Ballet Magazine Romania, editia de toamna 2020 by Ballet Magazine Romania

balletmagazine.ro

Ballet Magaz ne #05 | Toamnă 2020

Manuel Legris „După 10 ani la Viena, era timpul pentru mine să am o nouă provocare”

Cami și Soleil, Zâna cea bună și Zmeul cel rău: „Copiii te obligă la sinceritate”

Rucsandra Hurezeanu,

Ivatherm

„Dacă aș fi avut o fetiță, sigur ar fi fost balerină”

OVIDIU DRAGOMAN „Tot ce nu am reușit să fac până acum mai am timp să fac, ceea ce am greșit mai am timp să îndrept.”

Stagiune cu surprize! Cristina Dijmaru, Prim-solistă a Operei Naționale București, debutează în rolul de mămică 1

Editorial

Ballet Magaz ne

Ballet Magazine la debutul în print Vivia Săndulescu

Bine v-am regăsit! Ȋn timp ce tot mai multe activităţi se mută online, noi ne-am propus să avem şi o versiune ȋn print, din convingerea că mai există cititori care preferă să aibă o revistă ȋn mână şi să-i colecţioneze numerele. Ne place să credem că am crescut repede şi nu ne mai ȋntrebăm retoric dacă sau de ce e nevoie de o revistă de balet. De la primele articole de-acum vreun an, când ȋncă mergeam de-a buşilea, acum mai că putem să ne punem poantele ȋn picioare şi să ne avântăm pe scena presei tipărite. Sigur că avem trac la ȋntâlnirea cu spectatorii din fotoliul de-acasă, care ne vor scruta la lumina veiozei, dar odată ce am prins curaj, preocuparea va fi doar cum să avem condeie mai utile şi mai performante.

BalletMagazine.ro

Dacă revistele de profil din străinătate deja stabilite, dintre care unele sunt adevăraţi monştri sacri ai genului, au apărut mai ȋntâi pe hârtie, abia apoi construindu-şi o versiune online, Ballet Magazine a pornit la drum invers, testând mai ȋntâi feedback-ul publicului obişnuit cu mediile digitale. A fost un lucru bun şi pentru că, spre deosebire de reprezentaţia live, am avut şansa de a face corecturi şi a ȋnvăţa din mers. Și deşi titlul revistei poate părea restrictiv, conţinutul ei e deschis oricărui aport de idei, comentarii, informaţii, cronici, dialoguri, imagini, istorie şi istorioare despre şi din faldurile chiton-ului Terpsichorei.

Prima revista dedicata artei baletului din Romania

Publicul pentru care dansăm pe taste nu are limite de vârstă, e ȋndrăgostit de balet sau i-a fost inoculat virusul acestuia de către cineva drag, e avid de informaţie ȋn domeniu, nu gândeşte despre balerine doar ȋn clişee, nu-şi face selfie la Operă ca să arate că „s-a culturalizat”, dar nici nu vine la spectacol ȋn papuci. Suntem un work in progress, un puzzle de teme, subiecte şi proiecte variate şi sperăm să rămânem aşa, adaptându-ne dorinţelor şi intereselor cititorilor. Deci, sus cortina!

EPQADC 2

DIN CUPRINS

Special Cover Story

08 Cristina Dijmaru: „Sarcina m-a ajutat să redescopăr savoarea fiecărui pas făcut pe scenă”

34 Balerinas in red Proiectul Ballerinas in red, o sărbătoare în imagini a frumuseții baletului

Interviu

48 PE COPERTĂ Cristina Dijmaru, fotografiată de Cristian Lăzărescu

Teatro alla Scala, un conglomerat artistico-educaţional de mare prestigiu

Interviu

14 Manuel Legris „După 10 ani la Viena, era timpul pentru mine să am o nouă provocare”

Misha Tchoupakov: „În Rusia, baletul este considerat o știință”

Școala ta

20 Cami și Soleil, Zâna cea bună și Zmeul cel rău: „Copiii te obligă la sinceritate”

24 Simona Noja-Nebyla: „În pofida tuturor dificultăților, fiecare talent autentic își găsește până la urmă calea”

Interviu Ovidiu Dragoman: „Tot ce nu am reușit să fac până acum mai am timp să fac, ceea ce am greșit mai am timp să îndrept.”

56 „Ballet photography” un proiect cu un balans spectaculos între nou și clasic. Câștigătorii premiilor speciale: Daria Chenikova și Mihai Andrei Cristian

Interviu

68 Felicia Șerbănescu: „Am pus mult suflet în conducerea compartimentului de balet al ONR Cluj-Napoca”

Școala ta

56 „Prof.dr. Mariana Pintilie, Director al Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia”, ClujNapoca: „Pasiunea pentru dans nu poate fi anulată doar pentru că cei care se pregătesc împreună nu se mai pot întâlni față în față””

Sănătate și armonie

80 Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: „„Dacă aș fi avut o fetiță, sigur ar fi fost balerină””

Director general: Laurențiu Roșoiu

Publisher: SC DANCE ART MEDIA SRL Strada Limanului nr 52, Sector 1, București E-mail: contact@balletmagazine.ro

Special

Tel: +40741154639

Redactor șef: Vivia Săndulescu Director Artistic: Sena Vlădoiu Redactori: Angie Voicu, Mihaela Moldoveanu, Paul Schneider, Mihaela Ivan, Olivia

Hotinceanu, Florin Chiritescu, Tudor Costin Sicomaş, Cătălin Caracaş, Dana Badea DTP: Justin Iancu

ISSN 2734 – 6668 ISSN-L 2734 – 6668 5

Știri YAGP vine la București: Competition, Master Classes & Awards: 2-4 aprilie 2021. Ca răspuns la restricțiile actuale de călătorie și la normele de sănătate și siguranță, semifinalele europene din acest an au fost restructurate pentru a facilita participarea dansatorilor fără a trece frontierele internaționale. În loc să organizeze evenimente mai mari, care să cuprindă regiuni europene mai largi, se vor desfășura evenimente mai mici, orientate către comunități locale, în mai multe țări. Dansatorii din fiecare regiune care se califică pentru finale se vor aduna pentru o secțiune europeană live a finalelor stagiunii YAGP 2021 sau vor participa la finalele stagiunii virtuale YAGP 2021, care va avea loc la sfârșitul primăverii / începutul verii.

2020, un an cu multe realizări pentru Alina Cojocaru! Pentru a doua oară mămică și de două ori „Balerina Anului”.

Christiana Stefanou a preluat conducerea Academiei de Balet a Operei de Stat din Viena de la 1 august 2020.

Dance Festival Tanzolymp la a XVIII-a ediție Evenimentul se va desfășura ca de obicei la Berlin, între 18-23 februarie 2021. Considerat de către artiști și experți drept un centru de atracție, dar și o adevărată rampă de lansare pentru tinerele talente, Tanzolymp a fost și este pentru mulți artiști primul pas în începutul unei cariere internaționale în dans. Participanții din țările cărora nu le este permisă intrarea în Germania din cauza restricțiilor impuse pe fondul evoluției pandemiei vor putea transmite înregistrări video, care vor fi incluse în programul competițiilor și vor fi transmise în direct pe ecrane.

Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” va coordona proiectul Teachers for SwanZ, care se adresează „generației Z”, elevi pasionați de dans și cu o „a doua viață” în spațiul virtual.

Martha Savin, Locul I Clasical Dance Category, YAGP 2020, Barcelona

În timp ce se pregătea să aducă pe lume al doilea copil, Alina Cojocaru a reușit și o premieră, aceea de a fi desemnată de două ori „Balerina Anului” la nivel internațional. La începutul lui 2020, revista Danza&Danza, care acordă un fel de Oscaruri ale dansului, i-a conferit acest premiu pentru extraordinara sa interpretare a Julietei din baletul Romeo și Julieta pe muzica lui Serghei Prokofiev, ȋn coregrafia lui Johan Kobborg. Spectacolul a avut loc la Arena di Verona în prezența a peste 10.000 de spectatori, iar rolul lui Romeo a fost interpretat de Serghei Polunin, cunoscut ca un bad boy al baletui, dar totodară unul dintre cei mai mari dansatori ai generaţiei sale. Ulterior, la finele lunii august, revista germană de balet, dans și spectacol Tanz i-a oferit aceeași distincție pentru rolul din spectacolul Menajeria de sticlă de Tennessee Williams cu Hamburg Ballet, în coregrafia lui John Neumeier.

Christiana Stefanou a absolvit Academia de Balet de Stat din München și a fost solistă a Bayerische Staatsoper din acelaşi oraş, unde a interpretat numeroase roluri importante, participând la numeroase turnee pe marile scene ale lumii. A colaborat cu maeștri de dans faimoşi, precum: Olga Lepeşinskaya, Marius Liepa, Alexandr Prokopiev, Valentina Savina, cât şi cu coregrafi de renume, printre care: John Neumeier, Peter Wright, Ray Barra, Mats Ek, William Forsythe, Maurice Béjart, Twyla Tharp, Jiří Kylián, Lucida Childs. A predat în companii de dans importante, cum ar fi English National Ballet, Bavarian State Ballet, Stuttgart Ballet, Ballet of the Karlsruhe State Theatre și Baletul Operei din Roma. A fost profesor al al Școlii Naționale de Dans din Grecia şi al Școlii de Dans a Operei Naţionale din Atena, ulterior devenind directorul baletului acestei instituţii.

Ȋn calitate de coordonator, Liceul a primit aprobarea pentru derularea proiectului Teachers for SwanZ, cofinanțat prin programul Erasmus+ al Uniunii Europene. Parteneri în acest proiect sunt Școala Națională de Arte „Prof. Vesselin Stoyanov” din Ruse, „Attitude Studios” din Viena și Uniunea Elenă din România. Pe parcursul proiectului Teachers for SwanZ se va realiza un schimb de bune practici cu școlile menționate din Austria si Bulgaria, sub coordonarea Liceului de Coregrafie „Floria Capsali”, ȋmpreună cu Uniunea Elenă din România. Elevii participanți aparțin „generației Z”, au vârste cuprinse între 13 și 16 ani, sunt pasionați de dans și au o „a doua viață” în spațiul virtual.

Interviu

CRI S TI N A D I JMARU

CRISTINA DIJMARU:

„Sarcina m-a ajutat să redescopăr savoarea fiecărui pas făcut pe scenă”

Începută ca oricare alta, stagiunea 2019-2020 a evoluat ȋntr-un mod cu totul neaşteptat. Lumea baletului a fost şi ea bulversată de evoluția pandemiei datorate virusului Covid-19. Dar, într-un ocean de știri și informații dezolante există și evenimente care pot aduce iubitorilor baletului motive de bucurie și speranță. Iar pregătirea Cristinei Dijmaru pentru rolul de mămică a fost o veste bună, atât pentru fanii artistei cât și pentru lumea baletului românesc. Într-un moment de sărbătoare, prilejuit pe de-o parte de lansarea în format tipărit a revistei Ballet Magazine, iar pe de alta de abordarea noului său rol, cunoscuta și iubita artistă a Operei Naționale București a transmis câteva gânduri publicului iubitor de balet din România în cadrul unui interviu exclusiv pentru revista noastră. Nu mult după ȋnregistrarea acestuia, ȋn familia Cănilă-Dijmaru a apărut micul Alexandru Ștefan, căruia ȋi dorim mulţi ani cu sănătate şi să aibă cel puţin la fel de mult succes ȋn cariera pe care şi-o va alege ca şi părinţii săi! Photo credit: Cristian Lăzărescu 8

Interviu

Photo credit: Cristian Lăzărescu

CRI S TI N A D I JMARU

Stagiunea 2019-2020 a fost o adevarată surpriză pentru mine. Deși a ȋnceput ca oricare alta, avea să fie una pe care nu o voi uita. Profesional, a început cu aceeași încercare de îmbunătățire a tehnicii și o constantă căutare a unei abordări noi în baletele pe care le dansasem și mai înainte, ca primsolistă. Pe lângă Opera Națională București, am avut onoarea de a fi invitată să dansez și în Gale de balet, unde m-am bucurat să interpretez și alte pas de deux-uri și adagio-uri ȋn stil neoclasic, pe care nu le interpretez în repertoriul de la Operă. Gala cea mai dragă mie a fost cea la care am participat ȋn decembrie, chiar de ziua mea, pe scena Operei din Iași, unde am avut surpriza de a fi sărbătorită alături de întregul colectiv de acolo – balerini, soliști canto și orchestra condusă de maestrul Ciprian Teodorașcu. Ţin să le mulțumesc din suflet doamnei Beatrice Rancea și tuturor colegilor mei de la Opera Națională Română Iași. Am avut plăcerea de a colabora cu ei și în luna februarie, în spectacolele Lacul lebedelor și Spărgătorul de nuci, ȋn cel de-al doilea debutând în rolul Prințesa Fondantelor în coregrafia doamnei Ileana Iliescu.

O, ce veste minunată!

Photo credit: Cristian Lăzărescu 10

Apoi a venit pentru mine cea mai minunată veste: în burtica mea creștea un bebe! Bineînțeles că m-am bucurat enorm, după care am realizat că va trebui să stau departe de scenă pentru o perioadă. Acest lucru m-a ajutat foarte mult să redescopăr savoarea fiecărui pas, a fiecărui moment petrecut pe scenă, fără a mă mai stresa tot timpul la gândul atingerii perfecțiunii tehnice, ci pur și simplu bucurându-mă

că sunt în lumina reflectoarelor și dansez. Singurul lucru pe care începusem să îl regret era premiera ce se apropia, la care lucram deja şi la care nu mai aveam să particip... Nu după mult timp a venit vestea tristă a existenței noului virus, care avea să ne schimbe viața tuturor. Pot spune că sarcina mea s-a întamplat în momentul cel mai oportun, pentru că nu am pierdut spectacole sau alte proiecte, iar cel mai important lucru a fost prezența soțului meu Bogdan Cănilă, care a stat în fiecare zi alături de mine.

„Sunt o graviduţă norocoasă!” Pe tot acest parcurs am încercat să mă mențin cât de cât în formă făcând exerciții ușoare, având în vedere burtica, ba chiar am încercat să merg la Operă pentru a face ceea ce noi numim „o bară”, la ora de studii. Cred că am fost o norocoasă în ceea ce privește greutățile pe care le poate întâmpina o graviduță. Acum aștept cu nerăbdare nașterea fiului meu și, ȋmpreună cu micul meu Puccini, îmi petrec zilele mai liniștită cât timp Bogdan este la antrenamentele de la Operă. Sper din toată inima că vom reveni la normal cât mai curând și că toți ne vom întoarce cu bine și sănătoși la lucrurile pe care le iubim. Aș vrea să mulțumesc Ballet Magazine Romania pentru onoarea de a figura pe coperta primei reviste tipărite de balet. Apariția acestei reviste înseamnă foarte mult pentu noi balerinii, pentru dansatori ȋn general, coregrafi și nu în ultimul rând pentru iubitorii de frumos ai minunatei arte a dansului. 11

TEATRO ALLA SCALA,

Ȋn fiecare an, tineri cu vârste cuprinde ȋntre 16-30 din lumea ȋntreagă studiază aici pentru a accede la un nivel de excelenţă: solişti lirici, dirijori, corişti, balerini, scenografi, croitori, macheuri, coafori, peruchieri, lighting designers, tehnicieni de scenă, fotografi, tehnicieni audio, videomakers, manageri… Ȋn perioada 2009-2012, Opera Naţională Bucureşti şi Teatrul de Operetă şi Musical „Ion Dacian” au participat la aceste cursuri, pentru 15 profiluri.

Metoda italiană s-a cristalizat în sălile Școlii Teatrului Scala

Scenă din baletul Sylvia, coregrafia Manuel Legris

un conglomerat artisticoeducaţional de mare prestigiu

upă ce Teatro Regio Ducale a ars ȋn 1776, ȋmpărăteaza Maria Tereza a acceptat planurile noii construcţii, plătite din vânzarea de loji, pe locul fostei biserici Santa Maria alla Scala – de unde provine numele actual al teatrului şi nu de la scara interioară, cum s-ar putea crede. Teatrul cel nou a fost inaugurat ȋn 1778 şi este considerat unul dintre cele mai importante din lume. La refacere, sala avea 3.000 de locuri, şase rânduri de loji şi două balcoane, care alcătuiau il loggione, de unde afficionados asigurau botezul de foc al artiştilor – triumf sau fiasco. Conform tradiţiei, parterul nu avea scaune, spectatorii stând ȋn picioare. Orchestra era la vedere, fosa nefiind construită ȋncă. Ca ȋn majoritatea teatrelor vremii, ȋn foaier se aflau un cazinou şi un loc de ȋntâlnire pentru diverse negocieri, jucătorii şi negustorii bruind de multe ori ariile de operă. Structura originală a fost renovată ȋn 1907, când a căpătat capacitatea actuală de aproape 2000 de locuri. Scena este una dintre cele mai mari din Italia (16m adâncime x 20m lărgime x 26m ȋnălţime). Ȋn 1943, ȋn timpul celui de-al doilea război mondial, clădirea a fost afectată puternic. A fost refăcută şi deschisă ȋn 1946. Renovările desfăşurate ȋntre 2002-2004 au costat 61.000.000 €, ceea ce a dezechilibrat bugetul teatrului pentru ȋncă doi ani. 12

O companie de balet veche de un sfert de mileniu, cu o reputaţie de excelenţă Il Corpo di ballo del Teatro alla Scala este una dintre cele mai vechi şi mai renumite companii de balet din lume, ȋnfiinţată ȋnaintea construirii teatrului, dar fondată oficial odată cu acesta. Ȋn vremurile de demult, aici au dansat Carlotta Grisi, Carlotta Brianza sau prima ballerina assoluta Pierrina Legnani. Tot aici Salvatore Viganò a experimentat propria sa viziune asupra baletelor de acţiune (pe care le numea „coreodrame”), creaţiile lui Gasparo Angiolini şi Salvatore Viganò au influenţat sensibil baletul european, Carlo Blasis a adus romantismul, iar Enrico Cecchetti a răspândit şcoala italiană ȋn Rusia, apoi ȋn ȋntreaga lume prin intermediul Baletelor Ruse ale lui Diaghilev. La ȋnceputul secolului XX, baletul Scalei a beneficiat de aportul unor coregrafi din compania lui Diaghilev, precum Mihail Fokin sau Léonide Massine. Printre coregrafii moderni care au colaborat cu acest corpo di ballo s-au numărat George Balanchine şi Roland Petit, care au creat lucrări originale pentru companie şi stelele ei. Repertoriul lor cuprinde azi atât creaţii clasice cât şi contemporane.

Printre românii care au activat ȋn cadrul companiei nu putem să nu-i menţionăm pe maeştrii de balet Gabriel Popescu – ȋn anii ’80 pedagogul personal al stelelor Carla Fracci şi Gheorghe Iancu – şi Grigore Vintilă, vreme ȋndelungată foarte apreciat şi ca asistent-coregraf. Din 2016 conducerea companiei este asigurată de către Frédéric Olivieri, urmând ca ȋn decembrie 2020 să fie preluată de Manuel Legris, ȋn timp ce Frédéric Olivieri ȋşi păstrează atribuţiile de director al Școlii de Balet a Teatrului Scala. Ȋn decembrie 2019, cu puţin timp ȋnainte de ȋntreruperea activităţilor artistice cu public, Manuel Legris a montat pe scena teatrului baletul Sylvia de Léo Delibes, ȋn coproducţie cu Opera de Stat din Viena. Printre prim-soliştii care au evoluat pe scena Scalei s-au numărat Mara Galeazzi, Alessandra Ferri, Viviana Durante, Roberto Bolle, Carla Fracci, Massimo Murru. Ȋn ultimii ani au căpătat o anvergură internaţională Nicoletta Manni, Claudio Coviello şi letonul Timofei Andriaşenko. Membrii companiei provin ȋn majoritate din Scuola di Ballo del Teatro alla Scala. Alţi absolvenţi faimoşi, cu care se mândreşte aceasta: Luciana Savignano, Liliana Cosi, Oriella Dorella, Paola Cantalupo, Sabrina Brazzo, Alessio Carbone...

O Academie care pregăteşte nu doar maeştri, ci şi maiştri Constituită ȋn 2001 ca fundaţie, Accademia Teatro alla Scala are 4 departamente: Muzică, Dans, Laboratoare de scenă, Management: cursuri de formare, specializare şi workshops.

Scuola di Ballo del Teatro alla Scala, asociată Baletului Teatrului Scala şi parte a Accademia Teatro alla Scala, este una dintre cele mai vechi şi mai reputate şcoli de balet. Fondată ȋn 1813 ca Accademia di ballo a Teatrului, a oferit multă vreme două tipuri de cursuri: unul de pregătire, cu durata de 8 ani şi unul de specializare. Orele de studii erau ȋnsoţite de corepetiţie la vioară. Școala a fost ȋnchisă ȋn 1917 din cauza primului război mondial şi redeschisă ȋn 1921, cu Olga Preobrajenskaia ca directoare. I-a urmat Enrico Cecchetti, până la moartea acestuia ȋn 1928, survenită ȋn timp ce preda o oră de studii. Ȋn 1998 şcoala s-a mutat ȋntr-o cădire construită special, pe via Campo Lodigiano. Ȋn mod obişnuit, sunt acceptaţi elevi de 8 ani şi mai mari. Din 1999, secţia de dans a Academiei oferă şi cursuri pregătitoare pentru copii de 6-10 ani. Din acelaşi an au fost introduse cursuri de dans modern şi contemporan, ȋn plus faţă de cele tradiţionale de dans clasic. Pentru a obţine diploma de absolvire, elevii susţin evaluări la ambele discipline. Ȋn zilele noastre, şcoala este organizată ȋn două etape: prima durează 5 ani iar elevii urmează ambele specialităţi; a doua durează 3 ani iar elevii aleg una dintre ele, dans clasic sau modern. Metoda predată se bazează pe cea italiană, dar şi cea rusă, franceză sau engleză fac parte din curriculum. Recent, au fost incluse şi ore de tehnică americană. Din programă fac parte studii de dans clasic, ore de poante, duet şi repertoriu clasic. Elevii studiază de asemenea tehnici contemporane şi moderne (Limón, Graham şi Cunningham). Mulţi participă la spectacolele Teatrului Scala alături de compania de balet a acestuia. Pe lângă orele de specialitate, urmează cursuri de cultură generală normale. Ȋn rândurile corpului profesoral o ȋntâlnim de ani buni pe absolventa Liceului de Coregrafie din Cluj Loreta Alexandrescu, ca profesoară de dans clasic, istoric şi de caracter, alături de profesori italieni şi ruşi. 13

Manuel Legris „După 10 ani la Viena, era timpul pentru mine să am o nouă provocare” Ballet Magazine Romania a avut ocazia să stea de vorbă cu Manuel Legris, încă Mihalea actualul director al Baletului Operei de Ivan Stat din Viena, care urmează să-şi asume poziţia de director artistic al Baletului teatrului La Scala începând din decembrie a.c. Despre planurile sale de viitor și ce așteptări are de la următorul an, aflați în interviul de mai jos. Angie Voicu

Manuel Legris- scurtă biografie Născut la Paris ȋn 1964, Manuel Legris a început lecțiile de balet la vârsta de 8 ani. În 1976 a intrat la Școala de Balet a Operei din Paris şi s-a alăturat corpului de balet al acesteia la doar 16 ani. La 17 ani a devenit coryphé, iar la 18 sujet. În mod excepțional, a fost promovat danseur-étoile la 21 de ani, de către Rudolf Nureyev – pe atunci directorul companiei –, sărind peste treapta de premier danseur. A fost vedetă a Baletului Operei din Paris timp de 23 de ani. A acumulat un repertoriu de roluri uriaș, s-a impus ca un partener remarcabil, un dansator complet, obișuit atât cu lucrările clasice, cât și contemporane semnate de William Forsythe, John Neumeier, Jiri Kylian sau Jerome Robbins. A fost invitat să danseze ȋmpreună cu cele mai prestigioase companii, precum Royal Ballet „Covent Garden”, New York City Ballet, Ballet Nacional de

Cuba, Tokyo Ballet, Ballets de Monte-Carlo, Stuttgart Ballet și Hamburg Ballet (unde John Neumeier a creat special pentru el Primăvara și Toamna și Povestea Cenuşăresei), La Scala di Milano, American Ballet Theatre, Baletul Operei de Stat din Viena, Teatrul Bolşoi, Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. Pe lângă starurile Operei din Paris, printre partenerele sale s-au numărat unele dintre cele mai faimoase balerine, printre care Evelyn Hart, Dominique Khalfouni, Alessandra Ferri, Lorna Feijóo, Diana Vișneva şi... Simona Noja. A călătorit în lume alături de colegii săi dansatori, cu proiectul „Manuel Legris et ses Étoiles”, cu care a efectuat turnee triumfale succesive ȋn Japonia. Când şi-a luat rămas bun oficial de la scena Operei Garnier ȋn 2009, a primit Ordinul Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres şi a fost ovaţionat de către spectatori şi colegi aproape o jumătate de oră.

Interviu

M A N UEL LEGRI S

Manuel Legris și Aurelie Dupont

parte din compania Operei la sfârșitul studiilor am găsit contracte cu alte companii internaționale.

momentul oportun. La fel a fost cu coregrafii care m-au ajutat să am această carieră.

