Ballet Magazine Romania, ediția de primăvară 2020 by Ballet Magazine Romania

balletmagazine.ro

Ballet Magaz ne #03 | Primăvară 2020

Alexandru Deneș Prim-solist al cabaretului Moulin Rouge

Oana Ioniță, de la televiziune la performanța în balet!

Simona Noja-Nebyla Pledoarie pentru #GândurilePropriiDespreDans

Doina Andronache: „Făceam totul cu pasiune” 1

CUPRINS

Cover Story

Doina Andronache: „Făceam totul cu pasiune”

#02

Ediția Primăvară Opinie

Interviu

Simona Noja-Nebyla Pledoarie pentru #GândurilePropriiDespreDans

Alexandru Deneș Prim-solist al cabaretului Moulin Rouge

Scurtă prezentare dedicată Ballet Magazine Opera Națională Română din Cluj-Napoca, pe scena virtuală

Oana Ioniță, de la televiziune la performanța în balet!

Rodica Simion „Pedagogia baletului clasic te consumă mai mult decât interpretarea”

Gregory Vuyani Maqoma Mesajul transmis cu prilejul Zilei Internaţionale a Dansului 2020 2

Mircea Munteanu Merg încet, dar niciodată înapoi!

De câtă „deschidere” e nevoie în balet? Cum a evoluat etalarea picioarelor

Martha Savin Când l-am văzut pe Serghei Polunin în ”Take me to church”, i-am spus mamei că vreau să dansez!

6 mari compozitori celebri în istoria muzicii de balet?

58 Baletul, cu metodologie sau fără? Iată de ce este importantă

Lumea Baletului

Balerini celebri care au dansat până în toamna vieţii

Fotografia de balet – între artă și indecis. Sfaturi pentru o fotografie reușită

62 Baletul în marile opere - mic studiu personal -

OPINIE

Simona Noja-Nebyla

Pledoarie pentru #GândurilePropriiDespreDans ntr-un timp de pandemie informa țională, de propagare calculată a știrilor false sub masca celor mai nobile acțiuni, într-un timp de „aburire digitală“ a minții prin îndreptarea atenției asupra derizoriului sau catastroficului, într-un timp în care preluăm și propagăm semiconștient știrile sau informațiile care ni s-au sugerat/inoculat cândva, sau copiem ad literam ideile altora, din comoditate probabil, iată, îmi propun aici câteva #GândurilePropriiDespreDans. Deci, dacă dăm un hashtag #gândurilepropriidespredans și luăm cu noi firul Ariadnei, putem începe călătoria înspre noi înșine… A ajunge să îți întâlnești propriile gânduri este un act temerar, uneori dureros, alteori distractiv, revelatoriu cu siguranță…Dacă însă reușești să intri dincolo de laboratorul gândurilor, în clarobscurul prin care vine energia primară necesară formării lor, actul tău temerar începe să semene cu o aventură ușor halucinantă. Și totuși…. Conștientul îl străbați încă pe lumină, la limita

Photo credit Boris Nebyla

cu subconștientul începe să se întunece și când devii complet inconștient… ei bine, bunul simt, într-o instanță, te oprește să spui ce ți se întâmplă, când de fapt, nici tu nu știi… Știința însă, trece peste acest impediment și ne spune că acolo, în întunericul tău biologic inaccesibil cunoașterii conștiente, corpul tău lucrează, adică ființează, manifestandu-se concret, real, în formele sale cele mai primare. Te afli în zona instinctelor, a reflexelor înnăscute, care te ajută să intri în reacție cu mediul înconjurător și cu propriile cerințe lăuntrice, imperios necesare menținerii vieții. Ajuns aici, cititorul rândurilor de față poate părea derutat. Parcă era vorba de gândurile despre dans, nu-i așa? Nu cumva m-am abătut într-o altă direcție? Ca să-l liniștim, îl asigur că nu m-am abătut cătuși de puțin de la firul Ariadnei, pe care mi l-am propus să-l urmărim. Pentru că în zona instinctuală invocată aici își are sorgintea și instinctul mișcării, simț decisiv pentru continua devenire a omului ca ființă locomotorie și rațional-gânditoare.

C U R R I C U L U M V I TA E

Născută în Huedin, România la 9 martie 1968 Limbi: româna, engleza, germana, franceza, italiana Educația: sportivă în Echipa olimpică de gimnastică a României sub antrenorul Bela Karoly (1978); absolventă a Liceului de Artă - secția coregrafie ca sefă de promotie (1986) și a Facultății de filologie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj- Napoca (1994); doctorand la Universitatea BabeșBolyai din Cluj- Napoca (din 2018) Angajamente ca primbalerină (1986-2007): 1986-1990 Opera Națională Română Cluj-Napoca 1990 Opera Națională Română București 1990-1991 Compania de balet Pavel Rotaru, Atlanta, SUA 1991-1995 Deutsche Oper am Rhein, DüsseldorfDuisburg, Germania 1995-1997 Deutsche Oper Berlin, Germania 1995-2007 Wiener Staatsoper, Austria Apariții internaționale ca primbalerină invitată (19862007): Teatro Colon (Buenos Aires), Teatro Municipal (Santiago de Chile), Stadtstheater Hannover, Ballet de Cuba (Havanna), Bolschoi Theater (Moscova), La Scala (Milano), 4

Auditorio National (Mexico City), Balletto dell’Opera (Roma), Dresdner Semper Oper, Basel Ballet, Teatro San Carlo (Napoli), Royal Swedish Ballet (Stockholm), Finnish National Ballet (Helsinki), Stuttgarter Ballett, Frankfurter Ballett, Bayerische Staatsoper München, „Manuel Legris et șes etoiles“ (Franța și Japonia) Roluri principale în balete clasice: Lacul lebedelor (în 7 coregr.), Don Quijotte (în 3 coregr. ), Giselle(în 2 coregr.), Raymonda, Frumoasa din păd. adormită (în 2 coregr.), Coppelia (în 2 coregr.), Spărgătorul de nuci ((în 4 coregrafii), Casablanca, Carmen, Cenușăreasa, Corsarul, Crăiasa zăpezii, La Bayadère, La Fille Mal Gardée, Manon, Onegin, Pasărea de foc, Paquita, Romeo și Julieta Roluri principale în coregrafii contemporane de: F.Ashley, G.Balanchine, R. Barra, B. Bienert, J. Clifford, J.Cranko, Nils Christe, B.Eifman, W. Forsythe, E.Gervasi, S.Gianetti, J.Mannes, J. Neumeier, R. Petit, H.Spoerli, R.Zanella Partneri de scenă: Jean- Guillaume Bart (L’Opera

Nimic din ce Este nu poate deveni Alceva decât prin mișcare. Și cum mereu și mereu în ființarea corpului uman Ceva a devenit Alceva și înainte de apariția cuvântului, se înțelege că mișcarea a produs structuri biopshihice pre-cognitive, purtătoare de potențial cognitiv nepus încă în act, potențial capabil însă să conducă instinctul comportamental prin experiență repetată la un tipar relativ stabil. Psihologul elvețian C.G.Jung numește în cercetările sale această experiență acumulată de umanitate în timp, o expresie a inconștientului colectiv și înțelege prin ea o imagine primară intrată în obișnuință, un „arhetip“ cu dat, o deprindere biopsihică de natură să stimuleze apariția de simboluri. Pe când la austriacul Sigmund Freud subconștientul este refulare, un loc al ostracizării înnăbușirilor netrăite, el devine la românul Lucian Blaga (prin „teoria abisală“) o lume apriorică, de sine stătătoare, cu „ale sale dintru ale sale“, un subconștient care își creează o viziune proprie despre spatiu și timp. Dar mișcarea ca atribut și condiție a existentului în spatiu și timp are o diversitate greu, dar nu imposibil de aproximat. Ori eu, căutând „rădăcinile“ gândului despre dans trebuie să înțeleg ce fel de mișcare este mișcarea-dans și cum ajunge ea din subconștient în conștient, iar de aici în fapte concrete, create de corpul meu în armonie cu gândul și sentimentele trăite de mine. Să ne imaginam pe moment că trăim în spatio-temporalitatea ancestrală a omenirii și suntem atrași în mișcare-dans inoculată în simțurile noastre de mentalul colectiv al grupării din care facem parte. Nu suntem călăuziți de cuvinte, poate doar de interjecții onomatopeice, dar suntem „răsunați“ de imagini prefigurative lăuntrice în timp, eventual de sunete pe care le percepem ca inedite și familiare, pentru că vin dintr-o obișnuință sedimentată în inconștientul individual și colectiv. (Goethe spunea că nu poate răsuna decât ceea ce odată a sunat) Și în această stare de vibrație arhaică ni se deschid orizonturi și câmpuri în care reîntâlnim fărâme uitate din noi, care continuă să danseze și să se bucure. Ele ne invită la dans și în acest dans colectiv, ne întâlnim familia ancestrală, unii cu fețe prietenoase, alții mai puțin, dar toți captivați de călătoria magică. În această izbucnire de simțuri călăuzită instinctual, cognitivul este mai puțin implicat. Nu se înțelege încă în suficientă măsură

pe sine. Aplică legi care aici nu au valabilitate. Se află pe terra incognita. Acceptă cu greu că este depășit și predă ștafeta imaginației. Acolo totul este posibil. Creativitatea se simte atrasă de mister și prin mișcări dansante, înaintează în întuneric și începe să „simtă“ forme, să „audă“ culori, să „miroase“ sunete, să „vădă“ emoție, să „guste“ bucurie. Întrăm în alt univers. Devenim poate metaforă? (sugestia lui Nietzsche). Simțim ritmul sferelor. Ba chiar deslușim melodii. Sau poate doar dansăm? Totul este atât de poetic… Totul începe să aibă sens…Trăim. Cognitivul, în procesualitatea lui declanșată de cerințele imperative ale ființării ființei începe să se simță acasă, datorită emotiilor care îi „electrifică“ sinapsele lui salvatoare, luminându-l. #GândurilePropriiDespreDans ale unui dansator sunt și vor fi mereu legate de mișcare, fiindcă el percepe realitatea dinamic și estetic – din fericire. El mai întâi dansează și mai apoi vorbește, asemeni simbolului arhaic. Dacă după dans cuvântul mai este necesar…Uneori da, uneori nu. Uneori este o mană cerească a nu vorbi. Dansatorii sunt din acest punct de vedere binecuvântați. (Mai puțin desigur politicienii.) Dansul, stimulând gândirea, are forța de a hotărî în ce direcție să o ia gândul. Dansatorul deține o propriopercepție aparte, își cunoaște spațiul și ritmul interior și îl sincronizează armonios cu spațiul și ritmul exterior astfel încât el știe întotdeauna unde și de ce se află într-un loc anume. El dansează la fel de bine și după propria melodie și după muzica sferelor. Cunoaștere întrupată. Pentru că dansul este o mostră de (Embodied Cognition), de participare specifică la conștiința umanității din epoca arhaică până la era digitală. Și iată cum, în slow-motion, #GândurilePropriiDespreDans îmi sunt ademenite cu candoare și sfială de emoții (re)trezite din timpuri ancestrale, in care corpul, spiritul și sufletul își trăiau armonios unitatea…

de Paris), Roberto Bolle (Royal Ballet), Juan Boix (Leipziger Ballett) Jose Manuel Carreno (ABT), Manuel Legris (Paris Opera), Vladimir Malakhov (Berliner Staatsoper), Sebastian Marcovici (New York City Ballet), Massimo Murru (Scala di Milano), Alejandro Parente (Teatro Colon), Giuseppe Picone (Teatro di San Carlo), Igor Zelenski (Kirov Ballet) Premii și distincții : 1990: medalia de argint la Concursul de balet din Jackson, Mississippi, SUA 2001: „Cea mai bună balerină a anului 2001“ din partea revistei „Danza & Danza“ Milano, Italia 2002: Titlul Meritului Cultural: „Steaua României“ (în grad de Cavaler) 2008: „Das Österreichische Ehrenkreuz für Wissenschaft und Kunst I. Klasse“ Austria 2012: Titlul Meritului Cultural: „Steaua României“ (în grad de Ofițer) Poziții și funcții de conducere: 2000: Director artistic al Ansamblului de balet „Oleg Danovschi“ Constanta, România

2002: înființează Fundația culturală „Simona Noja“ Cluj-Napoca, România 2006: înființează împreună cu soțul ei, Boris Nebyla, Studioul de balet dance arts Viena, Austria 2006-2010: predă la dancearts: Balet, Pointe Technique și Repertoriu clasic 2006-2019: Masterclasses la festivalurile: ImPulsTanz Festival Wien, Japan Grand Prix; Taiwan Grand Prix; Festival do Brasil, Brasilia, YAGP Paris și New York, din Romania și Italia; 2010-2019: Director (executiv până în august 2019) al Academiei de balet a Operei de Stat din Viena 2009-2011: Consultant pentru dans la Ministerul de Cultură din Austria 2015-2019: organizează Festivalul european al școlilor de balet “Grand Assemblé“ Cluj – Napoca, Romania 2017: Fondarea împreună cu soțul ei Boris Nebyla a Concursului international de balet „European Ballet Grand Prix“ Viena, Austria 5

Viena, 17.04.2020

OPINIE

Scurtă prezentare dedicată Ballet Magazine

Opera Națională Română din Cluj-Napoca, pe scena virtuală n această perioadă sensibilă, în care întregul glob pare că s-a oprit din rotire, simțim totuși un puls ce bate mai puternic ca oricând. Acest moment ne face să reflectăm, să ne reevaluăm valențele, să visăm, să clădim și să reconstruim, având în gând acel „împreună” la care sperăm să revenim cât mai curând. Între timp, însă, apropierea fizică este precedată de o apropiere emoțională la cote impresionante, care a învăluit întreaga lume.

Opera Națională Română din Cluj-Napoca dizolvă la rândul său distanțele, oferind publicului de pretutindeni apropierea virtuală prin intermediul artei lirice și coregrafice. Pe parcursul acestei primăveri aparte, le dăruim spectatorilor bucuria celor mai îndrăgite și reprezentative spectacole din arhiva noastră, transmise online săptămânal. Celebrul „Zorba” de M. Theodorakis/ L. Massine, spectacolul de balet prezentat în premieră națională pe scena noastră în anul 2017 și apogeul reprezentației în aer liber a aceluiași an, a deschis această microstagiune virtuală cu o imensă speranță, voioșie și bucurie de viață. I-au urmat alte titluri celebre, precum: „Elixirul dragostei” de G. Donizetti, „Macbeth” și „La Traviata” de G. Verdi, „Madama Butterfly” și „Turandot” de G. Puccini – toate în spectacole și distribuții de excepție care ne-au încântat pe scenă de-a lungul ultimilor ani, iar acum, în versiune online. Nu a lipsit nici „Lacul lebedelor” de P. I. Ceaikovski cu punerea vizionară în scenă pe un lac veritabil, în reprezentația anului 2016. Toate sunt amintiri unice ale repertoriului nostru pe care le retrăim alături de publicul nostru drag. Urmează surprize la fel de plăcute programate până la mijlocul lunii mai 2020, pentru spectatorii de toate vârstele, sub același crez: al muzicii și dansului care sunt pretutindeni, reunindu-ne oriunde ne-am afla. Vă invităm să ne fiți cu toții alături, virtual, urmărindu-ne programul și transmisiile pe site-ul www.operacluj.ro !

OPINIE

Gregory Vuyani Maqoma

Mesajul transmis cu prilejul Zilei Internaţionale a Dansului 2020

n interviu pe care l-am acordat de curând m-a determinat să cuget mai adânc asupra dansului şi a ceea ce ȋnseamnă el pentru mine. Ca să răspund, a trebuit să privesc ȋn urmă şi mi-am dat seama că totul era legat de ideea de sens, că fiecare zi ȋnseamnă o nouă provocare cu care trebuie să ne confruntăm şi că eu ȋncerc să ȋnţeleg universul prin intermediul dansului.

nostru trebuie să transmită cu putere liderilor mondiali şi celor care au datoria să salvgardeze şi să ȋmbunătăţească condiţiile vieţii umane, semnalul că suntem o armată de gânditori furioşi şi că scopul nostru este acela de a schimba lumea, pas cu pas.

“U

Ȋn jurul nostru au loc tragedii inimaginabile, ȋntr-o epocă pe care aş descrie-o ca post-umană. Mai mult ca oricând trebuie să dansăm cu un scop, să amintim lumii că omenirea ȋncă există. Ţelul şi empatia trebuie să predomine asupra anilor ȋndelungaţi de incontestabil peisaj al disoluţiei, care au dat naştere unui catharsis de suferinţă universală dominând tristeţea, realitatea dură ce continuă să ne străbată viaţa, confruntată cu moartea, respingerea şi sărăcia. Mai mult ca niciodată, dansul

Gregory Vuyani Maqoma, dansator sud-african, actor, coregraf şi promotor al dansului

Dansul ȋnseamnă libertate şi prin libertatea noastră regăsită trebuie să-i eliberăm şi pe ceilalţi de capcanele ȋn care sunt prinşi ȋn diferitele colţuri ale lumii. Dansul nu face politică, dar devine politic ȋntrucât conţine ȋn fibra sa legătura dintre oameni şi reacţionează ȋn faţa circumstanţelor, ȋn ȋncercarea sa de a reda demnitatea umană. Corpurile noastre dansante, rostogolinduse prin spaţiu şi ȋmpletindu-se ȋmpreună, devin o forţă a mişcării ȋn care se ȋntreţes inimile, sunt atinse sufletele şi se aduce alinarea aşteptată cu disperare. Iar scopul devine dansul ca un balaur cu un singur cap, invincibil şi indivizibil. Avem nevoie de mai mult dans!”

OPINIE

Vivia Săndulescu

Ziua Internaţională a Dansului 2020, între #rezistenţă şi #adaptare n momentul când scriu rânduri, mesajul Î aceste transmis anual lumii dansului de către o personalitate nominalizată de Comitetul Dansului din cadrul Institutului Internaţional al Teatrului (ITI), partener al UNESCO pentru Artele spectacolului cu sediul la Paris, cu ocazia Zilei Internaţionale a Dansului, poate nu a fost ȋncă redactat, dar ştim cine va fi autorul şi, date fiind circumstanţele actuale,putem bănui care va fi esenţa lui. Ȋn fiecare an, de la adoptarea ȋn 1982 a zilei de naştere a lui Jean-Georges Noverre, creatorul (de fapt, doar gânditorul) baletului modern drept Zi Internaţională a Dansului, „o mare personalitate a domeniului” este selectată pentru a transmite un mesaj comunităţii artistice mondiale şi un mare eveniment are loc sub forma unei Gale internaţionale ȋntr-un oraş ales. Totodată, sub această umbrelă au loc numeroase spectacole, ateliere, proiecte umanitare etc şi se ţin speech-uri de către ambasadori şi alţi demnitari, ȋn sensul aprecierii artei coregrafice şi a necesităţii susţinerii acesteia prin toate

mijloacele, artistice, pedagogice sau financiare.

Personalităţi şi „iluştri necunoscuţi” au transmis mesaje în anii anteriori Vivia Săndulescu După studii de coregrafie și filologie, la care se adaugă mai târziu un masterat în management cultural în Franța și un doctorat în Teoria teatrului și cinematografie, Vivia Săndulescu-Dutton pendulează între ȋnvățămȃntul pre- și universitar, predȃnd limba franceză și specialități teoretice și practice din domeniul coregrafic la Constanța, București sau Iași, traduceri (printre care Dansul ȋn secolul XX de Isabelle Ginot și Marcelle Michel) și administrația culturală. O constantă a activității sale este cea de critic și istoric de balet, concretizată ȋn volumele documentare Consemnări coregrafice.

Să vedem mai ȋntâi cine au fost cei care au transmis mesaje ȋn anii precedenţi. Printre ei s-au numărat personalităţi incontestabile (Trisha Brown, 2017; Julio Bocca, 2010; Akram Kahn, 2009; Sasha Waltz, 2007; Mats Ek, 2003; William Forsythe, 2001; Alicia Alonso, Jiri Kylian, 2000; Kazuo Ohno, 1998; Maurice Béjart, 1997; Merce Cunningham, 1990; Iuri Grigorovici, 1984), dar şi iluştri necunoscuţi (nouă), ȋnsă politically correct, reprezentanţi ai diverselor etnii şi/sau ai influenţelor acestora asupra dansului contemporan, din Samoa & Noua Zeelandă, Taipei, Africa de Sud, Cambogia, Trinidad-Tobago, Benin şi Senegal. Din Estul Europei, doar Slovenia a fost reprezentată (ȋn chiar anul inaugural, 1982), ȋn afara Rusiei (o singură dată). N-aş vrea să mă lansez ȋn speculaţii cu privire la criteriile de selectare a autorului

mesajului, dar ele par să fie complexe, discutabile şi doar parţial artistice.

Q la bucătăria proprie sau executând manejuri ȋn jurul sensului giratoriu din faţa casei. Ȋn plus, majoritatea teatrelor au transmis online spectacole de dans/balet din repertoriul lor, ceea ce unora dintre noi ne-a umplut ȋn asemenea măsură restanţele ȋncât timpul petrecut ȋn izolare ȋn faţa laptopului a devenit insuficient pentru câte filmări am fi dorit să urmărim. Totodată, a fost un bun barometru al audienţei acelor colective, dintre care unele au ȋnregistrat peste un milion de vizionări, iar altele – uneori nemeritat –, doar câteva zeci. (Poate e un moment potrivit pentru ca managerii acelor companii să se ȋntrebe ce pot face mai mult pentru promovarea lor, astfel ȋncât, ȋntr-o bună zi, vreun colaborator sau angajat să aibă suficientă vizibilitate ca să fie invitat să redacteze mesajul anual cu ocazia Zilei Internaţionale a Dansului, deşi nu provine din Papua Noua Guinee…)

Cum, n-aţi auzit de Gregory Vuyani Maqoma? Alesul acestui an este Gregory Vuyani Maqoma, dansator, coregraf, actor şi pedagog din Belgia, un artist de culoare, deţinător a câtorva premii şi distincţii importante, ȋn Franţa, Africa de Sud, SUA, Maroc ş.a., care a crescut şi evoluat ȋn raza vizuală a ITI şi s-a ȋncadrat ȋn curentele şi preceptele promovate de U.E. Mă aştept ca mesajul său să se refere la ȋmprejurările actuale neobişnuite şi neaşteptate şi la modul cum dansul face parte din rezistenţa fizică, mentală şi socială ȋmpotriva unui duşman nevăzut dar insidios, ȋn faţa căruia robusteţea atitudinii şi neclintirea speranţei sunt arme mai eficiente decât medicamentele sau vaccinurile ȋn curs de producere sau testare, fiind ȋn orice caz lipsite de efecte secundare negative.

O sărbătorire anticipată prin dans, cum altfel?! Cred că cuvintele de ordine ale actualei ediţii sunt rezistenţa şi adaptarea. Dincolo de exemplele de mai sus, dansul şi-a demonstrat ȋncă o dată capacitatea de a ȋnsoţi victoria omului asupra restriştilor de tot felul şi de a ȋnfrunta şi ȋnfrumuseţaviaţa,chiar şi ȋn vecinătatea morţii. Nu ştiu cum va suna mesajul pe care ȋl va lansa Gregory Vuyani Maqoma, dar cred că cel mai grăitor este acest clip, ȋn care medicii spanioli cântă ȋn spital şi… dansează: Lipdub del CEADAC – “Resistiré”

Studii de dans clasic, între ciorbă şi clătite De asemenea, să menţioneze modul exemplar cum breasla s-a mobilizat ca să-şi menţină forma fizică şi tehnică, pe de-o parte, şi publicul, pe de-alta. Au fost nenumăraţi cei care s-au filmat antrenându-se acasă sau sugerând exerciţii de menţinere şi oferind cursuri online, la toate nivelele. Desigur, făcând totodată haz de necaz şi adaptând Giselle sau Don

Prima revista dedicata artei baletului din Romania

BalletMagazine.ro

COVER STORY

DOINA ANDRONACHE: „Făceam totul cu pasiune” Doina Andronache în timpul studiilor coordonate de Lulu Ross

___________

Doina Andronache – Scurtă biografie Doina Andronache s-a născut în 1942, în comuna Brânzeni, Județul Orhei, Basarabia, a fost și este o personalitate a dansului-balerină și regizor coregraf. A studiat baletul timp de 9 ani la Liceul de Coregrafie din București. În 1961 a intrat la Operă Română, acum Opera Națională București, unde a fost promovată în scurt timp în roluri solistice (Giselle, Coppelia, Frumoasa din pădurea adormită – au fost rolurile ei de debut ca solistă pe această scenă). În anul 1964 s-a căsătorit cu balerinul și coregraful Cornel Patrichi. Celebrul cuplu de artiști a colaborat cu diferite instituții de cultură în numeroase spectacole, dar și emisiuni de televiune, filme artistice de lungmetraj. În 1970, dna Doina Andronache a revenit pe scena Operei Române. În 1973, cei doi divorțează după un mariaj și o colaborare artistică de 9 ani. Ea se specializează ca și coregraf, realizând coregrafii/ mișcarea scenică pentru spectacole de teatru, emisiuni de varietăți, filme, operă și balet. A condus compartimentul de balet al Operei Naționale București unde a pus în scenă o serie de spectacole – ”Camerata Coregrafică”, “Francesca Da Rimini”, “Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”, ”Mozartiana”, ”Seara franceză”. A fost distinsă cu Ordinul ”Meritul cultural” în grad de ofițer în anul 2004, pentru întreaga activitate artistică. Articol scris de Sena Vlădoiu 12

Doina Andronache: “Energia mea debordantă a distrus totul în casă și mama era disperată!” Cum ați descoperit baletul și ce a însemnat această artă pentru dvs? Ce profesori ați avut în cadrul Liceului de Coregrafie? Doina Andronache: Îmi amintesc cu dragoste de anii petrecuți în Liceul de Coregrafie! Am fost o elevă nu numai silitoare, dar interesată de copil de tot ce se petrecea în jurul meu… făceam totul cu pasiune. Îmi amintesc și astăzi, primele trei apariții pe scenă, înainte de a fi elevă a Liceului…undeva după terminarea războiului se sărbătorea Crăciunul la Bârlad de unde era tatăl meu, mama care absolvise Colegiul Eparhial din Chișinău, organiza spectacolul, iar eu din mai mulți copii, îl interpetam pe Isuscopilul…îmi amintesc că stăteam între picioarele unei mese răsturnate acoperite cu un cearceaf…îmi amintesc și de coregrafiile dansurilor de la grădiniță…un dans chinezesc îmbrăcată în capotul mamei, cu o fundă uriașă în spate și doua surcele în cap puse cruciș. Un alt moment de dans rusesc…ambele stiluri erau la modă. Mai târziu, în București, la Palatul Pionierilor am fost trimisă la Varna, în cadrul unui festival al copiilor împreuna cu Gheorge Zamfir, și el pionier. El cu naiul cânta pentru mine…eu în poante cu umbreluța dansam o polka-mazurcă pe muzică la nai.

La Liceul de Coregrafie am ajuns datorită d-nei Rosette Manu care i-a spus mamei: ,,cel mai bine pentru tine și Doina, este să o aduci la examenul de balet“. Dat fiind că energia mea debordantă a distrus totul în casă

și mama era disperată, am fost adusă la examenul de admitere în curtea fostului restaurant Cina, unde aproximativ o sută de copii se zbenguiau în soare…cei ce făcusera balet în școli particulare aveau diverse costume – fetițele purtau tutu-uri (pe care le priveam cu invidie)…de exemplu Maria Mitrache avea un tutu, Andreea Constantinescu și Doina Moraru aveau și ele…eu, Cornel Patrichi, Liana Nicolau (primă balerină Iași), Gabriela Nicolescu, Mihaela Crăciunescu, (ambele soliste la Opera din București, apoi Gabriela prim solistă la Munchen)…eram în chiloței Tetra de bumbac …toți cu tutu sau nu, am fost selectați de maestrul Gabovici, venit special invitat de directoarea Liceului, minunata doamnă – Esther Magyar Gonda. Prima profesoară în primul an a fost fanțuzoaica, Rosette Manu, apoi până în anul V, am avut-o pe d-na Demian. Ultimile 4 clase cu excepționala doamna Lulu Ross, la duet Gelu Matei, la caracter Clara Volini - minunată dansatoare de dans de caracter, la dans romanesc pe Tamara Capp, la modern și arta actorului pe d-na Miriam Răducanu. Am avut privilegiul să fiu pregatită pentru Festivalul Tinerilor Soliști dedicat Liceelor de balet din țară, de maeștrii Tilde Urseanu, Gheorge Ștefan, iar pentru spectacolul de diplomă de Cora Benador și Gelu Barbu, care ne-au format gustul spre neoclasic - dansul făcut de el pe muzica de Prokofiev, era o noutate pentru noi la acea vreme. Ca elevă, am fost laureată a Tinerilor Soliști cred prin ‘57 sau ‘58 cu dansul făcut de maestrul Gheorghe, un dans numai cu sărituri, fouetteuri, manej-uri, mă rog, nu lipsea nimic, plus o istorie tragică pe care trebuia să o interpretez. Am reușit, am fost fericită, am apărut în reviste cu o poză făcută în sala mare la oglindă. La spectacolul de diplomă am dansat foarte mult, bineînțeles cu Cornel Patrichi, pas de deux din Don Quijote - act

III pregătiți de Cora Benador, variație din Coppelia pregatită de Tilde Urseanu, Italianca - dans făcut de Gheorghe Ștefan, Fata și Vântul coregrafia Gelu Barbu, Hotta cu toată clasa baieți și fete coregrafia Tilde Urseanu, Nunta în Banat cu noi doi soliști - coregrafia Tamara Capp și Chopiniana.

