Imaginile Bucurestiului by Asociatia MAIE

ghidul profesorului

INTRODUCERE Societatea actuală se află într-o continuă transformare. Diversitatea culturală începe să joace un rol tot mai important, atât din perspectiva formării unor competențe de comunicare interculturală cât și din perspectiva influențelor pe care cetățenii străini le au asupra dezvoltării diferitelor țări. Conviețuire diferitelor culturi favorizează dezvoltarea identităților specifice și comunicarea interculturală, fără ca acest lucru să presupună vreo pierdere pentru majoritate sau minorite, ci mai degrabă un câștig. Educația în spiritul diversității culturale reprezintă primul pas înspre o mai bună înțelegere și acceptare a celuilalt.

STRUCTURĂ Ghidul profesorului realizat în cadrul proiectului „Imaginile Bucureștiului” conține o serie de sugestii de învățare pe care cadrul didactic le poate facilita și care vor contribui la dezvoltarea cunoștiințelor elevilor despre peisajul multicultural. În același timp, exercițiile propuse le oferă elevilor șansa să reflecteze asupra percepțiilor și preconcepțiile legate de reprezentanții altor culturi și să deconstruiască anumite stereotipuri pe care le pot avea. Astfel, ghidul este construit în jurul ideii de imagine, fie că vorbim despre percepția elevilor despre minorități sau despre impactul vizual al prezenței diferitelor culturi în capitala României. În primele întâlniri, elevii aprofundează elemente ce țin de definirea cadrului – cultură, multiculturalism, cetățenie, etnie, percepție – apoi descoperă modul în care minoritățile naționale au influențat cultura și istoria românească, precum și impactul pe care noile minorități îl au asupra României. Prin metode nonformale, întâlnirile propuse contribuie la cunoașterea, înțelegerea și acceptarea celuilalt. Pe lângă cele șapte întâlniri, anexa 3 propune un ghid de realizare unor vizite fotografice în spații reprezentative pentru diferitele culturi, oferindu-le ocazia elevilor să interacționeze direct cu reprezentanții altor culturi și să surprindă propria imagine a diversității culturale prin intermediul fotografiei.

competențe  Cunoașterea unor noțiuni fundamentale despre cultură, specifice studiilor și antropologiei culturale (cultură, multiculturalism, identitate, percepție);  Cunoașterea unor concepte esențiale în ceea ce privește definirea statului minorităților într-un stat (etnie, naționalitate, cetățenie, migrație, imigrare/emigrare, refugiat)  Cunoașterea unor repere istorice referitoare la minoritățile naționale din România  Cunoașterea aprofundată a unor elemente culturale specifice minorităților din România (personalități marcante, tradiții culinare, religie, istorie)  Dezvoltarea abilităților de gândire critică în context multicultural  Dezvoltarea abilităților de cercetare și de redare a rezultatelor cercetării prin stăpânirea anumitor instrumente specifice (fișa de comunitate)  Dezvoltarea abilităților de comunicare și interacțiune în context multicultural  Dezvoltarea abilităților creative și integrarea acestora în demersurile educaționale  Atitudine tolerantă față de ceilalți și deschisă față de multiculturalism  Stimularea interesului pentru cunoașterea directă a altor culturi  Aprecierea contribuțiilor minorităților la cultura română 5

ÎNTÂLNIREA 1: PRIMII PAȘI ÎN...MULTICULTURALISM obiectivele întâlnirii

Introducere. Crearea cadrului. Înțelegerea conceptelor de cultură, multiculturalism, dialog intercultural. Conștientizarea aspectelor vizibile și invizibile ale culturii.

materiale necesare

Coli de flipchart, markere, definițiile culturii și multiculturalismului (flicphart sau .ppt)

10’ Bun venit la întâlnirile „Imaginile Bucureștiului” prelegere

Crearea cadrului

Pe parcursul următoarelor 7 întâlniri, profesorul și elevii vor privi orașul București din noi perspective și vor experimenta și explora noi imagini ale orașului, într-o manieră interactivă, creativă și centrată pe elevi.

brainstorming

Reguli de grup

Deoarece aceste întâlniri au ca bază învățarea împreună și dialogul, este importantă definirea unor reguli de grup, sau, mai potrivit pentru tema zilei ar fi ca flipchart-ul să primească titlul: ”recomandări pentru o bună conviețuire”. Recomandarea este ca acestea să fie identificate împreună cu clasa, notate pe flipchart și păstrate pe toată durata întâlnirilor. Profesorul poate începe prin a oferi câteva exemple:  ne exprimăm liber  ascultăm când un coleg vorbește, fără să îl întrerupem  nu există idei greșite, dacă avem contra-argumente, combatem ideea, nu persoana  dăm și primim feedback  lucrăm în echipă, păstrăm mobilele pe silent, ne implicăm – cu cât participăm mai mult, cu atât vom extrage mai mult din experiență etc

energizare

Bolul de salată*

Profesorul împarte clasa în 4-5 grupuri mai mici și fiecărui grup îi atribuie numele unor ingrediente de salată: roșii, ardei, salată verde, telemea, porumb etc Atunci când profesorul strigă denumirea unui ingredient, elevii care au primit acel nume schimbă locul între ei. Profesorul strigă diferite ingrediente de mai multe ori (și din ce în ce mai repede). Atunci când strigă „Bolul de salată!”, toți elevii schimbă locurile între ei.

Variațiune: dacă aveți posibilitatea să aranjați scaunele în cerc, se poate adăuga o regulă în plus, pentru a face activitatea și mai distractivă. Se scoate un scaun din cerc, astfel încât un elev să rămână în picioare. Elevul ce stă în picioare strigă unul, două sau mai multe ingrediente, sau chiar „Bolul de salată!”. Scopul său este să găsească un loc pe scaun și să nu fie cel ce rămâne în picioare. *este important să folosiți această sintagmă deoarece ea va reveni pe parcursul orei.

15’ Cultură, multiculturalism brainstorming. discuție facilitată Profesorul va iniția două runde de brainstorming legate de cei doi termeni: cultură și multiculturalism. În urma brainstorming-ului, profesorul, împreună cu clasa, sintetizează o definiție proprie a celor doi termeni (cea mai apropiată de înțelesul intenționat pentru ateliere). După ajungerea la o definiție conform percepțiilor clasei, profesorul le arată și definițiile pe care le propune pentru aceste ateliere și cu care vom lucra de acum încolo: 1. Definiția culturii din perspectiva antropologiei culturale 2. Definiția multiculturalismului din perspectiva antropologiei culturale Profesorul are deja definițiile scrise pe o coală sau pe o prezentare powerpoint pe care o poate proiecta. cultură1 = mod de viață, mai ales comportamente (obiceiuri) și credințe (convingeri, moduri de a gândi), ale unui grup de oameni într-o perioadă dată. multiculturalism = Coexistență armonioasă a mai multor culturi diferite într-o societate. Cea mai întâlnită metaforă care denotă multiculturalismului este “ bolul de salată”(salad bowl) (ingredientele își păstrează caracterul propriu dar contribuie la ansamblu) preferată mai vechii abordări ce vorbea despre multiculturalism ca despre o “oală de supă” (melting pot). 1. Dicționar Cambridge, http://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/culture

ETAPA 1: Prima discuție va fi despre cultură. Pe 1 coală de flipchart sau pe tablă profesorul scrie titlul Cultură. Apoi roagă elevii să spună cu ce asociază acest termen: cuvinte sau sintagme-cheie. Prin discuția facilitată, profesorul încearcă să le deschidă elevilor mai multe direcții de gândire, care să-i facă să ajungă la mai multe posibile definiții ale culturii. Exemple de întrebări: • Ce expresii sau sintagme cunoașteți care conțin cuvântul “cultură”? • Când vorbim despre „cultură generală” la ce ne referim? • Dar „cultură civică”? • Există și expresia „cultură de cartofi”, sau „cultura viței de viei”. La ce se referă? De „cultură bacteriană” ați auzit? • La ce credeți că se referă termenul „cultură” în expresia „om de cultură”? Ce oameni de cultură cunoașteți? Cum sunt ei? De ce credeți ca au această denumire? • Dar “cultura egipteană antică” la ce credeți că se referă? Sau „cultura dacilor”? Dar „cultura românească”? Sau „cultura americană”? Notă: când faceți sinteza discuției și a categoriilor de termeni-cheie extrași, opriți-vă asupra acestui înțeles al culturii când formulați definiția de grup. Apoi arătați definiția propusă de autorii acestui Ghid. 7

ETAPA 2: Același proces va fi reluat și pentru termenul Multiculturalism: brainstorming, definiție proprie, definiție propusă de autori. Discuția va dura mai puțin, dar este important să discutați despre metaforele cu care este asociat multiculturalismul și de ce. Apoi, faceți tranziția și către București: • Este Bucureștiul un oraș multicultural? Argumentați. • Dacă ar fi să găsiți o metaforă culinară și pentru București din perspectiva multiculturalismului, care ar fi aceea? Notă: Bucureștiul are o cultură majoritară puternică, de aceea puteți accepta și metafore ce vorbesc despre un fel principal cu garnitură, sau mirodenii multiculturale.

20’ Iceberg-ul culturii brainstorming. discuție facilitată Profesorul desenează (sau are deja pregătit), pe un flipchart sau pe tablă, un iceberg cu vârful afară din apă. Întreabă elevii ce știu despre iceberg (cât se vede, cât nu se vede). Apoi introduce metafora și scrie titlul: Iceberg-ul culturii. Apoi inițiază brainstorming solicitând de la clasă idei de elemente pe care să le scrie deasupra și dedesubtul apei: • Care sunt caracteristicile unei culturi? • Care sunt elementele pe care se bazează o cultură? • Ce se vede dintr-o cultură? • Ce nu se vede dintr-o cultură? Iceberg-ul rezultat poate fi similar cu cel din ilustrație. Apoi profesorul inițiază etapa de reflecție: • Ce credeți că e mai important pentru o cultură? Ce ține o cultură împreună? • Unde sunt cele mai mari diferențe dintre două culturi? Puteți da exemple? Unde sunt cele mai mari asemănări? • Cum este comunicarea dacă rămânem doar la suprafață? Care sunt riscurile? • Cum putem afla ce se află în profunzime? • Ce am putea învăța din aceastp discuție? Cum putem folosi aceste lucruri în viața de zi cu zi? Gândiți-vă că fiecare familie, fiecare cartier, fiecare școală are o cultură proprie. Nu vorbim despre culturi diferite doar atunci când sunt naționalități sau etnii diferite. Profesorul poate concluziona: Ca să ajungi sub apă, în profunzime, ai nevoie de dialog. În profunzime similitudinile sunt mai mari decât aparentele diferențe. dialog intercultural = comunicare și interacțiune între persoane de diferite culturi, conștiente de deosebiri dar și de asemănări, și dorind o înțelegere profundă și autentică a celuilalt.

5’ Încheierea orei. Fixare

Profesorul face o scurtă recapitulare a orei. Anunță lecția următoare. Poate să mai facă o dată jocul „Bolul de salată!” dacă timpul și energia grupului îi permit. 8

MÂNCARE LIMBĂ

MUZICĂ FESTIVALURI

ARTE VIZUALE

LITERATURĂ

STEAGURI

ARTELE SPECTACOLULUI JOCURI

TRADIȚII DE SĂRBĂTORI

ÎMBRĂCĂMINTE TRADIȚIONALĂ LIMBAJUL CORPULUI

NOȚIUNI DE FRUMUSEȚE

PERCEPȚII

NORME

ROLURILE DE GEN CREDINȚE RELIGIOASE

NATURA PRIETENIEI

ATITUDINI FAȚĂ DE STATUTUL SOCIAL

STILURILE DE ÎNVĂȚARE

AȘTEPTĂRI REGULI

IMPORTANȚA SPAȚIULUI VALORILE CONCEPTUL EGALITĂȚII

ATITUDINEA FAȚĂ DE VÂRSTĂ NOȚIUNI DESPRE SINE

PERCEPȚIA FAȚĂ DE CREȘTEREA COPIILOR NOȚIUNI DESPRE MODESTIE

NOȚIUNI DESPRE CURĂȚENIE STILURI DE LEADERSHIP PROCESUL DE GÂNDIRE IMPORTANȚA TIMPULUI

ABORDĂRI DESPRE REZOLVAREA PROBLEMELOR

PRESUPUNERI ETICHETĂ

ÎNTÂLNIREA 2: CU CINE CONVIEȚUIM? 2 obiectivele întâlnirii

Fixarea conceptelor de cetățenie, etnie, minoritate etnică. Cunoașterea minorităților etnice oficial recunoscute în România și a celor mai numeroase minorități. Evaluarea inițială a imaginilor elevilor despre minorități.

materiale necesare

Definițiile pe flipchart sau incluse într-o prezentare powerpoint, mingiuță (opțional), markere, foi de flipchart, plicuri, lipici/scotch de hârtie, notițe adezive post-it . Atenție! necesită pregătire

10’ Cetățenie mini-prelegere

Discuție de grup. Cetățean, cetățenie română, cetățenie europeană, drepturi, obligații.

Profesorul adresează clasei întrebarea: Ce înseamnă cetățean? cetățean = Persoană aparținând unui stat, care are drepturi și libertăți, dar și obligatii și responsabilități față de acel stat. Profesorul adresează clasei întrebarea: Cum ați defini cetățenia? cetățenie = Calitatea de a fi cetățean al unei țări. Ca urmare, cetățenia îți dă drepturi și responsabilități față de țara respectivă. Profesorul roagă elevii să dea exemple de drepturi și de responsabilități pe care le au ca cetățeni. Fie doar se discută, fie profesorul (sau un elev voluntar) poate nota pe un flipchart propunerile grupului. Coala va fi păstrată și pentru întâlnirile următoare, urmând să fie completată dacă apar noi idei. În calitate de cetățeni români, avem o serie de drepturi și libertăți, cum ar fi: dreptul la viaţă, dreptul la apărare, libertatea de exprimare, dreptul la învăţătură, dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la vot dupa 18 ani, dreptul la muncă şi protecţie socială etc. De asemenea, avem și o serie de obligații și responsabilități față de stat, cum ar fi: respectarea Constituţiei şi a legilor, contribuţia, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice, neîncălcarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi, etc. Cetățenia este înscrisă mai întâi în certificatul de naștere, apoi în buletin și în pașaport. Dacă un stat este membru al Uniunii Europene, calitatea de a fi cetățean al statului respectiv, îți dă drepturi și obligații nu doar în țara ta, ci și în toată Uniunea Europeană. 2. Întâlnirea este adaptată după Noile minorități ale municipiului București. Ghidul Profesorului, CONSTANTINESCU, Alina, MURARIU, Cătălina, Asociație MAIE, 2016

discuție de grup. metoda popcorn Obținerea cetățeniei române Profesorul adresează clasei întrebarea: Cum ați primit voi cetățenia română? Dacă unul dintre părinții noștri este cetățean român, atunci când ne naștem primim și noi cetățenie română. Unul dintre cele mai frecvente moduri de a dobândi cetățenia este “prin naștere”. Profesorul adresează clasei întrebarea: Care ar putea fi alt mod de a obține cetățenia română? Ce condiții credeți că trebuie să îndeplinească un străin pentru a primi noua cetățenie? Un alt mod de obținere a cetățeniei unei țări este “la cerere”: o persoană care are deja cetățenia altui stat, poate face cerere pentru a primi o nouă cetățenie. Exemple de condiții necesare obținerii cetățeniei române la cerere: yyEste căsătorit cu un cetățean român de cel puțin 5 ani yyNu este căsătorit cu un cetățean român, dar locuiește în România de cel puțin 8 ani yyAre deja 18 ani yyAre mijloace de a se întreține în România yyDovedește loialitate față de statul român, respectă legile țării, nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care ii face nedemn de a fi cetăţean român yyTrece un test pentru a demonstra că știe limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, cunoaşte prevederile Constituţiei României şi imnul naţional reguli și excepții privind cetățenia. Nu toți străinii care stau în România fac cerere pentru a dobândi cetățenia română. Unii stau temporar, vin cu serviciul sau la studii și nu își propun să se stabilească în România. Alții și-ar putea pierde cetățenia originară dacă aplică pentru cetățenia română. Există state care accepta ca cetățenii lor să aibă și alte cetățenii = cetățenie multiplă, cetățenie dublă. Însa există și state care îți retrag cetățenia dacă soliciți cetățenie și în altă țară.