„Toate companiile de balet au propria lor istorie și identitate”

Cel mai bun dansator din lume – un titlu absurd pentru Manuel Legris

Opera din Paris este casa dumneavoastră de origine. Ce diferențe ați descoperit între Baletul Operei din Paris și Baletul Operei de Stat din Viena? Toate companiile au propria lor istorie și identitate. În esență, fiecare dintre ele este diferită. La Opera din Paris 95% dintre dansatori sunt francezi, pe când la Viena sunt o multitudine de naționalități, inclusiv români. Pe de altă parte, venind de la Opera din Paris, alegerile mele repertoriale sunt, desigur, influențate de experiența mea în acest teatru. Dar la Viena am reușit să avem o identitate aparte, iar dansatorii au excelat într-un repertoriu foarte divers. Care sunt cele mai mari provocări cu care v-aţi confruntat după ce ați părăsit oficial scena, ȋn 2009? V-ați făcut planuri de viitor sau totul a venit de la sine? Sincer, totul s-a întâmplat natural. Am fost foarte norocos ca la sfârșitul carierei mele ca balerin să am oportunitatea să conduc Baletul Operei de Stat din Viena. Am avut mereu șansa să întâlnesc oamenii potriviți, la

Ballet Magazine: Cum vă simțiți lăsând în urmă Baletul de Stat al Operei din Viena pentru Milano? Manuel Legris: Este o plăcere imensă să lucrez cu o companie de balet cum e cea a teatrului La Scala. După 10 ani la Viena, era timpul pentru mine să am o nouă provocare. Ați declarat în alte interviuri că ați visat din totdeauna să fiţi director. Cred că cititorii ar dori să ştie cât de grea sau de satisfăcătoare (sau ambele) este viața unui director de balet. Deși mulți visează la asta, trebuie să fii foarte pregătit. Responsabilitatea este enormă, iar munca este interminabilă. Trebuie ca toate alegerile pe care le faci pentru program și buget să fie corecte. Ești responsabil pentru foarte mulți oameni pe care trebuie să îi motivezi, să le dai imboldul ca să aibă succes. Este stimulant, dar 16

Ați primit premiul pentru Cel mai bun dansator din lume, în 2000. Cum v-ați simțit și cum v-a schimbat acest premiu, aţi resimţit o presiune pentru viitor sau a fost ca oricare alt premiu? S-ar putea să vă surprindă, dar pentru mine acest premiu nu are niciun sens și nici nu mi-a flatat egoul. Este imposibil să te consideri cel mai bun dansator din lume. Nu suntem niciodată cei mai buni, dar putem fi dintre cei care au o carieră remarcabilă și care sunt respectați. Ne puteți povesti una dintre cele mai memorabile întâmplări din cariera dumneavoastră de balerin? Ar fi dificil să spun o singură poveste, ar trebui poate să îmi scriu memoriile! Am avut șansa să lucrez cu unii dintre cei mai străluciţi coregrafi. Am avut norocul ca unii dintre aceștia să creeze spectacole de balet special pentru mine. Am avut totodoată ocazia să cunosc spectatori din întreaga lume și să dansez în cele mai minunate teatre, alături de parteneri de vis. O poveste frumoasă, nu-i așa?

trebuie să te dedici total acestei cariere. Nu trebuie să fie doar ȋncă o titulatură ȋn biografia ta. Ȋn aceeaşi perioadă ați fost director artistic şi al actualei Academii de Balet a Operei din Viena, condusă până nu demult de Simona Noja. Recent, revista noastră a stat de vorbă și cu dumneaei. Ea ne-a spus că școala de balet a Operei a trecut prin schimbări pozitive, chiar revoluționare. Care sunt realizările de care ați fost cel mai mândru? Simona Noja a făcut o treabă excepțională. În colaborare cu ea, în toți acești ani am pregătit o nouă generație de dansatori, care au ajuns în topul ierarhiei. Doi balerini austrieci, Natascha Mair și Jakob Feyferlik sunt acum prim-soliști. Am avut o echipă competentă de profesori și am lucrat într-un mediu frumos, plin de respect. Pentru cei care nu au avut posibilitatea să facă

Maria Yakovleva și Manuel Legris 17

Interviu

M A N UEL LEGRI S

Prima revista dedicata artei baletului din Romania

Mulți dintre cititorii noștri sunt tineri dansatori. Ce sfat doriți să le dați? Să nu piardă nicio şansă de a avea succes, iar asta necesită multă muncă și dedicare totală pentru pasiunea lor. Fiți pozitivi și înconjurați-vă cu oameni care vă susțin și vă înțeleg alegerile! Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ați primit în cariera dumneavoastră? Muncește și ascultă-ți instinctul! Care au fost dansatorii care v-au inspirat cel mai mult în carieră? Vladimir Vasiliev, Rudolf Noureyev, Mihail Barâşnikov, Cyril Atanassoff, Fernando Bujones, Antony Dowell, Richard Cragun…

Pandemia de coronavirus l-a împiedicat să-şi ia rămas bun de la Viena Manuel Legris a preluat frâiele Baletului de Stat din Viena în septembrie 2010. A adus companiei o serie de spectacole extrem de apreciate, inclusiv pentru prima stagiune: Don Quijote, Onegin ȋn coregrafia lui Rudolf Nureyev, un spectacol coupé alcătuit din trei lucrări aparţinând lui Jerome Robbins ş.a. În 2017, Legris a anunțat că nu intenţionează să-și prelungeazcă șederea la Viena, după încheierea contractului în 2020. În februarie a.c., tot el a anunţat că va prelua 18

funcția de director artistic al Baletului Teatrului La Scala în decembrie 2020. Din păcate, nu a putut să încheie capitolul Viena așa cum se cuvine, din cauza pandemiei de Covid-19. Ar fi dorit să-şi ia la revedere de la public și de la colegi, însă întregul final al stagiunii a fost anulat. Trăim în vremuri dificile. Cum v-a afectat pandemia de coronavirus, pe plan personal și profesional? Pe ambele planuri am suferit o mare tristețe din cauză că nu am avut ocazia să marchez cu demnitate plecarea mea de la Baletul din Viena, după atâţia ani. Finalul stagiunii a fost anulat în totalitate. A fost un șoc enorm pentru toată lumea, pentru că nu am putut să împărtășim aceste ultime momente împreună. Cum ați trecut prin ultimele luni departe de scenă, de elevi, de public și de prietenii dumneavoastră? A fost și încă este o situație teribilă. Trebuie să spun că sunt îngrijorat în legătură cu lumea culturală, care a ajuns la capătul puterilor și al cărei viitor este departe de a fi clar. Unde vă vedeți în următorii 10 ani? Tot pe-aici, dar nu cu atât de multă responsabilitate. Cu mai multă libertate și cu posibilitatea de a călători, de a regiza spectacole, a fi coregraf și a antrena dansatori în întreaga lume. Care este țelul dumneavoastră pentru 2021? Să fac o treabă bună la Milano și să mă bucur de acești ani, la fel cum am făcut la Viena.

BalletMagazine.ro

EPQADC

Școala ta

Ș COA LA DE BA LE T S OLE I L

Cami și Soleil, Zâna cea bună și Zmeul cel rău:

„Copiii te obligă la sinceritate”

Mihaela Moldoveanu Camelia și Ștefan Soare, fondatori și profesori Școala de balet Soleil

Camelia și Ștefan Soare au o școală de balet, binecunoscută de către amatorii și profesioniștii din baletul românesc contemporan. Școala se numeste „Soleil” pentru că atunci când făcea balet la liceu și învăța franceza, pe Ștefan colegii au început să-l strige Soleil. Și de atunci, așa i-a rămas numele. Ai fi zis că un soare are nevoie de o lună, dar Camelia e la fel de solară și de luminoasă. Cum ați trecut peste sau prin perioada de izolare? Camelia Soare - A fost foarte grea, poate cea mai grea perioadă. Iniţial am lucrat cu trei fetițe pe WhatsApp pentru că nu aflasem încă de platforma Zoom, pe care am început să lucrăm abia spre sfârșitul lunii martie. Și pot să spun că a fost un colac de salvare pentru toți. Am ținut copiii într-o condiție fizică normală și am văzut rezultatele. Dacă am fi făcut pauză totală, ar fi fost un dezastru. Ștefan Soare - Aveam în perspectivă pentru luna iunie spectacolul de sfârșit de an al școlii și-l concepusem grandios, pentru că anul acesta împlinim zece ani de la înființare. Voiam să pregătim ceva special, să facem filmulețe cu elevii mai vechi, cu premiile obținute, multe momente de dans... A fost șocant pentru că nu am mai trăit așa ceva, ne-a rupt de viața normală. Am suplinit oarecum prin online, dar reacția copiilor ne-a lipsit. Camelia S - Fetiţele sunau chiar şi cu o oră înainte pentru că erau nerăbdătoare și mă rugau să începem mai 20

devreme, fiindcă erau pieptănate, aranjate și nu puteau să mai aștepte. O aniversare de zece ani mai ciudată. Camelia S - Încercăm să facem spectacolul cu ocazia Crăciunului, dacă va fi posibil. Ștefan S - Spectacolul acela îl vom reface. E un an ciudat, dar rotund: noi facem 10 ani, Cami a făcut 50, pentru mine e tot o cifră rotundă, deci e un an special. Ce înseamnă zece ani ? Ce sentimente aveți la această aniversare? Camelia S - O mare împlinire. După zece ani, satisfacția muncii noastre se regăsește în rezultatele copiilor. Ștefan S - Școala aceasta a deschis un nou univers în lumea noastră. Fiind amândoi balerini la Opera din București, eram obișnuiți cu lumea teatrului, rupți cumva de cea din afară, prin care treceam şi pe care nu o cunoșteam foarte bine. Cu copiii retrăim universul copilăriei și avem parte de niște momente pe care nu ni le închipuiam. Ȋi privim cu alți ochi, chiar și pe stradă. Vedem unul, ne dăm cu părerea dacă ar putea face balet sau i s-ar potrivi mai degrabă desenul... Suntem mai atenți la lumea copilăriei și la copii. La ce răspund copiii cel mai bine? Camelia S - La zâmbet. Dacă ești deschis în fața lor, vii cu bună dispoziție, nu stai crispat, copiii răspund pozitiv. Ștefan S - Și la povești. Dacă știi să le transformi această muncă într-o joacă la început, ca să o poată

accepta, sunt mai deschiși. Le plac foarte mult poveștile. În special celor mai micuțe, care abia fac primii pași, le inventez povești. Le arăt cum facem ca vrăbiuțele sau ca un motan. Este o joacă, dar o joacă serioasă, care duce apoi către exerciții fizice grele, la care trebuie să răspundă muzical și interpretativ. Celor mari le cerem mai mult, ca la orice școală importantă de balet, fie că e de stat sau particulară. Camelia S - Oricât de obosită eram atunci când mergeam și la Operă, când veneam la ore nu mai simțeam oboseala și deveneam Zâna cea bună! Ștefan S - Cami e Zâna cea bună, eu sunt Zmeul cel rău. Când le atragem atenția, înțeleg că au greșit, apoi vin și ne iau în brațe și sar pe noi. Acest gest al copiilor ne termină! Tu ȋi cerți și ei vin și se agață de gâtul tău, ar vrea să stea ciorchine pe noi! Sunt o lume nouă, frumoasă, inocentă. Copiii te simt imediat și te obligă la sinceritate. Când v-ați apucat de balet? Camelia S - Eu m-am apucat mai întâi de gimnastica ritmică, la 5 ani. Mă urcam pe bătătorul de covoare, cum erau pe atunci în spatele blocurilor și părinții m-au văzut mobilă și energică. Cinci ani de zile am făcut gimnastică ritmică, am participat la concursuri. În clasa a VI-a am dat admitere la Liceul de Coregrafie unde am intrat și așa a început aventura.

întâmpla fenomenul. Acum, fetele mai mici mă întreabă mereu când le dansez pe poante... Ștefan S - La mine a fost mai simplu. Stăteam în cartierul Vatra Luminoasă, lângă Stadionul Național. Pe vremea aceea, toți băieții băteau mingea. Și într-o seară, tata mi-a zis că a doua zi o să mă ducă la școala de balet. Ce e aia? am zis eu. Eram derutat complet. Printr-o conjunctură, tatăl meu îl întâlnise pe directorul școlii de balet, care l-a întrebat în ce clasă sunt. Într-a V-a, a zis tata. Păi, adu-l la balet! Și asta a fost tot, decizia a fost luată. Am ajuns acolo, m-au chinuit un pic și iată-mă singurul băiat într-o clasă de fete. Atunci nu-mi plăcea baletul, primul an a fost chinuitor pentru că nu mă regăseam. Veneam acasă la mama și plângeam că nu mai vreau să continui. Iar ea îmi spunea să merg, că mă omoară tata. Și m-am dus. Apoi m-am mutat în grupa de băieți. Baletul a început să-mi placă abia din clasa a X-a, după ce am mers la un concurs la Cluj. Se organizau pe vremea aceea concursuri între Liceele de Coregrafie din București și Cluj. Am mers acolo, am dansat și noi ceva... M-a frapat însă Opera Română din Cluj. Avea un miros specific, care m-a atras și m-a impresionat. Văzusem Opera din București, bineînțeles, dar cea din Cluj era diferită. Mi s-a părut stranie, am stat pe scenă, sala era foarte frumoasă... A fost o mare cotitură pentru mine, care mi-a schimbat total optica.

Cu ce v-a atras baletul? Camelia S - Vedeam balerinele pe poante la televizor și eram fascinată de asta, cum reușeau să stea așa, cum se

Erau mai mulți băieti la balet pe vremea aceea? Ștefan S - Pe-atunci profesorii mergeau prin țară, prin diferite școli și alegeau băieți sau fete pe care îi aduceau 21

Școala ta

Ș COA LA DE BA LE T S OLE I L

Camelia Soare, serbare Școala de balet Soleil, 2019

parc, azi așa, mâine-așa... Ea ȋnsă nu m-a remarcat de la început. Camelia S - Eu nu mă uitam după băieți, abia mă angajasem. Mă interesa munca. Ați rămas împreună, ați făcut un copil, ați dansat, ați înființat școala... Camelia S - Ne completăm bine împreună. Ștefan S - Și cu tensiuni constructive, pentru că uneori, bineînțeles, vedem lucrurile diferit, dar mai cedăm, când unul când altul și în final lucrurile ies bine. Și asta ne bucură cel mai mult. De la ce vârstă vin copiii la balet? Camelia S - Îi primim de la 4 anișori, deși au sunat mămici care ar vrea și de la doi ani. E greu cu cei foarte mici, pentru că nu au răbdare. Ștefan S - A fost și o modă lansată de desenele animate cu Angelina ballerina. Părinții cred că dacă copiii imită ceea ce văd pe ecran, sunt pregătiți pentru balet, dar nu e așa. Vârsta atestată medical când copilul poate să înțeleagă comenzile profesorului e de 4 ani. Am avut ȋnsă cazuri de excepţie şi au mers mai departe, dar sunt extrem de rare. Sunt școli care își fac reclamă că primesc copii de la 2 ani şi 6 luni sau de la 3 ani. Noi ne dorim să fim profi atât cât putem și cât credem noi că putem fi competitivi și aici și în Europa.

în București și îi formau. Erau mai mulți băieți decât azi și erau doar două școli, la București și la Cluj. După Revoluție au apărut și la Constanța, Iași, Timișoara, Bacău. Au apărut și școlile particulare, mai mici, cum suntem și noi, care creăm „aluatul” pentru școlile de stat, către care îndrumăm copiii. Câți copii au trecut prin școala „Soleil”? Ștefan S - Poate șase, șapte sute. E foarte bine azi că se organizează multe concursuri. Acestea îi motivează pe copii să muncească la sală. Pentru ei contează enorm că-i ducem pe scenă, unde vrem să-i vedem dansând. Văzând competitorii – copii din alte țări care fac același lucru –, înțeleg că există un numitor comun, universal valabil. Și ne bucurăm când vin fericiți, cu premii, dar și atunci când vin cu lacrimi în ochi. Cu părinții ce fel de relație aveți? Camelia S - Suntem ca într-o mare familie. Cu marea majoritate ne înțelegem bine, dar ca în orice familie, e greu să-i mulțumești pe toți. Ștefan S - Copiii care vor să meargă mai departe au susținerea părinților, cu mici excepții. Am pierdut câteva fetițe excepționale. Dar când părinții înțeleg că asta își dorește fiica sau fiul lor și că pentru asta varsă lacrimi sau radiază pe scenă, atunci ȋi susțin. Spectacolele noastre au și ele un aer de familie. Ne strângem toți, eu le prezint dar dialogăm în timpul spectacolului, interacționăm și feedback-ul este foarte 22

bun. Deși spectacolul ține mai bine de două ore, deseori îmi spun că și-ar fi dorit să mai continue. Ați avut și un băiat la studio? Camelia S - Da, Elia Ștefănescu. După patru ani de muncă a ajuns la Academia de Balet a Operei din Viena, la Simona Noja. Acum studiază ȋn Franţa, la Cannes. Ștefan S - Elia a venit special la noi de la o altă școală, trimis de profesoara lui de atunci, pentru că avea nevoie de un profesor care să lucreze cu băieții. M-a măgulit acest lucru. Era muncitor, talentat, avea toate calitățile necesare. Cum v-ați îndrăgostit? Pe scenă? Ștefan S - Păi, să vedeți... În fiecare toamnă, veneau absolventele de la Liceul de Coregrafie pe care le alegea Opera pentru corpul de balet. Și noi băieții, stăteam ca niște vulturi pe margine și studiam materialul didactic. Și acolo am pus ochii pe Cami. Întâmplător sau nu, probabil că așa a vrut Dumnezeu, stăteam și în același cartier, chiar vis-à-vis unul de altul. Pe vremea aceea era moda galelor pentru „conducătorii iubiți”. Și într-o zi aveam repetiție. Am luat mașina, deși n-o prea foloseam, din cauza crizei de benzină. Și am văzut-o în stația de autobuz. Fiind creață și foarte zâmbăreață, mi-a sărit în ochi, vă dați seama. Am luat-o cu mine și am mers împreună la repetiție la Sala Polivalentă. Atunci am stat de vorba câteva ore bune şi de acolo, ce faci mâine, ce faci duminică, hai la cofetărie, hai în

Ce calități contează cel mai mult la copii? Camelia S - Să fie disciplinați, să aibă voință, să fie dedicați. Ștefan S - Pentru balet e nevoie de multă muncă. Când copilul își dorește și e susținut, asta ne motivează și pe noi să ridicăm ștacheta cât mai sus, ca o adevărată școală de balet, ca acelea de stat. Unii părinți ne-au spus chiar să-i lăsăm să se joace, să nu-i chinuim. Camelia S - Ce chin e ăsta, când copilul pleacă zâmbind?! Unii au calități native, alții trebuie să muncească foarte mult. Să aibă mobilitate articulară, ureche muzicală în primul rând, charismă, să transmită o anumită stare, asta e esențial. Ștefan S - Când se uită omul la tine să te soarbă din privire, să te vadă radiind, să-i transmiți emoție... Cum sunt copiii de azi? Cum e capacitatea lor pentru efort în condiții de concurență atât de mare? Camelia S - Concurența e foarte mare. Sunt școli multe și predarea trebuie să fie la un nivel înalt. Ștefan S- Când eram la școala de balet, nu dansam decât la sfârșitul anului într-un spectacol, n-aveam alte oportunități, nu erau atâtea concursuri. Acum sunt foarte multe și îi țin în priză pentru meseria asta, care este superbă. Ce e mai frumos în balet ? Camelia S - Baletul poate părea foarte ușor, însă în spate sunt nenumărate ore de transpirație. Ștefan S - Copiii sunt atrași în primul rând de costume. I-am mai invitat la Operă când dansa Cami,

erau foarte încântați, veneau cu multă plăcere. Ar fi bune cât mai multe spectacole de balet pentru copii. Există Opera Comică pentru Copii, dar trebuie să gândească niște spectacole care să dureze puțin, ca să nu plictisească. Apoi ar fi bune alte spectacole care să facă trecerea către operetă, operă, pentru că dacă ei văd aceste spectacole când sunt ȋncă mici, altfel se raportează apoi la repertoriul adult, la Lacul lebedelor, Giselle... Mulți copii au venit la noi după ce ne-au văzut spectacolele. Foștii elevi vă vizitează? Camelia S - Îi invităm în spectacolele de sfîrșit de an să danseze. Îi ajută și pe celalți copii să-i vadă, iar pe părinți să înțeleagă cum evoluează cariera. Ei sunt recunoscători, ne mulțumesc că le-am pus bazele să ajungă în lumea dansului. E o bucurie că am contribuit la evoluţia lor. Cum vă strigă copiii? Camelia S - Pentru ei suntem Cami și Soleil. Ștefan S - Soleil, de la numele de familie Soare. În clasa a V-a, când am ajuns la Liceul de Coregrafie, ȋnvăţam limba franceză. Și una din primele poezioare a fost Le soleil rayonne sur les belles fleurs. Când colegii mei au auzit că la soare se zice Soleil, ăsta mi-a fost numele. Din clipa aceea, în liceu, la Operă, în Televiziune, nu mă mai știa nimeni de Soare, ci de Soleil. Ce v-ați dori de la școala de balet românească? Ștefan S - Ne-am dori, poate prin intermediul vostru, dacă se implică și Ballet Magazine, acea unitate în lumea dansului din România care acum lipsește. Au mai fost încercări, dar orgoliile sunt poate prea mari, deși toți am plecat de la aceeași podea iar diploma nu te face mai talentat. Eu îmi permit la 65 de ani să afirm asta. Dacă ai zece diplome dar n-ai talent... Camelia S - Ar fi frumos dacă s-ar oferi acreditări, să putem oferi diplome copiilor. Ștefan S - Și să fie recunoscute. Afară nu te întreabă nimeni ce studii ai, te poftesc la bară și dacă știi te mai invită, dacă nu, nu. Eu am avut ocazia să dansez patru ani în străinătate și nu m-a întrebat nimeni de diploma de la Liceul de Coregrafie. Niciodată. În patru țări diferite. Este o meserie pur practică, teoriile contează doar relativ. Nu ține loc de talent și nu se aplică egal. Ține mult de corp, de educație, de tehnică, de atitudine, de foarte multe altele. Camelia S - E mare păcat, pentru că punem mult suflet... Atenți la toți copiii și la toate mișcările, cei doi Soare trăiesc dansând și dansează trăind pentru balet, pentru școală, pentru o viață mai plină, în lumina sufletului care nu se zgârcește, ci dă cu dublu de măsură. La aniversarea a zece ani de la ȋnfiinţarea şcolii de balet „Soleil” le dorim mulți ani de strălucire, încredere și să transforme cu bagheta lor magică mulți alți copii în balerini! 23

Simona Noja-Nebyla:

Școala ta

DAN CEARTS, VI EN A

„Ȋn pofida tuturor dificultăților, fiecare talent autentic își găsește până la urmă calea”

Mihaela Ivan

imona Noja-Nebyla şi Boris Nebila au înființat Școala DanceArts în 2006, pe când se aflau în plină ascensiune profesională. De obicei aceasta se ȋntâmplă când dansatorii se concentrează mai puţin pe carieră, dar cei doi au ales să le împărtășească și altora din experiența acumulată în paralel cu propria lor evoluţie şi dezvoltare. Ideea i-a aparținut lui Boris Nebyla, al cărui tată, fost solist la Opera Națională din Bratislava, avea de mulți ani o școală de balet recunoscută la Trnava, în Slovacia. Simona Noja avea experiențe organizatorice pozitive cu elevii de la fundația sa din Cluj, așa că a îmbrățișat cu entuziasm ideea lui Boris, chiar dacă la început i s-a părut ușor năstrușnică.

Dansatori consacraţi, dar ucenici în management Amândoi aveau experiență scenică îndelungată, dar erau novici în mecanismul economiei private. Deşi munca în sala de balet le-a dat mari satisfacții, provocările legate de activitatea unui studio privat au fost la început o mare încercare. Le-au depășit cu bine, astfel că astăzi DanceArts este cel mai mare și mai cunoscut studio privat de balet din Viena, în care cei pasionați de dans, de la

copii de 4 ani până la persoane cu vârste înaintate pot alege baletul ca educație profesionistă sau ca hobby. Simona Noja-Nebila consideră că „majoritatea copiilor care sunt sfătuiți bine își găsesc drumul potrivit. Alegerea profesorului joacă rolul principal şi, în pofida tuturor dificultăților, fiecare talent autentic își găsește până la urmă calea.” La DanceArts li se prezintă părinţilor întregul program și, dacă optează pentru o educație profesionistă, înscriu copilul la testul inițial de aptitudini. Elevii cei mai tenaci încheie parcursul educațional în 8 ani sau chiar mai repede și obțin o diplomă de balerin profesionist, recunoscută la nivel european. Cursanţii care doresc să se bucure de balet ca hobby au parte de un program cu altă finalitate, dar care este predat la fel de profesionist. Unii doresc să se pregătească pentru a intra la academii de balet, pentru a lua un examen sau o audiție, alții vizează un parcurs artistic paralel cu un studiu universitar, iar cei care sunt deja balerini au nevoie de pregătire suplimentară pentru un rol.

Căldura relaţiei profesorelev, la fel de importantă ca şi profesionalismul Pe lângă organizarea serioasă, bunul renume al studioului se datorează și altor factori. Toți profesorii au experiență de scenă, dețin competențe pedagogice bine articulate, se îngrijesc de dezvoltarea personală continuă și, nu în ultimul rând, sunt extrem de simpatici. „Cred că tehnica avansată a balerinilor de azi se datorează în mare parte progresului științific, care influențează metodele de predare și, implicit, pe cele de evaluare. Descoperirile recente privind creșterea randamentului fizic, importanța esențială pentru performanță a nutriției și regenerării după stres sau a prevenției împotriva accidentelor şi a revenirii după accidentări, trainingul mental și conștientizarea aspectelor psiho-somatice din viața zilnică joacă roluri-cheie în cariera unui balerin. În consecință, au evoluat atât tehnica balerinului, cât și metodele de predare”, mărturiseşte Simona Noja-Nebila.

Foto Arhivă Dance Arts / Boris Nebyla

DAN C EARTS , VI EN A

Cel mai dificil de obţinut este individualitatea, unicitatea dansatorului „Am un profund respect și o mare admirație pentru fiecare copil care se hotărăște să-și asume acest traseu existențial. Cred că potențialul artistic și, implicit, cel uman al fiecărui balerin este mult mai bogat decât este conștient el însuși. Datorită educației stricte a corpului, minții și sufletului încă de la o vârstă fragedă, prin exercițiul zilnic, disciplinat, pentru o coordonare și conștientizare a spațiului și a ritmului interior în rezonanță cu cele exterioare, balerinul își dezvoltă aptitudini rare, speciale, similare cu ale sportivilor olimpici, dar și cu ale artiștilor de mare vibrație. Astăzi, aceste talente încep să fie încet-încet redescoperite și apreciate. Individualitatea în această profesie atât de canonizată este, probabil, cel mai dificil deziderat. Ea poate fi obținută doar de cei care reușesc să treacă de diverse praguri – de la cel estetic, tehnic, mental, emoțional, social, până la cel care ține strict de caracter.”

Antrenamentul online, între binefaceri şi neajunsuri „Orele de dans online au fost extrem de binevenite în situația de criză, ne-au făcut conștienți de noile modalități de predare și de percepere. Dar ele nu pot înlocui ora de balet reală, vie, contactul cu ceilalți, energia colectivă” adaugă fosta prim-solistă a Operei

din Viena, punând în balanță noul și tradiţionalul în ceea ce privește metodele și tehnicile de predare. „Dansatorii sunt ființe extrem de disciplinate, de aceea au reușit să se păstreze în formă fie prin cursurile online, fie prin studiu individual. Și totuși, esența dansului este de a intra în vibrație cu cineva, pentru ceva. Cred că această separare a dansatorilor de scenă și de ceilalți colegi a fost o mare încercare psihică. Acum ne-am reluat activitatea normală. Avem și elevi care sunt deocamdată în străinătate și participă la orele de balet online.” Criza sanitară a fost o provocare și din punct de vedere financiar dar, așa cum se întâmplă de multe ori, o încercare poate să te întărească. DanceArts „a strâns fânul când a strălucit soarele” și s-a adaptat extrem de repede necesităților crizei. După redeschiderea activității, ȋn mod paradoxal numărul cursanților a crescut și, chiar dacă situația poate să fie imprevizibilă și nu este de dorit să se mai repete scenariul de la începutul anului, lucrurile se îndreaptă cu certitudine în direcția bună.

