Filarmonica "Moldova" la 65 de ani

Filarmonica „Moldova� la 65 de ani

Cuprins

Cuprins .................................................................................................................................................5 Cuvânt înainte .................................................................................................................................... 10 Capitolul I. File de istorie .................................................................................................................... 12 „Preistoria” vieţii muzicale ieşene. Veacul al XIX-lea............................................................................ 12 Prima stagiune de concerte, 1905-1906............................................................................................... 16 Stagiunea lui George Enescu, 1917-1918 ............................................................................................. 17 Maestrul George Enescu la Iaşi ............................................................................................................ 21 Activitatea concertistică la Iaşi până la înfiinţarea Filarmonicii. Perioada 1918-1942 ......................... 25 Fondarea Filarmonicii „Moldova”......................................................................................................... 29 Filarmonica „Moldova”, de la valoare locală la renume internaţional ................................................. 36 Refugiul la Făget .............................................................................................................................. 36 După refugiu ................................................................................................................................... 38 Etapa lansării naţionale şi internaţionale ........................................................................................ 39 Capitolul II. Fondatorii ........................................................................................................................ 44 Profesorul şi pianistul Radu Constantinescu ................................................................................... 44 Dirijorul Antonin Ciolan ................................................................................................................... 45 Violonistul şi dirijorul Mircea Bârsan............................................................................................... 47 Alexandru Garabet, violonist, dirijor şi profesor ............................................................................. 47 Lucia Burada, violonistă şi profesoară ............................................................................................. 48 Achim Stoia, compozitor, dirijor şi director al Filarmonicii ............................................................. 50 George Pascu, profesor, muzicolog, dirijor ..................................................................................... 50 George Vintilă, dirijor şi director al Filarmonicii .............................................................................. 51 Cartea de Aur ....................................................................................................................................... 52 Spicuiri din presa anilor 1950-1955 ...................................................................................................... 56 Capitolul III. Epoca „Ion Baciu” 1962 - 1986......................................................................................... 61 Ion Baciu (1931-1995) – fondatorul orchestrei simfonice moderne la Iaşi.......................................... 61 Confesiuni retrospective. Interviuri inedite .......................................................................................... 69 Începuturile, studiile cu Constantin Silvestri la Bucureşti. Prima întâlnire cu „Oedip” ................... 69 Orchestra „super” ........................................................................................................................... 70 Autofinanţarea din anii ’83-’86: un vis urât ! .................................................................................. 72 Ultimul interviu, iunie 1994............................................................................................................. 72 Filarmonica sub semnul autofinanţării ................................................................................................. 73 Capitolul IV. Urmaşii epocii „Ion Baciu” .............................................................................................. 77 Dirijorul Gheorghe Costin ..................................................................................................................... 77 Dirijorul Camil Marinescu ..................................................................................................................... 80 Dirijorul Alexandru Lăscae .................................................................................................................... 83 Mereu fidel artiştilor ieşeni… .......................................................................................................... 83 Extrase de presă .............................................................................................................................. 85

Dirijorul Doru Morariu .......................................................................................................................... 85 Interpreţi celebri care au colaborat cu Filarmonica ............................................................................. 86 Violoncelistul Radu Aldulescu, mereu al Iaşului cu sufletul (1992-2006) ........................................ 87 Dirijorul Horia Andreescu ................................................................................................................ 88 Dirijorul Erich Bergel (1930-1998) ................................................................................................... 90 Sergiu Celibidache (1912-1997). Amintiri ieşene ............................................................................ 94 Sergiu Comissiona (1928-2005) ....................................................................................................... 95 Viorica Cortez, o fiică a Iaşului pe scenele lumii .............................................................................. 97 Pianista Sofia Cosma, personalitate artistică excepţională ............................................................. 99 Emanuel Elenescu (1911-2003) şi muzicienii Iaşului ..................................................................... 100 Ivry Gitlis, violonistul mereu tânăr ................................................................................................ 102 Valentin Gheorghiu, rafinat pianist şi compozitor ........................................................................ 103 Dirijorul Valeri Gherghiev (Valery Gergiev) ................................................................................... 108 Dirijorul Ilarion Ionescu-Galaţi şi Iaşul Notele n-au muzică în ele, sunt nişte semne amorfe. Muzica este în tine. ................................................................................................................................... 109 Cristian Mandeal, „O ardere interioară lucid coordonată” ........................................................... 111 Dirijorul Ion Marin ......................................................................................................................... 116 Soprana Elena Moşuc, o revelaţie ieşeană şi internaţională ......................................................... 117 Dirijorul american Paul Nadler ...................................................................................................... 118 Dirijorul Ion Pavalache (1927-2007).Trei decenii la pupitrul Corului Filarmonicii ......................... 120 Violonistul Daniel Podlovschi ........................................................................................................ 120 Violonistul Ştefan Ruha (1931-2004), de la debutul ieşean la impresionanta carieră internaţională ...................................................................................................................................................... 121 Violonistul Ion Voicu (1923-1997) ................................................................................................. 122 Interpreţi celebri care au colaborat cu Filarmonica de Stat „Moldova” din Iaşi Cronologie .............. 126 Capitolul V. Programe-eveniment, prime audiţii şi înregistrări ......................................................... 130 Înainte de 1942................................................................................................................................... 130 În perioada 1942-1965 ....................................................................................................................... 131 Perioada Ion Baciu .............................................................................................................................. 134 Sfârşit de veac 20 ............................................................................................................................... 135 Astăzi… ............................................................................................................................................... 137 Cel mai îndrăgit compozitor: Beethoven ............................................................................................ 143 Istoricul integralei simfonice Beethoven la Filarmonica ieşeană .................................................. 144 Înregistrări .......................................................................................................................................... 146 Înregistrări George Enescu la Iaşi ....................................................................................................... 146 Cum s-a născut fonoteca Filarmonicii ieşene ..................................................................................... 149 O fericită întâlnire: Filarmonica şi Radio Iaşi ...................................................................................... 151 Ultimele noutăţi ................................................................................................................................. 152 Capitolul VI. Muzicieni ieşeni pe drumuri europene .......................................................................... 158 Înainte… .............................................................................................................................................. 158 Membri ai corului Gavriil Musicescu în perioada 1953–2008 ............................................................ 160 Deschideri internaţionale ................................................................................................................... 162 Ion Baciu despre turneul în Statele Unite şi Canada .......................................................................... 165 Filarmonica ieşeană – instituţie de rang european ............................................................................ 167 Capitolul VII. Festivaluri .................................................................................................................... 170 Festivalul Muzicii Româneşti. Festum Musicae 1973-1996 ............................................................... 170 Spicuiri din presa Festivalului ........................................................................................................ 175 Noua serie a Festivalului Muzicii Româneşti ...................................................................................... 179 Calendarul ediţiei a XI-a, serie nouă .............................................................................................. 180 Ediţia a XII-a, 3 – 10 octombrie 2008 ............................................................................................ 183 6

Calendarul ediţiei a XII-a, serie nouă ............................................................................................. 184 Filarmonica din Iaşi în Festivalul Internaţional „George Enescu” ....................................................... 186 Filarmonica ieşeană în Festivalul „George Enescu”. Calendar ...................................................... 192 „Sergiu Celibidache din nou acasă” Al III-lea Festival „Sergiu Celibidache” Ediţia I, Iaşi, 07 – 14.10.2006.......................................................................................................................................... 195 Calendarul Festivalului .................................................................................................................. 200 Capitolul VIII. Corul Academic „Gavriil Musicescu” ........................................................................... 202 Începuturi ........................................................................................................................................... 202 Istoria fondării Corului Filarmonicii „Moldova” din Iaşi ................................................................ 203 Înfiinţarea şi primul deceniu de activitate a Corului „Gavriil Musicescu”. Amintirile unui membru fondator ........................................................................................................................................ 208 Şi alt fel de amintiri…..................................................................................................................... 215 Trei decenii în fruntea Corului Filarmonicii ................................................................................... 218 Corul Academic „Gavriil Musicescu” în prezent. Dirijorul Doru Morariu............................................ 223 Ciclul de concerte „Maeştri ai artei corale” ........................................................................................ 227 Opinii… ............................................................................................................................................... 227 Principalele evenimente din istoria Corului Filarmonicii ieşene ......................................................... 228 Capitolul IX. Ansamblurile camerale ale Filarmonicii ......................................................................... 233 Din nou puţină istorie… ...................................................................................................................... 233 Începuturile cvartetului de coarde la Iaşi ........................................................................................... 236 Cvartetul Voces, ansamblu permanent al Filarmonicii „Moldova” între anii 1980-1991.................... 239 Scurtă biografie ............................................................................................................................. 239 Profesorii Cvartetului Voces .......................................................................................................... 242 Artişti care au colaborat cu Voces ................................................................................................. 243 Discipoli Voces............................................................................................................................... 243 „Domiciliul nostru este Muzica!” .................................................................................................. 244 Pledoarie pentru o Integrală ......................................................................................................... 245 Retrospectivă a Integralei Beethoven, în versiune Voces ............................................................. 247 Evenimente aniversare.................................................................................................................. 247 La 10 ani ........................................................................................................................................ 247 La 15 ani ........................................................................................................................................ 248 La 20 de ani: Festivalul „Voces şi invitaţii săi”, 28 mai – 3 iunie 1993 ........................................... 248 La 25 de ani: Festivalul Voces şi invitaţii săi, 23 octombrie – 4 noiembrie 1998, Iaşi – Bucureşti 249 La 30 de ani ................................................................................................................................... 251 La 35 de ani ................................................................................................................................... 252 „Vocesul” – unitate de măsură a valorii artistice şi… „subdiviziunile” lui! .................................... 253 Voces şi Festivalul Internaţional „George Enescu” ........................................................................ 256 Înregistrări memorabile Voces ...................................................................................................... 257 Şi alte gânduri despre Voces ......................................................................................................... 258 Voces şi muzica românească ......................................................................................................... 262 Trei decenii şi jumătate în templul Muzicii. Scurta cronologie a principalelor evenimente din cariera Cvartetului Voces .............................................................................................................. 264 Cvartetul Ad libitum la vârsta maturităţii ........................................................................................... 269 Două decenii de activitate artistică. Cronologie............................................................................ 278 Din concertele Cvartetului Ad libitum ........................................................................................... 281 Capitolul X. Însemnări din spatele scenei! ......................................................................................... 285 Câteva amintiri dragi .......................................................................................................................... 285 Cu artiştii pe drumuri europene ......................................................................................................... 291 Un deceniu şi jumătate la Atena ................................................................................................... 291 Primul turneu la Chişinău, aprilie 1991 ......................................................................................... 292 7