10’ discuție de grup

Etnie și minoritate

Profesorul se adresează clasei: Am înțeles că toți cei din clasă avem cetățenie română. Dacă sunt și elevi care au (și) alte cetățenii, se vor enumera. Însă cetățenia și etnia sunt diferite. Ce etnie aveți? Ce caracteristici are etnia română? Profesorul scrie pe flipchart/tablă definiția etniei. etnie = Grup uman cu aceeași origine, limbă și tradiții culturale. Se mai numește și “comunitate etnică”. 11

Profesorul adresează clasei întrebarea: Ce credeți că înseamnă minoritate națională? Minoritate națională înseamnă un grup bine definit de persoane care: 1. au cetăţenia statului în care locuiesc, 2. sunt în inferioritate numerică în raport cu populaţia care constituie majoritatea, 3. întreţin legături vechi, trainice şi durabile cu acest stat, 4. prezintă caracteristici etnice, culturale sau lingvistice distincte, 5. sunt animate de voinţa de a păstra identitatea comună a membrilor săi, cu deosebire cultura, tradiţiile şi limba. Găsim termenul de minoritate etnică și sub denumirea de minoritate istorică (pentru că e vorba de comunități stabilite de foarte mult timp în România, secole chiar) sau minoritate națională. Toate înseamnă același lucru.

10’ Minority BINGO lucru individual. discuție de grup Profesorul explică faptul că există în jur de 20 minorități etnice recunoscute în România. Provocarea pentru elevi este să încerce să numească 10 dintre acestea. Atunci când primul a terminat de notat – strigă BINGO! Profesorul verifică corectitudinea răspunsurilor și le notează pe tablă. Apoi întreabă colegii dacă au notat și alte minorități. La final, dacă lista de 20 nu este completă, le adaugă și pe ultimele. Minoritățile etnice recunoscute în România sunt: Albanezi, Armeni, Bulgari, Cehi, Croaţi, Eleni (greci), Evrei, Germani, Italieni, Macedoneni, Maghiari, Polonezi, Romi, Ruşi-Lipoveni, Ruteni, Sârbi, Slovaci, Tătari, Turci, Ucraineni

5’

discuție de grup

Câți cetățeni de alte etnii?

Profesorul se adresează clasei: Ce procent credeți că reprezintă minoritățile din populația României? Cifrele oficiale (recensământul din 2011) indică faptul că România are o populație de peste 20 de milioane de locuitori. Dintre aceștia, 89% sunt etnici români, iar 11% sunt cetățeni români de alte etnii. Profesorul întreabă: Din cei 11%, care credeți că sunt cele mai numeroase două grupuri etnice? Cele două cele mai numeroase grupuri entice sunt: yyMaghiari - (6,5%) Maghiarii sunt cea mai numeroasă minoritate etnică din România, cu un număr de aproximativ 1 300 000 de cetățeni, localizați mai ales în județele Mureș, Harghita și Covasna. yyRomi - După datele oficiale, în România trăiesc 665 000 de romi. Însă numărul lor este mai mare, întrucât mulți nu s-au declarat romi la recensământ, de teama discriminării. Comisia Europeană estimează că în România locuiesc 1, 5 milioane de romi. Posibile subiecte de discuție ulterioară: yy Vă așteptați să fie mai multe sau mai puțin? De ce? yy Cât sunt de vizibile minoritățile? yy De unde aveți informații despre acestea? yy Ce gânduri, sentimente vă trezește conștientizarea faptului că în România există atâtea minorități? 12

20’ Imaginile minorităților lucru în echipe. carusel (world cafe) + cubulețul de zahăr

Evaluare inițială

Profesorul are deja pregătite 4 coli de flipchart pentru cele 4 minorități (la alegere, în funcție de contextul școlii sau de vizitele în teren pe care le puteți organiza) pe care se vor concentra elevii. Un exemplu:armeni, evrei, turci, romi. Colile vor fi lipite în diferite zone ale clasei, creând spații de lucru în jurul cărora elevii se vor aduna mai târziu. Fiecare coală are lipite pe ea 4 plicuri, cu câte o întrebare scrisă pe plic sau sub plic. Se poate desena și un fundal expresiv care să simbolizeze întrebările. Când dă instrucțiunile de lucru, profesorul explică la ce se referă fiecare întrebare. Poate nota explicațiile și pe tablă sau pe o coală de flipchart: 1) Cum sunt? Imagini generale, despre caracter, comportament etc 2) Care e povestea lor? Cum au ajuns în România, date și evenimente importante din istoria lor aici 3) Cum e cultura lor? Mâncare, port, obiceiuri, simboluri, religie, expresii, cuvinte etc 4) Personalități și contribuții majore. Nume de personalități importante din minoritatea respectivă și contribuții ale lor la cultura noastră.

ARMENII Cum sunt? Care e povestea lor? Cum e cultura lor? Personalități și contribuții majore

Instrucțiuni. Explicați elementele de mai sus și modul de lucru. Împărțiți clasa în 4 echipe. Puteți folosi jocul „Bolul de salată!” pentru a-i amesteca, dacă doriți varietate în grupurile de lucru. Fiecare echipă merge la câte un flipchart unde găsește notițe adezive post-it. Echipa trebuie să răspundă fiecărei întrebări, cu cât mai multe răspunsuri notate, unul câte unul, pe post-ituri. Un răspuns pe post-it = 1 fel de mâncare, 1 trăsătură cheie, 1 personalitate, 1 eveniment istoric etc Pe măsură ce apar răspunsuri, elevii pun post-it-urile scrise în plicul respectiv. Rotiri (16’). Fiecare echipă are 4 minute să răspundă. Apoi schimbă locul. Petrec 4 minute la al doilea flicphart și schimbă. Echipele se rotesc pe la fiecare flipchart și adaugă ce știu. În funcție de timp, profesorul poate face 2, 3 sau 4 rotiri. Încheiere. La final profesorul le explică faptul că au făcut o sondare inițială a imaginilor despre câteva minorități. Profesorul va păstra plicurile și vor avea ocazia ca, pe parcurs, să observe cum și dacă imaginile lor față de aceste minorități se schimbă. Important! Profesorul păstrează colile și plicurile pentru ultima întâlnire și evaluarea finală. *RECAPITULARE. Cartoful fierbinte Elevii stau în cerc și aruncă o mingiuță, „cartoful fierbinte”, de la unul la altul. Cel ce prinde trebuie să spună un lucru învățat azi, apoi să arunce repede cartoful. Profesorul îi stimulează să-și amintească noțiunile legate de cetățenie, etnie, minorități *Dacă nu este timp, poate fi introducere la ora următoare. 13

ÎNTÂLNIREA 3: MINORITĂȚILE NAȚIONALE ÎN TIMP obiectivele întâlnirii

Identificarea unor date importante din istoria minorităților. Aprofundarea unor evenimente din viața celor mai importante minorități naționale.

materiale necesare

mingiuță, 3-4 coli de flipchart, markere, scotch de hârtie, lipici, pastă de lipit, notițe adezive post-it format mare (dublu față de cel clasic), coli A4 de 8 (ideal 8, sau mai puține, minim 4) culori diferite, markere de culori diferite, foarfeci, fotocopii după ANEXA 1: Portrete ale minorităților naționale (1 copie cu fiecare minoritate) Atenție! necesită pregătire

50’

Linia timpului (timeline) pentru minoritățile naționale

introducere

Cartoful fierbinte

Profesorul începe ora cu o scurtă recapitulare a cadrului general (despre ce e vorba în ateliere), a conceptelor și momentelor cheie. Recomandăm o manieră relaxată, interactivă de a face această re-cadrare, de pildă, metoda “cartofului fierbinte” (descriere disponibilă la finalul întâlnirii anterioare). Apoi anunță tema zilei: Povestea minorităților în timp

lucru în echipe. cercetare. creație Linia timpului (timeline) pentru minoritățile naționale Profesorul pregătește 3-4 coli de flipchart, dispuse orizontal și lipite între ele astfel încât, împreună să formeze o coală lungă. Pe această coală, profesorul desenează o linie, linia timpului, pe care pune câteva date reper: antichitate, 1848, 1866, 1918, 1989, 2017 (prezent). În 1918, la ratificarea Unirii Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei s-a acordat cetățenia română tuturor locuitorilor din aceste zone, indiferent de etnie. Rezoluția de unire de la Alba Iulia (1 decembrie 1918) și apoi Constituția din 1923 prevedeau largi drepturi pentru minoritățile din România. Constituția adoptată în 1991 recunoștea și garanta persoanelor aparținând minorităților naționale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase. În același timp, Constituția asigura tuturor minorităților naționale dreptul de a fi reprezentate în Parlament, România fiind singura țară din Europa care asigură acest drept. Linia timpului poate fi lipită pe perete, sau întinsă într-un loc vizibil în fața clasei (sau chiar la mijloc, important este să fie ușor de văzut de toți elevii). Elevii lucrează în 4 echipe, în zone diferite ale clasei. Elevii primesc câte 2 Portrete de minorități și mai multe misiuni care vor duce la completarea Liniei timpului pentru minoritățile naționale din România. 14

misiunea 1 5’

10’

Cartoful fierbinte

Identificarea datelor cheie.

Prima misiune este ca, lecturând Portretele de minorități pe care le-au primit, elevii să extragă alte date importante din istoria minorităților. După ce identifică datele, notează toate datele astfel: pe 1 post-it anul și pe 1 post-it cu scris mare, evenimentul asociat anului respectiv (ideal post-it-uri de 2 culori, astfel încât să se creeze o convenție grafică utilă în înțelegerea liniei timpului dintr-o singură privire).

5’

Prezentarea datelor cheie.

Fiecare echipă își alege 1-2 reprezentanți care merg să lipească datele și evenimentele pe linia timpului (recomandăm să stabiliți o convenție grafică ex. anul deasupra și evenimentul dedesubt) și prezintă timp de 1 minut. După fiecare echipă, profesorul verifică cu clasa dacă sunt de acord cu amplasarea anului și dacă mai au completări.

misiunea 2

30’

Minoritățile în timp

Următoarea misiune este ca pentru fiecare dintre cele 2 minorități pe care le au alocate elevii să pregătească un set de 3-4 repere istorice importante, pe care să le poată adăuga pe axa timpului. Pentru fiecare eveniment e importantă denumirea și câteva informații-cheie. Pentru a ușura vizualizarea reperelor istorice legate de 1 minoritate elevii vor lucra astfel:  Vor scrie pe foi A4 de 1 singură culoare.  Vor crea 1 simbol pentru fiecare minoritate.  Vor adăuga simbolul și culoarea într-o legendă a Liniei timpului. Pot fi oricât de creativi în ilustrarea evenimentelor – pot desena, pot decupa – important este să fie vizibile când le vor lipi pe Linia timpului și ușor de recunoscut și înțeles. Timp de lucru: 15’ (include lipirea pe Linia timpului). Profesorul anunță 10’ și atrage atenția la jumătatea timpului să se ocupe de ambele minorități.

Fotografii ©echipa Imaginile Bucureștiului. Un exemplu de Linia timpului, pe care profesorii și elevii îl vor îmbunătăți și dezvolta,punând amprenta proprie. 15

10’

Prezentarea istoriei minorităților.

Fiecare echipă are 2 minute să prezinte cele 2 minorități pe care le-au studiat. Vor ilustra evenimentele principale.

10’

discuție de grup

Concluzie

Profesorul adresează clasei întrebări de reflecție: yy Ce ați aflat nou lucrând la propria misiune? Dar ascultând colegii? yy Este ceva ce v-a surprins sau v-a atras atenția? yy Priviți Linia timpului. Cum vi se pare? Sunt lucruri pe care le observați? yy Cum considerați că minoritățile au influențat istoria României? Sunt lucruri pe care le percepeți altfel acum, după ce ați aflat aceste informații?

ÎNTÂLNIREA 4: MINORITĂȚI ȘI DIVERSITATE RELIGIOASĂ1 obiectivele întâlnirii

Cunoașterea religiilor minorităților din București, elemente caracteristice, spații de rugăciune din București, combaterea stereotipurilor legate de religii și dezvoltarea toleranței.

materiale necesare

Fotocopii după ANEXA 2: Comunități religioase din București (1 copie cu fiecare comunitate religioasă), materiale utile pentru ventuale postere – coli de flipchart, foi colorate, markere, foarfeci, lipici etc

10’

recapitulare și introducerea temei zilei

discuție de grup. mini-prelegere Religia ca parte integrantă din cultură La începutul orei profesorul întreabă elevii dacă își mai amintesc definiția culturii și icebergul culturii. Care sunt elemente importante care intră în componența culturii unei minorități? Prin discuția de grup profesorul aduce clasa la tema zilei: religia. Apoi profesorul prezintă câteva informații, pentru a crea cadrul. În București trăiesc 264.542 de români de diferite etnii, reprezentând 14% din totalul populației. Pe lângă reprezentanții minorităților naționale, în București trăiesc 30.000 de străini, dintre care 10.000 vin din state din Uniunea Europeană și 20.000 din state din afara Uniunii Europene.  Cele mai numeroase etnii din București sunt romi, maghiari, turci, evrei, germani, ruși-lipoveni, greci, armeni.  Cele mai numeroase naționalități care au decis să se stabilească în București în ultimele trei decenii sunt: chinezii, turci, sirienii, libanezi, englezi, italieni, indieni, francezi, moldoveni. Profesorul anunță că astăzi vor afla mai multe despre religiile cele mai prezente în Bucureștiul de azi, pe lângă cea a populației majoritare: Ce religii credeți că au minoritățile naționale? yy yy yy yy yy yy yy yy

Romi – religia creștină (ortodocși) Maghiari – religia creștină (reformați, romano-catolici, unitarieni) Turci – religia musulmană Evrei – religia iudaică Germani – religia creștină Ruși – lipoveni – religia creștină (ortodocși) Greci – religia creștină (ortodocși) Armeni – religia creștină (biserica armenă)

1. Întâlnire adaptată după Noile minorități ale municipiului București. Ghidul Profesorului, CONSTANTINESCU, Alina, MURARIU, Cătălina, MAIE, 2016 17

Ce religii credeți că sunt dominante în țările de origine ale celor 8 naționalități? • • • • • • • • •

Turcia – 99,8 % religie musulmană Siria – 87% religie musulmană, 10% religie creștină Liban – 54% religie musulmană, 40% religie creștină India – hinduism 80%, religie musulmană 14% China – fără religie 87% (practică taoism, confucianism, care sunt filosofii, nu religii), 6% budism Franța – creștinism catolic 45% , 35% fără religie, 3% musulmani UK – creștinism 42%, fără religie 49%, musulmani 5 % Italia – 91,6% catolici Republica Moldova – 95% creștini ortodocși

Profesorul întreabă elevii cum ar comenta următorul citat: Oamenii nu au doar libertăţi şi drepturi, au şi obligaţia de a spune ce gândesc, pentru binele comun. Utilizarea libertăţii de exprimare este legitimă, dar fără a ofensa. (…) Nu poţi provoca, nu poţi insulta credinţa altora, nu o poţi lua în derâdere. (…) Există foarte mulţi oameni care vorbesc de rău alte religii, le iau în derâdere; aceşti oameni sunt provocatori. (Papa Francis)

40’

festivalul multiculturalismului/ ecumenismului

lucru în echipe. documentare și pregătire prezentări Profesorul anunță că pentru următoarea activitate scopul va fi să prezinte comunitatea spirituală de care aparțin (în joc) la „Festivalul multiculturalismului/ecumenismului”. Vor lucra în patru echipe și vor putea face o prezentare în orice formă doresc – poster, doar prezentare orală, proiecție etc – adresată unor vizitatori la acest festival. Echipele extrag câte un bilețel pe care sunt notate comunitățile: comunitatea musulmană din București, comunitatea hindusă, comunitatea budistă și comunitatea creștină. Fiecare echipă primește o fișă de comunitate cu informații utile pentru realizarea sarcinii. Pentru documentare, elevii pot folosi și internetul sau alte surse. Timpul de lucru este 15 de minute, după care fiecare echipă va avea 3 minute pentru a prezenta comunitatea în fața clasei.

prezentările discuție de grup. concluzii După finalizarea prezentărilor, profesorul inițiază o discuție de reflecție cu clasa. •

Cum a fost să pregătiți prezentările? Greu, ușor?