OVIDIU DRAGOMAN „Tot ce nu am reușit să fac până acum mai am timp să fac, ceea ce am greșit mai am timp să îndrept.” Mihalea Ivan

Domnule Ovidiu Dragoman, numnele dumneavoastră este strâns legat de viața culturală a Sibiului, dacă este să amintim doar faptul că de aproape 23 de ani sunteți directorul Casei de Cultură. Dintre numeroasele realizări mi-a atras atenția în mod deosebit inițiativa Agenda Culturală, prin care anual sunt prevăzuți bani în bugetul Primăriei pentru proiecte culturale. De unde v-a venit această idee? Conceptul de Agendă Culturală nu l-am inventat eu, este un instrument de lucru utilizat de mult timp de Uniunea Europeană și care are la bază programul Cultura 2000. Eu doar am adaptat acest sistem de finanțare la legislația românească. În anul 1998, când Agenda Culturală a fost introdusă ca practică a finanțării proiectelor culturale, în Sibiu existau doar trei evenimente mari: Festivalul de folclor „Cântecele munților”, Festivalul Internațional de Teatru Sibiu și Festivalul de Jazz. Finanțarea acestora era asigurată prin hotărâri ale Consiliului Local, dar nu întrun mod constant și coerent. Introducerea Agendei Culturale a conferit coerență acestor finanțări și a impulsionat viața culturală a orașului, selectarea proiectelor care se califică pentru finanțare realizându-se azi printr-un sistem bine pus la punct. Deși la început a fost destul de dificil să convingem operatorii culturali să lucreze într-un mod diferit prin însușirea acestui sistem de finanțare, în prezent prin intermediul Agendei Culturale sunt finanțate zeci, în unii ani chiar sute de evenimente.

Interviu „E important să parcurgi toate etapele profesionale, să nu te oprești la studiile de bază.” Aș vrea să ne reamintim începuturile dumneavoastră profesionale. Ați absolvit Liceul de Coregrafie din București într-o perioadă în care tinerii nu erau încurajați să urmeze o carieră artistică. Cum v-ați îndrăgostit de balet? A fost o conjunctură prielnică… Aveam 10 ani când am ajuns la Liceul de Coregrafie, în urma unei preselecții organizate în școală, iar părinții m-au încurajat să urmez această cale. Dragostea de dans a venit pe parcurs, dar acum, dacă ar fi să o iau de la capăt, aș alege acelaşi drum. Dansul a fost prima dragoste, însă nu v-ați oprit aici. Ați urmat specializarea Regie -Coregrafie din cadrul UNATC „I.L.Caragiale” din Bucureşti, devenind un artist complet. De ce este important pentru un balerin să studieze pentru a deveni coregraf, nu este o evoluție naturală, firească? Asemenea oricărui domeniu, și în dans e foarte important să parcurgi toate etapele profesionale pentru

OV I DI U DRAGOM A N

a deveni un profesionist, nu e suficient să te oprești la studiile de bază. Nu poți fi coregraf fără a fi dansator, fără a cunoaște dansul sub toate aspectele sale.

Înapoi acasă, în entuziasmul post-decembrist Între 1983 și 1990 ați dansat pe scenele Teatrelor Naționale din Novi Sad și din Ljubljana. La momentul respectiv, Serbia și Slovenia de astăzi făceau parte din fosta Iugoslavie, care era considerată o punte de trecere spre Occident. De ce ați ales să vă întoarceți în România și nu ați continuat cariera internațională? Ceea ce m-a atras acasă a fost valul de entuziasm al Revoluției din decembrie 1989. Am considerat atunci că e de datoria noastră, a tuturor, să punem împreună umărul la clădirea unui alt viitor. Nu v-am întrebat întâmplător despre cariera de balerin. Din 2008, sunteți directorul Teatrului de Balet din Sibiu. Și aici ați avut mare succes. Ați început cu 8 balerini, pentru ca la sfârșitul anului trecut să ajungeți la 35-40 de balerini internaționali. Cum ați reușit să îi convingeți pe tinerii dansatori străini să aleagă Sibiul?

„Prefer să lucrez cu dansatori fără experiență pentru a îi putea forma în maniera Teatrului de Balet Sibiu” Deși ideea înființării Teatrului de Balet a fost privită la început cu scepticism, a fost nevoie cam de trei, patru ani până când compania a devenit renumită, iar odată cu faima au venit și solicitările de angajare din partea dansatorilor din toată lumea. Spre exemplu, anul acesta am primit 600 de aplicații și am avut 100 de participanți la audiții. În prezent este una dintre cele mai importante rampe de lansare pentru tinerii balerini. Prefer să lucrez cu dansatori fără experiență pentru a îi putea forma în maniera Teatrului de Balet Sibiu, diferită de tradiționalismul din alte teatre și Opere din țară. La noi, dansatorii sunt cooptați de foarte tineri și au ocazia să se afirme la o vârstă la care, în alte companii similare, nu ar avea șanse prea mari. Aici, dacă sunt buni, pot dansa roluri principale indiferent de vârstă, singurele criterii sunt performanța și ambiția profesională. 30

Din păcate, pandemia de coronavirus ne-a dat tuturor planurile peste cap. La începutul lunii august ați avut câteva cazuri de infectări cu Covid 19. Care este acum starea de sănătate a angajaților? Da, ne-am confruntat și noi cu efectele pandemiei, dar din fericire toți cei afectați sunt bine, se recuperează, iar evoluția stării lor de sănătate este pozitivă. Majoritatea celor depistați pozitiv au avut forme ușoare ale bolii, doar doi dintre ai au manifestat forme medii. Toți, însă, sunt nerăbdători să revină în studioul de repetiții cât mai curând. Starea de urgență a oprit brusc toată activitatea artistică. Am văzut pe pagina de Facebook a Teatrului de Balet din Sibiu câteva prezentări și testimoniale ale balerinilor legate de modul în care li s-a schimbat viața în această perioadă. Mi-au plăcut foarte mult și îi invit și pe cititorii Ballet Magazine să le vizioneze. Din experiența dumnevoastră, care sunt principalele dificultăți pentru un dansator în această perioadă, din punct de vedere fizic și psihic?

„După această perioadă de inactivitate e nevoie de una îndelungată de refacere.” 31

versatil, care dansează cu aceeași plăcere atât repertoriul clasic cât și cel contemporan, ținând cont de ultimele curente din artă. An de an, se alătură acestui colectiv extrem de creativ și de motivat nume de răsunet ale coregrafiei româneşti și internaționale, pentru a pune în scenă lucrări de mare valoare artistică. Îi amintesc aici pe Misha Tchoupakov, Alexander Mishutin, Mihai Babușka, Andrei Litvinov, Martin Chaix, Valentin Barteș, Ioan Tugearu, Alexandru Fotescu, Monica Fotescu-Uță, Davis Robertson, Florin Brândușă, Mihai Mândruțiu, Oleg Danovski Jr., Sergiu Anghel, Vasile Petruțiu, Sandra Mavhima, George Postelnicu și mulți alții. Întâlnirea balerinilor cu teatrul-dans a fost o provocare pe care au îmbrățișat-o cu toții cu mare entuziasm. Pentru ei, ca dansatori, nu e foarte obișnuit să comunice verbal pe scenă sau să își folosească expresia facială pentru a comunica un mesaj, însă aceste spectacole de teatrudans le dezvoltă foarte mult latura actoricească. Chiar în această perioadă avem în desfășurare o serie de workshopuri de arta actorului coordonate de Iuliana Moise, actriță a Teatrului Național București.

„Tinerii dansatori merită şansa de a experimenta dansul şi din postura coregrafului.”

Din punct de vedere fizic, cea mai mare problemă pentru un dansator profesionist este lipsa antrenamentului zilnic într-un cadru organizat. Studiile individuale în condiții improprii nu pot suplini programul intensiv cu care ei sunt obișnuiți, ceea ce determină scăderea performanțelor fizice. Suntem cu toții conștienți că după această perioadă de inactivitate e nevoie de una îndelungată de refacere. Din punct de vedere psihic și emoțional, cel mai mult îi afectează lipsa scenei și a contactului cu publicul.

Cele mai recente spectacole au fost cele din cadrul Galei de balet desfășurate în 14 și 15 iulie pe esplanada Sălii Thalia. Cum a fost reîntâlnirea cu publicul în condiții cu totul speciale?

În absenţa spectacolelor, presupun că a trebuit să vă despărțiți de o parte dintre membrii companiei. Ce a contat cel mai mult atunci când ați luat decizia de a renunța la unii dansatori? Da, din păcate a trebuit să încheiem colaborarea cu o parte dintre balerini, dar despărțirea a fost amiabilă, au avut posibilitatea să aleagă dacă vor să treacă prin această perioadă aici la Sibiu, sau dacă vor să se întoarcă la familiile lor. Unii au optat pentru a doua variantă. Apoi am ținut cont de situația mondială a pandemiei și de amploarea acesteia în țările din care provin dansatorii noștri. Am considerat că este inuman să se ȋntoarcă acasă colegul nostru din Ecuador, în condițiile în care am aflat cu toții de efectele devastatoare ale bolii în acea parte a lumii.

Reîntâlnirea cu publicul a fost emoționantă pentru ambele părți. Chiar dacă s-a petrecut într-un cadru atipic față de cum eram cu toții obișnuiți, publicul a respectat cu multă înțelegere și disciplină măsurile impuse, iar dansatorii au fost fericiţi să poată împărtăși din nou bucuria dansului. Chiar dacă am fost nevoiți să ne adaptăm repertoriul, cele două evenimente au fost un succes, ceea ce ne confirmă o dată în plus că arta ne ajută să trecem mai ușor peste provocările vieții.

„Avem nevoie să ne uităm în ochii oamenilor la aplauzele de final. Cu asta ne hrănim sufletul.”

Evoluția pandemiei ne arată că va trebui să ne obișnuim, cel puțin pe termen mediu, să trăim cu unele restricții, cum ar fi purtatul măștii de protecție și distanțarea fizică. În plus, criza sanitară ne-a obligat pe toți să ne mutăm online cel puțin o parte din

activitățile profesionale. Este viabil să vă gândiți numai la organizarea unor spectacole tradiționale? Aveți în vedere și realizarea unor proiecte artistice online? Experiența din ultimele luni ne-a demonstrat că ne putem desfășura cu succes și în mediul online, spectacolele pe care le-am difuzat zilnic s-au bucurat de o foarte mare audiență, dar nimic nu se compară cu atmosfera și cu intimitatea unei săli de spectacol. Acestea nu pot fi transmise online. Avem nevoie să ne simțim publicul aproape, să ne uităm în ochii oamenilor la aplauzele de final. Cu asta ne hrănim sufletul.

Un repertoriu variat, clasic şi modern, un program de lucru complex Am văzut că Teatrul de Balet Sibiu a avut în repertoriu în ultimii ani, pe lângă reprezentații de balet clasic, mai multe spectacole de dans-teatru. Mi-au atras atenția în mod special adaptarea după Sunt o babă comunistă de Dan Lungu și mai recentul Baroccoco Party. Cum au primit artiștii această provocare? Dar publicul? Până acum, convingerea personală că a lucra cu dansatori neexperimentați e varianta câștigătoare a dat rezultate. Avem în prezent un ansamblu de dans extrem de

Aveți un proiect foarte interesant numit Geneza, un program-cadru care le oferă tinerilor balerini șansa să debuteze în calitate de coregrafi. Unele spectacole moderne au fost semnate chiar de beneficiari ai acestui program. De unde v-a venit ideea programului și ce rezultate aveți până acum? E natural ca, la un moment dat, de la balerin să faci pasul către coregrafie, în cazul în care nu alegi să te îndrepți către altă profesie. Mi s-a părut, așadar, firesc să ofer această șansă artiştilor noştri și totodată să îi provoc să experimenteze dansul și din postura coregrafului. Am fost inspirat să inițiez acest program de către fosta noastră balerină Aleisha Gardner, în prezent coregraf al Teatrului de Balet Sibiu, care și-a dorit să înceapă de foarte timpuriu o carieră de creator și am considerat că și alți tineri dansatori merită să aibă această șansă. Considerăm artiștii, de regulă, ca fiind niște persoane sensibile, cu preocupări exclusiv culturale. Am citit însă că aveți un hobby mai puțin obișnuit: cursele de mașini off-road. De unde această pasiune?

Emoţia artistică şi dorinţa de adrenalină pot face casă bună... Întotdeauna mi-au plăcut mașinile și mă atrag toate sporturile auto, nu doar cursele off-road. E destul de greu de asociat arta cu dorința de adrenalină, dar în cazul meu cele două au făcut mereu echipă bună. Regretați că ați făcut sau că nu ați făcut ceva în viața profesională? Tot ce nu am reușit să fac până acum mai am timp să fac, iar ceea ce am greșit până acum mai am timp să îndrept. Cred că cel mai important e că sunt deschis provocărilor. 33

Special

BA L E RI N A S I N RED

Proiectul Ballerinas in red, o sărbătoare în imagini a frumuseții baletului

ansat la începutul lunii februarie, proiectul Ballerinas in red a fost dedicat atât cursanților și elevilor școlilor de coregrafie cât și balerinelor profesioniste din România, reprezentând o primă inițiativă de promovare a tinerelor balerine în devenire sau deja consacrate şi, mai ales, a muncii și efortului investit de acestea, indiferent dacă baletul este pentru ele un hobby sau deja o profesie, A fost totodată un prim demers de promovare a conceptului de Balerine în roșu, nou în România. Ȋn ipostaze inedite, fie în natură, fie în sala de studiu sau pe scenă, cele 138 de participante înscrise au adunat peste 40.000 de like-uri, 3.000 de comentarii și aproximativ 6.000 de share-uri. Proiectul Ballerinas in red este primul proiect media din România care evidențiază imensul potențial al școlii româneşti de balet actuale, atât prin numărul de tineri pasionați de această artă, cât și prin magnitudinea interesului pentru acest domeniu în rândul publicului larg. Am primit fotografii de peste tot din România, de la Cluj, Timișoara, TârguMureș, Oradea, Bacău, Iași, Suceava, Craiova, Constanța, București. Și chiar fotografii din Grecia, Chișinău și Elveția. Toate concurentele au reușit să transmită frumusețea și grația baletului. Cele 138 de participante au trimis fotografii în costum de studiu sau de scenă de culoare roșie, care prezintă abilitatea, forța, grația și echilibrul cerute de pasiunea lor – Baletul. Frumos portretizate și capturate cu măiestrie de fotografi profesioniști, participantele la proiectul Ballerinas in red au oferit o privire

specială asupra vieții balerinelor în devenire sau deja consacrate. Ȋn top 12 au intrat fotografiile cele mai apreciate de public, prezentate în prima ediție printată a revistei Ballet Magazine România, în Calendarul Ballerinas in red, 2021. Din păcate, perioada pandemiei nu ne-a permis să organizăm o sesiune foto în București cu cele 12 participante de top, aşa cum ne propusesem, dar cum interesul și pasiunea pentru balet ne unește, fiecare dintre ele a reuşit să programeze o ședință foto locală pentru acest calendar. A fost o plăcere să gestionez acest proiect ȋn perioada februarie - iulie 2020. Primele săptămâni au fost mai dificile, însă pe parcurs lucrurile s-au desfășurat într-un mod plăcut și antrenant. A fost nevoie de o atenție zilnică sporită acordată fotografiilor și detaliilor care le ȋnsoţeau, urmată de urcarea lor pe pagina de Facebook și pe site-ul revistei și de verificarea/ evaluarea corectă a numărului de aprecieri primite de către fiecare participantă în parte. Ballerinas in red a fost în primul rând o sărbătoare a frumuseții baletului – unul din obiectivele revistei Ballet Magazine România. Avem balerini uimitor de pasionați în România! În al doilea rând, a fost unul dintre demersurile importante în sensul promovării artei, ca parte din ceea ce face ca România să fie o țară în care baletul poate avea o șansă de viitor. Ȋn al treilea rând, Ballerinas in red a atras curiozitatea și aprecierile publicului, a adus bucurie participantelor şi a contribuit la formarea obiectivităţii ȋn aprecierea imaginilor. Cu siguranță, orice astfel de demers poate fi îmbunătățit în viitor. Primul pas a fost făcut și a avut succes, așa încât ne gândim la un nou proiect asemănător.

Sena Vlădoiu, Director Artistic, Ballet Magazine FOTO: Andrei Nica

EMMA TIMEA TODEA

2 Locul

ANA MARIA CZIFRA

Dance Cup; locul II la secţiunea solo Choregraphy Dance Show, Film & Music, în cadrul concursului Internaţional Dance Open International; locul I la secţiunea solo Show Dance, competiţia naţională Rok Dance Junior. Ultimul premiu obţinut în competiţiile pe echipe a fost în februarie 2020: locul I la secţiunea Artistic Dans Show Small Teams, competiţia internaţională Rock Art Dance Cup. Ca model profesional mă inspiră coregraful Edi Stancu, maeştrii Ana şi Francisc Valkay din Timişoara, prim-balerina Operei din Cluj-Napoca Andreea Jura. Aş dori să citesc în paginile revistei Ballet Magazine Romania ceea ce deja ne oferă, abecedarul dansului şi al baletului, prezentări ale celor mai importanţi coregrafi şi dansatori, cât şi informaţii despre tehnica dansului clasic sau despre evoluţia tinerelor talente pe drumul succesului în arena internaţională. Mulţumesc revistei pentru oportunitatea de promovare a tinerilor balerini şi balerine în devenire şi pentru pasiunea şi implicarea în a prezenta şi insufla această dragoste celor care îi lecturează paginile.

1 Locul

Practic baletul de la vârsta de 7 ani. Ca orice fetiţă, când aveam 3-4 ani dansam în faţa televizorului odată cu Prinţesele Disney şi îmi plăcea să mai adaug câte ceva la mişcările lor. Mai târziu am început să mă uit la videoclipuri cu gimnastică, balet şi repetam şi eu mişcările. Bunica mea a observat cu câtă uşurintă fac şpagatul, podul de sus, coşuleţul şi fiindcă îmi place dansul s-a hotărât să mă înscrie la cursuri de balet. Profesoara mea de balet este domnişoara Alexandra Buzic de la Şcoala de balet şi dans Alydance din Timişoara. Este un model pentru mine, mă învaţă cu dragoste şi bunătate, dar şi cu o anumită exigenţă, atât disciplina cât şi tehnica baletului. Ne explică şi ne demonstrează mişcările şi graţia cu care trebuie să le executăm. Ne ajută să avem încredere în noi şi ne ambiţionează în tot ceea ce facem. În ceea ce mă priveşte, m-a susţinut şi a crezut în mine şi cu siguranţă voi face tot ce îmi stă în putinţă să nu o dezamăgesc. Îmi doresc – iar părinţii mei sunt de acord – ca din clasa a V-a să urmez cursurile Colegiului Naţional de artă „Ion Vidu” din Timişoara, clasa Coregrafie. Deşi am început cursurile de balet abia în primăvara anului 2018 iar în 2020 am pierdut câteva compeţitii din cauza pandemiei, deţin în palmares câteva premii importante. Dintre acestea aş menţiona: în 2019 locul I la secţiunea solo dans modern, în cadrul concursului naţional Rok Art

Am 9 ani, sunt din Timișoara și dansul face parte din viața mea de la vârsta de 4 ani. Primii pași în lumea baletului i-am făcut în cadrul școlii Denisse din Timișoara, sub îndrumarea doamnei profesoare Denisa Fodor. Ea a fost cea care m-a învăţat bazele baletului şi mi-a creat primul solo. În prezent urmez cursurile școlii Black Swan din Timișoara, coordonată de către doamna profesoară Brânduşa Paula Vitan, care mă ajută și mă sprijină să aprofundez și să îmi perfecționez tehnica, să descopăr secretele acestei lumi minunate și să devin tot mai sigură pe mine în dans. Le mulțumesc cu această ocazie ambelor profesoare. Părinții mă susțin permanent în dezvoltarea pasiunii mele și în realizarea visului de a deveni o bună balerină. De la vârsta de 6 ani am început să particip la competiții naționale şi internaționale, mai întâi cu echipa, iar după un timp și cu dansuri solo. Competițiile cele mai dragi mie au fost: Sibiu Dance Competition; Dance Star World Finals Croatia (locul I, balet formaţii); D’AOR Grand Prix (locul II, dans clasic solo); WADF – European Championship and European Grand Prix (locul I); WADF – Dance Open International; Community Dance Palic, Serbia (locul I, dans clasic solo, locul I, dans de caracter solo, locul I grup); Young Artists (locul I absolut dans de caracter solo, locul I dans clasic solo); Vrsac Grand Prix etc. Balerinele mele preferate sunt Misty Copeland și Maia Pliseţkaia, iar dintre tinerele eleve de la noi le admir pe Martha Savin și Bianca Badea. În paginile revistei Ballet Magazine România mi-ar plăcea să găsesc informații utile legate de dezvoltarea mea ca viitoare balerină, informații despre viața balerinelor și articole despre cum să legăm corect poantele, cum sa facem corect un coc de balerină singure sau cum să ne machiem corect și ce produse cosmetice adecvate vârstei să folosim pe scenă. Cititorilor le doresc să urmărească în continuare articolele interesante din această revistă, să facă sport și mișcare cât mai des și…îmi doresc totodată ca tot mai multe persoane să înceapă să danseze și să vizioneze spectacole de balet. O să le placă!

RUXANDRA POPA

3 Locul

Am descoperit baletul la vârsta de 6 ani și jumătate. Părinții mei m-au dus să fac mișcare fiindcă în cartier se deschisese o școala de dans, Dance Planet. Mama a insistat să încerc toate stilurile de dans, inclusiv clasic, pentru a vedea diferența dintre ele și a alege ce îmi place. Am ales să fac balet. La recomandarea profesoarei m-am înscris la 7 ani la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”, în Programul suplimentar de artă clasele I-IV, unde am avut norocul să o întâlnesc pe doamna profesoară Clarisa Cristea. La 10 ani am avut bucuria de a dansa în Gala Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” un moment solo. Am fost primul copil din clasele I-IV care a participat în această Gală. Am reprezentat cu drag acest liceu la concursuri de profil de la vârsta de opt ani şi jumătate până anul trecut, când am ales să studiez în continuare la Ballettshule Theater Basel, în Elveţia, în urma unei burse integrale de 3 ani, primite la YAGP Cattolica. A fost al doilea an la rând când primeam această bursă de la doamna Amanda Bennett. Doamnna Clarisa Cristea, profesorul și mentorul meu de suflet a fost și este ca o mamă pentru mine, fără dumneaei nu cred că aș fi ajuns unde sunt acum. A pus

suflet în pregătirea mea, a trăit aceleași emoții ca și mine când intram pe scenă, poate chiar mai mari decât mine. La fel şi doamna Oana Ioniță de la Dance Planet, școala unde am început să studiez baletul, cea care m-a îndrumat să merg la Liceul de Coregrafie, şcoală pe care am reprerzentat-o cu drag până la vârsta de 10 ani. Deşi părinţii mei nu au un plan anume pentru mine, mă sprijină pe acest drum greu, să fac ceea ce îmi place cel mai mult şi să-mi împlinească visul de a deveni o mare balerină și a dansa pe scene mari din lume. În 2019, la Olimpiada Națională de Coregrafie am obţinut în clasa a VII-a premiul I + premiul special al jurului, iar la Bacău, în cadrul Primăverii Artelor, locul I la dans clasic şi contemporan; în 2018: la YAGP Cattolica, locul I şi III la dans clasic şi contemporan; în 2018: la Tanzolymp Berlin, locul II (locul I nu s-a acordat); în 2017: la YSBC, locul I la dans clasic şi contemporan; în 20162018: la Concursul Internaţional Marea Neagră, locul I la dans clasic; în 2015: la WBC Sibiu, locul III la dans clasic şi contemporan; DWC Romania: locul I la dans clasic şi contemporan; Vibe International Viena: locul I şi II la dans clasic şi contemporan; DWC: finala mondială, locul I şi medalia de aur -Trio, Dance Planet; în 2014: Trofeul festivalului Balerina de aur D’AOR Grand Prix. Am obţinut de asemenea câteva burse: la Ballet Theater Basel, Elveţia, la English National Ballet, la şcolile de balet din Zürich, München, Monaco, Bolşoi, Heritage Vaganova. Mă inspiră Iana Salenko, cu care am avut plăcerea să fac studii în 2018 la Berlin, Alina Cojocaru, Marinela Nuñez. Cred că fiecare balerină are ceva special, de la care poți învăța. Aş vrea să citesc în paginile Ballet Magazine Romania diverse articole despre balet, sfaturi pentru părinți – cum să își susțină copilul în acest domeniu și ce anume trebuie să facă –, recomandări despre nutriţie, şcoli de dans, workshopuri. Cititorilor le-aş spune că poți renaște în fiecare secundă, că fiecare secundă poate fi un nou început. De tine depinde să faci totul cu pasiune, iar singurul om care te poate ajuta în acest drum greu ești tu, aşa că dacă vrei să ajungi la rezultatele dorite, nu renunța!

MARA-IOANA POIATĂ

4 Locul

Am început cursurile de balet la vârsta de 7 ani, în cadrul unui club privat din Bacău, la îndemnul unor prieteni și al părinților mei. Doamna Simona Baicu, responabila catedrei de coregrafie de la Colegiul Național de Artă „George Apostu” din Bacău a descoperit înclinația și talentul meu şi m-a îndrumat spre secția de coregrafie a Colegiului, din clasa a V-a. Aici, sub îndrumarea și pregătirea dumneaei am obținut numeroase premii la diferite concursuri și olimpiade de coregrafie, am participat la gale de balet şi am obţinut burse de studiu în țară și în străinătate. Părinţii mă sprijină necondiţionat în îndeplinirea visului meu de a dansa pe scenele lumii, fiindcă muncesc cu ambiţie şi determinare. în prezent sunt elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național „George Apostu” din Bacău, secția coregrafie, urmând să-mi continui studiile la o universitate din țară sau din străinătate. Balerinele au nevoie constantă de suport fizic și moral din partea părinților ca să depășescă obstacolele, uneori eșecurile și să meargă mai departe spre realizările propuse, iar ai mei au înţeles asta. În 2018 am participat la Gala Internațională de Dans Clasic și Contemporan de la Bari, Italia, cu variația Zâna Candorii din Baletul Frumoasa din pădurea adormită, iar în 2019 cu variația Rugăciunea din Baletul Coppelia. În 2019 am obținut premiul I la Concursul Internațional Amsterdam Fest, Olanda; premiul II la secțiunea duo clasic la Art of Dance Competition Ancona, Italia; premiul I la Art Dance Festival, Bucureşti; premiul II la Primavăra Artelor, Bacău; premiul I la Olimpiada de Coregrafie, etapa județeană, Bacău, în 2019 și 2020; în 2018 premiul II la Attitude Ballet Festival, Bacău. Ada Gonzales, solistă a Operei Naționale București este balerina care mă inspiră, prin expresivitatea și frumusețea dansului ei. Am avut șansa să o cunosc la Gran Gala di Danza Ancona, în Italia, unde am participat în iulie 2019. Ballet Magazine este o revistă minunată, complexă, în care mi-ar plăcea să citesc despre experiențele balerinelor din țara noastră care au plecat de la vârste fragede la școlile de balet de peste hotare. Micuțelor balerine care o citesc le-aș transmite să nu se descurajeze niciodată, oricât de greu li se va părea drumul, să muncească mult și să se bucure de mirajul dansului clasic!