Spania, noiembrie-decembrie 1991 .............................................................................................. 294 Germania şi Austria, martie 1995.................................................................................................. 296 Olanda, octombrie 1995 ............................................................................................................... 301 Elveţia 1996 ................................................................................................................................... 304 Ce mai fac artiştii noştri în timpul liber .............................................................................................. 308 Epilog ............................................................................................................................................... 315 Memoria Iaşului muzical .................................................................................................................... 315 Sediul Filarmonicii .............................................................................................................................. 321 Alte locuri şi edificii muzicale ieşene .................................................................................................. 327 Universitatea de Arte „George Enescu” ........................................................................................ 328 Biblioteca municipală Gh. Asachi - Clubul Prietenii muzicii ........................................................... 329 Ateneul Tătăraşi, centru european de creaţie .............................................................................. 330 Anexe ............................................................................................................................................... 336 Evenimente din viaţa muzicală ieşeană şi din istoria Filarmonicii. Cronologie, aniversări, comemorări ............................................................................................................................................................ 338 Începuturi. Deschideri spre muzica europeană. ............................................................................ 338 După 1900. Vremuri noi… ............................................................................................................. 338 Filarmonica – Timpuri moderne ......................................................................................................... 338 1942 – 1962, Etapa I. „Pionieratul” ............................................................................................... 338 1962 – 1986, Etapa II. Lansarea naţională şi internaţională – Epoca Baciu ................................... 339 1986 – 1990, Etapa III. Stabilitate şi confirmare - După Baciu ...................................................... 339 1990 – prezent, Etapa IV. Afirmări şi din nou confirmări .............................................................. 339 Regulamentul Societăţei Philarmonice Române Iassi, 1868 ............................................................... 343 Opere-în-concert ................................................................................................................................ 348 Membrii fondatori ai Orchestrei simfonice a Filarmonicii de Stat „Moldova” .................................. 349 Cartea de Aur. Interpreţi .................................................................................................................... 350 Cartea de Aur. Evenimente ................................................................................................................ 352 Directori, dirijori, solişti, secretari muzicali ........................................................................................ 353 Cronologia celor mai importante prime audiţii ieşene în perioada 1942-2008.................................. 354 Orchestra „Super” .............................................................................................................................. 359 Festivaluri ........................................................................................................................................... 360 Festivalul Muzicii Româneşti ......................................................................................................... 360 Filarmonica de Stat „Moldova” din Iaşi în Festivalul Internaţional „George Enescu”. Cronologie 361 Al III-lea Festival „Sergiu Celibidache” - „Sergiu Celibidache din nou acasă”, Ediţia I, Iaşi, 07 – 14.10.2006 .................................................................................................................................... 364 Turnee ................................................................................................................................................ 366 Deceniul 1970 – 1979 .................................................................................................................... 366 Deceniul 1980 – 1989 .................................................................................................................... 370 Anii 1990 – 1995 ........................................................................................................................... 375 Anii 1996 – 1999 ........................................................................................................................... 380 Anul 2000 ...................................................................................................................................... 387 Anul 2001 ...................................................................................................................................... 387 Anul 2002 ...................................................................................................................................... 390 Anul 2003 ...................................................................................................................................... 391 Anul 2004 ...................................................................................................................................... 394 Anul 2005 ...................................................................................................................................... 394 Anul 2006 ...................................................................................................................................... 395 Anul 2007 ...................................................................................................................................... 396 Anul 2008 ...................................................................................................................................... 398 Inregistrari .......................................................................................................................................... 400 8

Înregistrări pe LP şi CD (selecție) ................................................................................................... 400 Înregistrări live selecție ................................................................................................................. 402 Bibliografie ......................................................................................................................................... 403 Index de nume şi denumiri ................................................................................................................. 406

9

Cuvânt înainte Dedicăm rândurile de faţă unei venerabile Doamne, demne de toată cinstirea – Filarmonica Moldova din Iaşi – aflată la aniversarea a şase decenii şi jumătate de slujire a muzei Eutherpe.

Arta sunetelor este pe cât de… în-cântătoare, pe atât de efemeră! Este aşadar o dovadă de curaj să faci istorie despre muzică – adică să aplici metode de investigaţie intelectuală asupra unui „produs” eminamente emoţional şi imaterial! Până la apariţia suporturilor de înregistrare – adică până în veacul XX ! – istoria acestei arte s-a clădit pe impresii, păreri, presupuneri, consideraţii, polemici – toate în întregime subiective!

Cititorul fiind astfel prevenit, totodată autorii conştienţi de această stare de fapt, ne asumăm riscurile unui demers de natură atât de „delicată”!

Am urmărit în demersul nostru două direcţii: a) O retrospectivă istorică asupra vieţii muzicale ieşene, cu precădere a celei de concert, având desigur în prim plan Filarmonica Moldova, de la înfiinţarea ei până în prezent.

Nu ne-am propus o tratare exhaustivă a vieţii simfonice din ultimii o sută de ani; nici măcar în privinţa amintitei instituţii artistice. Aşa ceva ni se pare imposibil, mai întâi datorită lipsei unor mărturii istorice sistematice; apoi este inerent gradul de subiectivitate al autorilor.

Oricât ai încerca să prezinţi sec, obiectiv, ştiinţific evenimentele, simplul fapt că relatările provin în mare parte din amintiri, observaţii şi experienţe omeneşti, încarcă informaţiile cu trăiri, sentimente, chiar pasiuni.

Ceea ce ne-am propus în această direcţie este extinderea sferei de informaţii, imagini şi comentarii asupra unor perioade din trecut, dar mai ales asupra perioadei 2002-2008, în viaţa artistică a Filarmonicii ieşene.

Considerăm, aşadar, acest demers unul istoric şi o continuare a celor anterioare: [George Pascu]

Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi, 1942-1957, cincisprezece ani de activitate, volum aniversar, 1957

[George Pascu]

Filarmonica de Stat „Moldova”, Program 1942-1967, 1967

[George Pascu, Liviu Braica]

Filarmonica „Moldova” Iaşi, 1905-1980, 1980

Mihail Cozmei

50 Filarmonica „Moldova” Iaşi, 1992

[coord. Carmen Chelaru]

Filarmonica ieşeană la 60 de ani, octombrie 2002

[coord. Carmen Chelaru]

Corul „Gavriil Musicescu”, Jubileu, mai 2003

[coord. Carmen Chelaru]

Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi la Festivalul Internaţional „George Enescu”, octombrie 2003

[coord. Carmen Chelaru]

Cvartetul „Ad libitum”, 1988-2008, 20 de ani de carieră artistică, 17 iunie 2008

[coord. Carmen Chelaru]

Corul Academic „Gavriil Musicescu”, 55 ani de activitate, octombrie 2008

Omisiunile sunt, prin urmare, inerente şi lăsăm deschis volumul, în vederea unor viitoare completări. b) A doua direcţie o constituie ansamblul de imagini, impresii şi comentarii de secretar muzical, izvorâte dintr-o experienţă de peste două decenii în slujba Filarmonicii. Scopul urmărit a fost acela de a crea tabloul unei instituţii pulsând de viaţă – o viaţă intensă, cu bucurii şi drame, cu urcuşuri şi coborâşuri. Filarmonica este mai curând un forum, decât un templu ! Ea există atâta vreme cât este vie – cu artişti şi cu public deopotrivă.

Am considerat aşadar oportun să adunăm într-un capitol distinct aceste secvenţe de lumini şi umbre, în întregime personale, care însă vor da o notă aparte, ridicând un colţ din cortina ce ascunde existenţa nevăzută de public, a Filarmonicii ieşene.

Carmen Chelaru Iaşi, februarie 2009

11

Capitolul I. File de istorie „Preistoria” vieţii muzicale ieşene. Veacul al XIX-lea De-a lungul vremii numele Iaşului şi al ţărilor române au fost permanent legate de viaţa muzicală europeană. În iulie 1821, de pildă, revista „Allgemeine Musikalische Zeitung” de la 1 Leipzig publica articolul Situaţia muzicii în Moldova (Zustand der Musik in der Moldau), din care reproducem un fragment: „O imagine exactă a muzicii în Moldova nu este posibilă fără o privire preliminară asupra culturii acestei ţări. Moldovenii sunt în general oameni ospitalieri, dezinteresaţi şi plini de viaţă. Deşi jugul turcesc a stânjenit într-o măsură foarte mare desăvârşirea relaţiilor lor burgheze, moldovenii întâmpină totuşi cu paşi repezi cultura generală, pentru care restul Europei vădea deja maturitatea necesară.

Muzica nu e neglijată nici ea. Pianul este predat aproape în toate casele de stare mijlocie.

Se cântă şi la chitară şi mai rar la harfă. Cele mai frumoase sonate pot fi auzite uneori executate la vreunul din aceste instrumente, de doamnele moldovene... Profesorii de muzică sunt fără excepţie, străini. Tot străini sunt cei care cântă la balurile ieşene şi la alte petreceri, în maniera celorlalţi europeni. La Iaşi există, ce-i drept, o societate de muzicieni străini, care 2 pot alcătui o orchestră foarte completă.”

Ieşenii, mari iubitori de taifas, de distracţii, de tot felul de manifestări artistice – muzică, poezie, dans, teatru ş.a.m.d. – s-au străduit să-şi construiască aşezăminte unde arta să fie la 3 ea acasă. Aşa au fost Circul Sidoli şi Sala Pastia, tot aşa primul Teatru evreiesc din lume şi ia4 răşi Teatrul cel Mare de la Copou. „Anul 1846 a reprezentat anul despărţirii de sala Teatrului de varietăţi, stagiunea 1

Importantă publicaţie muzicală periodică, fondată la Leipzig de Friedrich Rochlitz. A apărut cu regularitate între ani 1798-1848, săptămânal, publicând articole de istorie, referiri asupra creaţiei şi vieţii muzicale, a interpreţilor, informaţii despre instrumentele muzicale ş.a. semnate de cunoscuţi critici, muzicologi şi muzicieni ai timpului. Revista publica de asemenea partituri mai puţin cunoscute şi ne-tipărite ale unor compozitori celebri. http://www.universitymusicedition.com/amz.html 2 Corneliu Buescu – Scrieri şi adnotări despre muzica românească veche, vol. I, (Izvoare ale muzicii româneşti, vol. X) Ed. muz. Buc. 1985, p. 137.

3 Primul teatru profesionist din lume în limba idiş a fost întemeiat de către actorul şi dramaturgul Avraham Goldfaden (1840-1908) în anul 1876. Pe locul unde s-a aflat grădina de vară "Pomul Verde", actualmente în Parcul din faţa Teatrului Naţional din Iaşi s-a ridicat o placă comemorativă. http://ro.wikipedia.org/wiki/Obeliscul_amplasat_pe_locul_Teatrului_evreiesc_Pomul_Verde_din_Ia%C5%9Fi 16.11.2008 4 „Teatrul Mare de la Copou, construit între anii 1845-1846 de arhitectul Alexandru Cornescu, pe locul actualei Universităţi (bulevardul Carol I). Inaugurarea a avut loc în ziua de 22 decembrie 1846… Primii directori ai acestui teatru au fost Matei Millo şi Alexandru Şuţu. Aici au participat Mihai Eminescu şi Ion Creangă la diverse reprezentaţii… Această clădire a ars în ziua de 17 februarie 1888…” D. Anghel, Prin Iaşii de odinioară, Casa de Presă-Editură „Cronica”, Iaşi 1995, p.57.

deschizându-se la Teatrul Naţional din Copou amenajat în palatul fostului domnitor Ioniţă Sturdza, moştenit de noul domnitor Mihail Sturdza, care l-a pus la dispoziţia actorilor. Sala elegantă avea «un parter amfiteatral, congiurat cu trei rânduri de lojă şi cununat cu o galerie şi o scenă întinsă.»

Inaugurarea s-a săvârşit conform tradiţiilor la 22 decembrie 1846, în prezenţa publicului nerăbdător. Pentru a nu apărea surprize cu vreo piesă românească plină de aluzii la adresa somităţilor, s-a jucat o piesă franceză.

