Giuvaericalele Sângeroase ; 66. Liga gentilomilor criminali

alimentă focul în cămin, aprinse lumânările şi se aşeză într'un jşţ moale, să odihnească. Cele două | fi°le» acuma goale, îi zurnăiră. în buzunar, pe când scotea mătăniile pentru rugăciune. Buzele-i, murmurând^ultimele cuvinte, se mai mişcau încet, — când ducele se ridică în pat; mâinile-i ca de ceară pipăiau plapuma; cu ochii mari deschişi spre servitorul său, îl chema. — Aţi odihnit mult, escelenţă, — se ridică acesta înclinându-se. — Da, mă simt mai bine. Mi-a fost foarte rău, — dar cred că o să treacă... Dă-mi să beau.

Servitorul turnă apă proaspătă într'un pahar; ducele îl goli dintr'odată şi se lăsă iar pe pernă respirând adânc.

Acuma venise momentul pentru

Pianori; Jean Raffet începu să povestească, cum în desperare de cauză adusese pe acel străin, căruia ducele avea să-i mulţămească viaţa.

Peste un ceas, Cesare Luca

Pianori sta înaintea patului ducelui ; adusese cu el o esenţă tare mirositoare şi răcoritoare, cu care frecă fruntea şi pieptui tânărului. Acesta se simţi acuma destul de înviorat, ca să stea de vorbă mai mult timp cu italianul despre ştiinţa ocultă şi artele misterioase. Când ducele, ca un prim semn de recunoştinţă, îi oferi un inel preţios, Pianori refuză cu modestie şi declară că nu voia sa primească nimic; se rugă numai de favoarea, să i se acorde două mici încăperi în casa ducelui, — unde să-şi poată urma în linişte studiile, subt ochii protectorului său. Şi mai mulţămit de a şti pe mântuitorul vieţii sale mereu alăturea de dânsul, ducele ordonă ! lui Jean Raffet să împlinească 1 toate dorinţele lui Pianori, şi îi întinse mâna, pe care acesta o duse ; cu respect la buze.

In lunile următoare, după ce ducele se însănătoşise, aproape nu trecea o zi fără ca acesta să I nu vină în pavilionul din gradină, ca să stea mult de vorba cu Cesare Pianori şi să- i urmărească lucrările la cuptorul şi retortele ce-şi instalase acolo. Italianul spunea că e pe urma descoperirii marelui secret al transmutaţiunii metalelor, şi în primul rând al transformării argintului | în aur. Pănă atunci nu reuşise decât cu cantităţi mici, căci astrele stăteau încă nefavorabil desfăşurării puterilor magice. In August, când soarele se va ridica în zodia Leului, se vor constelâ şi celelalte planete aşa, încât o nereuşită va fi exclusă.

De o săptămână, Cesare Pianori era ocupat cu cercetări asupra unei grămezi de pământ scos de el din cimitirul Saint-Innocent; alhimiştii francezi constataseră că morţii îngropaţi în acel cimitir putrezeau complet în şapte zile,— şi el speră să scoată dintr'o materie atât de miraculoasă, o pulbere arsă care trebuia să aibă proprietăţi nebănuite. Intr'o retortă învăluită cu o massă groasă de humă subt care timp de 70 de ore nu se stinsese văpaia, avea să se petreacă transformarea humei într'o pulbere magică. Ducele trebuia să fie de faţă când forma avea să fie îndepărtatăşi Pianori aşteptă semnul învoit care să-i anunţe sosirea protectorului său. Labora-