BRIANNA FRANCESCA OREZEANU Am început să practic baletul acum 4 ani, mai exact în clasa a V-a. M-am îndrăgostit de balet și am decis că asta vreau să fac în viață în incinta unui parc, în care vara se țineau săptămânal concerte simfonice. Eu dansam pe peluza din spatele scenei, iar o doamnă pe nume Valentina Ilcenco, care ulterior ne-a devenit prietenă mie și familiei mele, m-a întrebat dacă vreau și a convins-o și pe mama să mă lase să dau examen de admitere la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din București. În anii de când sunt eleva acestui liceu cel mai mult m-a ajutat domnul profesor Marian Horhotă, care m-a îndrumat cu răbdare și înțelegere în două olimpiade și multe alte concursuri naționale. Părinţii mei au decis să facă ceea ce ştiu ei mai bine, adică să mă sprijine cu

tot ce pot, atât în viață cât și în cariera deloc ușoară pe care mi-am ales-o. În ultimii ani am avut participări premiate în cadrul mai multor concursuri locale și naționale. La prima Olimpiadă de Coregrafie din cls. a VII-a am luat menţiune II. Am participat la două concursuri internaționale, Festivalul Internațional de Artă „Theodor Ciurdea Coresi” de la Piatra-Neamț în 2016, unde m-am clasat pe locul I; la Sibiu Dance Competition, în 2019 am obținut o bursă integrală de studii pe o perioadă de 4 ani la Școala Coregrafică de Stat din Perm, Federația Rusă, devenind astfel cel de-al treilea elev român al acestei școli. Dacă situația actuală va permite, îmi voi definitiva studiile liceale de specialiate în Rusia. Dintre toate personalitățile baletului, cea pe care o iubesc și mă inspiră cel mai

5 Locul

MARIA CLARA SUPURAN

mult este prim-balerina de la Bolşoi şi Scala Svetlana Zaharova. Ne dorim să citim în revista Ballet Magazine Romania articole de specialitate despre balet, interviuri cu balerini consacrați și maeștrii lor, să participăm la proiecte de promovare a baletului și, nu în ultimul rând, să aflăm despre cum se implică instituțiile statului în promovarea acestei arte. Mulțumim tuturor cititorilor care, indiferent că fac sau nu parte activă din acest domeniu, urmăresc și reacționează cu promptitudine la activitățile prezentate în paginile revistei.

Locul

Pasiunea pentru dans o am de mică. Părinții m-au dat la ore de balet pentru copii, iar când a fost să intru în clasa a V-a, a trebuit să aleg unde să merg la gimnaziu. Eu m-am gândit la ceva în domeniul artei. Părinții mei au dorit inițial la desen, dar pe parcurs am aflat că există și secție de balet și, pe ultima sută de metri, am dat probele la aceasta şi așa am intrat în lumea dansului. Cam după un an, profesoara mea, doamna Gabriela Tănase ne-a recomandat să plec la Cluj, unde aş avea mai multe oportunități. Am stat pe gânduri încă un an, apoi am decis să plec. Da, plecarea mea a fost datorită acestei profesoare, care m-a susținut, mi-a fost alături și m-a încurajat de fiecare dată să-mi urmez visul. Nu pot să spun că părinţii mei au un plan anume pentru mine. Și-au dorit mereu să strălucesc cât mai tare pe scenă, să dansez, să fac ceea ce-mi place și să profit de oportunitățile care mi se oferă. Planul meu este de a studia cât mai mult pentru a ajunge cea mai bună, să merg la cât mai multe audiții, să ajung să dansez în toata lumea, să fiu văzută şi să ajung o balerină de succes. De-a lungul anilor am câștigat mai multe premii: în 2017

premiul I la dans clasic şi premiul III la dans contemporan la concursul Dance Star; premiul II la dans clasic la Cupa Mondială de dans Dance Star; Premiul I la dans clasic la Olimpiada Naţională de Coregrafie; în 2018 o menţiune la dans contemporan şi la dans clasic la Olimpiada Naţională de Coregrafie. Am obţinut mai multe burse: la Joffrey Ballet la New York, în 2018; la şcoala de vară de la Ermitage din St. Ptersburg; la şcoala de vară de la Conservatorio Internacional de Ballet de Danca Annarella Sanchez din Portugalia; bursa Revolve Dance, Bucureşti. În urma unei audiţii, am avut ocazia de a participa la cursurile de vară ale şcolii Chicago Ballet, în 2016. Balerinele care mă inspiră cel mai mult sunt Svetlana Zaharova, Natalia Osipova și Marianela Nuñez. Din paginile acestei frumoase reviste mi-aș dori să aflu informații despre viață profesională a balerinilor de succes din întreaga lume. Un gând pentru cititori: Nu uitați să zâmbiți în fiecare clipă a vieții! Profitați de toate oportunitățile și mergeți cu încredere și cu pași mari spre visul vostru!

TEOFANA ELENA VARGA

ARIANA MARIA OBREAȘCU

7 8 Locul

Locul

Am descoperit baletul la vârsta de 4 ani și jumătate. Am început la Palatul Copiilor din Suceava și din clasa a V-a am intrat la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” din ClujNapoca. Acum am trecut în clasa a X-a. Profesorul care m-a influențat și care mă ajută aici este doamna Rodica Istrate, care mă determină să îmi realizez visul de a ajunge balerină la Opera Națională Română din ClujNapoca. Părinţii mei mă susţin și speră să mă realizez pe plan profesional. Am dansat în spectacolele liceului organizate pe scena Casei de Cultură, a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” și a Operei Naționale Române Cluj-Napoca. Am participat la un workshop organizat de către doamna Simona Noja. Modelul profesional care mă inspiră este Anna Tihomirova, prim-solistă a Teatrului Bolşoi. Mi-aş dori să citesc în paginile revistei Ballet Magazine Romania articole cu diverse informații şi interviuri din lumea baletului. Un gând pentru cititori: „Indiferent de momentele și situațiile dificile, când nu mai poți, mai poţi încă un pic!”

Am descoperit baletul la aproape 4 ani la Școala Educa (Jacqueline Ballet, acum) sub îndrumarea doamnei Jacqueline Bratu. Totul a început ca un hobby, am cochetat chiar și cu tenisul. Pe la 11 ani mi-am dat seama că baletul este totul pentru mine și că îmi doresc foarte mult să ajung balerină. Doamna Jacqueline a fost cea care m-a încurajat să dau admiterea la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”. Tot dumneaei a fost cea care mi-a insuflat dragostea pentru dans și care mi-a oferit posibilitatea de a dansa primele solo-uri pe scenă. În cadrul Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” i-am avut ca profesori pe doamnele Diana Mateescu, Cristina Mitu, iar la repertoriu individual pe doamna Ana Caraianopol-Vâlcu. Pot spune că fiecare dintre ele a contribuit și contribuie la formarea mea ca om și ca balerină, de aceea țin să le mulțumesc pentru răbdare, implicare și susținere. De asemenea, le mulțumesc pentru încrederea pe care mi-o acordă, pentru că muncesc alături de mine ca să devin mai bună. Părinţii mei îşi doresc ceea ce-mi doresc şi eu şi mă vor susține în continuare. Primul premiu la categoria solo l-am obținut la Concursul Eurodans (locul I), pe când eram elevă în clasa a IV-a. A urmat Premiul Sponsorului la Festivalul Internațional de Balet Sighișoara, în acelaşi an. Am obținut numeroase premii, dar cele mai importante sunt cele patru calificări la Olimpiada de Coregrafie, faza națională, unde am obținut un premiu special, un loc III şi un loc II. Am obținut de asemenea un loc II în cadrul concursului Young Stars Ballet Competition. Am fost invitată să dansez în Charity Awards Gala - European Grand Prix Competition „Hand in hand” Project. O experiență deosebită a fost invitația de a participa la finala concursului Youth America Grand Prix la New York în 2019, ca urmare a participării la semifinala europeană de la Barcelona. Consider că fiecare balerină este unică și de la fiecare am ceva de învățat, dar cel mai mult o admir pe Sylvie Guillem. Atât eu căt și părinții mei apreciem apariția revistei Ballet Magazine și ne-am dori să regăsim în paginile acesteia cât mai multe informații, interviuri, povești legate de viața de balerină. Tuturor cititorilor le dorim multă sănătate, să aibă parte de tot ceea ce își doresc și să rămână fideli revistei!

10 Lo cul

Locul

EMMA NANĂU

NIKOL VARGA

Dansez de la vârsta de 5 ani. Dansul este mai mult decât o pasiune, este cel mai important lucru din viața mea. Stilurile mele preferate sunt dansul contemporan, jazz și acrodance. Am intrat în lumea baletului abia în octombrie 2019, deci sunt relativ novice. Profesoara mea de balet este doamna Georgiana Monica Grama de la școala Monique’s Ballet Studio din Târgu Mureș. O persoană foarte draguță, care pune suflet și iubește ceea ce face şi datorită căreia am îndrăgit baletul şi mai mult. Părinţii mă ajută să ajung acolo unde îmi doresc şi să-mi îndeplinesc

toate visele, hotărâţi să mă susţină până la capăt. Am obţinut locul I la dans contemporan pro și locul II la acrodance la Dance Star World Finals, Croația, în 2018; locul I şi premiul special la Dance & Song European Championship la contemporan pro și acrodance pro, tot în 2018. M-am clasat în top 12 la categoria lyrical şi jazz la concursul Sibiu Ballet Competition și am obţinut o bursă de studiu în Italia din partea domnului George Postelnicu,în 2019. Modelul care mă inspiră este o elevă balerină talentată din București, Martha Savin.

Suntem bucuroși să avem o revistă de balet. În paginile ei ne-ar face mare placere să citim despre copiii talentați din România și succesele lor, despre workshopuri și concursurile importante care urmează să fie organizate în țară și în străinătate. Pe mămicile, tăticii, bunicii și copiii care citesc Ballet Magazine România îi îndemn să o citească în continuare, pentru că arta baletului este cel mai frumos lucru şi trebuie susținut. Baletul este și va rămâne o artă deosebită, nu există ceva mai frumos!

Am început să studiez baletul pe la 6 ani, mai întâi în joacă – mă uitam mult la desenele animate cu șoricica Angelina Ballerina, încercând să o imit. Mi-am descoperit pasiunea frecventând cursurile Școlii de balet și dans Denisse din Timișoara, sub îndrumarea domnişoarei profesoare Denisa Fodor. Din anul 2018 îmi continui studiile în cadrul Incubatorului de Arte din Timișoara, alături de minunatul om și profesor care este doamna Brindușa Vitan, șefa catedrei de Coregrafie a Liceului de Arte „Ion Vidu”. În același an am fost admisă în clasa a V-a a aceluiaşi liceu. Îmi îndrumă pașii și e mereu alături de mine domnișoara profesor Alina Mihai, un dascăl deosebit, dedicat elevilor și totodată balerină a Operei Române din Timișoara. În perioada pandemiei am continuat să particip la cursuri online pentru a-mi menține forma și a progresa. Cu ajutorul organizatorilor Revolve Dance Festival am avut oportunitatea și onoarea să întâlnesc maeștri coregrafi

renumiți din străinătate. Trebuie să-i menţionez aici pe doamnele Nina Ivanovich, Olga Makarova, Caridad Martinez, pe domnii Misha Tchoupakov, Alexandr Stepin, Lienz Chang. Un alt maestru coregraf și totodată o sursă de inspirație pentru mine este domnul Richard D’Alton, sub îndrumarea căruia îmi dezvolt și aprofundez cunoștințele. Fiecare profesor a contribuit foarte mult la evoluția mea şi mi-a insuflat iubirea pentru balet. Le sunt recunoscătoare tuturor. Îmi doresc să devin balerină profesionistă și să dansez pe marile scene ale lumii. Părinţii mei mă susţin şi mă încurajează să-mi împlinesc visul. În decursul anilor am primit numeroase premii și burse de studiu. O parte dintre acestea sunt: Locul I la dans de caracter, dans clasic, dans contemporan; Marele premiu al competiţiei D’AOR Grand Prix Buşteni; o bursă de 500 euro pentru a participa la Vienna International Ballet Experience; locul II la dans clasic şi locul II la dans de caracter la Vienna International Ballet Experience; locul III pentru variaţie clasică la Young Stars Ballet Competition Bucuresti; locul II la dans clasic şi locul I la dans de caracter la Magic World Festival Haskovo, Bulgaria; locul I la dans clasic, dans contemporan, dans de caracter, duet contemporan, Best Solo Participant Award categoria Children, International WADF Dance Open Timişoara; locul I la dans clasic, de

caracter, locul II la dans contemporan, Transylvanian Dance Competition Târgu-Mureş. Am obţinut de asemenea burse la Siena Intensive Summer School, Italia; Richard d’Alton’s Summer Intensive, Portugalia; Connessioni Workshop, Palermo; International Masterclass Zagreb. Am fost invitată să reprezint Liceul de Artă „Ion Vidu” în cadrul Balului Vienez din Timișoara, eveniment caritabil care ajută an de an copiii din centrele United Way. Am făcut parte, împreună cu domnișoara profesor Alina Mihai, din distribuția spectacolului Baiadera, pe scena Operei Române din Timișoara. Toți profesorii și artiștii întâlniți șiau pus amprenta asupra mea într-o oarecare masură, dar modelul care mă inspiră în fiecare zi este profesoara mea de balet, Alina Mihai, pe care o îndrăgesc și o apreciez foarte mult. Aștept cu nerăbdare spectacolele în care dansează, cred că este o balerină excepțională, care îmi transmite emoția aceea aparte de a fi pe scenă. Totodată, le admiră pe Maria Khoreva și Svetlana Zaharova. Mi-ar plăcea să găsesc în revista Ballet Magazine cât mai multe informații despre balet în general, despre momente din istoria baletului, produse și accesorii de balet, articole despre sănătate și îngrijire. Un gând pentru cititori: „Nu renunțați să vă urmați visele! Cu multă muncă, perseverență și pasiune orice vis poate deveni realitate.”

MARA GLATZ HĂDĂRIG

12 Locul

Locul

Practic baletul de la vârsta de 8 ani. La început a fost un hobby, un mod plăcut de a petrece timpul. Apoi, pentru că m-a cucerit, am dorit să continui la o școală de specialitate, chiar dacă aceasta însemna să plec de acasă și să stau la internat. Așa că, din clasa a V-a sunt elevă a Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” din Cluj-Napoca, actualmente în clasa a X-a. Aici am întâlnit profesori deosebiți, cei mai dragi fiindu-mi doamna Rodica Istrate, profesoara mea de specialitate și diriginta mea și doamna Felicia Șerbănescu. Ambele au contribuit la dezvoltarea mea și mă îndrumă pe drumul ales, alături bineînțeles de părinții mei, care mă susţin din toată inima. Datorită lor am obținut în clasa a VII-a locul III la Olimpiada de Coregrafie de la Iași, iar în clasa a VIII-a o mențiune și premiul special al Juriului, la Olimpiada de Coregrafie de la București. Nu știu ce îmi rezervă viitorul, dar știu că va trebui să am o bună pregătire pentru a profesa meseria de balerină și deocamdată mă concentrez în acest sens. Din lumea baletului nu am un model anume, dar urmăresc cu plăcere marile balerine, admir stilul aparte al fiecăreia și de la fiecare am multe de învățat. Aș dori să citesc articole despre workshop-urile disponibile, despre istoria baletului, despre școlile de balet din străinătate și modul cum se pregătesc elevii acolo, despre munca intensă pe care o depun balerinii până să iasă pe scenă. Cititorilor revistei Ballet Magazine le transmit să urmărească articolele interesante, să le aprecieze și să participe la spectacole de balet, deoarece sălile pline și aplauzele sunt răsplata pentru munca nevăzută din spatele cortinei.

DARIA MARIA RUXANDA Mânată de o mare curiozitate legată de balet, am insistat să merg la cursuri de balet în jurul vârstei de 5 ani iar părinţii m-au înscris pe la 5 ani și jumătate; de atunci și până în prezent urmez baletul cu pasiune. Am început cursurile în cadrul Școlii de balet și dans Denisse din Timișoara, sub îndrumarea doamnei profesoare Denisa Fodor, căreia țin să-i mulțumesc din suflet pentru îndrumare, învățare și dedicare. În prezent urmez cursurile Black Swan Ballet School din Timișoara, sub atenta îndrumare a doamnelor profesoare Brîndușa Paula Vitan și Lucia Ghivercea. Aici mă simt ca într-o a doua casă a mea, unde învăț foarte mult şi mă strădui să mă perfecţionez în tehnicile dansului clasic, contemporan, de caracter, ale acrodance şi jazz – și cu siguranță mai

sunt foarte multe de învățat. Părinţii mei au hotărât că vor susține și cultiva pasiunea mea pentru balet. Încă din primii ani am participat la concursuri naționale și internaționale în domeniu. Printre reușite, amintesc: locurile I, II şi III la Campionatul mondial Dancestar, Porec, Croaţia, în 2017, cu trei dansuri de grup, Școala de balet ş dans Denisse; locul I în cadrul calificărilor pentru Dancestar 2018, Cluj-Napoca cu trei dansuri de grup, Școala de balet şi dans Denisse; locul I la Young Artists 2019, dans clasic solo, profesor Brânduşa Paula Vitan. O ador pe Svetlana Zaharova, este modelul meu de balerină; o admir foarte mult pe Maia Pliseţkaya; îmi place enorm Manuela Ardelean, prim-

solistă a Operei Naționale Române din Timișoara. Ne bucurăm enorm că avem în România o revistă de balet şi vă felicităm! Cred că ne dorim cu toții Cred că ne dorim cu toții cât mai multe articole despre balet, despre frumusețea lui; noutăți, tendințe, realități, interviuri, recomandări, istoria baletului, articole despre diferite școli mondiale și tehnicile de balet ale acestora, recomandări despre literatura de specialitate. Dragi cititori ai Ballet Magazine România, cu toții avem nevoie de frumos, de artă, de recomandări de specialitate, de buna dispoziție; rămâneți fideli acestei publicații, recomandați-o, inspirați-o si nu în ultimul rând inspirați-vă din ea. Să auzim numai de bine!

Interviu

MISH A TCH OUPAKOV

Misha Tchoupakov: „În Rusia, baletul este considerat o știință” isha Tchoupakov este actualmente un profesor de renume internațional. Are un palmares impresionant, care poate părea intimidant. Deține și un masterat în pedagogia dansului și coregrafie de la Academia de Coregrafie de Stat din Moscova. A predat studii la Colorado Ballet, Houston Ballet, Oregon Dance Theatre, David Taylor Dance Theatre, State Street Ballet, Arlington Ballet în SUA, Guangzhou Ballet ȋn China, Galili Dance în Olanda, Baletul Operei din Cluj-Napoca și Teatrul de Balet din Sibiu, Companhia Brasileira de Ballet și Teatro Municipal do Rio de Janeiro. A predat cursuri la Royal Ballet School, Elmhurst School for Dance și English National Ballet School și a fost profesor asistent la Departamentul de Dans al Universității din Utah.

„Profesorii ruși sunt duri pentru că le pasă!” Misha Tchoupakov a acordat un interviu exclusiv pentru Ballet Magazine, în care a vorbit în detaliu despre procesul de tranziție de la balerin la profesor. În pofida renumelui pe care îl au dascălii ruși, acela de exigență și duritate, noi am descoperit un profesor nu doar atașat de meseria și de elevii lui, ci și un om foarte deschis și plin de umor. Născut și crescut în capitala Rusiei, Misha Tchoupakov a făcut parte din Baletul Teatrului Bolșoi, precum și din Colorado Ballet, Sarasota Ballet din Florida, Los Angeles Ballet, San Francisco Opera Ballet și Baletul Operei de Stat din Viena.

Angie Voicu

Ați trecut de la dansator la profesor de dans. A fost o tranziție dificilă? Am început trainingul meu de profesor la Academia de Coregrafie de Stat din Moscova în primul an în care instituția a oferit o astfel de licență. Mama mea, care a absolvit aceeaşi școală și a fost balerină, m-a introdus ȋn lumea baletului mai întâi ca dansator, apoi m-a îndrumat să studiez pentru a deveni profesor.

Un profesor rus printre americani Cum este să fii profesor rus în SUA? V-ați lovit de prejudecăți și diferențe culturale în timpul orelor de curs sau de studii? Desigur. Există diferențe culturale în modul de predare atât în SUA, cât și în Marea Britanie. Am lucrat în ambele țări mai mulți ani și este foarte diferit faţă de felul cum sunt formaţi balerinii în Rusia. Convingerea despre profesorii ruși este că sunt duri cu studenții, că le cer foarte mult și că nu acceptă „nu” drept răspuns. Sunt văzuți ca snobi atunci când vine vorba de predarea metodologiei baletului. Pe de altă parte, profesorii ruși sunt foarte grijulii. Sunt duri pentru că le pasă și pentru că vor ca studenții lor să aibă succes. Ȋn Rusia baletul este considerat o știință. Majoritatea profesorilor îți pun exact de ce te învață un anumit pas sau o anumită mișcare în acel mod. Îți explică concret progresia mișcării și cum vei ajunge ȋn decursul antrenamentului la o versiune mai avansată a acelui pas. Ce înseamnă a fi un profesor de balet bun? Care sunt criteriile? În primul rând cunoașterea metodologiei baletului clasic. A fi dansator nu te face automat și profesor. Sunt importante perseverența, atenția pentru detaliu și răbdarea. Mama dumneavoastră a fost cea care v-a îndrumat să faceţi tranziția de la dansator la profesor, ea însăși urmând aceeași cale. Ce sfaturi aveți pentru balerinii care plănuiesc să vă calce pe urme?

Foto Arhivă proprie Misha Tchoupakov

Interviu

M I S HA TCHOUPA KOV Covid-19 şi dansatorii Cum i-a afectat pandemia de Covid-19 pe dansatori? Lumea așa cum o știam a fost schimbată de pandemia de Covid-19. Tot globul a fost afectat direct sau indirect. Nu există un domeniu de activitate care să nu fi fost afectat de pandemie, iar baletul nu face excepție. Cum v-a afectat pandemia Covid-19 pe dumneavoastră personal și profesional? Cred că pandemia m-a afectat într-un mod similar tuturor celor din domeniul nostru. Am trecut de la predatul față în față și coaching la cursuri online. Personal, desigur, m-a afectat și pe mine: am luat în greutate și sunt îngrijorat mai mult decât înainte de începerea pandemiei de posibilitatea de a fi infectat cu virusul. Îmi fac multe griji și pentru cei dragi. Cum ați reușit să vă continuați activitatea în aceste perioadă? Încerc să mă mențin ocupat cu predarea cursurilor virtuale de balet online în grupuri și în privat, cu mulți elevi din întreaga lume.

„Cred că fiecare elev este puțin mai concentrat în timpul cursurilor online” Cursurile online au fost compromisul pe care majoritatea profesorilor l-au făcut în ultimele luni. Care este părerea dumneavoastră despre cursurile de balet online, au fost elevii deschiși la acestea? Au

Învățați, puneți întrebări, citiți cărți! Să nu credeți că, odată ajunși profesori, știți automat să predați. Una este să execuți un pas de dans și alta e să știi ce elemente include acel pas. Mai trebuie să știi cum să îl faci pe elev să învețe să-l facă într-un mod ușor, sigur, corect și, evident, frumos. Ca dansatori, învățăm mişcările de la cele mai ușoare la cele mai avansate. Ca profesori, trebuie să diseci pasul. Să îl aduci de la cea mai avansată formă la cea mai simplă, iar de acolo începi să-l predai. Durează foarte mult și necesită multă muncă. Care este dansatorul care vă inspiră cel mai mult? Mă inspiră toți dansatorii de la Teatrul Bolșoi din anii ’70-’80: Vladimir Vasiliev, Mihail Lavrovsky, Alexander Godunov, Yuri Vladimirov. Mai târziu, desigur, Mihail Barâşnikov, pe care ȋnsă nu am putut să-l vedem dansând în URSS. Sunteți unul dintre cei doi profesori în viață care au învățat sub tutela lui Piotr Pestov. Ne puteți spune mai multe despre această experiență și ce impact a avut asupra carierei dumneavoastră? Piotr Pestov a fost unul dintre cei mai mari balerini, dar nu a fost profesorul meu pe când eram elev la Academia de Balet a Teatrului Bolșoi. Dar mai târziu, când deja dansam, am fost acceptat să urmez un curs de pedagogie la Academia Coregrafică de Stat din Moscova. Cursul era predat de Pestov, iar pentru că eram cel mai tânăr student de acolo, noi fiind doar patru (dintre care doar doi mai sunt în viață), am fost mereu ales de 50

către Pestov să demonstrez diverse combinații în fața celorlalţi. În acest mod am învățat fără să-mi dau seama de la el. Domnul Pestov ne-a învățat să fim nu doar profesori, ci studenți balerini din nou. Acest lucru a fost foarte obositor din punct de vedere fizic, dar a însemnat că am învățat ce-a fost mai bun din ambele zone de la legendarul profesor. Aveţi amintiri memorabile din cariera dumneavoastră de balerin? Am avut câteva ȋntâmplări amuzante la Teatrul Bolșoi, de care îmi amintesc și acum cu un zâmbet larg. De exemplu, în timpul unui spectacol cu baletul Macbeth, un dansator a ratat intrarea și a trebuit să fiu eu „omorât”. Apoi, în al doilea act am dansat din nou în același costum, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pot să îmi imaginez cât de confuzi erau cei din public, atunci când m-au văzut fericit și reînviat în actul II... Spuneţi-mi un lucru mai puţin cunoscut despre dumneavoastră. Faptul că nu știam cine voi fi când voi fi mare. Și faptul că îmi plac enorm ciupercile. Să le mănânc, dar și să le culeg în pădure. Chiar și numărul meu de la mașină este MISHROOM iar numele meu de pe Instagram este mish.room. Unde v-ați dori să fiți peste 10 ani? Sub un palmier, undeva pe o plajă, cu un cocktail rece în mână. 51

Interviu

MI S HA TCHOUPA KOV

Ballet Magaz ne

fost afectați emoțional sau fizic în timpul carantinei, neputând să repete pe scenă sau la studii? Desigur, orele de balet/dans virtual nu pot înlocui cursurile față în față și munca în timp real în sală, ca să nu mai vorbim de spectacolul de scenă. Dar în acest moment dificil găsim o modalitate de a progresa cu elevii în timpul cursurilor virtuale, deoarece concentrarea mea este acum îndreptată direct pe elevul de pe ecran, în special în timpul orelor private. Totodată, cred că fiecare elev este și el un pic mai concentrat, deoarece nu urmează după nimeni altul în timpul executării combinației de paşi, trebuie să asculte cu adevărat muzica și corecturile și să-și amintească corect exercițiul. Care este obiectivul dumneavoastră pentru 2020? Să supraviețuiesc. Îmi doresc să revenim cu toții la versiunea vieții normale de dinainte de pandemie. Să putem călători la fel de mult ca înainte, să ne vedem unii cu alții, să cunoaştem locuri noi și să întâlnim oameni noi. Suntem împreună în aceeași situație și știu că vom fi învingători.

