mircea roman
este o galerie de artă contemporană şi casă de licitaţie fondată la Bucureşti în mai 2011. Promovează şi vinde în România şi în străinătate artişti consacraţi şi emergenţi. is a contemporary art gallery and auction house established in Bucharest in May 2011. It promotes and sells in Romania and overseas the best and brightest established masters and emerging talent.
Exemplarele numerotate de la 1 la 33 sunt semnate de artist şi însoţite de un desen original. Copies from 1 to 33 are signed by the artist and accompanied by an original drawing.
4
În biroul meu la Londra am avut, timp de doi ani, Doamna Mâţă. O lucrare a lui Mircea Roman într-atât de înaltă încât nu a încăput cu nici un chip în transportul care l-a adus acasă, la Bucureşti, pe artist şi ale sale sculpturi – după 14 ani ani petrecuţi în Regatul Unit.
The Lady Maidanese Cat | Doamna Mâţă spent about two years in my London office. This was one of Mircea Roman’s sculptures – and it was so tall that it simply did not fit in the large van that brought the artist and his works back home to Bucharest – after 14 years in the United Kingdom.
A locuit cu mine aşadar, zi de zi, această frumoasă, misterioasă, puternică şi fragilă femeie-pisică, un alt fel de Centaur. Pentru musafirii mei – de la dirijori la diplomaţi, de la regizori la directori de muzeu sau de bancă – Doamna Mâţă era, inevitabil, punctul de plecare al conversaţiei. E român artistul? Extraordinar! (De ce extraordinar? Eu discret-vexată la gândul că lumea s-ar putea mira că arta de clasă provine şi din România). Extraordinar pentru că pare a fi de oriunde; e încărcată de atâtea semne culturale şi de timp istoric… egiptean, punk, abstract… şi totuşi atât de unică şi splendid închegată din bucăţile ei de lemn cioplit şi vopsit şi brăzdat de roşu… Din acest punct, povesteam cum stau lucrurile cu România veche şi nouă, cu arta neolitică şi Brâncuşi, cu Muzeul Ţăranului Român şi tot aşa… despre o cultură cam secretoasă dar fabuloasă pentru curajoşii care se apropie şi o descoperă.
Consequently, this beautifully mysterious and poignantly fragile cat-woman – some different sort of a Centaurus – shared the office with me, day-in and day-out. It quickly became the introduction to nearly every conversation I had with any guest who came to see me – from orchestra conductors to diplomats, from museum directors to bank managers. Is the artist Romanian? Quite extraordinary! (And why exactly was this extraordinary? It was rather vexing for me that people should be surprised at the notion of top-class art coming from Romania. Quite extraordinary in fact because it seems to come from anywhere; it has so many cultural layers and signs of historic times…. Egyptian, punk, abstract… and yet so unique and splendidly locked together in its carved and painted pieces of wood, with iconic red dye coming out at the joints… At this point, the conversation would move into the wider picture of Romanian culture – looking at the neolithic art and Brancusi, at the Romanian Peasant Museum, and so on… discussing a rather secretive culture but fabulous for the brave who would dare come closer and discover it.
Am evocat acest episod pentru că nu e un episod. Sculptura lui Mircea Roman a devenit o prezenţă frumos-continuă în viaţa mea, mă însoţeşte. Şi, mai cu folos, dincolo de experienţa mea, sculptura lui Roman a obţinut cel mai important premiu de sculptură, la Osaka, se găseşte în muzee importante şi în numeroase colecţii private – în străinătate şi, începând din 2007, după recorduri de vânzare în licitaţii, şi în România. Preluând, cu câteva luni în urmă, direcţia de programe a nou-nouţei galerii de artă contemporană AnnArt Gallery, am invitat
I mention this episode because it is, in fact, not an episode. Mircea Roman's sculpture has become a beautifully-permanent presence in my life, it follows me around. And even more noteworthy, beyond my personal experience, Roman's sculpture won the most important sculpture award, in Osaka, and can be found in significant museums and numerous private collections abroad and, from 2007 – following record auction sales, in Romania as well.
