48 Mass-media
Malaxorul de iulie (postpandemic?) ■ În „Apostrof” (nr. 6/2021), Iulian Boldea scrie despre o carte a colegului Viorel Mureșan apărută la
Mihaiu: „Evanescenta trecere a lui C. Noica prin anii mei de junețe îmi apare, din perspectiva senectuții, ca o benedicțiune a căii pe care am ales-o spre a-mi purta crucea”. ■ În „România literară” (nr. 27-28/2021), Cristian Pătrășconiu în dialog cu Ion Pop (la 80 de ani): „Te apără scara de spiritul timpului? Dacă ai iluzia
editura noastră, „De gardă la Echinox” (2019): „Trădând, în mare și în analizele de detaliu, firea adâncă a autorului, De gardă la Echinox e carte deopotrivă comprehensivă, onestă și lucidă. Exercițiile critice conduc spre intuirea sensului unor opere, reliefând aspectul lor aparent sau subliminal, într-o expresie critică delicată, rafinată, refractară la prejudecată și fascinată de empatia subtilă a lecturii”. Dosarul numărului e dedicat lui Liviu Ciulei, la 10 ani de la moartea regizorului: „Ciulei și spectrul Tatălui” de Anca Hațiegan. ■ În „Avalon” (nr. 4/ 2021) l-am reîntâlnit pe Viorel Mureșan (cu o cronică despre „Sacoul demodat”
al lui Traian Ștef), dar și pe Doru Pop, cu „Eco-apocalipsa nu va veni într-o după-masă ploioasă”: „După cum arată Shellenberger, dacă devii vegetarian e bine pentru tine, dar emisiile de carbon nu sunt reduse în mod relevant. De fapt trebuie să găsim soluții să hrănim peste 10 miliarde de semeni ai noștri, nu doar să aruncăm pungi compostabile la gunoi. Trebuie să salvăm pădurile ecuatoriale, dar trebuie să dăm dovadă și de solidaritate cu oamenii care trăiesc la limita supraviețuirii. Istericalele eco-apocaliptice ale gospodinelor din Occident nu vor soluționa problemele din țările sărace. Așa cum balenele nu au fost salvate de Greenpeace, ci de transformările care au avut loc în industria uleiurilor, prin trecerea de la grăsimea animală la uleiul extras din petrol, soluțiile la problemele noastre trebuie să fie raționale și lucide, nu patetice sau întemeiate pe spaima patologică”. O reîntâlnire și cu Virgil
că, de pe o treaptă a ei, poți doar contempla lumea ca teatru, cu un soi de princiară indiferență, poate că da. Dar mă tem că e doar o iluzie. De fapt, nu te poți izola cu totul urcând pe vreo scară – și acolo dai de tine, de neliniștile, durerile, nădejdile tale. Eu nu mai cred de mult că se poate trăi în afara «spiritului vremii». Îl poți respinge, îl poți suporta, dar, viu fiind, ești obligat de... timp să-l trăiești”. (D.S.) ■ La curtea lui Urmuz – Gheorghe Păun, Ars Docendi, București 2021. „Volumul de față este «geamănul» (ca format, copertă, număr de pagini, stil chiar) volumului omonim, apărut cu un an în urmă, inițiind o serie care, la rândul ei, urmează celor trei volume cu titlul Vedere de pe Dealul Olarilor, apărute tot la Ars Docendi, în 2014, 2-16, respectiv 2018. Sunt incluse (cu foarte mici modificări locale) tot 77 de tablete, apărute săptămână de săptămână, miercuri, în ziarul Argeș Expres din Curtea de Argeș și, o parte dintre ele, în fiecare marți, în suplimentul cultural Săgetătorul al cotidianului Argeșul din Pitești. (…) Tablete de fix o 198
