabile. Însăși procesul acesta de a reflecta, de a cântări, de a reordona prioritățile cred că e de bun augur pentru Biserică și Dumnezeu folosește perioada aceasta pentru binele nostru. La intersecția între Biserică și societate, un lucru bun pe care îl face Dumnezeu în perioada aceasta este că mesajul Evangheliei a inundat spațiul virtual într-o măsură fără precedent, pentru că foarte multe biserici își înregistrează sau transmit live întrunirile, mesajele, predicile și cântecele. Există mult conținut, o mare parte a lui de calitate, care poate fi accesat de oameni care își petrec viața în online, pentru că nu numai bisericile s-au mutat online; toți petrecem mult timp în mediul online. Cred că mai mulți oameni au ocazia să dea peste adevărul Evangheliei în spațiul virtual. Nu știu cum va fi Biserica după toată această perioadă, dar sper că va fi mai mobilă, mai adaptată realității în care trăiește. Sper să fie mai orientată pe oameni, pe slujirea și echiparea lor, pe ucenicie și ducerea Evangheliei acolo unde sunt cei ce au nevoie de ea, mai preocupată și mai focalizată pe oameni și mai puțin pe programe, clădiri, instituții sau pe politica bisericească. Nu că toate acestea ar fi rele, doar că sunt secundare ca importanță. Cred că vom fi mai recunoscători pentru lucrurile pe care până acum le-am luat de bune, cum ar fi posibilitatea de a ne aduna fizic în același loc. Realitatea este că ajungem să prețuim lucrurile pe care le avem abia după ce suntem privați de ele. Sper că recunoștința noastră va crește în urma acestei perioade. De asemenea, cred că Biserica va folosi mai mult tehnologia. Sunt mulți care spun că unele din lucrurile pe care acum le facem de nevoie, probabil într-o măsură mai mică, vom continua să le facem de voie, pentru că le vom fi descoperit eficacitatea și ne vom fi dat seama că ne prind bine. Iar tehnologia cred că este unul din lucrurile pe care Biserica le va folosi mai mult în următoarea perioadă.