„Munceşte inteligent, nu din greu!” Cât de importantă este nutriția pentru un balerin? În prezent, mulți tineri dansatori țin diete stricte pentru a-și pierde sau menține greutatea. Este aceasta o mentalitate sănătoasă? Totul cu moderație. Mâncatul sănătos este o necesitate pentru dansatori și sportivi, iar dacă vreun dansator are probleme cu alimentația adecvată, nu ar

trebui să ezite să caute ajutor profesionist. Este important să fii complet sincer cu profesorul și cu părinții. Cititorii noștri sunt în mare parte tineri dansatori și părinții lor. Ce sfaturi doriți să împărtășiți unui tânăr balerin care se află la începutul carierei sale? Baletul este o profesie foarte solicitantă și dificilă. Desigur, trebuie să te antrenezi pentru a fi cel mai bun, din punct de vedere tehnic și artistic, dar, de asemenea, multe depind de a fi la locul potrivit la momentul potrivit. Acesta este un domeniu foarte competitiv. Muncește inteligent, nu doar din greu! Ați făcut parte din juriul câtorva competiții de balet ȋn România în ultimii ani. Cum a fost această experiență? Este dificil să fii jurat într-o competiție de dans? Am venit în România ca să predau de multă vreme, iar în ultimul timp am fost implicat și în unele competiții de balet, în calitate de membru al juriului și de profesor. Îmi plac dansatorii români, cred că au profesori buni în România, bineînțeles cu o influență rusă. De asemenea, cred că elevii români sunt foarte eleganți. Cei mai mulți tineri dansatori au calităţi fizice foarte bune iar unii sunt excepționali. La competiția de la Sibiu am văzut mereu mult talent, am lucrat cu mulți elevi talentați şi la Revolve Dance Festival. A face parte din juriu la orice concurs de dans este o muncă foarte dificilă, dar plină de satisfacții. Vedem mulți dansatori la concursuri, dar treaba juratului este să găsească unul, doi sau câțiva copii talentați și să-i ajute să își îndeplinească visul.

BalletMagazine.ro Prima revista dedicata artei baletului din Romania

EPQADC

Școala ta

LI CE UL DE CORE GRA F I E ȘI ARTĂ D RAMATICĂ

Prof.dr. Mariana Pintilie, Director al Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia”, Cluj-Napoca:

„Pasiunea pentru dans nu poate fi anulată doar pentru că cei care se pregătesc împreună nu se mai pot întâlni față în față” Debutând cu o serie de evenimente de excepție, anul școlar 2019-2020 a adus Liceului „Octavian Stroia” din Cluj o serie de provocări, odată cu blocajul provocat de pandemie. Toate au fost însă depășite cu brio, iar pandemia nu a atenuat dorința de pregătire a elevilor sau a profesorilor. Dimpotrivă! Mihaela Moldoveanu

Anul şcolar 2019-2020 a avut un debut excelent

Anul școlar 2019-2020 a debutat sub semnul performanţei, elevii școlii fiind invitați să danseze pe scena Auditorium Maximum a Universității Babeș-Bolyai, în Gala Excelenței în Educație din 21 octombrie, ȋn cadrul căreia au fost răsplătiți cu premii pentru realizările din anul școlar anterior. Tot ȋn a doua parte a lunii octombrie, pasiunea, emoția, dragostea pentru dans s-au concretizat într-o întâlnire cu micuții balerini de la Esbjerg Kulturskole, Danemarca. A fost o săptămână cu workshopuri de dans clasic, contemporan și românesc, finalizată cu o miniproducție artistică, primită cu entuziasm de public. La 11 noiembrie am aniversat 70 de ani de la înființarea secției de coregrafie din cadrul Școlii Tehnice de Artă Cluj – cum se numea iniţial Liceul nostru –, practic începutul învățământului preuniversitar coregrafic din orașul de pe Someșul Mic, printr-un spectacol găzduit de Casa de Cultură a Studenților. Pe lângă publicul entuziast, ne-au fost alături prietenii noștri elevi și 54

profesori ai Colegiului Național de Coregrafie din Chișinău și ai şcolilor de balet Dea și Laboratorio di danza Livorno și Balleto oggi Modugno din Italia. Evenimentul a fost sprijinit de Asociația Culturală „Dumitru Fărcaș” și s-a bucurat de prezența doamnei Mariana Seceanu, fiica întemeietorului școlii de balet clujene, Octavian Stroia. Distinsa doamnă a vorbit, cu emoție și nostalgie, elevilor și publicului despre primii ani ai școlii de balet clujene. Pe 24 noiembrie, în cadrul Galei UNACOR de la Sibiu, Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” din Cluj-Napoca a primit Diploma de excelență pentru performanță în Educația Coregrafică din partea Uniunii Artei Coregrafice din România. În lunile decembrie și ianuarie, 60 de elevi ai școlii au dansat, alături de balerinii profesioniști ai Operei Naționale Române Cluj-Napoca, sub îndrumarea maestului Pavel Rotaru, în spectacolul Spărgătorul de nuci, care s-a bucurat de un succes notabil. Închiderea școlilor la 11 martie 2020, ca măsură de protecție a elevilor a însemnat pentru Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” din Cluj-Napoca

„OCTAVIAN STROIA”, CLUJ

sfârșitul unei perioade efervescente și renunțarea la unele proiecte importante, de suflet. Când cursurile au fost suspendate, școala se pregătea să fie gazda Olimpiadei Naționale de Coregrafie, care urma să aibă loc între 5-8 aprilie. Declanșarea pandemiei a dus la anularea spectacolului aniversar al generațiilor de absolvenți ai școlii de la Opera Națională Română Cluj-Napoca, planificat pentru luna iunie. Imediat s-au căutat soluții pentru continuarea activităţii didactice. Studiile zilnice s-au mutat online, iar elevii, profesorii de specialitate și profesorii corepetitori au demonstrat o extraordinară capacitate de adaptare. S-au improvizat săli de studio acasă, s-a cântat la pian din locuințele corepetitorilor, s-a continuat pregătirea în noul context. Școala și-a redeschis porțile pe 14 septembrie, iar elevii și profesorii au în suflet speranța revenirii la normalitate. Sălile de balet sunt primitoare și suficient de spațioase pentru desfășurarea orelor în condiții bune. Pentru protecție se păstrează distanța, se folosesc geluri dezinfectante și măști. În toată această perioadă a existat contact permanet între elevi, profesori și părinți. S-a vorbit pe grupuri, au fost întâlniri virtuale, s-au susținut și s-au motivat reciproc. Pandemia nu a atenuat dorința de pregătire profesională a elevilor ori a profesorilor. Admiterea în clasele a IV-a, a V-a și a IX-a a fost adaptată contextului pandemic, iar școala de balet clujeană nu a întâmpinat dificultăți majore în a-și selecta noi elevi.

În „Cartea de aur” a școlii de balet clujene figurează nume mari ale artei coregrafice O școală de balet există pentru a pregăti balerini. Performanțele absolvenților noștri, unii dintre ei cu cariere artistice impresionante, sunt cele mai mari realizări ale Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” Cluj-Napoca. În Cartea de aur a școlii de balet clujene se află nume mari ale artei interpretative şi pedagogiei coregrafice, precum Tereza Kudar, Emilian Barteș, Valeria Căprariu, Marius Gherghel, Ioan Raab, Vasile Solomon, Florin Ciobanu. Marin Turcu a avut o carieră internațională importantă pe scena Teatrului de Operă și Balet din Zagreb și a Teatrului Național de Balet Maribor, continuată de Edward Clug – un nume de referinţă în coregrafia mondială, directorul artistic al Companiei de Balet a Teatrului Naţional din Maribor. Ioan Logrea a înființat pe tărâm american o apreciată școală de balet, Logrea Dance Academy. Suntem mândri de cariera lui Valentin Barteș, de cea a lui Judith Turos şi a multor altora. Unii absolvenți s-au stabilit în diverse colțuri ale lumii, devenind balerini sau profesori de succes. Alții au acumulat experiențe internaționale, dar s-au dăruit trup și suflet baletului din România: Mihai

Gala excelenței 2019

Mândruțiu, Dan Orădan, Anca Opriș, Livia Gună, Nicoleta Demian, Melinda Jakab, Călin Hanțiu, Horațiu Cherecheș, Rareș Câmpean, Gigel Ungureanu, Amalia Mândruțiu, Felicia Șerbănescu.

Revenirea la normalitate și o invitație la educația artistică Pentru anul 2021 ne dorim revenirea la normalitate. Aceasta înseamnă elevi și profesori sănătoși și motivați, condiții optime pentru studii, spectacole în spațiul public, colaborări cu cele două prestigioase instituții de cultură din Cluj, Opera Națională Română și Opera Maghiară, reluarea parteneriatelor cu prietenii noștri dragi de la Colegiul Național de Coregrafie din Chișinău, Esbjerg Kulturskole, Danemarca și HAVO Rotterdam, Olanda, restartarea colaborărilor artistice cu partenerii din Cluj și din țară. Și o invitație adresată tuturor copiilor iubitori de frumos: să ia în considerare baletul! O şcoală vocaţional-artistică, specializarea coregrafie, înseamnă ore de cultură generală similare cu cele din învăţământul de masă plus ore de dans. Programul zilnic nu este semnificativ diferit ori foarte încărcat, pentru că educaţia fizică şi cursurile opţionale obişnuite se transformă în ore de dans. Binefacerile educaţiei artistice sunt incontestabile: dezvoltă abilităţile motrice şi ritmice, stimulează creativitatea şi capacitatea de comunicare, dezvoltă inteligenţa emoţională şi abilitatea de adaptare la contexte noi.

„Ballet photography” un proiect cu un balans spectaculos între nou și clasic. Câștigătorii premiilor speciale: Daria Chenikova și Mihai Andrei Cristian Daniel Schneider

„Ballet photography” a fost un concurs interesant, primul de gen din România. Însă nu faptul de a fi fost primul l-a făcut special, ci ceea ce el a provocat și anume ieșirea la rampă a unui val de fotografi, o parte iluștri anonimi, o parte deja cunoscuți. Iar faptul de a provoca oameni talentați să iasă în față a fost, per se, cea mai mare realizare a proiectului. În egală măsură în care a fost popularizarea fotografiei de balet, până atunci un teren destul de puțin exploatat în România, mult prea puțin comparativ cu alte ramuri ale artei fotografice. Învingătorii în concurs au meritat cu siguranță premiile, au fost cei mai bine cotați, au venit cu lucrări impresionante, chapeau! Despre câștigători au scris colegii mei, au vorbit ei înșiși chiar, dar eu voi vorbi despre doi dintre acei fotografi care s-au făcut remarcați, chiar dacă au ratat în final trofeul de învingător. Unul dintre ei este... o ea și nu este din România. Iar surpriza absolută a fost un fotograf român. Un fotograf despre care nu aș putea spune că va reeinventa fotografia, dar despre care pot spune tare și răspicat ca e un simpatic, cu niște idei dincolo de ordinar, de-a dreptul geniale. Ea este Daria, din Federația Rusă. Daria Chenikova, un nume deja consacrat pe scena de profil, un fotograf care scrie pagini frumoase de istorie în fotografia de balet. Cu un portofoliu 56

Ilinca Nistor, elevă a Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia”, Cluj. Foto Paul Daniel Schneider – Shoutohgraphy

impresionant nu doar prin numele sonore care-l populează, ci prin unicitatea fotografiilor ei. Clasică până-n ultimul detaliu, Daria este unul dintre fotografii de referință în fotografia de balet, veritabil etalon pentru cei care își doresc să învețe fotografie, precum și pentru cei care luptă să evolueze. Fotografia Dariei este, așa cum ziceam mai sus, clasică până la apogeu. Într-o piață în care se duc lupte crâncene pentru vizibilitate, în care rabatul de la decență în favoarea numărului crescând al vizualizărilor este o certitudine tristă, fotografia Dariei este nordul de păstrat. Ea sfidează cu o naturalețe fantastică tenta pieței de profil, care tinde să devină mai comercială, mai agresivă, mai aducătoare de bani din aprecieri virtuale. Da, Daria rămâne ultra-decentă, clasică și mereu clară și coerentă în exprimarea sa fotografică. Claritatea cadrelor ei este, cred eu, una din constantele care fac din Daria un fotograf desăvârșit.

Am povestit cu Daria, i-am cunoscut și perceput modestia, dar am înțeles că rezultatele muncii ei nu se bazează pe nevoia de a fi comercial ci, surprinzător, pasiunea ei pentru fotografie este cea care o conduce. Al doilea fotograf despre care vă vorbeam, cel simpatic foc, cu viziuni non-standard, este Mihai Andrei Cristian. Încă nu m-am lămurit care e numele lui de familie, dar m-am lămurit că tipul știe despre ce vorbește în fotografia lui, iar viziunea lui este una cel puțin interesantă, dacă nu vizionară. Andrei Mihai Cristian nu vede baletul și fotografia de balet prin cadre unice, el creează ansamble de cadre, povești fotografice. Iar din punctul meu de vedere, asta este genialitatea sa, puterea de a vedea dincolo de stop-cadru, puterea de a elabora povești cu balet și balerine. Am povestit cu Andrei Mihai, dar interviul l-a făcut colega mea

Mihaela Moldoveanu. Andrei mi-a divulgat însă, povestind via internet, ceva ce pe mine nu m-a surprins deloc, pentru că depistasem deja asta în fotografia lui, și anume faptul că îi plac poveștile. Poveștile în imagini, detaliile elaborate în timp. Iar asta este rara avis în fotografie. Fotografia este, să nu uităm, doar o clipă fixată într-un cadru. Iar poveștile în imagini sunt filme. Sau sunt idile fotografice, precum cele elaborate cu meticulozitate și răbdare de chinez bătrân, de Andrei Mihai Cristian. Vă invit, așadar, să citiți două interviuri, pe cât de spumoase, pe-atât de plăcute. Două interviuri cu doi artiști frumoși. 57

Special

B AL L ET PH OTOG R AP H Y

Andrei Mihai Cristian, Cezara Blioju şi Sofia Constantin, o spectaculoasă combinaţie fotografică a folclorului cu baletul Mihaela Moldoveanu

Andrei Mihai Cristian e fotograf. Locul lui de suflet, site-ul www.dinMers.ro e ca o cutie de bijuterii. Se consideră un tip obișnuit, optimist, care încă mai crede în clișeul „binele învinge întotdeauna”. Și pentru că face bine ceea ce face, e un învingător. Cutia lui de suflet adăpostește un tezaur de proiecte fotografice inedite. Fotografia de balet e calea pe care ne invită să descoperim lumea lui. Când a înțeles ce muncă se ascunde în spatele unei mișcări grațioase, și-a dorit să imortalizeze nici mai mult nici mai puțin decât sublimul din mișcare. Urban Swan, Little Ballerina, Sara’s story, apoi Plastification, Jeux D’Enfants, I am my mother, Joker, continuând cu Dor de folclor și Abscido. Sunt câteva dintre spectacolele de balet pe care le-a creat împreună cu coregrafa Cezara Blioju. Coregrafii montate

pe străzile prăfuite ale orașului și imortalizate cu grație prin mișcarea aparatului de fotografiat. Anul acesta a câștigat Premiul Special al proiectului „Ballet Photography”, organizat de revista Ballet Magazine, cu fotografia Trapped – The body says what words cannot. Proiectul Din dor de folclor leagă baletul de identitatea noastră, pe care am uitat-o și la care ne întoarcem cu speranță, ca și cum ne-am întoarce acasă. Împreună cu coregrafa Cezara și cu balerina Sofia, ca trei mușchetari curajoși l-au creat în special pentru cei tineri.

Andrei Mihai Cristian, fotograf:„Folclorul înseamnă identitate, rădăcini, un trecut bine conturat, pe baza căruia îți poți clădi un viitor puternic, de care să fii mândru.” Când a apărut atracția către fotografia de balet? Cum s-a întâmplat? În 2012 am văzut documentarul First Position, care prezenta povestea a șase tineri dansatori în timp ce se pregăteau pentru una dintre cele mai prestigioase competiții de balet, Youth America Grand Prix. Veneau

Special

B AL L ET PH OTOG R AP H Y

ocazia și inspirația să-l evidențiem, să-l reinterpretăm astfel încât să stârnim curiozitatea tinerilor să facă o incursiune în trecut. Cum ți-a venit ideea să combini folclorul cu baletul? Prin 2015, atunci când am făcut Tradiții, epilogul Lebedei urbane, mi-am pus întrebarea „Oare aș putea combina folclorul cu baletul?”. Vezi tu, atunci când faci asocieri trebuie să ai grijă să nu rezulte un kitsch. Mi-am imaginat cum ar arăta o balerină pe scena Tezaurului folcloric, gătită în straie tradiționale, executând mișcări grațioase. Am zâmbit la acest gând și am riscat. Fără atitudine și dorință de a experimenta nu poți obține rezultate. Este valabil în orice domeniu. Încerci şi vezi ce iese. Continuarea cu Din dor de folclor de ce ai făcut-o? De fiecare dată când am ocazia să aduc în prim plan tradițiile noastre o fac cu multă plăcere, sperând că voi stârni interes din partea tinerilor să se documenteze în acest sens. Cezara mi-a prezentat o coregrafie la care lucrase acum ceva vreme și mi s-a părut foarte elocventă.

din zone diferite ale globului, fiecare avea câte o poveste impresionantă, însă cu toții erau uniți de aceeași pasiune pentru dans. Atunci mi s-a deschis apetitul pentru această artă educată a corpului uman, de a se mișca sublim. Am început să mă documentez, să îmi doresc din ce în ce mai mult să pot imortaliza prin fotografie acel drum către succes. Care a fost primul proiect legat de balet? Urban Swan sau Lebăda urbană. Scopul său a fost ilustrarea ideii de succes. Foarte mulți oameni care cunosc succesul depun o muncă impresionantă pe care noi, de cele mai multe ori, nu o observăm. Admirăm sau criticăm, împinși de aparențe, însă nu ne întrebăm ce stă în spatele cortinei. Am vrut să ilustrez această idee prin fotografie și așa a luat naștere proiectul. Balerina reprezintă imaginea grației, a sublimului, iar străzile prăfuite ale Capitalei cotidianul, adică orele grele de trudă pentru a reuși. Proiectul a fost format din trei părți: Black, White și Începuturi, plus un epilog, Tradiții. Locurile le-am ales în antiteză cu grația și delicatețea balerinei. Asta miam propus încă de la început: un contrast puternic, care să pună în evidență ideea de succes prin muncă. Spre

Ar fi păcat să ne pierdem identitatea națională, să o uităm într-o negură a timpului. Ce feedback ai avut de la public și în special de la tineri? Primul feedback este „ce poze frumoase, ce fetiță expresivă!”. Există o doză destul de ridicată de superficialitate în cotidian, în sensul că mulți rămân la acel feedback inițial, nu caută să aprofundeze, să înțeleagă povestea în sine. Însă prima impresie este foarte importantă, dacă îți dorești ca din valul de aprecieri să existe un procent, chiar și redus, care să se intereseze mai departe. Știu, nu trebuie să judeci o carte după copertă, dar coperta atrage, te face să ridici cartea și să îi dai o șansă. Deci, atunci când feedbackul este pozitiv, chiar și superficial, este perfect pentru că într-o formă sau alta tinerii își vor aminti de proiectul ăla fotografic cu micuța balerină expresivă în straie tradiționale, iar o parte din ei chiar vor aprofunda. Te gândești deja la o continuare pe această temă? Tradițiile reprezintă un izvor nesecat de inspirație. Cu siguranță va exista o continuare. Momentan, împreună cu Cezara, lucrez la alte proiecte #dinMers pe care o să le

surprinderea mea, a fost foarte bine receptat de presa locală și internațională, ajungând până în Huffington Post, New York. După succesul din presa străină, ce te-a motivat să continui? Nu cred că succesul din presa străină a reprezentat un factor motivațional pentru mine. Nu mă înțelege greșit, mă bucură enorm atunci când un proiect este remarcat, se discută despre el, apare într-o publicație externă, pentru că asta denotă expunere și confirmă faptul că ideea pe care am vrut să o transmit se răspândește, putând deveni ulterior o sursă de inspirație. Motivația stă în pasiunea mea pentru fotografie, pentru această artă și în posibilitățile creative nelimitate pe care le poți experimenta atunci când vrei să creezi. Te pasionează identitatea și tradițiile românești. Ce înseamnă folclorul pentru tine? Da, sunt pasionat de tradițiile românești și pentru mine folclorul înseamnă identitate, rădăcini, un trecut bine conturat, pe baza căruia îți poți clădi un viitor puternic, de care să fii mândru. Cred cu tărie că folclorul trebuie să fie prezent în viața noastră și, de fiecare dată când avem

Special

BA L L E T P HOTOGRA P HY

„povestim” în viitorul apropiat. Facem o echipă dinamică, ne potrivim foarte bine din punct de vedere creativ, ea este perfecționistă atunci când vine vorba de execuția mișcărilor de dans, iar eu în surprinderea momentului.

Cezara Blioju, coregraf: „Din dor de folclor mă face să plâng pentru că este motivul care încă mă ține în România” Cât de importantă e coregrafia în fotografia de balet? Ȋn fotografia de balet coregrafia aduce un mare plus. Spun asta pentru că atunci când ai un act coregrafic definit, ai un fir narativ pe care îl poți urmări, dând astfel mai mult sens fotografiei. Pe lângă sens, coregraful din spatele camerei vede cu un ochi critic fiecare mișcare surprinsă și nu va renunța la o anumită poziție sau săritură până nu va fi executată corect din punct de vedere tehnic de către balerin sau balerină. Uneori, stând lângă Mihai și privind din exterior tot procesul foto-coregrafic, învăț să descopăr noi modalități de a pune în valoare un dansator. Când ați început colaborarea pentru proiecte de fotografie? Ȋn luna aprilie, odată cu participarea micuței Sara Ardeleanu la emisiunea tv „Românii au talent”. Începuse perioada aceasta dificilă a pandemiei și mi-am dorit să dau mai mult sens meseriei pe care mi-am ales-o. Nu m-am putut mulțumi doar cu dansul online. Îmi era dor de toate coregrafiile mele, de toate conceptele și de toți copiii mei dragi. Astfel, am luat legătura cu Mihai. Neam dat seama că suntem pe aceeași lungime de undă și că am putea face ceva frumos împreună. Important era primul pas. Așa că i-am vorbit despre coregrafia Plastification și peste noapte ne-am trezit în studio cu un concept interesant, la care am pozat și eu alături de Ana-MariaBițică. Ne-a plăcut mult, dar trebuia să revin alături de Mihai în spatele camerei. Așadar am trecut la următorul concept coregrafic, I am my mother, în care este imortalizată Maria Theodora Rogojan cu toate sentimentele ei. După aceste două proiecte profunde, amândoi am simțit nevoia de joacă, așa că am pus la înaintare o coregrafie dragă sufletului meu, Jeux d’enfants, avându-i în prim plan pe Sofia şi Alex Constantin, doi frați năzdravani. Am realizat de asemenea și câte un shooting solo, pentru că fiecare copil are particularitățile sale care, cred eu, merită să rămână imortalizate cu măiestrie de către Mihai Andrei Cristian. Alexandru a intrat în pielea personajului Joker, iar Sofia ne-a dansat despre autenticitatea românească și ne-a reamintit că avem copii frumoși și valoroși pe plaiurile astea, uneori parcă blestemate. Proiectul Din dor de folclor are ca menire strigarea ofului dar și purtarea cu mândrie a valorilor naționale. 62

În proiectele acestea de fotografie, încercați să vă imaginați care ar fi mișcările care pot fi imortalizate și cum ar arăta? Bineînțeles. Pentru o fotografie reușită din punct de vedere coregrafic, obișnuiesc să îmi stabilesc în minte trei obiective: tehnica mișcării, costumul și sentimentul din privirea protagonistului. În rest, merg pe mâna lui Mihai. Ca mișcări, nu îmi este foarte greu să le stabilesc, dat fiind că lucrăm pe baza unor coregrafii care îmi aparțin și cu care copiii sunt familiarizați. Dintre proiectele lucrate cu Mihai pe balet, aveți unul de care sunteți atașată în mod deosebit? Toate proiectele lucrate cu Mihai pe dans contemporan sunt speciale. Nu mă pot atașa în mod deosebit doar de o coregrafie, pentru că fiecare moment coregrafic a fost gândit și simțit special pentru câte un mic artist. Fiecare proiect îmi dă energia de care am nevoie la momentul potrivit: Rebirth of a phoenix îmi reamintește că pot renaște oricând, Plastification îmi spune că trebuie să protejez viața, I am my mother îmi trezește sentimente materne profunde, Jeux d’enfants îmi amintește că fericirea copilăriei se poate ȋntoarce, Put on a happy face îmi strigă că trebuie să zâmbesc și să merg mai departe orice ar fi, iar Din dor de folclor mă face să plâng pentru că este motivul care încă mă ține în România.