5
pe Oana Bratiloveanu, proprietarul galeriei, să vadă lucrările lui Roman în atelierul său: le ştia doar din cataloagele de artist. Aveam un plan dublu, să îi prezint ceea ce socoteam a fi artă de mare forţă şi să o verific. Îmi spusese, la interviul de angajare, că singurul lux pe care şi-l permite este să expună în galeria ei numai arta care îi place cu adevărat. Genial – şi periculos, mi-am zis. Dacă îi place ceva ce criticii nu iau în seamă? Dacă îi place ceva care nu se vinde? Dacă îi place ceva care se apropie prea puţin de viziunea şi preferinţele mele? Căci îmi rezerv şi eu dreptul la luxul opţiunii. Am fost împreună la atelierul lui Mircea Roman, unde am facut un tur mai degrabă tăcut al spaţiului în care se aflau sculpturi de tot felul – întregi sau în bucăţi, prinse în menghină, rezemate de uşă, ţintuite în perete. Ne luăm rămas bun, cu gând poate să revenim. Aflu însă rapid, chiar în maşină, în drum spre galerie, că Oanei îi plac nespus sculpturile lui Mircea Roman! Acesta a fost punctul de plecare al expoziţiei personale Mircea Roman Trupuri şi chipuri la AnnArt Gallery. Profesorul Adrian Guţă, privitorul de mulţi ani şi cu luare-aminte asupra operei lui Roman, este curatorul expoziţiei, şi a ales 18 lucrări ce pot face „istorie a artei”. M-aş bucura ca aceste lucrări să facă totodată cât mai multe „istorii personale”, şi să se întâlnească fericit cu acei colecţionari cu viziune, forţă financiară şi pasiune care investesc în valoarea sigură în timp.
Gabriela Massaci Director Programe, AnnArt Gallery
6
A few months ago, when I took on the direction of programmes for the brandnew AnnArt Gallery, I invited Oana Bratiloveanu, the gallery owner, to see Roman's works in his studio: she had only seen them in print and on-line catalogues. Mine was a cunning plan: both to introduce her to some marvelous art and also to test her. During my recruitment interview, she had told me that the one luxury she was prepared to treat herself with was to show only art that she truly enjoys. Brilliant – and dangerous, I thought. What if she likes art which is mostly ignored by the critics? What if she likes art which does not sell? What if she likes something that has too little to do with my own vision and taste? For I too reserve the right to enjoy the luxury to enjoy my own choice. We went together to Mircea Roman’s studio where we took a rather silent tour of the space which contained a variety of sculptures – whole or in pieces, held tight in the vice, propped up against doors, nailed to the wall. Later, we say goodbye, thinking of maybe coming back. In the car, on our way back to the gallery, I learn that Oana absolutely loves Mircea Roman’s work! This was the point of inception for Mircea Roman's solo exhibition Body and Face at AnnArt Gallery. Exhibition curator Adrian Guta has, for many years, been both a thoughtful observer and insightful critic of Roman’s work, and I believe he has picked 18 pieces with the potential to make “art history” anywhere. It would please me to see these works also making many “personal histories”, meeting those art collectors who have the vision, the financial power and the passion to invest in timeless value.
Gabriela Massaci Programme Director, AnnArt Gallery
Antropomorfologii în lemn Anthropomorphologies in Wood
Personajele cioplite şi construite de Mircea Roman sunt împlinite din punctul de vedere al semnului plastic. Anatomia lor „suferă“ adesea, dar privirea receptorului nu e alarmată, spre exemplu, de lipsa unui braţ ori a amândurora, pentru că structura formală, în ansamblul ei, are o coerenţă aparte, cuceritoare, însă independentă de adevărul realităţii fizice. Interpretam adoptarea acestui recurs la viziunea „body in pieces“ în sculptura neoexpresionistă a generaţiei ’80 (din care face parte Mircea Roman) înainte de 1990 şi ca fiind un răspuns polemic la o situaţie politico-socială mutilantă. Alienarea comunistă a fost înlocuită de cea consumistă, aşadar motivarea contextual-istorică îşi are continuitatea sa, pe alt palier. Această stare de veghe existenţială nu copleşeşte, însă, mecanismele pure ale gândirii plastice, care pot fi uneori puse determinant în mişcare de un impuls vizual aparent insignifiant (în raport cu ordinea priorităţilor în gândirea noţională), de o soluţie tehnică neaşteptată sau un concurs de împrejurări apărut în fluxul cotidian...