“Nu imi amintesc să fi fost bolnavă” Ați avut o carieră de excepție ca balerină și mai apoi, coregraf. Ați format un cuplu celebru cu marele coregraf Cornel Patrichi alături de care ați strălucit în anii ‘60 -’70 pe scena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”, a Teatrului “Fantasio” Constanța, în numeroase spectacole și emisiuni de televizune, filme artistice de lungmetraj. Povestiți-ne despre acea epocă de aur a baletului românesc. Doina Andronache: Nu știu dacă seriile care au fost înaintea mea au dat concurs de intrare la Operă, dar Eugenia Dobrescu (Cotovelea) și eu, am fost angajate fără concurs. Deși primii ani erau întotdeauna de ansamblu, în paralel am făcut multe solo-uri. Maestrul Gelu Matei a montat Concertino pe muzica lui Dinu Lipatti numai cu patru balerine printre care și eu, sau maestrul Marcu Vasile m-a distribuit în tabloul de balet alături de Nicolae Deneș din opera Manon la premieră. Am dansat în toate baletele din repertoriu, în ansamblu sau solo-uri. Nu imi amintesc să fi fost bolnavă (chiar dacă am dansat cu 39° sau cu injecții pentru a nu simți durerea)... pur și simplu mi se părea normal să dai tot, să nu înșeli spectatorii...să fiu pe scenă, mi se părea un miracol și nu mă interesa nimic altceva, spre disperarea tatălui meu, care și-ar fi dorit pentru fiica sa o carieră diplomatică. A protestat acasă, dar mama cu adevărat diplomată i-a spus: ,,nu te îngrijora, Doina face balet numai până termină școala”. Dar n-a fost să fie așa! În școală la orele de Dans

COVER STORY

istoric, Caracter, Folclor, Duet și Repertoriu, profesorii ne așezau pe perechi...maestrul Gelu Matei cu care faceam Duet, arăta o mișcare cu mine în arabesque sau priză, apoi repetam mișcarea cu Cornel, dar și cu ceilalți băieți.

Despre relația cu regretatul Cornel Patrichi: “Ne iubeam, eram tineri și voiam să cucerim lumea!” Probabil de aici vine și coeziunea perfectă din timpul în care am dansat împreună și desigur, pentru că ne iubeam, eram tineri și voiam să cucerim lumea! În elanul meu de iubire, spre disperarea părinților mei, a d-nei Esther Magyar directoarea Baletului Operei în acel moment, m-am căsătorit și după puțin timp, chiar înainte de confirmarea ca solistă, pur și simplu am plecat din Operă la Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”, unde Cornel era angajat și nu avea parteneră. Chiar dacă acest fapt pare o nebunie în ochii oricărui balerin cu visul de a fi la Operă, pentru mine a fost o experiență care m-a îmbogățit profesional... aici am cunoscut-o pe Silvia Surdu, absolventă și ea a Liceului de Coregrafie, care m-a învățat step. I-am cunoscut pe maeștrii Sever și Fayer și mai ales, pe Floria Capsali și Mitiță Dumitrescu, care au montat Demoazela Măriuța pentru mine și Cornel. Apoi am lucrat cu maestrul Oleg Danovski și cu maestra teatrului, Adriana Dumitrescu. Duetele noastre au însemnat momente importante în istoria baletului de revistă, la fel la Teatrul “Fantasio” din Constanța, unde Cornel a început să facă coregrafia la diferite spectacole. Eu m-am întors în București și am dat examen la Institutul I.L.Caragiale, secția Regie și am reușit! Eram fericită...am fost la clasa domnului Radu Penciulescu, am petrecut un timp minunat în care am învățat enorm, dar pe care din păcate nu l-am sfârșit cum ar fi

trebuit, numai și numai din motive personale nu m-am mai prezentat la examen. După ceva timp, Ministerul Culturii a înființat cursuri de 2 ani pentru viitorii regizori-coregrafi, la care m-am înscris, l-am urmat cu sfințenie și am dat și examenul! Ca mentori principali i-am avut pe Hero Lupescu și pe Oleg Danovski, cred că era în anul 1980. Se spune ca meseria asta de regizor-coregraf se fură, dar eu am învățat pe lângă furat, m-am documentat, am întrebat, am văzut spectacole, am plâns și n-am dormit. Făceam naveta la diferite teatre din țară, uneori cu avionul de dupa amiază la spectacol și înapoi în București cu trenul de noapte unde

Doina Andronache și Cornel Patrichi

___________

dormeam, la 8.00 la cursuri, pe urmă repetiții la Operă, la ora 15.00 la TV, la 17.00 din nou la Operă...și așa ani întregi... Revenind la timpul cuplului Doina și Cornel, după căsătorie ne-am pus problema locuinței. La ai lui, în doua cămăruțe erau părinții divortați, plus bunica ...noi am dormit cu bunica care avea insomnii... la ai mei nici nu îndrăzneam să întreb, părinții mei nu au venit la nunta mea. Într-un târziu mama s-a îndurat de mine și ne-a primit în subsolul în care locuiam deja de la 7 ani, când am venit în București. Timp de 6 luni am tot căutat, ne-am rugat și în final, am căpătat un apartament într-un bloc nou, neterminat, în Balta Alba. Toate autobuzele, chiar și noaptea,

Doina Andronache și Cornel Patrichi

___________

circulau până în Dristor. Ca să avem bani, chiar daca nu aveam voie, mulți dintre noi dansam la diverse baruri și de la Dristor mai mergeam o oră... măcar pe jos, pe ploaie, zăpadă sau ger. Cândva am reușit să facem un schimb și am ajuns în centru.

“Viața noastră era să dansăm, să dansăm, ori dansam, ori repetam, ori pe masa din bucătărie ascultam muzică pe magnetofonul Tesla și încercam să facem diverse coregrafii.”

Doina Andronache și Cornel Patrichi

___________

După întoarcerea mea la Operă, conștientă că am ratat cariera de solist dar încă cu dorința arzătoare de a dansa, am fost oprită din elanul meu de o altă piedică - sănătatea pe care cu inconștiență am neglijat-o,

nu mai vorbesc că eram absolut analfabetă în medicină...verdictul m-a lovit ca un trăsnet, dar m-a și trezit la realitate. Atunci au început călătoriile mele la teatrele din țară și din București, unde am lucrat

cu actori și regizori de renume din Teatru și Cinematografie sau Televiziune. Primele ,,încercări” cu Toma Caragiu și Anda Călugăreanu, cu regizorul A. Tocilescu am lucrat la Nevestele vesele, cu Doru Vișan în rolul Falstaff - premiul Uniter, cu Geo Saizescu, cu Dan Pitza. Cu carismaticul și neuitatul Tudor Vornicu, Alexandru Bocăneț, Liviu Ciulei, Dan Mihăescu, Tudor Mărăscu care m-a distribuit în Ondine, alături de Emil Botta, Violeta Andrei. Imi era frică să pierd timpul pe care nu-l mai zăream veșnic (deși de copil credeam că-s nemuritoare!!!), lucram cu o frenezie rară, eram prezentă la toate emisiunile TV cu maeștrii Gelu Matei, Tilde Urseanu, Alexe Ion, Sandu Fayer, Sever...până și pauzele dintre reportaje făcute din reclame turistice erau cu mine și Cornel. Cu Adriana Dumitrescu de exemplu, am făcut un filmuleț

cu Baletul Operei cu fântânile arteziene ale Bucureștiului, cu maestru Oleg Danovski nenumărate filme ca Celebrul 702 , regizor Mihai Iacob - film debut pentru Radu Beligan, unde maestrul Oleg a luat tot Baletul cu soliști și a dansat și el! Sau Dragoste la 0 grade din nou tot baletul cu soliștii Leni Dacian și Sergiu Stefanski, Neamul Șoimăreștilor cu patru sclave (în cortul turcului) - Ruxandra Racoviță, Magdalena Popa, Gabriela Dumitrescu (Stănescu) și eu, sau filmul muzical-coregrafic în regia lui Valeriu Lazarov Mens sana in corpore sano, emisiuni filmate noaptea pentru a nu deranja programul Operei, sau Bucuresti de trei ori la începuturile televiziunii unde am dansat cu capul închis întrun televizor....dormeam toți pe unde apucam când aveam un moment liber...eu am adormit după o filmare la Buftea sub pian, muzica nu m-a deranjat câtuși de puțin. Mai târziu energia aceasta debordantă, elanul și ritmul meu, am încercat să le transmit la rândul meu generațiilor noi și cred că în mare parte, am reușit. Altfel nu s-ar povesti nostalgic despre acele timpuri. Colegii mei au aflat târziu, după pensionarea mea de ce eram așa grăbită...mi-am respectat colegii indiferent din ce teatru sau ansamblu erau, cu unii am rămas prieteni pe viață. Îmi amintesc cu plăcere de colegii mei de la Operă care m-au acompaniat o viață, de când eram elevă până la pensionare, dar și de cei de la Teatrul “Fantasio” sau de la Teatrul Revistă “Constantin Tănase”. Am dansat cu Păstorel Ionescu excelent partener, cu Simion D, cu Tudor Cotaibă, cu Mihai Mândruțiu de la Brașov, alături de Viorica Kiss, Livioara Kiss, Sida Spătaru sau Gina Tătaru și Tatiana Botez, Petrișor Luca sau Zolly Balint, lângă artiști de prestigiu ca Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Cristina Stamate, Cornelia Teodosiu, Gica Petrescu. De la Teatrul din Deva cu un deosebit talentat balerin și coregraf

Dumitru Hanea, pe care am plăcerea să-i număr printre prieteni, de la “Fantasio” cu prim solistul Endre Kiss sau Andreea Constantinescu prim solistă și coregrafă la Operetă, colegă de banca și de școală sau familia Barbuceanu de la fostul ansamblu ,,Doina Armatei”. Sunt mult mai mulți, dar nu pot să-i scriu pe toți, deși mi-ar face plăcere. Ați fost coordonatorul Baletului Operei Naționale București. Cum erau artiștii acelei perioade, cum se desfășurau repetițiile, spectacolele, turneele? Care a fost prima dvs montare pe scenă Operei Naționale București? Doina Andronache: Cred că prin anul 1981 când Magdalena Popa urma să plece la Festivalul de la care nu s-a mai întors, am fost numită Șef Compartiment Balet al Operei București, deși fusesem aleasă președinta Sindicatului pe întreaga instituție. În ambele funcții, am rămas până aproape de pensionare. Ca Șef al Baletului mărturisesc că am încercat să fac față, deși habar nu aveam ce complexă este această funcție...nu mai spun ca îmi ocupa ziua și noaptea cu toate planificarile de repertoriu, distribuții, repetiții, studii, concursuri de categorii, concursuri de intrare

COVER STORY

în Opera, turnee, toate în paralel cu munca sindicală pentru toate compartimentele Operei, adică: Orcherstră, Cor, Balet, Ateliere de Croitorie, Încălțăminte, Mașiniști, Garderobiere, Studii Muzicale și Regizorat...și ambele funcții (nu ca în ziua de azi) fără a fi remunerate ci pur și simplu, onorific! Și recunosc că elanul meu debordant m-a ajutat enorm dar fără ajutorul grupului pe care l-am format pentru Regizoratul Balet, sunt sigură că

n-aș fi reușit! Alături de mine la început a fost regizorul de culise Jean Barea, un om cum rar întâlnești în viață, conștiincios și cu un spirit de dreptate rar întâlnit, mai târziu pe aceeași funcție Gheorge Bîrău, deasemeni excelent profesionsit, completați de 3 balerini care din diferite motive nu dansau decât sporadic, dar care erau prezenți zilnic rezolvând toate problemele pe care eu nu reușeam să le rezolv. Unii dintre ei nu mai sunt printre noi, dar ei au știut ca întotdeauna i-am apreciat, respectat și i-am simțit prietenii mei...cunoscutul solist Adrian Caracaș, Mariana Turlea extaordinară, inteligentă, în stare să găsească soluții la orice problema ivită, era pur și simplu ,,memoria” mea, Florin Gavrilescu absolvent al Liceului de Coregrafie dar reprofilat în funcția de regizor de

culise, interpreta și diferite roluri de caracter și Ștefan Năstase, la rândul lui, rezolva tot ce ceilalți nu reușiseră înca, în plus, era și ,,curier” între mine și celelalte compartimente. Pentru mine, acești oameni au format echipa perfectă, armonioasă, gata să se dedice la orice oră din zi și noapte. Pentru ei, toata dragostea și recunoștința mea! In programuĺ zilnic de repetiții, un rol deosebit l-a avut colegul nostru de școală devenit asistent de maestru de balet și profesor de studii, minunatul Raul Erceanu, cu care toți soliștii ar fi dorit să fie programați să repete, un profesionist care a continuat tradiția în munca de asistent începută de maestrul Gelu Matei. Alături de Raul și după prea timpuria sa dispariție dintre noi, am promovat artiști în rândul asistenților balerini soliști sau din ansamblu cu calități pedagogice, cum ar fi Ștefan Banică, care dacă îmi amintesc bine, preda și la școală iar în Operă pregătea soliști pentru noi roluri, Ion Tugearu era deja consacrat ca asistent și coregraf ca și Alexa Mezincescu, noi asistenți pentru soliști și ansamblu precum Petruța Almosnino, Florin Mateescu, uneori soliști ca Aglaia Gheorghe, Leni Dacian, Rose-Marie Bot, Magdalena Rovinescu, Ioana Bădănoiu sau din ansamblu Doina Craciun (a pregatit elevii școlii pentru baletul ,,Alba ca Zăpada”), preluau funcțiile de asistenți pentru care nu aveam posturi în schemă, deci subliniez că atât postul meu ,,onorific” de șef al Baletului, cât și munca de asistență a acestor artiști, nu a fost niciodată remunerată, și ei, și eu, eram mândri să facem ceva pentru balet, pentru Operă. Cu toate acestea, câteodată, conservatorismul din noi ne freneza uneori gândirea. A fost un timp când după multe discuții, am reușit cu Mihaela Atanasiu - coregrafă, ca toți cei 10 absolvenți ai cursului de Regizori Coregrafi, să monteze la Operă. De Mihaela mă leagă anii de școală iar după terminarea școlii și revenirea ei în București, după ce fusese la Iași, întâlnirile de la gale și de la

Doina Andronache, Oleg Danovski și Adrian Gheorghiu

___________

cursuri ne-au apropiat și în ultimii ani, am devenit prietene. Poate că și problemele noastre comune cu sănătatea, ne-au apropiat. Îmi amintesc ultima noastră convorbire telefonică, când m-a sunat să-și ia rămas bun înainte de plecarea ei în eternitate.

Mihaela Atanasiu a realizat spectacole minunate, cu un accent modern unic, pline de fantezie, în timpul acela când informația era inexistentă, baletele ei străluceau prin originalitate...pe nedrept uitată atât de repede de către Operetă, cat și de Operă. Măcar Baletul din Iași și-a numit o sală cu numele ei, dar nu mi se pare atat de complicat atâta timp cât mai există interpreți și asistenți care au participat la spectacolele Mihaelei, să nu fie folosiți pentru a reface spectacolele ei...sau macar un spectacol omagial. Eu am debutat cu coregrafia pentru opera ,,Francesca Da Rimini”, balet făcut tot în bucătăria mea de 2×3m, cu magnetofonul Tesla pe masă...sălile de balet după amiaza le

lăsam Liceului de Coregrfaie cu clase mari, care nu avea oricum săli adecvate...de altfel era și într-o situație precară. Pentru a ajuta Liceul, mi-am gândit următorul spectacol - Albă ca Zăpada, compozitor Cornel Trăilescu, în așa fel încât să folosesc masiv elevii din clasele mai mici. Când eram în anul I de balet, am și început să fac practică la Operă în Macul roșu, Călărețul de aramă, Dama de pică, experiențe extraordinare pe care leam retrăit cu copiii școlii alături de profesorii care m-au ajutat cu trup și suflet. Eu eram foarte mândră că alături de primii soliști Geta Vretos, Laurențiu Guinea, Aglaia Gheorghe și Adam Madeleine, se aflau și elevii școlii la această premieră mondială. In aceeași peroadă, am făcut parte din echipa maestrului Hero Lupescu care a câștigat la concurs cu încă 4 țări (Rusia, Franța, China, Italia) realizarea a 4 mari spectacole pe stadion în Maroc, pentru ,,Jocurile mediteraniene” spectacol de deschidere și altul de închidere. Eu pe lângă coregrafie și asistență regizorală, am și dansat în ,,Jocurile Panarabe” și ,,Jocurile Francofone”.

La fiecare spectacol am lucrat cu 36.000 de soldați și 5000 de fete, normal toți amatori, în condiții de nedescris, la temperaturi de 45° și un praf de 10 cm la sol. Dar reprezentam Romania și la final, Regele l-a decorat pe maestrul Hero pentru măreția și amploarea spectacolelor. Chiar cu ,,timpul meu limitat” am mai făcut câteva spectacole de balet...regret ca n-am mai apucat să fac ,,D’ale carnavalului” pentru care compozitorul Laurențiu Profeta a scris muzica pe libretul făcut împreuna cu marea actriță și

scriitoare, Flavia Buref. Mi-am amintit acum ca în timpul meu la conducerea Baletului, m-am confruntat cu diferite situații ca lipsa de bani la plata salariilor, dacă îmi amintesc bine au fost 6 luni fără salarii, timp în care am făcut cu Baletul Operei săptămânal emisii la TV, antrenându-i în ritmul meu, am închiriat costumele la Tv, de unele costume dispărute și apărute ca prin farmec în altă formă, nu e cazul să intru în amănunt.

Cu ,,un zâmbet și o floare” plecam să ,,cuceresc” pentru angajații Operei, ba un buletin de București, ba un apartament, ba o butelie de aragaz...toate erau importante în acea perioadă. Uneori plecam cu mașina la Russe, în Bulgaria și mă întorceam cu mașina plină de pui înghețați pe care îi împărțeam cu unii din bloc, care stăteau pentru mine la coadă sami iau rația de benzină, că nu aveam timp de așa ceva...și câte și mai câte de plâns, dar și de râs. Pentru a nu pierde posturile (în timpul meu nu am redus nici un post) am lasat să plece cu contract pe cele mai în vârstă balerine, fără a le desface contractele și pe un post am angajat două absolvente, rezolvând astfel problema vârstei. Un alt lucru important pentru care am luptat cu dinții: păstrarea repertoriului clasic și atunci când unele spectacole se degradaseră sau nu mai aveam interpreți să le repunem în scenă...așa l-am convins pe maestrul Oleg Danovski să refacă Lacul Lebedelor și Cocoșatul de la Notre Dame și pe doamna Tilde Urseanu să refacă baletul La piață. Din anul 1991 ați plecat în Austria. Ce v-a determinat să

rămâneți acolo? Ați mai avut contact cu dansul? Doina Andronache: Anul ‘89 ‘90 l-am petrecut prin spitale timp în care colegul meu, Nicolae Deneș mi-a ținut locul în administrea activității Baletului și îi mulțumesc și lui, pentru dăruire și competență. Medicii m-au sfătuit să elimin orice activitate, fără stres și tensiuni. Nici atmosfera din Operă în acel timp nu era tocmai ,,liniștită”, am văzut persoane în care am crezut, într-o altă lumină...și m-am decis să mă pensionez înainte de vârstă, chiar cu o pensie mai mică, dar fara stres. Am stat un an acasă, m-am plictisit îngrozitor și cum bunul Dumnezeu are grijă de toate, mi s-a oferit un contract de profesor de balet, la o școală particulară în Austria, unde habar nu aveam de limba germană, dar pe care am învățat-o ,,din mers”. Am lucrat 7 ani acolo și tocmai mă pregăteam să mă întorc acasă, nici nu-mi trecuse prin cap ideea de a rămâne, dar ,,nu aduce anu’ ce aduce ceasu’ am întâlnit, cum îmi place să spun, un ,,cavaler teuton” și-am ,,încălecat pe-o șea și v-am spus povestea așa”. Revenind la colegii mei de la Opera, pe toți i-am considerat prieteni, la bine și la rău. Acum, după 30 de ani, ne întâlnim în fiecare vară, să povestim, să ne amintim. Cine are dorința de a fi prezent la întâlniri, este binevenit! Nu se fac invitații. În altă ordine de idei, dar la fel de important în viața mea, au fost câinii mei, pe care i-am adorat și pe care îi purtam cu mine. Odată aveam o ședință la domnul director economic Zăvăleanu, cățelușa era bolnavă și i-am spus ca nu pot veni pentru că nu o pot lăsa singură.... mi-a spus: ,,ia-o la ședință”. Oricât de târziu ajungeam acasă, tot mă plimbam o oră seara, o ora dimineața. Câinii mei mă obligau să respir aer curat, sa-mi pun gândurile în ordine, să prind putere, mi-au oferit dragoste, tandrețe și putere când eram bolnavă, când mă simțeam singură...și lor le port mereu aceeași dragoste..

S Ă N ĂTAT E Ș I A R M O N I E

DR. ADRIANA NAE, CONSULTANT ÎN NUTRIȚIE: “Nu recomand dansul pe stomacul gol!”

MACHIAJUL MICILOR BALEINE. 8 accesorii și produse de machiaj care nu se împrumută niciodată Articol scris de Mirela Păduraru

Ca părinte de “minibalerină” am avut ocazia să intru în culisele a numeroase competiții dedicate dansului și baletului, atât în țară cât și în străinătate. Ca specialist … am fost șocată. În febra pregătirilor dinaintea intrării în scenă, mămicile și micile dansatoare își împrumutau cu nonșalanță atât produsele de machiaj cât și machiau cu același tuș de ochi sau mascara, mai multe fetițe din grup.

acă până acum nu a-ți fi acordat atenție acestor aspect, pentru că … “sunt copii” și “ce se poate întâmpla?” sper și am ferma convingere că după lecturarea acestui articol să înțelegeți riscurile împrumutării produselor de machiaj, precum și despre riscurile folosirii unor produse de machiaj nepotrivite copiilor sau adolescentelor. Pentru că micile balerine urmează să danseze într-un concurs și spectacol, au emoții inerente și urmează să depună un efort fizic intens, este bine ca sesiunea de machiaj să fie efectuată responsabil, respectând măcar câteva reguli de bază.

1. Trusa proprie de machiaj, cu produse preferabil bio/eco Este de preferat să aveți o trusă proprie cu produse de machiaj, cu ingrediente cât mai naturale, care nu se împrumută altor copii! Voi explica mai târziu și de ce. Ținând cont că sunt copii sau adolescenți, cumpărați produse de machiaj de calitate, pe cât posibil, cât mai naturale ca și compoziție. În traducere liberă, un fond de tn gen camuflaj destinat adulților, rezistent la apă ca și prea slăvitul “Double Wear” de la Estee Lauder are multe “chimicale” în compoziție și poate favoriza apariția acneei dacă este folosit pe tenul unui copil sau al unui adolescent sensibil. 18

În cocluzie, optați pentru un fond de ten natural, sau puteți renunța la el, în favoarea unei creme colorate (BB cream), testate dermatologic, certificate eco și cu ingrediente naturale, organice.

2 Dezinfectant de mâini, de farduri și dezinfectant de pensule Produsele de machiaj se pot “contamina” cu praf, bacterii, de aceea dezinfectați-vă pe mâini înainte de sesiunea de machiaj și pulverizați fardurile (conținutul) cu dezinfectant special de farduri (conține alcool isopropilic într-o anumită concentrație) care nu afecteazaă compoziția chimică a produsului. Nu împrumutați produsele de machiaj pentru că există risc de transmitere a unor microbi, infecții, viruși, bacterii, fungi/ciuperci care pot cauza îmbolnăviri! Nu împrumutuați pensulele de machiaj și nici periile de păr. Puneți toate produsele pe un servețel curat și dezinfectați trusa, burețeii și pensulele la finalul machiajului. Strâgeți-vă produsele de machiaj în portfarduri închise, pentru că au existat situații în care fetițe sau mămici au folosit fardurile altor fetițe / colege, atunci când acestea erau plecate pe scenă, uneori fără să mai binevoiască să anunțe posesoarea lor.

3 Mascara (așa-numitul rimel) cu ingrediente cât mai naturale Dacă este waterproof, fiți foarte atente cu ce îl demachiați, altfel încât să nu se irite ochii. Nu trebuie împrumutat sub nici o formă altcuiva și la 3 sau la 6 luni se aruncă la gunoi, chiar dacă l-ai folosit doar de câteva ori. Caută pe el sau pe ambalaj un simbol cu o cutiuță deschisă și un număr. Acela îți indică după câte luni de la deschidere trebuie aruncat.

4 Rujul să fie aplicat după îmbracarea costumului. Preferabil să nu fie rezistent la apă, să nu usuce buzele, să nu conțină plumb și alte chimicale. Căutați compoziția chimică (INCHI) și dați o căutare pe google cu denumirile ingredientelor, pentru mai multă siguranță. Primul produs pe lista ingredientelor este cantitatea cea mai mare în produs, ultimul în cea mai mică. Nu aveți nevoie de parfum la ruj. Dacă știți că ați împrumutuat rujul

cuiva, pulverizați-l cu dezinfectant de farduri sau răzuiți-i partea de deasupra, care a intrat în contact cu piele sau saliva altor persoane. Dacă ați împrumutat gloss-ul aruncați-l! Pensula de gloss, odată folosită pe buzele altcuiva și reintrodusă în tub, contaminează tot produsul.

5 Genele false uneori sunt de preferat, dacă fetița are ochii foarte sensibili și lăcrimează când aplicați mascara. Dacă sunt din păr natural 100%, sterilizat, ușoare și nu foarte lungi, pot arăta chiar mai bine decât genele naturale. În acest caz folosiți un adeziv de gene de cea mai bună calitate. Se termină competiția, le dezlipiți ușor, e dezinfectați și le puneți la loc în cutiuța lor. Pot fi refolosite și de 20-30 de ori, dacă sunt păstrate în condiții bune.

6 Creionul dermatograf să fie de calitate bună și să se evite folosirea lui pe conjunctivă (interiorul pleoapei). Nici din punct de vedere estetic nu este recomandat, pentru că nimeni nu își dorește să pară cu ochii mici pe scenă.

7 Tușul de ochi. Să presupunem că îl împrumuți altcuiva și persoana în cauză are un virus herpetic la ochi. Adică un virus care poate produce o cheratinoconjunctivită cu răni pe cornee). Sau un orjelet, sau un parazit nedetectabil cu ochiul liber … cam ce crezi că s-ar putea întâmpla? Ți-ai dori să te expui sau să expui pe altcineva la riscul de a contacta o boală? La fel ca și la rimel/mascara, după maxim 6 luni, aruncă tușul. Cât timp îl folosești, curăță bine capacul și ambalajul, pentru a se închide bine și a preveni scurgerea sau chiar uscarea conținutului.

8 Pudra și fardurile compacte Chiar dacă spui că le poți împrumuta cuiva pentru că folosește o pensulă curată, nu știi cât de curată și dezinfectată este. În plus, există riscul ca, din reflex, după ce și-a atins fața cu pensula să o mai dea odată prin pudră sau fard și atunci ajunge, evident, nedezinfectată pe produsul tău. Fii fermă și spune-le clar celorlalte fetițe sau mămici că fardurile tale nu pot fi împrumutate altcuiva. Poți împrumuta liniștită fixativul de păr sau fixatorul de machiaj, pentru că acestea sunt în tub, se pulverizează și riscul de îmbolnăvire este aproape inexitent, dacă îl ștergi la înapoiere cu un șervețel dezinfectant. Vă doresc mult succe la toate concursurile și competițiile, experiențe minunate pe scenă, cu un ten frumos și sănătos. 19

INTERVIU

ALEXANDRU DENEȘ Prim-solist al cabaretului Moulin Rouge Articol scris de Sena Vlădoiu ar cabaretul Moulin Rouge oferea distracție din belșug. Promitea spectacole de calitate pe placul tuturor, prin muzica săltăreață care se auzea până afară – se lansase pentru prima oară cancanul – și prin uriașele postere de la intrare, cu balerinele costumate atrăgator și viu colorat. Cei doi inițiatori au dovedit că sunt oameni de afaceri fomidabili, că știu să discearnă gustul publicului de tot felul și să atragă atât oameni simpli dar cu bani, cât și afaceriști, politicieni, diplomați și chiar femei elegante, dornice să-și etaleze ținutele. Moulin Rouge a fost subiectul unor opere ale pictorului postimpresionist Toulouse-Lautrec. De asemenea, au existat mai multe filme cu numele cabaretului printre care și cel din 2001 cu Ewan McGregor si Nicole Kidman care, la fel ca adaptarea din 1952, a fost nominalizat pentru categoria cel mai bun film la Oscar-uri. Astăzi, Moulin Rouge, reprezintă unul dintre simbolurile Parisului, este un obiectiv turistic de seamă și oferă spectacole de dans și divertisment clienților săi din întreaga lume.