Rămânând în funcţiune şi Teatrul de varietăţi, trupele erau în mare întrecere, mai ales că în perioada anilor 1850 la Iaşi s-a stabilit şi o trupă italiană, cu opere şi operete, care prezenta spectacole fastuoase cu opera Lucia di Lammermoor de Donizetti (29 decembrie 1852, după Linda, în 18 decembrie).

La Teatrul din Copou, numit şi Teatrul de Operă, au văzut luminile rampei Chiriţele lui Vasile Alecsandri şi prima operetă românească, Baba Hârca, scrisă de Matei Millo. Autorul juca rolul principal, muzica semnând-o Al. Flechtenmacher. În seara de 17/18 februarie 1888, iubitul teatru din Copou a luat foc; urmau zile negre pentru trupă, nevoită să joace pe scenele mici din sala Pastia şi Circul Sidoli, până la construi5 rea unui nou local (…).” Între evenimentele muzicale deosebite ale Iaşilor de la mijlocul veacului al XIX-lea merită menţionate concertele lui Franz Liszt, din anul 1847. În luna ianuarie, au avut loc trei concerte date de celebrul pianist la Iaşi. Cel dintâi a fost în ziua de 5, în salonul vistiernicului Alecu Balş.

Franz Liszt (pe atunci în vârstă de 36 de ani) susţine trei concerte la Iaşi în iarna anului 1847.

„Ni se pare de prisos – scria «Albina Românească» – de-a număra piesele care au sunat, lucrul de căpetenie ar fi de a încunoştinţa cum a sunat, de ar fi cu putinţă a descrie aceasta prin cuvinte. Producerile penelului şi ale instrumentelor trebuie a le primi chiar prin organul pentru care ele sunt urzite... Drept aceea ne mărginim astăzi numai a adăuga către opinia Europei micul tribut al admirării noastre pentru talentele cele mari ale d-lui Liszt.

Cel de-al doilea concert a fost în ziua de 8 ianuarie, al cărui program a cuprins: Uvertura lui Wilhelm Tell de Rossini-Liszt, poetul cel mare a ştiut a înfăţişa pe un pian toată compunerea măreaţă a lui Rossini, a îndeplini o întreagă orchestră şi a reproduce chiar caracterul parti5

Ion Mitican – Amintiri din copilăria teatrului românesc, mitican.romblog.ro/page/2/ , 16.11.2008.

13

cular al fiecărui instrument. Invitarea la vals de Weber – spre încheiere se apucă de o idee a lui Weber, dezvoltă în ea toate adâncurile muzicii învăţate şi în acea uşoară inspiraţie, cunoscătorii află într-însul nu numai un artist mare, ci încă un dibaci contrapunctist. Fantezie din opera Somnambula de Bellini – cum să zicem, contrastele colorilor cu nimerire pregătite sau cu mândrie sunate în fantasia cea brilantă a Somnambulei ? Nu avem altă părere de rău decât aceea că nu a sunat toată.

Cu un cuvânt, Liszt este de admirat atât în sunare cum şi în dezvelirea unei puteri învingătoare şi pornirea unei furii de acel fel că se pare că instrumentul are să se sfarme în ţăndări atunci când artistul, mai puternic decât el însuşi, înfrânează şi îmblânzeşte a sa pornire, încât deodată şi fără zgâlţâituri nici opinteală, trece la amănuntul de delicateţe cea mai aleasă şi a unei perfecţii din cele mai graţioase... Pe vârful fiecăruia din degetele sale este câte un suflet de foc şi de armonie care se încunoştinţează la fiecare freamăt al coardei sale...

Cel de-al treilea concert a avut loc în 11 ianuarie, în Teatrul cel Nou *de la Copou, a.n.+, la care a asistat şi Măria Sa Domnitorul. Ştirea sosirii acestui artist în Iaşi a adunat de pe la ţinuturi un mare număr de doritori de a-l auzi... La a sa venire, Liszt s-a primit cu o detunătură de aplauze şi cu o ploaie de flori şi de cununi...

6 Uvertura cea nouă, compusă pe teme moldovene de d. A. Flechtenmacher a produs efectul cel mai frumos, publicul întru cunoştinţa meritului ei, a cerut-o a se suna încă o dată, care cu atâta a fost mai de laudă, că astă manifestaţie se făcu în fiinţa marelui maistru, care de asemenea au învrednicit de laude pe junele nostru compozitor.

Spre încheiere, d. Liszt a făcut improvizaţii brilante pe tema horei şi a uverturii moldovene şi prin asta a dat o mărturisire solemnă care i s-a făcut atât în public, cum şi în particular de societatea publicului nostru.

După acestea, Liszt, fiind invitat seara la boierul Alecu Balş, acesta chemă şi taraful de lăutari al lui Barbu, spre a arăta lui Liszt ce soi de muzică era obişnuit în Moldova.” ... şi în continuare cronicarul relatează legendara întâlnire – cunoscută de toţi – ce a avut 7 loc între marele compozitor şi modestul lăutar moldovean, în casele boierului Balş. Începând din 1831, se afirmă pe scena Teatrului Naţional şi în saloanele boierilor moldoveni familia vornicului Tudorachi Burada: vornicul însuşi la chitară şi trei dintre cei patru fii ai săi – Constantin şi Mihail la pian şi Teodor la vioară.

La 14 februarie 1859, apare menţionat pentru prima dată în concert violonistul Eduard Caudella (1841-1924).

La 26 octombrie 1860, cu prilejul inaugurării Universităţii ieşene, fraţii Burada, împreună cu o formaţie instrumentală, susţin un concert festiv în sala Teatrului Naţional.

La 1 octombrie 1860 ia fiinţă, din iniţiativa Domnitorului Al. I. Cuza şi a lui M. Kogălniceanu, Şcoala de Muzică şi Declamaţiune, care, patru ani mai tîrziu, la 6 octombrie 1864, va deveni Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune, avându-i pentru început ca profesori pe 6

Între anii 1842-1848 se afirmă în viaţa muzicală a Iaşului violonistul şi compozitorul Alexandru Flechtenmacher (1823-1898). Provenind dintr-o familie de saşi din Braşov, Flechtenmacher a studiat vioara, armonia şi compoziţia la Viena, susţinând totodată numeroase recitaluri şi concerte în capitala Austriei şi la Odesa. După moartea tatălui său se stabileşte la Iaşi, devenind în 1844 prim violonist al orchestrei trupei lui Matei Millo, apoi capelmaistru la Teatrul Naţional. La 20 octombrie 1842 a avut loc la Iaşi un concert vocal-instrumental dirijat de Flectenmacher, în programul căruia a figurat Uvertura „Egmont” de Beethoven.

7 Fragmentele de cronică sunt reproduse din „Albina Românească”, aşa cum apar în studiul lui Teodor T. Burada, Cronica muzicală a oraşului Iaşi (1780-1860), publicat în martie 1888. Vezi T. T. Burada – Opere, vol. I, Ed. muz. 1974, p. 152.

14

8

Gheorghe Burada, Constantin Gros, Fr. Viniartz, Em. Galea şi Teodor T. Burada.

Anul 1868 capătă pentru evoluţia muzicii culte la Iaşi, o semnificaţie deosebită. Prin strădaniile muzicienilor moldoveni de a instaura epoca modernă în creaţie, interpretare şi receptare, ia fiinţă – pentru scurt timp – Societatea Philarmonică Română din Iaşi.

Deşi nu a funcţionat cu adevărat prin activitate concertistică, Societatea – prin regulamentul ei, publicat de Tipografia Societăţii Junimea – poate constitui momentul de început al epocii moderne în evoluţia muzicii culte la Iaşi.

Redăm în continuare un fragment din regulamentul şi statutul Societăţii: „Credind că mijlocul celu mai nimerit de a propaga şi de a desvolta gustul muzical este crearea unei societăţi unde persoanele streine artei ar găsi ocasiunea de a asculta producerile şcoalelor germane şi italiene, şi artişti amatori pe aiciia de a se întruni pentru a esecuta acele produceri; subsemnatul, tare de încrederea ce unii din colegii sei au pusu în elu, au luat asupră-i sarcina formărei acestei societăţi. Îndresnesce dar a spera ca pentru a aduce la unu bunu resultatu această gre întreprindere, publicul din Iassi va bine voi a-i da sprijinul seu şi artiştii amatori, concursul 9 lor.”

Constantin Gros

10

Coperta primei societăţi filarmonice la Iaşi

Conservatorul ieşean, înfiinţat ca Şcoală de muzică şi declamaţiune în 1860 şi transformat prin decret domnesc de Alexandru Ioan Cuza, în Conservator (1864), devenise o prezenţă din ce în ce mai proeminentă în viaţa muzicală a capitalei moldovene. Producţiile anuale susţinute de profesori şi elevi creaseră deja un public dornic de mai mult şi de mai bun.

Prezenţa la conducerea Conservatorului a lui Eduard Caudella între anii 1893-1901 a însemnat o etapă importantă către ceea ce va deveni viaţa muzicală modernă a Iaşului.

8

Pentru perioada sec. al XIX-lea am preluat informaţii extrem de valoroase din monumentala lucrare a muzicologului Octavian Lazăr Cosma – Hronicul muzicii româneşti, volumele II-III-IV, Ed. muz., Buc. 1974/1975/1976.

9 Textul este reprodus în Mihail Cozmei – 50 Filarmonica „Moldova” Iaşi, Ed. Filarmonica „Moldova”, Iaşi 1992, p. 181.

10 Includem în anexe şi alte pagini ale Regulamentului.

15

„Meritul esenţial al activităţii lui Eduard Caudella, în anii în care a îndeplinit funcţia de director al Conservatorului de Muzică şi Declamaţiune, a constat mai ales în strădania de a alcătui orchestra simfonică a şcolii şi de a oferi iubitorilor de muzică pagini reprezentative din lite11 ratura simfonică universală şi românească.” „C-am contribuit şi eu cu câte ceva la propagarea şi răspândirea gustului muzical în Iaşul nostru o pot spune – declara Caudella în 1905. Am dat cele dintâi matinee de muzică de cameră pe anul 1876 şi, cu orchestra pe care am format-o ca director la Conservator (…) am executat pentru prima dată în Iaşi simfonii de Beethoven, uverturi de Weber, Schubert, Beethoven, Mozart, simfonii de Haydn şi Mozart, pentru prima dată uvertura din Rienzi de Richard 12 Wagner.” În primii ani ai secolului XX, Conservatorul număra printre profesorii săi pe cei mai valoroşi muzicieni ai vremii: Eduard Caudella – profesor, dirijor şi compozitor, Athanasie Theodorini (vioară), Enrico Mezzetti (canto), Teodor T. Burada şi Sofia Teodoreanu (teoria muzicii), 13 Gavriil Musicescu (armonie), Titus Cerne, Alexandru Zirra şi alţii.

Prima stagiune de concerte, 1905-1906 În aceste condiţii cu totul favorabile, în toamna anului 1905 a avut loc cel dintâi concert simfonic dintr-o serie de cinci, ce au marcat prima stagiune concertistică ieşeană. „La 27 noiembrie 1905, în Sala Teatrului Naţional din Iaşi, Enrico Mezzetti dirijează un 14 concert simfonic cu următorul program: Simfonia în sol major de Joseph Haydn , Uvertura Rosamunde de Franz Schubert şi Concertul pentru violoncel şi orchestră de Georg Golter15 16 mann , solist fiind titularul clasei de violoncel, profesorul August Moldrich.” „Înfiinţarea concertelor simfonice de muzică clasică în Iaşi – scria Teodor T. Burada în presa timpului – este o inovaţie, un eveniment artistic care face onoare activităţii inteligente a D-lui Enrico Mezzetti, directorul Conservatorului nostru de muzică şi declamaţiune. D-sa prin asemenea concerte pune pentru prima dată baza dezvoltării muzicii clasice la noi; suntem convinşi că prin ele, arta muzicală va progresa şi gustul bunei muzici se va întinde în diferitele 17 pături ale societăţii noastre.”