The characters carved and built by Mircea Roman are complete as far as the art form goes. More often than not, their anatomy ‘suffers’, but the viewer is not alarmed by the fact that, for instance, one or both arms are missing. This is because the formal structure in its whole has a special, seductive coherence, still independent of the truth of the physical reality. In the 90s’ we considered this neoExpressionist vision of the ”body in pieces” of the 80s’ generation (to which Mircea Roman belongs) to also be a polemic answer to a crippling political and social context. Communist alienation has been replaced by consumer alienation, therefore the historic context motivation continues, albeit on another level. This existential awareness however does not overwhelm the pure mechanism of the artistic reflection, which can sometimes be triggered by an apparently insignificant visual impulse (as compared to the order of priorities in notional judgment), by an unexpected technical solution, or by a particular chain of events appearing in ordinary daily flow…
Expoziţia de la AnnArt Gallery reuneşte lucrări de „vârste“ diferite – Înţeleptul „s-a născut“ în 1996, Doamna în vara lui 2011, ca să dăm două exemple remarcabil distanţate în timp – pe care le apropie, în ciuda unor libertăţi de reprezentare
The exhibition at the AnnArt Gallery gathers works of different ”ages” – Înţeleptul (The Wise Man) ‘was born’ in 1996, Doamna (The Lady) in the summer of 2011, and these are only two examples that span such a remarkable distance in time;
7
precum cele schiţate mai sus, un grad de adecvare la direcţia figurativă mai mare decât în cazul altor opere ale artistului (unele prezente în instalaţia Dezorient Expres, 2006, Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti), în definirea cărora procesul de abstractizare este mai accentuat. Trebuie remarcat faptul că Mircea Roman, de la început preocupat de condiţia umană, pornind de la propria experienţă stratificată în timp, ca şi de la observarea a ceea ce se întâmplă la nivelul societăţii în condiţii istorice, social-politice şi culturale diferite, a rămas fidel viziunii antropomorfe/antropocentrice în exprimarea sa ca artist, chiar dacă esenţializarea formei l-a adus până în pragul abstracţiei totale, sau al vecinătăţilor cu structurile arhitectonice, de pildă. Arta lui Mircea Roman are ca temă perpetuă Omul. Până şi Îngerul (inclus în selecţia de la AnnArt Gallery) are o aripă gata de zbor, uşoară, parcă umflată de vânt, şi alta atârnând dureros grea; are, adică, şi el dileme, pare deocamdată mai aproape de pământ decât de cer, însă ne cere să nu uităm că este şi un simbol al speranţei. Speranţa este legată de recuperarea dimensiunii spirituale profunde, ea ne va ajuta să depăşim situaţia strivirii de zidul bolnăvicioasei dependenţe de consumismul tentacular, al unei existenţe materiale cu atât mai rudimentară cu cât e mai rafinată la nivel tehnic... Personajele grupate în această expoziţie au chip, nu avem de a face cu acele situaţii în care voinţa artistului transforma partea superioară a trupurilor din lemn în culoar/pâlnie prin care puteai „contempla“ goliciunea interioară a unor fiinţe umane dramatic depersonalizate prin asemenea reprezentări (reacţii la realităţile/primejdiile globalizării). Înseamnă, în aceste circumstanţe, că putem vorbi despre portrete? Da şi nu. Pentru că Mircea Roman aduce în faţa noastră categorii
8
despite various forms of free artistic expression, they are drawn together by a degree of belonging to the figurative style, to a higher degree than other works by the artist which are defined by more emphatic levels of the abstract form (some of them featuring in the Disorient Express installation, 2006, shown at the Romanian Peasant Museum, in Bucharest). From the very beginning, Mircea Roman has been concerned with the human condition, starting with his own multi-layered personal experience as well as from observing society from different historical, political, and cultural contexts. As such, one must note the fact that he has stayed true to the anthropomorphic / anthropocentric