•

Ați aflat lucruri noi? A fost ceva ce v-a surprins? Ați făcut anumite conexiuni?

•

Cum vedeți Bucureștiul acum? Cum credeți că vă va influența percepțiile sau comportamentele de acum încolo?

ÎNTÂLNIREA 5: MINORITĂȚI ȘI CONTRIBUȚII MAJORE ÎN CULTURĂ obiectivele întâlnirii

Cercetare pe tema personalități marcante provenind din rândul minorităților. Conștientizarea contribuțiilor minorităților la cultura comună și beneficiile multiculturalismului. Dezvoltarea abilităților de exprimare artistică.

materiale necesare

Bilețele cu termeni-cheie pentru recapitularea inițială, fotocopii după ANEXA 1: Portrete ale minorităților naționale (1 copie cu fiecare minoritate), computer cu conexiune la internet (opțional), cărți despre minorități – albume, dicționare – (opțional), eventuale materiale care reprezintă minoritățile și ar putea fi folosite ca recuzită și instrumente muzicale (opțional), coli de flipchart, markere, scotch, foarfeci etc (opțional)

10’

recapitulare

recapitulare cu mimă Scopul activității este de a recapitula și fixa conceptele-cheie acumulate până acum, dar și de a crea atmosfera propice creației artistice, având rol de „antrenament”. Profesorul anunță activitatea, modul de lucru și faptul că vor fi cuvinte sau informații deja parcurse împreună. Pentru recapitulare, elevii primesc câte un bilețel cu un concept, pe care îl mimează, iar ceilalți ghicesc despre ce este vorba. Se aleg, pe rând, elevi care să mimeze – atâția elevi, câte concepte vor fi recapitulate. Profesorul se poate orienta și în funcție de timp (2-3 concepte per echipă). Concepte posibile: multiculturalism, iceberg-ul culturii, cetățenie, minoritate, permis de ședere, comunitatea musulmană, etc Varianta 1: Alegerea elevilor care mimează se poate face pe bază de voluntariat sau prin tragere la sorți. Varianta 2: O altă posibilitate este de a împărți clasa în două grupe, care-și desemnează reprezentanți pentru mimat. Ghicesc doar coechipierii. Se poate ține un punctaj, fiecare echipă primind câte un punct pentru fiecare concept ghicit corect. La final, se compară punctajele.

40’

o expediție pe tărâmul culturii

Etapa 1. Cercetare. 15’ În 4 echipe, elevii primesc câte două portrete de minorități și au misiunea de a alege o minoritate sau o personalitate pe care o vor prezenta grupului mare pentru a ilustra contribuțiile minorității respective la cultura românească. De această dată, nu ne referim doar la cultura în sens larg, ci și la „cultura înaltă”.

Cultura1 = Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. * Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva. * Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale temeinice. 1. https://dexonline.ro/definitie/cultura La finalul celor 15 minute disponibile, elevii vor avea o fișă de prezentare a persoanei sau minorității alese. Pentru cercetare, ei vor folosi fișele primite dar și internetul și alte eventuale surse de informare. Important este să cunoască atât rezultatele muncii personalității alese, cât și elemente biografice cât mai captivante, pe care să le poată împărtăși cu colegii. Etapa 2. Creație artistică. 10’ După ce profesorul se asigură că echipele au definit rezultatele cercetării, le lansează următoarea provocare: pentru a prezenta grupului, au la dispoziție 10 minute (ideal să anunțe 7 minute sau mai puține, inițial) pentru a crea o modalitate artistică de prezentare a personalității alese. Poate fi o scenetă, un cântec, o poezie, sau o combinație dintre toate. Elevii pot folosi recuzita și materialele aduse de profesor, dar și internetul pentru ...muzică sau alte idei. Etapa 3. Prezentarea creațiilor. 10’ Elevii prezintă pe rând creațiile. Pot avea și un prezentator care introduce cadrul poveștii, dacă doresc. Ceilalți aplaudă. Etapa 4. Reflecție, recapitulare. 5’ După încheierea reprezentațiilor, profesorul facilitează reflecția, întrebând elevii: yy Cum v-ați simțit ca artiști? dar ca cercetători? yy Ce ați aflat? yy A fost ceva ce v-a surprins? sau v-a atras atenția? yy Ce ați învățat în această experiență de cercetare? yy E ceva ce puteți folosi sau povesti mai departe?

ÎNTÂLNIREA 6: MINORITĂȚI ȘI MOD DE VIAȚĂ ÎN BUCUREȘTIUL DE AZI obiectivele întâlnirii

Cunoașterea conceptului de noi minorități1 și etapele și tipurile de statut legal prin care trece un străin cu cât petrece mai mult timp în România: viză, ședere scurtă, ședere lungă, rezidență, permis de ședere, drept de muncă. Cunoașterea date demografice despre străinii din România, cunoașterea a opt naționalități semnificative numeric. Analiza și compararea unor portrete de străini din cele 8 naționalități cele mai semificative numeric în București (turci, libanezi, englezi, italieni, chinezi, indieni, francezi, moldoveni), exersarea gândirii critice referitor la stereotipurile legate de străini și de profesiile acestora. 1. Termenul a fost utilizat în cadrul proiectului Noile minorități din

municipiul București pentru a defini străinii care s-au stabilit în București în ultimele trei decenii, incluzând atât noile grupuri etnice (chinezi, sirieni, libanezi, francezi etc), cât și cetățenii din Republica Moldova.

materiale necesare

Calculator, proiector, boxe (important!), coli de flipchart și markere (opțional), mingiuță, post-it-uri (opțional), fotocopii fișe de observație (minim 8, însemnând două per echip, însă ideal câte două de elev, pentru a putea nota individual în timpul proiecției)

10’

recapitulare și introducerea temei zilei

mini-prelegere. discuție de grup

Noile minorități din București

Pe lângă minoritățile istorice, după anul 1989 în București au reînceput să vină străini care au ales să rămână aici pentru o perioadă mai lungă - devenind rezidenți - sau chiar permanent - devenind cetățeni români. Datorită sosirii relativ recente, comunitățile care se formează acum în oraș sunt supranumite “noile minorități” din București. Profesorul prezintă aceste informații și anunță faptul că tema zilei este cea a noilor minorități și modul de viață al minorităților în Bucureștiul de azi. Apoi prezintă informațiile ce țin de statutul legal al persoanelor care intră în componența noilor minorități și nu sunt încă cetățeni.

Străinii ajung prima dată în București pentru o Ședere scurtă: turism, afaceri, vizita la un cunoscut român, tranzit spre altă destinație, participare la evenimente sportive, culturale, științifice etc Există și situații în care aceștia au o Ședere medie/lungă: transfer cu serviciul, deschiderea unei afaceri în România, locuire cu un partener român, efectuarea de studii în România etc Profesorul explică faptul că în continuare se vor referi la acei străini care stau pe o perioada mai lungă în România. Cetățenii din state non-UE au, în majoritatea cazurilor, nevoie de viză ca să intre pe teritoriul României. Cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea vizei, străinii care doresc să stea mai mult în România trebuie să obțina de la Inspectoratul general pentru Imigrări un permis de ședere. Acesta nu se obține foarte ușor, străinul trebuind să demonstreze că exercită o activitate profesională, de studii etc, că are mijloace financiare de a se întreține, să facă dovada că locuiește legal undeva, că are asigurare medicală etc. Pentru un cetățean străin dintr-un stat non-UE este dificil să obțină drept de muncă în România: trebuie să se demonstreze că locul de muncă pe care îl dorește nu a fost vrut de niciun cetățean român și nici de vreun alt cetățean al unui stat UE. Cetățenii din state UE pot intra și rămâne pe teritoriul României, având nevoie doar de un document de identitate (buletin) pe care să îl arate la frontieră. Pot sta trei luni în România fără a fi nevoiți să se înregistreze nicăieri. Dacă vor sa stea mai mult de trei luni, trebuie să meargă la Inspectoratul Român pentru Imigrări să își înregistreze rezidența, primind un certificat de înregistrare, valabil pentru o perioadă de până la 5 ani. Dacă un străin din UE a avut o ședere continua în România de cel puțin 5 ani, poate solicita acordarea rezidenței permanente. Valabilitatea cărții de rezidență permanentă este de 10 ani. Întrebări pentru discuție cu clasa: Ce informații noi ați aflat? Care sunt reacțiile voastre referitor la aceste reguli de intrare în România? Cum apreciați diferențele dintre cetățenii UE și cei non UE? De ce credeți că există diferențe? Câți străini credeți că sunt în România? Dar în București? Din ce țări credeți că provin – UE sau non UE - și câți? Cu ce puteți compara cifrele aflate? (ex. 100 000 persoane este populația unui oraș mare precum Baia Mare sau Botoșani, 30 000 persoane este populația unui oraș mic). În România sunt peste 100.000 de străini cu drept de şedere:  40% din ei vin din țări din UE  60% din ei vin din țări care nu sunt membre UE În București trăiesc aproximativ 30.000 de cetățeni străini:  10.000 provin din state UE  20.000 provin din state non-UE 22

50’ film: sunetele bucureștiului (noile minorități din bucurești) vizionare film. lucru in echipe. discuție facilitată INTRODUCEREA FILMULUI. 3’ Profesorul introduce filmul și modul de lucru: În continuare, îi vom cunoaște mai bine pe străinii care locuiesc chiar în orașul nostru, prin intermediul unui film documentar realizat în cadrul proiectului Noile minorități din București. Filmul se numește “Sunetele Bucureștiului” și are o frumoasă descriere: Sunetele Bucureștiului. Opt oameni, opt povești, opt acorduri diferite pe un portativ imaginar care poartă numele de București. Asta e rețeta filmului documentar care a fost realizat în cadrul proiectului “Noile minorități din municipiul București” și care redă bogăția culturală a orașului în care locuiesc aproximativ 30.000 de oameni aparținând noilor minorități. Profesorul poate iniția o discuție despre metaforele din titlu și din descriere. • De ce credeți că a ales Sunetele Bucureștiului și nu Mirosurile sau ...Culorile Bucureștiului? • Ce vă inspiră portativul? Cum se leagă de discuțiile despre Bolul de salată și multiculturalism? EXPLICAREA MODULUI DE LUCRU. 2’ Profesorul dă instrucțiunile: Vom urmări 12 minute de film în care apar 8 personaje. Veți lucra în 4 echipe. Fiecare echipă primește două fișe de observație, pe care trebuie să le completeze pe parcursul filmului, fiind atentă la personajele care apar în film. Pe baze observațiilor din fișe vom putea discuta mai mult despre străinii din București. Echipa 1 – se va concentra pe personajele 1 și 8 din film, Echipa 2 – personajele 2 și 7 din film, Echipa 3 – personajele 3 și 6 din film Echipa 4 – personajele 4 și 5 din film. Profesorul împarte elevilor fișele de observație înainte de a proiecta filmul. PROIECTAREA FILMULUI. 12’ Filmul este proiectat de la început până la minutul 12, cand reapare primul personaj. COMPLETAREA FIȘELOR. 3’ Echipele se consultă pentru a ajunge la un rezultat comun pentru cele 2 personaje urmărite și desemnează câte 1 reprezentant să prezinte rezultatele întregii clase. PREZENTĂRILE. 10’ În timpul rămas, profesorul culege primele reacții legate de film: Cum vi s-a părut? Ce ați aflat nou? Ce v-a surprins? Cu ce gând sau sentiment plecați acasă? E ceva ce vă va folosi în viitor? 23

DISCUȚII DE GRUP. 10’ Profesorul culege primele reacții legate de film: Cum vi s-a părut? Ce ați aflat nou? Ce v-a surprins? Personajele din film oferă multe subiecte de discuție. 1. Dintre meseriile personajelor, care v-au surprins cel mai tare și care vi s-au părut previzibile? R: Un englez care predă engleza, o franțuzoaică traducătoare sau o profesoară din India care predă dans indian - sunt ocupații mai previzibile. Însă un tenor chinez la Opera Comică pentru Copii din România sau un proprietar de pub din Republica Moldova te surprind mai tare. Există stereotipuri, cum ar fi faptul că străinii din anumite țări au doar un anumit tip de ocupații. Aceste stereotipuri nu reflectă realitatea, ci doar o tendință sau o percepție a populației majoritare (mai ales atunci când nu cunosc direct străinii respectivi). Există turci care au restaurante cu mâncare turcească, însă și turci profesori de chimie. Există chinezi care au activități comerciale la Dragonul Roșu, dar și chinezi care au alte ocupații, unele foarte surprinzătoare, ca personajul din film. 2. Cum comentați remarca lui Vlad, din Republica Moldova: ”am venit în cel mai mare oraș în care puteam să îmi păstrez identitatea”? 3. Cum comentați, din perspectiva cunoștințelor despre multiculturalism, observația Fionei, profesoara de engleză: ”am creat în această grădiniță o familie internațională, luând ce e mai bun din educația din România și ce e mai bun din cea din Marea Britanie”? 4. Ce opinii aveți despre modul de viață al străinilor în Bucureștiul de azi? Alte subiecte de discuție pot fi:  perioadele în care au venit în România  motivațiile (diverse)  modul de integrare în societatea românească  impresia generală pe care o lasă privitorului etc ÎNCHEIERE. Cu ce gând sau sentiment plecați acasă? E ceva ce vă va folosi în viitor?

Fișă de observație Numele personajului: ............................................................................................................................... Țara de proveniență: ............................................................................................................................... Gen: ............................................................................................................................... Vârsta aproximativă: ............................................................................................................................... De câți ani se află în România: ............................................................................................................................... Motivul pentru care a venit în România: ............................................................................................................................... ............................................................................................................................... ............................................................................................................................... Meseria: ............................................................................................................................... Locul unde muncește: ............................................................................................................................... Cât de bine știe limba română: ............................................................................................................................... Impresia voastră generală despre personaj: ex. cât de diferit vi s-a părut față de români; vi s-a părut prietenos sau nu; alte observații și impresii ............................................................................................................................... ............................................................................................................................... ............................................................................................................................... Ce a adus în plus acest personaj orașului București? ............................................................................................................................... ............................................................................................................................... ............................................................................................................................... ............................................................................................................................... ............................................................................................................................... 25

ÎNTÂLNIREA 7: IMAGINILE BUCUREȘTIULUI. AȘA CUM LE VEDEM NOI, ACUM obiectivele întâlnirii

Reflecție în urma vizitei pe teren și a contactului direct cu minoritățile. Aprecierea contribuțiilor minorităților la cultura1 (în sens larg) română. Încurajarea unei atitudinii tolerante față de ceilalți și deschise față de multiculturalism. Reflecție și autoanaliză, evaluarea modificărilor de percepție în urma atelierelor. 1. Cultură, în sens larg, înseamnă totalitatea credințelor, obiceiurilor și

tradițiilor care caracterizează un grup. Nu se referă doar la “cultura înaltă” asociată, de obicei, cu creațiile artistice.

materiale necesare

Markere, foi de flipchart, plicuri, lipici/scotch de hârtie, notițe adezive post-it . Atenție! necesită pregătire

20’

Reflecție în urma vizitei pe teren

discuție facilitată. metoda „sfatul bătrânilor”. reflecție cu tehnica F I L M Este esențial ca elevii să aibă timp să împărtășească experiențele trăite în vizita de pe teren și să reflecteze asupra acestora. Propunem o discuție de grup, în care elevii să stea în echipele care au mers în diferite destinații pe teren. Așezarea este la latitudinea profesorului. Autorii acestui Ghid recomandă aranjarea scaunelor în cerc sau, chiar mai bine, dacă aveți posibilitatea să stați pe jos, turcește, în cerc. Acest aranjament va spori initimitatea și va stimula împărtășirea. Pentru a conduce discuțiile puteți opta pentru un format deschis (discuții libere, răspunsuri de la fiecare echipă pe rând). Pentru ultima (sau chiar ultimele 2) întrebare, recomandăm metoda „sfatul bătrânilor”. Această metodă amintește de sfatul înțelepților unui trib care se adunau în jurul focului și vorbeau pe rând. Vocea și părerea fiecăruia era importantă. Pentru a marca ordinea vorbirii, poate să spună ceva doar bătrânul care are în mână „obiectul vorbitor” (sau „totemul”). Acest obiect poate fi orice – un marker, o 26

statuietă, o ramură. Metoda ajută fiecare elev să vorbească (desigur dacă simte că dorește) și dă o anume adâncime spuselor fiecăruia. Discuția va trece prin etapele reflecției (debriefing-ului): • experiență - ce ați făcut? cum a fost? cum v-ați simțit? • reflecție – ce ați observat? ce v-a surprins? ce ați înțeles? ce ați învățat? • generalizare – la ce vă duc cu gândul aceste observații? Care ar fi lecțiile generale? • transfer – cum puteți aplica aceste lecții? Ce vă propuneți să faceți chiar de azi? Pentru a angaja și mai puternic elevii, puteți să le propuneți să refaceți împreună filmul vizitelor pe teren, folosind tehnica FILM. Și puteți scrie pe tablă semnificația acestui acronim: yy F – fapte yy I – impresii yy L – lecții învățate yy M – măsuri concrete

Fiecare echipă poate răspunde pe rând fiecărei întrebări. După o tură completă, se trece la întrebarea 2. Pentru măsurile

30’

concrete recomandăm ca fiecare să își definească un angajament personal pe care îl asumă.

Imaginile minorităților...acum

lucru în echipe. carusel (world cafe) + cubulețtul de zahăr. EVALUARE FINALĂ Același aranjament ca la întâlnirea 2, refăcut de la 0: 4 noi coli de flipchart cu minorități, 4 noi plicuri, post-it-uri. Clasa e împărțită în 4 echipe – pot fi aceleași ca la întâlnirea 2, sau altele. ETAPA 1. RĂSPUNSURILE. 6’ Fiecare echipă are 3 minute să răspundă. Apoi schimbă locul. Echipele se rotesc pe la fiecare flipchart și adaugă ce știu. Se fac doar două rotiri. ETAPA 2. SINTEZA. 5’ Se mai face o rotire și elevii ajung la o nouă stație de lucru. Aici, dezlipesc plicurile de pe flipchart, eliberându-l și lăsând doar titlurile pe coală. Apoi, scot, pe rând post-it-urile din fiecare plic și le aranjează într-o logică aleasă de grup, sub fiecare titlu. ETAPA 3. SINTEZA RĂSPUNSURILOR INIȚIALE. 5’ Profesorul scoate la suprafață collie de flipchart și plicurile de la întâlnirea 2, conținând răspunsurile de la evaluarea inițială. Elevii lipesc coala de flipchart veche lângă cea nouă, și reiau operațiunea de sinteză și organizare a post-it-urilor. ETAPA 4. COMPARAȚIA. PREZENTĂRI. 9’ Pregătire. Echipele au 1 minut să decidă asupra elementelor majore care s-au modificat și să desemneze purtătorii de cuvânt (pot vorbi chiar 4 persoane, câte una pentru fiecare întrebare). PREZENTARE. Echipele au 1 minut să prezinte elementele noi care descriu minoritățile și elementele inițiale, plus eventuale observații legate de schimbările apărute în timp (fără să interpreteze motivele). ETAPA 5. DISCUȚIE DE GRUP. REFLECȚIA. 5’ Profesorul facilitează o discuție de grup: • Cum a fost să răspundeți întrebărilor azi? Cum v-ați simțit? • Cum a fost să vedeți răspunsurile de la întâlnirea 2? • S-a schimbat ceva? De ce credeți? Ce ați făcut? Ce s-a schimbat în acțiunile voastre? • Dar în gândurile și atitudinile voastre s-a schimbat ceva? • Este ceva ce puteți învăța de aici? • În ce situații de viață credeți că ați putea aplica aceste lucuri învățate? • Aveți un gând de final? Profesorul le mulțumește elevilor pentru implicare și le dorește cât ai multă deschidere în relația cu toți oamenii – fie aceștia străini sau apropiați. Și să se bucure de descoperirea cât mai multor noi imagini din mozaicul numit București! 27

ARMENII I. REPERE ISTORICE: Izvoarele istorice amintesc despre primii armeni negustori așezați la Cetatea Albă, dar și la Chilia, iar mai târziu în Suceava. Armenii din Moldova s-au stabilit aici în urma unor migraţii succesive (1046, 1064, 1319, 1342, 1418), refugiindu-se din calea cuceritorilor bizantini, perşi sau otomani. Erau, în genere, armeni bogați, care s-au așezat pe teritoriul viitorului stat Moldova sub protecția polonezilor și maghiarilor creștini chiar înainte de întemeierea voievodatului moldav. Armenii erau concentrați iniţial în localități precum Suceava sau Siret, de unde au migrat spre Iași, Botoșani, Dorohoi, Vaslui, Galați sau Roman, pentru a coborî mai târziu spre Focșani, aproape de hotarul dintre Moldova și Muntenia. Domnitorul Alexandru cel Bun (1400 – 1432) își leagă numele de prezența acestora printr-un act administrativ care prevedea oferirea de privilegii negustorilor armeni cu scopul de a anima viața economică a Moldovei. Dezvoltarea comerțului nu a fost singurul lucru important care a venit o dată cu armenii: voievodatul Moldovei, în sine, s-a coagulat prin intermediul schimburilor comerciale, iar cei care au făcut locul să prospere prin această îndeletnicire au devenit părtaşi la crearea formaţiunii statale moldovene. Despre acest episod Nicolae Iorga afirma: „Principatul Moldovei s-a născut după așezarea în orașele sale a unor elemente armenești care au venit din Crimeea traversând Marea Neagră și, de acolo, luând drumul mare tătărăsc, unde schimbau mărfurile Răsăritului cu Apusul, au ajuns în Galiția, iar de aici au scoborât ca adevărați descălecători în înțelesul deplin al cuvântului, în țara în care, în parte și din cauza drumului de comerț care s-a creat, a devenit principatul moldovenesc”. II. SITUAȚIA DEMOGRAFICĂ: Prezentă pe teritoriul Țărilor Române de mai bine de un mileniu, comunitatea armenilor din România numără astăzi aproximativ 1.361 de persoane, potrivit Recensământului din 2011. III. ELEMENTE IDENTITARE: Armenii sunt unul din cele mai vechi popoare, care și-au consolidat valori etnice unice prin limbă și alfabet. Armenii consideră ca au fost printre primele popoare creștinizate din istorie (301) și că au întemeiat primul stat creștin. Biserica armenească are un rit propriu, diferit de cel ortodox. În 1915, în timpul primului război mondial, Guvernul Otoman a hotărât deportarea și masacrarea armenilor și distrugerea tuturor dovezilor privind existența acestui popor. Motivele genocidului au fost politice și au fost precedate de zeci de ani de persecuții a poporului armean în Imperiul Otoman. În timpul războiului, unii din armeni au reușit să fugă, ajungând și în România, unde au primit statutul de refugiați. În 1919, la Bucureşti se înfiinţează Uniunea Armenilor din România care avea drept scop integrarea a armenilor care s-au refugiat în România după Genocidul Armean. Uniunea a fost reînfiinţată în 1990. În 1928 este recunoscut oficial de statul român cultul armean și după doar câțiva ani se înființează prima eparhie armenească sub autoritatea dogmatică și canonică a bisericii din Armenia. SĂRBĂTORI ȘI CEREMONIALURI, DINTRE CELE CREȘTINEȘTI: yy 28

Ritualul și ceremonialul botezului se deosebesc foarte puțin de cel practicat de

ortodocșii din România: în timpul fiecărei cufundări se recită numele Sfintei Treimi. Dupa botez, nou-născutul este uns cu Sf. Mare Mir (Chrysam). Este imediat împărtășit de către preot, prin cufundarea unui deget în potir, cu care apoi se ating buzele copilului, iar această împărtășanie se numește în armenește “cu buzele” (Scherthnahagharthuthiun). Nici mama și nici tatăl copilului, nu participă la săvârșirea botezului. yy

Sf. Împărtășanie se dădea laicilor sub două forme, pâine nedospită (azima) și vinul alb sau roșu neamestecat cu apă, dar numai dupa spovedanie, excepție făcând copii sub 7 ani.

Armenii nu cred în purgatoriu și nu recunosc indulgențele, dar slujesc parastase și citesc rugăciuni pentru iertarea păcatelor lor.

La armenii din Moldova, Bucovina şi Ardeal, obiceiurile de Paşti s-au păstrat cu mare strictețe. Mâncărurile obişnuite pentru această sărbătoare erau „aganciabur” (supa de urechiușe), iar din meniul pentru masa de seară nu puteau să lipsească oul roşu, mielul fript, “harissa” şi cată (un fel de cozonac). Ca și cu prilejul sărbătoririi Crăciunului, armenii cântau colinde la Paște și strângeau daruri. Cine mergea să-i felicite pe ceilalți de Paște, primea în dar un ou roșu. Exista credința potrivit căreia dacă se păstrează oul de Paște un an, gălbenușul său se va transforma în chihlimbar.

Mielul pascal este una din cele mai importante bucate ale mesei de Paşti, preparatele din miel și în special friptura a devenit atât de importantă, încât uneori mielul era sacrificat la biserică şi acolo se și mânâncă.

CUTUME PRECREȘTINE: yy

O credință străveche spune că pe 5 ianuarie, înainte de Crăciun (armenii sărbătoresc Crăciunul pe 6 ianuarie), toate râurile se opresc o clipă din curgerea lor și în acel moment, dacă reușești să pui un obiect pe apă, acesta se transformă în aur.

Când un armean pleacă într-o călătorie, se obișnuiește ca acei din familie care rămân acasă, să verse în urma lui apă și să rostească formula: „Ca apa să te duci, ca apa să vii".

Obiceiul jertfirii, Madach: cu ocazia anumitor sărbători de peste an, armenii obișnuiau să taie vite cornute și să împartă carnea săracilor, se pare, în semn de jertfă adusă zeiței Anahid (Venus).

Sărbătoarea lui Vijdac. În seara dinaintea dinaintea zilei lui, fetele umplu un vas cu apă din șapte izvoare și aruncă înăuntru, pe rând, câte un obiect care le aparține, ținând ochii închiși și rostind în gând câte o dorință legată de un bărbat apropiat (tată, frate, iubit). Apoi acoperă vasul cu flori culese de pe șapte câmpii și, după ce se lasă noaptea, îl ascund în grădină, astfel încât să-l vadă stelele. Băieții dau târcoale ulciorului păzit de fete, cu intenția de a-l fura. Dacă reușesc, fetele vor plăti în ulei de măsline și ouă recuperarea vasului. Duminică, ulciorul este scos la vedere, în centrul satului. Fetele pun în el fâșii de țesături colorate, închipuind pe Vidjac și dansează în jurul lui. Fetele sărută, pe rând, ulciorul. Una dintre ele scoate conținutul ulciorului și cu fiecare obiect scos, rostește o strigătură comică privitoare la posesoarea obiectului respectiv. 29

În februarie, de ziua Întîmpinării Domnului, armenii practică Terntaz-ul, ocazie cu care se aprind focuri mari, peste care participanții la acest ritual trebuie să sară. Obiceiul își are probabil originea în cultul focului practicat de vechii armeni și în zoroastrism, fiind legat și de erupțiile vulcanice specifice Armeniei.

Obiceiul pe care-l aveau armenii cu prilejul încheierii unei negustorii, adică de a strânge aproape cu sila mâna vânzătorului sau cumpărătorului, și a-i bate în palmă pentru a-și câștiga prin aceasta bunăvoința clientului. Acest obicei s-a păstrat și s-a răspândit și la alții, de exemplu la românii din Bucovina.

PREPARATE CULINARE SPECIFICE: yy

Ghiudemul un fel de salam-cârnat făcut din amestec de carne de oaie, vacă şi de porc, cu piper, usturoi, chimion, în burdufuri care se țin mai întâi la zvântat, la umbră, apoi la fum rece, și din când în când se presează cu sucitorul

aganciabur, sau supa de urechiușe, o supă cu un fel de găluște făcute din carne de vită. Se mănâncă de Sfânta Maria, la Hagigadar

pilaf cu carne de vită

harisa - un fel de ciulama din grâu și carne de pasăre

halva - preparat afânat din griș pentru parastase

mantă - mâncare din aluat cu carne și ceapă

geagic - salată de castraveți cu iaurt diluat și cu mujdei de usturoi

bereg – plăcintă în care se pune o monedă, cel care o găsește fiind considerat norocos

cata, un fel de pâinișoare, sunt servite ca delicatesă de Paște

anușabur (supă dulce) – un fel de colivă din grâu fiert cu zahăr, scorțișoară, fructe uscate, se prepară de Anul Nou

lavash - pâine subţire, nedospită şi coaptă în cuptoare rotunde de pământ

supa khash, din picioare de vacă şi verdeţuri diverse, la care se adaugă usturoi verde şi pâine proaspătă preparată numai de bărbați și consumată doar în dimineața primei zile de primăvară

IV. CONTRIBUŢIA MINORITĂŢII ARMENE LA PATRIMONIUL CULTURAL COMUN: Armenii au adus cu ei, pe teritoriul României, obiceiuri, credințe, meșteșuguri și varietăți gastronomice care au îmbogățit patrimoniul cultural național prin colajul dintre credințele pre-creștine și cele creștine, dintre valorile și aromele Orientului cu cele ale Occidentului. Ei au format în România colonii şi comunităţi puternice care au durat în timp, iar acolo unde nu au durat până în zilele noastre şi-au lăsat urmele în toponimia locurilor, prin oronime, hidronime sau oiconime întâlnite în multe zone din România rurală: Armeni, Armeniş, Ormeniş, Orminiş sau Urmeniş (din apelativul maghiar pentru „armean”, „őrmeny” sau „ermen”), Armanca, dar şi Dealul, Valea, Fântâna, Râul sau 30

Pârâul, Iazul, Lunca etc. Armeanului (sau cu alte determinante provenind din acest apelativ). Ele amintesc despre numele unui proprietar, al unei comunităţi săteşti sau al unui întemeietor de aşezare de origine armeană. Dintre orașele în care moștenirea armenească veche s-a păstrat vie trebuie menționate Suceava și Gherla. În Botoşani, se află cea mai veche biserică armeană din România Adormirea Maicii Domnului, construită în 1350. V. PERSONALITĂŢI REPREZENTATIVE ALE ARMENILOR DIN ROMÂNIA Krikor H. Zambaccian (1889-1962) a fost un important colecţionar şi critic de artă, întrunind în timpul vieţii sale una din cele mai bogate şi valoare colecţii de artă din România. Colecţia a fost donată statului român, punând bazele Muzeului Zambaccian. Medic, geriatru, cercetător în domeniul fiziologiei, Ana Aslan (1897-1988) a descoperit Gerovital şi Aslavital, cele două poţiuni miraculoase anti-îmbătrânire, solicitate în întreaga lume și unanim apreciate pentru valoarea lor terapeutică. Arşaviv Acterian (1907-1997), filozof şi jurnalist român a făcut parte din cunoscuta familie de intelectuali armeni, împreună cu fratele său Haig şi sora sa Jeni. Cei trei fraţi s-au remarcat în perioda interbelică fiind contemporani şi prieteni cu Eugen Ionescu, Petre Ţuţea, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihai Sebastian s.a. Varujan Vosganian (1958), scriitor şi om politic roman, este autorul Cărţii Şoaptelor, una din cărţile de referinţă ale secolului XX-lea. Cartea povesteşte istoria acestui secol prin intermediul trăitorilor săi, refugiaţi armeni din Focşani. Cu o carieră de peste 45 de ani, Harry Tavitian (1952) este considerat unul din cei mai importanţi jazzmani români contemporani. Alte personalităţi de etnie armeană reprezentative pentru istoria şi cultura României sunt Manuc-Bei, poate cel mai bogat om din Balcani în timpul vieții și proprietarul celebrului han din București, savantul Hagop Djololian Siruni, profesorul Spiru Haret, compozitorul Mihail Jora, criticul şi istoricul literar Garabaret Ibrăileanu, graficianul Hacik Amadin, baritonul David Ohanesian, scriitorul Ștefan Agopian, publicistul și scriitorul Bedros Horasangian, cântăreața Corina Chiriac.