Cele cinci concerte ale primei stagiuni simfonice la Iaşi au constituit cea mai importantă acţiune muzicală organizată de Conservatorul ieşean până în acel moment. „O stagiune gândită, organizată, anunţată din timp şi întâmpinată cu aprecieri elogioase de personalităţi ale vieţii muzicale, de iubitorii de muzică şi de presă… Un Apel concis, semnat 11

Mihail Cozmei – Pagini din istoria învăţământului artistic din Iaşi, 1860-1995, Academia de Arte „G. Enescu” Iaşi, 1995, p. 92.

12 Ed. Caudella – Câteva cuvinte asupra cestiunei propagării gustului muzical în ţară. În Mihail Cozmei – Pagini din istoria învăţământului artistic din Iaşi, 1860-1995, op. cit. p. 92.

13 Mihail Cozmei – 125 de ani de învăţământ artistic de stat, 1860-1985, Cons. G. Enescu, Iaşi, 1985, p. 60 14 Nr. 94 Surpriza. După George Pascu, Liviu Braica – Filarmonica „Moldova” Iaşi, 1905-1980, pliant aniversar, Iaşi 1980, p. 8.

15 Compozitorul german Georg Goltermann (1824-1898) a fost directorul Operei din Frankfurt. Concertele pentru violoncel create de el au fost foarte populare în sec. al XIX-lea, numele său fiind adesea confundat cu Julius Goltermann (1825-1876), profesorul cunoscutului violoncelist şi compozitor David Popper. (în Miscellaneous Editors and Arrangers of Cello Music, http://www.cello.org/heaven/bios/editors.htm 20.08.2007) şi în George Pascu, Liviu Braica – Filarmonica „Moldova” Iaşi, 1905-1980, pliant aniversar, Iaşi 1980, p. 8.

16 M. Cozmei, op. cit. p. 75 17 Teodor T. Burada – Opere vol. II, Ed. muz. Buc. 1975, p. 146.

16

de E. Mezzetti, este de fapt programul teoretic al acestei surprinzătoare acţiuni: «Pentru răspândirea gustului muzical – se afirmă de la bun început – direcţiunea Conservatorului a hotărât să deie în cursul acestei ierni o serie de concerte orchestrale cu orchestra Conservatorului şi cu concursul profesorilor Conservatorului… Acestea fiind hotărârile Direcţiunii, subsemnatul, în calitate de director al Conservatorului, îmi permit a vi le aduce la cunoştinţă şi a vă ruga cu insistenţă să bine-voiţi a da preţiosul D-voastră concurs, atât moral, cât şi material, la reuşita acestei întreprinderi artistice atât de binefăcătoare în educaţia muzicală viitoare a nea18 mului nostru.»„ „… între începuturile eroice ale lui Eduard Caudella, continuate sporadic de Gavriil Musicescu, apoi de Antonio Cirillo şi remarcabila izbutire a lui Enrico Mezzetti se găsesc coordonate comune care conferă activităţii simfonice din perioada 1895-1905 trăsăturile unui te19 meinic început de drum. Orchestra simfonică nu mai este doar un deziderat, ci o realitate.”

Programele prezentate în stagiunea 1905-1906 au cuprins: Carl Maria von Weber – Uver20 tura Abu-Hassan, Mozart – Concertul în re minor pentru pian şi orchestră , Christoph 21 22 Willibald Gluck – fragment din opera Alceste, Joseph Joachim Raff - Ruseasca , Frédéric Chopin – Preludiul în re minor şi Fantezia în fa minor (solistă Aspazia Sion), Joseph Haydn – 23 Simfonia în fa major .

Corul Conservatorului, pregătit de Sofia Teodoreanu, şi-a dat concursul în concertul al treilea, cu momente corale din: J. Haydn – Oratoriul Anotimpurile, François Auber – opera Muta din Portici, Richard Wagner – opera Olandezul zburător, trei cântece din ciclul Liebeslieder de Brahms pentru cor şi pian la patru mâini, Pietro Mascagni – La gavotta delle bambole (Gavota păpuşilor) pentru pian.

Al cincilea concert a cuprins un program Mozart: Uvertura operei Flautul („Fluierul”!)

24 fermecat, Alla turca în versiune orchestrală, Cvartetul nr. 16 în la major (probabil adaptat 25 26 pentru orchestra de coarde) şi Simfonia nr. 40.

Stagiunea lui George Enescu, 1917-1918 În anii primului război mondial, când România se limita doar la teritoriul Moldovei, iar capitala se mutase la Iaşi, pentru a susţine moralul populaţiei şi pentru a-şi câştiga existenţa, artiştii aflaţi în refugiu, împreună cu cei autohtoni susţineau numeroase manifestări muzicale. „Pentru a sprijini acţiunea Crucii Roşii – scria în 1957 profesorul George Pascu – şi pentru a pune la adăpost o serie de artişti instrumentişti, George Enescu *pe atunci în vârstă de 37 de ani, a.n.+ obţine mobilizarea pe loc a multor muzicieni şi reuşeşte să înjghebe o orchestră simfonică. Constituită din instrumentişti bucureşteni refugiaţi, din profesorii Conservatorului 18

Mihail Cozmei – 50 Filarmonica „Moldova” Iaşi, Ed. Filarmonica „Moldova”, Iaşi 1992, pp. 15-16.

M. Cozmei, op. cit. pp. 17-18.

20 Probabil Nr. 20 KV 466. Solista Concertului a fost Aspazia Sion.

21 Compozitor german, 1822-1882.

22 Posibil un fragment din Trio-ul cu pian nr. 1 al compozitorului.

23 Ca şi în cazul „simfoniei în sol major”, nu se precizează numărul simfoniei în fa major – în orice caz, nu poate fi Nr. 2, care în ciclul simfoniilor haydniene este scrisă în do major. În fa major apar numerele: 17, 40, 58, 67, 79 şi 89.

24 Probabil partea a III-a din Sonata pentru pian în la major KV 331 de Mozart.

25 Iarăşi nu se precizează numărul de catalog. După toate probabilităţile ar putea fi KV 464. (vezi M. Cozmei - 50 Filarmonica… op. cit. p. 17 şi M. Cozmei - 125 de ani de învăţământ… op. cit. p. 76).

26 M. Cozmei – 50 Filarmonica „Moldova” Iaşi, op. cit. p.17 nota 14.

19

17

ieşean, din muzicienii profesionişti şi amatori de seamă din Iaşi, orchestra a fost dintru început o formaţie serioasă, cu care Enescu a dat o serie de mai bine de 20 de concerte în stagiunea 1917-1918. În oraşul în care muzicieni vrednici se străduiau de două decenii să înjghebe cu mijloace modeste o orchestră, vine cel mai mare muzician român să creeze, în acele vremuri de grele încercări, o orchestră simfonică de prim rang, care va însemna nu numai un mare salt calitativ 27 în viaţa muzicală a Iaşului, ci şi un puternic imbold pentru viitoarea activitate muzicală.” Într-un interviu acordat profesorului şi muzicologului Mihail Cozmei, în primăvara anului 1974, Alexandru Garabet (1901-1977, primul concert-maestru al Orchestrei simfonice de la fondarea Filarmonicii), deapănă amintiri despre repetiţiile conduse de George Enescu la Iaşi, în iarna 1917-1918: „Enescu şi-a aranjat orchestra. Eu am primit dispoziţie de la Conservator: «Te prezinţi la sala de coruri de la Teatrul Naţional din Iaşi (în uzina teatrului), la etajul întâi, cu violina.» Cine-a vorbit, cum a vorbit, nu ştiu – îmi plasează un loc, şef de atac la pupitrul doi, la violina întâi. Nu mi-am dat eu seama de binecuvântarea asta care-mi ieşise înainte, ca noroc de viitor, pentru stimulare la instrument. *Enescu, George Enescu a.n.+ şi-a închegat orchestra către luna noiembrie 1917. Când am intrat care, în timpul în ’918, am intrat cu masă compactă de instrumentişti – orchestră norrefugiului de la mală, 70-75 de persoane, fără lipsă la nimic.

Iaşi avea 36 de ani Acum să-ncep cu Enescu. În primul rând ca aspect: intra totdeauna cu cămăşi colorate. Nu l-am văzut decât în cămăşi bleumarin închis, cafenii, verzi, în dungi…

Lucra. Nu pe partide – n-avea timp. Dimineaţa – repetiţii de la 9 la 12, în fiecare zi. După-masa lucrau oamenii – pentru că Teatrul a fost nenorocit atunci – se juca şi cinematograf, se juca şi operă, se juca şi teatru, orchestra simfonică cânta – mă mir că nu s-a dărâmat atunci…! Lume, plin, arhiplin, toată lumea în restrişte, ce să facă… Şi intra la repetiţie. Nu chinuia orchestra.

Explica înainte – obiceiul lui era totdeauna de a imita – avea talentul ăsta de imita trombonul, trompeta (…) prin diferite schimbări ale buzei – adică lucra pedagogic. «Uite, în pasajul acesta facem asta, în pasajul acesta facem asta, ia să încercăm, să vedem, o clipă, vă rog, două secunde, să aranjăm chestiunea cu cvartetul…» fără pauze, fără separaţii…

Concertele erau săptămânale, totdeauna vinerea seara – de-atunci, de la Enescu citire ! – vineri concert simfonic. De ce ? Pentru că atunci intram noi ! Că era teatru luni şi miercuri, că era marţi operă, până la ora intrării *la spectacol, a.n.+ era cinematograf, duminica era numai cinematograf şi aşa mai departe. Acest lucru a ţinut tot timpul cât a stat Enescu. Şi-a stat vreun an şi jumătate.

28 Enescu locuia pe strada Vovidenie, vizavi de biserică , la unul din 29 Alexandru Garabet, violonişti, care era doctor de meserie – Demetriad . Acolo avea violonist şi profesor maestrul Enescu o cameră jos, într-un edificiu care astăzi a fost 27

George Pascu – Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi, 1942-1957, cincisprezece ani de activitate, program festiv, I. P. Iaşi 1957.

28 Strada Vovidenie se intersectează cu Str. Stroescu, care încadrează spre răsărit clădirea Filarmonicii şi intrarea elevilor la Colegiul Naţional de Artă „O. Băncilă”. Este prin urmare foarte aproape de Teatrul Naţional.

29 Aici, venerabilul muzician face o confuzie de nume: doctorul se numea Aurel Dimitrovici. A se vedea Alexandru Cosmovici – George Enescu în lumea muzicii şi în familie, Ed. muz. 1990, pp. 21, 43.

