Ioan Drﾄトan
Un loc al memoriei:
Arhivele Naﾅ｣ionale Cluj 1920-2010
2010
Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Naţională a României
Editura CA Publishing www.ca-publishing.ro
Cluj‐Napoca, B‐dul Eroilor nr. 34, ap. 3
CUPRINS
Introducere
7
I. Precursorii
9
II. Direcția regională pentru Transilvania (1920 - 1950)
15
III. Serviciul Regional și Filiala Județeană Cluj în perioada comunistă (1951 - I989)
49
IV. Arhivele clujene după 1989
75
Anexe
101
Introducere Arhivele sunt instituţii ale memoriei. Ele măsoară exact gradul de civilizaţie la care a ajuns o comunitate, un popor. Experienţa istorică acumulată în documente creează premisa progresului, asigurând oricărei întreprinderi omeneşti o bază de plecare, de la ceea ce au adunat înaintaşii şi nu de la zero. Ele sunt, totodată, elemente fundamentale ale identităţii colective şi individuale, stând la temelia conştiinţei de sine a oricărei comunităţi sau persoane. De aceea, statele moderne, familiile şi persoanele de o anumită stare au cultivat arhivele ca bunuri de cel mai mare preţ. Pe baza lor s-a dezvoltat şi se dezvoltă ştiinţa şi cultura. Înainte de toate, arhivele s-au născut şi au evoluat din nevoi practice, acelea de conservare a cunoştinţelor folositoare, a normelor sociale şi a drepturilor. În zilele noastre arhivele au devenit instituţie de bază pentru organizaţia de stat şi pentru drepturile persoanelor fizice şi juridice. Arhivele Statului fac parte din rândul instituţiilor nou create în Transilvania după unirea sa cu România la 1 Decembrie 1918. O arhivă centrală, în sensul modern al acestei instituţii, n-a existat până la această dată, cu toate că Transilvania s-a bucurat până la 1867 de unele perioade de autonomie reală, iar unităţile ei administrative centrale şi locale dispuneau de arhive bine organizate. Mai mult, spre deosebire de Principatele române vecine, unde s-a introdus la 1831 1832 instituţia modernă a Arhivelor Statului, Transilvania,
7
Ioan Drăgan
pierzându-şi statalitatea la 1867 prin anexare la Ungaria, şi-a pierdut şi
posibilitatea
creării
unei
asemenea
instituţii.
Ambiţiile
centralizatoare ale Budapestei au dus la deposedarea acestei provincii de principalele arhive de interes general din perioada medievală şi modernă: cele ale Guberniului Transilvaniei, Capitlului de la Alba Iulia, Conventului din Cluj – Mănăştur ş.a., depuse în Arhiva naţională maghiară la 1875. Înfiinţarea şi organizarea instituţiei Arhivelor Statului în capitala Ardealului porneau de la tradiţia
Arhivelor
româneşti
şi
urmăreau
să
asigure
baza
documentară pentru cercetarea ştiinţifică patronată de Universitatea Daciei Superioare.
8
I. Precursorii1 Arhivele Statului s-au înfiinţat în cele două principate româneşti odată cu intrarea în vigoare a Regulamentelor Organice, anume la 1 mai 1831 în Muntenia şi 1 ianuarie 1832 în Moldova, după modelul francez răspândit în întreaga Europă. Iniţial, cu rol principal de gestionare a producţiei documentare a instituţiilor centrale ale statului, în esenţă pur administrativ, Arhivele au preluat apoi şi documente istorice mai vechi de la instituţii şi particulari şi au dobândit curând şi o dimensiune culturală şi ştiinţifică. Funcţia de ”arhivişti ai statului” a fost îndeplinită de personalităţi de marcă ale culturii naţionale, precum Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri, Ion Eliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu. Încă din primul an de activitate, Asachi lansa un program de recuperare a tuturor documentelor de interes public, naţional, în original sau copii autentificate, aflate la mitropolie, mănăstiri şi aşezăminte publice, la particulari, precum şi peste hotare, inclusiv la bibliotecile şi arhivele din Transilvania2. În epoca reformatoare a lui Cuza a fost statuat locul Arhivelor în structura administraţiei de stat, acela de direcţie generală cu sediul în Bucureşti şi o sucursală în Iaşi, în subordinea
1
A se vedea contribuţiile lui Ioan Dordea, Monica Vlaicu, Gernot Nussbächer, András Kiss-Wolf Rudolf şi Livia Ardelean din vol. Din istoria arhivelor ardelene. 75 de ani de la înfiinţarea Arhivelor Statului Cluj, coord. Ioan Drăgan, Ioan Dordea, Cluj-Napoca, 1995. (în continuare: Din istoria arhivelor ardelene). 2 Arhivele Statului 125 de ani de activitate1831-1956, Bucureşti, 1957, p.161-162 (în continuare: Arhivele Statului 125).