În octombrie 1889, când Parisul trăia momentul inaugurării turnului Eiffel și serba expoziția industriei universale amintind și de centenarul Revoluției din 1789, doi întreprinzători inventivi, Joseph Oller și Charles Zidler, puneau bazele unui cabaret atrăgător, plantat în inima orașului – Moulin Rouge. Nu numai locul, dar și momentul a fost bine ales, fiind vorba despre acea perioadă pe care francezii o numesc “la belle epoque”, cu zile de pace și de optimism general, când viața a ajuns îmbelșugată și gândul fiecăruia era cum să se distreze mai bine.

Alexandru Deneș, vedetă la Moulin Rouge de 20 de ani Alexandru Nicolae Deneș a fost printre primii români balerini, ajunși în anul 2000 la Moulin Rouge. După 4 ani, a devenit solist, iar astăzi, este una dintre vedetele celui mai renumit cabaret din lume. Absolvent al Liceului de Coregrafie “George Enescu”, actualmente “Floria Capsali” din București, Alexandru Nicolae Deneș a dansat o perioadă la Opera Națională București, după care au urmat turnee în 21

INTERVIU Coreea de Sud și Germania, apoi a ajuns la o audiție pentru Moulin Rouge. – Alexandru, cum a început drumul tău în balet? Cât de mult a contat pentru viitorul tău pregătirea și profesorii din cadrul Liceului de Coregrafie și ce ai făcut după terminarea acestui liceu? Alexandru N. Deneș: Inceputul pregătirii mele ca balerin a fost ceva foarte natural. Tatăl meu fiind balerin la Opera Națională din București, și eu, și sora mea mai mare, știam ca vom urma aceeași carieră. Cursurile de balet le-am început în 1986, la vârsta de 9 ani (clasa a IV a) după un examen în care eram evaluați în funcție de calitățile fizice necesare unui viitor balerin. Anii petrecuți în Liceul de Coregrafie din București au contat foarte mult în formarea mea ca viitor dansator profesionist. Disciplina, perseverența și respectul sunt calități esențiale în cariera oricărui balerin. Împreună cu colegii mei, am petrecut multe ore în sălile de balet ale Liceului de Coregrafie, precum și la Opera Națională București, pregătindune pentru Olimpiada Națională de Balet care avea loc în fiecare an (Concursul pe Meserii în perioada comunistă), concurs care era întotdeauna o prioritate pentru elevii din clasele de liceu. Pot spune ca suportul și îndrumarea familiei a contat foarte mult pentru mine în acea perioadă.

“Am intrat la Opera Națională după ce tatăl meu a ieșit la pensie” După examenul de bacalaureat am dat audiție la Opera Națională București unde am avut șansa să obțin un post. În acel an, tatăl meu a ieșit la pensie așa ca am preluat locul lui în cabină și multe dintre costumele lui. În primul an petrecut în compartimentul Balet al Operei Naționale, am progresat foarte mult. Nemaiavând presiunea examenului de bacalaureat și lecțiile prntru a doua zi, am putut să-mi canalizez toată energia pe antrenament. Din păcate, foarte repede am început să realizez că pasiunea pentru artă nu era suficientă să trec peste anumite inconveniente. În acea perioadă, la mijlocul anilor ‘90, salariul era ridicol, condițiile de lucru insuportabile, iar visul tuturor balerinilor încă în formă, era să plece din țară.

Drumul lui Alexandru Deneș de la Opera Națională la Moulin Rouge Sălile de spectacol ale Operei erau aproape goale. Câteodată dădeam spectacol pentru mai puțin de 60 de spectatori. Locuiam încă cu părinții mei, iar salariul îl cheltuiam în primele trei zile ale lunii. Prin intermediul unor colege, am aflat că Teatrul Cazino Victoria căuta să înlocuiască un dansator plecat în străinătate. Astfel, cu multe emoții miam luat inima în dinți și m-am dus să dau audiție. Din punct de vedere tehnic nu aveam probleme, dar în schimb, stilurile de dans cerute de coregraf îmi creau mari probleme. Am avut totuși șansa să fiu ales și astfel, la vârsta de 19 ani, mi s-au deschis ușile către noi oportunități. Spre surprinderea mea, Teatrul Cazinoului Victoria era foarte bine organizat. Costumele erau create de Doina Levința, coregraful era adus din Las Vegas, iar salariile erau de trei ori mai mari decât la Operă. O mașină ne ducea acasă după spectacol pentru că terminam prea târziu pentru a folosi transportul în comun. Lucram în spectacol cu cantăreți cunoscuți precum Marcel Pavel, Sanda Ladoși, Luminița Anghel, etc. Am avut astfel șansa în acea perioadă să învăț noi stiluri de dans de la coregraful american. O experiență care m-a ajutat enorm pe viitor. Programul meu era destul de încărcat ținând cont ca nu am renunțat să lucrez la Operă. În plus, datorită experienței dobândite am început să fiu din ce în ce mai solicitat pentru alte evenimente. Eram doar câțiva băieți dansatori care eram contactați și participam la concertele anumitor cântăreți, la emisiunile de la TVR, precum și la posturile nou apărute în acea perioadă: ProTV, Prima TV, Antena 1, etc. Fiind un număr atât de mic de dansatori ne-am permis chiar să fixăm între noi o sumă minimă pe zi de lucru.

Alexandru Deneș, pe podiumul de modă pentru designeri celebri Am început să fiu contactat pentru clipuri publicitare și pentru prezentări

de modă. Astfel am ajuns să particip la prezentări pentru Janine, Cătălin Botezatu, Doina Levința, Zina Dumitrescu, etc. Sumele câștigate erau enorme pentru aceea perioadă, dar fizic începeam să nu mai fac față. Încercam în permanență să jonglez între Opera Națională, Cazino Victoria și tot ce aveam de făcut în plus. De multe ori, repetițiile erau în același timp, în mai multe locuri. Dormeam doar câte 4 sau 5 ore pe noapte, în rest era doar o mare cursă dintr-un studio în altul. La aceea vârstă, totul era foarte tentant. Îmi câștigam banii foarte bine, ieșeam în cluburile cele mai selecte cu VIP-urile momentului, eram înconjurat de femei sublime, dar la un moment dat, am simțit o anumită plafonare.

Alexandru Deneș, cooptat într-un teatru de cabaret din Coreea de Sud În momentul în care o companie de producție franceză mi-a oferit mie și altor colegi de la Teatrul Cazino Victoria un contract într-un teatru de cabaret din Coreea de Sud, am decis să accept. În turnee fusesem de câteva ori cu Opera Națională București în Germania, Belgia, Austria, Italia, dar Asia era ceva tentant. Salariul era foarte bun și nu aveam decât un spectacol, 6 zile pe săptămână. Puteam în sfârșit să am nopți întregi de somn. Îmi doream să descopăr în același timp o țară cu o cultură atât de diferită față de țările din Europa. Decizia odată luată, am fost nevoit să le spun părinților că am hotărât sa-mi închei contractul cu Opera Națională București. Mi-a fost foarte greu pentru că știam cât de mult însemna pentru ei să continui tradiția familiei și să am un loc de muncă stabil. Repetițiile au avut loc în Paris la începutul anului 1999 la Casino de Paris, un teatru foarte cunoscut, cu o mare istorie în lumea spectacolelor de cabaret. Eram câțiva români într-o trupă internațională cu dansatori veniți de pe mai multe continente. Astfel am putut să văd pentru prima oară spectacolele mai multor cabarete parisiene, printre care și faimosul Moulin Rouge. Contractul în Coreea de Sud mi-a permis să-mi îmbunătățesc anumite stiluri de dans și să învăț limba engleză care era esențială pentru repetiții și pentru

ar fi păcat să nu încerc măcar pentru faptul că aș putea să spun odată întors acasă, că am reușit sa dau audiție la Moulin Rouge. O audiție privată se numește o audiție organizată special pentru câțiva artiști care se întâmplă să fie în trecere prin Paris. Nu este anunțată nici în presă, nici pe internet. Astfel ne-am prezentat doar 5 băieți, dintre care 4 români.

Dansatorii de cabaret, selectați după înălțime și aspect fizic

comunicarea cu colegii. A fost un contract foarte ușor în care am putut să beneficiez de niște condiții de viață deosebite. Miam făcut mulți prieteni și am putut vizita mai multe locuri interesante din regiune. La începutul anului 2000, aceeași companie de producție cu care am colaborat în Coreea de Sud, mi-a oferit un contract în Germania. Din păcate, după doar o lună, organizatorii spectacolului au început să aibă dificultăți în a aduce destui spectatori. După câteva săptămâni în care am lucrat doar trei zile pe săptămână, am fost informați că spectacolul va fi oprit în curând. Știind foarte bine dificultățile pe care le aveam în aceea perioadă cu vizele, compania de producție Rios Production ne-a pus la dispoziție un minibus și au

contactat pentru noi câteva cabarete din Paris. – Cum ai ajuns să te prezinți la audiția pentru Moulin Rouge? Care au fost criteriile de selecție și ce te-a determinat să alegi acest cabaret? Alexandru N. Deneș: Cu ajutorul unei dansatoare cu care am lucrat în Coreea de Sud, am obținut odată ajunși la Paris o audiție privată la Moulin Rouge. Sincer nu aveam prea multe speranțe. Văzusem deja spectacolul cu un an înainte în perioada cât am repetat pentru Coreea de Sud și nu consideram că voi putea vreodată dansa Cancan-ul sau alte coregrafii din spectacol. Fiind împreună cu alți trei prieteni români, mi-am spus că

Criteriile la Moulin Rouge sunt foarte bine definite. În primul rând, fiind un spectacol de Cabaret, dansatorii sunt selectionați întâi după înălțime și apoi după aspectul fizic. Pentru băieți minimum 185 cm, iar pentru fete cel puțin 175 cm. În ceea ce privește aspectul fizic, se cerea ca dansatorii să nu fie prea slabi, ci să aibă o musculatură destul de bine antrenată. Băieții sunt destul de bine puși în evidență în spectacole și este important ca între costumele enorme pe care le poartă partenerele lor, să se poată impună. Unele dintre dansatoarele de la Moulin Rouge măsoară chiar 182 cm așa ca odată urcate pe tocuri și cu pălării cu pene de un metru, sunt foarte impresionante. Eu am 186 cm și câteodată când sunt pe scenă, mă uit în sus la colegele mele. După înălțime și aspectul fizic, este foarte importantă flexibilitatea dansatorului. Cancan-ul este un dans emblematic la Moulin Rouge. Este unul dintre motivele pentru care mulți spectatori vin din lumea întreagă să vadă spectacolul nostru. Dansatorii trebuie să aibă o tehnică ireproșabilă și o energie molipsitoare. Șpagatul pe piciorul drept și stâng și roata pe partea dreaptă și stângă, sunt primele elemente cerute pentru cancan la fiecare audiție. Dansatorii trebuie să aibă o flexibilitate care să le permită să sară și să aterizeze direct în șpagat cu ușurință, de mai multe ori pe seară. Odată ce dansatorul dovedește că posedă aceste calități, începe predarea unor mici coregrafii ca la orice audiție. Astfel, se poate vedea dacă artistul poate reține repede ordinea mișcărilor și felul în care le execută. În această parte a audiției, se cer anumite elemente din dansul clasic, din jazz și din hip-hop.

INTERVIU

Alexandru Deneș, ales la Moulin Rouge din 4 români În momentul în care am dat audiție pentru Moulin Rouge, nu prea eram în situația de a alege un anumit cabaret. România nu era încă în spațiul European și știam că dacă mă întorc în țară înainte să găsesc un nou contract, va fi foarte greu să mai ajung la audiții. Am avut șansa să fiu la Paris în momentul în care la Moulin Rouge se căutau noi dansatori. Astfel dintre cei 4 români care am dat audiție, doi am fost aleși și am început repetițiile a doua zi. Vă pot spune că profesionalismul nostru a fost foarte apreciat aici. A fost pentru prima dată când au angajat dansatori români, dar nu și ultima. După mine și Claudiu Caraiman, patru alți dansatori români au fost selectați să facă parte din trupa noastră. Pot spune că am avut o mare șansă să obțin această audiție în acel moment în cariera mea de dansator. În schimb, a fost alegerea mea să rămân aici odată ce am început să cunosc companiile de cabaret din Paris și din alte țări. Faptul că după doi ani în ansamblu am fost ales să preiau un loc de solist, a contat foarte mult. După încă doi ani ca solist, am obținut rolul de dansator principal în actualul spectacol Feerie. Acest post îl dețin de 16 ani.

Încrederea care mi s-a acordat și faptul că lucrez în cel mai cunoscut cabaret din lume, m-a făcut să nu mă gândesc să plec de aici. -Cum se defășoară o zi din viața ta? Care este programul tău și câte spectacole ai într-o lună? Alexandru N. Deneș: În primii ani la Moulin Rouge majoritatea timpului meu liber era împărțit între antrenament și ieșirile în oraș. Ținând cont că al doilea spectacol se termina la ora două noaptea și că destul de des ieșeam cu colegii în cluburi unde stăteam până dimineața, câteodată dormeam până după-amiaza. Și la Paris am participat în timpul meu liber la alte spectacole și prezentări de modă. Am călătorit și cu trupa de la Moulin Rouge în turnee în Australia și Hong Kong. Directorii corpului de balet de la Moulin Rouge, organizează repetiții destul de des pentru a păstra calitatea spectacolului, dar ne acordă încredere pentru a ne antrena singuri. Astfel, fiecare își poate alege orele la care vrea să se antreneze și felul de antrenament necesar lui. Câteodată trebuie să fim prezenți pe timpul zilei pentru probe de costume sau de pantofi pentru spectacol. Moulin Rouge deține propriile ateliere de costume, de pene și de încălțăminte.

Alexandru Deneș, tatăl a doi băieți de 4 ani și respectiv, 6 ani Din anul 2013, de când s-a născut primul meu băiat, a trebuit să-mi schimb complet ritmul de viață. Soția mea, lucrând și ea ca dansatoare la Moulin Rouge, avea același orar ca și mine. În 2017, după 15 ani petrecuți pe aceeași scenă cu mine și ea fiind dansatoare principală, a decis să-și încheie cariera. Ritmul nostru de viață devenise foarte dificil de menținut. Faptul că veneam amândoi acasă la ora oouă noaptea și că trebuia să ne trezim pe la ora 7 cu cel mic, nu ne permitea să recuperăm suficient după efortul depus pe scenă. În anul 2015, când s-a născut al doilea nostru băiat, lucrurile au devenit și mai complicate. Ne era foarte greu să găsim timp să ne odihnim sau să ne antrenăm. Nici eu, nici soția, nu am avut familia aici pentru a ne ajuta, așa că singura soluție a fost ca unul dintre noi să se oprească din lucru. În prezent, cu soția care nu mai lucrează aceleași ore ca mine și cu băieții la grădinița și la școală, pot spune că putem face față programului nostru destul de încărcat. Dimineața, soția se trezește pentru a-i duce pe băieți la școală, după care pleacă direct la sala de sport unde se antrenează. Eu pot dormi până la 10:30, după care luăm împreuna micul dejun tardiv. Antrenamentul meu are loc în fiecare zi în jurul prânzului, pentru a putea recupera băieții de la școala la ora 16:30 sau miercurea la ora 13:30. Hugo, care are 6 ani, practică gimnastică sportivă și trebuie dus la antrenament de două ori pe săptămână. Adesea are competiții duminica dimineață, în diferite locații din Paris sau din împrejurimi. Lenny, care are 4 ani, se antrenează la Judo, miercurea și câteodată sâmbăta. Astfel că e necesar să fie duși la antrenament și la competiții, cu toate că de cele mai multe ori, competițiile încep în weekend la 8 sau 9 dimineața. La Moulin Rouge avem spectacole în fiecare seară. Ca dansator principal trebuie să fiu prezent în weekend-uri și de sărbători. Am o singură zi liberă pe săptămână, joi. Dansez în două spectacole pe seară, șase zile pe săptămână.

Familia soției lui Alexandru Deneș locuiește în Australia Ritmul este foarte intens, așa că profit pe cât pot de vacanțe pentru a-mi reîncărca bateriile. Încercăm să venim în România o dată pe an pentru a-mi vedea părinții și mergem în Australia o dată la doi ani, pentru ca soția mea, să-și poată vizita și ea familia. În rest, preferăm cluburile de vacanță la plajă sau la schi, unde putem profita de odihnă și unde băieții se pot distra la mini cluburile puse la dispoziție. În afară de antrenamentul evident necesar unui dansator, trebuie să-mi găsesc timp și pentru ședințele de musculatură și măcar pentru câteva ședințe de jogging pe săptămână. Am început din 2010 să particip la curse pe diferite distanțe și de atunci continui să alerg de câteva ori pe săptămână. Totul a început cu un pariu între colegi pe o distanță de 20 km. Foarte repede a devenit un hobby. Alergatul mă ajută să-mi mențin condiția fizică și în același timp, îmi oferă o formă de relaxare. Din anul 2010 și până acum, am participat la numeroase curse pe diferite distanțe. Printre acestea și maratonul din Paris, semi-maratonul din Paris și alte curse pe distanțe de 10-20 km.

–Ce sfaturi ai avea pentru tinerii balerini aflați la început de carieră? Alexandru N. Deneș: Având și eu copii, mă gândesc câteodată la viitorul pe care îl vor avea și cum pot eu sa-i îndrum. Ca și în multe alte meserii, dansul este într-o continuă schimbare. Singura garanție pe care o poți avea dacă ești un tânăr care aspiră la o carieră de balerin, este că meseria aceasta, nu o sa dispară. Cu progresul rapid al tehnologiei și al științei, multe alte meserii pot să dispară înainte ca un elev să ajungă să le profeseze. În schimb, revenind la dans, concurența este din ce în ce mai mare. Nivelul tehnic al dansatorilor crește, la fel și cerințele coregrafilor. Granițele aproape că au dispărut, așa că un viitor dansator o să trebuiască să fie la un nivel cel puțin egal cu dansatorii din multe alte țări pentru a putea spera la un loc într-un teatru sau o companie de dans. În ultimii ani constat că mulți tineri dansatori, sunt polivalenți. În afară de calitățile pe care le au pentru dansul clasic, au o foarte mare ușurință în alte stiluri de dans și pot efectua multe elemente acrobatice. Unii dintre ei chiar având ore de canto în școală, poseda voci deosebite. Un tânăr balerin la începutul carierei, trebuie sa înțeleagă din start că nu a ales o meserie ușoară. Trebuie să găsească cât mai repede o anumită plăcere în ceea ce

face. Și mă refer nu numai în a găsi această satisfacție când iese pe scenă, ea fiind necesară și atunci când se antrenează.

“Această meserie necesită suferință fizică și multe sacrificii” Mulți dintre colegii mei de la Moulin Rouge au absolvit școli de dans clasic de pe continente diferite, dar au ales să dea audiție pentru a profesa într-un spectacol de cabaret. Motivele lor sunt destul de diferite. Am colege din Australia sau Canada care au ales o carieră aici pentru că au o înălțime care nu le permite să fie într-un ansamblu al unei trupe de balet. Fetele de 1.80 m, cu toate că au o tehnică foarte bună, au realizat repede că nu au nicio șansă. De fiecare dată când o nouă colegă trebuie să învețe coregrafia, îmi spune ca ea nu a putut să se antreneze la Pas de Deux, pentru că nu era nici un partener pentru ea în școală. Am colegi cu o tehnică deosebită care au absolvit școli de dans clasic în Cuba și care au ales să-și încerce șansa în lumea cabaretului din motive economice. Alți colegi vin din mediul dansului contemporan și doresc doar să încerce ceva nou pentru un an sau doi.

Acesta este motivul pentru care eu folosesc mai des cuvântul “dansator” în loc de “balerin”. Nu mai am legături foarte strânse cu mediul dansului din România, dar cât am profesat în țară se făcea o diferență clară între balerini și dansatori. Lucru pe care eu nu l-am înțeles și automat, nu l-am acceptat. Stigmatizarea dansatorului care iese din mediul dansului clasic a fost o adevarată problemă în școlile de profil din România. Eu consider că oricine dansează, indiferent de stilul de dans, se numește întâi dansator. De aceeea și în Liceul de Coregrafie aveam ore de “dans clasic” sau “dans de caracter”, “dans contemporan” etc. Practicăm diferite stiluri de dans, deci suntem toți la bază dansatori. Aceasta stigmatizare a altor stiluri de dans a făcut din păcate, ca mulți tineri dansatori să renunțe complet la pasiunea lor de a dansa, pentru că nu aveau calitățile cerute unui dansator de dans clasic. Spun aceste lucruri fără a nega faptul ca dansul clasic trebuie să fie baza de antrenament a oricărui dansator. Orele de studii sunt foarte importante și oferă calități pe care nu le putem obține altfel. Pentru viitorii balerini la începutul carierei, un sfat ar fi să nu ignore alte

stiluri de dans. Nu vor ști când le pot fi utile. O mică anecdotă pe acest subiect: În 1999, când am venit la Paris să repetăm pentru contractul din Coreea de Sud, am dat audiție la alt mare cabaret parisian. Asta nu pentru că am fi crezut că avem o șansă, dar pentru că puteam astfel veni seara să vedem spectacolul lor pe gratis. Aveam deja semnat contractul cu Coreea pe un an, deci era cam inutil. După mai multe combinații pe care asistentul coregraf a cerut să le executăm, acestea fiind bucăți de coregrafie bazate pe stiluri ca modern-jazz și dans clasic, ne-a cerut să-i arătam că putem executa câțiva pași de “tap” sau “claquette” în franceză. Bineînțeles că acest stil, nu se preda în România și am fost complet luat prin surprindere. Împreună cu ceilalți doi români care erau cu mine, ne-am decis repede să-i arătam câțiva pași din “Căluș” (dansul popular românesc). Vă mărturisesc că asistentul coregrafului a fost destul de impresionat. Ne-a spus că este prima oară când vede așa ceva, dar că este sigur că putem copia câțiva pași de tap. Un alt sfat, de data asta pentru tinerii care sunt aproape de vârsta absolvirii, ar fi să nu uite că alături de motivul principal

pentru care își doresc să profeseze ca dansatori, trebuie să existe și aspectul financiar. Cariera de dansator, în oricare dintre stilurile de dans pe care îl alegem, este o carieră scurtă. Această carieră trebuie să ofere o anumită stabilitate financiară. Baletul este introdus tinerilor dansatori ca ceea ce este el cu adevărat, o artă. Din păcate, de multe ori, se așteaptă ca tinerii balerini să profeseze numai din pasiunea pentru această arta, din pasiunea de a dansa. Eu cred că în momentul în care începem să profesăm, trebuie să ne aducem aminte de sacrificiile făcute, de suferința, de anii și de orele petrecute în sălile de balet. Ca orice sportiv de performanță, și calitățile unui balerin au fost obținute prin foarte multă muncă. Acum, pentru a repeta și eu ce am auzit de la mulți alții înaintea mea, aș dori să le spun că “meseria se fură”. Poate ar trebui să-mi fie rușine să declar acest lucru, dar eu consider că sunt pe scenă o combinație a ceea ce am apreciat mai mult la colegii cu care am lucrat de-a lungul carierei mele. Nu m-am considerat niciodată atât de bun încât să nu pot învața ceva de la alt dansator. Până și astăzi, după atâția ani de carieră, nu ezit să “împrumut” ceva ce consider că se potrivește coregrafiei și rolului meu.

Ballet Magaz ne

BalletMagazine.ro Prima revista dedicata artei baletului din Romania

INTERVIU

Oana Ioniță, de la televiziune la performanța în balet!

robabil că cei mai mulți dintre elevii Oanei care conduce azi cu succes o școala de P Ioniță, dans și muzică, ”Dance Planet”, alături de soțul său, tenorul Florin Budnaru, habar n-au cât de adorată era în acele vremuri profesoara lor! Și cum urmăream toți cu sufletul la gură Cronica Cârcotașilor așteptând momentele de dans, care confereau emisiunii tv o prospețime și o calitate, aflate la ani lumină față de ceea ce vedem astăzi pe micile ecrane. Și câți oameni au inspirat să danseze!

Televiziunea mi-a deschis multe porți, dar mi-a și închis altele

Articol scris de Mihaela Moldoveanu “Bebelușele, dans”! Cine nu și-i amintește pe Șerban Huidu și pe Mihai Găinușă privind extaziați, alături de noi, milioanele de telespectatori de pe canapea, dansul bebelușelor! Ce lovitură de geniu acest apelativ care a intrat în cultura noastră urbană! Și ce amintiri plăcute din istoria televiziunii! 28

- Când erați copil, vă imaginați că așa va fi viața, că veți dansa și veți avea o școală de dans? Oana Ioniță: Când am venit la 10 ani în București la cămin, am realizat că îmi e foarte greu să mă desprind de familie și de confortul de acasă, deși mama mea m-a sprijinit foarte mult. Drumul pe care mi l-am ales a fost greu, dar frumos! Când m-am angajat la Opera Română ca balerină, în anul 2000, parcă îmi trăiam visul! Nu voiam decât să rămân acolo până la pensie, dar după câțiva ani am realizat că altceva îmi era destinat. Televiziunea mi-a oferit o perspectivă nouă. Mi-a oferit o imagine, notorietate, stabilitate financiară. Deși proiectele din televiziune sunt inconstante, am reușit să rezist din 1998 până în 2013, odată cu încheierea ultimului sezon “Dansez pentru tine” de la Pro Tv. Școala de dans a început ca un moft pentru că multe

doamne și domnișoare doreau să învețe să danseze ca mine și am predat o perioadă street dance, dans contemporan, house, salsa, dans sportiv, disco, folclor sau bollywood. Într-un final am revenit la prima mea dragoste și anume baletul, unde mă regăsesc și unde observ că am cele mai bune rezultate.

o frustrare, își împing copiii pe un drum pe care aceștia nu și-l doresc.La extrema cealaltă, am întâlnit copii plini de har care nu sunt susținuți suficient de părinții lor. Acesta cred că este cel mai greu pas pentru noi, să menținem un echilibru între aceste extreme.

- Vă mai spune cineva pe stradă sau la magazin, bebelușa? Vă deranjează? Oana Ioniță: E foarte amuzant când mă întâlnesc pe holurile școlii cu părinți care mi se adresează cu “Doamna Bebelușa”. Pe stradă sau la diverse evenimente și concursuri multe persoane mă recunosc și mă bucur că oamenii nu m-au uitat. Faptul că a existat o perioadă în viața multora în care în fiecare miercuri se așezau nerăbdători în fața televizoarelor așteptând “Cronica Cârcotașilor”, mă face să realizez că anii petrecuți în televiziune mi-au deschis multe porți, dar mi-au și închis altele.

- Cel mai mic copil, de la ce vârstă a venit la cursuri? Oana Ioniță: Cel mai mic cred că a fost Isabel, fetița mea, care încă de la 1 an asista la cursuri și spectacole și sper că ea va fi și cea care va continua acest minunat proiect. - Ce vă place cel mai mult la lucrul cu copiii? Ce vă ajută să vă păstrați zâmbetul? Oana Ioniță: Ador să-i văd cum evoluează sub ochii mei și tot ei sunt cei care mă fac să zâmbesc în fiecare zi! - Ce sfaturi le dați copiilor? Oana Ioniță: Le spun că fără sacrificii nu ne putem apropia de perfecțiunea artistică, trebuie să ne autodepășim în fiecare zi și că nu există evoluție fără durere.

- Pe o scară de la 1 la 10 cât de mulțumită sunteți de viața dvs profesională, de ceea ce faceți la școala de dans? Oana Ioniță: Mereu este loc de mai bine, dar când stau și analizez ce am reușit să realizez în cei 12 ani de când am deschis primul sediu la Nerva Traian în București și mai apoi în Ghencea și Cocor, observ că am reușit să duc numele “Dance Planet” între primele școli de balet si dans din România. Oferim un program variat la nivel performant!