18

distrus din cauza bombardamentului. Acolo a locuit, jos, la intrare, pe dreapta. Acolo ne aduna pe toţi ciracii ăştia tineri. Adică pe: Vasile Filip, pe care-l „ridicase” de la un cinematograf, Pastia de-aici [din Iaşi, a.n.+. El se ducea după-masa la cinematograf şi stătea. L-a auzit pe ăla cântând, l-a scos din orchestră de-acolo, la adus imediat la noi. Mircea Bârsan, care-l cunoştea pe Enescu mai dinainte. Costică Bobescu, Demetriad, în casa căruia stătea şi 30 care era violonist bun, Florin [Dorin?] Dumitrescu , tot medic, dar care cânta un Concert de Ceaikovski pregătit de Enescu… aproape ca unul din cei mari ! Şi-acuma-mi aduc aminte cum cânta ! Repetiţiile începeau la ora 9. Totdeauna combina Enescu, tot ce-avea la îndemână: muzică franceză cu germană – vorbesc mai ales de romantici. Şi se intercala, bineînţeles, şi câ31 te ceva vechi. S-au cântat toate concertele de Bach, la pian şi la vioară, s-a cântat Dublul de Bach. Întâmplător concertele de Brahms nu s-au cântat. Nu aveau notele sau nu ştiu ce s-a întâmplat. Concertul de Beethoven, de Saint-Saëns, Simfonia spaniolă de Lalo, Concertul de Sinding…

Acum, din punctul de vedere al lucrului, v-am spus, (Enescu) nu necăjea oamenii; se sufleca la mâneci, nu lua tempii exagerat de repede – era ca Furtwängler ca tempi, şi nu ca Toscanini. Dar cred că la el nu atât temperamentul era (important, a.n.), cât gândirea, raţiunea, ca să iasă totul muzical chiar şi în partea tehnică – să nu iasă decât muzică ! El a fost totdeauna un tehnician de manieră muzicală. Îl susţin cu trup şi suflet ! Nu l-am auzit în viaţa mea pe scenă cântând Paganini. Dar acasă îl studia de mama focului ! O singură dată a ieşit cu un concert mai greu decât Paganini – Concertul de Ernst [Bloch, 1880-1959, a.n.+ şi l-a cântat pe 32 scenă cu pian, pentru că nu erau note de orchestră. L-a acompaniat [Nicolae, n.n.] Caravia .

Totdeauna îl petreceam după concert, toţi ciracii mai tineri, până acasă, că nu era departe.

Acolo până dimineaţă îi cântam concertele pe care le aveam. Pentru că ne-a scos pe scenă pe toţi. A avut grijă şi pe pianişti să-i cheme la el, să-i îndrume. Şi-au ieşit: *Vasile+ Filip, cu partea 33 întâi din Concertul de Paganini . Am ieşit eu, cu Concertul de Bruch; a ieşit, cu Concertul de 34 35 36 Mozart , Demetriad; cu Concertul de Ceaikovski (întreg), Britman , la violoncel. Ca pianişti, 37 nu mai spun – toţi cei care erau pianişti refugiaţi au avut posibilitatea să cânte . Concertul dublu de Bach a fost cântat de (Socrate) Barozzi şi Costică Bobescu, care a interpretat şi Concertul în mi major pentru vioară şi orchestra *tot de Bach, a.n.+ în aceeaşi seară. Ce vreau să remarc prin acest lucru: că *Enescu, a.n.+ a avut grijă să nu lase să «năclăiască» elementele oarecum mai ridicate, ci să le încurajeze. Şi totdeauna le dădea îndrumări extraordinare. S-a cunoscut în acel an şi jumătate cât a stat aici – fie-i memoria pentru totdeauna veşnică ! – că a 38 avut grijă de toţi; nu a lăsat pe nici unul neîndrumat.”

Orchestra lui Enescu cuprindea muzicieni profesionişti din Iaşi şi Bucureşti, nume ce au 30

M. Cozmei – 50 Filarmonica „Moldova” Iaşi, op. cit. p. 19, nota 17.

Concertul pentru două viori şi coarde, în re minor BWV 1043.

32 Vezi şi M. Cozmei – 50 Filarmonica „Moldova” Iaşi, op. cit. p. 184 33 Probabil Nr. 1 în re major.

34 Nu se precizează care.

35 Probabil Variaţiuni pe o temă rococo.

36 De fapt Flor Breviman 37 Ilie Sibianu (Schumann, 7 febr. 1918), Florica Acontz (Mendelssohn, 14 martie 1918), Penelopa Abramovici (Liszt Nr. 1, 29 martie 1918), Smărăndiţa Georgescu (Mozart KV 464, 18 aprilie 1918), Teodor Fuchs (Chopin, mi minor, 2 mai 1918), Aspazia Sion-Burada (Saint-Saëns Nr. 2, 14 mai 1918). În M. Cozmei – 50 Filarmonica „Moldova” Iaşi, op. cit. pp. 184-187.

38 Interviul a fost transcris după înregistrarea pusă la dispoziţie de Dora Maria David, fost redactor muzical la Studioul regional de Radio Iaşi, difuzat pe canalul România Muzical, la 18 februarie 2001, în cadrul ciclului de emisiuni File din istoria Filarmonicii „Moldova” din Iaşi, realizat împreună cu prof. univ. dr. Mihail Cozmei.

31

19

devenit apoi cunoscute în istoria vieţii muzicale româneşti, instrumentişti amatori, dar buni tehnicieni: vioara I

C-tin. Nottara, Socrate Barozzi, Al. Garabet, Aurel Dimitrovici, Mansi Barberis, Mihai Barbu,

vioara II

C-tin. Bobescu, Mircea Bârsan, Alexandru Stavarache, A. Bughici, Romeo Drăghici (avocat)

viola

Dimitrie Cuclin, Jean Bobescu, Traian Ionaşcu (jurist), V. Buţureanu (medic)

violoncel

Flor Breviman, Theodor Lupu, Nicolae Teodorescu

contrabas

I. Enciulescu, I. Avram

flaut

A. Roşca

oboi

Boris Zelinski, Gh. Cojocaru

clarinet

Gh. Ionescu, D. Tocariu

fagot

I. Vasilescu

corn

I. Nosec, Picvan

trompetă

Gh. Adamescu, Vasile Darim

tromboni

C. Arbore, Gh. Bălănescu

tuba

Leon Klimer

harpă

Marcela Constantinescu

percuţie

profesorul Savin de la Facultatea de Medicină

39

Concertele din stagiunea 1917-1918, organizată şi condusă de Maestrul George Enescu, au avut loc în sala Teatrului Naţional, care era populată până la ultimul loc. „… toate încasările rezultate din seria concertelor – îşi aminteşte Alexandru Cosmovici – erau destinate operelor de binefacere, majoritatea pentru Crucea Roşie. Unul din ele, cel deal cincilea a fost dat chiar şi pentru ajutorarea prizonierilor din război. Doar unul singur, cel de-al 19-lea a fost dat şi în folosul orchestrei, care muncise cu atâta râvnă şi abnegaţie la obţinerea acelor mari succese !

Lojile fuseseră date în abonament, cu plata anticipată, ca şi primele fotolii din stal. O lojă fusese însă rezervată misiunii militare franceze şi una celei ruse. Când cererile erau foarte mari şi insistente, se admiteau şi locuri în picioare, la galerii. Nu erau programe de sală, ci numai cele afişate în oraş şi la teatru; iar personalul de plasare era al Teatrului Naţional, care avea stagiunea închisă, actorii nefiind încă demobilizaţi. În luna martie, Misiunea militară franceză a trebuit să plece din ţară, conform prevederilor armistiţiului. Astfel, în fosta lojă rezervată acesteia au apărut diplomaţi ai legaţiilor acreditate. Dar în loja Misiunii ruse, ofiţerii considerându-se independenţi în urma armistiţiului, au asistat mai departe la concerte, până la sfârşitul stagiunii.

Aşa se explică faptul că la concertul în care s-au executat «Dansurile polovţiene» ale lui Borodin, din loja noastră s-a văzut bine cum, în fundul lojii deţinute de ruşi, generalul Bakulin, 40 în bună dispoziţie, gesticula, dansa şi mima coregrafic muzica şi baletul, ca la el acasă.”

39 40

Al. Cosmovici – George Enescu în lumea muzicii şi în familie, op. cit. p. 42.

Al. Cosmovici – George Enescu în lumea muzicii şi în familie, op. cit. pp. 45-46.

20

Maestrul George Enescu la Iaşi „Luni 9 şi miercuri 11 *1915, n.n.+ au avut loc la Teatrul Naţional două mari concerte date de maistrul Gheorghe Enescu, vestitul mânuitor al arcuşului, care a dus fala numelui românesc în toate ţările Apusului. Ieşenii au avut marea fericire de a asculta cu nesaţ minunatele interpretări ale maistrului din bucăţile vestite de Saint-Saëns, Sarasate ş.a. autori celebri.

La ultimul concert a fost rechemat de nenumărate ori, după ce a fost bătut cu flori; cerându-i-se să execute bucăţi naţionale, maistrul a executat la piano o rapsodie românească. În urmă a fost însoţit până la hotel de un grup de tineri şi de tânărul violonist Mircea Bârsan. Domnul profesor N. Andriescu şi un domn student, cari au fost primiţi după concert de maistru şi cari i-au exprimat cele mai calde urări din partea ieşenilor şi a studenţimii, au avut prilejul să audă aceste vorbe spuse de marele artist între altele: «Urez înflorire bătrânului Iaşi. Să se înalţe la strălucirea veche ! Dărâmaţi mahalalele, lup41 taţi pentru înflorirea neamului ! Tinerii să meargă la carte şi nu la… cărţi !...»„ Romulus Demetrescu, „Unirea” Iaşi, 16 februarie 1915 42

„După ce a petrecut în mijlocul nostru vremurile de tragică amintire , făcându-ne să uităm suferinţele şi lipsurile prin magia artei sale, maestrul ne părăseşte, plecând spre alte tărâmuri, mai potrivite pentru sufletul şi chemarea sa.

Pentru ca ieşenii să mai poată asculta cuvintele veneratului lor maestru, i-am solicitat un interviu, pe care maestrul l-a acordat cu gentileţea sa neîntrecută.

Când plecaţi, maestre ?

Plec pentru câteva zile la tatăl meu, la Dorohoi, apoi mă întorc la Iaşi. La 10 martie părăsesc Iaşul.

Plecaţi apoi în străinătate ?

La toamnă voi pleca la Paris; până atunci voi da câteva concerte la Bucureşti.

Pregătiţi vreo lucrare ?

Actualmente lucrez la o parte a doua a unui cvartet. Voi dirija la Bucureşti Simfonia a III-a, compusă în timpul refugiului. (…)

Ce credeţi despre mişcarea muzicală a Iaşului ?

A luat un avânt foarte îmbucurător; activitatea societăţii simfonice care îmi poartă nu43 mele , trebuie încurajată cu multă stăruinţă. Ea este indispensabilă pentru un oraş ca Iaşul. În 44 acelaşi timp, Conservatorul nostru se va reorganiza. (…)”

A.R.F., „Lumea”, Iaşi 4 martie 1919 În perioada 9-12 martie 1927, Enescu susţine mai multe concerte la Iaşi. Cu acest prilej, 45 Maestrul acordă un amplu interviu, din care redăm un fragment : „Maestrul Enescu are legături mai deosebite cu muzicanţii ieşeni. Din vremea când s-au pus bazele glorioasei orchestre simfonice ce-i purta numele, de atunci, maestrul Enescu s-a legat sufleteşte de conservatorul din localitate şi profesorii lui. Amintindu-şi progresele la care 41

Laura Manolache – George Enescu, Interviuri din presa românească, vol. I (1898-1936), Ed. muz. Buc. 1988, p. 66.