COMUNITATEA BUDISTĂ DIN BUCUREȘTI În București exista un Templu ZEN în Dristor și un Templu budist în Colentina. Templul din Colentina promovează în România mișcarea Marea Cale Maitreya, o formă simplificată și modernă a budismului zen. Ea funcționează global ca o mișcare ecologică. Promovează vegetarianismul, militează pentru sănătatea planetei, îmbunătățirea oamenilor fizic și spiritual, prin dans, mișcare. Adepții mișcării cred că întreaga planetă e o singură familie, așa că nu fac diferența între naționalități. Templul este frecventat în cea mai mare parte de cetățenii chinezi din București care vin să se roage pentru prosperitatea familiei, pace și sănătate. Templul are o preoteasă budistă, pe Hsu Chinhuan, despre care puteți citi în acest interviu: http://www.newminorities.com/femeiacare-ii-aduna-pe-chinezi-la-templul-budist-din-colentina/

COMUNITATEA CREȘTINĂ DIN BUCUREȘTI În București există și o diversă comunitate creștină, ce include: creștini libanezi maroniți, catolici în general din Europa occidentală, anglicani etc. Comunitatea maronită de creștini libanezi a construit un punct de întâlnire: Biserica Charbel din Dimieni, la 20 km de București. Acolo se reunesc în fiecare duminică pentru slujbă. După aceea rămân la discuții amicale la o cafea, narghilea, prăjituri. Înainte de postul Paștelui sau Crăciunului organizează mese mari pentru întreaga comunitate, obicei care există și în Liban. Biserica Charbel este loc de întâlnire pentru toti creștinii orientali, vin acolo irakieni, sirieni, chiar și români catolici. Există peste 15 biserici catolice în București. Comunitatea de italieni merge mai mult la Biserica Italiană, aflată între Piața Romană și Universitate, care a fost construită între anii 1915-1916, după planurile unor arhitecți italieni. Biserica Anglicană de lângă parcul Gradina Icoanei este singurul lăcaș de cult anglican din București, destinat comunității britanice.

COMUNITATEA HINDUSĂ DIN BUCUREȘTI Hinduismul este reprezentat de credința în Brahman, ființă absolută, creatoare a Universului. Brahmanul este Sinele suprem. Conform Vedelor, Brahman există dintotdeauna și va exista în veci. El este sursa divină a întregii Vieți. Vedele sunt o culegere de texte originare din Vechea Indie. Sunt cele mai vechi scripturi ale hinduismului. Toți zeii religiei hinduse nu sunt decât fațete și încarnări ale lui Brahman. Animale sacre la hinduși yy Vaca este considerată un animal sfânt în India și uciderea ei este interzisă. Este unul dintre cele mai venerate animale și e tratată ca o zeitate în formă de animal. yy Maimuța se crede că e forma animală a zeului care întruchipează puterea și forța. Există temple care găzduiesc mii de maimuțe. yy Zeul Ganesh, zeul succesului și educației, are cap de elefant și trup omenesc. Elefantul e un element foarte important în cultura indiană, prezent în multe procesiuni religioase. yy Tigrul bengalez, unul dintre simbolurile naționale ale Indiei, este de asemenea venerat ca animal sacru. În București nu există un loc de rugăciune pentru practicanții hinduismului. Hindușii din România își practică religia în altarele pe care le organizează și le întocmesc în casele lor, pornind de la fotografiile părinților.

COMUNITATEA CREȘTINĂ DIN BUCUREȘTI Religia musulmană are 5 aspecte de bază, care se numesc „cei cinci stâlpi ai Islamului”: • Mărturisirea de credință constă în a afirma: „Nu există altă divinitate decât Dumnezeu, Mohamed este Profetul lui Dumnezeu”. • Rugăciunea de cinci ori pe zi: rugăciunea de dimineață, rugăciunea de amiază, rugăciunea de după amiază, rugăciunea de seară și rugăciunea de noapte. Înainte de rugăciune fiecare musulman se spală pe mâini, față, picioare, într-un ritual de purificare. Spațiul în care se face rugăciunea este delimitat cu ajutorul covorului de rugăciune, iar rugăciunea se face cu fața către Mecca. Mecca este considerată de musulmani locul de naștere al profetului Mohamed. • Orice musulman care are posibilitate financiară și o bună stare de sănătate este obligat să efectueze măcar o dată în viață un pelerinaj la Mecca. • Să țină postul Ramadan-ului. Ramadan-ul, a noua lună din calendarul islamic, celebrează perioada în care profetul Mohamed a primit de la Dumnezeu Coranul. Timp de aproximativ 30 de zile, musulmanii adulți postesc până după apusul soarelui (fără mâncare și fără băutură). Dacă vreți să fiți politicoși cu cineva care postește de Ramadan, îi puteti ura “Ramadan Mubarak!” care înseamnă “Să ai un Ramadan binecuvântat!” • Să dea ca milostenie anual 2,5% din valoarea câștigurilor sale la săraci. Lăcașele de cult pentru musulmani sunt moscheile sau geamiile. Un element comun al moscheilor sunt minaretele (acele turnuri înalte). Când vine vremea rugăciunii, un muezin urcă în minaret și strigă chemarea la rugăciune. Fiecare moschee are un Imam care conduce rugăciunile. El nu este preot, ci doar recită rugăciunea. Musulmanii pot face rugăciunea oriunde, nu doar în moschee. Conform tradiției, musulmanii nu au acces în moschee decât după spălarea rituală și își lasă încălțămintea la intrare. Rugăciunile se țin în sala de rugăciuni a moscheii unde există locuri separate de rugăciune pentru femei și bărbați. Halal și Haram în Islam Halal - “permis” din punct de vedere religios. Haram -“interzis” din punct de vedere religios. Carnea de porc nu este halal. Restul cărnii, în afară de cea de porc, este halal doar dacă provine de la un animal sacrificat după regulile musulmane (în București musulmanii își cumpără carne halal de la măcelării speciale - Măcelaria Orient , Măcelaria Teba, Măcelaria Beirut etc). În București sunt peste 10 Măcelarii cu carne halal. Femeia musulmană trebuie să poarte hijab (vălul islamic) când este în afara casei sale sau când se află în preajma unor bărbaţii care nu îi sunt rude apropiate femeii, inclusiv fratele soţului. Există diferite tipuri de văl, de la cele mai puțin conservatoare, care acoperă ca o eșarfă lejeră capul, până la burka, ce acoperă tot corpul. Un bărbat musulman se poate căsători cu o femeie nemusulmană, cu condiția ca ea să fie creștină sau evreică. Unde se roagă musulmanii în București? Prima moschee din București a fost construită de regele Carol I în 1910. Era în parcul Carol, însă a fost demolată de comuniști. A fost reconstruită în zona Eroii Revoluției și se află acolo și acum, fiind cunoscută sub numele de “Geamia de la Eroii Revoluției”. Până în 1989, musulmanii din București au avut doar acest lăcaș de cult. După Revoluție s-au construit mai multe moschei în București: ex. Moscheea Ar Rahman din Crângași unde Imam este un medic chirurg cardiolog. Slujba este în limba arabă, limba în care a fost scris Coranul, însă predicile pot fi în arabă, turcă sau română. La finalul slujbei, lumea se adună în fața moscheei și este invitată la o masă gratuită. Moscheile din București pot fi vizitate și de persoane care nu fac parte din religia musulmană. 35

PORTRETUL MINORITĂȚII NAȚIONALE EVREIEȘTI I. REPERE ISTORICE: Evreii au fost prezenți, se pare, în spațiul carpato-danubiano-pontic din cele mai vechi tipuri, unele surse istoriografice făcând referire la aceștia chiar dinainte de stăpânirea romană în Dacia, altele considerând că aceștia s-au așezat mult mai târziu pe acest teritoriu. Prezența iudeilor în Dacia este dovedită de textile funerare legate de divinitatea iudaică descoperite la Orșova sau de monedele iudaice din anii 133-134 identificate în țara noastră. În secolul XIII-lea, evreii traversau Țările Române, fiind unii din negustorii care practicau comerțul între Bizanț, Rusia și Polonia. Domnii Țării Românești și ai Moldovei, interesați de dezvoltarea comerțului le acordă negustorilor evrei privilegii, facilitând apariția primelor comunități evreiești – în 1458 în Moldova și în 1492 în Țara Românească. În următoarele secole se înregistrează o creștere a ritmului de imigrare a evreilor, aceștia devenind tot mai implicați în societatea românească prin intermediul negoțului, meseriilor sau asigurării capitalului necesar. În timpul domnitorilor fanarioți, rolul și importanța lor sunt recunoscute prin acordarea libertății cultului și de autodeterminare. În perioada de început a modernității, de la Revoluția de la 1848 până la Unirea Principatelor, evreii sunt parte activă a procesului de transformare socială, fiind implicați direct sau indirect în schimbările politice din acest spațiu. Totuși, Constituția de la 1866 refuză dreptul de naturalizare și implicit la emancipare al evreilor, legând acordarea cetățeniei române de trecerea la religia creștină. Recensământul din 1899 arată că evreiii constituiau 19% din populația urbană a României și 38% din populația urbană a Moldovei. De altfel, tocmai această prezență numeroasă a evreilor, la care s-au adugat noile migrații de evrei askenazi, avea să dea în curând naștere unor discursuri antisemite urmate apoi de acțiuni radicale, deportări și crime în masă (în timpul rebeliunii legionare și dictaturii antonesciene), care vor marca istoria României în perioada dintre sfârșitul secolului XIX și prima parte a secolului XX. II. SITUAȚIA DEMOGRAFICĂ: Dacă la începutul anului 1940, înainte de destrămarea României Mari, evreii numărau circa 800.000 de suflete, fiind a treia comunitate evreiască din Europa şi a patra din lume (după cele din URSS, Polonia şi SUA), în prezent, numărul acestora este de aproximativ 5.785 de persoane, fiind una din cele mai mici comunități etnice din țara noastră. III. ELEMENTE IDENTITARE: Comunitatea evreiască a fost identificată cu precădere după religie, urmărind de-a lungul anilor menținerea și cultivarea tradiției mozaice. În România, comunitatea are un specific aparte şi datorită coabitării dintre evreii sefarzi (denumirea evreilor izgoniți din Spania), romanioți (greci), avdetiți (turcizați) şi cei aşkenazi (denumirea data evreilor din țările germane, Polonia și Rusia), care au avut ritualuri de cult parţial diferite şi sinagogi, băi rituale şi cimitire separate. De regulă, la sud de România au predominat comunităţile de evrei sefarzi, iar la nord cele de evrei aşkenazi. TRADIȚII ȘI OBICEIURI: yySărbătoarea de "Pesah" (Paștele la evrei) simbolizează eliberarea evreilor din sclavie de către Moise, iesirea din Egipt, fiind în același timp o sărbătoare de emancipare și de recăpătare a libertății yyHanuca sau Chanukah (Sărbătoarea Luminii) - începe pe 28 noiembrie și durează până pe 5 decembrie (opt nopți) celebrează victoria macabeilor asupra monarhiei seleucide 36

din Siria, eveniment desfășurat cu mai bine de 2000 de ani în urmă. Aceasta se celebrează în familie, dar și în sinagogi, familiile se adună în jurul unui sfeșnic hanukia — un candelabru special cu opt brațe, în care se ard opt lumânări și se recită liturghia Al Ha-Nissim ('Pentru minuni') — o rugăciune de mulțumire adusă lui Dumnezeu. BUNĂTĂȚI CULINARE: yyEvreii din Moldova (ca şi cei din Maramureş) erau mari crescători de gâşte. Carnea şi grăsimea de gâscă făceau parte din dieta tradiţională evreiască. yyde Hanuca femeile pregătesc gogoși umplute cu dulceață 'sufganiot' și chifteluțe de cartofi 'latkes' sau 'evivot'. yyDe Rosh ha shana ( anul nou) se mananca peste, sub orice forma preparat și felii de mere înmuiate în miere pentru ca ”anul care vine să fie unul dulce”. IV. CONTRIBUȚIA COMUNITĂȚII EVREIEȘTI LA PATRIMONIUL CULTURAL COMUN: Coabitând timp de secole, românii și evreii s-au influențat sub multe aspecte, dar unul din cele mai elocvente exemple este faptul că un cântec popular românesc („Cucuruz cu frunza-n sus”) a dat naştere imnului internaţional al sionoştilor, Hatikvah („Speranţa”), devenit în 1948 imnul oficial al statului Israel, iar hora românească a devenit un dans naţional israelian. După ce au trecut prin trei dictaturi (1938 – 1944), evreii din România au luat calea exilului sau au plecat spre Israel, însă în urma lor a rămas o imensă moştenire culturală, materială (sinagogi, cimitire, spitale, şcoli comunitare) şi imaterială (moştenirea lăsată de intelectuali, scriitori, filologi, savanţi, artişti vizuali, actori, arhitecţi, muzicieni etc.). V. PERSONALITĂŢI REPREZENTATIVE ALE EVREILOR DIN ROMÂNIA: Sunt cel puţin două domenii culturale în care s-au distins în mod special intelectualii evrei din România: lingvistică-filologie şi avangarda literar-artistică. Moses Gaster a fost un rabin, filolog, istoric literar, publicist și folclorist de rit sefard, erudit în domeniul limbii și culturii române și al studiilor iudaice, luptător pentru emanciparea evreilor din România și un important conducător sionist. A fost autorul primului studiu științific si al primei încercări de sistematizare a folclorului literar românesc prin Literatura populară română, publicată la doar 27 de ani. Lazăr Şăineanu - lingvist și folclorist român, cunoscut ca părintele primului Dicționar Universal al Limbii Române, o lucrare cu peste 30.000 de termeni și 80.000 de definiții, prima de acest gen din cultura română. Tristan Tzara este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist, cofondator al mișcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură. Paul Celan a fost poet, traducător și eseist de limba germană. A scris în limba germană și a tradus în această limbă literatură română, portugheză, rusă, engleză și franceză, iar din limba germană a tradus în românește povestirile lui Franz Kafka. Este considerat a fi unul din marii poeți moderni ai lumii. Victor Brauner a fost un pictor și poet suprarealist. Este unul dintre fondatorii avangardei şi un reprezentant important al suprarealismului, alături de André Breton, Max Ernst, Yves Tangui şi Jean Arp. Marcel Janco a fost pictor, arhitect și eseist, unul dintre cei mai angajaţi promotori ai avangardei. Clădirea Bazaltin (1935, Piaţa Charles de Gaulle), vila Florica Chihăescu (1930, Bulevardul Kiseleff ), vila Jean Juster (1931, strada Silvestru) sau clădirea Jacques Costin (1933, strada Paleologu) sunt doar câteva dintre construcţiile ce au dăinuit până astăzi. Celebre sunt afișele concepute pentru prima expoziție DADA în galeria lui Han Corray din Zürich și cel care anunța expoziția dedicată cubismului și artei negre.

