Cum a fost prins Jack Spintecă- 63. îndoitul omor din Alpii bavarezi

vului, se plecase înaintea căminului, sgândărind focul.

Medicii se uitară la el în tăcere, — ascultând gemetele tot mai grele ale bolnavului. Printre gemete, strigă în delir:—Luaţi astea de aici! Afară! Nu vreau! — Nu! Veniţi aici, puneţi mâna, nu-i lăsaţi!»

Buzele doctorului Saussure se strânseră şi mai mult.

Apoi se întoarse spre servitor. — Jean, îi zise, — d-ta ştii ce ai de făcut în orele astea ce-o să vină; eu rămân aproape aci, ca să fiu la îndemână în caz de lipsă...

Apoi, întorcându-se spre Girac, îi zise politicos: — Te rog, astă noapte odihneşte-te d-ta; mâine va fi nevoie s.ă veghezi la rândul d-tale.

Cei doi medici ieşiră, în vreme ce un servitor aprindea luminele candelabrului mare de aur deasupra căminului.

Jean Raffet rămăsese gânditor, privind pe fereastră în curte; zărind pe unul din cei mai bătrâni servitori ai casei, bătu în geam şi îl chemă sus. Bătrânul Jacques Moulin primi însărcinarea să stea de pază, căci Jean, în urma cuvintelor lui Girac se hotărîse să mai facă o încercare ca să-şi mântuiască stăpânul, până nu era prea târziu.

Printre casele vechi dindărătul bisericei Notre-Dame, Jean Raffet căuta pe un italian, care venise Ia Paris de vre-o câteva săptămâni şi avea reputaţia unui vraciu care ştia să ajute acolo unde toată ştiinţa doctorilor dădea greş. Se spunea că străinul îşi prepara el singur medicamentele,; după un procedeu misterios, că i putea să înlăture boale incurabile şi să cunoască viaţa sau moartea din liniile palmei bolnavului.

După multă căutare, Jean Raffet dădu de locuinţa italianului. Un om înalt, slab, cu ochii întune- j câţi, îl întâmpină pe scările în- I guste, cu un felinar în mână. — D-ta eşti Cesare Pianori ? îi strigă Raffet.

Omul, care părea încă în anii tinereţii, puse felinarul jos şi se uită scrutător la străin. Dar Raffet, fără a-i aştepta răspunsul, urmă: — Să vii cu mine la ducele de Richelieu! Pe toţi sfinţii te rog, vino şi scapă un muribund. Medicii l-au condamnat; d-ta poţi să-i ajuţi, şi recompensa îţi va fi mai mare decum îţi închipui!

Italianul ridică felinarul de jos, şi fără a pierde din ochii ageri pe servitorul ducelui, îl invită să vină sus. In odaia în care îl conduse, Raffet văzu la lumina turbure a felinarului o mulţime de oale, clondire şi sticle în tot felul de forme; mirosurile pătrunzătoare îi aminteau atmosfera de farmacie. — Ai putea să-mi spui, de ce anume sufere stăpânul d-tale ? — Asta o ştiu tot aşa de puţin caşi medicii lui. Atâta am auzit, că nu mai e speranţă să scape cu viaţă. — Dar cum i s'a început boala, trebuie să ştii? — Acum opt zile a fost adus acasă, seara, într'o litieră, pe jumătate mort. Eră într'o societate, când deodată a căzut leşinat de pe scaun. Până atunci n'avusese nimic, nu se plângea de nimic;