Hristos, închinându-mă lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, în fiecare zi. Atunci când vin la închinarea publică, acolo unde este deschidere pentru toți cei care doresc să participe la închinare, eu vin ca să aduc partea mea, nu să consum ceea ce o echipă de profesioniști poate să îmi ofere.
COVID-19: Lecții pentru Biserică » INTERVIU CU LUCIAN CHIȘ, PREȘEDINTE, FEDERAȚIA BISERICILOR CREȘTINE AUTONOME DIN ROMÂNIA De mai multe luni auzim spunându-se încontinuu „nu va mai fi cum a fost”, că vor exista schimbări. Noi, ca lideri creștini care slujim Bisericii lui Hristos, ne punem întrebări care sunt schimbările care ar trebui făcute în Biserica din România. Ca să putem vorbi despre aceste schimbări și pentru a le face, cred că este important să ne referim la lecțiile pe care le-am învățat în această perioadă de distanțare socială, voi face referire la trei din ele. Prima lecție este adevărul proclamat de Isus însuși, care spune că închinarea omului trebuie să fie „în Duh și în adevăr”. În ultimii zeci de ani, Biserica lui Hristos a beneficiat de oportunități extraordinare: am construit case de rugăciune, ne-am pregătit oamenii prin seminarii și conferințe, ne-am format echipe de slujire. Toate acestea sunt foarte bune. Comunitatea dintr-un sat sau oraș se conectează cu o biserică locală, cu sediul într-o anumită locație, o clădire. Inclusiv faptul că există diversitate în ceea ce privește modul de închinare publică este de ajutor, pentru că răspunde la mai multe nevoi. Există însă și riscuri. Iar unul din riscurile la care Biserica a fost expusă este acela de a depinde exclusiv de o clădire, de o echipă de „profesioniști” care să conducă închinarea în Biserică, ceea ce a dus la a veni la Biserică ca un consumator, nu un contributor. Lecția aceasta ne face să ne gândim să echipăm Biserica în această direcție, ca să trăim închinarea în noi înșine, în Duh și în adevăr. Închinarea trebuie practicată 24 de ore din 24, iar atunci când vin la închinarea publică, eu vin să aduc ceea ce trăiesc cu Isus
A doua lecție învățată în această perioadă, tot o afirmație a Domnului Isus însuși, este „Eu voi zidi Biserica Mea, și porțile locuinței morților nu o vor birui”. Ceea ce au putut să facă guvernele noastre a fost să ne împiedice să ne vedem la închinare publică, ne-au ținut acasă o perioadă de timp. Cu toate acestea, ceea ce am văzut în această perioadă, în biserica locală în care slujesc dar și în celelalte biserici, este că fiecare creștin care are o relație autentică cu Isus Hristos a căutat să se sfințească prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin practicarea disciplinelor spirituale. Cum spune Cuvântul Domnului, „cei ce sunt sfinți, să se sfințească”, tot așa am putut să văd și să mă bucur de această realitate pe care au trăit-o și o trăiesc mulți dintre frații și surorile mele în Hristos. Împărăția lui Dumnezeu este în noi, ea depinde de Isus Hristos, Cel care își zidește Împărăția și face ca Biserica lui să meargă din putere în putere. Când vorbim despre schimbare, cred că noi, ca biserici, ca slujitori ai bisericilor, trebuie să-i echipăm pe sfinți să trăiască această relație cu Isus Hristos, fiecare să-și cunoască identitatea și să-și asume această identitate de fiu și fiică de Dumnezeu. A treia lecție din această perioadă este importanța bisericii locale. În perioada aceasta, nu ne-am putut vedea față în față, nu am putut desfășura proiecte prin care să vedem modul în care se raportează fiecare membru al bisericii locale, dar am putut să ne bazăm unii pe alții de la distanță, să știm că avem în membrii bisericii locale susținere în rugăciune, susținere materială, încurajare. În perioada aceasta, când așa de multe persoane s-au descurajat, biserica locală și-a împlinit mandatul, încurajându-ne unii pe alții, slujindu-ne unii altora și făcând ca Biserica să poată să experimenteze prezența membrilor ei în viața celorlalți membri. Lecția pe care ar trebui să o învățăm în această perioadă, membri și slujitori, este lecția apartenenței la o biserică locală și a loialității față de biserica locală, pentru că ea este familia în care găsești sprijin, încurajare și direcționare. Dincolo de un mesaj bun pe care îl poți găsi pe internet, apartenența la o familie e importantă.
OPORTUNITĂȚILE PandemiEi » INTERVIU CU COSTEL GRĂMADĂ, PREȘEDINTE AL COMUNITĂȚII PENTICOSTALE BUCUREȘTI Perioada pandemiei de COVID-19 poate fi caracterizată ca una de șoc, de frustrări, necaz și încercări. A fost o pandemie neanunțată care a șocat întreaga omenire, a provocat teamă și dezamăgiri, o perioadă de necaz pentru unii care au pierdut pe cineva drag în familie sau au pierdut locul de muncă. A fost o perioadă grea pentru toți, pe plan personal, bisericesc, dar și în societate. Dar să vedem și partea pozitivă a acestei perioade, nu doar pe cea negativă. Orice perioadă de criză aduce și oportunități. Suntem în situația de a fructifica sau a risipi criza. Cred că cei mai mulți credincioși am fructificat această perioadă, am văzut oportunitățile de a sta mai mult în prezența lui Dumnezeu, de a ne întări relația cu El, de a ne adânci privirile în Scripturi, de a fi mai mult împreună cu familia. Pandemia de COVID-19 a fost de asemenea o perioadă de testare. Ne-a fost testată încrederea în Dumnezeu, răbdarea, ascultarea de Dumnezeu, iubirea de Dumnezeu și de semeni. Dincolo de aspectele mai puțin plăcute, această perioadă a fost o binecuvântare din partea lui Dumnezeu, pentru că El nu vrea moartea păcătosului, El nu a îngăduit această pandemie spre răul omului, chiar dacă, în aparență, ne confruntăm cu efecte negative. Dumnezeu vrea ca inima noastră să se întoarcă spre El și să-L caute, ca mai apoi și El să ne poată binecuvânta atât în plan personal, cât și comunitar ca societate. Dincolo de cele negative, pandemia de COVID-19 a fost și este o binecuvântare dată de Dumnezeu. Depinde de cum o vezi.
ALFA OMEGA TV MAGAZIN
9