- Un film preferat care are ca subiect dansul? Oana Ioniță: Center Stage Un dansator, balerină, coregraf preferat? Cineva care v-a inspirat? Oana Ioniță: Corina Dumitrescu. Am admirat-o încă de când dansam alături de ea pe scenă. Era perfectă, divină și absolută în același timp. Mă bucur că acum, după atâția ani, îmi acceptă invitația de a participa la workshop-uri, concursuri sau stagii organizate de mine. Este un om de valoare care a dansat toată cariera pe scena Operei Române din București și care contribuie în continuare la dezvoltarea artei coregrafice din România.

- De unde vă vin cele mai mari satisfacții? Oana Ioniță: În momentul când reușesc să deschid sufletul unui copil spre balet și dans, când asist la evoluția tehnică și artistică a unui copil, la maturizarea lui într-un interpret, atunci apar satisfacțiile. Evident și premiile sunt încununarea muncii noastre, aș fi ipocrită să nu realizez că toți tânjim după ele, dar realitatea unui artist este scena și publicul și rezultatul final stă în cariera lui artistică atunci când se va angaja într-un teatru sau companie și va aprecia nivelul complex de ajutor profesionist primit în urma anilor de pregătire la “Dance Planet”.

- Când ați trecut prin perioade dificile, dansul v-a ajutat? Oana Ioniță: Dansul mă face să intru în transă și să uit de lumea din afara sălii. Atunci când sunt la cursurile mele de dans contemporan cu adulții, o dată pe săptămână, uit de lume și mă concentrez doar pe mine, experimentez corpul și mintea mea prin muzică. Viața este așa tumultoasă, de multe ori totul se întâmplă foarte repede și nu poți să dai o pauză timpului să-ți observi prezentul. Nu am timp să trec prin perioade dificile!

Am reușit să duc numele “Dance Planet” între primele școli de balet si dans din România

- Cum rezolvați disputele cu soțul dumneavoastră, dacă există? Dvs dansați și soțul cântă? Sau dansați împreună? Oana Ioniță: Nu prea ne intersectăm activitățile, deși lucrăm împreună. Florin mă ajută de multe ori să găsesc coloane muzicale pentru piesele de dans contemporan și tot el, deși nu știe nimic despre balet, îmi dă o mulțime de sfaturi.

- Fetița dumneavoastră, Isabel, vă calcă pe urme. Cum s-a întâmplat? Oana Ioniță: Cred că era inevitabil. E un copil care are dansul în sânge și pe lângă asta niște calități fizice reale. Îi place ceea ce face și petrece zilnic de luni până luni cam 3-4 ore la sală. Adoră gimnastica și dansul contemporan, dansul folcloric și, sper eu, și clasele de balet împreună cu mama ei (zic eu, încercând să nu fiu subiectivă :)))

- Cum vă mențineți în formă? Reușiți să stați departe de tentații ? Ce dietă urmați acasă? Oana Ioniță: Îmi petrec zilnic între 6-12 ore la sală, inclusiv sâmbăta și duminica. Trec orele și de multe ori uit să mănânc, dar mereu am o pungă de pufuleți lângă mine sau un covrig. Acasă mă bazez încă pe mama mea și pe soțul meu care are mereu ceva bun în frigider.

- Împreună cu soțul dumneavoastră, tenorul Florin Budnaru, ați creat o comunitate artistică, o școală unde copiii să învețe muzică și dans. Ce greutăți întâmpinați? Oana Ioniță: Este extraordinar să ai sub acelaș acoperiș o școală de artă completă și complexă. Orice copil care vine e atras de unul din cursurile noastre, fie că e vorba de balet, gimnastică, dans contemporan, folclor, street dance sau dans sportiv sau de canto, pian, vioara sau chitara. Am înțeles că unii părinți, care au năzuințe mai mari decât copiii lor, dintr-un complex sau

- În final, ce reprezintă dansul pentru dumneavoastră? Oana Ioniță: Dansul a reprezentat forma perfectă de expresie personală. Acum mă oglindesc în copiii mei, în rezultatele lor și în trăirile lor pe scenă! 29

Rodica Simion

„Pedagogia baletului clasic te consumă mai mult decât interpretarea” Articol scris de Cătălin Caracaș 30

Personalitate remarcabilă a baletului românesc, din păcate necunoscută mai tinerelor generații, Rodica Simion a fost prim-balerină, asistentă de coregrafie şi, ulterior, un pedagog de renume internaţional.

Născută în 1942 la Braşov, ȋncepe studiul baletului de timpuriu, ȋn studiourile particulare ale vremii. Urmează cursurile Liceului de Coregrafie din București, pănă ȋn 1954, când este selectată de maestrul Mihail Gabovici să plece la Leningrad pentru a-şi continua pregătirea profesională. Absolvă Şcoala de Balet „A.Vaganova” ȋn promoţia 1959, la clasa maestrei Naima V.Baltaceeva.

Paraşa (Călăreţul de aramă), Doina (Primăvara), Muza (Valsuri vieneze), Colombina (Petruşka). Participă ȋmpreună cu colectivul Operei la turnee ȋn URSS, Olanda, Spania, Portugalia, Cuba, Liban, Bulgaria, Grecia, Germania, Ucraina, Croaţia, Cehoslovacia, Iugoslavia. Începând din 1972 desfăşoară activitate ca guest artist şi participă la turnee cu companiile Jeunesses Musicales şi Grand Ballet Classique de France. Între 1973-1983 este solistă a Operei Naṭionale din München. Este profesor de balet la Conservatorul din München (1983-1986), apoi la Academia „John Cranko” din Stuttgart (1986-1998) şi maestră de balet a Operei din Stuttgart.

Imediat după absolvire devine membră a companiei Teatrului Academic de Operă şi Balet „Kirov” din Leningrad (1960-1964), unde interpretează roluri solistice şi prim-solistice. Ȋntre 1964-1974 este angajată a Operei Române (actualmente Opera Națională București), unde e promovată în scurt timp în roluri primsolistice: Aurora (Frumoasa din pădurea adormită), Odette/Odile (Lacul lebedelor), Quiteria (Don Quijote), Julieta (Romeo şi Julieta), Giselle (Giselle), Swanilda (Coppelia), Candelas (Amorul vrăjitor), Ea (Sărbătoarea primăverii), Francesca (Francesca da Rimini),

Ȋn 1979 Academia del’Arte e del Lavoro îi conferă Nomina Academica con Medalia d’oro. Ȋn 1983 primeşte Ordinul Saint Gedeon RoyalChevallier şi Ordinul Ritter von Gnaden, iar ȋn 2003 i se conferă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler.

Prima la bară, încă de la 5 ani şi jumătate

eu, cu numărul 1. Tamara Capp m-a întrebat dacă am să pot conduce toată bara, fiindcă nu aveam pe nimeni ȋn faţă la care să mă uit. I-am spus că nu mi-era frică, ştiam ce am de făcut. După bară, publicul trebuia să spună care număr a fost cel mai bun şi toţi strigau în gura mare: „Numărul 1, UNU!”. Acesta a fost primul meu spectacol şi primul meu succes...

„Măicuṭa mea voia să ştie ce calităṭi am şi spre ce este bine să mă îndrume, aşa că a decis să mă testeze cam pe la vărsta de 5 ani şi jumătate. Ȋntr-o bună zi, când Opera Română avea o oră deschisă de balet clasic pentru copii de diferite vârste, am intrat într-o sală care mi se părea imensă, unde erau toate fetele la bară. După un timp aveam să aflu că cei doi maeştri care dădeau indicaţii erau chiar Anton Romanowski şi Tamara Capp. Fetele lucrau exerciṭii la bară iar eu m-am aşezat printre ele şi am încercat să le imit. Romanowski a spus că eram prea mică şi că „ar fi trebuit să meargă cu oliţa de noapte după mine”, dar Tamara Cappa s-a oferit să ȋncerce şi m-a acceptat la orele ei.

De la cursurile cu Tamara Capp la cele cu „tanti Anicuţa” Am lucrat ȋn continuare cu Tamara Capp la Studioul de balet al Operei, unde aveam şi o oră de ritmică. Eu eram foarte elastică şi maestra arăta totul pe mine. „Dacă Rodica poate, puteṭi şi voi să faceṭi” – ceea ce pentru mine era nu numai un îndemn, ci şi o dovadă de încredere.

În decembrie, când a fost spectacolul de Crăciun, eram toate îmbrăcate în satin negru, cu rochiṭe scurte şi papucei albi (pe care i-am păstrat, mama i-a ṭinut ca amintire). Tamara Capp făcuse o bară pentru spectacol cu toate fetele, de la cele mai mici pănă la cele adulte. Prima eram

După un timp s-au suspendat orele de la Operă şi Tamara Capp şi-a facut studio la ea acasă, ca şi 31

Romanowski, de altfel. Mama nu putea plăti orele private şi a găsit o altă balerină, pe Anicuṭa Ionescu, sora vitregă a Tamarei Capp. „Tanti Anicuṭa” m-a pregătit mai departe acasă la ea, avea o atenṭie deosebită pentru braţe şi felul cum ṭineam degetele. Am păstrat o fotografie, cred că de la 7 ani, pe poante, la bară, ȋntr-un arabesque, unde mă uit la braṭ aşa cum îmi arăta tanti Anicuṭa.

Mihail Gabovici1 şi anii petrecuţi la Leningrad Mai târziu am intrat la Şcoala medie de Coregrafie, cum se numea pe timpul acela. Școala era în str. Lt. Lemnea, dar baletul îl făceam ȋntr-o sală de la „Cina”, lângă Ateneu. Directoare era doamna Esther Magyar, ca profesoare le aveam pe Lulu Ross la dans clasic şi pe Clara Volini la dans de caracter. Amândouă m-au crescut până când a venit Mihail Gabovici şi m-a văzut în spectacolul şcolii. Eu aveam un număr care se numea Fetiṭa cu libelula - eu eram Fetiṭa iar Leni Dacian era Libelula. Mi-o amintesc pe Leni într-un tricou verde, eu eram într-un tutu roz. La spectacol, mama nu se uita la mine ci la faṭa lui Gabovici, să vadă cum reacṭionează. Când am intrat eu, el a început să râdă – acela a fost momentul când a ştiut că voi pleca la Leningrad. Ȋn anii petrecuţi acolo am crescut şi am acumulat cel mai mult. Cam pe la 16-17 ani am fost anunṭată că coregraful Leonid Jakobson m-a ales să dansez ȋn lucrarea sa Pasărea şi vânătorul, alături de toţi marii solişti ai baletului de la Kirov, ȋn premiera spectacolului Miniaturi coregrafice. Ȋn plus, aveam să dansez cu Alexandr Gribov, un prim-balerin pe care noi, copilele, îl urmăream ȋn roluri precum Danilo din Floarea de piatră, Vaţlav din Fântâna din Baccisarai sau în Şuralé. Repetiţiile erau ţinute de Tatiana Veceslova care, cu mult tact pedagogic, mi-a transmis linişte şi siguranṭă, mi-a dezvoltat plastica corpului, astfel ȋncât să pot exprima lirismul acelei coregrafii şi m-a ajutat să depăşesc emoţia paralizantă la gândul că voi face parte din premieră, lângă acest mare balerin, pe scena Teatrului Kirov.

Rodica Simion & Alex Gribov - Pasărea și vânătorul 1960

Examenele de diplomă şi de viaţă

Vorbind de perioada aceea, trebuie să fac o mărturisire, un lucru care ȋncă mă macină şi mă dezamăgeşte profund. Sergiu a scris o carte, publicată sub titlul Sergiu Ştefanschi – un artist, un destin, o stea. Acolo spune nişte neadevăruri despre mine, care mă dor2. Noi am fost colegi de suferinṭă, pot spune, la şcoala din Leningrad, unde eram 6 copii (5 fete şi un băiat). Plecaṭi de acasă, de lângă părinṭi, singuri într-o ṭară străină, fără să cunoaştem limba şi stând la cămin. Fiecare am avut steaua noastră călăuzitoare şi ne-am făcut profesia cu credinṭă, am apărut în faṭa publicului în cea mai bună formă. Păcat că

___________

Împlinisem 18 ani şi, cu două luni ȋnainte de terminarea şcolii, mă căsătorisem cu Alexandr Gribov. Dacă aş fi ascuns aceasta poate ar fi fost altfel. Când s-a aflat, nu mi s-a făcut niciun reproş. Ȋmi dădusem toate examenele de stat şi, fiind cetăṭean român, depindeam de legislaţia românească. Grupa noastră avea ȋnsă un tovarăş de la partid care răspundea de noi. Cănd a văzut că sunt căsătorită oficial şi că pot rămâne mai departe în Leningrad, s-a speriat şi m-a forṭat să mă întorc în ṭară, ca nu cumva şi alte eleve românce să-mi urmeze exemplul. Fiind ȋnsă majoră şi căsătorită cu acte ȋn regulă, am putut reveni în octombrie la Leningrad.

Am absolvit la ȋnceputul lunii iulie 1960, dar nu am participat la spectacolul de sfârşit de an (pentru care pregătisem pas de deux-ul din Diana şi Acteon).

1 Mihail Gabovici (1905, Ucraina - 1965, Moscova),

a fost angajat al Operei Române în stagiunea 1953-1954 ȋn calitate de coregraf şi maestru de balet. Absolvent al Şcolii Academice de Balet a Teatrului Bolşoi din Moscova, promoţia 1924 şi prim-balerin până în 1951 al aceluiaşi teatru, dansează roluri principale din baletele clasice şi lucrări moderne, având ca parteneră pe Galina Ulanova. În perioada angajării la Bucureşti predă dans clasic la Liceul de Coregrafie. Ulterior este profesor, apoi director al Academiei de Balet a Teatrului Bolşoi (1954-1958). Autor de cărţi de pedagogie şi critica dansului („Şcoala de balet a Teatrului Bolşoi“, 1957 ş.a.). Artist al Poporului din R.S.F.S.R.

2 Alexandru Canciovici, regretatul autor al cărţii Sergiu Ştefanschi –un artist, un destin, o stea, mărturisea că fusese concepută ca un pseudo-interviu, astfel ȋncât să dea impresia transcrierii unor convorbiri. Având ȋn vedere aceasta, este de presupus că unele afirmaţii atribuite lui Sergiu Ștefanschi nu i-au aparţinut de fapt acestuia, ci autorului. 32

aceste mărturii se transmit peste timp, iar cititorii de azi rămân cu idei false despre unii sau alṭii, care nu mai pot fi reparate. Mi-a lăsat un gust amar pentru tot restul vieṭii.

Am dansat aproape 4 ani laTeatrul Kirov (1960-1964). Venisem de pe băncile şcolii şi, în afară de Pasărea şi vânătorul ȋn coregrafia lui Leonid Jakobson, mi-au dat imediat Valsul şi pas de deux Prietenii din Giselle actul 2, una dintre cele două Florărese din Don Quijote, una dintre cele trei Umbre din Baiadera, actul 3 (variaţia cu arabesque-uri). În anul următor mi s-a dat Oarba, în spectacolul Miniaturi coregrafice, rol creat de Jakobson pentru marea balerină Alla Șelest. Repetam cu marea balerină Tatiana Veceslova (care făcuse premiera de „Esmeralda” la Kirov). Au urmat Chopiniana, Valsul nr.7 şi Mazurka. Ultimul meu rol a fost cel al Sirinei din Legenda dragostei, în coregrafia lui Iuri Grigorovici.

Calificativul „excepţional” şi repartiţia la Teatrul Kirov M-am dus de ȋndată la şcoală, să-mi ridic diploma. Directorul artistic Nikolai Ivanovici, un mare cunoscător şi îndrumător de tinere talente, m-a primit foarte amical şi m-a felicitat, ȋnmânându-mi diploma cu calificativul „excepţional” şi repartizarea la Teatrul Kirov. Totodată, şi-a amintit că dansasem cu brio pas de deux-ul din baletul Flăcările Parisului pe când aveam doar 15 ani, apoi rolul Clarei în spectacolul Spărgatorul de nuci în coregrafia maestrului Vainonen cu balerinul Uksuşnikov, artist al RSFSR, iar la 17 ani interpretasem Lebăda neagră în spectacolul Lacul lebedelor, tot pe scena Kirov-ului, alături de Magdaleana Popa (Lebăda albă) şi primbalerinul Satilov, de asemenea artist al RSFSR.

Mi-am dorit ȋntotdeauna să dansez ca prim-solistă. Baletul este ȋnsă foarte dur, îṭi dă o disciplină în viaṭă, te face tenace, te învaṭă să treci peste greutăṭi, drepte şi nedrepte. Este legat de toate celelalte arte şi mare noroc am avut să pot studia la Leningrad! Stăteam ore ȋntregi la Muzeul Ermitaj, ascultam săptămânal concertele simfonice ale Filarmonicii din oraş, iar toate acestea m-au ajutat mai târziu.

Prima experiență ca profesoară, un mariaj imperfect şi revenirea acasă Ȋntr-o bună zi Naima Valeevna Baltaceeva, profesoara căreia îi datorez totul, m-a rugat să predau studii la clasa ei, penultimul an, pe perioada deplasării ei ȋn Finlanda, după care urma să revină şi să prezinte fetele pentru examenul de sfârşit de an. Ea a fost cea care a avut încredere în mine şi mi-a deschis un nou drum în viaṭă. Când am văzut că mariajul meu cu Alexandr Gribov nu era ceea ce-mi dorisem, am avut curajul să-i pun capăt şi, după ȋnchiderea stagiunii ‘63-‘64 m-am reîntors la Bucureşti. Ce bucurie a fost, ȋn primul rând pe mama! Am dat concurs la Opera Română şi am intrat în ansamblu. Făceam şi figuraṭie în spectacolele de operă, până seara târziu. Ȋmi amintesc de Faust, care se termina pe la ora 24.00, de Maeştrii cântăreţi din Nürenberg şi multe altele.

Perteneriatul cu Dan Moise, un succes pentru amândoi Într o zi m-am dus la Sergiu Ștefanschi, cu care fusesem colegă la Leningrad şi l-am rugat să facem un dans pentru televiziune care, pe timpurile acelea, făcea emisiuni culturale de mare fineṭe. Sergiu m-a refuzat, spunându-mi că era deja ȋntr-un cuplu cu Magdalena Popa. Aşa că m-am uitat la orele de studii, să văd care dintre balerinii clasici ar putea să devină un viitor solist şi l-am ales pe Dan Moise, care a fost imediat de acord să lucrăm împreună. Era un balerin foarte ambiţios, muncitor, lucra la tehnică, la piruete, zilnic. Avea o săritură uşoară, era elastic, cu pirueta precisă – un talent nativ, prelua imediat orice stil îi arătam –, iar ca partener era de primă clasă.

Rodica Simion & D Moise - Frumoasa din padurea adormită

___________

Veneam cu casetofonul, ȋn zilele libere şi lucram toate pas de deux-urile, cu variaṭii şi code. Aşa am ajuns noi doi, eu şi Dan, prim-balerini. Am dansat multe spectacole, ne-am bucurat amândoi de numeroase succese, atât în ṭară cât şi ȋn afară, cu Giselle, Frumoasa din pădurea adormită ş.a.

Lacrimi după primul rol solistic Ȋntr-o bună zi aveam repetiṭie de ansamblu cu actul 2 din Giselle ȋn regia lui Vasile Marcu3, Myrtha era Ira Stenkovskaia iar eu, fiind mică, eram în ultima linie de fete. Când repetiṭia era pe sfârşite, Ira a făcut o săritură, a căzut - o entorsă şi gata, nu mai putea dansa. Marcu, ȋnebunit, a întrebat: „Cine ştie Myrtha?”. „Eu ştiu, maestre!”. Am rămas după repetiţie, am lucrat şi am făcut spectacolul, pe care l-am salvat, cu toate că nu sunt o Myrtha prin structură. Când, după spectacol, Marcu a venit ȋn cabină şi m-a felicitat, am izbucnit în plâns, căci reuşisem ȋn sfârşit să dansez un rol solistic! De atunci am avut încredere unul în celălalt, profesional şi nu numai. Și aşa a început drumul meu lângă Vasile Marcu... Dar pe lângă marile bucurii pe care mi le-a adus scena, aplauzele publicului – indiferent dacă eram Aurora, Julieta, Giselle, Kitri – cea mai mare bucurie era că eram acasă, lângă măicuṭa mea. Ȋn toṭi aceşti ani a fost alături de mine, a fost ȋn sală la fiecare spectacol, a strâns fiecare fluturaş, fiecare cronică apărută în presă. M-a susṭinut până în ultima clipă, iar acum mă veghează de acolo, de sus. Ȋţi mulţumesc, măicuṭă dragă!

Rodica Simion - Frumoasa din padurea adormita - Aurora

___________

pădurea adormită am fost singura lui asistentă, am lucrat cu soliştii toate variaṭiile celor trei acte. Aşa erau toate spectacolele lui, dar ȋn special ȋn acesta a ridicat zeci de noi soliste din ansamblu, distribuindu-le ȋn variaṭii clasice. Ȋn plus, ansamblul trebuia să danseze clasic pur pe poante, ceea ce a făcut ca toată compania să se ridice la un nivel internaṭional. Spectacolul lui Marcu a fost un real succes, nu numai în ţară, ajutat de feeria costumelor pastelate ale pictoriṭei scenograf Ofelia Tutoveanu Drăgănescu şi de dirijorul Cornel Trăilescu.

Opera Română, amintiri de neşters Timpul petrecut ȋn Operă a fost de neuitat. Nu pot să nu-i amintesc pe Gheorghe Cotovelea, cu care am dansat Paraşa în Călăreṭul de aramă sau Julieta în Romeo şi Julieta, sau pe Ioan Tugearu – un foarte bun partener, în spectacole precum Don Quijote, Sărbătoarea primăverii, primite cu mare succes, deşi erau revoluţionare pentru timpurile acelea; sau din nou pe Dan Moise, în Francesca da Rimini sau Coppelia.

Ioan Tugearu, unul dintre partenerii favoriţi

Vasile Marcu avea spectacole ȋn care se vedea talentul lui de coregraf, prin paşii de dans clasic folosiţi ȋn combinaţii. La montarea spectacolului Frumoasa din

Viaṭa este scurtă, iar noi alergăm şi iar alergăm. Meseria de balerin e una nobilă, care te duce şi te aduce, te plimbă peste tot în lume. Am dansat ulterior foarte mult cu Ioan Tugearu, am avut un contract la München la Teatrul Gärtnerplatz, ca solişti: Pasărea de foc a lui Stravinski, într-o coregrafie clasică nouă de mare virtuozitate, apoi Pulcinella, După-amiaza unui faun, Bolero-ul lui Ravel. După un an, am primit o invitaṭie din partea lui Jurgen Schneider, directorul baletului Operei Mari din München – National Theater, care studiase la Moscova şi care mi-a oferit un contract de solistă, ȋn cadrul căruia aveam 6 săptămâni libere plătite pe stagiune.

3 Vasile Marcu (1925, Rădăuţi - 1985, Bucureşti). Angajat al Operei Române (1955-1985) ȋn calitate de coregraf şi maestru de balet. Ȋncepe sudiul dansului la Studioul de balet al Operei Române din Timişoara. Absolvent al Institutului „A.V.Lunacearski” din Moscova, Facultatea Regie-maeştri de balet (1950-1955). Profesor la Liceul de Coregrafie Bucureşti, catedra repertoriu. Prim-balerin al Operelor Române din ClujNapoca şi Timişoara (1945-1950). Semnează coregrafii la Operele din Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Teatrele Muzicale din Braşov şi Galaţi, cât şi la Opera din Sofia. Realizează coregrafii pentru emisiuni de televiziune, spectacole festive, filme. Membru în juriul Concursului Internaţional de Balet de la Varna între 1964-1976.

În acele zile libere am putut să plec în turnee în Franṭa, Italia, Spania. Am dansat la Barcelona, la Grand Teatro del Liceo, Coppelia în coregrafia lui Attilio Labis (un 34

danseur étoile al Operei pariziene), avându-l ca partener pe Jean-Pierre Laporte (prim-balerin din Belgia). Au urmat Spărgătorul de nuci la Grand Théâtre de Bordeux, cu Cyril Atanassoff (alt étoile al Operei pariziene), La Fille mal gardée cu Jean-Pierre Laporte, Le Spectre de la rose cu Hideo Fukagawa. Au urmat Gala Internacional de la Danza la Madrid, alături de Ioan Tugearu şi Gala Festival of Dance Stars, ȋn 1978 la Chicago, unde am dansat pas de deux-ul din Coppelia cu Hideo Fukagawa, în coregrafia aceluiaşi Attilio Labis.

Invitaţia lui Mişa Barâşnikov Revenind la München National Theater, unde era o trupă foarte bună, am continuat să dansez în La Fille mal gardée ȋn coregrafia lui Fr. Ashton, Apollon Musagète, Cele patru temperamente, Simfonia în C ȋn coregrafia lui Balanchine, Simfonia în D a lui Kylian. Au urmat Las Hermanas a lui MacMillan, unde am interpretat Sora cea mică, Îmblânzirea Scorpiei a lui John Cranko, unde am fost Bianca, apoi Olga ȋn Oneghin, tot a lui Cranko sau Marea fugă de Van Manen, pe muzica lui Beethoven. Tot pe-atunci au venit să danseze acolo Mişa Barâşnikov cu Noëlla Pontois. Într-o seară, când am ieşit împreună, Mişa m-a ȋntrebat: „Ce cauţi tu aici, în München? Vino la New York.” La despărţire a repetat: „Hotărăşte-te repede!” Nu am răspuns nimic, am stat, am analizat. M-am gândit că nu mai aveam 30 de ani, la München eram cunoscută, mi s-a părut prea târziu să-mi iau viaţa de la capăt, cu toate asigurările pentru pensie şi celelalte şi până la urmă am refuzat. Lucrasem la Opera din München din 1972 pănă ȋn 1983, aveam deja 41 de ani. Începusem să predau la Conservatorul din oraş, la secṭia de balet ca profesor asociat, unde am activat timp de trei ani (1983-1986): predam cursuri, ţineam ore de studii, făceam repetiṭii, aveam o clasă de băieṭi.

Rodica Simion - Lacul lebedelor - Odilia

___________

mă mut la mare sau la munte. Soṭul meu actual nu mă mai lăsa să lucrez, aveam 57 ani deja şi ne-am hotărât să construim o vilă după gustul nostru în Alpii austrieci, unde locuim de 18 ani şi unde mi-am refăcut sănătatea.

Baletul te lasă dacă îl laşi, dar îṭi dă şi foarte mari satisfacṭii

Profesoară la Academia de Balet „John Cranko” din Stuttgart

Baletul te lasă dacă îl laşi, dar îṭi dă şi foarte mari satisfacṭii, poṭi cunoaşte şi vedea toată lumea. Cel mai mult te consumă ȋnsă pedagogia, ȋṭi mănâncă sănătatea. Nu există satisfacṭie mai mare decât aceea că ai dat cuiva în mână o meserie minunată pentru o viaṭă. Am multe prietene printre fostele mele eleve, care îmi bucură sufletul când le aud sau îmi scriu un e-mail.

Ȋntr-o zi m-a chemat Marcia Haydée, prim-balerina şi directoarea Baletului din Stuttgart care, ȋmpreună cu Heinz Klaus, directorul Academiei de Balet „John Cranko”, mă invita să predau stilul Vaganova în locul stilului englezesc. Mi-au oferit un contract bun de maestră de balet, aşa că am lăsat München-ul pentru Academia din Stuttgart, de care m-am ataşat foarte tare. Aveam eleve din Canada, Finlanda, Franṭa, Italia, China, Japonia, Spania, am semnat în toṭi aceşti ani câteva sute de diplome de stat. Am avut mari succese şi satisfacṭii ca profesoară cu elevele mele şi cu spectacolele montate: Diana şi Acteon, cu un ansamblu de 12 fete, actul III din Raymonda, actul II din Lacul lebedelor sau actul II din La Sylphide. La Stuttgart am lucrat 12 ani (1986-1998), plini de satisfacṭii şi ȋmpliniri profesionale, nici nu ştiu când au trecut.

Școala mi-a asigurat o bază, datorită căreia mi-am creat un orizont pentru o viaṭă şi după balet. Știu că dacă produc frumuseţe, voi avea o viaṭă liniştită şi ȋmplinită. Mă bucură tot ce este legat de grădinărit, de flori, îmi place enorm să fotografiez natura, să ascult muzică. Acum, la vârsta a treia, mă preocupă sănătatea şi alimentaṭia, deci gătitul european, dar şi cel internaṭional. Ȋn plus, am norocul să am lângă mine un soṭ bun, un partener de viaṭă de nădejde – ceea ce se ȋntâmplă numai dacă a fost o dragoste cu adevarat curată, căci e singura care dăinuie. Ne-am retras într-un mic orăşel, Bad Wörishofen, la 80 km de München, unde ne trăim visele şi speranṭele noastre de asfinṭit...”

