Regele contrabandiştilor din An- |j 74. In Viena subterană

deodată cu propria lui fiinţă. Ducele începea să se îndoiască acuma de însăşi puterea stelei sale, a zodiei în care se născuse.

Dela întronarea acelui Bourbon, care începu să domnească în Spania subt numele de Filip V dela 1701, Europa intră într’o ! perioadă de nelinişte. In mijlocul unor combinaţiuni de tot felul, se produse şi ideea unei apropieri a Franţei de Austria. Ducele de Riclielieu, la vârsta de 39 de j ani, jucase un rol însemnat în această direcţiune şi fu chiar trimis în Austria, ca să urmărească [ acest plan. , Ducele sosi cu mare fast la

Viena, şi se făcu în curând popular: ţinea masă liberă pentru orişicine, şi risipea banii cu amândouă mânile. Dar pentru aceasta fu nevoit să se împrumute cu sume mari dela bănci.

Printre mulţimea servitorimii ducale, tot Jean Raffet se bucură de cea mai mai mare încredere a stăpânului său. Intr'o seară el veni foarte agitat, ca să-i ajute la schimbarea toaletei. Ducele observă agitarea credinciosului servitor şi stărui să-i mărturisească ce-1 muncia?JeanRaffetdetedin umeri. — Escelenţă, zise, de geaba vă voi spune, căci n'aveţi să credeţi ce am văzut cu ochii mei. — Dar dacă ai văzut cu ochii ! tai, trebuie să fie ceva adevărat. — Totuşi nu cutez să spun pe cine am întâlnit... — Vr’un spion? un inamic? — Nu, nu puteţi să ghiciţi pe cine am văzut astăzi.

Ducele tăcu mai mult timp; servitorul însă nu se mai putu reţine şi şopti: — Escelenţă! Cesare Pianori e aci.

Riclielieu râse: — Vezi stafii, dragul meu; du-te de consultă un medic. — Ştiam eu că n'o să mă credeţi, — urmă Jean. Cu toate astea, a fost italianul. L-am văzut bine. L-am urmărit până la o casă la marginea oraşului, unde a intrat şi n'a mai ieşit. M’am informat. Aicea nu-i mai zice Pianori, ci Girolamo Bonatti; oamenii spun că e medic şi astrolog. Vă spun că i-am văzut faţa bine, şi toate mişcările i le-am recunoscut. Jur j că acest Girolamo Bonatti nu e |j altul decât italianul Pianori, că- ; ruia în Paris îi duceam zilnic masa.

Ducele se simţea jenat la gândul că poate fusese în adevăr victima unui aventurier. Dar apoi îşi zise că poate italianul, de teama urmărilor acelei catastrofe când pavilionul căzuse pradă flăcărilor, va fi fugit. Nimeni mai mult decât Riclielieu nu doriâ ca el sa nu fi murit, căci nici acuma nu se îndoia că acel om era în stare a preface argintul şi argintul viu în aur. Poate avea norocul să regăsească pe acel italian, acuma când avea nevoie mai mult ca oricând de bani mulţi. Ca să se convingă dacă alhimistul mai trăia, hotărî ca el însuşi să-l caute acolo unde Jean Raffet spusese că locuia acuma.

■

i !Î i

Eră iaraş în timp de sgomotos carnaval, când ducele, însoţit de doui prieteni se duse, condus de Jean, la casa unde zicea acesta

15