Testamentul puşcăriaşului 92. Ucis în noaptea nunţei

Semne şi minuni ale cerului

- Curiozităţi de istorie culturală

Sminteala omenească e tot atât de veche ca - şi însăşi omenirea. Astfel este şi superstiţia, deşi numai o mică parte a manifestării smintelilor omeneşti, care a îmbogăţit din timpuri vechi magazinul curiozităţilor istoriei culturale a omenirii. Un magazin de curiozităţi, în care mişuie spiritele rele (fie căse numesc Ahasver, Bel- zebub, Ahriman şi aşa mai departe), cultul sufletelor şi al strămoşilor, revelaţii şi manifestări, credinţa în puterea focului, amulete, prevestiri şi profeţii, conjurări de spirite, etc. Sunt munţi de cărţi cari spun despre ciudatele obiceiuri şi credinţeale strămoşilor noştri, şi din cari numai o mică parte ne este cunoscută. 0 mare parte din istoria superstiţiilor tuturor popoarelor şi a timpurilor, o ocupă credinţele despre natură şi dcsvoltarea ei, despre regularitatea fenomenelor naturale, ca şi despre abaterile fără veste ale acestor fenomene... Omenirea căută o esplicaţie pentru apariţii inexplicabile unei reflexiuni normale. — Astfel mai ales cerul, cu apariţiile lui cosmice, atmosferice şi geofizice, oferea superstiţiei omeneşti un câmp larg de manifestare. Periodicitatea (revenirea regulată din timp în timp) a fenomenelor cereşti, oferea o bază sistemului mi'steribs al prevestirilor; se căutau puteri sfinte, supraomeneşti, în corpurile cereşti; astfel s’a născut un cult al Soarelui, al Stelelor, al Lunei.

Din aceste culte tradiţionale s’a născut: citirea în stele (cultivată mai ales de Chaldei, pentru care această „ştiinţă" s’a numit şi sis clialdaeica). Şi dintr’âeeasta apoi, în evul " mediu, astrologia, iarăş o nouă„ ştiinţă**, care pretindea a prevesti soarta omenească după fenomenele astrale.

Astfel Nostradamus a devenit cel mai celebru oracol al tuturor timpurilor; dar şi alţii, chiar astronomi serioşi şi învăţaţi s’au ocupat de astrologie, parte din interesare proprie, parte la porunca' principilor şi domnilor lor, cari adesea întreţineau la curţile lor astrologi celebri. (KepIer, Tyche de Brahe şi alţii). Cum că credinţa tare în adevărul şi rea j litatea prevestirilor eră adânc înrădăcinată în toate straturile popoiului, aceasta o dovedesc nenumăratele regule, deduse din constelaţiile astrelor şi privitoare: la sănătatea oinului, efectul buruienilor de leac, la sănătatea vitelor, la schimbarea vremii, la timpul potrivit pentru clădiri, pentru călătorii etc. etc.—regule pe cari jură atât ţăranul, cât şi meseriaşul şi burghezul. Cărticelele cu „pronosticuri" şi cu ,,tâlcul planetelor" erau răspândite în mii şi mii de exemplare, Din însemnările unui negustor din Frankfurt reiese ca, Ja târgul'cel mare din 1568, el singur a vândut 400 broşuri cu ,,planeteu şi- 520 cărticele cu „reguli pentru ţărani".

Numirea stelelor datează din timpurile cele mai depărtate ale evului mediu. S’a ales cu predilecţie nume de zeităţi şi demoni, şi lumea a şi început să creadă că acele astje erau cu adevărat locuite de acele