In Cafeneaua Naţională ! 67. Pe urmelejefuitorilor de cadavre

Jm torul chimistului nu eră luminat din urmă sfert din cele şaptezeci decât de o palidă rază a lunei, de ore. Cu o mişcare repede încare în astă noapte avea să fie lătură forma înroşită deasupra replină. Nu putea să întârzie cu tortei. Ducele înnăbuşi un strigăt înlăturarea formei, căci imediat ce-i veniâ pe buze şi îşi făcu ce luna începea să scadă, încer- cruce; tremurând se depărtă de i carea ameninţă să nu reuşească, cuptor. In retortă văzu o figură | Alhimistul se apropie nerăbdător în formă omenească, lungă cam

Sidonia Springer: Am sărutat pământul pe care l-au atins paşii tăi . !jj de fereastră, o umbră trecu pe de o şchioapă, răspândind o lunisipul aleei; eră ducele. Pianori mină vie şi incandescentă şi peste !l îi deschise şi îi făcu semn să tacă. tot cu dungi ce păreau sânge-

După ce închise uşa, italianul rânde; Pianori turnă repede din|| începu să desfacă huma cu o tr’un vas mare nisip fierbinte peste I daltă. la un Din când ceasornic în de când nisip, se uita obserretortă. Cu vocea coborâtă murmura formule cabalistice neînţe|| Vând scurgerea înceată a celui lese. Apoi zise tare: