Bandiţii Londrei 62. Prizoniera din Clopotniţă

MISTERE DESVĂLUITE

— O viaţă de aventurier —

I In anticamera odăii, în care de său, privind visător la figurile aleii mai multe zile zăcea strănepotul gorice cari împodobiau patul. Răscardinalului Richelieu,tânărul duce punse dând din umeri: i Louis Frangois, în friguri grele şi — Numai Dumnezeu mai poate fără cunoştinţă de sine, stăteau me- şti ce mai e de făcut şi ce nu mai dicii bolnavului de moarte. C de făcut aci. Noi muritorii nu frunţile încreţite, ascultau ^'şj'nai putem crede decât respiraţia şuierândă şi ^Svîntr'un noroc. Stăm îngânarile de du ău, dragă Oirac, şi rere şi delir ale a cred că sfârşitul tânărului. Un/ Vn’are sa iasă servitor ras- / spre cinstea pândea miro- / l ştiinţei noadenii peste / \ stre. G i r a c /jăraticul/ \ î ş i înăbuşi ;! dintr'un vas \un oftat. de argint. \ — Se zice

Un fum l că ducele albăstriu f||| I Louis are || ; seraspândea, um Zi- . I I tempera m e n t u 1 il plând aej rul cu parfum un dul fi !| ce. Servito|| rul.Jean Raf-V li fet, deschise V uşa la odaia bolnavului, : răspândind fumul aromatic 1

m.

J răposatuI Iui său unI chiu mare, ‘ v J al cârdina-

*

/ lului. Eu nu / cred acest j !

' lucru, căci atuncil-ampu- i] tea scăpă. Cardinalul er â u n jurul patului, aproa coleric, pe când în pe complet acoperit ^ sângele nepotului său de perdelele de damasc. Doctorul Marcel Girac se de Ţigancă Bulgâraş circulă sucurile temperamentului stricate ale melancolic. apropiă de medicul ce stătea po Mă tem că ai dreptate: cu ştiinţa somorit, cu buzele strânse, şi îi noastră nu mai e nimic de făcut. şopti: Numai o minune ar putea să-l — Ce crezi d-ta, Saussure, n'ar mai scape. fi bine sa-i mai lăsăm odată sânge Jean Raffet trebuise să audă aducelui ? ceste din urmă cuvinte; întorcân-

Saussure evită privirea colegului du-se pe tăcute din odaia bolna-

1