9
Ioan Drăgan
ministerului Cultelor şi Instrucţiunii publice. Noul statut al instituţiei, înfiinţarea universităţilor din Iaşi şi Bucureşti şi Academiei Române au propulsat Arhivele Statului, conduse vreme îndelungată, între 1876-1923, de savanţi istorici de talia lui B. P. Haşdeu şi D. Onciul, pe locul cel mai potrivit pentru a servi ştiinţa şi cultura naţională. În Transilvania autonomă, până la anexarea la Ungaria şi unificarea
administrativă
cu
aceasta,
au
funcţionat
arhive
instituţionale bine organizate la nivelul Guberniului, Dietei şi celorlalte instituţii de nivel provincial, precum şi al unităţilor administrativ-teritoriale: comitate, scaune şi districte.3 Ca instituţii de arhivă propriu-zisă, funcţionau vechile ”locuri de adeverire” din Alba Iulia şi Cluj, deja secularizate şi declarate ”regnicolare” (publice) încă din veacul al XVI-lea. Pentru teritoriul autonomiilor săsească şi secuiască erau reprezentative arhivele centrelor administrative ale acestora, respectiv ”Arhiva oraşului Sibiu şi a Universităţii săseşti” şi cea a scaunului Odorhei. Arhiva sibiană a devenit la 1876 prima arhivă publică din Transilvania şi întreaga sa activitate a fost pusă pe principii moderne de către arhivarul Franz Zimmermann, format la şcoala arhivistică vieneză. Necesităţile dezvoltării istoriografiei şi cele ale susţinerii aspiraţiilor naţionale cu armele ştiinţei şi culturii au determinat dezvoltarea unor colecţii de arhivă în cadrul activităţii instituţiilor de tip academic, precum Verein für siebenbürgische Landeskunde, 3
A se vedea, pe larg, I. Dordea, Arhivele transilvănene de-a lungul veacurilor, în vol. Din istoria arhivelor ardelene, p. 34-64. Mai recent, I. Drăgan, Les archives de Transylvanie, entre identités et souverainetés nationales, în ”Comma”, 2004, no. 3-4, p. 73-82.
10
Un loc al memoriei:Arhivele Naţionale Cluj:1920-2010
Erdélyi Múzeum sau ASTRA. Dintre acestea, Societatea Muzeului Ardelean a constituit o arhivă istorică impresionantă, pe baza donaţiilor aristocraţiei şi nobilimii ardelene, care, începând cu 1903, cu arhiviştii Lajos Kelemen şi Andrei Veress, se separă de colecţiile bibliotecii şi îşi conturează un program coerent de activitate, centrat pe documentarea istoriei societăţii maghiare din Transilvania4. Dintre instituţiile româneşti, se cuvine amintită Biblioteca centrală din Blaj, a cărei colecţie documentară s-a iniţiat încă la mijlocul secolului XVIII, odată cu şcolile Blajului.5 În urma evoluţiilor instituţionale din perioada 1948-1975 arhivele istorice ale Blajului şi Muzeului Ardelean, valori inestimabile ale tezaurului istoric al Transilvaniei, au intrat în cadrul fondul arhivistic al Arhivelor Naţionale clujene.
4
Kiss András-Wolf Rudolf, Arhiva Muzeului Ardelean (1842-1950), în vol. Din istoria arhivelor ardelene, p. 109-136. 5 Livia Ardelean, Fondul documentar al Bibliotecii Centrale Blaj, în vol. Din istoria arhivelor ardelene, p. 96-108.
11
Ioan Drăgan
Participanţi la sesiunea ştiinţifică a arhivelor clujene - 1998 Ca
o
consecinţă
a
pierderii
autonomiei
politico-
administrative, prin anexarea la Ungaria din 1867, Transilvania şi-a văzut înstrăinată o parte foarte importantă a arhivelor sale istorice, care au luat drumul Arhivei Naţionale Maghiare, înfiinţată la Budapesta în 1875. Fondurile ardelene de la Arhivele Naţionale Maghiare sunt azi în cantitate de 3465 metri liniari şi conţin documente din intervalul sec. XIII - XIX. Aici intră arhivele locurilor de adeverire de la Alba Iulia şi Cluj-Mănăştur, cuprinzând cele mai importante documente din perioada secolelor XIII-XVI, dar şi pentru secolele următoare, instituţiile fiind active până în secolul al XIX-lea. Se adaugă arhiva Guvernului ardelean (Gubernium Transylvanicum) din perioada austriacă (1690-1872), care ilustrează activitatea autorităţii supreme de stat după înlocuirea principelui cu reprezentantul împăratului de la Viena; de asemenea, Arhiva Comisariatului provincial suprem, organism militar, Arhiva Fiscală, cea a Contabilităţii ardelene, a autorităţilor provinciale din perioada 1848-1872 ş.a. Din Banat, au fost transportate Arhiva administrativă
12
Un loc al memoriei:Arhivele Naţionale Cluj:1920-2010
şi cea a episcopiei din Cenad. Lor li s-a alăturat tot atunci cel mai important fond de la Viena cu privire la Transilvania: Cancelaria aulică ardeleană din perioada 1686-1867, ”ministerul” pentru Transilvania din capitala imperiului, în cantitate de 484 ml.6 Transilvania aducea, aşadar, la zestrea noului stat român un tezaur arhivistic unic, extrem de bogat şi interesant şi o experienţă practică după modelele din Imperiul habsburgic.
6
A se vedea site-ul Arhivelor Naţionale maghiare http://www.mol.gov.hu/
13