Apoi ȋnsă am pierdut-o pe măicuṭa mea şi m-am îmbolnăvit de o gripă păcătoasă, care mi-a afectat inima. Doctorul mi-a recomandat să plec din oraşele mari şi să 35

INTERVIU

Mircea Munteanu: Merg încet, dar niciodată înapoi! Mircea Munteanu e solist la Opera din Cluj. Înainte de furtuna care ne-a baricadat pe toți în case, a mai dansat o dată Amor Amores. Un spectacol ce poartă semnătura maestrului Gigi Căciuleanu. O construcție despre iubire, pe ritm de tango și cântece de dragoste spaniole, alese toate de același Gigi Căciuleanu. Alchimia dintre dans, emoție și muzică, e acum amintirea care-l ține pe Mircea Munteanu treaz. Îl motivează să continue practica și antrenamentul. Amintirile, munca de ieri, timpul de acum întrețin vie flacăra din care se vor naște proiectele de mâine, cea mai bună versiune a artistului și continua urmărire a perfecțiunii!

Articol scris de Mihaela Moldoveanu

Vă propun să începem călătoria noastră cu ultimul eveniment legat de balet de dinainte de carantină. Care era atmosfera, ce ați păstrat în memoria afectivă? - Ultimul spectacol pe care l-am avut înainte de carantină a fost ”Amor Amores”, un spectacol realizat de Gigi Căciuleanu. A fost o perioadă în care toată situația legată de COVID-19 era doar un zvon. Nu ne gândeam că se vor aplica asemenea restricții și că situația va escalada într-un astfel de ritm. Întregul teatru își desfășura activitatea în ritmul normal, cu spectacole programate, distribuții noi, debuturi... Era calmul dinaintea furtunii.

profesorii de la coregrafie făceau selecții prin școli în speranța că vor găsi copii talentați pentru a se înscrie la balet. Se făcea un test de ritmică, un test de forță și mobilitate. Nici nu aveam habar la ce mă înscriu, însă am simțit că e un lucru bun așa că am acceptat.

Cum petreceți acest timp? Și ce gânduri vă vizitează? -Această perioadă e una de testare psihica, zilele vin și pleacă. Ei bine, în aceste momente realizăm faptul că cele mai simple lucruri pe care le-am avut sau le-am putut face înainte, ieșitul în aer liber, socializarea cu prietenii și familia, proiecte nefinalizate în teatru, sunt aspecte pe care trebuie să le punem în așteptare. Noi artiștii suntem niște suflete mai libere, ne simțim neobișnuit de îngrădiți în perioada aceasta. Îmi ocup timpul cu activități care mă țin cu picioarele pe pământ, cu exerciții fizice, de mobilitate, care mențin masa musculară și flexibilitatea, vizionez înregistrări de balet și teatru.

Ați avut un model care v-a inspirat? Un profesor care v-a susținut necondiționat? - Primul an de scoală a fost pentru mine o perioadă de acomodare, eram un copil aruncat într-o lume total diferită, nu înțelegeam mai nimic. Definiții într-o limbă ciudată, dureri musculare, disciplina de care trebuia să ții cont cu strictețe. Toată presiunea asta m-a afectat, iar performanțele mele nu erau pe măsură, așadar la examenul anual de trecere în clasa a VI-a am luat nota mică. Riscam să fiu exclus din scoală, astfel încât a trebuit să mă ambiționez să muncesc mai mult. Am avut norocul să studiez cu profesorii Claudia Popescu, Marius Toda, Dan Oradan, Vasile Solomon. Fiecare dintre ei a crezut în mine și asta m-a ajutat enorm ca să ajung la performanțele dorite. După terminarea liceului am avut ocazia sa lucrez cu diverși coregrafi, fiecare cu viziunea lui unică, fiecare cu o altă metodă de abordare a mișcări. Pavel Rotaru, Vasile Petruțiu, Mihai Babushka, Andrei Litvinov, Gigi Căciuleanu, Igor Kirov și mulți alții. Fiecare a avut răbdarea necesară și mi-a oferit încrederea de care aveam nevoie și pentru asta țin sa le mulțumesc. Am admirat foarte mulți dansatori, multi dintre ei mi-au fost colegi , am admirat modul de lucru, seriozitatea și energia pozitivă pe care o aveau și pe care o transmit publicului. Unul dintre preferații mei este Mikhail Baryshnikov,despre care pot spune că mă inspiră și în ziua de azi prin felul în care execută salturile lui spectaculoase, piruetele virtuoase și alte mișcări pline de grație și dinamism.

Vă gândiți să schimbați ceva în viața dumneavoastră când vă veți întoarce la balet? Cum vă vedeți peste câteva luni? -Nu aș vrea să schimb, doar să îmbunătățesc. După vorbele lui Abraham Lincon „Eu merg încet, dar nu merg niciodată înapoi”, mereu e loc de mai bine și mereu ai ce învăța. În perioada de carantină s-au difuzat și se vor difuza prin intermediul internetului spectacole de balet din repertoriul mai multor teatre atât din țară cat și din străinătate. Vizualizând diverse spectacole, cu interpretări diferite, te inspiră și te motivează să devii cea mai buna varianta a ta. Dacă tot călătorim printre amintiri, povestiți-mi prima întâlnire cu baletul. Câți ani aveați? -Primul contact cu baletul a fost în ziua în care mi s-a propus sa mă înscriu la „Liceul de Coregrafie și Arta Dramatică Octavian Stroia” din Cluj-Napoca la începutul clasei a V-a. Mai demult

Mă inspiră salturile spectaculoase ale lui Baryshnikov

Părinții v-au susținut de la început, sau a fost nevoie să îi convingeți? -M-au susținut de la început, ba chiar cred că s-au bucurat mai tare decât mine când au aflat vestea că voi merge la coregrafie să devin balerin. Dacă v-ar întreba un copil ce e baletul, ce i-ați răspunde? - Copiii sunt fascinați de costume, de machiaj, de ușurința mișcărilor, de faptul că stăm pe vârfuri. Pentru ei noi suntem niște personaje care dansează pe muzica și le lăsăm impresia că e atât de ușor ceea ce facem noi. Însă adevărul este că baletul e mult mai mult de atât.

INTERVIU

Pentru mine, Clujul e acasă! Am crescut cu Opera din Cluj

studiu ale Operei. Mă simțeam privilegiat și aveam senzația că fac parte dintr-un colectiv frumos.

Ați fost angajat un an de zile la Baletul Național din Split, Croația. Ce amintiri păstrați din acest loc? -Mi-a plăcut foarte mult perioada în care am fost angajat al teatrului HNK Split din Croația. E un teatru mediu însă dispune de condiții bune și deși se făceau producții cu o tendința mai mult modernă, contemporană decât balet clasic, am reușit să îmi cizelez dinamica și să învăț stiluri noi de mișcare. Orașul bineînțeles, este superb.

Căutarea perfecțiunii e o obsesie

Între Sibiu și Cluj pe care îl preferați? Și de ce? -Ambele orașe au farmecul lor aparte, țin la ambele, însă Clujul e acasă ! Perioada petrecută la Sibiu a însemnat foarte mult pentru mine, deoarece a fost primul meu debut ca și solist. A fost și concursul internațional de balet WBC, acest concurs mi-a oferit oportunitatea de a întâlni numeroși balerini și maeștri de balet veniți din toate colțurile lumii. Apreciez foarte mult că am avut șansa sa fac parte din Teatrul de Balet Sibiu. Totuși, Clujul a fost mereu acasă pentru mine. Am crescut cu Opera din Cluj. Pe perioada liceului am avut numeroase colaborări cu Opera și pe lângă școală participam și la orele de

Când exersați un rol și nu sunteți tocmai mulțumit, cum vă motivați? -Trebuie să te motivezi în fiecare zi pentru a deveni mai bun. Eu nu sunt niciodată îndeajuns de mulțumit încât sa nu văd loc de îmbunătățire. După orice spectacol de al meu doresc să revăd înregistrările. Caut critici din partea colegilor, a publicului. Devine o obsesie căutarea perfecțiunii, acesta este motivația care te face să perseverezi. Data viitoare va fi mai bine, mai muzical, mai grațios. E un proces care necesită mult timp, în care te descoperi pe sine. Cea mai puternică amintire de până acum, sigur aveți multe și frumoase, dar un rol care v-a impresionat mai mult sau care v-a schimbat cumva? -Într-adevăr, sunt multe roluri pe care le îndrăgesc,

fiecare dintre ele frumoase și dificile, nu aș putea sa îmi aleg unul singur. Toate m-au schimbat în felul lor, cu fiecare rol devii mai bun. Ești atât de bun ca și ultimul tău spectacol.

îndrăzneala de a veni la finalul unei reprezentații să felicite artistul în culise, pentru feedback-ul oferit pe platformele de socializare, pentru aplauzele oferite care ne încarcă cu energie. Mi s-a întâmplat să primesc laude ocazional pe stradă sau în diverse locuri și mereu am apreciat acest gest.

Citesc Poe, Dante, Murakami Ce alte pasiuni aveți în afară de balet? -Ascult muzică de toate genurile, mă încarcă cu energie în diminețile mai monotone.

Dansul începe cu o emoție Ce simțiți constant când dansați? E o emoție sau o stare? -În cazul meu e starea în care mă induce emoția. Totul începe de la emoție. Mă pregătesc mental pentru spectacol pentru a transcende în personaj, pentru a obține starea aceea de spectacol. E vorba de o stare aparte pe care o simțim cu toții.

Un autor preferat? -Nu pot să mă decid asupra unui singur autor, atât operele clasice cât și cele moderne au farmecul, viziunea și atractivitatea lor. Din acest punct de vedere, pot să spun ca îmi plac genuri variate de literatură. Îi apreciez pe cei clasici cum ar fi Edgar Allan Poe, Franz Kafka sau Dante Alighieri, iar dintre cei moderni țin să îi menționez pe Gabriel Garcia Marquez, Yuval Noah Harari și Haruki Murakami.

Ceva ce v-a învățat baletul și aplicați în viața de zi cu zi, o filosofie, un motto, ceva ce ne puteți împărtăși și nouă? - Să muncești acum pentru a-ți fi ușor mai târziu și în cazul baletului să nu te accidentezi. Cât ești tânăr nu știi cât să investești și dacă merită să investești, trebuie să continui drumul înspre ceea ce iți dorești chiar dacă nu ajungi acolo într-o zi, două. Însă totul începe de la o zi, două.

Sunteți foarte apreciat pentru rolurile de la Opera din Cluj. Cum primiți aplauzele și felicitările? Există la Cluj o apropiere mai mare față de public? Mie așa mi se pare, dar s-ar putea să mă înșel. Oamenii vă întâlnesc pe stradă și îndrăznesc să vă salute și să vă vorbească? -Publicul clujean este un public cald și iertător. Orice artist iubește sa fie apreciat, de aceea iubesc publicul clujean pentru

INTERVIU

Articol scris de Mihaela Moldoveanu

De la înot de performanță la balet. De performanță! Martha avea nouă ani și jumătate când viața i s-a schimbat. În momentul în care l-a văzut pe Serghei Polunin dansând, a simțit o emoție căreia nu i-a putut rezista. I-a spus mamei că vrea să danseze, a găsit o școală de dans și de atunci, sub supravegherea atentă a profesoarei Oana Ioniță, în numai doi ani a câștigat premii după premii! O carieră frumoasă izvorăște din dansul Marthei, din hotărârea și pasiunea cu care își scrie viitorul.

Martha Savin: Când l-am văzut pe Serghei Polunin în ”Take me to church”, i-am spus mamei că vreau să dansez! Premiul I la finala mondială “Youth America Grand Prix”, New York – Felicitări, Martha, pentru o carieră atât de promițătoare. Anul 2019 a fost cel mai bun de până acum, daca ne luăm după premiile câștigate. Îți doresc ca cei care vin să fie și mai plini de satisfacții! Spune-mi, cum s-a schimbat viața ta după toate aceste premii? Martha Savin - Mulțumesc mult pentru felicitări. Anul care a trecut a fost un an extraordinar, am reușit niște performanțe unice

pentru România. Premiul I la YAGP Finals New York mi-a adus foarte multă bucurie, în rest viața mea nu s-a schimbat, am același program, merg la aceeași școală, am aceeași prieteni, continui să fac ceea ce îmi place. – Cum arată programul tău pe următoarele luni, la ce concursuri vei mai participa, unde mai ești invitată, unde călătorești? Martha Savin - Momentan mă aflu la Princesse

Grace Dance Academy din Monaco, în urma invitației de a participa la un stagiu de pregătire. În aprilie urmează să plec la Finala YAGP New York 2020, în vară voi merge la workshopurile la care am fost invitată, respectiv două săptămani la D&D Dance Barcelona, o săptămână la Royal Ballet School din Londra (unde am devenit International Scholar), două săptămâni la Anarella Ballet School din Portugalia. Din păcate nu am timpul necesar să dau curs tuturor invitațiilor.

(coregrafia Oana Ioniță), la Metropolitan Opera din New York, în deschiderea galei ”Stars of Today meet the Stars of Tomorrow ”

”Defectul” meu e dorința de a fi perfectă

Baletul trebuie făcut din pasiune, numai așa poți să transmiți emoție! – Ce calități crezi că te-au ajutat să ajungi unde ești astăzi? Și ce sfaturi le-ai da tinerelor ca tine care fac balet? Martha Savin - În primul rând mă ajută flexibilitatea. Spun asta pentru că am observat că în concursuri, pe lângă performanțele artistice, juriul este impresionat de datele mele native pentru balet. Dar sunt conștientă că trebuie permanent să-mi mențin aceste atuuri. De asemenea disciplina, puterea de concentrare, pasiunea și dragostea pentru dans. Și nu în ultimul rând profesoara de balet Oana Ioniță mă ajută să fiu cine sunt astăzi. – Cum arată programul tau de antrenament? Martha Savin - Deocamdată programul meu cuprinde 4 ore de balet pe săptămână la nivel de grup. În preajma concursurilor mă antrenez în plus 2 ore pe săptămână în care repet variațiile pentru concurs. De curând am început să fac primii pași în poante și, ca antrenament, sâmbăta petrec două ore în poante!

– E și ceva în personalitatea ta care e mai greu de controlat, vreun defect, vreo adicție, ceva care te distrage uneori când trebuie să te antrenezi? Martha Savin - Momentan poate “defect” aș numi dorința mea de perfecțiune, presiunea la care mă supun pentru a fi perfectă. Nu am adicții și în general reușesc să fac ceea ce îmi propun. – E greu pentru tine să te menții în formă? Poți să ne împartășești care este dieta ta, cum te relaxezi, dacă mai faci vreun sport ? Martha Savin - Nu urmez nicio dietă, îmi place sportul foarte mult, înainte de balet am facut doi ani și jumătate de înot de performanță, iar în rest merg foarte mult pe jos, fac o oră de pilates pe săptămână. Am în general un program foarte activ. Când vreau să mă relaxez mă uit la variații de balet și îmi place să mă uit la concursuri de făcut prăjituri! – Mâncarea preferată? Martha Savin - Pastele carbonara.

Cel mai mare vis e să dansez!

– Cum reușești să împaci școala cu dansul? Martha Savin - Sunt elevă în clasa a VI-a la școala generala nr. 11, Ion Heliade Radulescu, învăț după amiaza, temele le fac dimineața, iar luni și miercuri merg la antrenament de la orele 19 la 21. Am terminat clasa a V-a cu premiul de excelență și așa îmi doresc să termin și anul acesta.

– Ce hobby-uri ai? Ce îți place să faci în timpul liber? Martha Savin - Adevărul e că dansul este hobby-ul meu. În plus, îmi place foarte mult să călătoresc cu familia mea, am călătorit împreună în toată lumea.

Serghei Polunin m-a inspirat să dansez! – Bănuiesc că ai un model, o balerină care te inspiră sau o personalitate din alt domeniu? Martha Savin - Aveam 9 ani și jumătate, făceam înot de performanță, un sport pe care îl adoram, însă într-o zi l-am văzut pe Serghei Polunin în videoclipul “Take me to Church”. Acela a fost momentul în care i-am spus mamei “vreau să dansez”! Emoția pe care am simțit-o când l-am văzut pe Serghei dansând, m-a făcut să-mi doresc să dansez. În următoarea lună, am renunțat la înot și m-am înscris la Academia de balet “Dance Planet”. Cea mai frumoasă amintire de până acum? Martha Savin - Momentul în care am dansat Casta Diva 41

– Ai atins succesul foarte repede, în doar doi ani de când te-ai apucat de balet. Familia ta cum vede acest lucru? Cine te ajută cel mai mult? Martha Savin - Părinții sunt mereu alături de mine, mama mă ajută foarte mult iar tata este cel mai mare fan al meu. Ei ma susțin, mă încurajează, sunt foarte mândri de mine și merg cu mine la toate concursurile naționale și internaționale. – Care e visul tău cel mai mare? Martha Savin - Să reușesc să fac ceea ce-mi place, iar mie îmi place să dansez! – Primii trei cei mai importanți oameni din viața ta? Martha Savin - Mama, tata și sora mea, Petra, și ea o mică balerină!

MARINA MINOIU, ROYAL DANISH BALLET SACRIFICIUL ESTE CĂ SUNT DEPARTE DE FAMILIE! O superbă balerină, grațioasă, care nu poate trece neremarcată, cum este Marina Minoiu (29 de ani), ne-a încântat ani la rând la Opera Națională Română, dar drumul ei a purtat-o mai departe după doar câțiva ani. Marina Minoiu a ajuns din România în Danemarca, o țară nordică unde face performanță și și-a găsit liniștea, dar trebuie să fie și fără familie lângă ea pentru a se putea dezvolta. Marina Minoiu nu este doar o balerină celebră, ci și un exemplu de om frumos la suflet, care și-a deschis inima pentru www.balletmagazine.ro, în interviul acordat Revistei noastre.

Articol scris de Alexandra Năstase

”Primele ore de dans la care am mers reprezentau o trecere într-o altă dimensiune” -Cum a început cariera ta de balerină? Marina Minoiu: Cariera mea de balerină a început, cred, atunci când am văzut pentru prima dată baletul „Giselle” la Opera Națională București. A fost un moment decisiv, uitându-mă în urmă, pentru că de atunci s-a declanșat totul. -De când trăgeai cu ochiul la tutu-urile micilor balerinelor și visai să ajungi într-o zi pe scenele cele mai înalte? Ce vârstă aveai? Marina Minoiu: Dragostea pe care am început să o simt și să o dezvolt încetul cu încetul pentru dans și artă, dorința de a face acest lucru și de a fi pe scenă e foarte fragedă…. Cred ca aveam în jur de 6,7 ani pe atunci. -Ce te-a convins să rămâi printre cele care au îmbrățișat cariera celor care practică dansul clasic? Marina Minoiu: Am urmat întotdeauna ceea ce mi-am dorit și ceea ce mi-a plăcut. Mă bazez inclusiv în ziua de astăzi foarte mult pe intuiție, pe energie , pe ceea ce simt când intru în contact cu ceva sau cu cineva. „Primele ore de dans clasic la care am mers pentru mine reprezentau ca o trecere într-o altă dimensiune. O lume magică în care nu mai aveam nevoie de nimic. Nu s-au schimbat foarte multe de atunci”. 42

Foto: Andrei Runcanu

INTERVIU

Foto: Andrei Runcanu

Dacă nu era balerină, Marina Minoiu era psiholog, judecător sau arheolog -Cum a fost drumul tău până la primul spectacol important? Marina Minoiu: Drumul meu până la primele reprezentații importante, care au fost ca niște trepte pentru mine (pornind de la primele spectacole ale studio-urilor private unde am luat lecțiile de dans clasic până la primele spectacole din cadrul Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”), pot spune că a fost caracterizat prin muncă, dedicare, determinare, pasiune și dorința de a ajunge de a fi pe scenă. -Dacă nu erai balerina de renume de azi, ce ți-ar fi plăcut să faci? Ce altă meserie? Marina Minoiu: Nu mă consider balerină de renume. Sunt bucuroasă dacă pot transmite ceva și pot face o diferență prin dans și prin modul în care văd lucrurile. Însă, nu știu sincer ce altceva aș fi avut ca profesie. Cred foarte mult în ideea că suntem aici , în această călătorie pe care o numim viață cu un scop. Până acum, viața mi-a purtat pașii către artă, deși au fost momente în care m-am gândit dacă sunt pe drumul portrivit. Însă am avut câteva „idei” de carieră înainte de a lua drumul dansului: judecător, arheolog, psiholog. -Baletul înseamnă sacrificii de orice natură. Cum ai reușit tu? Marina Minoiu: Aici depinde cum privești lucrurile. Am fost adeseori întrebată ce sacrificii am făcut. Nu consider că am făcut sacrificii pentru dans, pentru că am iubit întotdeauna ceea ce am făcut. Poate singurul lucru care m-ar putea duce în această zonă, ar fi faptul că sunt departe de familie acum. Însă sunt aici pentru un scop. -Cât de bine trebuie să stai financiar pentru a urca până la urmă pe poante, pentru că despre asta este vorba, la final? Marina Minoiu: Cred că este bine să existe un echilibru între munca pe care o faci și partea financiară. Este o profesie care te solicită foarte mult, așadar este bine să îți poți permite să ai grijă de tine, să poți avea acces la domeniile de sănătate dacă este nevoie, să ai o alimentație adecvată, să poți investi în ceea ce crezi că te poate ajuta în carieră, să ai o viață echilibrată – ceea ce include multe aspecte. Pe de altă parte o situație financiară potrivită îți oferă un confort în viața de zi cu zi , care consider că este important. Nu să stai să numeri fiecare bănuț și să trăieșți într-un stres permanent. Însă nu aș afirmă că „despre asta este vorba la final”. Însă da, pot spune că este un aspect important care face parte din viața oricărei persoane.

„Am încheiat colaborarea cu Opera Română în 2016 în urma unor evenimente neplăcute” -Balet doar de hobby sau în mod profesionist? Cum a fost la tine? Marina Minoiu: Nu cred că am gândit niciodată în sinea mea, mică fiind, că fac asta doar pentru hobby. -Când ai intrat în echipa Operei Naționale și de ce ai fost nevoită să pleci? Marina Minoiu: Am început colaborarea cu Opera Națională Română încă din anul 2007, pe când eram studentă la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”. După absolvire, în 2009, am intrat in Opera ca și colaborator Ansamblu Balet, iar doi ani mai târziu am fost anagajată solist balet. -Ai fost vreodată tentată să renunți definitiv la ceea ce ai dobândit până acum? Marina Minoiu: De multe ori am avut aceste gânduri sau încercări. Consider că astfel de momente sunt, dacă știm cum să le gestionăm/ controlăm, momente cheie în viața unui artist. Pe de o parte te poți lăsa pradă unui spațiu negativ de gândire, în care poți foarte ușor deveni o victimă, sau poți alege să te uiți în spate și să încerci să vezi ce ai de învățat. Puterea mentală este foarte prețioasă.

Foto: Nicholas Mackay/Mackay Productions

INTERVIU

-Totul bănuiesc că ți-a lăsat un gust amar! Marina Minoiu: Nu a fost un perioadă ușor de trecut, însă așa a fost drumul meu. Sunt recunoscătoare pentru toate experiențele de care am avut parte, atât celor plăcute, cât și celor mai puțin plăcute. De altfel, toate aceste experiențe diferite reprezintă un important „bagaj artistic pesonal”. -În ce relații eșți cu coregraful danez Johan Kobborg? Marina Minoiu: Johan Kobborg va fi și va rămâne pentru mine o mare sursă de inspirație pentru cariera mea. Atât un model în gândire, viziune artistică, cât și în felul de a lucra. -Marina, dansezi acum în corpul de balet la Royal Danish Ballet! Cum este viața ta acolo? Marina Minoiu: Da, sunt aici de aproape patru ani. A fost o mare, foarte mare, schimbare în viata mea, venirea aici. A fost un proces de acomodare în care am fost obligată să ies din toate zonele mele de confort. Atât pe plan personal, cât și pe plan profesional. Am avut multe lucruri care m-au ajutat însă. Teatrul și istoria lui, orașul de care am fost îndrăgostită încă dinainte să ajung aici, un colectiv frumos al companiei care m-a primit extrem de frumos. Dar sunt două aspecte la care țin foarte mult și care mi-au fost alături în clipele grele: familia și credința în Dumnezeu.

“Vara este senzațională în Danemarca” -Cu ce nu te poți încă obișnui acolo, în Danemarca? Marina Minoiu: Clima este destul de aspră însă încep să cred că mă obișnuiesc pe an ce trece. -Ce îți place atât de mult acolo, pentru că sigur există ceva irezistibil! Marina Minoiu: Vara în Copenhaga. Când cerul este de un albastru de poveste. Adeseori, am senzația că sunt într-un muzeu de artă când merg prin oraș și privesc tablouri live. -Cum arată o zi din viața ta, având în vedere că ai plecat de ceva timp? Marina Minoiu: În mod normal, îmi încep ziua cu antrenamentul zilnic de la teatru, urmând repetiții până la ora 16:00, și seara când este spectacol, de obicei, începând cu orele 20:00. Acum, încerc să mențin același ritm, deși de acasă este diferit, dar încerc să mă adaptez situației.

Marina Minoiu și Julian Mackay in “Les Lutins” Rafael Butaru - vioară Ana Silvestru- pian Foto: Nicholos Mackay/ MackayProductions

Foto: Andrei Runcanu

-Care sunt asemănările și deosebirile dintre România și Danemarca? Marina Minoiu: Sunt două țări care au culturi foarte diferite. Este greu și poate nedrept să compar. Noi suntem latini ca popor, ei nordici. Putem pleca de aici de exemplu. Poate un aspect pe care l-am întâlnit de cum am ajuns aici a fost nivelul social ridicat al țării. Totul este foarte bine organizat și pus la punct. Este, de altfel, o altă mentalitate aici, mult mai liberă și mai îndrăzneață către nou, modern. Dar cu toate acestea, nu am frumusețile țării noastre aici, pe care le port în suflet cu drag. Și nici bisericile ortodoxe. Avem aici biserica Ortodoxă Română , însă este un spațiu închiriat într-o Biserică Catolică. Comunitatea românilor ortodocși de aici este foarte frumoasă și m-am bucurat foarte mult când am descopert-o. Cred că a fost unul din primele lucruri pe care l-am făcut când am ajuns aici. Să găsesc Biserica Ortodoxă! Există însă, o singură biserică adevărată ortodoxă, rusească la care merg de câte ori pot. Deși slujbele sunt în limba rusă, sunt de o frumusețe sublimă. Mă simt ca acasă.

„Mă dezvolt personal în perioada autoizolării create de Coronavirus” -Cum faci față acolo Coronavirusului? Marina Minoiu: Stăm acasă de 14 zile deja. Am decis să folosesc acest timp de carantină în a-mi îndrepta atenția către dezvoltare personală, în a face lucruri pentru care mi-am dorit intotdeduana să am mai mult timp. Să mă odihnesc, să mă relaxez, să citesc mai mult poate chiar cursuri online într-un domeniu nou. Cure de muzică 44

clasică, live streaming de la MET (Metropolitan Opera) sau un tur al unui muzeu online sau oraș. Încerc să mă gândesc cum să pot folosi acest timp într-un mod cât mai valoros și folositor mie. -Am văzut că deja te antrenezi acasă. Cât de des o faci și în ce constau exercițiile? Marina Minoiu: Da. Antrenamentul meu momentan constă în programe personalizate de work-out făcute de echipa Gjuum și Floor Barre, în fiecare zi. În zilele următoare, datorită echipei excelente de la teatru, voi începe și orele normale de studii, predate online de către maeștri noștri de balet. Menținerea unui ritm fizic activ mă ajută pe perioada asta să am și o dispoziție bună. -Dar în general, înainte de a ajunge la repetiții? Marina Minoiu: În mod normal, încerc să ajung la teatru undeva la ora 9 a.m pentru a îmi asigura timpul necesar de încălzire înainte de începerea studiilor zilnice. Apoi merg la sală de trei ori pe săptămâna, iar în celalalte zile adaug exerciții suplimentare pentru flexibilitate, exerciții pentru poante sau pentru plasament.