vision in his expression as an artist, even if the exploration of the essential form has driven him to the very edge of total abstract form or in the vicinity of architectural structures. The art of Mircea Roman has the Human Being as it perpetual core theme. Even The Angel (Îngerul) (included in the selection at AnnArt Gallery) has one swift, light wing ready for flight, seemingly blown by the wind, and the other wing hanging low, painfully heavy; that is to say that the Angel too has dilemmas, it seems to be closer to the earth than to the sky, but he is asking us to not forget that he is also a symbol of hope. Hope is related to the recovery of our deep spiritual dimension, it will help us to get over the feeling of being crushed by the wall of our ailing addiction to the tentacular consumerism, to a material existence which is all the more primitive as it is increasingly refined at a technological level… The characters brought together in this exhibition have a face, and we are not dealing with one of those cases, where the mere will of the artist transforms the upper part of the wooden body in a hallway/funnel through which we could ”contemplate” the inner emptiness of the human being dramatically stripped of its
socio-umane, atitudini, şi nu individualităţi, propune tipuri în loc de persoane, sau raportul generic masculin-feminin. Ne întâlnim cu: Om în alb, Înţelept, Omulscândură, Înger, Lăpuşan şi Lăpuşancă, Doamna, Nud, Fustă, omul Cu mâinile sus, Personaj cu mâinile întinse (acesta din urmă realizat în bronz). Figurile acestor Oameni au trăsături sintetice (dacă ni se permite această formulare); „graniţele“ roşii care delimitează/unesc fragmentele de lemn din care sunt compuse, le transformă într-un soi de hărţi faciale, ca şi când (re)constituiri pe computer ar fi fost transpuse în lemn pictat. La acest nivel de reprezentare, realismul tipologizat se întâlneşte cu neoexpresionismul. Mai mult, semnul sculptural-pictural rezervat ochilor, gurii, trimite uneori spre Egiptul antic ori Grecia veche. Interesul pentru sculptura Egiptului faraonic a apărut la Mircea Roman încă din anii liceului. S-a adăugat treptat cel faţă de arta greacă până în perioada clasică antică inclusiv. În această ordine de idei, nu ni se pare hazardat să apropiem unele personaje feminine create de sculptorul român fie de cele egiptene, fie de cele datorate artei cretane antice. Citatul cultural postmodern filtrat, reinterpretat, face de mult parte din strategia artistică a lui Mircea Roman. O notă aparte pentru Draperia roşie, Draperia neagră, supraintitulate Situaţielimită. De ce? Este vorba despre personaje care sunt ţintuite la perete (zidul acela despre care am pomenit mai sus) şi ar vrea să se elibereze, dar situaţia lor este, poate, şi mai dificilă decât a celor care se loveau de bariera unei scânduri cu un volum ferm-geometric-restrictiv. În cele două cazuri de faţă, deşi volumele pictate (roşu şi negru) ale draperiei-hotar sunt realizate din materiale solide (lemn,
personality by such representations (these were artistic reactions to the realities/dangers of globalization). Does it mean that in such circumstances we can speak about portraits? Yes and no. Because Mircea Roman brings to us social and human categories, attitudes, and not individual entities; he proposes types instead of people, or the generic malefemale relation. We come upon the following: Man in Alb (Om în alb), Wise Man (Înţelept), Plank-Man (Omul-scândură), Angel (Înger), Man from Lăpuş (Lăpuşan) and Woman from Lăpuş (Lăpuşancă), The Lady (Doamna), Nude (Nud), Skirt (Fustă), Surrender (Cu mâinile sus), Person with Stretched Arms (Personaj cu mâinile întinse) (the latter in bronze). The faces of these People have synthetic features (if we may be permitted to put it this way); the red ”borders” - which separate and join the wooden fragments they are made of- transform them in into some kind of facial maps, as if computer (re)constitutions had been transposed into painted wood. At this level of representation, typecast Realism meets neoExpressionism. Moreover, the sculptural