PORTRETUL MINORITĂȚII NAȚIONALE GERMANE I. REPERE ISTORICE: Punct de convergență între Orient și Occident, Țările Române își leagă istoria de sosirea coloniștilor sași în secolele XII și XIII, în Transilvania, cu scopul de a civiliza această parte a Europei. Procesul colonizării germanilor a început în timpul regelui ungur Geza al II-lea (1141-1162), şi a durat până în secolul XVIII, în valuri și sub denumiri diferite. Deşi franconi de origine, sașii au fost primii coloniști care s-au așezat în acest spațiu. Populaţie germanică numită în documente saxones, sașii au ales ca principalele destinații zonele sudice ale Ardealului, lângă Olt și Cibin și lângă cele două Târnave, iar o parte mai mică dintre aceștia se vor așeza în Nord, spre Bistrița pe lângă cursul de mijloc al Mureșului. Sașii vor înființa în acest areal opt orașe: Brașovul, Sibiul, Sighișoara, Mediașul, Bistrița, Sebeșul, Reghinul și Orăștie, și nu mai puțin de 277 de localități, fiecare dintre acestea cu istoriile și poveștile ei. După sași, a urmat un nou val de colonizare, de data aceasta al şvabilor, care a durat până la războiul dintre anii 1736-1739. Aceştia au fost de regulă ţărani, meseriaşi lucrători silvici sau mineri, veniţi din Stiria, Tirol, Saxonia şi Boemia. Un ultim val colonizator şi cel mai important se desfăşoară în epoca Mariei Tereza (împărăteasă a imperiului Habsburgic între 1740 și 1780). Banatul este colonizat de această dată pe baza unui plan sistematic şi minuţios întocmit, întreaga operațiune fiind mult mai organizată, fiind emise patente de colonizare la 1763 și 1772. Alte valuri de colonizări cu populații germanice au avut loc în Dobrogea în secolul XVIII și Basarabia sau Bucovina în secolul XIX. II. SITUAȚIA DEMOGRAFICĂ: Numărul germanilor din România s-a diminuat dramatic începând cu 1930 până astăzi. La recensământul din 1930 erau 745.421 de persoane (4,1% din populația României) în 2002 mai erau 60.088 de persoane (0.3% din populația țării) care s-au declarat germani iar la recensământul din 2011 doar 27.019 persoane și-au declarat limba maternă ca fiind germana. Germanii au avut o perioadă tulburată în România după unirea din 1918, astfel că aceștia au suferit din cauza deportărilor din perioada sovietică în Uniunea Sovietică ca urmare a pierderii celui de-al doilea război mondial de către Germania nazistă. Mai tîrziu din cei rămași în anii 1980 și anii 1990 acești au parasit România pentru Germania de Vest și Germania reunită. III. ELEMENTE IDENTITARE: Germanii prezenți pe teritoriul României nu au format un grup omogen nici sub aspect etnic nici cultural, reprezentând un exemplu elocvent de unitate în diversitate. Fiecare grup colonizator s-a identificat cu perioada istorică din care a făcut parte și și-a construit propria identitate de sași, șvabi, germani dobrogeni, germani bucovineni sau basarabeni. Cu toate că s-au identificat ca țărani, sașii, de exemplu, au format rapid o clasă de mijloc, care a modelat radical geografia economică și culturală a zonei, au introdus și au construit instituții puternice, bazate pe drept și pe administrarea comună (colonizarea lor a fost făcută pe baza anumitor drepturi ceea ce a modificat modul de înțelegere al conceptului, dreptul de proprietate era acordat de multe ori grupurilor, nu indivizilor) până la cele bazate pe principiile solidarității și reciprocității (de la timpuriile organizări sociale în vecinătăți ”nachbarschaften” la modernele cooperative organizate după modelul Friedrich Willhem Raiffeisen). Influența pe care sașii au avut-o asupra celorlalte populații din zonă, români, maghiari sau romi, a fost una importantă în Transilvania mai ales. Sașii au devenit modele demne de urmat, de produs și (re) produs pentru restul etniilor cu care au conviețuit timp de secole și de la care au fost copiate și adaptate diverse instituții sociale. 38

TRADIȚII ȘI OBICEIURI LA SAȘI. Fasching (carnavalul), are loc în ultima duminică din ianuarie sau în prima din februarie, cu această ocazie punându-se în practică o adevărată scenografie prin care este alungă ritualic iarna. Obiceiul este cunoscut sub denumirea de Urzellauf (fuga lolelor) și are la bază o legendă care amintește despre o tânără curajoasă numită Ursula care s-a deghizat într-un costum înfricoşător și i-a speriat pe năvălitorii turci. yyDe Crăciun, sașii au un obicei asemănător cu cel al împodobirii bradului, Lichtert-ul (coronițele de Crăciun). Copii împodobesc mai multe coronițe care sunt așezate una peste cealaltă și sunt aduse în biserică unde se cântă colide în germană sau latină yyLichtert-ul este format din mai multe coroane de brad sau ramuri verzi montate pe un suport, frumos împodobite cu lumânări, ghirlande de nuci și stegulețe. TRADIȚII CULINARE: Ciorbă de friptură (Brodelawend), găluștele din cartofi (Knodel), lebărvurstul, sosurile acrișoare de mere, vișine și agrișe servite cu fripturi, prăjitura Hildenburg, hecleșul (Hanklich) plăcinta săsească prezentă la orice eveniment, turta dulce cu miere care se împarte copiilor de Crăciun, gogoșile aburinde servite mai ales de carnaval/Fasching, prăjitura răcoritoare cu rubarbură de primăvară. IV. CONTRIBUȚIA COMUNITĂȚII GERMANE LA PATRIMONIUL CULTURAL COMUN: Minoritatea germană a avut o contribuție însemnată la patrimoniul cultural material și imaterial al României. Orașele înființate de sași precum Sibiul, Sighișoara sau Brașovul, fortificațiile de la Harman, Prejmer, Rupea si Viscri, satele cu biserici evanghelice fortificate de pe Valea Hârtibaciului, dar și modul specific de construire a caselor, cu rol de apărare în fața năvălililor, care dau culoare spațiului rural transilvan sunt urme ale culturii materiale lăsate moștenire de sași. În același timp, în patrimoniul imaterial comun au intrat o serie de tradiții, obiceiuri și o gastronomie locală care își pierd originea devenind ”ale locului”. Instituțiile înființate de sași, precum ”vecinătatea” au fost preluate în timp și de țăranii români ca formă de organizare sătească și de gestionare în comun a resurselor. V. PERSONALITĂŢI REPREZENTATIVE ALE GERMANILOR DIN ROMÂNIA: Klaus Iohannis a fost profesor de fizică și inspector școlar înainte de a deveni primar al municipiului Sibiu în anul 2000, fiindu-i atribuit meritul de fi modernizat infrastructura și pus în valoare potențialul economic și turistic al orașului, iar din 21 decembrie 2014 președintele României. Michael Klein a fost fotbalist și totodată liderul celei mai bune echipe din istoria Corvinului. La doar câteva luni după ce s-a transferat la Dinamo, a devenit căpitanul echipei din Ştefan cel Mare, care s-a calificat în semifinalele Cupei Cupelor. A fost titularul incontestabil pe postul de fundaş stânga în naţionala României, pentru care a jucat de 90 de ori şi pentru care a marcat cinci goluri. Helmuth Duckadam fost portar de fotbal al României, supranumit „Eroul de la Sevilla”. A intrat în Cartea Recordurilor graţie celor 4 penalty-uri apărate în finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, în faţa formaţiei FC Barcelona. A câștigat un titlu de campion și o cupă a României (1985) și Cupa Campionilor Europeni (1986). A fost desemnat cel mai bun fotbalist român al anului în 1986, fiind menționat și în revista France Football.

PORTRETUL MINORITĂȚII NAȚIONALE GREACĂ I. REPERE ISTORICE: Existența grecilor pe teritoriul României se pierde în negura timpului, istoricii vorbind de aproape trei milenii de prezență continuă. Istoric, primele colonii proto-greceşti au fost înfiinţate în secolul al VII-lea î. Hr. Pe ţărmul vestic al Mării Negre (oraşele Histria, Tomis) iar de-a lungul timpului s-au înregistrat mai multe valuri de emigranţi eleni, cele mai importante având loc în perioada Imperiului Otoman. Grecii au dat în principatele Române reprezentanţi din toate domeniile profesionale: ingineri, militari, funcţionari, artişti, prelaţi, profesori, medici, filosofi, clerici, meşteşugari, negustori, editori, traducători, tipografi, librari, marinari, etc. Cei care s-au așezat în Ţara Românească şi Moldova s-au integrat în viaţa politică şi economică a voievodatelor, unii ajungând în funcţii importante. Între secolele XVII-XIX majoritatea domnitorilor celor două ţări româneşti au fost numiţi de către otomani din rândul grecilor fanarioţi (Fanar fiind un cartier grecesc din Istanbul). În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, grecii au fost cei mai numeroşi proprietari de stabilimente industriale din România, fiind foarte implicaţi şi în exploatarea pământului. România a fost locul unde grecii s-au refugiat din Bulgaria (1913) sau în timpul războiului civil din Grecia (1943-1949). Aceștia s-au răspândit pe întreg teritoriul României, formând ori colonii compacte în localităţi româneşti (ca de exemplu epiroţii din Papingo, stabiliţi la Turnu Severin), dar și la Calafat, Tulcea sau Brăila. De altfel, grecii aveau să aleagă cu predilecție zona Dunăre-Marea Neagră, dar și oraşe precum Bucureşti, Iaşi, Ploieşti, Constanţa, Braşov etc. II. SITUAȚIA DEMOGRAFICĂ: În prezent, din cele 6.472 de persoana declarate oficial de etnie elenă la recensământul din 2002, 4004 au ca limbă maternă limba greacă, adică 61,87%. Acestora li se adaugă alte 166 de persoane de altă etnie decât cea elenă, care consider drept limbă maternă limba greacă. Pe teritoriul României sunt organizate 22 de comunităţi tradiţionale elene, care acoperă aproape tot cuprinsul ţării, numai în şase judeţe din totalul de 42 neînregistrându-se nici un vorbitor. Repartiţia pe comunităţi arată o concentrare a grecilor în zona Dunăre-Marea Neagră – în județul Tulcea: comuna Izvoarele (1.166 sau 30,05%) și orașul Sulina(1,34%). În toate celelalte orașe și comune din România grecii dețin o proporție de sub 1%. Acestea sunt urmate de marile oraşe - Bucureşti, Iaşi, Ploieşti, Constanţa, Braşov, Turnu Severin, Calafat, etc. Limba greacă se vorbeşte fără restricţii în toate comunităţile, fără limitări sau obstacole care să aibă legătură cu diviziunile administrative ale ţării. III. ELEMENTE IDENTITARE: Comunitatea grecilor din România a rămas destul de omogenă, fiind foarte conservatoire în ceea ce privește prezervarea tradițiilor. Astfel, aceștia au preferat să-și educe copiii în școli grecești, au păstrat cu sfințenie ritualul sărbătorilor religioase, la fiecare eveniment important îmbrăcându-se în costumele lor specifice. De asemenea, de la sărbători nu lipsesc vechile cântece grecești, în acordurile celebrelor buzuki, însoțite uneori de obiceiul spartului farfuriilor. La 1 ianuarie, grecii sărbătoresc nu doar venire anului an ci și pe Sfântul Vasile din Kesareia, ocazie cu care se prepară și se servește celebra „vasilopita” (plăcinta Sfântului Vasile), o plăcintă în care este ascuns un bănuț, iar credința este că dacă acesta va fi găsit persoana care îl descoperă va avea noroc tot anul. De 1 Mai, grecii sărbătoresc Ziua Florilor, ocazie cu care se fac pentru copii coronițe împletite pe care aceștia le atârnă în balcoane și la porțile caselor.

PREPARATE CULINARE: yyPrintre bunătățile culinare specifice ale grecilor cele mai cunoscute sunt: Tzatziki (sos de iaurt, castraveți și usturoi), Souvlaki (frigărui de pui, piper, oregano), Gyros-ul (pită și carne de porc sau pui cu diferite sosuri și verdețuri). IV. CONTRIBUȚIA COMUNITĂȚII GRECE LA PATRIMONIUL CULTURAL COMUN: Prin prezența acestora de-a lungul a mai multe milenii, aceștia au contribuit major la patrimoniul cultural comun, de la formarea cetăților antice grecești de-a lungul Mării Negre, până la aportul dat de domnii fanarioți în dezvoltarea și emanciparea Principatelor Române. Drept urmare, multe localităţi din România au nume de sorginte sau de inspiraţie elenă, ca mărturie a prezenţei grecilor pe tot teritoriul ţării, dar cele mai importante contribuții sunt date de participarea în viața cultural și politică a unei semnificative pleiade de personalități cu origini grecești. Influenţă culturală exercitată de greci asupra vieţii sociale, economice şi politice din acest spațiu este extrem de important și reprezintă o contribuție majoră la formarea națiunii române. V. PERSONALITĂŢI REPREZENTATIVE ALE GRECILOR DIN ROMÂNIA: Printre cele mai importante personalității de origine greacă, care și-au pus amprenta asupra istoriei naționale amintim: Ion Luca Caragiale a fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. Familia Cantacuzino a fost o familie boierească care a dat domni în Țara Românească și Moldova. A. D. Xenopol a fost istoric, filosof, economist, pedagog, sociolog și scriitor. Este autorul primei mari sinteze a istoriei românilor. S-a distins și ca un filozof al istoriei de talie mondială, fiind considerat printre cei mai mari istorici români, alături de elevul său, Nicolae Iorga. Nicolae Malaxa a fost inginer și întreprinzător, unul din cei mai importanți industrialiști ai României interbelice. Nicholas Georgescu-Roegen a fost un matematician, statistician, pedagog și economist american de origine română, părintele teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluționar de a vedea economia. Jean Moscopol a fost un cântăreț român de muzică ușoară ce s-a făcut cunoscut publicului în perioada interbelică, mai ales prin melodiile „Vrei să ne întâlnim sâmbătă seara” sau „Ce e românesc nu piere”. Jean Constantin a fost unul din cei mai mari actori, interpret de roluri comice, considerat „maestrul comediei”. Printre personajele reprezentate de Constantin se numără cele din seria B.D. (Brigada Diverse), filmele de acțiune și de comedie ale regizorului Sergiu Nicolaescu și serialul de televiziune Toate pânzele sus. Radu Beligan a fost un actor cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune și radio. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004. În data de 27 martie 2011 a primit o stea pe Walk of Fame București. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor aflat în activitate pe scena unui teatru. Familia Ghica este una dintre cele mai vechi familii nobile din Ţările Române. Din rândul acesteia au făcut parte domnitori, academicieni, oameni politici şi de cultură din Ţările Române. 41

PORTRETUL MINORITĂȚII NAȚIONALE MAGHIARĂ I. REPERE ISTORICE: Istoriile României și ale Ungariei s-au construit convergent și de multe ori divergent de-a lungul timpului, în funcție de contextual istoric și geopolitic al vremurilor. Dincolo de tensiunile și disensiunile care au marcat istoria, cert este că de mai bine de un mileniu cele două populații, românii și maghiarii, au trăit într-un spațiu comun, multicultural, infuențându-se reciproc atât sub aspect socio-cltural, cât și politico-economic. Până la Marea Unire, teritoriile locuite și de români, Transilvania și Banatul s-au aflat o bună perioadă de timp sub administrarea Imperiului Austro-Ungar, raportul etno-demografic inversându-se pe parcursul secolului al 18-lea, când maghiarii sunt depășiți numeric de populația de limbă română. Relația de co-rezidență dintre români-maghiari este prezentă și astăzi, în Transilvania, unde există oraşe şi comune cu populaţie mixtă româno-maghiară sau localităţi în care populația majoritară este de etnie maghiară. II. SITUAȚIA DEMOGRAFICĂ: Minoritatea maghiară din România este cea mai mare din țară, 1.227.623 de persoane, 6,1% din totalul populației, conform Recensământului din 2011. Cele mai mari comunităţi maghiare orăşeneşti se găsesc la Târgu Mureş, Cluj, Oradea, Satu-Mare, Timişoara, Braşov, Arad, Baia Mare, Carei, Zalău. Din punct de vedere al geografiei etnice, o zonă compact majoritar maghiară se găseşte în partea sud-estică a Transilvaniei, în regiunea istorică Ţinutul Secuiesc. Aici trăiesc în jur de 450.000 de maghiari cunoscuţi sub denumirea de Secui, formând majoritatea absolută în două judeţe, Harghita, aproximativ 85%, și Covasna 75%. Oraşele din Ţinutul Secuiesc majoritar maghiare sunt Sfântu Gheorghe, Odorheiu Secuiesc, Miercurea Ciuc, Târgu Secuiesc, Gheorgheni. III. ELEMENTE IDENTITARE: Limba este unul dintre cele mai importante elemente identitare ale minorității maghiare din România. Simbol al apartenței și al diferenței, limba maghiarilor din Transilvania nu este identică cu cea de pe teritoriul Ungariei, cunoscând evoluţii şi transformări specifice, având propriile diferenţieri dialectice şi locale, unele dintre acestea fiind influențate şi de graiurile locale româneşti. Un exemplu de limbă vie, care a evoluat structural prin contact cu alte culturi cu care a intrat în contact direct de-a lungul secolelor. Secuii de exemplu vorbesc un grai maghiar cu arhaisme și regionalisme. TRADIȚII ȘI OBICEIURI LA MAGHIARI: yyBalul de Crăciun – începe în seara primei zile de Crăciun şi ţine trei zile. Comunitatea maghiară sărbătoreşte patru zile Naşterea Domnului. După zilele închinate celor care poartă numele de István (Ştefan - 26 decembrie) şi János (Ioan - 27 decembrie), şi cea de-a patra zi de Crăciun, cunoscută ca sărbătoarea "sfinţilor mărunţi" (28 decembrie). yyPentru etnicii maghiari, Paștele mai este numit și 'Ocolirea', deoarece cu ocazia acestei sărbători se ocolește biserica și se cântă psalmi. După ocolirea bisericii tinerii curăță izvoarele de urmele lasate de iarnă. yyUdatul fetelor de Paşti - În a doua zi de Paște, fetele sunt stropite cu parfum, obiceiul fiind preluat și de românii din Transilvania, de la germane şi maghiari. Această cutumă a fost introdusă de familiile nobiliare și s-a practicat până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, după care s-a mai păstrat doar de către locuitorii spațiului rural.