Referire la stagiunea-refugiu din iarna 1917-1918, de la Iaşi. În 1918 a luat fiinţă la Iaşi Societatea Simfonică „George Enescu”, organizând concerte simfonice până în aprilie 1923, când se desfiinţează.

44 Laura Manolache – George Enescu, Interviuri din presa românească, vol. I, op. cit. pp. 91-93.

45 Laura Manolache – George Enescu, Interviuri din presa românească, vol. I, op. cit. pp. 155-156.

42 43

21

ajunsese fosta orchestră «G. Enescu», maestrul îşi exprima, ieri seară, într-un cerc de prieteni, regretul faţă de defuncta formaţiune, având în glas parcă mustrare pentru intrigile care au dezorganizat-o…

Unuia care-i reproşă că nu intervine la Minister pentru a se sfârşi cu schimbările de la o zi la alta a conducerii Conservatorului, i-a declarat: – Nu vreau să pretind acolo altă trecere decât aceea la care cere dreptul orice cetăţeanalegător. În ţara în care votul este supremă valută, eu pot prea puţin. În această frază se ascundea tristeţea celui care ar vrea pentru cele artistice un regim scutit de patima politică.”… „Lumea” Iaşi, 12 martie 1927

Enescu la un spital al Crucii Roşii.

46

În 22, 23, 24, 25 aprilie 1929, Enescu revine pentru concerte la Iaşi, la Teatrul Naţional. „– Iaşul ! Cel de azi.

Da, am remarcat câteva clădiri noi prin oraş şi în deal la Copou. Am mai văzut în Piaţa Unirii nişte case dărăpănate, care au în faţă un loc viran impresionant… Publicul ieşean ? Impresii din sală ? Colţişorul acela de pe scenă unde stau eu e foarte plăcut. De acolo sala «sună» foarte bine… … şi cel de altădată ?

O, dragul Iaşi de altădată ! Fost-a, fost-a ! Era pe vremea aceea o activitate febrilă, toată lumea conlucra pentru izbânda pe care ne-au adus-o eroii de pe câmpul de luptă. Păstrez amintiri neuitate… Şi pentru că vorbim de Iaşi, ce credeţi despre reînvierea orchestrei simfonice ?

Nădăjduiesc că împăcarea şi unirea forţelor actualei orchestre va fi de lungă durată, chiar definitivă. Ieşenii şi ministrul artelor au datoria s-o ajute… Ideea rotaţiunii dirijorilor ? E foarte bună. Dacă sunt forţe reale, de ce să nu fie întrebuinţate toate ? … în privinţa simfonicului ieşean, spun în cor cu elementele sale şi cu excelentele articole 46

http://www.crucearosie.ro/uploads/images/Pics%20Istoric/george-enescu.jpg 27.11.2008 22

47

ale domnului Mircea Bârsan: «Domnule ministru, auziţi-ne nevoile !»…”

M. Hr., „Opinia”, Iaşi 1 mai 1929 „Maestrul G. Enescu a sosit ieri în localitate, primit în gară de profesorii Conservatorului şi de artişti. La ora 10 a avut loc o şedinţă solemnă, la Conservator, care a decurs în chip impresionant.

D*omnul+ Mircea Bârsan, Directorul Conservatorului, a propus reînfiinţarea Societăţii George Enescu şi activarea pentru cultura muzicală şi organizarea concertelor simfonice…

48 Maestrul Enescu a promis tot concursul…” „Opinia”, Iaşi 14 octombrie 1930 În noiembrie 1931, Enescu se află din nou la Iaşi, pentru concerte. Aşa cum îi stătea în obicei în ultimii ani, îi vizitează şi pe profesorii şi studenţii Conservatorului. „Printre artişti se găsea şi d*omnişoa+ra Burada, distinsa şi talentata violonistă.

Maestrul a recunoscut-o şi, felicitând-o pentru succesul ce-l obţine, i-a zis: Nici nu e de mirare, când eşti copila mult regretatului Th. Burada !

Ce mare figură a fost Th. Burada şi ce artist fără seamăn, care încă la vârsta de 80 de ani colinda lumea cu vioara sa şi făcea cunoscute tuturora doinele noastre.

Vorbele lui Enescu au produs o adâncă impresie… În mare animaţie a urmat o repetiţie pentru concertul simfonic, condusă de d*omnul+ Antonin Ciolan, încântat la rândul său de antrenul artiştilor.

Până la concertul simfonic vor mai avea loc trei repetiţii, de astă dată conduse de însuşi 49 Enescu.” „Opinia”, Iaşi 20 noiembrie 1931 „… George Enescu, cu prilejul trecerii prin Iaşi în cadrul unui turneu, a zăbovit încă o zi pentru a cânta… concertul în mi major de Bach. După execuţia concertului, marele violonist, în semn de solidarizare cu munca şi lupta muzicienilor ieşeni, s-a aşezat la ultimul pupitru al violinelor secunde, luând parte la ultima piesă din program. Tot în acele zile, maestrul a fost omagiat de intelectualitatea şi studenţimea ieşeană la Teatrul Naţional, cu care prilej i s-a înmânat diploma de cetăţean de onoare al Iaşului. Menţionăm că acest semn de cinstire i-a fost decernat în anul 1931, cu prilejul aniversării a 50 de ani. Au trebuit să treacă şase ani de la hotărârea consiliului comunal până ce s-au făcut «formele» şi s-a redactat actul respectiv.”

50 George Pascu, 1957 Enescu revine la Iaşi, pentru concerte, în zilele de 24, 25 noiembrie 1937. „Sosit în ziua de 25 noiembrie în Iaşi, de la Bălţi, cu greu poţi afla unde-i găzduit… «E la hotel Continental. I-am pus la dispoziţie o cameră c-un pian, căci are de lucru. Nu primeşte pe nimeni.» În prima seară de concert, la teatru. În prima pauză. Cabina e aproape plină de admiratori. Maestrul e bine dispus şi stă în fotoliu. N-ar avea nevoie, şi totuşi se scuză: «Mă iertaţi că 47

Idem, pp. 196-197.

Laura Manolache – George Enescu, Interviuri din presa românească, vol. II, Ed. muz. Buc. 1991, p. 194 49 Laura Manolache – George Enescu, Interviuri, vol. II, op. cit. p. 196.

50 Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi, 1942-1957, cincisprezece ani de activitate, program festiv, Iaşi 1957, p. 51.

48

23

trebuie să stau jos. Mi-a interzis doctorul ca să stau mult în picioare.»

Intră 2 tineri, un student şi o studentă şi se prezintă: Sunt nepotul dv. ! Sunt fiul fiicei celei mai mari a preotului D. din satul S. mort în 1935. Şi d-ta ? o întreabă pe tânără. Şi eu sunt nepoata dv. Sunt fiica arhitectului E. Care arhitect ? întreabă maestrul mirat, încercând să-şi aducă aminte…

Să vedeţi, e fiul cel mai mic… Şi urmează o întreagă înşirare biografică. Şi maestrul curmă, zâmbind: Da, da, se poate…

După ce i-a concediat, îi zic: Aveţi mulţi nepoţi, maestre !

Da, am berechet. Pe unde mă duc, mai ales în Moldova, îmi ies în cale nepoţii. Până acum 51 am vreo 500. Mi i-a numărat cineva la Botoşani.”

Pr. N. V. Hodoroabă, „Opinia”, Iaşi 4 decembrie 1937 Şi, în fine, după fondarea Filarmonicii Moldova, şi după concertul inaugural dirijat de Enescu, din 9 octombrie 1942, ce a avut loc în sala Teatrului Naţional din Iaşi, muzicianul mărturisea într-un interviu: „La Iaşi am avut acum, de curând marea plăcere să asist la Simfonica din Moldova care a cântat Eroica de Beethoven în mod demn.

Alcătuirile simfonice pe care le văd că prind puteri îmi fac o deosebită plăcere. Ar fi de 52 dorit ca în fiecare oraş cu bună stare să se înjghebe o orchestră simfonică…” „Dacia”, Timişoara 3 aprilie 1943 În arhiva Filarmonicii Moldova nu există documente care să ateste revenirea Maestrului pe podiumul de concert de la Iaşi după concertul dirijat în octombrie 1942 şi după dedicaţia autografă din Cartea de Aur, datată 1943 – devenită emblema şi crezul artistic al instituţiei ieşene. Nu se cunosc motivele acestei definitive întreruperi a relaţiilor sale cu Iaşul muzical, dar se pot formula presupuneri: mai întâi războiul !

Apoi, schimbarea regimului, deteriorarea întregii vieţi sociale şi politice româneşti. Era cunoscută opinia marelui nostru muzician despre extremismul de orice fel, ca şi despre amestecul ideologiei şi politicii în artă.

De asemenea, chiar şi în cazul marelui Enescu, a „funcţionat” într-o oarecare măsură, sintagma nimeni nu-i profet în ţara lui! Citind articole din presa românească a vremii, deducem, nu fără o anume maliţiozitate, că multe din manifestările „fierbinţi” de simpatie cu care era întâmpinat de societatea culturală românească se apropia mai curând de snobism şi mondenitate, decât de recunoaşterea valorii reale a Maestrului.

Toate acestea, împreună cu multe alte motive ce vor rămâne neştiute pentru totdeauna, au făcut ca legăturile lui George Enescu cu Iaşul muzical şi Filarmonica Moldova să se încheie în anul 1943.

51 52

Idem, pp. 67-68.

Idem, p. 98.

24

Activitatea concertistică la Iaşi până la înfiinţarea Filarmonicii.

Perioada 1918-1942 Stagiunea lui George Enescu a adus cu sine nu doar menţinerea şi intensificarea vieţii culturale ieşene, dar a provocat un entuziasm binefăcător în rândul artiştilor şi publicului, toate acestea având ca rezultat crearea, în toamna anului 1918, a Societăţii Simfonice George Enescu, constituită din muzicieni ieşeni, cu Maestrul însuşi preşedinte de onoare, Mircea Bârsan director muzical şi Traian Ionescu director administrativ.

La începutul anului 1919, cu prilejul plecării lui George Enescu de la Iaşi, profesorul Teodor T. Burada a ţinut un emoţionant discurs în numele muzicienilor ieşeni, din care redăm fragmente: „Iubite maestre, (…)

Ai întemeiat în oraşul nostru concertele simfonice care sunt şi vor rămâne o podoabă pentru Iaşi, iar pentru elevi un mare sprijin, o piaţă de desfacere – dacă am putea zice aşa – a talentului lor muzical. Prin concertele de binefacere ce ai dat, ilustre maestre, ai venit în ajutorul ostaşilor răniţi, a văduvelor, a copiilor orfani şi a altor nenorociţi, dându-le sume enorme de bani pentru alinarea suferinţelor lor.

Pe lângă munca ta exemplară pentru binele obşteşti, împins de nobleţea sufletului tău de artist, ai avut în vedere tinerele talente pe care le-ai scos la lumină, ocrotindu-le şi înlesnindule mijloacele de a se dezvolta pe calea muzicii. (…)

Ilustre maestre, este o mare fericire pentru noi că ai primit conducerea onorifică a Conservatorului nostru de muzică. Prin marea experienţă ce ai pe terenul muzical, prin sfaturile 53 tale, prin observaţiile tale, şcoala va câştiga.”