and picture-related sign reserved for the eyes and mouth, makes one think of the times of Ancient Egypt or Ancient Greece. Mircea Roman developed an interest in the sculpture of the pharaoh Egypt as early as high school. This was gradually followed by his interest in Greek art, up to and including the ancient classical age. That is why it does not seem far-fetched to link some of the female characters created by the Romanian sculptor to Egyptian ones, or to those belonging to the ancient Cretan art. The postmodern cultural quote, reinterpreted, has long been part of the artistic strategy of Mircea Roman. A special note pertaining to the Red Curtain (Draperia roşie) and the Black
9
respectiv răşină), categoria obiectuală pe care ele o invocă este una care trimite adesea la delicat, uşor până spre imponderabil, forme schimbătoare... Personajul care se apleacă peste draperie se aventurează într-o situaţie remarcabil incertă între zid şi vid: victoria împotriva vicisitudinilor pare mai aproape ca oricând, însă şi varianta prăbuşirii în gol este la fel de plauzibilă. Responsabilitatea deciziei, a acţiunii, se raportează la un grad sporit de dificultate. All in all, aparenţele înşeală. Desenele oferă diverse ipostaze ale mai multor tipuri de personaje create de către Mircea Roman, între Omul întreg şi ceea ce aş numi Omul-pâlnie. Aceste desene pot fi considerate ca făcând parte din „şantierul“ sculpturilor, dar şi ca lucrări independente. Sunt, de fapt, un secund (însă important) câmp de manifestare pentru creativitatea conceptuală şi formală a artistului, creativitate ajunsă la o maturitate ale cărei roade îl situează pe Mircea Roman printre cei mai importanţi artişti români contemporani. Marele Premiu obţinut la Trienala de sculptură de la Osaka, în 1992, nu a fost, iată, o întâmplare, confirmările justeţii acordării acelei distincţii se prelungesc până în prezent.
Adrian Guţă
10
Curtains (Draperia neagră), going by the title Extreme Situation (Situaţie-limită). Why? It is about characters which are nailed to the wall (that kind of wall we mentioned above ), who would want to break free but their situation is perhaps even more difficult compared to those others who were hitting against the barrier of a wooden plank with a firm geometrical and restrictive form. In the two cases above, even if the painted (red and black) volumes of the curtain-borders are made of solid material (wood, and resin respectively), the object category they invoke is one which often inspires the delicate, the weightless changing of shapes… The character who is bending over the curtain ventures into a remarkably uncertain situation, between the wall and the void: the victory against hardship seems closer than ever, but the option of free fall is likewise plausible. The responsibility of the decision, of the action, is at a very high level of difficulty. All in all, appearances can be deceiving. The drawings in the exhibition offer different sides of several character types created by Mircea Roman, between Whole Man (Omul întreg) and what I would call Funnel Man (Omul-pâlnie). These drawings can be considered as part of the ”construction site” of the sculptures, but also as independent works in their own right. They are actually a secondary (but essential) field where the artist’s conceptual and formal creativity play out, having now reached a level of maturity which ranks Mircea Roman among the most important contemporary Romanian artists. The Grand Prize obtained at the Sculpture Triennial in Osaka, in 1992, has proven not to be an isolated episode, as the confirmation of that resounding award echoes meaningfully to the present day.
Adrian Guţă
Doamnă Lady
23
Nud Nude
34
35
mircea roman
60
Născut în 24 iunie 1958, la Târgu Lăpuş, România. Trăieşte şi lucrează la Bucureşti, România.
Born on June 24th, 1958, in Târgu Lăpuş, Romania Lives and works in Bucharest, Romania.
Studii: Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, secţia sculptură, Cluj, România (1980-1984).
Studies: “Ion Andreescu” Art Institute, Sculpture department, Cluj, Romania (1980-1984).