„Am fost accidentată de multe ori. Am stat și cu piciorul în ghips” -Te-ai accidentat vreodată? Cât de grav a fost? Marina Minoiu: Am fost accidentată de multe ori. Fiecare accidentare a reprezentat o lecție din care am avut de invatat ceva. Cel mai grav accident pe care l-am avut a fost la finalul clasei a XXII-a când am fost nevoită să stau două săptămâni cu piciorul în ghips, în urmă unei întinderi al unui ligament la glezna stânga. -Ce tratamente ai fost nevoită să faci? Marina Minoiu: Repaus, fizio-terapie, exerciții de recuperare, de întărire a ligamentelor, a mușchilor și înot. -Ai probleme după antrenamente? Cum te relaxezi? Marina Minoiu: Nu cred că pot afirmă că am probleme. Dar pot spune că îmi este greu să mă deconectez adeseori din acea dimesiune de lucru intens. Încă învăț cum să mă relaxez. -Ai avut nevoie de intervenția vreunui cadru medical până acum? În ce problemă de sănătate? Dar într-una de balet? Marina Minoiu: Nu, nu am avut. -Revenind la Covid-19 și isteria creată. Ce măsuri au luat autoritățile acolo? Marina Minoiu: Acum 14 zile pe când ne pregăteam de premiera baletului lui J Neumeier- „A 3- a simfonie de Mahler” ne-au anunțat că toate institutiile publice se vor închide pe o perioadă de două săptămâni. Săptămâna această s-au intensificat măsurile de precauție și mall-urile , magazinele și restaurantele sunt toate închise. Putem merge la supermarketuri, farmacie, doctor. Tind să cred însă că aceste două săptămâni anunțate inițial se vor prelungi.

„În acest moment totul se anulează” -Mai mergi la spectacole? S-au anulat și în Danemarca evenimentele? Cu câte persoane în sală? Marina Minoiu: Am avut câteva spectacole înainte de această perioadă 45

Maria Minoiu și Julian Mackay din Marguerite și Armand Foto: Nicholas Mackkay/Mackay Productions

de carantină în care numărul publicului a fost înjumătățit. În acest moment, avem producții anulate și sperăm totusi sa ne întoarcem pentru finalul sezonului, dar nimic nu este sigur. -Cum îți alini dorul de casă? Ce fac ai tăi? Bănuiesc că le poți grijă! Marina Minoiu: Vorbesc cu familia mea zilnic și sunt profund recunoscătoare tehnologiei. -Care este ritualul tău de frumusețe? Ca oricărei femei îți place să încerci tot felul de produse cosmetice cu care să te răsfeți. Care sunt preferatele tale? Marina Minoiu: Am fost de curând introdusă în universul Biologique Recherche, de către doamna doctor Simona Gentimir. Am început să le folosesc produsele la începutul lunii februarie. Sunt extraordinare și nu cred că le-aș putea recomanda îndeajuns. Plus că nu mă mai pot întoarce la nimic altceva acum. Calitatea produselor este extraordinară. Un alt moment de răsfăț pentru mine este un parfum bun. (capitol unde nu fac compromisuri). -Te rog, să trecem în revistă împreună câteva roluri care au lăsat “amprente” pe ține după interpretare… Marina Minoiu: „Marguerite” – Marguerite și Armand – ch.F. Ashton „Silfidă” -ch. J.Kobborg „Simfonia Psalmilor” – ch J. Kylian „Manon”- ch.K MacMillan „Lisa „- La Fille Mal Gardee”- ch.F.Ashton „În the middle somewhat elevated”- ch.W. Forsythe „Pas de six” -Napoli -ch. N. Hubbe după A. Bournonville

INTERVIU

Articol scris de Mihaela Moldoveanu

Primii pași i-a făcut ca gimnastă, apoi destinul a dirijat-o către balet. Olimpia Cheța a trăit emoțiile scenei cu intensitate și a îmbinat cu curaj dansul cu acrobația! Acum este profesoară, coregrafă și conduce un studio de balet. Olimpia Cheța visează la o Academie de Balet românească recunoscută în toată lumea și se simte pregătită pentru cel mai important rol al vieții ei!

Olimpia Cheța: ”Pe scenă, pot să traversez bariera către public!” - Știu că în copilărie ați vrut să deveniți gimnastă, poate o nouă Nadia Comăneci? Cum s-a întâmplat? Olimpia Cheța: Când aveam cinci ani, părinții mei m-au pierdut pe plajă la Mamaia. M-au găsit într-un târziu, la locul de agrement, încercând să-mi ridic trupul la inele. Atunci au hotărât să mă înscrie la gimnastică la Clubul Dinamo din București. Acolo m-au antrenat Radu Branea și Emilia Liță. - Când ați știut că gimnastica nu e pentru dumneavoastră? Olimpia Cheța: Am iubit mult gimnastica, dar la finalul clasei a IV-a, după șase ani de gimnastică, profesoara de coregrafie a vorbit cu mama mea. Ea i-a sugerat să mă trimită la balet, motivând sensibilitatea și plasticitatea aparte din mișcările mele. - Cum a apărut atracția către balet? Olimpia Cheța: A fost primul moment de răscruce în viața mea.

Mi-a fost foarte greu să mă adaptez la balet. Trecerea de la corpul de gimnastă, cu mușchii dezvoltați într-un anumit fel, la corpul de viitoare balerină a însemnat pentru mine o muncă titanică. Gimnastica mi-a fost însă de mare folos. M-a învățat în primul rând să-mi educ răbdarea, să am o disciplină și o condiție fizică foarte bune. Până la finalul clasei a VIII-a, am reușit să înțeleg și să iubesc cu adevărat baletul! Îl vedeam și în farfurie când mâncam! - Aveați un model sau a apărut mai târziu? Olimpia Cheța: Poate o să vă surprindă, dar nu am avut un idol și nu am un idol în balet. Îi apreciez pe toți cei care au îmbrățișat această frumoasă meserie. Fiecare are ceva aparte, fiecare m-a inspirat într-un anumit fel.

- Cum au privit părinții decizia dumneavoastră? Olimpia Cheța: Le mulțumesc mult părinților mei pentru sprijin, Au crezut în mine și m-au susținut mereu moral și financiar. Fără ei nu aș fi realizat atâtea lucruri frumoase! - Ați regretat vreun moment decizia luată, aceea de a face balet? Olimpia Cheța: Niciodată nu am regretat că am îmbrățișat această meserie și dacă mă mai nasc o dată, aș face același lucru! - Dintre premiile obținute, care v-a stimulat cel mai mult să continuați? Olimpia Cheța: Toate concursurile la care am participat m-au stimulat pozitiv. Chiar și o simplă participare m-a ambiționat să continui să devin cea mai bună! Numiți un profesor care a crezut în dumneavoastră și v-a susținut necondiționat? Olimpia Cheța: De-a lungul anilor am avut șansa să întâlnesc profesori minunați care m-au format ca balerină. Cu această ocazie, doresc să le mulțumesc și să îi amintesc cu drag pe Liliana Pavlovschi, Alinta Vretos, Rose Marie Both Stocec, Constantin Marinescu, Sergiu Anghel, Ion Tugearu. - După ce ați dansat în România, au urmat scenele internaționale. Unde v-ați simțit cel mai bine? Care sunt cele mai frumoase amintiri? Olimpia Cheța: După terminarea liceului de coregrafie, am beneficiat de o bursă specială, un an de studii la renumita academie de balet Bolșoi din Moscova, la clasa soților Vatulin, sub directa coordonare a celebrei Sofia Golovkina, directoarea academiei. Am locuit atunci la Ambasada României la Moscova și a fost o perioadă absolut minunată din viața mea. În 1994, am fost acceptată la Teatrul Oleg Danovski din Constanța, care a devenit casa mea timp de zece ani. Sub bagheta dirijorului de lebede, maestrul Oleg Danovski, m-am împlinit ca balerină. Am muncit enorm și pentru rolurile prime și pentru cele din ansamblul de balet. Cu echipa de acolo am dansat pe cele mai mari scene din Europa. “M-am împlinit ca balerină sub bagheta dirijorului de lebede, maestrul Oleg Danovski” - Care a fost cel mai greu moment din cariera dvs.? Olimpia Cheța: M-am dedicat cu totul baletului și atunci orice dificultate devenea o provocare frumoasă. Am primit cu optimism și încredere fiecare încercare și m-am motivat mereu să fiu foarte bună în ceea ce fac! - Prima dragoste a fost tot din lumea baletului? Olimpia Cheța: Am fost mereu foarte determinată și ambițioasă, inima și mintea mea erau numai la balet, încă de mică. Sincer, nu am avut vreme de dăruit în altă parte. Nu am pus un accent deosebit niciodată pe altceva în afară de balet! - Povestiți-mi despre întâlnirea cu circul, o lume spectaculoasă, misterioasă, puțin cunoscută, dar aflată acum în atenția tuturor 47

datorită Cirque du Soleil. O îmbinare spectaculoasă între două lumi. Cum s-a întâmplat? Olimpia Cheța: Am plecat din țară în 2004, când nu mă mai provoca nimic aici. Voiam să dansez și în altă parte. Mi-am dorit o schimbare și acesta a fost al doilea moment de cotitură din viața mea. Din 2004 până în 2015, timp de aproape 11 ani, am lucrat ca artist dansator pe vase de croazieră. Am luat-o de la zero pe un teren necunoscut. Cu răbdare și aceeași dorință arzătoare, am îmbinat baletul cu acrobația. Am avut un partener de scenă extraordinar, Boulat Mouhametov, de la care am învățat foarte mult. Împreună am creat primul nostru show pe care îl susțineam de două ori pe seară. Timp de 40 de minute, noi, doar doi dansatori, reușeam să captivăm publicul! Pot să vă spun că nu a fost ușor deloc. Să combini balet cu acrobație, silk, cerc și straps. A fost o încercare și o îndrăzneală. Păstrez amintirea acestei lumi fascinante, o combinație de dans și acrobație și a curajului extraordinar pe care l-am avut, motivată de dorința de a avea propriul show. - Când ați luat decizia de a reveni în țară? Olimpia Cheța: Al treilea moment de răscruce din viața mea m-a obligat să aleg între carieră și familie. Viața reală, cum zice mama mea. În 2016, când băiețelul meu avea 4 ani, m-am întors în România. Nu mai puteam trăi fără el, simțeam că nu mai pot sta departe. El e totul în viața mea, tot ce am mai de preț! - Decizia de a înființa o Școală de Balet a apărut imediat sau a mai trecut ceva timp? Olimpia Cheța: Atunci am decis să și rămân, și să deschid studioul de dans Olimpia Ballet, la Bragadiru. N-a fost ușor să trec de la a fi pe scenă, la a lucra din spatele scenei. Am luat-o ca pe o provocare de a preda ștafeta noilor generații. Am construit acest studio cu mintea mea și am început singură de la zero cu dorința de a preda tot ceea ce învățasem până atunci. Cu energie și o determinare de fier, am obținut multe performanțe cu elevii mei în trei ani de zile - Unde vă vedeți peste doi ani de-acum? Olimpia Cheța: Am două visuri. Primul este să am cea mai mare Academie de Balet Românească, recunoscută peste tot în lume! Vreau ca și copiii români talentați să danseze pe cele mai mari scene ale lumii, să ajungă cei mai buni și să fie recunoscuți în lumea baletului! Al doilea vis este să devin în următorii ani Ministrul Culturii din România. Am o licență în Științe Politice și mă consider un bun manager, bazându-mă pe rezultatele de până acum. Îndrăznesc să cred că am abilitățile și calitățile necesare pentru a conduce acest important segment al statului român, Cultura!

LU M E A B A L E T U L U I

DR. ADRIANA NAE, CONSULTANT ÎN NUTRIȚIE: “Nu recomand dansul FOTOGRAFIA DE BALET – ÎNTRE pe stomacul gol!”

ARTĂ ȘI INDECIS. SFATURI PENTRU O FOTOGRAFIE REUȘITĂ

Natascha Mair – Viena

Text și foto: Paul Daniel Schneider

Poza și fotografia. Sinonime în teorie, în practică însă s-a împământenit (cel puțin în rândul fotografilor) o diferență enormă. Pentru că nimeni nu a auzit niciodată de un vernisaj de poze, ci doar de fotografie. Ca atare, poza a devenit acel cadru fotografic care transmite o informație (văzui, făcui, etc.), iar fotografia este cea care transmite o emoție, o trăire, un moment pe care cu adevărat îl dorim memorat pentru încărcătura sa emoțională.

e-a lungul istoriei au existat mereu pictori care au încercat D să imortalizeze balerinele pe pânzele lor, Edgar Degas fiind pictorul care a reușit cel mai bine acest lucru. De la Degas la începutul secolului XX, la R. Young în secolul XXI, baletul a fost mereu un subiect greu de imortalizat, pentru emoția și grația sa, pentru finețe, eleganță, rafinament. Pentru că baletul este emoție, este bucurie și, așa cum o știm deja, este trupul muzicii¹. Iar trupurile dansatorilor sunt cu adevărat o muzică pentru retină, dacă sunt surprinse cu măiestrie în mișcări fluide, în interpetări frumoase.

Cum a început pasiunea pentru fotografia de balet Fotografia mea a fost încă de la începuturile ei o cătaure a identității mele fotografice. Pentru ca mai apoi, să devină stilul meu de viață. De ce? Mi-am dorit mereu ca fotografia mea sa nu fie doar o reprezentare grafică a unor mișcări sau a unor poziții cu o optică

Proiecte Speciale deosebită, ci o oglindire a frumuseții, a emoției dansului. Fotografia are un rol, în opinia mea, mai înălțător decât acela de aspirator de likes pe Facebook și de inimioare pe Instagram. Și anume, acela de a imortaliza clipa, așa cum oglinda însăși nu o poate face. Oglinda arată clipa, după care zboară! Fotografia este inghețarea în timp a clipei! Pentru evaluare, pentru autocritică, pentru evoluție! Pentru că, îmi place să cred că, prezentată așa cum trebuie, o fotografie devine un profesor, un mentor, un critic. Eu mi-am împărțit mereu fotografia în două, după scopuri: Primul – în ședințele foto cu dansatori profesioniști, a fost acela de a învăța suficient de mult încât să pot ajuta ulterior grupa mică. Și evident, de-a construi eu experiență. Mi-aduc aminte prima ședință foto cu un profesionist de la Opera de Stat din München … 22 de minute, 702 cadre. E fun să lucrez cu oameni de la care pot învăța! Și e minunat faptul că dansatorii tineri sunt foarte deschiși la a-și arăta emoția în fața camerei foto, nu au inhibiții și nu se lasă intidimidați de scenarii urbane. Iar eu pun multe întrebări în timpul lucrului, comunicăm foarte mult, astfel încât să ne relaxăm rapid! Restul curge de la sine, natural! Al doilea scop –în fotografia cu piticii, respectiv aspiring ballerinas, a fost acela de a le da un kick de self-confidence! Da, majoritatea au probleme cu încrederea în sine. Nu am avut niciodata un shooting cu o aspirantă la titlul de balerină în care aceastasă nu zică“ah, dar nu pot asta!” pentru ca mai apoi să execute nu doar bine, ci impecabil mișcarea despre care tocmai spusese că nu o poate face! Camera foto motivează, deși în primă fază intimidează. Și e înălțător să văd schimbarea din grupa mică la vederea fotografiilor! Se creează premisele perfecte pentru o evoluție sănătoasă, care evoluție devine în scurt timp vizibilă! Deci, nu rămân doar fotografii frumoase (care aduc sute de likes) ci și o atitudine nouă, pozitivă!

Ce e bine de știut pentru o balerină înainte de un shooting? Scopul fotografiilor Trebuie bine definit, pentrucă de-aici vine alegerea ținutelor, a coafurii, a machiajului, a locului desfășurării acțiunii. Portofoliul personal, amuzament, social media, sunt doar o parte din scopurile pentru care balerinele pozează. Trecând peste shootingurile business, de reclamă, în care acestea sunt definite

Ilinca Nistor – Cluj Napoca

de client. Ca părere personală însă, bazată pe ani de experiență, fotografiile pentru social media sunt cele mai populare și pot deveni foarte vizibile, fapt pentru care e bine să vă gândiți de două sau de nouă ori înainte de-a publica un cadru, pentru că odată publicat, acesta va rămâne acolo, outside, pentru totdeauna. Și e la latitudinea voastră cefotografii cu voi vreți să găsiți on line peste ani. Alegerea fotografului Asta e, probabil, cel mai greu. Pentru că sunt puțini fotografii care știu din ce unghi se vede cel mai bine un grand jeté, și sunt și mai puțini fotografii care știu diferența dintre ecarté și échappé. E bine însă ca la alegerea fotografului să aveți în vedere portofoliul acestuia, să citiți câteva referințe publice despre el. De asemenea,

LU M E A B A L E T U L U I

Ilinca Nistor – Cluj Napoca

alături de fotograf, e bine să aveți pe cineva alături cu cunoștințe de balet, pentru că vă poate ajuta mult in tehnica, acolo unde fotograful nu vă va putea corecta. Tot fotograful este cel care la final va aduce fotografiei atingerea de artă, prin prelucrarea sa. Pentru că prelucrarea finală a fotografiei este, de fapt, cireașa de pe tort! Pentru asta trebuie discutat înainte cu acesta, văzut exemple, stabilit împreună care este prelucrarea dorită. Alegerea locului Așa cum am scris mai sus, locul fotografierii este dat scopul fotografiilor. Amuzament, portofoliu, social media, etc. Locul de fotografiere îl alegeți împreună cu fotograful, pentru că el este cel care trebuie să cunoască condițiile de luminozitate de la locul faptei și să le folosească util. Ca recomandare personală însă, încercați pe cât posibil să alegeți

locuri în care să nu vă puneți integritatea fizică sub semnul întrebării. Căutați locuri în care să vă puteți desfășura în siguranță! Prima regulă în toate: safety first. Eu am fotografiat în zăpadă, în hale industriale părăsite, în ruine, în plin centru citadin. Dar nu aș ezita să fotografiez pe un ponton, în deșert sau pe acoperișul unui zgârie-nori. Dar, cu siguranță nu aș fotografia pe gheață, pe o cale ferată în uz sau în orice alt mediu nesigur. În fotografie, una din reguli spune că nu e bine să ai conflict de “frumusețe” în cadru, deci la alegerea locului, luați în calcul bine faptul că vreți ca voi să fiți subiectul imaginii, nu pictura sau sculptura de alături. DAR, pentru că mereu e un “dar” … nu uitați faptul că frumusețea este întotdeauna un raport al subiectului cu mediul înconjurător! Ca atare, și fotografia de balet are frumusețea mult accentuată dacă subiectul este raportat frumos la mediu. Pentru fotografia în studio nu am recomandări, nu este mediul meu, nu am experiență acolo deci nu voi emite opinii elaborate. Studioul e însă de departe cel mai recomandat pentru fotografiile pentru audiții, în care juriul are nevoie să vadă tehnică, nu artă.

Proiecte Speciale Alegerea ținutelor pentru un shooting Este cea mai ușoară parte a întregului, pentru că se leagă foarte subiectiv de preferințele personale. Daca vreți tutu, tutu să fie! Dacă vreți doar leotardul simplu, așa să fie. Ce ar fi bine să nu uitați, este raportul descries mai sus, la mediu. În pădure, de pildă, nu aș alege tutu. Tutul este rotund, se potrivește cu o arhitectura pătratică, cu unghiuri drepte, cu geometrie. Un leotard simplu însă permite o flexibilitate mai mare, se poate purta și în pădure, și în studio cu aceeași lejeritate. Leotardul simplu însă vine cu responsabilitatea unei tehnici perfecte! Pentru că, fiind deschis, lasă liber fiecare mușchi, fiecare mișcare devine“publică”, acolo unde o rochie lungă ar putea ascunde o mică imperfecțiune. Tot la capitolul ținută, e bine ca aceasta să rămână una decentă! Lenjeria intimă, echipamentul de schi sau roba de călugăr sunt nu doar complet nepotrivite ci de-a dreptul deplasate. Baletul e bine să rămână balet, chiar dacă uneori vrem să ieșim din tipare!

Machiajul & părul pentru fotografiile de balet Subiectiv, în funcție de ținute, de locul acțiunii. Dacă faceți fotografii de balet clasic, e frumos cocul deja consacrat, deși nici pletele în vânt nu sunt (foarte) nepotrivite. Pentru fotografii cu tentă mai modernă, făcute în locuri mai puțin “ortodoxe”, precum ruinele halelor industriale, e frumos un machiaj care sa evidențieze bine chipul, însă nu strident. Nu uitați că în fotografiile, culorile se schimbă. Un ten ușor închis devine aproape negru în fotografie, iar un machiaj simplu, devine aproape hardcore pus în lumina nepotrivită. Discutați asta cu un make-up artist care are experiența fotografiei, vă va sfătui cel mai bine.

Atitudinea pentru o fotografie reușită Probabil cel mai important lucru, precum în balet, așa și-n fotografie. Atitudinea e cea care face diferența dintre amator și profesionist, dintre elegant si fake, dintre artă și kitsch. O atitudine dezinvoltă, relaxată, naturală, va ieși infinit mai bine în fotografie decât una încordată, tensionată. Teama de obiectiv nu este o scuză pentru a sta încordat. Și, eterna întrebare de care m-am lovit mereu … “cum să stau?” . Ar fi bine să nu stai deloc! Să fiti în permanentă mișcare! Dansează sau exersează

Natascha Mair – Viena

pozițiile pe care le vrei fotografiate, până-ți ies așa cum îți dorești. Înainte de asta, din punctul meu de vedere e esențială o încălzire prealabilă bună, de 30-45 de minute, astfel încât să nu ai surprize la dificultatea unor sărituri. Mai bine te încălzești bine înainte și ești în cea mai bună formă la shooting, decât să-l întrerupi mereu sau, mai grav, să te rănești. Și o ultima remarcă, nu fă nimic din ceea ce te scoate din sfera de comfort. Nici o săritură periculoasă, nici un stretch forțat, nimic. Atâta timp cât ești în elementul tău de comfort, ai cele mai bune șanse să dai bine in cadru. Pe când încercările de-a evada din zona de comfort se pot solda cu răniri, plus stări accentuate de disconfort! Foarte important: fotografia în care apăreți voi este, într-o măsură deloc mică, o carte de vizită pentru voi! Alegeți-vă bine, responsabil, fotograful și cadrele de publicat! Odată publicată o fotografie, devine tot mai greu s-o aduci înapoi. Și o optică frumoasă fără tehnică, nu are valoare, din contră, devine o armă împotriva voastră! Fiți deci selective, pentru că e vorba de imaginea voastră! Fotografia poate fi artă doar în măsura în care tehnica dansatorului este!

De câtă „deschidere” e nevoie în balet? Cum a evoluat etalarea picioarelor Articol scris de Vivia Săndulescu Înainte sǎ se retragǎ, Sylvie Guillem a apǎrut ȋntr-un interviu al BBC, ȋn care i s-a spus cǎ un cronicar apreciase dansul ei ca fiind vulgar, datoritǎ mobilitǎții sale „exagerate”. Pȃnǎ la ea, norma fusese undeva ȋntre 135° și 160°, dar tradiționaliștii s-au obișnuit greu cu schimbarea. Guillem a amintit atunci cǎ, ȋntrebatǎ ce pǎrere avea despre picioarele care fluturǎ pe la urechile balerinelor, Margot Fonteyn spusese cǎ și ea ar fi fǎcut la fel, dacǎ ar fi putut...

n primele douǎ secole ale baletului (XVII-XVIII) problema nu exista, fiindcǎ bunacuviințǎ impunea ca piciorul sǎ nu se ridice mai sus de linia șoldului. A depǎși aceastǎ ȋnǎlțime ȋnsemna a arǎta prea multǎ piele, iar zona „aceea” era tabu pentru femei. În cazul bǎrbaților, o mai mare mobilitate at fi sugerat efeminarea, deci tendințe homosexuale, prin primatul flexibilitǎții asupra forței, convingere ale cǎrei reziduuri se resimt și azi, deși evidența le contrazice.

Evoluții și revoluții în balet De-a lungul vremii, dansatorii s-au văzut nevoiți sǎ forțeze adesea limitele acceptǎrii sociale ȋn favoarea tehnicitǎții. Marie de Camargo a putut executa entrechat quatre la mijlocul secolului XVIII abia dupǎ ce și-a ridicat fusta la jumǎtatea gambei. Marie Taglioni și-a scurtat-o ȋncǎ puțin, pe la mijlocul secolului XIX, ca sǎ i se poatǎ urmǎri pas de bourrée-ul ȋn poante. Cǎtre sfȃrșitul secolului XIX, balerinele foloseau tutuuri și mai scurte, care le permiteau sǎ execute o serie de mișcǎri de virtuozitate. Şi totuși, ȋnǎlțimea la care se putea ridica piciorul nu o depǎșea pe cea a șoldului. În secolul XIX balerinii și balerinele erau mai robuști, mai puțin flexibili și mai puțin en dehors decȃt azi. Baletul ȋnsemna o țesǎturǎ rapidǎ de mișcǎri ale picioarelor și etalarea unor poze elegante ale corpului și torsului, ceea ce se putea realiza mai bine atunci cȃnd picioarele erau sub 90°. Picioarele pe sus țineau de circ sau de cluburile de noapte, unde dansatorii de french cancan cǎdeau din sǎriturǎ ȋn șpagat și ȋși expuneau lenjeria intimǎ.

Când au început femeile să-și etaleze picioarele fără temeri Treptat, ȋn prima jumǎtate a secolului XX, a vedea picioarele femeilor a devenit acceptabil datoritǎ revoluțiilor, feminismului și a rǎzboiului mondial. Femeile au concurat la gimnasticǎ la Olimpiada din 1928 de la Amsterdam, creatorii de modǎ au speculat accentul tot mai mare pus pe caracterul atletic ȋn culturǎ creȃnd stiluri practice pentru femei. Amintim aici fustele scurte pentru tenis sau costumele de baie dintr-o singurǎ piesǎ. Fizicalitatea și potențialul expresiv au cǎpǎtat noi valențe datoritǎ unor

companii precum Baletele Ruse ale lui Diaghilev. Ca urmare a gustului pentru noutate și exotic, mobilitatea putea fi dezvoltatǎ fǎrǎ restricții sociale.

Teoria și practica lui „90°” Exponenții școlii ruse au susținut ȋnsǎ multǎ vreme cǎ adagio se executǎ la 90° pentru un plasament corect al corpului, care sǎ permitǎ postura en dehors și ȋmbinarea flexibilitǎții cu forța ȋntrun mod coordonat. Oricȃtǎ mobilitate articularǎ ar avea cineva, șoldurile nu-și pot pǎstra linia orizontalǎ, consideratǎ fundamentalǎ, cȃnd piciorul este ridicat lateral la 175°. În plus, susținerea necesitǎ mai mult efort la 90° decȃt la ȋnǎlțimea umǎrului sau mai sus. O schimbare majorǎ i s-a datorat lui Balanchine, care punea accentul pe forma corpului și nu pe poveste. Mișcǎrile lui rapide, fragmentate, produceau o concentrare asupra unor pǎrți ale corpului, cum ar fi picioarele: linia, ȋnǎlțimea sau viteza lor. Începȃnd de-atunci, amplitudinea cȃt mai mare a abundat ȋn coregrafia contemporanǎ. De la Maurice Béjart și Roland Petit la William Forsythe sau Wayne McGregor, fiecare coregraf a ȋmpins, rǎsucit și ȋntins picioarele interpreților, urmǎrind diferite efecte. Influențe și tendințe în balet Datoritǎ repertoriilor mixte, clasic și contemporan, ale companiilor și așteptǎrilor tot mai ridicate ale spectatorilor, a fost inevitabil ca ȋnǎlțimea la care se ridicǎ picioarele ȋn baletele clasice sǎ urmeze trendul crescǎtor, cǎci ȋmpingerea limitelor posibilitǎților corpului este o tendințǎ irepresibilǎ. O influențǎ incontestabilǎ a avut-o gimnastica artisticǎ, ȋn mod indirect, prin performanțele unor balerine care 53

ȋncepuserǎ ȋn copilǎrie cu acest tip de antrenament. Ele au constituit mai ȋntȃi un imbold, impunȃndu-se apoi treptat ca normǎ. În zilele noastre, hipermobilitatea a devenit aproape o cerințǎ și nu o calitate excepționalǎ. Optica noastrǎ s-a modificat și ea ȋn consecințǎ. Nu mai ȋnțelegem de ce unele balerine erau considerate importante acum cȃteva decenii, deși rarele filmǎri le aratǎ executȃnd penché-ul la 140°. Este ȋnsǎ necesar sǎ le privim prin prisma epocii lor și sǎ nu le raportǎm la gustul nostru actual pentru spectaculosul fizic.

