Ospătăria suspectă din Cairo 93. Houdini, frângătorul de fiare

zeităţi. Din poziţia diferitelor stole unele faţă de altele, s’au închipuit combinaţiile cele mai îndrăzneţe. La acestea s’a mai adaos, că s’au atribuit în chip fantasticastrelor diferite însuşiri curat individual omeneşti; astfel Sirius trecea drept simbol al căldurii de sentimente ; Saturn drept acela al melancoliei şi al răcelii de temperament; Jupiter eră sangvinic; Soarele şi Marte colerici şi iuţi; Luna,

Venera şi Mercur flegmatici, etc.

Ciudată e şi repartizarea principalelor planete ca regente ale diferitelor zile ale săptămânii. Astfel Sâmbăta e ziua lui Saturn ; Duminica la germani, e ziua Soarelui (Sonntag); Luni a Lunei; Marţi-Marle; Miercuri-Mercur; Joi-Joe. Jupiter; Vineri-Venera. In această ordine (începând aşadar cu Sâmbăta) planetele erau şi numerotate.

Mai târziu în evul mediu s’a născocit şi un regent al anului, şi până în ziua de azi îl vedem însemnat în toate calendarele. Pentru găsirea regentului oricărui an, este dealtfel o formulă ■ foarte simplă. N’avem decât să scădem 4 din numărul anului şi să împărţiţii acest rest cu 7 ; cifra nedivizibilă ce rămâne arată „numărul" planetei. (De pildă : Să căutăm regentul anului 1923.— 1923—4 = 1919. împărţind 1919 cu 7, rămâne însfârşit ca rest indivizibil 1, — aşa dar Saturn). Numărul 7 joacă un mare rol în superstiţiile oamenilor, şi e sfânt şi în astrologie.

Denumirea astrelor, împărţirea şi personificarea lor, au dat astfel naştere unui întreg sistem ceresc, la a cărui complicare mai departe s’a ajuns printr’o împărţeală ciudată a firmamentului, în case ale cerului sau case ale planetelor. La această „cvadratură a cerului" s’a ajuns trăgându-se drepte prin linia dela miază-zi şi prin punctele despărţitoare ale zodiacului.—Din poziţia astrelor unul faţă de celalt şi din poziţia lor în cvadratura cerului, s’au scos apoi concluziile privitoare la prevestiri şi prorociri. — Astfel periodicitatea fenomenelor cereşti a servit de bază acelei «ştiinţe» noi, care s’a numit: astrologia. Dar şi fenomenele elementare cari se produc fără veste şi ca din întâmplare, erau interpretate ca expresia voinţei unei puteri mai înalte, supranaturale, şi ca atari erau (şi

Sy

Ivan Mestrovic. — Auto-bust. K-.\d

sunt încă) temute. Aci intră, de exemplu, teama de comete. Cometa care s’a arătat în anul 44 în. de Cr., a fost luată de populaţia Romei drept sufletul lui Cesar, care fusese asasinat atunci.

Peste tot însă în evul mediu, apariţia cometelor se punea în legătură directă cu sfârşitul lumii sau cu un nou potop. In fruntea teoreticianilor potopului eră englezul Whiston, care a «identificat» cometa pe-