Expoziţii personale: 2011 – Trupuri şi chipuri, AnnArt Gallery, Bucureşti, România – Galeria Recycle Nest, Bucureşti, România 2009–2011 – Librăria Cărtureşti, Bucureşti, România 2008 – 50÷1, Galeria Anticariat, Bucureşti, România – Dezorient Expres, Bistriţa, România 2007 – Almelo, Olanda 2006 – Dezorient Expres, Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti, România 2005 – Muzeul de Arte Vizuale, Galaţi, România – Galeria Triade, Timişoara, România 2002 – Meunier Chocolate Factory, Londra, Marea Britanie 2000 – Riverside Studios, Londra, Marea Britanie 1998 – ACAVA Gallery, Londra, Marea Britanie 1996 – Sala Rondă, Galeria Etaj ¾, Teatrul Naţional, Bucureşti, România 1989 – Sala Atelier 35, Galeria Orizont, Bucureşti, România
Personal exhibitions: 2011 – Body and Face, AnnArt Gallery, Bucharest, Romania – Recycle Nest Gallery, Bucharest, Romania 2009-2011 – Cărtureşti Bookshop, Bucharest, Romania 2008 – 50÷1, Anticariat Gallery, Bucharest, Romania – Dezorient Expres, Bistriţa, Romania 2007 – Almelo, Netherlands 2006 – Dezorient Expres, The Romanian Peasant Museum, Bucharest, Romania 2005 – The Visual Art Museum, Galaţi, Romania – Triade Gallery, Timişoara, România 2002 – Meunier Chocolate Factory, London, UK 2000 – Riverside Studios, London, UK 1998 – ACAVA Gallery, London, UK 1996 – The Round Hall, Gallery of the ¾ floor, National Theatre, Bucharest, Romania 1989 – Atelier 35 Hall, Orizont Gallery, Bucharest, Romania
Participări la expoziţii internaţionale şi la expoziţii de artă contemporană românească în străinătate (selecţie):
Participation in national and international contemporary art exhibitions (selection):
2008 – Saloanele Moldovei, Bacău (România) şi Chişinău (Republica Moldova) – Mitologii subiective, Perugia, Italia 2007 – Sculpture contemporaine roumaine, Musée Ianchelevici, La Louvière, Belgia 2004 – Renaissance Museum, Kobe, Japonia 2001 – Trienala de la Osaka, Japonia 1999 – Fin de siècle, Riverside Studios, Londra, Marea Britanie 1998, 1995, 1992 – Trienala de sculptură, Osaka, Japonia 1996, 1993– Trienala de pictură, Osaka, Japonia 1995 – Bienala de la Veneţia, Italia 1994 – Trienala de grafică, Osaka, Japonia
2008 – Halls of Moldova, Bacău (Romania) and Chişinău (Republic of Moldova) – Subjective Mythologies, Perugia, Italy 2007 – Romanian Contemporary Sculpture, Ianchelevici Museum, La Louvière, Belgium 2004 – Renaissance Museum, Kobe, Japan 2001 – Osaka Triennium, Japan 1999 – End of Century, Riverside Studios, London, UK 1998, 1995, 1992 – Sculpture Triennium, Osaka, Japan 1996, 1993 – Painting Triennium, Osaka, Japan 1995 – Venice Biennale, Italy 1994 – Graphics Triennium, Osaka, Japan
Participări la numeroase expoziţii de grup în România.
Participation in numerous group exhibitions in Romania
Premii, medalii, burse: 2008 – Medalia de aur a Uniunii Artiştilor Plastici din Chişinău, Republica Moldova – Premiul Muzeului de Artă din Chişinău, Republica Moldova 2006 – Premiul criticii, al Uniunii Artiştilor Plastici din România 1993-1994– Bursa Delfina Studios, Londra, Marea Britanie 1992 – Marele Premiu, Trienala de sculptură, Osaka, Japonia 1988 – Premiul Atelier 35, Bucureşti, România
Scholarships and awards: 2008 – Gold Medal of the Chisinau Artists Union, Republic of Moldova – Chişinău Art Museum Award, Republic of Moldova 2006 – Critics Award of the Romanian Artists Union 1993-1994 – The Delfina Studios Scholarship, London, UK 1992 – Great Prize at the Sculpture Triennium, Osaka, Japan 1988 –Atelier 35 Award, Bucharest, Romania Faithful Service Medal (OSC), Romania, 2000.
Distins cu Ordinul Serviciul Credincios (OSC) în anul 2000. Lucrări în colecţii publice şi private.
Mircea Roman has works in public and private art collections.