Reconstituire versus progres Totuși, unii creatori par sǎ fi obosit deja de etalarea unei „deschideri” acrobatice. În cȃteva reconstrucții propuse de Alexei Ratmansky dupǎ baletele lui Petipa, liniile sunt mai rotunjite, retiré-urile sunt mai joase, arabesque-urile sunt și la 45°. Numeroasele poze ȋn épaulement, folosirea mai frecventǎ a demi-pointeului, mișcǎrile mici și rapide ale picioarelor aduc aceste coregrafii mai aproape de intențiile originale ale lui Petipa. Însușirea stilului secolului XIX și, odatǎ cu el, redobȃndirea ȋnǎlțimii de 90° se dovedește a-și pǎstra valoarea. Cu cȃt dansatorii vor absorbi mai mult fiecare fazǎ a istoriei baletului, cu atȃt mai bogat va fi peisajul coregrafic și mai diversǎ paleta lor interpretativǎ. Dar, odatǎ niște parametri cȃștigați, nu se mai poate renunța la ei, dansatorii simt nevoia sǎ ȋși arate cuceririle, altfel achiziția ȋși pierde rostul. La fel s-a ȋntȃmplat și ȋn secolul XVIII, ȋn vremea lui Noverre: propǎvǎduind revenirea la expresivitate ȋn dauna tehnicitǎții, acesta s-a ciocnit de rezistența acerbǎ a balerinilor Operei din Paris, care resimțeau preceptele teoreticianului ca pe un regres profesional. Un text inspirat din www.dancemagazine.com/ballet-legs

LU M E A B A L E T U L U I

6 MARI COMPOZITORI CELEBRI ÎN ISTORIA MUZICII DE BALET

Dansul, dar mai ales Baletul este arta înfrăţită cu muzica. Vechimea lor se pierde în negura vremurilor şi, cu rare excepţii (în practica folclorică — arhaică şi modernă — şi în unele forme de balet contemporan), ele se desfăşoară — şi se percep — simultan. V-ați întrebat care sunt compozitorii celebri în muzica de balet? Facem noi o trecere în revistă! Există o determinare reciprocă între mişcarea dansantă şi muzică, la baza coregrafiei stând în majoritatea cazurilor, opera componistică. Totodată, este de observat că elaborarea muzicii se face urmărind un libret, o schemă de desfăşurare scenică sau cel puţin dinamica unor idei de spectacol care trebuie să declanşeze discursul sonor, generând apoi, prin inspirația și fantezia coregrafului, evoluţia scenică propriu zisă. 54

Articol scris de Sena Vlădoiu

CESARE PUGNI, ITALIA (31 mai 1802-26 ianuarie 1870)

ADOLPHE ADAM , FRANȚA ( 24 IULIE 1803 – 3 MAI 1856)

A fost cel mai prolific dintre compozitorii de balet, compunând aproape 100 de partituri originale cunoscute pentru balet și adaptând sau completând multe alte lucrări.

Spectacolul de balet, ca gen de teatru muzical, datorează foarte mult compozitorului francez Adolphe Adam, cel care a realizat muzica pentru prima capodoperă romantică durabilă a istoriei baletului – Giselle (1841).

Cesare Pugni a colaborat cu instituții de renume precum Teatro alla Scala, Opera din Paris, Teatrul Majestății Sale – Londra, Baletul Imperial Sankt Petersburg. Și-a început studiile muzicale la o vârstă foarte fragedă și chiar și-a compus prima simfonie înainte de vârsta de 10 ani. Când familia Pugni a făcut cunoștință cu cunoscutul compozitor Peter Winter, reacția sa la Simfonia creată de Pugni în vârstă de 7 ani, l-a determinat să-l ia pe băiat sub tutela sa și mai târziu, a aranjat ca el să fie admis în Conservatorul Regal Imperial de Muzică din Milano (cunoscut astăzi drept Conservatorul din Milano).

A fost unul dintre cei mai celebri compozitori de muzică de balet În timpul său la Conservator, Pugni, unul dintre cei mai celebri compozitori de muzică ce balet, a studiat sub mulți pedagogi importanți ai muzicii. Printre instructorii lui Pugni se număra Bonifazio Asioli – sub care a studiat compoziția și contrapunctul; Alessandro Rolla – cunoscutul instructor al lui Niccolò Paganini, care l-a învățat vioara; și Carlo Soliva – sub care a studiat teoria muzicală. Mai târziu, în timpul petrecut la Opera din Paris, Pugni a făcut cunoștință cu Benjamin Lumley, directorul Teatrului Majestății sale din Londra. Prin relația cu Lumley, Pugni l-a cunoscut pe renumitul coregraf și maestru de balet, Jules Perrot, cu care a început o fructoasă colaborare. În 1843, Lumley i-a oferit lui Pugni postul de compozitor al muzicii de balet la Teatrul Majestății Sale. Cesare Pugni a colaborat cu alți mari maeștri și coregrafi ai vremii printre care Paul Taglioni, Arthur Saint-Léon, Marius Petipa. Printre spectacolele de balet pentru care compune muzică, regăsim titluri importante, unele fiind dansate și astăzi: Ondine sau La Naïade (1843), La Esmeralda (1844), Catarina sau La Fille du Bandit (1846); The Pharaoh’s Daughter (1862); The Little Humpbacked Horse (1864), Pas de Six din La Vivandière (1844), Pas de Quatre (1845), La Carnival de Venise Pas de deux - cunoscut ca și Satanella Pas de deux (1859), Terpsichore (1861), Diane and Actéon Pas de Deux (1868), muzica suplimentară pentru Le Corsaire (1863 ;1868), Titania (1866) 55

Aparţinând primei perioade a romantismului francez, compozitorul Adolphe Adam, un alt celebru compozitor de muzică ce balet, s-a format într-o familie de muzicieni. În copilărie, a preferat mai degrabă să improvizeze muzica pe cont propriu, decât să studieze serios. A intrat la Conservatorul din Paris în 1821, desăvârşinduşi pregătirea artistică cu celebrul compozitor de operă François-Adrien Boïeldieu.

Adolphe Adam a improvizat muzică și a pus bazele dramei coregrafiei romantice Începe să se facă cunoscut mai întâi printr-o serie de romanţe şi ariete, debutând în teatrul liric cu o lucrare într-un act, Pierre et Catherine (1829). Înzestrat cu un simţ melodic accesibil, compozitorul Adolphe Adam a scris piese pentru pian, miniaturi vocale şi muzică de teatru. În paralel cu activitatea interpretativă, în calitate de dirijor la Covent Garden din Londra, Adolphe Adam va demonstra că este un creator prolific şi de succes, compunând cu uşurinţă, claritate şi simplitate. Lui Adolphe Adam îi revine însă şi meritul de a fi unul dintre primii compozitori de spectacole de balet, care, prin calitatea melodică, caracterul dansant al ritmicii şi fiorul emoţional, au pus bazele tradiţiei dramei coregrafice romantice. Compoziții importante de balet La chatte blanche (1830), Faust (1833), La fille du Danube (1836), Les Mohicans (1837), L’écumeur des mers (1840), Les Hamadryades (1840), Giselle (1841), La jolie fille de Gand (1842), Le Diable à Quatre (1843), La fille de marbre (1845), Griseldis ou Les cinq sens (1848), Le filleule des fées (1849), Orfa (1852), Le Corsaire (1856)

LUDWIG MINKUS, AUSTRIA (23 MARTIE 1826 – 7 DECEMBRIE 1917)

LEO DELIBES, FRANȚA (21 FEB. 1836 – 16 IAN. 1891)

La 18 octombrie 1845, un anunț în ziarul vienez Der Humorist a comentat spectacolele sezonului precedent și a menționat că „…Minkus a cântat cu un stil conservator și o interpretare strălucitoare.”

Opera sa simfonică de pionierat a deschis drumul pentru marii compozitori, iar influența lui poate fi urmărită în opera lui Ceaikovski, dar și a altor mari compozitori care au compus muzică pentru balet.

Ludwig Minkus fost un compozitor evreu-austriac, un virtuoso și un excelent profesor de vioară. La vârsta de patru ani, Ludwig Minkus a început să ia lecții particulare de vioară și din 1838 până în 1842, a urmat studiile muzicale la Gesellschaft der Musikfreunde din Viena, numărându-se și el pintre cei mai celebri compozitori de muzică de balet pe care i-am avut. Ludwig Minkus și-a făcut debutul public în cadrul unui recital la Viena. În curând, tânărul Ludwig Minkus apărea în diverse săli de concert ca solist, fiind declarat de către public și critici, “un copil minunat”. Viața lui Ludwig Minkus din 1842 până în 1852 este slab documentată. Deși a avut solicitări de a vizita și cânta în Germania, Franța și Anglia. În anul 1852, Ludwig Minkus a acceptat funcția de violonist principal la Vienna Court Opera, dar a demisionat în același an pentru a ocupa un post muzical important în străinătate, angajament care avea să-i schimbe ulterior viața pentru totdeauna. Astfel, În 1853, Ludwig Minkus a emigrat la Sankt Petersburg pentru a ocupa funcția de Dirijor al Orchestrei Sârbe a prințului Nikolai Yusupov, funcție pe care a deținut-o până în anul 1855. Din 1856 până în 1861, Ludwig Minkus a ocupat funcția de violonist principal în orchestra Teatrului Imperial Bolshoi din Moscova și, în curând, a primit funcția duală de dirijor și violonist principal. În 1861, Minkus a fost numit concert-maestru la Teatrul Bolshoi, iar în 1864, a fost promovat în prestigiosul post de inspector al Orchestrei Teatrului Imperial din Moscova. La acel moment, Ludwig Minkus lucra și ca profesor de vioară la recent înființatul Conservator din Moscova. El a colaborat cu doi dintre cei mai renumiți coregrafi ai vremii Arthur Saint – Leon și Marius Petipa. A ccompus și a adaptat muzică pentru spectacolele de balet La Flamme d′amour sau La Salamandre (1863), Le Poisson doré (1867), Le Lys (1869), La Bayadère (1877) Don Quijote (1869 , revizuit în 1871), La Fille des Neiges (1879), Paquita (Pas de trois, Grand pas classique, Mazurka, 1881). Ludwig Minkus şi-a înscris numele în istoria muzicii prin aportul întregii sale activităţi la dezvoltarea artei coregrafice, compozițiile sale distingându-se prin melodicitate, bogăţie ritmică şi mai ales prin funcţionalitatea scenică. Fără doar și poate că a reușit și el să ajungă la acest titlu, acela de unul dintre cei mai celebri compozitori de muzică de balet. 56

Leo Delibes a fost un compozitor francez de operă și balet, primul care a scris muzică aparte pentru balet. Leo Delibes a studiat la Conservatorul din Paris sub influentul compozitor Adolphe Adam și în anul 1853. A devenit acompaniator la Théâtre-Lyrique. Zece ani mai târziu, în 1863, Leo Delibes a devenit acompaniator la Opéra de la Paris, profesor de compoziție la Conservator în anul 1881 și membru al Institutului francez în 1884. Incepând din 1855, anul debutului, Leo Delibes a compus un şir de opere mult aplaudate pe scenele lirice ale vremii. Au fost socotite însă mai târziu impersonale şi prea puţin bogate în substanţă. De-abia după o activitate febrilă de peste un deceniu, el a reuşit să-şi găsească un drum propriu, şi anume în muzica de balet.

Leo Delibes a scris muzică bisericească, dar întregește rândul compozitorilor celebri După colaborarea de mare succes cu Ludwig Minkus pentru baletul La Source (1866), a fost inspirat în a compune muzica unor spectacole de balet de amploare precum Coppélia (1870), pe baza unei povești a lui E.T.A. Hoffmann și Sylvia (1876), bazat pe o temă mitologică. Aceste două spectacole de balet sunt considerate capodopere ale genului, iar popularitatea lor internaţională este și astăzi, în continuă creștere. Cu opera „Le Roi l’a dit” (1873) cunoaște succes la Opéra-Comique din Paris, iar în 1881 opera Lakmé (prezentată în premiera tot la Opéra-Comique din Paris) va înregistra un triumf copleșitor. Leo Delibes a scris și muzică bisericească (lucrase ca organist al bisericii) și câteva cântece pitorești, printre care „Les Filles de Cadiz”, melodii ce sugerează stilul lui Georges Bizet.

PIOTR ILICI CEAIKOVSKI, RUSIA (7 MAI 1840 – 6 NOIEMBRIE 1893)

SERGHEI PROKOFIEV, RUSIA (23 APR. 1891 – 5 MARTIE 1953)

Piotr Ilici Ceaikovski a fost unul dintre cei mai mari compozitori ruși ai secolului al XIX-lea, opera sa reprezentând o îmbinare între romantismul occidental și tradiția muzicală rusă. În 1862, la vârsta de 22 de ani, se hotărăște să devină muzician profesionist, iar în cursul anului urmator își părăsește slujba și începe să studieze muzica cu compozitorul, pianistul și dirijorul Anton Rubinstein. Între 1866 – 1877 , Piotr Ilici Ceaikovski este numit profesor de teorie muzicală la Conservatorul din Moscova, condus în acea perioadă de compozitorul Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton Rubinstein. În 1868, Ceaikovski intră în relații cu „Grupul celor cinci”. În el făceau parte cei mai importanți muzicieni ruși ai vremii: Mili Balakirev – conducătorul grupului, Alexandr Borodin, Nikolai Rimski-Korsakov, Modest Musorgski și Cesar Cui și, în mod straniu, tocmai aceste legături sunt cele care îl determină să se îndrepte către Occident. O mare parte din creațiile lui Ceaikovski sunt inspirate din folclor sau povești populare rusești, încărcate de simbolistică Profitând de cadrul feeric generat de astfel de povești, compozitorul reușește să compună opere clar delimitate de restul artiștilor vremii și să se impună în lumea muzicală, prin compoziții cu o intensă sensibilitate. Reputația lui Piotr Ilici Ceaikovski a crescut cu aparițiile în calitate de dirijor invitat în cadrul concertelor susținute în Europa și SUA. În portofoliul creațiilor marelui compozitor, intră simfonii, concerte, opere, dar și muzică de cameră, precum și renumitele sale compoziții destinate teatrelor de balet. Lacul Lebedelor (1877- coregrafia Julius Reisinger; 1895 – Marius Petipa si Lev Ivanov), Frumoasa din pădurea adormită (1889 – coregrafia Marius Petipa), Spărgătorul de nuci (1892 – coregrafia Marius Petipa) sunt creaţii care au redefinit la nivel internaţional muzica de balet. Sub amprenta muzicală a lui Ceaikovski sunt și cunoscutele balete: Andantino, Anna Karenina, Jewels, Mozartina, Onegin, Serenade, Theme and Variations. În 1881, Piotr Ilici Ceaikovski este premiat de țarul Alexandru al II-ea, iar în 1888, succesorul său Alexandru al III-lea, pentru care scrisese Marșul Incoronării, îi oferă o generoasă pensie pe viață. La vârsta de 53 de ani, Piotr Ilici Ceaikovski moare, în scurt timp după prima audiție a Simfoniei a 6-a în Si minor Patetica op.74, fiind victima unei epidemii de holeră care măcina tot orașul Sankt Petersburg. Ilustrul compozitor a beneficiat de funeralii naționale și continuă să fie prețuit și astăzi, ca un simbol al muzicii simfonice din Rusia.

Serghei Prokofiev s-a născut într-o suburbie a orașului Donetk, Ucraina, pe data de 23 aprilie 1891. Încă de mic a fost îndrumat de mama sa spre calea muzicii. A luat lecții de pian, însă prima sa dragoste avea să fie opera: după ce aude “Cneazul Igor” de Borodin și “Faust” de Gounod, la Moscova, micuțul Serghei Prokofiev compune și el o astfel de muzică pe care o intitulează “Uriașul”! Avea pe atunci doar nouă ani! Mare parte din opera infantilă marca Prokofiev s-a pierdut, însă bucăți din uvertură au supraviețuit timpului. Analizând viața marelui compozitor mulți critici de specialitate și biografi sunt tentați să afirme că Serghei Prokofiev a trăit trei încarnări: • Afirmarea în Rusia (între 1909 – 1918), • Vagabondajul prin lumea întreagă și • Succesul internațional (între 1918 – 1933) și întoarcerea în țara natală (între 1933 – 1941). „Nu sunt decât un biet rus, iar bieților ruși le stă bine în biata Rusie!” Pe scena muzicală din Sankt Petersburg, Serghei Prokofiev și-a câștigat numele de “rebelul muzical”. Toate capriciile i-au fost trecute cu vederea în momentul în care se așeza la pian și își interpreta propriile compoziții. Aventura sa de la Conservator avea să ia sfârșit în 1914. Atunci câștigă prestigioasa competiție “Întrecerea pianelor” cu al său Concert pentru Pian Nr.1 în Re Major. Mereu în căutare de ceva nou, Prokofiev a descoperit în această perioadă Baletul – de care se îndrăgostește iremediabil. Începe să caute cât mai mult contactul cu această lume reușind în cele din urmă, să obțină un comision din partea lui Serghei Diaghilev și anume, baletul Povestea unui Măscărici / The Tale of the Buffon. Premiera baletului de la Paris i-a adus laude incomensurabile din partea unor oameni cunoscuți pentru exigența lor precum Jean Cocteau, Igor Stravinsky sau Maurice Ravel. În 1933 Prokofiev ia decizia de a se întoarce în țara sa natală pentru că “nu sunt decât un biet rus, iar bieților ruși le stă bine în biata Rusie”. Serghei Prokofiev, un compozitor celebru al epocii sale, a compus muzica pentru opt balete printre care cele mai cunoscute sunt: Chout / The Tale of the Buffon (1915-1921); The Prodigal Son (1928 -1929); Romeo și Julieta (1935); Cenușăreasa (1940-1944), Floarea de Piatră (1948-1953)

LU M E A B A L E T U L U I

Baletul, cu metodologie sau fără? Iată de ce este importantă Chiar dacă nu se dorește performanță în balet, metodologia de predare contribuie decisiv la dezvoltarea psihică și fizică a copilului. În acest context, probabil că o primă alegere logică este o școală publică. În ultimii ani însă tot mai multe școli private au reușit să ofere tinerilor balerini cadrul necesar unei pregătiri la nivel profesionist.

Articol scris de Florin Chirițescu

u meteodologie sau fără? Aceasta este o întrebare pe care cu toți o punem când ne înscriem copilul la cursurile de dans clasic, fie că sunt private sau publice. Mulți dintre părinți aleg cursurile de balet unde nu există o metodologie de predare. Fac asta deoarece copilul este prea mic și doar vrea sa facă mișcare ca să mai consume din energie.

fie adaptate în funcție de aptitudinile clasei și a copilului, contribuie decisiv la dezvoltarea acestuia, atât psihică, cât și fizică. Prin urmare, dacă părinții văd dansul doar ca pe o activitate recreativă, poate părea relativ ușor de ales una dintre școlile care oferă astfel de cursuri de balet. Totuși, alegerea trebuie să țină cont și de existența unei programe de studiu. Aceasta ajută foarte mult copilul nu doar în formare cât și în luarea unei decizii cu privire la continuarea, sau nu, înspre profesionism. Dacă însă din start vedem baletul ca pe o profesie, alegerea poste fi ceva mai complicată. Acest lucru se întâmplă din cauza numărului relativ redus de școli care oferă cursuri de balet după o metodologie.

De ce este importantă metodologia pentru balet Chiar dacă nu se dorește performanță neapărat, existența unei metodologii de predare și a planurilor de lecții, care să

Alegerea unei școli este complicată Dacă nu există metodologie, nu de lipsa instrumentelor care să există performanță și continuitate în permită părinților o evaluare realistă studiul dansului clasic Alegerea unei școli în această situație însă este semnificativ mai mult complicată de lipsa instrumentelor, informațiilor și cunoștințelor care să permită părinților (și copiilor) o evaluare realistă a calității procesului de predare, pentru a putea lua o decizie în deplină cunoștință de cauză. În acest context, probabil că o alegere logică este o școală publică. O astfel de alegere prezintă o primă și importantă serie de garanții, date de istoricul generațiilor de balerini ieșiți de pe băncile acestora, sau de istoricul activității profesionale a corpului profesoral. Și în funcție de oraș și de disponibilitatea de deplasare instituții publice de învățământ în care se predă baletul putem găsi în aproape toate orașele mari. Începând cu București, Cluj, Iași, Constanța, Timișoara și până în Bacău, Galați și Brăila. În ultimii ani însă tot mai multe școli private au reușit să ofere tinerilor balerini cadrul necesar unei pregătiri la nivel profesionist: de la programă și metodologie de predare până la profesori care au experiența și rezultatele care să-i recomande. Școli care, în plus, pot oferi copiilor dotări, spații și condiții de lucru semnificativ mai bune decât ce se poate găsi în învățământul public.

Prin urmare, doar pentru activitate recreativă putem apela la aproape oricare dintre școlile care oferă cursuri de balet. Dar o analiză și o triere a acestora este importantă pentru formarea fizică și mai ales psihică a copilului, chiar dacă părintele nuși propune neapărat profesionismul. Echipa de profesori, structura de conducere, metodologia orelor, planul de lecții sau viziunea școlii cu privire la activitatea realizată, sunt până la urmă importante în alegerea oricărei activități extra școlare. Până la urmă, importanța existenței acestor elemente este dată de faptul că acestea sunt instrumentele care ajută părintele, profesorul și elevul să realizeze cât mai repede în ce măsură dansul clasic este sau nu pe înțelesul copilului. Își pot da seama dacă baletul este sau nu de interes pentru acesta. În concluzie, metodologia este foarte importantă în studiul și predatul dansului clasic. Dacă nu există o metodologie, nu putem spune ca există performanță și continuitate în studiul dansului clasic. Este rolul profesorului să studieze și să aplice metodologia (Vaganova, Cecchetti, Bournonville etc) corect, iar obligația elevului și a părinților acestuia de a respecta acest lucru și a nu interveni în modul de predare al orelor de dans clasic.

LU M E A B A L E T U L U I

Balerini celebri care au dansat până în toamna vieţii Baletul este prin excelenţă o artă a tinereţii şi a frumuseţii fizice, urmărite conform unor canoane estetice tot mai rafinate, cultivată cu un consistent efort muscular şi nu numai. Se consideră că majoritatea carierelor balerinilor profesionişti încetinesc sau chiar încetează în jurul vârstei de 40 de ani. Dar au existat şi excepţii notabile, în rândul balerinilor de top, dintre care unii au continuat să apară pe scenă până târziu, în toamna vieţii, părând să contrazică legile biologiei şi fizicii. Ne vom opri în cele ce urmează asupra câtorva dintre aceştia.

Articol scris de Vivia Săndulescu

Cariera lui Margot Fonteyn (1919-1991) a ȋnsumat nu mai puţin de 45 de ani, ȋncepând din adolescenţă. La 42 de ani, a luat un nou avânt odată cu ȋntâlnirea cu Rudolf Nureyev, care era cu 19 ani mai tânăr. A realizat rolul Julietei la premieră ȋn coregrafia lui MacMillan pe când avea 46 de ani. La peste 50 de ani, interpreta ȋncă roluri precum Aurora (Frumoasa din pădurea adormită, Fr.Ashton), Nikyia (Baiadera, Petipa-Nureyev), Julieta (Romeo şi Julieta, MacMillan), Marguerite (Marguerite and Armand, Fr.Ashton), cât şi Pas de deux din Corsarul (Petipa). La 53 de ani s-a retras parţial, continuând să interpreteze roluri de mai mică dificultate sau să danseze ȋn balete mai scurte şi a cochetat o vreme cu dansul modern. S-a retras oficial la 60 de ani, petrecându-şi ultima parte a vieţii departe de scenă, ȋn Panama, unde ȋşi ȋngrijea soţul paralizat, al cărui tratament costa o avere. Ultima sa apariţie a fost ȋn 1988 când, la 69 de ani, a dansat Baroque Pas de trois, ȋmpreună cu Rudolf Nureyev şi Carla Fracci la Mantua, ȋn Italia.

Alicia Alonso (1920-2019) Aproape oarbă de la 19 ani, se ghida după lumini iar partenerul trebuia să fie exact acolo unde ea se aştepta să-l găsească. A debutat la 12 ani ȋntr-un rol solistic din Frumoasa din pădurea adormită. S-a căsătorit cu Fernando Alonso la 16 ani iar la 18 ani a născut-o pe fiica lor Laura. Ȋn pofida celor trei operaţii la ochi suferite, nu şi-a mai recăpătat vederea periferică. Personalitate autoritară şi controversată, a fost un susţinător fervent al lui Fidel Castro şi a determinat indirect fuga din ţară a mai multor dansatori pe care ȋi considera drept potenţiali concurenţi. Fondatoare a Baletului Naţional Cubanez şi a Academiei de Balet de la Havana, a făcut turnee atât ȋn Occident cât şi ȋn ţările din blocul socialist, ȋntr-o perioadă de mari restricţii politice. Ca şi coregraf, a montat o serie de versiuni proprii ale marelor balete clasice şi romantice, iar elevii ei au devenit solişti de marcă ȋn mari companii de balet din lume, şcoala cubaneză fiind renumită ȋn special prin performanţa ȋn zona turaţiilor. Declarată prima ballerina assoluta – ca şi Fonteyn, Pliseţkaia şi Ferri – la 63 de ani ȋncă dansa rolul Giselle, la 64 Pas de quatre şi a continuat să danseze după 70 de ani, deşi vârsta ȋşi spunea cuvântul. 60

Maia Pliseţkaia (1925-2015) a debutat pe scenă la 11 ani, cu variaţia Zânei Firimiturilor din Frumoasa din pădurea adormită. A fost angajată la Teatrul Bolşoi imediat după absolvire, direct ca solistă, ceea ce se ȋntâmpla rarissim. Ȋntr-o carieră de peste şase

decenii, a fost Odette/Odile ȋn Lacul lebedelor de nu mai puţin de 800 de ori. S-a pensionat la 65 de ani, dar a continuat să danseze ocazional. La ȋmplinirea a 70 de ani, a fost ovaţionată ȋn Moartea lebedei la City Center din New York ȋn cadrul unui spectacol omagial, iar Maurice Béjart i-a dedicat o lucrare intitulată Ave Maya, pe care Pliseţkaia a interpretat-o şi cu ocazia ȋmplinirii a 80 de ani. Cu timpul, totuşi, „Regina Bolşoiului” şi-a schimbat priorităţile, ȋnclinând mai mult către pedagogie, influenţând astfel o ȋntreagă generaţie de balerini. Afirma că nu-i plăcuse să repete şi că aceasta o ajutase să-şi păstreze energia până târziu, fiindcă „nu-şi omora picioarele inutil”, ȋn schimb nu marca niciodată ci lucra ȋn plin. „Oamenii sunt ca trandafirii, spunea ea, unii se ofilesc repede, alţii rezistă până tărziu”. Carla Fracci (n. 1936) a devenit prim-solistă a Teatrului Scala din Milano la 22 de ani, după ce absolvise Școala de Balet a acestuia. A avut un repertoriu vast şi a excelat ȋn baletele romantice. Ca şi ȋn cazul lui Fonteyn, parteneriatul cu un balerin mult mai tânăr (Gheorghe Iancu, n. 1956) a dat un nou avânt carierei sale după 40 de ani. A interpretat rolul Quitri din Don Quijote abia la 46 de ani, dar ȋmpreună cu Nureyev l-a dansat apoi şi de şase ori ȋntr-o săptămână.

La 61 de ani ȋncă dansa cu Gheorghe Iancu, la 62 cu Roberto Bolle (care avea 24), la 63 cu Massimo Muru (care avea 27). Ȋn 2007 continua să apară pe scena Operei din Roma, deşi ȋn roluri mai cuminţi sau create special pentru ea, ȋn 2014 recidiva ȋn opera-balet Orfeu şi Euridice la Lecce... Ȋn paralel, a condus câteva companii de balet importante: cea a Teatrului San Carlo din Napoli, a Arenei din Verona sau a Operei din Roma, până ȋn 2010. Mihail Barâşnikov (n. 1948), considerat a fi unul dintre cei mai mari balerini din istorie, este totodată coregraf, actor de teatru şi de film, fotograf de dans. Letonul şcolit la Leningrad şi ajuns rapid vedetă a Teatrului Kirov (Mariinsky) „a ales libertatea” ȋn 1974, dansând mai ȋntâi ȋn Canada, apoi ȋn SUA, ca prim-solist al American Ballet Theatre, mai apoi director al companiei, şi la New York City Ballet. Deşi un clasician fabulos, a fost pasionat de timpuriu de dansul contemporan. Ȋntre 1990-2002 a fost directorul artistic al White Oak Dance Peoject, o companie de turneu fondată ȋmpreună cu coregraful de contemporan Mark Morris, iniţial pentru a crea lucrări originale pentru dansatorii mai vârstnici. Ȋn 2005 a lansat Baryshnikov Arts Centre la New York, un spaţiu de creaţie pluridisciplinar pentru artişti din toată lumea. Ȋn ultimii ani a participat la o serie de proiecte de teatru experimental. Ȋn ciuda unor probleme serioase cu genunchii, a continuat să danseze chiar şi după 60 de ani, dar s-a orientat tot mai mult către teatrul de avangardă, susţinând roluri ȋn care primează mişcarea. Alessandra Ferri (n.1963) este poate un caz unic ȋn analele baletului. Cea mai tânără prim-balerină a Royal Opera „Covent Garden”, numită la 19 ani, este actualmente şi cea mai ȋn vârstă, la 57. A studiat la Scoala Teatrului Scala din Milano şi la Royal Ballet School, a fost angajată la Royal Opera „Covent Garden”, American Ballet Theatre şi Scala. S-a retras la 44 de ani pentru a se ocupa de familie, dar după ce aceasta s-a destrămat a revenit la prima dragoste, ȋn 2013. Ȋn cea de-a doua perioadă a carierei sale abordează roluri mai puţin tehnice dar de mare expresivitate: Woolf Works (Wayne McGregor), Chéri (Martha Graham), Marguerite and Armand (Fr. Ashton), The Raven (Luca Veggetti). Iar timpul nu pare să fi trecut peste calităţile ei fizice excepţionale şi nu dă semne că ar vrea să se oprească prea curând... 61

LU M E A B A L E T U L U I

BALETUL ÎN MARILE OPERE

mic studiu personal

Aida

Trebuie să încep prin a vă pune în gardă, dragi cititori. Ceea ce urmează să citiți nu este rezultatul unui studiu de analiză artistică îndelungată. Nicidecum. Experiența personală, cultura muzicală și de artele spectacolului adunată de-a lungul timpului și umila-mi părere pur personală m-au îndemnat să purced pe acest drum ce poate părea spinos și sinuos. Cu toate acestea, promit o călătorie cât se poate de simplă și la obiect, de-a lungul căreia sper să vă fiu un ghid plăcut. Așadar, să începem.