PREPARATE CULINARE: yyGulașul – mîncare delicioasă cu carne, ceapă, boia, în care gustul picant, infuzia de chimen și ardeiul dau o aromă unică acestui preparat. yyKurtosKolac – cozonacul secuiesc fără miez, dar presărat din plin cu nuca, zahar si scorțișoară. yyLeco – unghiveci de legume, cu mulți ardei, fără carne, dar cu multe ouă. IV. CONTRIBUȚIA COMUNITĂȚII MAGHIARE LA PATRIMONIUL CULTURAL COMUN Simbioza dintre români și maghiari este evidentă atunci când sunt analizate aspecte care țin de patrimonial comun, cele mai relevente exemple fiind împrumulturile lingvistice care au circulat în ambele sensuri. Astfel, pentru limba română, cuvinte care au o puternică încărcătură simbolică, precum hotar, neam, viteaz, pastor sau iobag, dar și fecior, oraș sau pur și simplu nădragi sunt de provenineță maghiară. Tot sub aspectul patrimoniului intangibil comun se regăsesc în egală măsură atât la maghiari cât și la români, o serie de elemente legate de folclor, de la piese de vestimentație identice, precum pălăriile sau cismele din costumele tradiționale, dar și în muzica foloclorică și în practicile legate de marcarea unor sărbători, precum obiceiul ”Udatului”. Dincolo de aceste aspecte ale culturii imateriale, maghiarii au influențat și sub aspectul religiei cultura locală, prin hibridizarea ritului ortodox cu cel catolic, în ceea ce astăzi cunoaștem ca fiind biserica greco-catolică. V. PERSONALITĂŢI REPREZENTATIVE ALE MAGHIARILOR DIN ROMÂNIA: Printre personalitățile de seamă ale minorității maghiare care au marcat istoria și cultura României se numără: László Tőkéseste unul din liderii politici ai comunității maghiare din România, de profesie pastor reformat. Înainte de 1989 s-a remarcat ca opozant față de autoritățile regimului comunist din România. Béla Károlyi (n. 13 septembrie 1942, Cluj) este un antrenor de gimnastică maghiar din România, antrenorul lotului olimpic de gimnastică al României, a devenit celebru ca antrenor al multiplei campioane olimpice Nadia Comăneci. Emerich Jenei (sau Imre Jenei) (n. 22 martie 1937) antrenor de fotbal, a câștigat Cupa Campionilor Europeni, ca antrenor al echipei FC Steaua București. Gabriela Szabó este o atletă de talie mondială, actualmente retrasă din activitatea sportivă. A fost desemnată, în 1999, cea mai bună atletă a lumii și cea mai bună sportivă a Europei. A stabilit record mondial la 2.000 m, în 1998, și la 5.000 m, în 1999, la Dortmund.

PORTRETUL MINORITĂȚII NAȚIONALE ROME I. REPERE ISTORICE: Datele istorice referitoare la prezența acestei populații pe teritoriile Țărilor Române sunt contradictorii, iar până în prezent, chiar dacă nu există un consens în această privință, este aproape unanim acceptat faptul că aceștia au sosit în jurul secolelor XII-XIII. Sursele istorice primare, care fac referire la populația romă, amintesc de statutul lor social de paria sau de persoane de rang inferior, astfel că până în secolul XVI termenii de rob și țigan erau sinonimi cu sclav. Romii nu a dus-o bine nici în timpul stăpânirii maghiare din Transilvania. În timpul Imperiului Austro-Ungar s-a inițiat o politică de asimilare forțată, care a continuat apoi și în timpul regimului comunist. O serie întreagă de interdicții le-au fost puse acestora de la practicarea meșteșugurilor tradiționale și interzicerea portului, până la a mai vorbi propria limbă. De aici până la a transforma populația romă în ”țap ispășitor” pentru diferite problem sociale sau comunitare, mai mult sau mai puțin grave, nu a mai fost decât un pas. Ca urmare, romii aveau să alimenteze imaginarul colectiv purtând etichete din ce în ce mai dezumanizante, fiind bănuiți de canibalism, vampirism și orice alt comportament care reprezintă o inadecvare radical față de umanitate. În ultimii ani diferite politici naționale sau europene au avut ca țintă școlarizarea și integrarea însocietate a minorității rome, însă aceastea nu au avut efectul scontat, pe de o parte din cauza discriminării, iar pe de alta din necunoașterea culturii roma. II. SITUAȚIA DEMOGRAFICĂ: Populația romă număra potrivit datelor culese la Recensământul din 2011 aproximativ 621.573 de persoane, reprezentând al doilea grup etnic minoritar din România ca mărime, după cel maghiar. Minoritatea romă are o istorie lungă și aparte pentru România. Aceștia sunt răspândiți relative uniform pe tot terioriul României ne-existând o regiune istorică cu o populație majoritar romă. III. ELEMENTE IDENTITARE: Principalele ocupații economice ale minorității roma au fost complementare cu activitățile lumii agrare, cu cele ale majorității ce se axa pe producția agricolă. Astfel romii s-au îndeletnicit de-a lungul timpului cu diverse meșteșuguri și meserii și prin ele și-au definit și apartenența la clanuri, neamuri sau ghilde - de la prelucrarea lemnului, la fabricarea de vase, alambicuri, materiale de construcție – cărămidari, comercianți itineranți, negustori de animale, în special de cai, muzicanți. În cultura română romii au fost recunoscuți mai ales pentru talentul lor muzical fiind nelipsiți de la petreceri, mai vechi sau mai noi. Una dintre principalele instituții tradiționale a minorității roma o reprezintă staborul. Aceasta funcționează ca o instanță de judecată constituită ad-hoc, dar care are ca scop final nu realizarea ”dreptății” precum în cadrul statului organizat, ci mai degrabă repararea prejudiciului, astfel încât părțile aflate în opoziție să primească satisfacție la finalul judecății, iar conflictul să fie stins pentru totdeauna. IV. CONTRIBUȚIA COMUNITĂȚII ROMA LA PATRIMONIUL CULTURAL COMUN Potrivit lui Nicolae Iorga (Istoria Românilor: Chipuri și Icoane, p.72) o ceată de lăutari-țigani a fost prezentă la intrarea lui Mihai Viteazu în cetatea de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1599. ”Intrarea s-a făcut în sunetul viorilor țigănești care știau să cânte pentru toate ceasurile din viața omului, ceea ce denotă că altături de cei 8 trâmbița și care mergeau înainte erau și viori țigănești”. 44

Muzica lăutărească a fost una din îndeletnicirile tradiționale ale romilor, aceasta contribuind din plin la cultura muzicală atât urbană cât și rurală din România. De asemenea, romii s-au împărțit în diverse clanuri și ginte, asemănătoare cu ghildele de meserii dinaintea producției industriale. Astfel aceștia au deprins și transmis din generație în generație diverse meserii sau meștesuguri complementare activităților agricole. Astfel, romii au avut un rol vital în funcționarea societății românești mai vechi și mai noi. Cuvinte rome fac parte din vocabularul limbii române curente. Romii au constituit de asemenea puncte de reper pentru normativitatea culturală din România fiind deseori cei luați ca exemple negative – pe de o parte întărind practicile de discriminare la adresa lor. V. PERSONALITĂŢI REPREZENTATIVE ALE ROMILOR DIN ROMÂNIA: Printre personalitățile marcante ale minorității rome care și-au pus amprenta asupra culturii naționale îi amintim pe: Ștefan Răzvan a fost domn al Moldovei în perioada aprilie 1595 - decembrie 1595. Anton Pann a fost poet, profesor de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat și publicist, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost unul din fondatorii literaturii populare culte românești. Petru Maior a fost un istoric, filolog și scriitor român transilvănean, protopop greco-catolic de Reghin, reprezentant de frunte al Școlii Ardelene, corifeu al Școlii Ardelene. A fost un important militant pentru drepturile românilor din Transilvania, participând - alături de alți reprezentanți ai Școlii Ardelene - la redactarea celebrei declarații de emancipare a românilor transilvăneni, Supplex Libellus Valachorum. Ion Budai-Deleanu a fost scriitor, filolog, lingvist, istoric și jurist, corifeu al Școlii Ardelene. Este autorul Țiganiadei, prima epopee în limba română. Marin Teodorescu (cunoscut mai bine sub numele de Zavaidoc) a fost cântăreț de muzică populară românească și de romanțe din perioada interbelică. Grigoraș Dinicu a fost un violonist virtuoz și compozitor care s-a impus printr-o manieră deosebită de interpretare a vechilor piese muzicale din repertoriul lăutăresc, prin sobrietatea stilului său individual și prin tehnica instrumentală excepțională. Este cunoscut în toată lumea mai ales pentru compoziția sa din 1906, Hora staccato. Ion Voicu a fost un celebru violonist, fost elev al marelui George Enescu. Timp de 10 ani a fost directorul Filarmonicii „George Enescu". A contribuit la crearea „Orchestrei de Cameră” în 1969 cunoscută în întreaga Europă și prezentă la cele mai importante festivaluri muzicale internaționale. Dona Dumitru Siminică a fost solist vocal. Este descendent dintr-o mare familie de instrumentiști de muzică lăutărească, el fiind acela care a impus numele familiei pe scene, atât pe plan național, cât și internațional. Este cunoscut mai ales pentru albumul „Sounds From a Bygone Age” care a fost declarat „Top of the World Album” de revista de muzică „Songlines” drept unul dintre cele zece cele mai bune albume de muzica „world” ale anului 2006. Fărâmiță Lambru a fost un cunoscut lăutar (acordeonist virtuoz și cântăreț). În 1967 a fost invitat să joace în musicalul „Groapa”, interpretând rolul celebrului Zavaidoc. În 1971 a apărut în filmul „Facerea lumii” alături de marii actori Toma Caragiu şi Colea Răutu. A fost solist în formația Teatrului „Constantin Tănase” pentru care a fost recompensat în 1968 cu medalia Ordinul Meritul Cultural, clasa a V-a. Ilie Dumitrescu este un fost jucător român de fotbal, actual antrenor. A cunoscut consacrarea ca fotbalist la Steaua București. A mai jucat în Anglia, Spania și Mexic. A făcut parte din lotul echipei naționale a României cu ocazia realizării celei mai mare performanțe a acesteia, sfertul de finală jucat la Mondialul din 1994. Ca antrenor, a pregătit printre altele echipele grecești AEK Atena și PAOK Salonic, dar și fosta sa echipă, Steaua București. 45

PORTRETUL MINORITĂȚII A RUȘILOR LIPOVENI I. REPERE ISTORICE: Lipovenii sunt o populație slavă de origine rusă ce s-a stabilit în principal în zona Dobrogei de Nord și în sudul Bugeacului mai ales în jurul orașul Vîlcov (acum parte a Ucrainei). Lipovenii au ajuns în această zonă după reformele de modernizare religioasă începute încă de la jumătatea secolului al 17-lea de biserica ortodoxă Rusă și de țar, acestea au fost continuate și întețite de împăratul Petru cel Mare al Rusiei (1682-1725) și a Ecaterinei a II-a. Din cauza restricțiilor impuse prin reformele religioase o parte din credincioși au părăsit Rusia din cauza sancțiunilor și prigoanelor la care erau supuși. Emigranții s-au stabilit în mai multe state din Europa, Australia, America de Sud și de Nord și Japonia. Aceștia sunt cunoscuți în general ca staroveri - sau ortodocsi (credincioși) de rit vechi. Termenul de lipovean – aceasta fie provine de la unul din conducători Filipp Pustosviat (1672-1742), fie de la un topnim mitic Lipova, fie de la cuvîntul lipa din limba rusă ce înseamnă tei – acesta era materialul preferat pentru confecționarea diverselor obiecte gospodărești – inclusiv a vâslelor pentru lotcă. Tradițional, lipovenii se îndeletniceau cu pescuitul pe cursul râurilor Don și Nipru și tocmai de aceea s-au așezat în apropierea unor ape în zona Dobrogei – pe brațele Dunării și în Delta Dunării dar și pe malul Mării Negre. II. SITUAȚIA DEMOGRAFICĂ: Din punct de vedere geografic în România, lipovenii sunt grupați în localitățile din județul Tulcea – în special în Delta Dunării (Tulcea, Sulina, Chilia Veche, Letea, Carcaliu, Mahmudia, Mila 23, Periprava, Sarichioi, Crișan, Murighiol), pe malul lacurilor Razim, Golovița și Sinoe (Jurilovca, Slava Cercheză și Slava Rusă) dar și în județele învecinate Constanța (2 Mai, Mangalia, orașul Constanța), în câteva sate din județele Brăila și Galați, și în aceste orașe, precum și de-a lungul râului Prut. În România, din punct de vedere numeric aceștia erau în jur de 40.000 de persoane la referendumul din 2011. Minoritatea lipoveană este recunoscută din punct de vedere politic și are un deputat ca reprezentant în Parlamentul României. III. ELEMENTE IDENTITARE: Limba liturgică slavona iar limba de comunicare este rusa – cu multe arhaisme, și influențe din română și ucraineană. La lipoveni, scrierea se face cu caractere slavone și se foloseşte calendarul iulian (13 zile după calendarul gregorian). Obiceiurile rusilor-lipoveni sunt în stransă legătură cu sărbătorile religioase. Până în zilele noastre lipovenii au păstrat obiceiul efectuării semnului crucii în aproape orice acțiune pe care o întreprind. Cel mai bine s-au păstrat obiceiurile legate de Maslenița (Săptămâna Brânzei sau Lăsata Secului) – săptămâna de dinaintea intrării în postul Paștelui, este o săptămână de voie bună, sărbătorită cu cântece vesele pe străzile localităților și cu preparate lactate specifice: vareniki, blini, piroghi, etc. De asemenea comunitățile tradiționale de lipoveni au un port specific atât pentru bărbați cât și pentru femei. Sărbătorile religioase și ritualurile importante ale vieții au elemente specifice puternice față de comunitățile de români. Crăciunul. De Crăciun, la biserică și la masa din prima zi, lipovenii îmbracă haine specifice. Femeile poartă fuste lungi înflorate și bluze pastelate, au părul legat sub o năframă specifică. Bărbații poartă și ei niște cămăși tip rubaskă și se încing cu un brâu. De Crăciun, există obiceiul de a colinda, vestind Nașterea Domnului, însă nu înainte de sărbătoare, ci după liturghie, și cu un singur colind în repertoriu, preluat din cântarea bisericească Hristos 46

