Fantoma din Milser Castle j 65. Din aventurile Prinţului Laho

I că dela ea îţi cumperi pânea.

Cesare Pianori păru mulţămit cu aceste explicaţii, şi începu să adune, într'o fiolă lunguiaţă, cu multă băgare de seamă numărând, câteva picături din diferite vase. Când fiola fu plină, privi lichidul auriu la lumina felinarului, apoi o astupă şi o puse în buzunar. Raffet se uita cu cutremurare la toate aceste pregătiri. — Haidem, îi zise Pianori, — să vedem pe ducele bolnav.

încă din anticameră, Pianori auzi gemetele bolnavului în delir. Se apropiă de pat şi se uită lung la faţa ca de ceară, suptă, care de abia se mai deosibeâ dintre perne. Mâna dreaptă a bolnavului atârna moale; pe piept îi strălucii o amuletă de aur, legată de un lănţişor subţire. Italianul desfăcu giuvaerul şi îl contemplă la lumina candelabrului. — Avem noroc, şopti el servitorului de lângă dânsul; aci sunt însemnate stelele aşa cum au fost pe cer în ceasul naşterii ducelui.

După o pauză adaose: — Doctorii sunt nişte proşti! Ducele are să ajungă vârsta lui Metusalem. Viaţa Iui va ajunge la mijlocul ei târziu, în semnul Leului, în miez de vară, cândva. Iarna viaţa nu i e ameninţată; însă Saturn, care stăpâneşte în Decemvrie, îi este contrar. Dar puterea acestei răutăcioase planete se va stinge în curând; acuma a avut influenţa cea mai nefastă asupra vieţii ducelui. Abia peste 30 de ani va mai prinde putere, — nu însă tot atât de primejdioasă ca cea din zilele acestea...

Pianori redete servitorului amuleta. — Atârn-o 'napoi la gâtul stă- | pânului d-tale, îi porunci scurt.

Când Jean Raffet se întoarse lângă italian, acesta îl întrebă: — In ce direcţie a cerului dă m odaia aceasta? — Tocmai exact nu ştiu. — Dă perdelele la o parte şi deschide fereastra.

Servitorul ezită: — Nu crezi d-ta că emanaţiunile nopţii ar putea să strice bolnavului?

Italianul zise cu dispreţ: — Invă(aţii doctori cred aşa ceva, după I1 cum cred şi atâtea alte basme, j Putoarea atâtor afumători, mixturi stupide, plastre şi unguente, astea infecteazăaerul. Fă ce ţi-am spus. !

In vreme ce Jean Raffet dădea la o parte brocatul greu şi des- !,: cilidea fereastra, Pianori se apro- j!| piă de pat şi picură din licoarea J aurie din fiolă picătură după picătură între buzele întredeschise ale tânărului. Prinse mâna inertă a j ducelui şi ceru să-i aducă lumina J mai aproape.

Servitorul veni cu candelabrul şi se uita curios la italianul care acuma observă cu atenţiune palma tânărului murmurând: — Ciudat! ciudat; — o minune. , N'am mai văzut niciodată o astfel de potrivire a tuturor constelaţiunilor dela naştere cu semnele j; soartei din palmă. Numai în primul sfert încrucişează dungi ameninţătoare linia vieţii, care apoi continuă fără împiedicare. Viaţă lungă, fericire şi putere mare, iată ce a hotărât soarta acestui duce; se va însănătoşiIn curând şi n'are !JJ să mai fie bolnav niciodată.