Societatea „George Enescu” era patronată şi subvenţionată pentru început de Regina Maria, Jean Crisoveloni, Banca Naţională din Bucureşti şi Banca Moldovei. Societatea Simfonică George Enescu a activat de-a lungul a trei stagiuni complete, susţinând în prima 20 de concerte, iar în a doua şi a treia câte 24 de concerte.

După anul 1921, activitatea Societăţii Simfonice George Enescu de la Iaşi a fost sporadică din lipsă de resurse materiale şi datorită intensificării neînţelegerilor interne.

Prima stagiune a Societăţii nou-înfiinţate i-a avut ca dirijori pe Mircea Bârsan şi pe Antonin Ciolan. După plecarea celui dintâi la Paris (la începutul anului 1919) Antonin Ciolan a fost numit director artistic. În această calitate, el a condus majoritatea concertelor celor trei stagiuni.

Repertoriul a crescut foarte repede, atât ca număr de lucrări, cât şi ca dificultate şi formaţie orchestrală. S-a cântat muzică de Haydn, Mozart, Beethoven, multă muzică romantică, de la Schubert şi Mendelssohn, la Wagner şi Saint-Saëns; la acestea s-au adăugat lucrări de Brahms şi Debussy.

Printre soliştii ce au concertat pe scena Naţionalului ieşean cu orchestra Societăţii se numără Maestrul George Enescu (cu Concertul pentru vioară de Ceaikovski), Vasile Filip (Concertul pentru vioară de Mendelssohn), Mircea Bârsan (Poemul de Chausson), pianista Aspasia 53

Teodor T. Burada – Opere, vol. II, Ed. muz. Buc. 1975, pp. 140-141. Discurs publicat în ziarul „Evenimentul”, 14 martie 1919.

25

Sion-Burada, pianistul rus Achron, violonistul Nicolae Zadri. Într-un interviu din mai 1921, acordat unui ziar bucureştean, Maestrul George Enescu spunea despre Societatea Simfonică de la Iaşi : „Ce veşti am ?... Excelente ! Borderourile dau cifre surprinzătoare şi îmbucurătoare. Pe deasupra, trebuie să ştii că se face la Iaşi muzică simfonică serioasă şi că publicul umple veşnic Teatrul în serile de concert.

– Vă mai ocupaţi de această formaţiune ?

– Fiind reţinut la Bucureşti mai tot timpul, nu am cînd. Totuşi voi pleca în una din zilele apropiate la Iaşi să dirijez un concert simfonic. De altfel, maestrul Ciolan, care conduce această orchestră, e un muzicant de valoare, foarte bun dirijor şi maestru priceput, pe cât e şi 54 de bun administrator...” Şi tot George Enescu afirma cu amărăciune într-un alt interviu din ziarul ieşean „Opinia”, doi ani mai târziu, în mai 1923 : „Conflictul iscat în sânul Societăţii Simfonice mă supără foarte mult. Fără a face specificări şi personalizări, m-au indignat şi mă doare ca român, care cunosc impresia făcută în faţa străinătăţii de cele ce se petrec aici. S-au amestecat unele persoane fără nici o chemare; rezultatul a fost că s-a produs o completă dezarmonie în sânul Societăţii. Au crezut că prin aceasta ne fac un bun serviciu, dar 55 în realitate a fost tocmai contrariul.” În pofida tuturor acestor disensiuni, care au provocat destrămarea Societăţii în anul 1923, precum şi a unei rivalităţi existente între Societate şi Conservator, obişnuinţa artiştilor ieşeni de a avea activitate concertistică săptămânală şi a publicului de a veni în sala de concerte, au rămas înrădăcinate. Astfel, strădaniile pentru înfiinţarea unei instituţii subvenţionate de stat, cu activitate permanentă, nu au încetat nici o clipă, învingând în cele din urmă (e drept, nu definitiv !) sensibilităţile şi orgoliile locale.

Din relatările privind viaţa muzicală ieşeană a anilor ’20 – ’30 – cele mai importante fiind cele ale profesorilor George Pascu şi Radu Constantinescu – apar mai întâi câteva figuri centrale de muzicieni şi alţi oameni de cultură şi de suflet: Antonin Ciolan, Mircea Bârsan, Alexandru Garabet, Alexandru Zirra, Mihai Codreanu, Ionel şi Păstorel Teodoreanu, George Topîrceanu, Ionel Ghiga, 54 55

Laura Manolache – George Enescu, Interviuri din presa românească, vol. I, Ed. muz. 1988, p. 103.

Laura Manolache, op. cit. p. 117 26

Carol Nosec, Constantin Georgescu, Agatha Bârsescu şi mulţi alţii. Apoi Iaşul muzical interbelic, deşi nu a avut o orchestră simfonică permanentă, a avut Conservatorul cu producţiile lui, formaţiile de cinematograf, muzica militară, destul de frecvente concerte camerale şi recitaluri, o bogată activitate corală. „La Iaşi fuseseră patru magazine de muzică – scria, de pildă, Radu Constantinescu în memoriile sale – toate ţinute de evrei, şi anume: Magazinul Conservatorului al lui Grimberg, România muzicală al fraţilor Finkelstein, cel al fraţilor Beno şi Sonelli Michelsohn şi, în fine, cel de pe strada «de sus» (Brătianu), al lui I. Bernstein. Toate patru se îndeletniceau cu vânzări de note muzicale. De altfel, nu aveau cine ştie ce note, iar instrumente aproape 56 deloc.” În mijlocul unei intense vieţi culturale, al unei tradiţii deloc neglijabile, în condiţiile existenţei unui institut de învăţământ artistic cu vechime (Conservatorul de muzică şi declamaţiune) şi al unui mare număr de muzicieni profesionişti şi amatori din ce în ce mai dornici să-şi manifeste talentul, valoarea şi entuziasmul, al unui public în plină formare, animat şi el de entuziasm şi bune intenţii – acest tablou are destule pete întunecate, care explică de ce mult dorita Filarmonică de stat a apărut abia în 1942, în plin război.

Frecventele dispute şi conflicte locale i-a îndepărtat temporar sau iremediabil pe unii dintre muzicienii de seamă, începând cu Maestrul Enescu, altora rănindu-le sensibilitatea şi micşorându-le entuziasmul. Departe de noi îndrăzneala de a afirma că ar fi nevoie de un conflict armat de proporţii mondiale pentru înfiinţarea unei societăţi filarmonice sau a altei asemenea instituţii de cultură ! Este însă un fapt – poate o întâmplare – că, aşa cum Societatea Simfonică George Enescu din 1918 a fost încununarea unor îndelungi eforturi pe care primul război mondial le-a adâncit şi unit, tot astfel cel de-al doilea război a canalizat şi intensificat energiile către ceea ce astăzi am putea numi „sfârşitul începutului” – înfiinţarea Filarmonicii Moldova !

După anul 1930 muzicienii ieşeni depun tot mai mari strădanii pentru crearea şi menţinerea unei orchestre simfonice permanente. În octombrie 1930 se reînfiinţează, în prezenţa Maestrului George Enescu, Societatea simfonică ce-i purta numele.

Apariţia filmului sonor, care a creat mulţi şomeri în rândul artiştilor (prin desfiinţarea orchestrelor de cinematograf), precum şi alte motive – printre care o veche rivalitate între profesorii Antonin Ciolan şi Mircea Bârsan – au dus însă la încetarea din nou a activităţii Societăţii.

56

Radu T. Constantinescu – Temă cu variaţiuni, Ed. Institutul European, Iaşi 1999, pp. 15-16.

27

Rândul 1: al 3-lea din stânga – prof. Radu Constantinescu; al 5-lea – Antonin Ciolan, Alexandru Garabet, Ludwig Acker. Rândul 2: primul din stânga – prof Constantin Georgescu; al 2-lea din dreapta – Emanuel Elenescu

A urmat în 1936 Orchestra Societăţii de gimnastică, sport şi muzică, creată de M. Bârsan, Al. Zirra, Tr. Ionaşcu, Al. Roşca, Vl. Buţureanu, Al. Cişman ş.a. Apoi în 1938 – Orchestra simfonică a Ateneului popular Tătăraşi, condusă de A. Ciolan şi, în fine, Orchestra Rezidenţei ţinutului Prut, creată în 1939 de directorul Conservatorului, Radu Constantinescu, ansamblu care căpătă în scurt timp titlul de Orchestra Filarmonică a Academiei de Muzică George Enescu.

Aceasta din urmă îi va avea ca dirijori, alături de ieşenii A. Ciolan şi C. Nossek (Nosec), pe Mihail Jora, Umberto Pessione, Theodor Rogalski şi Ionel Ghiga.

28

Fondarea Filarmonicii „Moldova” În anul 1940, profesorul Radu Constantinescu preia iniţiativa înfiinţării unei filarmonici subvenţionate de stat, la Iaşi. În introducerea Cărţii de Aur a Filarmonicii din Iaşi apar, sub semnătura sa Lămuriri asupra felului cum am înfiinţat orchestra filarmonică „Moldova” din Iaşi. Iată câteva fragmente: „La 9 ianuarie 1939, am fost numit director al Conservatorului de muzică George Enescu din Iaşi, Ministru al Culturii Naţionale şi Artelor fiind profesorul Petre Andrei.

Odată cu venirea mea la direcţie am avut de gând ca, paralel cu dezvoltarea şcolii, să întreprind şi o dezvoltare extraşcolară. Prima dezvoltare extraşcolară am găsit-o ca cea mai nimerită orchestra simfonică, ca un debuşeu al elementelor Conservatorului… În vara anului 1939 am bătut la toate uşile şi am solicitat sprijinul tuturor celor care îmi puteau fi de folos. Rezultatul: am obţinut de la Rezidenţa Ţinutului Prut 300 000 lei, fiind obligat a intitula formaţia cu numele de Orchestra Rezidenţei Ţinutului Prut. … M-am aninat şi de ministrul Muncei, Mihai Ralea, convingându-l a-mi da 80 000 lei şi am dat o serie de concerte pentru organizaţia „Muncă şi lumină”… Vara anului 1940 am folosit-o cu aceeaşi stăruinţă ca în vara anului precedent, însă schimbarea radicală a situaţiei interne m-a silit a bate în retragere…

Radu Con

Textul autograf al prof. R. Constantinescu din Cartea de Aur

29

Afişul primului concert.

Pe tre Andrei, Mi hail Jora, T heodor Lupu, M ozart, Beet hove n, Schubert, Ene scu, Wag ner.

În toamna anului 1941 am reînceput concertele simfonice… Am reuşit a da în total pe scena Teatrului Naţional din Iaşi circa 20 spectacole…

Probabil atât ministrul de resort cât şi autorităţile ieşene, văzând sforţarea ce o fac de a realiza o orchestră simfonică permanentă şi operă, în urma nenumăratelor mele stăruinţe, miau dat concursul lor şi anume: dl. ministru a înscris în bugetul anului 1942-1943 suma de 3 milioane lei, iar autorităţile locale mi-au dat maximul de avantaje posibile… Înarmat cu statutele întocmite de mine şi revizuite de minister prin dl. avocat Russo Crutzescu, care cunoaşte pe de-a întregul toată strădania mea, am întocmit cu un grup de colegi şi melomani ieşeni actul constitutiv al societăţii, autentificat la Trib. Iaşi S. III-a, la 15 iulie 1942. Prin acelaşi act am fost recunoscut director. În toamna anului 1942 am intrat dară în prima stagiune oficială a filarmonicii Moldova, dând în total 40 de concerte în stagiunea 1942/1943, primul concert fiind dirijat de maestrul George Enescu, care în acest scop a venit şi a stat la Iaşi o săptămână întreagă spre a pregăti bunele începuturi ale orchestrei. (…)

Totodată am depus la minister un proiect de lege pentru încadrarea Filarmonicii Moldova în minister. După lungi stăruinţe, am obţinut ca această lege să ia fiinţă şi la 8 decembrie 1943 apare în Monitorul Oficial Legea nr. 808 pentru înfiinţarea şi organizarea orchestrei Filarmonicii Moldova din Iaşi. În urma apariţiei acestei legi am fost numit director al orchestrei filarmonice Moldova cu decret regal.