Sofia Constantin, micuța balerină-model: „Din dor de folclor e pentru mine o colecție de doruri” Ce înseamnă pentru tine acest proiect fotografic, Din dor de folclor? O nouă experiență, puţin diferită de cea scenică, cu alt tip de emoții. Aș putea să îl numesc o „colecție de doruri”, în care am surprins prin imagini dorul de tradiție, de valorile și motivele specifice românești...și nu în ultimul rând dorul de scenă și de dans, care mi-au lipsit în această perioadă din cauza pandamiei. Cum ai descrie experiența de a poza? E mai greu decât să dansezi? Cât de important e ca fotograful să obțină expresia dorită? Experiența de a poza o consider o artă, fotografia este o artă, dansul de asemenea, iar eu am simțit-o ca un dans mult mai lent.Fiecare fotografie a avut propria poveste și stare, desprinsă din momentul coregrafic Balada, pe muzica lui Ciprian Porumbescu, în coregrafia Cezarei Blioju, pe care l-am pus în scenă de aproximativ un an, în cadrul concursurilor la care am participat. Nu este atât de greu să pozezi, dar e puțin diferit, îți trebuie răbdare, pentru că durează mai mult decât un dans pe scenă, cu atenție la indicațiile pe care ți le oferă în același timp atât fotograful cât și coregraful. Mai este nevoie de implicare și de dorința de a transmite ceea ce ți-ai propus. Pentru mine totul e emoție. Dacă pe scenă tot momentul

coregrafic se derulează prin mișcări mai lente sau mai rapide pe un fond sonor, în fața aparatului de fotografiat fiecare mișcare a dansului meu a fost mult mai controlată, dar cu aceeași emoție. Este foarte important ca fotograful să obțină expresia dorită, iar aici este vorba atât de corectitudinea unei mișcări cât și de starea pe care trebuie să o surprindă, pentru că la final totul se transformă într-o fotografie, iar acea fotografie trebuie să îți transmită emoții atunci când o privești pentru prima dată, chiar și peste ani. Ce a fost cel mai greu? Nu a fost nimic greu, atmosfera din studio a fost perfectă, plină de energie, inspirație și multă voie bună. I-am avut alături pe Cezara, pe fratele meu Alexandru și pe mama. Pe domnul Mihai l-am cunoscut în acea zi la studio, dar avem senzația că ne cunoaștem de mult timp, iar colaborarea dintre dumnealui și Cezara aș putea s-o numesc un dialog continuu și sincron. Cum te raportezi tu la tradițiile românești? Care zonă e mai aproape de inima ta și de ce? Cele mai apropiate tradiții și de care mă bucur în fiecare an sunt cele ocazionate de sărbătorile de Paște sau de Crăciun, fie că le petrec acasă în familie sau când sunt plecată în alte zone ale țării, în vacanță. Îmi place să înroşesc ouă, să ascult colinde, să împodobesc casa și bradul. Am fost la colindat, îmi plac porturile populare și poveștile bunicilor mei din Dobrogea și Oltenia. Am participat la ateliere de încondeiat ouă, admir diferitele

porturi populare și am fost prezentă la diferite obiceiuri locale din Maramureș. Coşarca, de exemplu, este un dans care se execută cu un coș cu alimente tradiționale, iar la sfârșit participanţii fac schimb de produse; ȋn Bucovina este Mersul cu plugul, iar în Ardeal Butea feciorilor, când un grup de băieți colindă din casă în casă și anunță vestea Nașterii Domnului. Mă bucură de asemenea sărbătorirea venirii primăverii și purtarea Mărţişorului sau alegerea „babelor”. Cât despre o anumită zonă apropiată mie, cred că aș putea să menționez puțin din Dobrogea și puțin din Oltenia, pentru că bunicii mei sunt din aceste zone și de fiecare dată ascult cu mare drag și curiozitate întâmplările pe care le povestesc. Ce au spus prietenii tăi, ce impact a avut acest proiect în rândul celor de vârsta ta? Reacția prietenilor și a colegilor mei, cât și a profesorilor sau a persoanelor care mă cunosc a fost emoționantă. Mesajele pe care le-am primit atât prin intermediul rețelelor de socializare, telefonic sau atunci când am avut posibilitatea să ne vedem m-au făcut să mă simt Mândra, cum se zice în popor. Sunt convinsă că a avut un impact pozitiv și este o sursă de inspirație, iar folclorul, oricum este pus el în evidență, prin dans, muzică, îmbrăcăminte, fotografie, ne conturează imaginea națională și emoționează indiferent de vârstă. Un proiect de viitor cu Mihai? În ceea ce privește viitorul proiect, pregătim surprize! 63

Special

BA L L E T P HOTOGRA P HY

Daria Chenikova „Datoria fotografului este de a scoate în evidenţă toate calitățile dansatorului” Astăzi e o zi specială pentru fotografii de balet din România. Avem ca invitată pe una dintre dintre cele mai prolifice creatoare de fotografie de balet din Rusia, Daria Chenikova, cunoscută mai bine ca @dariach_photo. Este o figură devenită deja iconică pe scena internațională, datorită numelor grele care apar ca modele în portofoliul ei și în egală măsură a recunoașterii calității lucrărilor sale. Daniel Schneider

Daria, îți mulțumim că ai ales să vorbești cititorilor noștri despre fotografia ta și pentru deschiderea față de Ballet Magazine Romania. Știu că fotografia de balet este rezultat unei legături complexe ȋntre cei doi artiști implicați în procesul de creație și că rezultatele sunt, sau pot fi, asemeni legăturii dintre cei doi: uneori superbe, alteori mai puțin grozave iar în unele cazuri… de nepublicat! Înainte de asta însă, hai să povestim despre începuturile tale în acest domeniu. Când și cum ai început să fotografiezi balet? Ce te face să continui?

De la portrete la fotografia de balet, tatonări şi experienţe Am pornit în 2015 cu portrete. Chiar de la început mi-am dorit să fotografiez o balerină pentru că am fost inspirată de acest tip de dans, de grația balerinelor și de prezența lor plastică. Mult timp am căutat o balerină care să fie dispusă să pozeze pentru mine ca fotograf începător, pentru că balerinele sunt foarte pretențioase cu imaginea lor, de aceea trebuie să aibă încredere înainte de-a poza. Am scris mai multor balerine, unele au refuzat, altele nici nu s-au obosit să-mi răspundă. Dar după 3-4 luni de căutări, o studentă de la [Academia] Bolșoi a ales să lucreze cu mine. Era o tipă deosebit de frumoasă, însă sesiunea foto nu a decurs așa cum mi-am dorit. Am simțit că ea a controlat întreaga ședință, când de fapt eu ar fi trebuit s-o fac, iar fotografiile rezultate mi-au fost în totalitate

foarte străine, parcă nu erau ale mele. Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă acea primă ședință ar fi decurs altfel, pentru că de fapt eu nu voiam să fiu un fotograf de balet, voiam doar câteva cadre cu balerine în portofoliu. Această experiență negativă m-a provocat să caut o altă balerină. De data aceasta însă a fost mai ușor, pentru că aveam deja câteva cadre cu balet, deși puține și știam ce urmează. În septembrie 2016 o fată de-a dreptul adorabilă, Valeria Bespalova a venit să pozeze pentru mine și-am devenit prietene încă din prima clipă. Trecea în anul V de studiu, iar anul acesta a absolvit Academia de Balet a Teatrului Bolșoi și a intrat în corpul de balet al Teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg. Sunt foarte mândră de ea. Înapoi în 2016, pot să spun că a fost o ședință foto de excepție. Ne-am plăcut reciproc aproape instantaneu, împărtășeam aceeași viziune asupra a ceea ce înseamnă o fotografie reușită. În trei ore de shooting am făcut multe cadre frumoase, care ulterior au devenit baza prezenței mele de pe Instagram. În plus, Valeria a arătat tuturor colegelor fotografiile noastre, iar ele au devenit interesate să pozeze pentru mine. Astfel am realizat că nu vreau să fotografiez altceva decât

Special

BA L L E T P HOTOGRA P HY

„Dacă o fotografie este despre culoare, fă-o color, dacă nu, fă-o alb/ negru!” Nu mă gândesc deloc la asta, vine de la sine. După părerea mea, cadrele alb/negru reliefează mai bine liniile unei balerine, în timp ce culoarea prezintă o stare de spirit. De când am auzit prima data opinia asta, a devenit decisivă pentru mine: dacă o fotografie este despre culoare, fă-o color, dacă nu, fă-o albnegru! Fotografia ta este de departe una dintre cele mai decente – fotografia „modernă” caută nuditatea, fie ea parțială sau ascunsă, tu însă reușești mereu fotografii foarte curate în acest sens. Ce faci pentru a păstra această linie clasică și pură? Totul este în mintea noastră. Dacă fotograful este interest de corpul dansatorului, dacă se interesează doar de mușchi, de deschidere și de capacitatea acestuia de a-şi ridica picioarele, fotografia va fi mai mult sport decât artă. La ședințele foto eu am altă stare spirit. Cred că o balerină este completă atunci când liniile ei, grația ei, expresivitatea ei devin perfecte. În fond, toți artiștii sunt diferiți – unii mai romantici, alții mai dramatici. Datoria fotografului este de a descoperi temperamentul dansatorului și de a-i scoate ȋn evidenţă toate calitățile. Astfel se poate crea o fotografie superbă în echipă!

balet și am fost gata să mă cufund complet în această sferă, pentru a înțelege toate nuanțele acestei arte şi a avea succes. E necesară chimia dintre dansator şi fotograf? Știm amândoi că este reală chimia dintre dansator și fotograf. Ce recomanzi pentru a dezvolta o chimie sănătoasă la ședințele foto, a ajunge la rezultate mai bune şi a atinge arta în fotografie? Desigur, e superb când există această chimie între artiști. O astfel de conexiune ajută nu doar la a atinge rezultate frumoase ci și la o atmosferă caldă în timpul ședinței foto. Cred însă că această formă de conexiune nu e necesară pentru a obţine nişte rezultate spectaculoase, dar e imperios necesar însă ca ambii artiști să fie profesioniști, să-și facă fiecare partea de muncă la un nivel ridicat de profesionalism. Chiar dacă nu vor fi prieteni la finele ședinței, vor obține rezultate uimitoare. Preferi cadrele alb-negru sau color? Procentul de fotografii albnegru și color din portofoliul tău este aproape egal, cum controlezi asta?

Ai atins un număr foarte mare de urmăritori pe Instagram, fapt care este (sau poate fi) forma modernă de recunoaștere pe plan internaţional a înaltei calități a imaginilor tale. Ce faci pentru a-ți crește numărul de urmăritori?

„Dacă-ți faci treaba bine vei fi cu siguranță recunoscut și apreciat” Când am debutat ȋn fotografia de balet, am început să urmăresc mai multe conturi în care se publicau astfel de fotografii și am așteptat să fiu apreciată și publicată de acestea. A funcționat, comunitatea iubitorilor de balet m-a remarcat și au început să mă urmărească și să-mi aprecieze fotografiile. La un moment dat am încetat să mai caut, pentru că deja eram cunoscută iar grupurile specializate continuau să-mi publice fotografiile. Lumea baletului este foarte mică, dacă-ți faci treaba bine vei fi cu siguranță recunoscut și apreciat.

Îți alegi dansatorii sau dansatorii te aleg pe tine? Când ȋi alegi tu, cum faci asta, cum îi abordezi? Aleg și sunt aleasă. Uneori îmi scriu dansatorii mie, alteori le scriu eu. Și încerc mereu să fac ședințe foto creative cu care să-mi lărgesc portofoliul, abordând dansatorii direct pe Instagram. O ȋntrebare despre fotografie ca afacere: după ce principii îți faci prețurile? În România aceste lucruri sunt încă noi, necunoscute pieței de profil. Cât costă o şedinţă de fotografie de balet profesională? Pentru ședințele foto din Rusia am o listă de prețuri care înclud costurile de închiriere a studiului foto în care vom lucra, costurile de machiaj și hair-dressing, precum și onorariul meu. Pentru o ședință foto de o oră eu dau 15 fotografii editate și toate celelalte cadre reușite, cu o ușoară corecție de culoare. Evident, costul e dublu pentru o ședință foto de două ore. De asemenea, după shooting printez instant trei fotografii pe care le ofer cadou dansatorului. În ultimii doi ani mi-am făcut o mica garderobă de rochii și costume de balet pe care le pun la dispoziția fetelor gratuit. Dacă însă ședințele foto au loc în afara Rusiei, atunci prețul constă doar în onorariul meu, pentru că toate celelalte costuri sunt foarte diferite. Ai văzut deja o parte a evoluției Ballet Magazine Romania, ce părere ai despre revista noastră? Ce ne-ai recomanda să facem, ca publicaţie de nișă, pentru a promova mai eficient balerinii și fotografia de balet? Cred că faceți o treabă minunată! Nu sunt multe reviste de acest gen și este extrem de important pentru mediatizarea artei baletului. Continuați ceea ce ați început, cu aceeași pasiune și dragoste! Publicați interviuri cu artiști, angajați ai teatrelor de balet, publicați fotografii frumoase cu scene de balet, discutați cu creatorii de ținute de balet. Vă urez cu sinceritate mult succes și să creșteți în creativitate! Sunt câțiva fotografi în Romania care caută recunoaștere internațională în fotografia de balet. Ce le-ai recomanda pentru a atinge recunoașterea pe care ai atins-o tu? Să fotografieze cu pasiune! Apoi, după fiecare cadru să-și privească rezultatele și să se întrebe ce-ar fi putut face mai bine. De asemenea, leaș recomanda să urmărească fotografi deja recunoscuți, nu doar din balet. Ba chiar mai

important de-atât, să-și educe și să-şi antreneze gusturile. Să fie pregătiți la shootinguri, să știe exact ce vor să fotografieze și cum și să-și fixeze țeluri.

„Fotograful de balet cunoaşte bazele baletului, nu e doar unul care are în faţă o balerină” La început e greu să decidă ce să fotografieze, mulți vor trage o sumedenie de cadre, în speranța că vor avea de unde să aleagă. Drept urmare, vor avea cantități impresionante de cadre aproape identice. Le recomand să gândească în perspectivă, să creeze serii pe baza unei idei; astfel vor obține cadre spectaculoase. Nu în cele din urmă, să se asigure că au ȋnvăţat bazele baletului, pentru a ști ce să ceară unui dansator, care sunt cele mai bune unghiuri de captare a diferitelor poziții. Este un indiciu că sunt fotografi de balet, nu doar fotografi care au în față o balerină. A ȋnvăţa bazele tehnicii de balet nu e atât de greu dacă iubeşti această artă! Și nu funcționează fără dragoste...

Interviu

F ELI CI A Ș E RBĂ N ES CU

Sena Vlădoiu

u numeroase prezențe pe marile scene naționale și internaționale, cu premii și distincții din partea specialiștilor, Felicia Șerbănescu reprezintă un etalon al baletului din România. A iubit dansul de mică și a demonstrat talent, energie și pasiune, absolvind în anul 1983 Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” din ClujNapoca, la clasa profesoarei Ileana Todea. Printre profesorii care i-au dezvoltat pasiunea și disciplina pentru balet și dans au fost Elisabeta Hary, Tereza Mocuța, Aurel Mărgineanu, Marineta Moraru, Ileana Todea, Nella Presecan, Julieta Naghiu și Marius Gherghel. A devenit prim-solistă a Teatrului de Balet Contemporan şi Clasic Fantasio din Constanţa, unde a fost angajată din anul absolvirii şi a participat la numeroase turnee în Europa, Taiwan, China, Coreea, Israel, Japonia, S.U.A, Canada. A dansat ca invitată la Opera Națională București în rolul titular din baletul Giselle, în 1995 și 2001; la Chișinău ȋn rolul Kitri din Don Quijote, în două reprezentații avându-l ca partener pe Andrei Litvinov, în 1995 și 1999; la Bienala de la Limoges, Franța, cu Compania Gigi Căciuleanu, în 2003; în Canada, la Gala de balet Cross Winds, ȋn 2006; ȋn mai multe ediţii ale Festivalului Internaţional „George Enescu”, la București; ȋn festivaluri de balet și dans contemporan sau teatru la Iași, Timișoara, Brașov, Craiova...

compartimentului de balet al ONR Cluj-Napoca” 68

Foto Arhivă Felicia Șerbănescu

Felicia Șerbănescu: „Am pus mult suflet în conducerea

Un curcubeu de roluri, colaborări şi implicări artistice Deține un palmares impresionant de roluri clasice și contemporane şi a lucrat cu mari personalități precum Maurice Béjart, Gigi Căciuleanu, Sergiu Anghel, Daniel Meja, Valery Kovtun, Ioan Tugearu, Jean Guizerix, Wilfride Piollet. Ȋn 2006 a absolvit UNATC „I.L.Caragiale”, secția Artele spectacolului - Coregrafie. Ȋntre 20132015 a fost director artistic și maestru coregraf al Compartimentului Balet al Operei Naționale Române Cluj- Napoca. Este președinta Asociației Culturale ArtEast, care promoveză tineri dansatori și muzicieni români și străini prin evenimentul cultural „Armonie de vară”, organizat împreună cu Primăria municipiului Cluj-Napoca, eveniment aflat anul acesta la a V-a ediție. A fost răsplătită cu premiul pentru Activitate susținută în cultură ȋn 2005, Diploma de Excelență, profesionalism și eleganță, pentru promovarea valorii în societatea românească ȋn 2007, Ordinul cultural în grad de Cavaler ȋn 2010.

Frumoasa din pădurea adormită s-a trezit pe scena Teatrului de Balet Contemporan şi Clasic Fantasio Felicia, la 18 ani ai debutat în rolul principal din spectacolul Frumoasa din pădurea adormită pe scena Teatrului de Balet Contemporan şi Clasic Fantasio din Constanța. Cum și cât te-ai pregătit pentru rolul Aurorei? Cum a fost acea seară pentru tine? Primul rol mare pe care l-am dansat într-o companie profesionistă a fost prinţesa Aurora din baletul Frumoasa din pădurea adormită și, deși este considerat unul dintre cele mai dificile roluri prim-solistice, m-am simțit minunat. Probabil prospețimea vârstei și dorința nestrămutată de afirmare m-au făcut să nu simt cele trei acte încărcate de pas de deux-uri, adagio-uri, variații cu code grele, o responsabilitate destul de mare pentru umerii mei fragezi. Eram fericită să apar în faţa publicului dând viață sentimentelor, stărilor prin care trece personajul, dar şi să rezolv o partitură de coregrafie clasică destul de dificilă. Am pregătit rolul în mai puțin de zece zile împreună cu partenerul meu de atunci Francisc Strnad, care a debutat și el în rolul Prințului Desiré, dar era mult mai experimentat și mi-a fost de mare ajutor. Am avut norocul să lucrăm cu doamna Marialis Karda, maestra de balet care pregătea spectacolele și debuturile noilor soliști din companie. Seara premierei noastre a fost încununată de succes, ceea ce a marcat viitorul carierei pe care mă pregăteam să o îmbrățisez, iar

Interviu

F ELI CI A Ș E RBĂ N ES CU

acasă și în turneele companiei, iar dorul de familie m-a făcut să renunț la cariera internațională. După câteva luni, în acel fatidic an 1996, Maestrul a plecat dintre noi și parcă iarăși am fost zdruncinată din temelii. Când a fost depus în holul Operei Naționale din capitală, unde mai mulți soliști de la Bucureşti şi Constanţa i-am făcut de gardă, am simțit că ne-a mai dat o lecție, aceea a plecării cu demnitate. De la Maestrul Danovski mi-a rămas, ȋn ceea ce montez acum, muzicalitatea și logica în regia spectacolelor, care mă urmăresc și de care țin mereu cont.

Momentul delicat al renunţării la scenă şi tranziţia către coregrafie şi management

lauda maestrului Danovski a făcut să-mi crească încrederea în forţele proprii.

Concursuri, repetiţii, spectacole, turnee, filmări, debuturi... Ce ne poți povesti despre marele maestru Oleg Danovski? Cum au fost acei ani, turneele, coregrafiile, cu ce învățăminte ai rămas? Prima ȋntâlnire cu maestrul Danovski a fost în timpul școlii, în sala Studio a Operei din București, la Olimpiada pe meserii, unde participam pentru clasa a X-a a Liceului din Cluj și unde am luat premiul I la dans clasic și de caracter. Când Maestrul mi-a înmânat diplomele și m-a felicitat, a fost ca un trăznet care m-a curentat, în sensul bun al cuvântului. Lauda dumnealui te obliga să iei și mai în serios tot ce ți-ai propus să devii, să te autodepășești. Apoi ne-am revăzut la Concursul de Balet de la Varna, ȋn Bulgaria și, după turul al II-lea, m-a condus cu mașina sa personală la Constanța, unde am dat audiție la compania pe care o înființase de 4 ani. De acolo a început colaborarea noastră, care a fost una frumoasă, cu multe amintiri din turneele anuale de peste tot din Europa, cu repetiții de noapte, filmări la Televiziune, dar și cu propuneri surpriză de debuturi în roluri principale. Călătoream foarte mult, dansam enorm, Maestrul era 70

în permanență cu noi, ne făcea să înțelegem că „cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale” – așa ne spunea când dădeam semne de oboseală. Ȋi plăcea să stea cu noi tinerii, de Revelion petrecea alături de noi până dimineața. Era cunoscut faptul că-i plăcea să creeze noaptea, astfel că în finalul baletului Motanul încălțat ne-a montat o scenă rock unde ne-a cerut să ne dezlănțuim ca la petrecerile de Revelion. Era o personalitate cu mult umor și spunea că iubește dansul mai mult decât pe dansatori, dar eu am simțit că iubește la fel de mult și oamenii pasionați de dans.

Despărţirea de Maestru şi „moştenirea” sa Am învâțat foarte multe în cei 12 ani pe care i-am parcurs împreună, m-a încurajat să plec la toate competițiile de balet. Am participat la concursurile de la Varna, Moscova, Osaka, Paris, Jackson Mississippi. Se mândrea că are balerini din companie acolo unde făcea şi el parte din juriu (Paris, 1990 sau Varna, 1992). A fost de acord să accept un contract de un an în Germania, dar înainte de a pleca din nou ȋn stagiunea următoare mi-a spus că e bolnav și că, dacă mai plec și eu… Aşa că nu am mai plecat, oricum acolo dansam mult mai puțin decât

Cum a fost trecerea de la cariera de prim-solistă la coregraf? Care sunt cele mai frumoase experiențe și amintiri din anii în care ai condus Compartimentul de Balet al ONR Cluj-Napoca? Ȋn ultimii ani ai carierei am dansat cu dureri mari, fiindcă am făcut coxartoză la încheietura iliacă stângă, iar când nu m-am mai simțit în stare, am renunțat să mai apar pe scenă pentru a nu lăsa să pălească strălucirea cu care obișnuisem publicul. Este un moment delicat să renunți la scenă, de aceea, după operația suferită, am mai dansat ca invitată la Podgorița în Muntenegru, de ziua României și încă în câteva spectacole de gală la Constanța. Miam ocupat în paralel timpul cu predatul la Facultatea de Arte din cadrul Universității Ovidius, crearea de coregrafii pentru tinerii talentați ai companiei care participau la diverse competiții de balet și am mai coregrafiat divertismentele din operetele și operele care s-au montat la Teatrul de Operă și Balet „Oleg Danovski” în acea perioadă. Apoi am fost invitată în Italia și am montat pentru o școală particulară de la Verona spectacolul The Wall pe muzica formaţiei Pink Floyd și astfel trecerea a fost firească, ȋncât am acceptat-o cu mai multă ușurință; dar da, îmi este mereu dor de acel sentiment magic, de acea energie pozitivă transmisă de public, trăite pe scenă.

Am pus mult suflet în conducerea compartimentului de balet al ONR Cluj-Napoca și am fost fericită mereu lânga ei. Am montat spectacole atât cât ne-au permis condițiile vremii, dar o mare reușită a fost să le ofer dansatorilor întâlnirea cu genialul Gigi Căciuleanu, care le-a creat un spectacol minunat, care are și astăzi mare succes.

Bucuria de a omagia mari personalităţi ale dansului românesc Anul acesta trebuia să participăm cu Amor Amores la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, unde ONR Cluj-Napoca nu fusese invitată până acum. Sper că acest vis să devină realitate în ediția anului 2021. Eu am avut bucuria să particip la câteva ediții ale FITS și a fost extraordinar. Ȋmi doresc acest lucru și pentru balerinii clujeni. Ȋn această perioadă am mai avut marea onoare de a omagia câteva personalități, monștri sacri ai baletului clujean. Am început cu maestra Gabriela Taub Darvaş, care a fost coregraf timp de 14 ani la Cluj și a revenit pentru această aniversare pe scena Operei după 45 ani, de la New York. Am sărbătorit-o la cea de-a 94 aniversare pe marea balerină Maria Trăilă, care a fost foarte emoţionată de eveniment, apoi pe primsoliştii Valerica Gherghel și Francisc Zsigmond, idoli ai multor copii educați la școala de balet clujeană. Din păcate șirul aniversărilor a fost întrerupt și am regretat că nu am reușit să-l omagiem și pe domnul Radu Ciucă, cu care vorbisem deja și care era extrem de încântat să revină în țară și pe scena care l-a consacrat. Radu Ciucă a fost un exemplu de tenacitate și omenie pentru toți băieții care i-au fost discipoli și mentorul multora dintre stelele baletului, el însuși făcând parte din constelația Operei clujene în perioada anilor ’70-’80.

Satisfacţia de a rămâne în amintirea şi inima publicului Am reușit să readuc în luminile rampei ONR Cluj-Napoca baletul Don Quijote de Ludwig Minkus și le mulțumesc pentru aceasta directorului general de la acea vreme, domnul Marius Budoiu și asistentei dumnealui, doamna Mihaela Baciu, care m-au susținut în acel proiect ambițios. Spectacolul se bucură în continuare de o prezență numeroasă a publicului și de o frumoasă apreciere, iar balerinii dansează cu mare plăcere de fiecare dată când este programat. Care este cea mai mare satisfacţie a artistului Felicia Șerbănescu? Mă simt minunat că primesc și astăzi felicitări și mulțumiri din partea 71

Interviu

F ELI CI A Ș E RBĂ N ES CU

Prima revista dedicata artei baletului din Romania

publicului care mi-a apreciat arta și a simțit că niciodată nu l-am trădat. Noi artiștii avem menirea de a sensibiliza sufletele oamenilor și eu simt că am făcut acest lucru cu fiecare apariție pe scenă. Este una dintre marile bucurii ale unui artist să simtă aprecierea sinceră a celorlalți.

„Arta în general este factorul primordial care va contribui la salvarea acestei lumi” Ce părere ai despre lumea baletului românesc în prezent? Ce crezi că ne lipsește? Artiștii pot foarte ușor transmite frumusețe și bunătate lumii în care trăim. Baletul românesc are un frumos potențial, însă cred cu tărie că putem fi mai toleranți unii cu ceilalți, mai empatici și conștientiza faptul că arta în general este factorul primordial care va contribui la salvarea acestei lumi. Consider că o implicare mai mare a fiecărui balerin în colectivitatea din care face parte, ȋn spectacolele și reprezentațiile instituțiilor unde dansează, va crește calitatea acestora și, astfel, arta dansului va fi mult mai apreciată și mai frumos tratată de cei care trebuie să aibe grijă de ea – și aici mă refer nu numai la conducerea fiecărei instiuții în parte, ci și la conducerea Ministerului Culturii din țară. Din păcate, văd din afară faptul că fiecare dansator este concentrat pe dezvoltarea sa personală, nu în ansamblu a

întregii companii de balet dintr-o instituție și cred că, dacă implicarea s-ar manifesta şi ȋn afară, atunci și meseria de balerin ar fi mai apreciată. Am încredere că tinerii care vor ocupa posturi de dansatori în instituțiile statului vor ȋndeplini aceste cerințe în carierele lor viitoare.

„Balerinii sunt exemple vii pentru cei ce vin din urmă” Ce sfaturi ai pentru actualii elevi ai liceelor vocaționale? Dar pentru balerinii de astăzi? Tinerilor care studiază arta dansului şi care reprezintă viitorul acestei arte le-aș spune să-și continue visul, să nu lase pe nimeni să le spună că nu pot, că nu sunt în stare... Dacă au chemare pentru acestă artă sunt persoane deosebite, cu pasiune și perseverență şi vor reuși să-și îndeplinească aspiraţiile. Balerinilor le aduc aminte că sunt exemple vii pentru cei ce vin din urmă, deci trebuie să aibe o conduită pozitivă în tot ce fac, de la viața din afara scenei la cea din fața publicului și a viitorilor dansatori. Ȋi sfătuiesc să-și construiască un sistem de valori solid, fără de care le va fi greu să răzbească. Le doresc mult succes, energie și putere de a merge mai departe.