61
coperta / cover, p. 36 2011 Lăpuşancă Woman from Lăpuş Lemn, culoare Wood, colour 45 x 16 x 23 cm
p. 24 2008 Situaţie limită 3 Extreme situation 3 Lemn, răşină, culoare Wood, resin, colour 94 x 140 x 58 cm
p. 13 2002-2011 Omul-scândură Plank-Man Lemn, culoare Wood, colour 160 x 38 x 24 cm
p. 27 2005 Înger Angel Lemn, culoare, tifon Wood, colour, muslin 170 x 80 x 50 cm
p. 14 2011 Cu mâinile sus Surrender Lemn, culoare Wood, colour 47 x 43 x 20 cm
p. 29 1996 Înţelept Wise Man Lemn, culoare Wood, colour 192 x 54 x 45 cm
p. 16 2011 Cârlig Hook Lemn, culoare Wood, colour 46 x 12 x 24 cm
p. 30 1995 Fustă Skirt Lemn, culoare, tifon Wood, colour, muslin 135 x 118 x 68 cm
p. 19 1996 Om în alb Man in Alb Lemn, culoare, tifon Wood, colour, muslin 174 x 60 x 48 cm
p. 34 2001 Nud Nude Lemn, culoare Wood, colour 182 x 54 x 36 cm
p. 22 2011 Doamnă Lady Lemn, culoare Wood, colour 168 x 76 x 46 cm
p. 38 2009 Situaţie limită 2 Extreme situation 2 Lemn, culoare Wood, colour 95 x 148 x 70 cm
p. 42 2003-2004 Desene orizontale_8 Horizontal drawings_8 Tuş şi culori de apă pe hârtie Somerset Ink and water-colors on Somerset paper 85 x 178 cm p. 47 2000-2004 Desene verticale_16 Vertical drawings_16 Tuş şi culori de apă pe hârtie Somerset Ink and water-colors on Somerset paper 178 x 135 cm p. 49 2007 Portret Portrait Tuş şi culori de apă pe hârtie cu ramă de papier-maché Ink and water-colors on paper with papier-maché frame 75 x 50 cm
p. 52 2010 Sculptură de gen. Feminin Genre Sculpture. Feminine Bronz patinat Patinated bronze 62 x 50 x 21 cm
p. 50 2004-2005 Un om întreg 1 Whole Person 1 Xilogravură cu intervenţii de culoare Woodcut with paint intervention 110 x 58 cm
p. 57 2006 Omul-scândură Plank-Man Bronz patinat Patinated bronze 92 x 32 x 24 cm
p. 51 2004-2005 Un om întreg 2 Whole Person 2 Xilogravură cu intervenţii de culoare Woodcut with paint intervention 110 x 58 cm
p. 59 2011 Personaj cu mâinile întinse Person with Stretched Arms Bronz patinat Patinated bronze 160 x 100 x 90 cm
p. 55 2006 Lăpuşan Man from Lăpuş Bronz patinat Patinated bronze 80 x 20 x 16 cm
Acest catalog este publicat cu ocazia expoziţiei Mircea Roman / Trupuri şi chipuri organizată de AnnArt Gallery în perioada 25 octombrie - 3 decembrie 2011 This catalogue is published on the occasion of the exhibition Mircea Roman / Body and Face organized by AnnArt Gallery in Bucharest, on 25 October – 3 December 2011
texte | texts Adrian Guţă, Gabriela Massaci traduceri | translations Gamma foto | photos Marius Caraman, Eugen Vasile grafică | layout Square Media
www.annartgallery.ro
tipar | press Master Print Super Offset litera | type face Brokman (Jonathan Hill, 2011) hârtie | paper DCM 150 g tiraj | print run 600 ISBN 978-973-0-11598-7 © 2011 AnnArt Gallery © 2011 Marius Caraman, Eugen Vasile
Nicio parte din acest catalog nu poate fi reprodusă sau transmisă în niciun mod, sub nicio formă, fără consimţământul scris al deţinătorilor de copyright. | All rights reserved to the copyright owners. No part of this catalogue may be reproduced or transmitted in any form or any means without prior written permission from the copyright owners.