se naște – Hristos rajdaetsja. După slujba de Crăciun, lipovenii se întorc acasă pentru a participa la masa de sărbătoare în cadrul familiei. Astfel, întreaga familie se reuneşte, în prima zi de Crăciun, în jurul mesei din casa părinţilor, bărbatul cel mai în vârstă se aşează în capul mesei, care binecuvantează masa cu o veche rugăciune rostită în limba lipovenească, care seamană cu slavona veche. Bucatele sunt specifice satelor lipoveneşti şi acestei mari sărbatori. Nu lipsesc răcitura, borșul rusesc și plăcinta numită „Varenika”. De exemplu, de pe masa de Crăciun a lipovenilor din Jurilocvca nu lipsesc însă mâncărurile din peşte: borşul de peşte, crapul la proţap şi chifteluţele din peşte, dar şi alte mâncăruri specifice acestui sat cum ar fi “vareniki” (colţunaşi cu brânză), “kaşnik” (budincă de orez) şi “blîni” (clătite cu urdă sau brânză). Există la Jurilovca şi obiceiuri care se seamănă cu cele din satele româneşti, cum ar fi capra şi buhaiul, dar petrecerile sunt marcate de cântecele şi dansurile specifice comunităţii. La Jurilovca, pregătirile de Crăciun încep cu patru zile înainte, iar masa abundă de gustări. Felul principal de mâncare nu este din carne din porc şi nici din peşte, ci este gâscă umplută cu mere. Conform tradiţiei, în camera în care se întruneşte familia pentru masa de Crăciun, duşumeaua se acoperă cu fân proaspăt, iar masa cu paie peste care se aşterne faţa de masă. Picioarele mesei se leagă cu lanţuri, acestea având rolul simbolic de a opri animalele sălbatice să atace turmele de oi şi de vite, cât şi îndepărtarea răului din casă. Floriile. În timpul slujbei de Florii, podelele bisericilor sunt acoperite cu un covor de iarba, în timp ce credincioșii țin în mâini lumânări și crenguțe de salcie sfințite cu această ocazie. Paștele. Paștele este o sărbătoare foarte importantă pentru rușii lipoveni. Aceasta se sărbătorește în familie, cu ouă vopsite și cozonac, ce se sfințesc în dimineața Învierii, imediat după liturghie. Pe toata perioada Paștelui, la lipoveni există obiceiul de a se pupa de trei ori când se întâlnesc, pronunțând Hristos a inviat! (Hristos voskrese!) și respectiv Adevărat a inviat! (Voistinu voskrese!). Nunțile. Lipovenii au și ceea ce societatea modernă ar numi „petrecerea burlacilor”. La „devisnik” (care s-ar traduce ca „petrecerea fetelor”), mirele merge împreună cu familia și prietenii la casa fetei. Principalul moment al „devisnik”-ului este cumpărarea miresei, pentru care negociază, de obicei, cea mai bună prietenă a ei. Mirele oferă, la început, o sumă mică, iar oferta este susținută de alaiul său, care îi gasește diferite defecte miresei. Prietena fetei se plânge, la rândul ei, celor de la petrecere că mirele e zgârcit. Negocierile continuă până când prietena miresei primește o sumă mulțumitoare. S-a păstrat obiceiul până în zilele noastre ca mirii să se cunune la biserică în costumele tradiționale pentru viața religioasă. După oficierea slujbei de cununie, mirii se îndreaptă către casa mirelui, ducând împreună o icoană și fiind însoțiți pe noul drum de către preoți. Cununia civilă și petrecerea propriu-zisă are loc spre după-amiază, seara, de multe ori petrecerea prelungindu-se pe durata a 2-3 zile. În trecut, nunta lipovenească era marcata de un aer de sobrietate, nefiind permisă muzica, ci doar anumite cântece folclorice interpretate de meseni. Botezul. Nașii de botez (o persoană masculină și una feminină) nu trebuie neaparat să reprezinte un cuplu; de cele mai multe ori acestea au vârste fragede. Dacă nou-născutul este băiat, el este dus în altar de către preot, iar fetița este dusă doar până la ușa altarului. Dupa acest ritual, bebelusul devine crestin, i se pune o cruciulita la gat si se îmbracă cu o cămașă încinsă cu un brâu subțirel, ca semn al creștinătății. Prenumele copilului (în general unul singur) era sugerat în trecut de către preot, în funcție de sfinții din calendar sărbătoriți în perioada în care s-a născut copilul. Poate nu fără legătură cu caracteristicile spaţiului geografic în care trăiesc pentru majoritatea ruşilor lipoveni, baia are pentru ei o semnificaţie sacră. În mod tradiţional îmbăierea se face sâmbăta, dar şi în pragul unor sărbători care se nimeresc să fie în cursul săptămânii, cum de altfel se face şi ori de câte ori se îmbolnăveşte vreun membru al familiei. Acest gen de baie este considerat leac universal împotriva tuturor bolilor. 47

Lipoveanul prima dată face baie şi numai după aceea se duce la medic. Baia cu aburi face parte şi din ceremonialul ospitalităţii tradiţionale a ruşilor lipoveni. Musafirul dorit, oaspetele de onoare, indiferent de ce neam şi de ce religie ar fi, poposit la casa lipoveanului autentic, va fi poftit de gazdă să guste din deliciile băii cu aburi, special pregătită în onoarea sa. După ce va primi toate indicaţiile privind tipicul şi ritualul străvechi de folosire a acestei binefăcătoare invenţii omeneşti, unică în spaţiul cultural carpato-danubian, el va participa la un act de purificare şi de iniţiere în cultura unui popor ce ştie să preţuiască curăţenia trupească şi puritatea morală. Înmormântarea. La decesul unui rus lipovean, acesta este privegheat timp de trei zile în camera din față locuinței, fiind citită neîntrerupt Psaltirea. Se aprinde candela care trebuie să ardă timp de șase săptămâni. În jurul capului celui decedat se pune o cunună de hârtie, pe care scrie în slavonă Sfinte, puternice și nemuritorule Dumnezeu, îndură-te de noi! iar în mână i se pune o hârtie cu binecuvântarea preotului. Slujba de înmormântare are loc la biserică, iar după înmormântare se organizează o masă întinsă la casa celui trecut în neființă. Coliva este facută din grâu fiert, amestecat cu miere de albine. Mortul este pus în groapa cu picioarele spre est, spre locul unde stă crucea, întrucât există credința că la învierea morților, primul lucru pe care îl va vedea cel decedat să fie crucea. IV. CONTRIBUŢIA MINORITĂŢII LIPOVENEȘTI LA PATRIMONIUL CULTURAL COMUN Lipovenii au contribuit la dezvoltarea exploatării piscicole a Deltei Dunării și la dezvoltarea culturii pescuitului în țările Române în sens mai larg. Astfel, cultura acestor pescari tradițtionali veniți din nord a fost adusă în zone ale imperiului Otoman sau în zonele din Țările Române ce au fost înglobate mai târziu în statul modern România. Apoi, lipovenii au fost un factor de apropiere dintre România și Rusia – fiind de multe ori o comunitate de legătură între cultura română și cea rusă. Un alt element important cultural a fost întemeierea și dezvoltarea Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi din România. V. PERSONALITĂŢI REPREZENTATIVE ALE LIPOVENILOR DIN ROMÂNIA: Canoistul Ivan Patzaichin este fost canoist, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint. Ioan Chirilă fost jurnalist sportiv și scriitor de cărți pe teme sportive. Ioan Chirilă, cunoscut sub porecla de Nea Vanea, este autorul a 27 de volume de publicistică închinate unor sportivi sau evenimente sportive, scrise într-un stil colorat, original (Șepcile roșii, World Cup ’66, Argentina etc.) Cărțile sale au fost editate în tiraje foarte mari, cartea Nadia de exemplu vânzându-se în 300.000 de exemplare. Nichita Danilov este poet, scriitor, publicist și politician. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A desfășurat o intensă activitate publicistică în cotidianul „Monitorul” (pagina culturală) și „Obiectiv” din Iași. De asemenea, a publicat texte literare în aproape toate revistele din România. În perioada 1998-2000 a funcționat ca atașat diplomatic pe probleme de presă la Ambasada României din Republica Moldova. Vlad Ivanov este actor de film, scenă și voce. Este cunoscut pentru interpretarea doctorului Bebe în filmul premiat la Cannes 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile și pentru primul său rol principal într-un lungmetraj, Principii de viață (2010), roluri cu care a câștigat premiul pentru „Cel mai bun actor în rol secundar” în cadrul premiilor Gopo. Stefan Vasili cunoscut și sub poreclele de Terente și Regele bălților a fost un celebru bandit român, figură populară a rebelului în prima parte a secolului XX. 48

PORTRETUL MINORITĂȚII NAȚIONALE TURCE I. REPERE ISTORICE: La momentul alipirii Dobrogei de regatul României după războiul de independență (18771878), populația era în majoritate formată de cetățeni de etnie turcă și tătară. O altă zonă care a fost locuită de turci compact a fost insula de pe Dunăre, Ada Kaleh – de lângă Orăștie, acolo a existat o așezare turcească încă din vremea Imperiului Otoman. Din păcate această insulă a fost scufundată o dată cu construcția lacului de acumulare de la Porțile de Fier iar comunitatea de pe insulă s-a destrămat – o parte din locuitori fiind mutați în Dobrogea. În general minoritatea turcă din România, prin reprezentanții ei spune că de la formarea statului modern România s-a simțit protejată și apreciată în noua construcție politică și nu au existat conflicte majore cu statul român sau cu populația majoritară. Minoritatea turcă este reprezentată de un deputat în Parlamentul României. La nivel religios, minoritatea turcă împreună cu minoritatea tătară este reprezentată de Muftiatul Cultului Musulman din Constanța. II. SITUAȚIA DEMOGRAFICĂ: La referendumul din 2011, turcii din România numărau 27,498 de persoane (reprezenând 0.2% din populație), în scădere de la 32.596 de persoane în 2002. Cea mai mare parte a populației de etnie turcă se află în cele două județe ale Dobrogei – Constanța și Tulcea, singura provincie istorică a României care a fost sub administrație directă a Imperiului Otoman. Trebuie de asemenea notat că în ultimele decenii, numărul turcilor la referendum este mai mare decât comunitatea strict de origine turcă pentru că o parte din tătarii care locuiesc în Dobrogea, în jur de 10-15% se declară turci. De asemenea, turcii sunt prezenți și în alte județe din România, dar în număr mai mic. Iar după 1990 s-a înfiripat o imigrație relativ constantă de cetățeni turci veniți în principal pentru studii și afaceri din Turcia în mai multe orașe din România. III. ELEMENTE IDENTITARE: Populația turcă din România este în mare majoritate de religie musulmană, formând de asemenea împreună cu minoritatea tătară tot din Dobrogea principalii adepți tradiționali ai acestei religii pe teritoriul României moderne. Dar aceștia nu au rămas doar în interiorul religiei lor ci au format și familii mixte de-a lungul timpului. Religios comunitățile turce tradiționale aparțin islamului sunit cu interpretarea hanefită a acestuia, marcată de o serie de practici sociale care au permis o bună conviețuire și cooperare interreligioasă spre deosebire de cea universalistă și neotradiționalistă mai agresivă si mai centrată pe puritatea manifestărilor islamice ce se răspândește acum la nivel internațional. De exemplu în comunitățile tradiționale hanefite din Dobrogea nu există practica acoperirii totale a corpului în burka și nici hijabul ce acoperă fața femeii. În general, practica religioasă a fost conferită în mare parte spațiului privat în comunitățile turce fiind destul de discretă. Cel mai vechi lăcaş de cult din Dobrogea se află la Mangalia - Geamia Esmahan Sultan. A fost ridicată în anul 1520 de către Esmahan, fiica sultanului Selim al II-lea. Geamia este monument de arhitectură în stil maur, având un stil aparte faţă de construcţiile de cult turceşti din Dobrogea, deoarece intrarea în geamie este precedată de o verandă acoperită. La zidurile sale, meşterii pietrari au folosit piatră din cetatea antică Callatis.

IV. CONTRIBUŢIA MINORITĂŢII TURCE LA PATRIMONIUL CULTURAL COMUN La nivel cultural mai extins o parte importantă din tradițiile, bucătăria, superstițiile din spațiul cultural românesc – mai ales cele din sud și din est (Valahia și Moldova) au fost influențate de practici relgioase si culturale musulmane și turcești (practicile descântatului și ale deochiatului sunt des întâlnite în sate). Pe lângă acestea, bucătăria turcă și balcanică a lăsat o amprentă bogată in bucătaria tradițional românească – sarmalele, ardeii umpluți, chiftele, micii, diferitele sosuri și ghivecuri de legume, etc. Limba română de asemenea a preluat în vocabularul de bază cuvinte de origine turcă – aproximativ 1% din lexicul curent fiind compus din cuvinte provenind din turcă. Acadea, amanet, arpagic, balama, berechet, buzdugan, bacșiș, basma, belea, capcană, chef, cherem, catifea, cașcaval, catâr, cazma, chibrit, chilipir, chioșc sunt doar câteva exemple de cuvinte provenite din limba turcă. Revenind în modernitate pe lângă contribuția culturală tradițională a comunității turce după 1990 turcii în România au adus o contribuție importantă la economia României, mai ales într-o perioadă în care românii nu aveau experiența afacerilor și a antreprenoriatului. Oamenii de afaceri turci sunt și au fost activi în multe ramuri ale comerțului, a serviciilor iar în ultimii ani - mari companii turce din diverse ramuri ale producției investesc masiv în România (ex: industria alimentară, industria electro-casnicelor, a produselor industriale). De asemenea după 1990, o dată cu apropierea dintre cele două state la nivel oficial există și o implicare din ce în ce mai accentuată a statului turc în viața culturală din România și dorința acestuia de a contribui la ridicarea unor lăcașe de cult musulman. În afara implicării statului în București există un Centru Cultural Turc și se organizează diferite evenimente culturale dedicate culturii și bucătăriei turcești: Gala Culturală Româno-Turcă din București, Festivalul Turcesc și festivalul multiculturalității din Constanța (Mamaia). V. PERSONALITĂŢI REPREZENTATIVE ALE LIPOVENILOR DIN ROMÂNIA: Dintre personalitățile culturale ale minorității turce amintim: Aylin Cadîr este cântăreață și actriță. S-a remarcat pe scenă în anul 2002 în cadrul concursului „Alege Asia” în urma căruia a înființat formația Pops alături de Diana Bișinicu, Minola Anthea Szikszay și Tina Geru. Hamdi Cerchez a fost un actor de comedie cunoscut mai ales pentru rolurile din Nea Mărin Miliardar, Titanic Vals și Păcală. Kemal Karpat este istoric turc, specializat pe subiectele Imperiului Otoman. La începutul anilor ’80 Administraţia de la Washington l-a solicitat să facă parte din echipa de specialişti care să acorde consultanţă preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Jimmy Carter. Mehmet Yakub Septar a fost avocat și gânditor, liderul spiritual al tătarilor și turcilor din Dobrogea, Muftiul comunității musulmane din România. A militat pentru pace și armonie globală. Metin Cerchez fost deputat în legislatura 2000-2004, ales în județul Constanța pe listele partidului minorității turce.