O scurtă istorie a baletului Baletul, ca formă de artă scenică performativă, a apărut cu adevărat undeva în secolul al 17lea, în Franța, la curtea Regelui Ludovic al XIV-lea (cunoscut și sub numele de Regele-Soare). De fapt, el însuși este cel care a permis dezvoltarea acestei arte a mișcării, fiind chiar interpret desăvârșit în spectacole create și gândite de Lully și Molière. Da, ați citit bine. Marele dramaturg comediograf a fost cel care a pus

bazele așa-numitelor comediibalet (spectacole de teatru având numeroase intermezzouriinterludii muzicale acompaniate de dans). Dintre cele mai cunoscute astfel de creații (și care au și rămas peste timp) amintesc Le bourgeois gentilhomme (Burghezul gentilom), Monsieur de Pourceaugnac (Domnul de Pourceaugnac) sau Le malade imaginaire (Bolnavul închipuit – acesta din urmă beneficiind de minunata muzică a lui Marc-Antoine Charpentier). Iată, deci, că nu este de mirare că partea covârșitoare a denumirilor

Articol scris de Tudor Sicomaș

Articol dedicat memoriei colegei noastre, Alexandra Năstase, cea care m-a învățat cu delicatețe și profesionalism modul de captare a atenției cititorilor noștri. Mulțumesc, Alexandra! Nu te voi uita niciodată!

tehnice din balet au fost, rămân și vor fi mereu în franceză (pas-de-bourrée, plié, battement tendu etc.). Știam deja că Franța a fost cea care a dat lumii marii gânditori și filosofi iluminiști, mari scriitori și dramaturgi din perioada lui Ludovic al XIV-lea – iată că acum aflăm că Hexagonul este și leagănul uneia din cele mai frumoase, elegante, dar dure și foarte tehnice forme de artă: baletul. Așa cum deja am arătat, baletul nu a fost mereu de sine stătător. De altfel, primele forme de dans au fost parte ale unor manifestări culturale mai ample. În perioada antică, acestea includeau teatrul (dar nu așa cum îl știm acum, ci fiind compus din arta actoriei, alăturată celei a declamației și asezonată cu momente muzicale și de mișcare). Mai apoi, Evul Mediu a adus cu sine miracolele creștine – un gen teatral care era format mai mult din tablouri vivante (iată, deci, că mișcarea scenică ce avea să se transforme ulterior în balet, face parte din artele performative). Încetul cu încetul, dansul a reușit să câștige teren pe cont propriu, iar finalul de secol XVIII și, mai apoi, întreg secolul al XIX-lea aveau să reprezinte triumful de netăgăduit al baletului clasic, așa cum a ajuns până la noi, cei de azi. Nu voi aminti decât în treacăt de capodopere precum Giselle și Le Corsaire (Corsarul) de Adolphe Adam, trilogia lui Ceaikovski (Lacul Lebedelor, Frumoasa din Pădurea Adormită și Spărgătorul de Nuci) sau exoticele Baiadera și Don Quijote ale mai excentricului compozitor polonez, Ludwig Minkus.

Baletul în grand opéra Cu toate acestea, însă, baletul a continuat să fie asociat și cu alte forme muzicale și artistice. În speță, cu spectacolele de operă – mai ales când venea vorba de acele grand opéra de sorginte franceză (iată, din nou, ce rol important a jucat Franța în istoria dansului!). Francezii au fost dintotdeauna iubitori splendorii și opulenței vizuale. Doar dacă aruncăm o privire de jur împrejurul Parisului, vom observa această manie a grandorii dusă la un nivel de rafinament cum rar se întâlnește. Ei bine, acest mic „defect” artistic a putut fi observat și în lumea

Oksana Skorik, Matthew Golding, Dinu Tamazlacaru - Walpurgis Night

teatrului liric francez. Compozitori precum Giacomo Meyerbeer, Daniel Auber sau, mai târziu, Charles Gounod au fost nevoiți să se supună gustului oarecum fistichiu al publicului parizian, acela de a vedea pe scenă procesiuni, opere cu subiecte complicate, întinse pe parcursul a patru-cinci acte. Și, bineînțeles că din aceste expuneri luxuriante nu puteau să lipsească momentele extinse dedicate artei coregrafice. Astfel au apărut momente celebre precum Baccanala din Samson et Dalila de Camille de Saint-Saëns, La nuit de Valpurgis (Noapte Valpurgiei) din Faust de Charles Gounod sau divertismentele din Les Huguenots (Hughenoții) și Le Prophète (Profetul) de Giacomo Meyerbeer. De fapt, toate aceste momente de dans nu erau altceva decât pur entertainment, care oferea soliștilor vocali și corului momente de respiro între ariile de mare virtuozitate, între acele grandes scènes atât de apreciate în Franța secolului al XIX-lea.

Importanța reală a baletului în opere Desigur, aceste momente de balet au devenit, cu timpul, mai mult decât doar

niște superficiale intermezzouri vizuale și auditive. Compozitorii italieni și germani au început să se „molipsească” de acest „microb” al grandorii scenice și au preluat moda baletelor în operele lor. Așadar, Giuseppe Verdi, maestrul absolut al operei italiene, a adus dansul într-unele din cele mai iubite creații ale sale, dar de data asta nu doar ca divertisment, ci pentru a sublinia atmosfera specifică fiecărui titlu. Spre exemplu, momentele din Aida (Dansul preoteselor din actul întâi, Dansul negrilor și Dansul triumfal din actul al doilea) sunt piloni în a sprijini crearea unui tablou amplu al Egiptului Antic. Apoi, în Macbeth-ul aceluiași Verdi, actul al treilea este marcat de un moment de balet al spiritelor și duhurilor pădurii, tocmai pentru a sublinia atmosfera onirică și, pe alocuri, de coșmar care ajută la plasarea mai corectă a acțiunii într-un univers marcat de supranatural. Întorcându-mă la opera franceză, trebuie să adaug că nici Gounod, prin Noaptea Valpurgiei nu și-a dorit crearea unui interludiu fără valoare artistică. Dimpotrivă, acest moment extins din actul al cincilea al operei (deseori omis, pe nedrept, din cauza dorinței regizorilor de a scurta durata reprezentației), se constituie

LU M E A B A L E T U L U I

Samson et Dalila

într-o contrapondere pentru acțiunea plină de dramatism ce s-a desfășurat până în acel punct și pentru finalul tragic ce-i urmează. Vorbim, astfel, despre un respiro în desfășurarea tramei, dar și despre o aducere pe scenă a unuia din cele mai impresionante momente din literatura universală. Și cum putea fi acesta adus în fața publicului mai bine decât prin dans, prin mișcare, aceste tipuri de limbaj universal?! Pentru a încheia acest scurt studiu foarte personal, vreau să fac o trecere oarecum bruscă și, totuși, necesară, către a doua jumătate a secolului al XIX-lea, întorcându-mă la Italia, dar îndreptândumi atenția și spre Germania. Dacă Verdi a crezut de cuviință să aducă atmosfera Egiptului Antic prin dansurile din Aida sau cea a Parisului de secol XIX, prin divertismentul din actul al doilea din La Traviata, Richard Wagner, marele rival al maestrului italian, nu a acordat atât de multă atenție baletului. Și totuși, una din capodoperele sale de căpătâi,

Tannhäuser se deschide chiar cu un astfel de moment. Scena din Venusberg este marcată de dansul lasciv, aproape pornografic, al naiadelor și spiritelor conduse de Venus – toate acestea pentru a sublinia atmosfera orgiastică menită să-l atragă pe protagonist. Ceva asemănător regăsim și în creația de tinerețe a lui Giacomo Puccini, Le Villi, un melanj foarte straniu, unic chiar, dintre cânt și balet. Dacă în opera lui Wagner, dansurile au o dimensiune erotică, la Puccini, actul al doilea al operei menționate prezintă personajul feminin principal sub formă de villia (sufletul neîmpăcat al unei fete tinere moarte înainte de consumarea căsătoriei) care dansează împreună cu celelalte spirite damnate pentru a-l damna la focul etern pe înșelătorul Rodolfo. Din nou, baletul capătă o dimensiune dramatică și își pierde simplul rol de amuzament, de divertisment, devenind parte integrantă și necesară a desfășurării acțiunii. În ziua de astăzi, baletul în operă a

căpătat o dimensiune și mai profundă. Regizorii din teatrul liric lucrează îndeaproape cu mari coregrafi și adaugă nenumărate momente de dans, de mișcare armonioasă și logică chiar în locuri din opere unde acestea nu s-ar fi aflat de obicei. Fie că este vorba de uverturi „umplute” cu performanțe coregrafice de excepție, fie că este vorba despre crearea unor alter-ego-uri dansante ale personajelor principale ori chiar de antrenamentul de balerin pe care unii regizori îl cer însuși interpreților vocali (pentru a adăuga un plus de autenticitate unor personaje precum Carmen sau Lakmé), spectacolele de operă de astăzi nu fac deloc economie la mijloacele alternative de exprimare scenică. Iată, așadar, că această călătorie pe care v-am propus-o nu se va încheia, poate, niciodată. De altfel, tot ceea ce pot să fac acum este să vă invit în sala de spectacol spre a vă convinge de această scurtă istorie care trăiește și azi prin dans.

ȘCOLI DE BALET

CÂT COSTĂ SĂ DEVII BALERIN? O perspectivă financiară asupra dansului clasic Pe cât de greu ca meserie, pe atît de costisitor ca pregătire, baletul este o profesie care atrage numeroși tineri, prin modul de viață cu adevărat exclusivist pe care-l oferă. Cât costă să te pregătești pentru meseria de balerin în cele mai renumite școli de dans clasic din lume?

Articol scris de Florin Chirițescu

u toții am auzit de foarte multe ori că dansul nu este o profesie profitabilă. Putem spune cu adevărat acest lucru, doar dacă realizăm o prospectare de piață din punct de vedere al costurilor și veniturilor ulterioare. Este adevărat însă că, dacă există o transparență destul de mare din punct de vedere al costurilor, din perspectiva veniturilor, informațiile nu sunt chiar foarte multe și nici foarte clare. Acestea, totuși, nu lipsesc cu desăvârșire. Pentru a ne face o primă idee, merită analizate costurile școlarizării la trei dintre cele mai renumite școli de dans clasic din lume.

Costurile școlarizării la Academia de Dans Clasic A. Vaganova din Sankt Petersburg Costul școlarizării este de 17,500 de Euro, anual. Acest cost include și cazarea, cele cinci mese pe zi atent pregătite în funcție de vârstă și dificultatea studiilor, bilete la Teatrul Mariinsky, participarea în spectacolele Teatrului Mariinksy în funcție de aptitudinile fiecărui elev, îngrijire medicală de specialitate, transferul de la și spre aeroport, excursii de relaxare în Sankt Petersburg. Dacă este să tragem o linie dupa toate aceste beneficii pe care le ai după urma costurilor, care la prima vedere par destul de mari, ți se par moderate. Cel puțin având în vedere faptul că elevul studiază la cea mai mare și complexă școală de balet din lume. 66

Costurile școlarizării la Școala de Dans Clasic de la Covent Garden – Royal Ballet School La Royal Ballet School, costurile diferă destul de mult față de Academia de la Sankt Petersburg. În primul rând costurile se împart în 2. Costurile de la White Lodge, locația școlii unde se află elevii cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani. Taxa de admitere și studiu este de 25,632 lire sterline, iar costul aferent cazării este de 8,943 lire. Aceste costuri nu includ: mâncarea zilnică, transportul zilnic, echipamentul de dans, uniforma, excursille lunare și clasele opționale. Costurile de la Upper School, locația școlii unde se află elevii cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani. Taxa de admitere și studiu este de 19,509 iar costul aferent cazării este de 10,701 lire. Spre deosebire de White Lodge, aceste costuri includ: mâncarea zilnică, transportul zilnic, echipamentul de dans și uniforma.

Costurile școlarizării la Școala de Dans Clasic a Operei din Paris La Paris, ca și la Royal Ballet School, costurile școlarizării diferă în funcție de vârsta elevilor. Astfel, pentru vârstele 8 – 11 ani, școlarizare sub formă de internat este 1680 de euro primul trimestru și 1260 de

euro al doilea și al 3 lea trimestru. În cazul școlarizării normale, fără internat, costurile sunt de 512 euro pentru primul trimestru, 384 euro al doilea și 256,42 al treilea trimestru. Pentru vârstele 11 – 17 ani însă, școlarizarea sub formă de internat are un cost de1680 euro pentru primul trimestru și de 1260 pentru al doilea și al treilea trimestru. În cazul școlarizării normale, fără internat, costurile sunt de 512 euro pentru primul trimestru, 384 euro al doilea și 256 euro pentru al treilea trimestru. În același timp, studiile pentru aprofundarea dansului clasic (Avansate) presupun cosuti de 1344 euro în primul trimestru și de 984 euro al doilea și al treilea trimestru.

Cea mai accesibilă școală de dans clasic pare a fi Școala Operei din Paris Tragând o scurtă linie, din punct de vedere al costurilor, cea mai accesibilă școala de dans clasic din cele trei enumerate, este Școala de Dans Clasic a Operei din Paris, urmată de Academia de la Sankt Petersburg, iar cea mai costisitoare fiind Royal Ballet School. După ce alegem școala, mai intervine încă un factor important de selecție, care trebuie să fie obiectiv din ambele părți (elev/ școala). Spre exemplu la Școala Operei din Paris, admiterea este destul de grea, elevul trebuie să aibe anumite caracteristici standard (înalțime, greutate, date native, muzicalitate etc). Aceste caracteristici sunt eliminatorii. Cei ce sunt respinși, nu trebuie să renunțe la visul lor de a deveni balerini, pur și simplu trebuie să se reorienteze către o altă școală locală sau occidentală. Iar alternativele nu lipsesc.

TOPUL CELOR MAI BOGAŢI BALERINI De la „protejate” la artişti polivalenţi

reptat, lucrurile s-au mai nuanţat. Ȋn primele decenii ale secolului XVIII, o dansatoare profesionistă primea un salariu cu o treime mai mic decât acela al unui dansator, iar figurantele de la Opera din Paris nu primeau salariu deloc, considerându-se că îşi puteau găsi cu uşurinţă „protectori” generoşi, ceea ce le consfinţea statutul ambiguu, de femei de divertisment. Vedetele vremii, formate la Şcoala de dans a Operei, unde beneficiau de învăţământ gratuit, proveneau din rândurile „stării a treia”, fiind în majoritate fete, care aveau tangenţe cu palatul în măsura în care o cameristă trăieşte în acelaşi ambient cu o prinţesă.

Balerinele din ansamblu nu erau remunerate

La începuturile baletelor teatrale, în secolul XVII era perfect acceptabil ca interpreţii aristocraţi, în frunte cu regele, să se producă pe scenă, atâta vreme cât nu erau plătiţi pentru asta. A-şi câştiga viaţa dansând pentru public a constituit mai întâi un stigmat social, înfruntat cu curaj de primii dansatori profesionişti, apăruţi la sfârşitul veacului în Franţa. Articol scris de Vivia Săndulescu

Să mai adăugăm că, prin decret al Majestății sale, orice tȃnără fată, soție nefericită, văduvă ori adolescentă care voia să scape de tirania parentală sau era angajată ca servitoare, putea opta pentru a studia muzica sau baletul ȋn mod profesionist. Nu mai conta dacă absolva cursurile sau urca vreodată pe scenă, era liberă pentru totdeauna. Însă, odată angajată ca balerină ȋn ansamblu, nu era remunerată deloc. „Protectorii” acestor domnișoare sau doamne, care așteptau la ușa școlii de balet sau la intrarea din spate a Operei, făceau viața din culise mult mai interesantă decȃt ceea ce vedea publicul pe scenă…

Topul celor mai bogați balerini din ultimele decenii Ȋn zilele noastre se afirmă adesea că, dacă vrei să câştigi bine, nu baletul e meseria pe care trebuie să ţi-o alegi, fiindcă efortul şi privaţiunile nu sunt compensate pecuniar. Ba chiar ȋn unele ţări, unde cultura se bucură de un sprijin guvernamental limitat, practicanţii artei Terpsichorei sunt nevoiţi să aibă o altă meserie de bază, care să le asigure subzistenţa. (Aceasta explică şi, parţial, „invazia” balerinilor japonezi ȋn companiile din Europa şi America.) Dar cum dintotdeauna a existat un nivel de excelenţă căruia nu i se aplică afirmaţiile cu un grad mare de generalitate, au fost şi balerini care s-au situat cu mult peste media ȋncasărilor, uneori veniturile lor nedatorându-se direct prestaţiilor coregrafice ci unor factori de marketing sau a exploatării propriului nume ca pe un brand. Vă prezentăm mai jos un top al celor mai bogaţi balerini din ultimele decenii. Deşi realizat cu câţiva ani ȋn urmă, e de presupus că situaţia nu s-a schimbat esenţial. 68

5. Nina Ananiaşvili (n. 1963) 30.000 $/spectacol

4.Sylvie Guillem (n.1965) – peste 850.000 $/an

Pe locul al cincilea în topul celor mai bogați balerini este Nina Ananiașvili. Trăind ȋntr-o ţară din fosta URSS, este greu de obţinut o estimare corectă a averii ei, aşa cum ar oferi revista Forbes, de exemplu. Balerina georgiană şi-a ȋnceput formarea ca patinatoare, completânduşi antrenamentul cu lecţii de balet, dar a renunţat cu totul la patinaj ȋn favoarea celui din urmă. A studiat la Institutul Coregrafic de Stat din Tbilisi, apoi la Moscova. Nina Ananiaşvili a fost angajată la Teatrul Bolşoi ȋn 1981, devenind ȋn curând primsolistă. Odată cu turneele externe a venit şi consacrarea ei ca superstar internaţional. Câştigătoare a mai multor medalii ȋn

Al patrulea loc în topul celor mai bogați balerini i se cuvine lui Sylvie Guillem. A fost balerina cea mai bine plătită ȋn secolul XX, chiar şi la aproape 50 de ani. A ȋnceput ca gimnastă, sub supravegherea mamei ei, continuând la Școala de Balet a Operei din Paris. Câştigătoare a Medaliei de aur la Varna, a devenit la 19 ani cea mai tânără danseuse étoile a Operei din Paris. După câţiva ani a preferat o carieră de free lancer şi principal guest artist cu Royal Ballet din Londra, iar dorinţa ei de a fi independentă i-a atras porecla de „Mademoiselle Non”.

Este deţinătoare a numeroase premii internaţionale (Nijinsky, Benois de la danse, Pavlova, Cercle Carpeaux, Grand Prix national de la danse ş.a.). Ȋncepând din 2006 s-a orientat tot mai mult către dansul contemporan, colaborând cu Akram Khan, Russell Maliphant, Mats Ek şi John Forsythe. Cariera sa nu a căpătat o turnură mai lentă odată cu vârsta, continuând să facă săli pline ȋnainte de retragere, la fel ca ȋn anii ’80. Guillem părea să sfideze legile gravitaţiei şi ale fizicii, impunând o ştachetă ridicată mult mai sus ȋn privinţa dotării fizice şi a uşurinţei execuţiei tehnice. S-a retras după un turneu ȋn Japonia, la finalul anului 2015.

concursuri de prestigiu (Varna; Moscova; Jackson, Mississippi), a fost prim-solistă a American Ballet Theatre, apoi a Houston Ballet. Ȋn timpul ilustrei sale cariere ajunsese să primească 30.000 $/spectacol ȋn turneu. Din 2004 este director artistic al Baletului de Stat din Tbilisi.

3. Benjamin Millepied (n.1977) – 900.000 $ O surpriză ȋn acest top al celor mai bogați balerini, francezul relativ necunoscut a devenit o celebritate ȋn urmă cu câţiva ani. Născut la Bordeaux, a ȋnceput să danseze la 8 ani sub ȋndrumarea mamei lui, fostă balerină. Școlit la Lyon şi School of American Ballet, a dansat la New York City Ballet, unde a devenit primsolist şi de unde s-a retras ȋn 2011. A creat coregrafii pentru American

2. Rudolf Nureyev (1938-1993) – 8.000.000 $ Rudolf Nureyev a fost unul dintre cei mai mari balerini ai secolului XX şi unul dintre cei mai fotografiaţi bărbaţi. Și-a ȋnceput cariera la Teatrul Kirov, a ales să rămână la Paris ȋn 1961, a fost angajat al Royal Ballet din Londra, apoi director al Baletului Operei din Paris timp de câţiva ani. Ȋn calitate de coregraf, a produs versiuni de referinţă ale unor balete

clasice pentru Operele din Paris şi Viena. A fost partenerul unor balerine celebre şi a alcătuit un cuplu de scenă de neuitat cu Margot Fonteyn. A reinventat rolul balerinului bărbat care, pentru o lungă perioadă, fusese redus la cel de porteur. Către sfârşitul vieţii, bolnav de SIDA, se dedicase cu pasiune dirijoratului. A murit la mii de leghe distanţă de ȋnceputurile sale nevoiaşe. Dansând, jucând ȋn filme, regizând, montând spectacole, veniturile lui au urcat rapid, devenind un personaj foarte căutat nu doar pentru talentul său, ci şi pentru ȋnfăţişare.

Ballet Theatre, School of American Ballet, New York City Ballet şi Opera din Paris, printre altele. Ȋn 2009 a

creat coregrafia pentru thriller-ul psihologic Black Swan, unde a şi susţinut un rol secundar. Cu acea ocazie a ȋntâlnit-o pe Natalie Portman, actriţa din rolul principal, cu care s-a căsătorit ȋntr-o ceremonie iudaică. Cuplul are doi copii, un băiat şi o fată. A fost directorul Baletului Operei din Paris pentru o scurtă perioadă (2014-2016), funcţie la care a renunţat, ȋntorcându-se cu familia la Los Angeles. Veniturile lui provin din lumea filmului, ȋn mai mare măsură decât cea a scenei.

1. Mihail Barâşnikov (n.1948) – 45.000.000 $ S-a născut la Riga, Letonia, a studiat la Academia Vaganova şi a debutat la Teatrul Kirov din Leningrad. A optat să rămână ȋn Canada ȋn 1974 şi nu s-a mai ȋntors niciodată ȋn Rusia. Cariera sa a ȋnceput ca freelancer ȋn Canada, apoi s-a alăturat American Ballet Theatre iar ulterior New York City Ballet. A revenit la ABT, unde a fost director artistic timp de câţiva ani. A avut un impact extraordinar ca balerin şi a devenit un coregraf respectat. Interesat de dansul contemporan, a fondat şi condus

compania White Oak Dance Project, iniţial pentru lucrări dedicate dansatorilor mai ȋn vârstă. Apreciat ȋn egală măsură ca actor, a fost memorabil ȋn White Nights, a fost nominalizat la Golden Globe pentru rolul din The Turning Point, iar notorietatea i-a sporit ca urmare a participării la serialul Sex and the City. Este deţinător a numeroase premii internaţionale şi a fost ales membru al Academiei de Arte şi Stiinţe. Tată a patru copii (cu actrita Jessica Lange şi soţia sa Lisa Rinehart), a obţinut cetăţenia americană şi a primit-o onorific pe cea letonă. La veniturile sale artistice s-au adăugat cele din producerea unei game de parfumuri şi ape de toaletă, care au avut un mare succes de piaţă.

Prima revista dedicata artei baletului din Romania

BalletMagazine.ro 71

RECOM ANDARE DE CARTE

Cărți de referință bu în studiul dansului Articol scris de Florin Chirițescu Dansul clasic nu înseamnă numai practica zilnică în sala de dans, ci și aprofundarea cunoștințelor teoretice, prin cărți recomandate în stiudiul dansului clasic. Acest lucru este important dat fiind faptul că de multe ori practica este foarte necesară și în studiul practic.

Prima carte recomandată este “Basic Principles of Classical Ballet“ Prima carte pe care o voi aminti este cea scrisă de Agrippina Vaganova, respectiv “Principiile de bază ale

dansului clasic“, sau “Basic Principles of Classical Ballet” în limba engleză, limbă în care este dealtfel publicată. În interiorul acesteia regăsim un adevărat Abecedar al dansului clasic academic. Vaganova a reformat balet pentru a arăta așa cum îl vedem noi astăzi, și a adus Școala Rusă de Coregrafie în topul școlilor de profil din lume. Acest material ar trebui să se afle prin urmare în posesia fiecărui viitor balerin, balerin sau profesor/ maestru de balet, fiind după cum am zis și mai sus, una dintre piesele de bază ale baletului. Cartea se poate gasi de cumparat atât în format print, cât și ebook pe Amazon sau Elefant.ro

A doua carte recomandată, este “Historia del ballet y de la danza Moderna“ “Historia del ballet y de la danza Moderna” este o carte de specialitate scrisă cu foarte mare atenție și cu o bogată documentare, de Ana Abad Carles. Putem spune că este una dintre principalele cărți de istorie a dansului, analizându-i evoluția din Epoca Primitivă și până în zilele noastre. În această carte vom putea citi despre primele tratate de dans, începutul dansului clasic și fondarea Academiei de Dans și Muzică de la Paris în anul 1661, și vom putea citi despre toate schimbările dansului clasic de-a lungul timpului. Este o carte foarte complexă ce

adună în interiorul ei foarte multe detalii și fapte istorice. Cartea se poate cumpăra în format print de pe site-ul Amazon.

O altă carte recomandată este “The Art of Accompanying Classical Ballet Technique Classes“ Scrisă de Juan Pablo Oyola, în cadrul Universității din Iowa, cartea este o lectură ce ajută la înțelegerea importanței acompaniamentului muzical și alegerea corectă a muzicii de studii, atât pentru profesor, cât și pentru

une de urmat clasic corepetitor. Cartea poate fi descărcată în format PDF de pe site-ul Universității Iowa, aici: https://ir.uiowa.edu/cgi/ viewcontent.cgi?referer= &httpsredir= 1&article=2576&context=etd

O altă carte importantă pentru balet este “Scrisori despre dans și balete“

Ballet Magaz ne

“Letters on dance and Choreography” este o carte de căpătâi pentru lumea baletului Scrisă de August Bournonville, această carte face referire la experiența autorului din Franța și conceperea metodei de dans clasic care îi poartă numele. Cartea se poate găsi la anticariatele locale sau pe site-ul Amazon.

Scrisă de Jean Georges Noverre, cartea este una din cele mai discutate și citite lucrări de dans. Această carte ne ajută să înțelegem pe deplin viziunea lui Noverre asupra dansului și reformele aduse de acesta în lumea artei. Cartea se poate găsi pe Cărționline.ro sau pe site-ul Amazon.

August Bournonville a pus Școala Daneză de Dans Clasic și Baletul Regal Danez pe harta dansului clasic. Aceste cărți reprezintă un punct necesar de plecare pentru viitorii balerini și o lectură obligatorie pentru actuali balerini. 73

Prima revista dedicata artei baletului din Romania BalletMagazine.ro

balletmagazine.ro

Ballet Magaz ne #02 | Iarnă 2019/2020

Rin Okuno și Robert Enache

Teorie sau practică în lumea dansului clasic. Ce este mai important?

7 mari coregrafi în istoria baletului mondial, 7 povești de viață de citit

Ești profesor de balet? 1

7 MOTIVE CA SĂ IEI LECȚII DE DANS

Prima revista dedicata artei baletului din Romania

BalletMagazine.ro 74

Ballet Magazine Romania, ediția de primăvară 2020

Articles inside

Ballet Magazine Romania, ediția de primăvară 2020