BalletMagazine.ro

EPQADC

Călătorii europene în pași de dans

DESTINAŢII DE TOP

Maria Horeva şi Xander Parish

Alimentat ȋn principal de absolvenţii Academiei de Balet „A.Vaganova”, Teatrul Mariinsky se mândreşte cu o garnitură de stele de cea mai ȋnaltă clasă, printre care Alina Somova, Diana Vişneva, Kimin Kim, Iulia Mahalina, Olesia Novikova şi, nu ȋn ultimul rând, actualul „cuplu de aur” de scenă format din Maria Horeva şi britanicul Xander Parish.

Ce puteți vizita în Sankt Petersburg Oriunde vă veţi plimba prin acest oraş veţi da de numele țarului Petru cel Mare. Un alt nume pe care ȋl veţi auzi frecvent este cel al arhitectului italian Francesco Bartolomeo Rastrelli, de care se leagă crearea Muzeului Ermitaj, a Palatul Stroganov, a Dumei orașului (consiliul municipal), a Palatului Voronţov sau a catedralei Smolnâi. Puteți să vă începeți periplul prin oraș pe Nevski Prospekt, marele bulevard care împarte orașul în două. Veți găsi cafenele și magazine chic, dar și Gara sau catedrala Kazan. Nevski Prospekt este pentru Sankt Petersburg ceea ce este Champs Elysées pentru Paris. Canalele navigabile ale orașului sunt la fel de frumoase ca acelea din Veneția și Amsterdam, iar bulevardele largi, construite după regulile urbanisticii moderne ori strălucitoarele palate imperiale înconjurate de vaste grădini sunt oglinda a ceea ce au dat mai bun vremurile trecute. Ȋn Rusia prețurile medii sunt aproape duble față de România iar pentru o mai bună acuratețe, atunci când veți călători consultați cursul de schimb al rublei. Potrivit siteului www.budgetyourtrip.com ar trebui să luați în calcul o cheltuială medie de 50 de euro/zi pentru mese și transportul local. Prețul mediu de cazare este de 70 euro/noapte și poate ajunge până la 150 euro la un hotel de lux. E drept că în această perioadă, ca peste tot în lume, hotelurile au redus prețurile la jumătate. Un capuccino este în jur de 120 de ruble, un hamburger la un fast food 150 de ruble iar o bere într-un pub cam 60 de ruble.

Dana Badea Frumusețea experienței vizionării unui spectacol de balet nu este dată doar de trăirile unei seri într-o sală de spectacole, contează și ceea ce se întâmplă în jurul ei. Drumul, orașul, oamenii, pe scurt experiența de călătorie, care face ca amintirea ei să fie de neuitat. Dacă iubiți baletul și mergeți să vedeți o producţie a unui teatru faimos, nu ratați ocazia unui city-break. Arta coregrafică este și ea afectată de restricții, ca toate celelalte arte, dar în speranța reîntoarcerii cât mai rapide a fastuoaselor spectacole pe marile scene vă propunem 5 destinații în orașe care găzduiesc unele dintre mai mari companii de balet din Europa. Vreți să faceți turul alături de noi?

Teatrul Mariinsky, Sankt Petersburg

Teatrul Mariinsky, Sankt Petersburg Teatrul Mariinsky este de departe cel mai prestigios teatru din Sankt Petersburg iar compania sa de balet se află în topul primelor zece din lume. Aici au dansat balerini celebri precum Anna Pavlova, Galina Ulanova, Rudolf Nureyev și Mihail Barâşnikov. Istoria sa începe în anul 1783, când a fost construit Imperial Bolşoi Kamenny, după planurile arhitectului Antonio Rinaldi. Și-a schimbat numele în 1860, devenind Mariinsky în cinstea împărătesei Maria Alexandrovna, soția ţarului Alexandru al II-lea. În fiecare an, la sfârșitul lunii mai are loc festivalul „Stelele Nopților Albe”, care durează până la începutul lui iulie. Ȋn cele două săli ale teatrului, la Conservator sau la Muzeul Ermitaj, pot fi văzute spectacole ale celor mai mari companii de balet iar evenimentele subsidiare cuprind vizite pe tot parcursul nopții la muzee și galerii de artă, inclusiv la Ermitaj.

Maria Horeva şi Xander Parish

La Sylphide

Palais Garnier, Paris

Royal Opera „ Covent Garden”, Londra Royal Opera House din Londra, numită „Covent Garden” după locul unde se află, a fost construită în 1732 și de atunci este un punct de reper al scenei teatrale londoneze. Aici s-a prezentat un balet pentru prima dată ȋn 1734: Pigmalyon. Clădirea actuală, cu impunătoarea sa fațadă georgiană, este la a treia reconstrucție ca urmare a unor incendii, cu interiorul decorat în roșu și auriu. Adăposteşte Opera Regală, Baletul Regal și Orchestra Operei Regale. Fațada, foaierul și sala de spectacole au fost construite în 1856 și aproape toate celelalte elemente au fost refăcute în anii ’90. Sala are o capacitate de 2.268 de locuri, are balcoane pe patru etaje și galerie superioară. Scena are aproximativ 15 m înălțime si 13 m lățime iar multe opere lirice au fost concepute special pentru acest teatru. Pe site-ul https://www. roh.org.uk/ găsiți mai multe informații despre clădire și spectacole (care momentan sunt suspendate). Deşi Royal Ballet School produce balerini de primă mână, compania a primit ȋn rândurile ei ȋn ultimele decenii numeroşi dansatori excelenţi internaţionali: Marianela Nuñez, Stephen McRae, Natalia Osipova, Alessandra Ferri. Să nu uităm că aici a dansat vreme de 13 ani românca Alina Cojocaru, devenită prim-solistă la doar 20 de ani. De aceeaşi scenă se leagă şi carierele impresionante ale unor staruri precum Margot Fonteyn, Rudoldf Nureyev sau Sylvie Guillem.

Marianela Nuñez

Ce puteți vizita în Londra

Sala Operei Mari din Paris, cu 1979 de locuri, a fost construită în perioada 1861-1875 şi deţinea de la ȋnceput una dintre cele mai bune companii de balet profesionist. Ca semn de apreciere pentru arhitectul său Charles Garnier, clădirea este cunoscută în prezent sub denumirea de Palais Garnier sau Opera Garnier. Multă vreme a fost sediul Operei Mari (până în 1989, când Opera Bastille a preluat acest statut). Pe scena ei a avut loc primul balet romantic: La Sylphide, ȋn 1832. Dansul clasic, născut la sfârşitul secolului XVII, s-a răspândit treptat ȋn lume datorită tot unor coregrafi francezi (Marius Petipa, August Bournonville). Rudolf Nureyev, în calitate de director al Baletului ȋntre 19831989, a oferit companiei un repertoriu internațional, dând şanse de afirmare unor tineri coregrafi şi unor viitoare danseuses étoiles. Considerată multă vreme drept o instituţie conservatoare, compania este actualmente deosebit de deschisă către modernitate şi experiment, balerinii evoluând cu egală dezinvoltură ȋn stiluri extrem de diferite.

Ce să vizitați în Paris ?

Parisul este unul dintre cele mai vizitate orașe din lume, așa că în orice perioadă alegeți să călătoriți, orașul va fi mereu plin de turiști fascinați de frumusețea lui. Pe lângă locurile deja consacrate ca Arcul de Triumf sau Muzeul Luvru puteţi vizita Centrul Pompidou, care adună la un loc expoziții și galerii de artă contemporană, iar de la ultimul etaj puteți admira panorama orașului. Intrarea costă în jur de 14 euro pentru un adult și este gratuită pentru copii, iar dacă vreți să admirați doar panorama orasului, puteți plăti un bilet separat de 5 euro/adult. Tot aici puteți vizita și Atelierul lui Brâncuși, situat în curtea din spate a Centrului. Musée d’Orsay este o alternativă mai chic la aglomerația de la Luvru. Le Marais este un cartier istoric cu galerii de artă, restaurante şi grădini publice iar Rue du Montparnasse este o stradă înțesată de bistrouri unde puteţi savura clătite dulci și sărate, un adevărat deliciu.

Londra este un important centru politic, financiar, dar totodată şi unul al artelor, muzicii, muzeelor, modei și lista poate continua. Aici se află impunătoarea Casă a Parlamentului, turnul cu ceas „Big Ben” și catedrala Westminster Abbey. Ȋncepută ȋn secolul al XI-lea, abaţia este atât locul încoronării monarhilor britanici cât şi cel unde își dorm somnul de veci majoritatea acestora. Westminster Palace (Palatul și Abația) și Biserica Sf. Margareta fac şi ele parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO. Cea mai vizitată galerie de artă modernă din lume, cu 4,7 milioane de vizitatori/an este Tate Modern, galeria națională de artă modernă a Regatului Unit. Un avantaj pentru turiștii care vizitează Londra este că multe muzee și obiective turistice sunt gratuite. Pentru cazare trebuie să vă bugetați cel puțin 100 de euro/ noapte iar în privința meselor, dacă nu aveți mari pretenții, street food-ul este foarte bine dezvoltat. Puteți găsi sandvișuri, salate, supe, cu 10 lire veți rezolva masa de prânz.

Royal Danish Theatre, Copenhaga Insula Holmen din inima capitalei daneze este sediul Operei din Copenhaga, a cărei construcţie a costat aproape 300 de milioane lire sterline, ceea ce o face cea mai scumpă clădire de Operă construită vreodată. Nota de plată a fost achitată de magnatul armator Mærsk Mc-Kinney Møller, care a donat oraşului şi parcul Amaliehaven, aflat vis à vis. Ȋnsă Baletul Regal Danez, fondat în 1771, se produce cu precădere pe scena unei clădiri cu parfum istoric, construită ȋn 1748. Coregraful August Bournonville a creat ȋn secolul XIX un stil şi o manieră aparte, ce caracterizează şcoala daneză. Astăzi, Baletul Regal Danez este o companie modernă, cuprinzând dansatori formaţi la Royal Danish Ballet School dar şi internaţionali – ȋntre aceştia numărându-se şi românca Marina Minoiu, fostă solistă a Operei bucureştene.

Ce puteți face în Copenhaga în timpul zilei? La Copenhaga oamenii merg cu bicicleta când este vremea frumoasă sau cu metroul, foarte rar cu mașina. Acolo totul merge ceas și nu vă deranjează nimeni, cu excepția vremii. Ce vă poate deranja este doar faptul că, începând

din luna noiembrie, se înserează de la ora 15.30 iar noaptea ține până a doua zi la ora 8.00. Cele mai importante obiective din Copenhaga se află la o distanță de 30 minute de mers pe jos. Dacă nu vreți s-o luați la pas, într-un tur pe apă puteţi vedea aproape totul: portul, castelele, bisericile și alte construcții istorice. Cu un bilet de 10 euro (75 DKK) puteți urca și coborî la orice stație vreți timp de două zile. În această plimbare pe apă veți vedea și Mica Sirenă, statuia de bronz devenită simbol al capitalei daneze, creată ȋn 1913 și oferită orașului de către berarul Carl Jacobsen. Pornind din Copenhaga puteți vizita și Malmö, al treilea oraș ca mărime al Suediei: cu trenul se fac aproximativ 40 de minute și veţi experimenta și traversarea unui tunel subacvatic. Copenhaga este una din cele mai scumpe destinații din Europa, iar ca să vă faceți o idee un capuccino costă în jur de 6 euro, pentru două sandvișuri tradiționale daneze și o bere de-a casei plătiți undeva la 20 euro. O cină într-un restaurant pentru două persoane costă aproximativ 65 de euro, conform www.numbeo.com, site care oferă date despre nivelul de trai pe glob.

Svetlana Zaharova și Roberto Bolle

Teatrul La Scala, Milano Deși din punct de vedere arhitectural nu impresionează la exterior, Teatrul La Scala din Milano este unul dintre cele mai celebre, pe scena căruia orice artist își dorește să ajungă. Clădirea, proiectată de Giuseppe Piermarini și inaugurată în 1778, a fost construită pe locul Teatrului Ducal (Regio Ducal Teatro alla Scala), distrus într-un incediu în 1776. Având o capacitate de 3.000 de spectatori, a devenit în scurt timp locul de întâlnire al nobilimii milaneze. Costul construcţiei a fost amortizat din vânzarea de loji private, iar proprietarii acestora se întreceau în a angaja artişti prestigioși care să le picteze pereţii şi să le amenajeze. Teatrul era luminat cu 84 de lămpi cu gaz în zona scenei şi alte 1.000 în restul sălii. Iluminatul electric a fost introdus abia ȋn 1883. Sezonul tradițional al Teatrului La Scala începe pe 7 decembrie, de ziua Sfântului Ambrozie, patronul orașului Milano. Spectacolele trebuie să se termine înaintea miezului nopții și, ca atare, reprezentațiile mai

lungi încep cât de devreme este necesar pentru ca ora de închidere să fie respectată. De Scala din Milano se leagă viaţa şi opera marelui compozitor italian Giuseppe Verdi, ca şi multe întâlniri ale italienilor care luptau pentru independenţă şi unire. Printre românii care s-au remarcat pe scena Scalei se numără balerinul şi coregraful Gheorghe Iancu, semnatarul Lacului lebedelor de la Opera din capitală. Actualele stele ale companiei sunt Roberto Bolle şi... rusoaica Svetlana Zaharova, care alcătuiesc pe scenă un cuplu de vis. Milano este situat în regiunea Lombardia, una dintre cele mai bogate regiuni din Italia, iar zona metropolitană are peste 7 milioane de locuitori. Prin urmare are o rețea de transport în comun foarte bine pusă la punct, care vă va ajuta să ajungeţi dintr-un capăt în celălalt fără probleme. Ce să vizitaţi în Milano? Castelul Sforzesco – dacă vă place istoria, o plimbare în interiorul fortăreței vă va întoarce în timp, iar muzeele din castel vă vor purta în lumea fascinantă a artei. Intrarea în curtea interioară este liberă, dar pentru a vizita muzeele va trebui să scoateți din buzunar 5 euro. Dacă sunteți pasionați de artele plastice, de la Castelul Sforzesco până la Pinacoteca Brera aveți doar câteva minute de mers pe jos. Galeria Brera a fost inaugurată în 1809 alături de Academia de Arte Frumoase, la cererea ȋmpărătesei Mariei Tereza a Austriei. Cina cea de Taină, una dintre cele mai faimoase picturi din lume, creată de Leonardo da Vinci ȋntre 1494-1498, o veţi găsi pe peretele bisericii Santa Maria delle Grazie. Are 4,60 metri înălțime și 8,80 metri lungime. Între timp, dacă vi se face foame căutați un restaurant unde se servește aperitivo. Cu doar 10 euro veţi avea parte de gustări din belșug, stropite cu un pahar de vin bun.

Rucsandra Hurezeanu,

Ivatherm

„Dacă aș fi avut o fetiță, sigur ar fi fost balerină” Mihaela Ivan

Delicatețe și sensibilitate sunt cuvintele care apar cel mai des în prezentarea produselor Ivatherm. Acestea sunt și trăsăturile care descriu cel mai bine o balerină. Asemănările nu se opresc însă aici. Cu aceeași ușurință cu care o balerină reușește să ne treacă prin mai multe stări, cremele și loțiunile Ivatherm calmează și repară tenul sensibil. În ambele cazuri, în ciuda aparențelor, această ușurință înseamnă multă muncă și perseverență. Pentru primul brand românesc de produse dermatocosmetice cheia succesului a reprezentat-o și un ingredient deosebit: apa termală de Herculane, cu proprietăți recunoscute la nivel internațional.

ovestea Ivatherm a început în 2005, când fondatoarea companiei, dr. Rucsandra Hurezeanu a îmbinat un ingredient românesc deosebit cu experiența franceză în industria cosmetică. Așa a apărut o paletă largă de produse concepute special pentru pielea sensibilă și care tratează sau îmbunătățesc problemele specifice pielii sensibile. Sunt produse sigure și eficiente, recomandate de medicii dermatologi. Pandemia de coronavirus a schimbat din mers strategia companiei, care s-a adaptat rapid noilor condiții și a lansat într-un timp scurt geluri și soluții dezinfectante pe bază de alcool. Ivatherm este astăzi unul dintre primele patru branduri pe piața națională de cosmetice, cu o prezență internațională în 13 țări și cu un mare potențial de extindere. Când auzim numele Herculane ne gândim automat la una dintre cele mai vechi și cunoscute stațiuni balneare

din România, aflată acum în paragină. Întrebarea firească este cum v-a venit ideea apei termale de Herculane? Erați familiarizată cu zona, cu izvoarele de acolo? Cunoșteam, bineînțeles, izvoarele de la Herculane și povestea lor. Am fost curioasă să ajung în stațiunea favorită a împărătesei Elisabeta a Austriei, alintată cu numele Sissi, și a fost o încântare să descopăr munții și pădurile Cernei. Chiar și clima e diferită în acea zonă, e foarte blândă, aerul e ionizat și departe de orice poluare urbană sau industrială. Puțini oameni știu povestea lui Hercules care, în drumul lui în căutarea lânii de aur, s-a scăldat în apele termale ale Cernei, a căpătat puteri și a învins Hydra, balaurul cu 7 capete. Iar locul a primit numele de Herculane. După multe studii și teste am descoperit aici un izvor termal cu o mineralizare mare, bogat în Ca, Mg, Mn și Zn, care îi dau proprietăți calmante și antiiritante pentru piele.

De balet

SĂNĂTATE ȘI ARM O N I E

Gândindu-ne retrospectiv, pare firesc ca, dacă vrei să înființezi o companie de cosmetice, să te familiarizezi cu industria de profil din Franța. Ceea ce este cu adevărat deosebit este faptul că v-ați orientat către dermatocosmetice, un domeniu în care, la momentul respectiv, nu activa nicio companie românească. Cât este de dificil să fii deschizător de drumuri? Cum arată compania la 15 ani de la înființare? Eu sunt medic și vin din industria farmaceutică, în care am lucrat mulți ani. Urmăream cu multă curiozitate și cu oarecare îngrijorare creșterea incidenței pielii sensibile din cauza poluării, a nutriției deficitare și a stilului de viață nesănătos. Am creat Ivatherm din dorința de a găsi soluții pentru problemele de piele, în special pentru cea sensibilă. Am îmbinat apa termală din România și cei mai inovativi activi cosmetici, pentru care am apelat la laboratoarele de cercetare franceze. Astăzi, Ivatherm este între primele 4 branduri pe piața locală de produse cosmetice de farmacie și are o prezență internațională în 13 țări. A fost un drum lung pentru că activăm pe un segment mic, dar astăzi, într-un context general mai larg favorabil și particular generat de pandemia COVID – 19 , consumatorii caută din ce în ce mai mult produse sigure, testate, cu eficiență dovedită prin studii clinice. Stresul, poluarea și alimentația sunt câțiva factori care ne afectează sănătatea pielii. De ce e nevoie să avem un ritual zilnic de îngrijire? Cum arată al dumneavoastră? Eu sunt adepta unei abordări holistice a frumuseții, care înseamnă alimentație sănătoasă, sport, somn, vitamine și suplimente alimentare. În îngrijirea cosmetică am ritualuri lungi care încep cu curățarea feței, spălarea cu produse non-abrazive; sprayul cu apă termală Herculane e nelipsit, după care folosesc produse hidratante și tratamente anti-aging. Îmi plac serumurile și cremele depigmentante foarte concentrate în ingredienţi cosmetici activi și, bineînțeles, toate gamele antirid, anti-aging, pe care le folosesc alternativ. Anul acesta, pandemia a fost cea care ne-a schimbat viața. În cazul Ivatherm, criza sanitară a însemnat apariția unei noi game, cea a gelurilor pentru igienizarea mâinilor. Cât a durat să scoateți pe piață aceste produse? Care au fost etapele? Ȋnainte lucram un an pentru fiecare produs nou. Începeam cu alegerea ingredienților activi, formularea unei texturi ideale, mai lejeră sau mai bogată, după care urma etapa de teste de siguranță și eficiență. De data asta, pentru gelurile și soluțiile dezinfectante, am optat pentru formulele standard recomandate de OMS, cu concentrații mai mari sau mai mici de alcool, sub formă de gel sau soluție. Toată industria s-a confruntat atunci cu o criză a alcoolului, a tuburilor și a flacoanelor, dar am fost rapizi și în două luni produsele noi au fost deja pe piață. Este mai ușor ca antreprenoare într-un domeniu adresat aproape exclusiv femeilor? Industria de cosmetice se adresează din ce în ce mai mult și bărbaților. Acest segment crește mult, în unele țări a ajuns chiar la 30%. În compania mea, întâmplător sunt mulți bărbați, ca

peste tot în industrie, de altfel. Când e vorba de vânzări, de marketing digital, de studii clinice, de logistică, bărbații sunt la fel de buni. Îmi place în mod deosebit faptul că sustenabilitatea face parte din viziunea Ivatherm. Cât de importantă ar trebui să fie această componentă în strategia de afaceri a unei companii moderne? Practic, ce înseamnă sustenabilitatea în cazul produselor dumneavoastră? Suntem conştienți de impactul asupra mediului pe care îl au ambalajele produselor cosmetice. Am început un proces de implementare a unui program de înlocuire a recipientelor de plastic exclusiv cu ambalaje produse din trestie de zahăr, tranziție estimată la doi ani. Cartonul și hârtia folosite pentru produsele noastre sunt obținute de la furnizori certificați „Programme for the Endorsement of Forest Certification” (PEFC), care garantează conformitatea și sustenabilitatea managementului pădurilor și a lanțului de custodie a lemnului folosit în produsele care poartă această marcă. Diminuarea amprentei de carbon a devenit una dintre preocupările noastre majore. Sunteți antreprenoare de succes și mamă. Aveți timp și pentru dumneavoastră? Aveți hobby-uri? Munca de birou și călătoriile în toate țările în care ne vindem produsele îmi ocupă mult timp, dar așa cum se spune, când faci ce-ți place, munca devine distracție. În rest, citesc mult, călătoresc cu mare plăcere și fac sport alături de copiii sau prietenii mei. Cu restricțiile generate de pandemie, am avut mai mult timp să fim alături de copii și asta ne-a prins bine, ne-a unit mai mult. Am recentrat relațiile, am îmbunătățit comunicarea și am reevaluat așteptările pe care le avem unii de la alții. Dar baletul vă place? Aveți un dans preferat, o balerină pe care o admirați? Îmi place foarte mult baletul și mă pot lăuda că am cunoscut balerine celebre, una dintre ele a fost Irinel Liciu, soția scriitorului Ștefan Augustin Doinaș. Eu am făcut balet în copilărie, apoi gimnastică, iar dacă aș fi avut o fetiță, sigur ar fi fost balerină. Admir feminitatea, grația, postura balerinelor, am fost fascinată de ele din totdeauna. Vă mulțumesc și vă doresc mult succes în continuare!

De balet

SĂNĂTATE ȘI ARMO N I E

Vreau sa fiu balerină! Ce mănânc? Cum mănânc? Când mănânc? Mai mănânc? Mirela Simniceanu

rice om are nevoie de un standard adecvat de nutriţie, care trebuie să furnizeze suficiente calorii dar nu în exces, de un echilibru corect de proteine, grăsimi şi carbohidraţi, de minerale, vitamine şi lichide. Fără o dietă corectă mecanismul fiziologic al corpului nu poate funcţiona la eficienţa maximă.

Cerinţele fizice şi psihice pe care trebuie să le îndeplinească balerinii Biotipul constituţional al balerinului nu are un caracter determinat, dar trebuie să fie proporţional, „să fie plăcut ochiului”. Tipul somatic: subponderal (15-20 kg sub numărul de centimetri), talie medie-ȋnaltă, membrele inferioare mai lungi decât trunchiul, bazinul ȋngust armonios dezvoltat, ţesut adipos redus, musculatura de tip longilin, o mobilitate foarte bună a coloanei vertebrale şi a tuturor articulaţiilor, o elasticitate musculară foarte bună, indici neuropsihici şi neuromusculari foarte buni (excitabilitate neuromusculară, ȋndemânare, atenţie, concentrare de durată, coordonare şi echilibru, un profil neuroendocrin echilibrat, bună adaptare

cardiorespiratorie, forţă musculară şi rezistenţă ȋn regim de forţă foarte bune), detenta de pe două picioare şi de pe un picior foarte bună. Calităţi psihice: perseverenţă, echilibru afectiv pe fondul rezistenţei la stres, ȋndemânare. Precizie, coordonare psihomotrică foarte bună, rapiditate ȋn mişcare, anticipaţie, ureche muzicală, expresivitate, capacitate de efort aerob şi anaerob foarte bună.

Baletul – un mod de viaţă tot mai solicitant odată cu trecerea timpului Vârsta la care ȋncepe efortul fizic ȋn cadrul organizat al Liceului de Coregrafie este de 10-11 ani ȋn România. Acceptarea elevilor ȋn şcoală se face ȋn urma evaluării stării lor de sănătate, a dezvoltării fizice, a capacităţii de efort, a stării funcţionale cardiovasculare, respiratorii, metabolice, neuropsihice, a urechii muzicale, precum şi a măsurării greutăţii ȋn funcţie de ȋnălţime şi sex. Baletul nu este un sport cu o durată anume. Este o meserie care se ȋnvaţă din copilărie şi se continuă până la 48-50 de ani, cu solicitări amplificate de la an la an. Dacă la ȋnceput lucrul fizic constă ȋn 10 ore pe

De balet

SĂNĂTATE ȘI ARMO N I E

Este necesar aportul suplimentar de vitamine şi minerale?

săptămână, se ajunge treptat la 25 de ore, apoi la 42-45 de ore săptămânal (7 ore pe zi ȋn doi timpi: dimineaţa 4 ore iar seara 3-4 ore). Efortul fizic creşte ȋn durată şi tensiune progresiv ȋn ani. Motivaţia este foarte importantă ȋncă de la ȋnceput, deoarece fără ea complexul de efort fizic şi psihic epuizant ȋl poate face pe elevul-balerin să renunţe. Elevii ȋnvaţă de timpuriu să se analizeze din toate punctele de vedere. Ȋn ceea ce priveşte dieta, datorită faptului că dansul este un mod de a trăi un timp mai ȋndelungat, cu perioade lungi de efort şi foarte scurte de refacere, ȋn lipsa unui medic specializat ȋn nutriţia dansatorului fiecare individ implicat ȋn dansul profesionist devine propriul să medic.

Nutriţia în perioadele de efort şi de refacere Ȋn cazul elevilor care se pregătesc câte două semestre, examenul de semestru şi cel anual pot fi socotite competiţii. Ȋn cazul balerinilor profesionişti angajaţi, perioadele de pregătire, competiţie şi refacere se ȋmpletesc şi nu se poate vorbi de o raţie anume pentru fiecare moment, ci de un mod judicios de alimentaţie. Perioada cea mai sigură de refacere rămâne concediul de două luni vara. O alegere ȋnţeleaptă a mâncării nu numai că furnizează o nutriţie adecvată, dar impiedică dansatorul să devină supraponderal sau sub limita de greutate. Astfel, o dietă bună este importantă pentru a menţine procesele de recuperare la eficienţa maximă, contribuind de asemenea şi la prevenirea leziunilor, menţinând corpul ȋn cele mai bune condiţii.

