O picătură de cerneală I 81. Misterul afacerei Steinheil

^ A doua zi, Jan Singhel se miră că oaspele său nu se sculă decât tocmai spre seară, cu toate că încercase de mai multe ori să-l deştepte. Lui Jan Singhel îi părea cu atât mai mult rău de acest lucru, cu cât primise printr'un comisionar încă înainte de amiazi o scrisoare pentru Pianori. Insfârşit alhimistul se deşteptă, — şi când citi scrisoarea păli ca de moarte. Numai decât ceru lui Singhel ca să-şi cheme prietenii.

Când Pompilius Musculus şi Simon Enkhuizen apărură la cină, italianul începu să le povestească, foarte iritat şi cu ochii scânteitori, despre gnomi, iele şi spirite. Cei doi adepţi ascultară uimiţi expunerile pline de vervă şi de spirit ale italianului. Aşa trecu seara şi noaptea, cu aceste interesante desbateri. Pela miezul nopţii, Pianori le zise: — încă în astă noapte aveţi să vedeţi ceva nemai văzut şi nemai auzit, — o revelaţie cum n'a mai fost dată altui muritor. Până acum aţi văzut cel mult spiritele celor morţi, rechemaţi prin puterea artelor magice; astăzi veţi vedea un om viu, pe care îl veţi lua drept mort.

Apoi se ridică chemând pe tovarăşii săi să-l urineze în păduricea din marginea oraşului, unde avea să apară arătarea. Italianul care mergea înainte, părea ca transfigurat. Cu vocea liniştită, limpede, arătă fiecăruia locul unde trebuia să stea, şi Ie zise tare: — Niciunul să nu se mişte din locul Iui, până nu vă voi chemă Eu am să intru aci în tufişul a. cesta, şi în curând veţi auzi un pocnet şi veţi vedea apoi o apa. riţie miraculoasă.

După aceste vorbe, Pianori dispăru în tufiş. După câteva mente se întoarse, se apropia solemn de Jan Singhel şi îl îmbrăţişa zicând : — Frate, ai toată iubirea mea!—Apoi se făcu iar nevăzut în tufiş. îndată după aceasta răsună o împuşcătură.

Cei trei oameni aşteptară câtva timp cu încordare, să vadă apariţia. Dar nu se vedea nimic. Numai lui Jan Singhel i se păru că aude gemete înăbuşite. După altă aşteptare, neliniştiţi, cei trei oameni trecură prin tufiş, şi îndărătul lui văzură pe italian zăcând mort la pământ. Din tâmpla dreaptă i se scurgea o dâră de sânge.

Acasă, Jan Singhel nu găsi decât scrisoarea aceea, pe care un comisionar necunoscut o adusese de dimineaţa pentru Pianori. Scrisoarea nu conţinea decât aceste vorbe, pe care Singhel nu putea să le priceapă: « — Bagajele ţi le-au răpit sbirii. Amsterdam nu e sigur. Pleacă astăzi chiar în Anglia.»— Pe aceiaşi hârtie Pianori scrisese câteva cuvinte, rugând pe amicul său să facă cunoscută ducelui de Richelieu ora încetării lui din viaţă.

Pe două monumente, la Paris şi la Amsterdam, se putea citi numele unui om, a cărui adevărată origine a rămas de-a pu; rurea învăluită în mister.