Comerț cu suflete: fața ascunsă a prostituției » INTERVIU CU CRISTINA BULIGA, JURIST ȘI CONSULTANT ÎN PREVENIREA TRAFICULUI DE PERSOANE „Am cunoscut o fată. S-a născut într-un bordel. Până la 20 de ani, părinții au ținut-o închisă. Mama ei era prostituată, iar tatăl, traficant. A intrat în prostituție de la 3-4 ani. Nu știa să facă nimic altceva. Nu mersese la școală nici măcar o zi. La 20 de ani, când a ieșit pentru prima dată din casă, a mers într-un parc. Nu știa să se comporte, se uita peste tot ca un copil.”
NIMENI NU ÎȘI DOREȘTE SĂ SE PROSTITUEZE Înainte de toate, aș vrea să spun că, de cele mai multe ori, oamenii au o filosofie greșită privind prostituția. Chiar și în mediul creștin neoprotestant am auzit spunându-se că prostituția este cea mai veche meserie. Nu este așa! Dumnezeu nu i-a spus Evei să se prostitueze, și nici Adam n-a fost proxenet. Rolul Evei a fost cel de mamă, iar lui Adam i s-a cerut să lucreze pământul. În plus, nu este o meserie în adevăratul sens al termenului. În Europa de Vest s-a legalizat activitatea cu scopul înlăturării criminalității, însă măsura nu a avut efectul vizat. Pe de altă parte, nicio femeie, nicio fată nu își dorește să ajungă prostituată. Dumnezeu nu a pus în noi dorința de a ne vinde. Crezând că ele își doresc să fie acolo, stigma se transmite oricărei femei de pe globul pământesc. 99 % dintre femeile care „își vând corpul” sunt victime. Doar 1% sau chiar mai puțin, deci un procent foarte mic, sunt acolo din proprie inițiativă. Vorbim de prostituatele de lux, care vor să se învârtă în medii foarte înalte și să aibă mulți bani. Numai ele au
libertatea de a-și alege partenerul sau de a renunța definitiv. Din clasa celor 99%, peste 50% nu știu ce vor deveni. Prin urmare, ajungem la subiectul traficului de persoane în vederea exploatării sexuale, ale cărui victime nu sunt doar femeile. Traficul face ravagii în rândul copiilor, al adolescenților și al adulților, și nu se limitează la sexul feminin. Nu se vorbește despre copiii și adolescenții vânduți, atât băieți, cât și fete, deși în România sunt foarte multe victime. Asemenea cazului redat la început, sunt persoane care nu știu alt mod de viață, copilăria și inocența fiindu-le răpite la vârste fragede.
CUM SE AJUNGE ACOLO? Orice fată are o poveste, orice fată e o victimă. Majoritatea au fost abuzate sexual, emoțional sau fizic de rude, și nu e numai cazul familiilor sărace. Am întâlnit fete ale căror părinți erau profesori universitari, medici sau proveneau din mediul evanghelic. Prostituția nu iartă pe nimeni. Alte fete sunt vândute de familie, sau părinții fac datorii uriașe, pe care ajung apoi să nu le poată plăti și se ajunge la o înțelegere tacită. Fata pleacă în străinătate ca dădacă, sau cameristă într-un hotel pentru a putea plăti datoria, dar, de fapt, intră în prostituție. Există și categoria persoanelor răpite, dar procentul scade treptat deoarece massmedia e foarte activă și se implică în cazurile de dispariție. Ajungem așadar la metoda internetului. Traficanții folosesc rețelele de socializare, cele mai ieftine căi de racolare a tinerelor fete. Tehnologia le pune la dispoziție toate resursele pentru a le convinge să facă ce vor ei, promițându-le foarte mulți bani. De exemplu, ce își dorește o fată de 16 ani, dintr-o familie cu părinți severi și cu principii stricte? Libertate: să aibă casa ei, să nu mai depindă de nimeni, să scape de părinții pe care îi consideră abuzivi, chiar dacă uneori nu sunt așa. Prin metoda loverboy, traficanții se dau drept tineri, le fac pe fete să se îndrăgostească de ei. Se practică și metoda recrutorului, care prezintă oferta muncii în străinătate, prin care fata sau femeia își poate construi o viață mai bună.
„MĂ ROG SĂ NU MĂ OMOARE NIMENI” De ce nu ies din prostituție? Odată ajunse pe mâna traficanților, victimelor li se spală creierele, li se reduce stima de sine, fiind aduse la stadiul de animal: se supun proxenetului ca un câine dresat. „Instruirea” durează 3 luni, fiindcă ei știu că pragul psihologic pentru a supune un om e de 90 de zile. În acest răstimp sunt ținute flămânde, abuzate, dezumanizate prin moduri de nedescris. Apoi viața lor nu e niciodată în siguranță, pot fi omorâte oricând. Privite ca obiecte, sunt înlăturate dacă nu mai aduc profit. Proxeneții câștigă sume uriașe, motiv pentru care nu le lasă să renunțe atâta timp cât le sunt de folos. Nu poți spune stop când vrei tu.
CE SĂ FACĂ BISERICA? Ieșirea din prostituție e extrem de dificilă. Isus e singurul care le poate vindeca și face să își dorească să plece. Însă trebuie reintegrate. Au nevoie de iubire sinceră, de acceptare din partea femeilor, deoarece până acum au fost victimele bărbaților. Dacă ies și sunt respinse - și sunt cazuri în care li s-a spus că sunt gunoaie - femeile creștine consideră că ce le-au spus traficanții și clienții, anume că nu au valoare, e adevărat. Ajunse dintr-un iad în altul, se întorc pe stradă, în locul familiar. Trebuie rugăciune pentru oamenii implicați în bătălia împotriva prostituției, deoarece își pun viața în pericol. Traficanții nu sunt bucuroși să piardă afaceri uriașe. Apoi există și o luptă spirituală împotriva duhului de curvie, care îi ține robi pe traficanți și pe victime. E nevoie de salvare, dar ea nu e un proiect social oferit de guvern. Salvarea e Isus. El nu a murit doar pentru elite, ci și pentru oamenii de jos. Isus a venit să slujească, iar noi, fiind ucenicii Lui, suntem datori să ne luăm crucea, să renunțăm la confortul nostru și să contribuim cum putem la salvarea sufletelor. Reportaj realizat de Christiana Ciochină, redactor Alfa Omega TV. ALFA OMEGA TV MAGAZIN
9
