Jurnal de călătorie
Recenzii 45
Lucian Gruia
La munte, omul se simte mai aproape de Dumnezeu. Peisajul montan induce o anumită stare de sacralitate, nu numai celor care cuceresc piscurile, dar şi întregului suflet colectiv al popoarelor. Astfel, avem munţi sacri: Olimp – la greci, Meru – la indieni, Fuji – la japonezi, Ceahlău – la români etc. Pentru Ramona Müller, muntele reprezintă un fel de axis mundi, din moment ce afirmă: „Iubesc muntele, iar traseele pe care deseori le urcăm, le simt ca un fel de liturghie ce uneşte cerul cu pământul.” Şi încă plusează: „Dragostea de munte este una eternă, ca şi semeţia lui.” Cine ar putea descrie mai bine drumeţiile prin munţii noştri decât un profesor de geografie care este şi poet pe deasupra? Ramona Müller are aceste trăsături. Stă mărturie cartea ei, Ursită drumului: jurnal de călătorie (Ed. ePublishers, 2019). Textele, extrem de succinte (le-aş situa între micro-eseuri şi proză), conţin informaţii despre: traseul de urmat până la obiectivele propuse, geneza şi geologia acestora, legendele locale care le preamăresc, descrieri de natură şi îndemnul către cititor pentru a le vizita. Cum îşi începe un poet peregrinările montane? Îşi aşază palma stângă peste harta ţării şi la intersecţia liniei destinului cu linia vieţii descoperă Munţii Apuseni. De aici încep călătoriile care acoperă o mare parte din regiunile ţării. După Apuseni, urmează vizitarea munţilor Ciucaş, Buzăului, Dobrogei, Gorjului şi Platoul Bucegi. Cum e şi firesc, în Munţii Buzăului (zona natală a autoarei), poeta-profesoară efectuează cele mai
multe popasuri. Concepţia micro-eseurilor atestă puterea de concentrare a autoarei, iar descrierile de natură le conferă savoare literară. Iată o descriere de natură, menită să încânte imaginaţia: „Oprim maşina într-un punct de belvedere pentru a putea surprinde în câteva imagini respiraţia matinală a muntelui. Un cocktail de culori parcă ostoieşte setea zorilor, amestecând rubiniul în ridurile nopţii autumnale cu dantelele străvezii de indigo şi sângeriu. O linie uşor rotunjită, ca marginea unei pleoape somnoroase, conturează silueta munţilor din care, dincolo de hotarul vederii, săgeţi timide de aur solar îşi încep dansul, alungând umbrele nopţii. În câteva secunde ne scăldăm în culori roşietice, vinovaţi de îmbrăţişarea matinală a soarelui din care am recrutat pentru acea zi speranţa, viaţa şi visarea.” (Ceva e sus...) Autoarea ştie să atragă cititorul oferindu-i informaţii senzaţionale. De exemplu, Podul lui Dumnezeu de la Ponoare (Gorj), care s-a realizat prin surparea unei peşteri, este cel mai mare pod natural din România, al doilea din Europa şi singurul pod natural din lume pe care se poate trece cu maşina. (Minunea e aproape de noi) Trecând prin Gorj, nu scapă ocazia să viziteze şi să comenteze pertinent Ansamblul monumental brâncuşian de la Târgu Jiu. Într-un fragment al cărții, autoarea meditează asupra vieţii: „Pentru că în viaţa noastră există oameni şi locuri predestinate, noi suntem doar cei care trăiesc un rol într-un scenariu scris deja sau, consider eu, corectat de noi, dacă putem face acest lucru. Înclin să cred că mă încadrez în cea de-a 199
doua categorie. Sunt aici, acum, corectând un scenariu prescris! Mâine pot fi tot aici, dar altfel, depinde de mine cum mă raportez la timp şi la spaţiu pentru a continua să fiu...” (Destinaţii fără destinatari) Reflecţia merită comentată. Lucian Blaga afirmă că pentru români este specific sentimentul sofianic, adică acea stare de aşteptare ca Dumnezeu să coboare la om pentru a-l ajuta. Pentru germani este specific sentimentul gotic, omul străduindu-se să se înalţe spre Dumnezeu. Prima parte a comentariului Ramonei Müller corespunde aşteptării sofianice (predestinarea), iar a doua, înălţării gotice (corectarea scenariului prescris). Cred că şi pasiunea autoarei pentru munte, pentru catedrale de piatră ale naturii, descinde mai ales din percepţia gotică a existenţei. Textele din cartea Ramonei Müller, Ursită drumului, îmbină fericit datele ştiinţifice cu proza poetică. Cartea insuflă cititorilor dragostea pentru munte, pe fondul unui patriotism înalt.