Rolul proteinelor, al carbohidraţilor, al acizilor graşi Proteinele sunt necesare pentru dezvoltarea şi refacerea musculaturii şi a ţesuturilor, asigurând şi absorbţia aminoacizilor necesari unui metabolism normal. Proteinele se găsesc ȋn carnea slabă de pui şi peşte, ȋn cantităţi variabile ȋn lactate şi brânză, ȋn ouă şi anumite legume. Ȋn cele mai multe proteine şi aminoacizi există aşa-numiţii „aminoacizi esenţiali”, pe care corpul nu ȋi poate sintetiza şi care trebuiesc obţinuţi prin dietă. Aceştia se găsesc ȋn unele legume, dar mai ales ȋn proteinele animale, adeseori numite proteine de prima clasă. Dacă dieta totală nu produce destui aminoacizi, corpul ȋncepe să separe propriile proteine, ȋn cea mai mare parte prezente ȋn ţesutul muscular, pentru a procura aminoacizii necesari. Acest lucru ȋl ȋntâlnim la persoanele care au o nutriţie iraţională sau o dietă rău structurată. Carbohidraţii servesc ca sursă de energie. Există carbohidraţi simpli, precum glucoza, zahărul obţinut din trestie de zahăr şi carbohidraţi complecşi, ca amidonul. Carbohidraţii simpli sunt absorbiţi imediat de organism, ȋn timp ce aceia complecşi au nevoie de mai mult timp şi furnizează mai greu energia. Acizii graşi reprezintă un izvor de energie şi deci un important aport de calorii. Aceştia sunt absorbiţi mult mai greu decât carbohidraţii complecşi şi de aceea efectul lor ca izvor de energie va fi pe termen mai lung. Acizii graşi sunt purtători ai vitaminelor A şi D.

Necesarul zilnic de vitamine este minim. Acestea nu reprezintă o hrană adevărată, dar sunt importante pentru funcţionarea corectă a organismului. Ȋntrucât prin efort se produce un consum crescut de vitamine, mai ales C şi B, se impune refacerea spaţiilor (rezervoarelor) vitaminice din organism pentru ȋntreţinerea eforturilor următoare. Datorită faptului că alimentele nu conţin cantitatea suficientă de vitamine necesară efortului mare desfăşurat, se adaugă frecvent comprimate de vitamine asociate cu minerale, ginseng, lecitină. Vitamina A, complexul de B-uri, vitamina C, acidul folic, precum şi vitaminele D, PP şi K sunt foarte necesare pentru metabolismul principiilor alimentari care produc energie. Vitamina B1 este pentru buna funcţionare a celulelor din măduva spinării, vitamina B12 pentru sistemul nervos, aparatul gastrointestinal, pentru sinteza hepatică; vitamina K este pentru preȋntâmpinarea procesului de coagulare a sângelui şi activarea acidului lactic, absorbţia de Fe şi Ca la nivelul digestic, vitamina A pentru viteza hormonală. Există o lungă listă de minerale care trebuie să se regăsească ȋn dietă. Cea mai mare parte a acestora sunt suficiente ȋn cantităţi minime. Singurele excepţii sunt fierul şi calciul, care se ȋntâmplă să lipsească de multe ori dansatorilor. Fierul, mai ales, poate fi ȋn cantităţi mici la femei din cauza menstruaţiei. Dacă fetele au o greutate foarte mică, nu au menstruaţie sau o au ocazional iar fierul nu este suficient apare anemia. Cantitatea necesară este de 18 mg/zi. Dacă dansatoarea este anemică, cu siguranţă nu va da tot ce poate, se va simţi mereu obosită şi va fi supusă leziunilor şi diferitelor infecţii.

Un pahar de vin după spectacol nu face rău... De asemenea, este necesar un aport suficient de apă pentru a se putea produce procesele fiziologice ale corpului. Rinichii au nevoie de lichide pentru a elimina produsele refuzate de metabolism. Dacă organismul nu are suficiente lichide, volumul limfatic scade şi acest lucru poate interfera cu transportul de substanţe nutritive şi oxigen către celule, ȋntârziind chiar eliminarea gazelor. Apa este fundamentală şi pentru că reglează temperatura corporală prin intermediul transpiraţiei. Dacă dansatorul se deshidratează, muşchii ȋntregului corp simt mult mai repede oboseala şi sunt mai expuşi leziunilor. Deshidratarea provoacă de asemenea crampe, năduşeală şi o adevarată istovire a ȋntregului corp. Prin transpiraţie se pierd atât apă, cât şi săruri. Ȋn unele

cazuri, mai ales dacă este foarte cald, cererea de săruri de care organismul are nevoie poate creşte. Un nivel scăzut al sărurilor poate provoca crampe foarte puternice. Trebuie consumaţi cam 3 l de lichid/zi, ȋn funcţie de temperatură şi de gradul de transpiraţie: apă, ceai, sucuri de fructe, limonadă etc. Băuturile precum Cola, cafeaua, conţin substanţe diuretice care acţionează direct asupra rinichiului, ȋn scopul de a grăbi eliminarea apei. Alcoolul face parte din aceeaşi categorie cu diureticele şi poate produce deshidratarea. Cu siguranţă conţine calorii, dar nu trebuie considerat un izvor de energie, deoarece are efecte sedative şi depresive. Oricum, un pic de alcool după spectacol poate ajuta dansatorul să se relaxeze, de aceea UN pahar de vin sau bere nu va face niciun rău.

Ce ar trebui să conţină un meniu zilnic echilibrat Un meniu zilnic ar putea conţine: carne: două porţii/zi – o porţie de carne slabă (pui, peşte), două ouă sau 20 g de brânză proaspătă; cereale: 4 porţii/ zi – o felie de pâine, de preferat integrală, paste (o porţie de spaghetti); lactate: 3 porţii/zi (o porţie este echivalentul a 1/5 l lapte sau iaurt) sau 75 g brânză; legume şi fructe: 4 porţii/zi (o porţie este echivalentul unui fruct sau legumă – măr, portocală). Legumele cu frunza verde sau de culoare portocalie, ca morcovul conţin vitamina A (de 4 ori/săptămână câte o porţie). Citricele conţin vitamina C. Ȋn planificarea dietei nu trebuie uitat că toate caloriile se traduc ȋn energie şi că energia este necesară pentru a putea duce la capăt ȋn fiecare zi un program de dans. Cantitatea de calorii necesară diferă de la un individ la altul şi depinde de metabolismul fiecăruia.

Să dansăm pe burta goală sau cu burta plină? Ȋnainte de spectacol, pe parcursul fiecărei zile, dansatorul trebuie să se hidrateze des şi regulat. Pentru a-şi asigura un aport energetic suficient pe durata unui spectacol ar fi indicată o masă lejeră, luată cu aproximativ trei ore mai ȋnainte. Pentru a-i asigura necesarul de energie, această masă trebuie să conţină carbohidraţi complecşi, precum amidonul. Acest lucru se poate realiza mâncând o porţie de paste sau un sandwich, apoi un fruct. Dacă este consumat cu ceva timp ȋnainte de spectacol, va fi digerat ȋn momentul ȋn care dansatorul ȋşi va face ȋncălzirea. Masa ar trebui organizată ȋn aşa fel ȋncât să-i permită celui care va dansa seara să consume o masă lejeră cu ceva timp ȋnainte.

Lumea baletului andemul balet-modă este astăzi privit ca o împletire de valori estetice comune, o celebrare a frumuseții corpului uman, o venerare a expresivităţii mișcărilor, o înclinare în fața eleganței și stilului. Cele două forme de artă sunt indisolubil legate de ideea de profesionalism și performanță, de împingerea limitelor de fiecare dată cu un pas mai departe, către forme de exprimare artistică mai pline de imaginaţie, mai puternice ca mesaj și ca originalitate. Imaginea balerinei face lumea să viseze, întrucât ea întruchipează idealul feminin de grație, eleganță și rafinament. În zilele noastre, balerina este un artist profesionist, universal recunoscut și apreciat. Admirația pentru balerine copleșește oamenii de rând și ȋi inspiră pe creatorii de modă, care le promovează ca style icon-uri, dedicându-le creații de referință. Baletul și moda se află într-o relație de fascinație și interdependență, inspirându-se reciproc, potențânduși una alteia puterea de seducție și influență pe care le exercită asupra tuturor iubitorilor de artă și frumos. Lucrurile nu au stat însă întotdeauna astfel. Deabia de la începutul secolului XIX balerinele au devenit

Baletul și moda

Mathilde Ksessinskaya purta bijuterii de valoare cu costumele de balet

O relație de fascinație și inspirație reciprocă Olivia Hotniceanu

modele aspiraționale, respectate din punct de vedere social și luate în considerare pentru moda timpurilor. Inițial, dansatoarele erau considerate figuri imorale și erau marginalizate social, astfel că nu încăpea în discuție ca acestea să exercite vreo influență. De notorietate era poziţia balerinelor de la Opera din Paris și realitatea tristă și promiscuă din spatele cortinei strălucitoare.

Marie Taglioni a consacrat costumul balerinelor romantice

Ballerina style wedding dress

Istoria baletului o evocă pe Marie Taglioni ca fiind prima balerină care a schimbat percepția asupra reprezentantelor acestei bresle și a atras atenția asupra frumuseții reprezentațiilor de balet, deschizând calea către transformarea dansului clasic într-o formă de artă

Lumea baletului respectabilă. La premiera baletului La Sylphide, în anul 1830, Marie Taglioni a apărut cu un corsaj alb, cu brațele și umerii dezgoliți și o fustă diafană din tule – o apariție eterică și un costum care a impresionat atât de mult încât a devenit imaginea arhetipală a balerinei romantice. Datorită talentului său excepțional și aspectului său distins, ea a devenit cea mai apreciată balerină a epocii, iar influența costumului său se regăsește și astăzi în rochiile vaporoase de mireasă ballerina style.

și-au pus semnătura pe costumele balerinilor, contribuind la crearea unor producții artistice care au făcut istorie. De acum înainte, baletul și moda își vor spori interdependența, inspirația una pentru cealaltă și se vor întrepătrunde în toate aspectele evoluției lor. Așa se face că prima apariție a baletului în presa de modă are loc tot în această perioadă. Prestigioasa revistă Vogue rezervă, în unul din numerele sale din anul 1932, opt pagini producției Cotillon a companiei Ballets Russes de Monte Carlo.

Pasul de la clasic la modern

Balerinele inspiră creatorii de modă iar moda șlefuiește imaginea balerinelor

Compania Ballets Russes a lui Serghei Diaghilev a întors pagina baletului clasic, deschizând, la începutul secolului XX, epoca avangardismului și a modernităţii, într-o explozie de creativitate, exotism și erotism. De altfel, se spune că succesul celei mai influente companii de balet a secolului trecut se datorează colaborării dintre cei mai inovatori coregrafi, compozitori, dansatori și, mai ales, creatori de modă ai epocii. Paul Poiret, Coco Chanel și marea sa rivală Elsa Schiaparelli

Feminitatea și grația balerinelor, precum și noul lor statut au început să inspire creatorii de modă care leau transformat în style icon-uri. Totodată, balerinele au devenit conștiente de imaginea lor și de impresia pe care o lasă admiratorilor și societății în general. A fost începutul unor colaborări între balerine și designeri, pe scenă dar și

NYCDanceProject

în afara ei, care au devenit legendare, impactul lor resimțindu-se și în zilele noastre. Stelele baletului rus Anna Pavlova și Mathilda Kschessinskaya fuseseră printre primele care au folosit moda pentru crearea unei imagini personale caracterizate de stil și eleganță. Mai târziu, Margot Fonteyn, cea mai apreciată prim-balerină britanică vreme de decenii, adorată pentru linia ei superbă și tehnica sa inegalabilă, a fost și una dintre cele mai admirate vedete din punct de vedere vestimentar. Fonteyn iubea moda iar linia sa rafinată a întâlnit eleganța creațiilor lui Christian Dior, a cărui clientă fidelă a rămas toată viața. De altfel, fascinat de lumea dansului, Christian Dior a devenit designerul cel mai des asociat cu modelele clasice inspirate de costumele balerinelor, care au dominat French couture în anii 19401945. După revistele de modă, cinematografia a urmat pe lista ,,cuceririlor”. Dansul, moda și filmul și-au dat întâlnire pentru realizarea unuia dintre cele mai emblematice filme despre balet: The Red Shoes, în care frumuseţea unei balerine (Moira Shearer) a fost pusă în valoare de costumele haute couture, create în acest caz de Jacques Fath, unul dintre cei mai influenți designeri de după război, alături de Christian Dior și Pierre Balmain. Baletul și moda au continuat să meargă în tandem, urmând de acum rapidele evoluții și schimbări petrecute în interiorul societății.

George Ballanchine: ,,Baletul este femeia”

Maia Plisetkaia imbracata de Yves Saint Laurent

A venit apoi din nou timpul unor schimbări radicale ale costumelor de balet, urmând trendul de simplificare a vestimentației, care cuprinsese întreaga societate. Coregraful american George Balanchine

Anna Pavlova

și-a purtat dansatorii către o altă imagine revoluționară: simplitatea. În viziunea sa, accentul trebuia să cadă pe balerină și pe corpul său în mișcare, înlăturând cît mai mult din vestimentația elaborată. Această estetică minimalistă a ispirat creatori precum Calvin Klein sau Donna Karan, care au preluat tricourile balerinilor, promovându-le ca articole lejere de purtat zilnic.

Haute couture și moda străzii Ballerina style a coborât de la exclusivismul articolelor de haute couture la moda străzii. Iar dacă tutu-ul este o modă care revine periodic, reinventată și readaptată, îndrăgită cu precădere de admiratoarele ținutelor cu tentă romantică, pantofii „balerini” au devenit unele dintre cele mai apreciate și achiziționate articole de încălțăminte, care creează mixul perfect între confort și eleganță. Povestea relației dintre balet și modă este departe de a se apropia de final. Moda este ciclică, baletul este inspirațional, iar ceea ce le va face să tindă mereu mai sus este obligația de a menține și a duce mai departe ceea ce baletul a consacrat: frumusețea, grația, aspiraţia către perfecțiune.

Elevi de elită Sena Vlădoiu, Director Artistic, Ballet Magazine

Deținător a zeci de premii și burse valoroase, Cosmin Marinescu a reușit să impresioneze lumea baletului românesc și pe însăși Regina Elisabeta a II-a, fiind invitat la numai 10 ani să danseze la reședința ambasadorului Marii Britanii la București, cu ocazia jubileului acesteia.

Când am primit propunerea colaborării cu prima revistă de balet din România, primul meu sentiment (pe lângă fericire, onoare și respect pentru curajul și ideea unei reviste dedicate baletului), a fost de bucurie! Am încercat să-mi rețin lacrimile....tocmai ieșisem ușor dezamăgită dintr-o altă colaborare care mi-a adus fericire, promovarea compartimentului de balet al Operei Naționale București. Vestea apariției acestei reviste a stârnit în mine din nou ideea că pot promova artiștii de care am fost nevoită să mă despart, dar în același timp mi-a îndreptat gândul și către artiștii mai mici, elevii din România care fac balet la un nivel ȋnalt și i se dedică cu toată pasiunea. Astfel, am început să fac interviuri video sau text cu artiști consacrați, dar și cu elevi ai școlilor de coregrafie, fie din țară, fie din străinătate. „Elevi de elită” este un proiect dedicat copiilor români cu performanțe deosebite, obținute cu multă muncă, dragoste și determinare. Unii au beneficiat de burse de studiu la școli prestigioase din străinătate, alții au ales să-și continue studiile aici, aproape de părinți. „Elevii de elită” sunt dispuși să renunțe la joacă, la o petrecere, la lucrurile care le plac, în favoarea baletului. Sunt acei copii ambițioși și talentați care se pregătesc intens, își doresc un viitor mai bun și fac tot posibilul să aibă rezultate excelente. Sunt acei copii care au ales să facă din balet nu doar o meserie, ci o carieră de anvergură, iar poveștile lor merită să fie spuse în paginile revistei Ballet Magazine România. Ne propunem să-i facem cunoscuți publicului larg ca modele de urmat pentru generațiile de azi şi de mâine.

COSMIN MARINESCU Absolvent al Academiei de Balet a Operei din Viena

Printre premiile sale importante se numără Best Male Talent, European Dance Union; Excellence Award Winner, World Ballet Competition; Medalia de aur solo dans contemporan și medalia de argint solo dans clasic, L’Odyssée de la danse; câștigătorul concursului „Tribut valorilor culturale românești” la categoria dans clasic interpretare. Este angajat al Baletului de Stat din Viena, cu detașare la Volksoper Wien. Te gândești să profesezi în România? Cosmin Marinescu: Răspunsul meu este nu, deoarece mie îmi place foarte mult să călătoresc și nu rezist să rămân prea mult într-un singur loc. Pe lângă asta, personal nu prea văd un viitor foarte promițător în ceea ce privește baletul în România. Dar asta este strict opinia mea personală. De ce aș rămâne aici, când știu că baletul este mult mai apreciat și mult mai iubit în afară? Dar în același timp, mă gândesc că noi ca dansatori, ca artiști, putem contribui la un viitor mai bun. Dar pentru asta avem nevoie de sponsori, de sprijin, de suport financiar și, mai ales, de oameni cărora să le pese!

@cosmiin_ @cosminmarinescu2002

Elevi de elită FABIAN RĂȘCHITOR Elev în ultimul an la Academia de Balet „Princesse Grace”, Monaco

Printre premiile sale se numără: locul II pas de deux, International Ballet Competition „Domenico Modugno”, Lecce, 2017; locul II solo dans contemporan, locul II solo dans clasic, locul I pas de deux International Dance Competition Hellas, Grecia, 2017; locul II solo contemporan, locul II solo clasic, locul I pas de deux, locul I dans clasic YSBC, 2016; locul II pas de deux YAGP, New York, finala 2017. A obținut și burse importante: Ballettschule Theater Basel, Elveţia; Escola de Danca do Conservatorio Nacional, Lisabona; Houston Ballet School, SUA; Harid Conservatory, Boca Raton (Fl.); National Ballet School of Canada, Toronto; Staatliche Ballettschule Berlin; Tanz Akademie Zürich, Elveţia; Academia „Princesse Grace”, Monaco. Ca urmare a câştigării uneia dintre bursele oferite de sponsorii concursului Prix de Lausanne 2020, Fabian Răşchitor a optat să-şi înceapă cariera de dansator profesionist la English National Ballet. Ce părere ai despre apariția revistei Ballet Magazine în România? Fabian Rășchitor: Mi se pare o idee genială și era momentul să apară și în România o revistă dedicată baletului.Cred că publicul și societatea în general nu prea au idee despre balet și mi se pare că mai multă lume ar trebui să-i acorde importanță. În această revistă miaș dori să văd mai multe interviuri cu persoane care ne inspiră și cu oameni importanți din lumea baletului, deoarece pentru generația mea este folositor să cunoaştem persoana și povestea prin care a trecut.

A obținut premii importante în cadrul unor concursuri de renume precum: YAGP, intrând în Top 12 Classic Junior; Medalia de bronz la WBC Sibiu 2014; Premiul special al Juriului, YSBC Sibiu, 2016; cât și în cadrul Olimpiadei de Coregrafie în 2017. A obținut burse de studiu la Staatliche Ballettschule Berlin; Tanz Academie Zürich, Elveţia; Royal Ballet School, Londra; Ballettschule Theater Basel, Elveţia; Academia „Princesse Grace”, Monaco; American Ballet School, New York.

ANDREEA ȚĂRUȘ Elevă în penultimul an la Academia de Balet „Princesse Grace”, Monaco.

În premieră pentru România, în anul 2017 Andreea Țăruș și Fabian Rășchitor au obținut locul II cu pas de deux-ul din baletul Giselle, actul I, la finala mondială a concursului internațional de balet YAGP de la New York. Ce înseamnă baletul pentru tine? Andreea Țăruș: Baletul înseamnă viața mea. De când mă trezesc mă gândesc numai la balet, la cum aș putea progresa în ziua respectivă, ce emoții aș putea transmite sau cum aș putea face ca acea zi să mă aducă mai aproape de visul meu.

@fabian.raschitor

@tarusandreea

@fabianandrei.raschitor

@tarus.andreea

Elevi de elită IOANA DARIA KIMM Elevă a Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” București

Printre cele mai importante premii obținute se numără Locul I la Olimpiada de Coregrafie ȋn 2019 și 2020; Locul I Junior Classical YAGP Barcelona, 2019; Diploma „Tânără speranță” pentru Performanță interpretativă din partea UNACOR, 2019; Top 12 dans clasic juniori YAGP Paris, 2019, cât și burse de studiu pe termen scurt la Academia „Princesse Grace”, Monaco; John Cranko Ballett Schule Stuttgart; American Ballet Theater, New York; Ecole Supérieure de Danse „Rosella Hightower”, Cannes; Finnish National Ballet (școala de vară); Audiție privată pentru Școala Operei din Paris; Locul I Lebăda de Cristal 2019; Locul II şi bursa de studiu Dance Campus&Contest San Francesco di Paola; Certificat de acceptare contra cost la Școala de vară Ballet Heritage Summer Academy; Certificat de acceptare contra cost în programul de 1 an la Bolshoi Ballet Academy; Summer Intensive contra cost la Bolshoi Ballet Academy, New York; Sibiu Dance Competition: bursă la școala de vară 2021, Barcelona Ballet. Ce înseamnă baletul pentru tine? Ioana Daria Kimm: Baletul este totul pentru mine, este pasiunea mea cea mai mare și care îmi permite să exprim publicului ceea ce îmi place prin mișcări de dans, iar acest lucru mă bucură foarte tare.

A câștigat în mai multe rânduri faza națională a Olimpiadei de Coregrafie, însumând peste 30 de premii și burse în cadrul unor concursuri naționale și internaționale. Câteva dintre acestea: Summer Programme la Royal Ballet School, Londra, 2017; Seminario Internationale di Danza, Bari, Italia, 2017; San Francesco di Paolo, Italia, 2017; Pro Ballet, Croația, 2017; Ecole Nationale Supérieure de Danse de Marseille, Franța, 2017; Dance World Cup, 2018; Ateneo della Danza Professional Training, Roma, 2018-2019; Festi dance Namur, Belgia: Premiul special pentru dans clasic și pentru dans contemporan, 2019.

ALYN ARHIRE Absolvent al Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” București

Ce modele profesionale te ghidează și de ce? Alyn Arhire: Nu pot să spun că am modele, ci un fel de familie mai mare. Începând baletul la 12 ani, nu am avut idee despre ce însemna, am intrat direct la liceu. Doamna Rose Marie Bot Stocec m-a îndrumat de când eram mic și până acum. Cezara Blioju, profesoara de dans contemporan m-a ajutat încă din clasa a VII-a. Domnul Vlad Toader, profesorul meu de studii a tras de mine în fiecare dimineață… să mă trezească! Și domnul Ovidiu Matei Iancu mă ajută foarte mult, pentru orice problemă, chiar și ca prieten.

@kimm.daria

@arhirealin

@daria.kimm.3

@alyn.arhire

Cartea de balet

Eva Spirescu, O clipă de frumuseţe O clipă de frumuseţe

Vivia Săndulescu

O clipă de frumuseţe Eva Spirescu

Cartea de față este povestea de balet înființate itind şi redactând manuscrisul Evei companiei Spirescu, la unla Constanța de către Oleg Danovski – un vis, o provocare și o aven tură artistică numită mai ȋntâi Ansamblul de Balet Contemporan moment dat titlul s-a impus de la sine: „O clipă deşi Clasic Fantasio, apoi Teatrul de Balet „Oleg Danovski”. frumuseţe” este răspunsul dat de Oleg Danovski la Am adunat ȋn ea note, schițe în manuscris, câteva capitole finalizate lăsate de consul şi secretarul ei artistic; am adăugat materiale ȋntrebarea „Ce rămâne ȋn tantul urma dumneavoastră?”, din arhiva personală şi propriile mele amintiri. Deşi poartă semnătura mea din raţiuni legate de copyright, pentru mine adevăratul autor adresată coregrafului de Marian Constantinescu, răspuns este Nicolae Spirescu. Eva Spirescu consemnat de acesta ȋn volumul Dirijorul de lebede, publicat la Editura Muzicală ȋn 1989. Dar nu doar atât a rămas ȋn urma celui mai important coregraf român, din a cărui vastă creaţie aproape nimic nu mai figurează ȋn repertoriul teatrelor noastre. Ca şi ȋn cazul lui Vaslav Nijinki (cu care avea ȋn comun rădăcinile poloneze), s-au transmis până la noi prea puţine imagini şi mai mult mărturii ale celor peste care a ISBN: 978-606-068-018-5 trecut aripa geniului său. Sucombând vicisitudinilor unor vremuri postdecembriste 9 786060 68018 5 tulburi, din Teatrul de Balet Contemporan şi Clasic Fantasio, devenit ulterior Teatrul de Balet „Oleg Danovski”, a supravieţuit compania de balet ataşată Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa, pe afişele căruia nu se mai regăseşte nicio lucrare a Maestrului. Ȋn schimb, spiritul său a marcat nenumăraţii dansatori care au făcut parte din ea pentru o vreme mai ȋndelungată sau mai efemeră. Fondatorii şi primii membri ai Ansamblului, care se mândrea la ȋnceputul anilor ’80 cu o medie de vârstă foarte scăzută, sunt azi profesori maturi, maeştri de balet sau coregrafi răspândiţi ȋn toată lumea şi au crescut la rândul lor balerini de calitate, perpetuând profesionalismul, exigenţa şi creativitatea instilate de Senior. Ȋntre ei s-a numărat şi absolventa Liceului de Coregrafie din Cluj Eva Molnár, devenită Spirescu prin căsătoria cu cel care a ȋnsoţit compania de-a lungul ȋntregii ei existenţe ȋn calitate de consultant şi secretar artistic şi care a consemnat o vreme, cu umorul şi cultura care ȋl caracterizau, evenimentele majore ale stagiunilor. Din carte respiră atmosfera de camaraderie care caracteriza Ansamblul, de familie artistică dar şi prin alianţe, de emulaţie şi concurenţă, de conştiinţă a participării privilegiate la un fenomen rar.

Eva Spirescu

Cele câteva capitole scrise de Nicolae Spirescu au constituit baza lucrării, a cărei publicare a ȋnsemnat pentru semnatara ei ȋndeplinirea unei datorii ȋn egală măsură sentimentală şi profesională. Le-a adăugat note, schiţe de manuscris prelucrate, documente din arhiva personală şi amintiri. A acceptat cu mare reticenţă ca numele ei să figureze ca autor, din raţiuni legate de copyright, considerând că lui Nicolae Spirescu i se cuvine creditul. A rezultat un parcurs succint dar cuprinzător al acelei unice – până acum – aventuri artistice, a cărei reverberaţie se resimte puternic, deşi indirect, şi azi. Cartea a apărut la editura Smart Publishing din Bucureşti cu sprijinul Ballet Magazine Romania, costă 40 lei şi poate fi comandată online.

Prima revista dedicata artei baletului din Romania

BalletMagazine.ro

EPQADC

Ballet Magaz ne

BalletMagazine.ro Prima revista dedicata artei baletului din Romania

EPQADC 100