Astfel a luat naştere actuala orchestră filarmonică Moldova, a cărui înfăptuitor am fost eu şi pe care am condus-o până la data de 15 martie 1945, când direcţia mi-a fost luată.

Radu Constantinescu, Făget, 15 martie 1945”

57

Manuscris autograf din Cartea de Aur a Filarmonicii.

30

57

Fila 1 a Cărţii de Aur Antonin Ci olan, Al. Garabet, Constantin George scu, Ioan Nos ec, Acker Ludvig, Dari m Vasile, Carol N ose c, Foca A. Manole, Aurel Alexa ndres cu, Roman Si mione scu, Ion Cos movi ci, Otto Brie se, Alexa ndru Clavel, Costa che Agafiţei, I on Bar bu, Vintilă George scu , Rudol f Podlovschi, Alexandru Vârgolici, G heorg he Kiriţescu, Constantin Constantines cu, I on Petrovi ci

Prima pagină din manuscrisul autograf din Cartea de Aur a Filarmonicii, semnat de profesorul Radu Constantinescu

Filarmonica de Stat din Iaşi, instituţie cu activitate artistică permanentă, a avut concertul inaugural la 9 octombrie 1942, sub bagheta lui George Enescu.

33

34

35

Filarmonica „Moldova”, de la valoare locală la renume internaţional După anul 1942, repertoriul orchestrei simfonice ieşene a devenit o preocupare principală pentru muzicieni. Profesorul Radu Constantinescu şi ceilalţi susţinători ai instituţiei nou constituite concepuseră un ansamblu capabil să abordeze repertoriul simfonic reprezentativ şi astfel, în primul ei deceniu de existenţă, formaţia şi-a însuşit un foarte divers şi bogat repertoriu simfonic, ce a constituit baza naşterii de mai târziu a stilului interpretativ propriu.

Primii cincisprezece ani de activitate, prezentaţi de profesorul şi muzicologul George 58 Pascu , au cuprins mai multe evenimente ce au făcut dovada ritmului tot mai alert al vieţii artistice ieşene. Filarmonica ieşeană – cea dintâi instituţie muzicală românească subvenţionată de stat – a evoluat rapid, în pofida dificultăţilor de tot felul – în principal a celor cauzate de război. Iaşul avea deja o tradiţie în învăţământul muzical şi în viaţa concertistică, pentru ca instituţia nou creată să găsească sprijin şi entuziasm atât în rândul muzicienilor, cât şi în cel al publicului, chiar în plin război.

Concertele aveau loc săptămânal, duminica dimineaţa, în Sala Teatrului Naţional, cu dirijori invitaţi în majoritate din Bucureşti. „Directorul *Radu Constantinescu, n.n.+ a evitat să dea preponderenţă vreunui dirijor şi a luptat pentru asigurarea unei subvenţii îndestulătoare…

Schimbarea continuă a dirijorilor a avut şi un alt efect pozitiv: acela de a lărgi considerabil repertoriul. (…) Orchestra nou înfiinţată se compunea din profesorii Conservatorului, elevi mai înain59 taţi şi o serie de muzicieni din Iaşi sau veniţi din alte părţi.”

Refugiul la Făget În perioada martie 1944 – iunie 1945, Filarmonica Moldova pleacă în refugiu la FăgetLugoj (în Banat).

De curând, printr-o fericită întâmplare, am intrat în legătură cu profesorul Constantin Tufan Stan din Lugoj, care ne-a trimis în noiembrie 2006 şi în ianuarie 2007, rândurile de mai jos: „Pe baza documentaţiei pe care am avut-o la dispoziţie (presa lugojeană, documente, memoriile lui Radu T. Constantinescu şi George Pascu, amintirile unor intelectuali făgeţeni şi lugojeni) am elaborat un amplu material dedicat instituţiilor de artă ieşene (inclusiv Conservatorului George Enescu şi Filarmonicii Moldova) în timpul refugiului bănăţean, publicat într-o revistă de cultură din Lugoj… Chiar dacă prezentul şi trecutul imediat sunt trepidante şi presante, anumite secvenţe dintr-un trecut mai îndepărtat pot oferi, uneori, perspective nebănuite. În acest sens, studiul meu ar putea să vă fie de ajutor în elaborarea lucrării dumneavoastră *volumul de faţă, n.n.+. …

Lugojul şi Iaşul sunt două extreme geografice, purtând însă elemente comune, definitorii pentru spiritualitatea românească: frumuseţea graiului, vivacitatea muzicii şi a dansurilor, 60 blândeţea, educaţia şi ospitalitatea oamenilor.”

Din textele trimise de profesorul Constantin T. Stan redăm în cele ce urmează câteva fragmente edificatoare.

58

George Pascu – Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi, 1942-1957, volum aniversar, Iaşi 1957.

George Pascu – Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi, 1942-1957, volum aniversar, Iaşi 1957, op. cit. pp. 54-60.

60 Fragmente dintr-un mesaj e-mail, 17.01.2007.

59

36

„Începând cu luna martie 1944, odată cu dramatica retragere a armatei române de pe frontul sovietic, Liceul Naţional, Academia de Arte Frumoase, Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică «George Enescu» şi Filarmonica «Moldova» din Iaşi, cuprinzând sute de profesori, artişti şi elevi vor fi găzduite de localitatea timişeană Făget…

Săptămânal, în fiecare duminică, în localul Filialei ASTREI Bănăţene din Făget, erau prezentate programe artistice (în care erau implicaţi artişti lirici, instrumentişti şi actori), precedate de recitări şi conferinţe (susţinute de Al. Zirra, Constantin Georgescu, Costică Constantinescu, Roman Simionescu – rectorul Academiei de Bele-Arte – ş.a.), iar bilunar, concerte simfonice, reluate şi la Lugoj, în sala festivă a Hotelului «Dacia». Primul concert simfonic la Lugoj a avut loc în 17 iunie 1944 (al 28-lea din stagiunea 1943-1944), sub bagheta lui Antonin Ciolan, prilejuit de inaugurarea Asociaţiei Culturale a Tineretului Român (ACTR), cu opusuri de Ludwig van Beethoven (Simfonia a 3-a) şi George Enescu (Poema Română), cu o prezentare a lui Constantin Georgescu. Repertoriul oferit tradiţionalului public meloman din Făget şi Lugoj cuprindea creaţii de Ludwig van Beethoven (Simfoniile a 3-a şi a 4-a), Wolfgang Amadeus Mozart (Uvertura la opera Nunta lui Figaro), Johannes Brahms (Simfonia a 2-a), George Enescu (Poema Română), Ermano Wolf-Ferrari (Secretul Suzanei) şi Richard Strauss (Moarte şi transfiguraţie). Concertele erau dirijate alternativ de A. Ciolan, G. Pavel, C. Nosec, Al. Garabet şi Em. Elenescu, cu colaborarea solistică a lui Al. Garabet, L. Burada, L. Dosoftei, Ileana Palfy şi M. Bratu.

Incluzându-se în repertoriu lucrări vocale şi instrumentale mai accesibile, cu un anumit grad de popularitate în rândul auditorilor de nivel mediu, erau oferite spectacole (numite şi 61 şezători culturale) şi publicului din unele localităţi rurale limitrofe…” „Corpul profesoral şi instrumentiştii Conservatorului şi ai Filarmonicii ieşene au rămas în Banat până la sfârşitul lunii mai, ultimul concert al Filarmonicii ieşene la Lugoj, desfăşurat sub egida Apărării Patriotice, fiind prezentat în 21 mai 1945, sub bagheta lui George Pascu, avându-l ca solist pe Al. Garabet.

Martor sensibil al experienţei făgeţene a artiştilor moldoveni a fost scriitorul, poetul şi eseistul Gheorghe Alexandru Iancovici. Pentru frumuseţea expresiei şi ineditul evenimentelor evocate redau un text care surprinde în tuşe fine, irizate de melancolia amintirilor adolescentine atmosfera boemă din pitoreasca aşezare rurală timişeană: «… De patru luni, Făgetul e reşedinţa Liceului Naţional, al Filarmonicii Moldova, a Academiei de Bele-Arte, a Conservatorului de Artă Dramatică din Iaşi şi a ieşenilor pribegi.

Trebuie să fac o mărturisire. Iaşul întotdeauna mi-a fost drag. Nu l-am văzut niciodată, dar îl cunoşteam prea bine din romanele lui Teodoreanu. De aceea, Iaşul a fost pentru mine oraşul inimii. … În trecutul război, Iaşul a fost locul de refugiu al bucureştenilor; acum Făgetul a oferit ospitalitate ieşenilor. Făgeţenii nu vor uita niciodată – niciodată – pe ieşeni, fermecătoarele 62 concerte dirijate de maeştrii Nosec şi Ciolan.» „Dintre figurile ieşene, mai pronunţate, care se puteau întâlni zilnic pe uliţele Făgetului, îmi amintesc de: prof. V. Marineanu: voinic, pleşuv, cu haină de piele jupuită pe umeri, care postat în faţa şcolii primare, azi primăria, apostrofa sever elevii de la Liceul Naţional; prof.

61

Constantin Tufan Stan – Refugiul instituţiilor de artă ieşene în Banat, în anii 1944-1945 (I), revista „Banat”, 10-11 (34-35), Lugoj 2006, p. 19.

62 Constantin Tufan Stan – Refugiul instituţiilor de artă ieşene în Banat, în anii 1944-1945 (II), revista „Banat”, 12 (36), Lugoj 2006, p. 29.

37

Martiniuc, tuciuriu, corpolent, partener de şah al lui M. Sadoveanu; prof. Simionescu, cazat în locuinţa avocatului şi poetului în grai bănăţean George Gârda; profesorul de muzică I. Carp, vânător pasionat, zis „Omul cu pasărea”; dirijorii Ciolan, Carol Nosec, George Pascu, Al. Garabet; Al. Zirra, scund şi surâzător, care în timpul refugiului la Făget, a compus opera Alexandru Lăpuşneanu; Dimitrie Cuclin, compozitor, poet, filozof, traducător al lui Eminescu în limba engleză. Mai apăreau: pictorul Corneliu Baba; Ion Irimescu, sculptor valoros; dintre studenţii Iaşului poposiţi la Făget s-au afirmat mai târziu: regretatul Gheorghe Leahu, care şi-a dat licenţa în Făget; Al. Alexandrescu, azi actor la Teatrul Municipal Braşov, Ernest Maftei, actor de film şi teatru la Bucureşti; Iftimie Bârleanu, sculptor talentat, autor al statuii ecvestre a lui Ştefan cel Mare din Vaslui…

Dar prezenţa ieşenilor se făcea resimţită şi prin alte manifestări. Corul elevilor, făgeţeni şi ieşeni, înfiinţat şi dirijat de prof. Carol Nosec, a dat spectacole şi a acompaniat serviciul divin, duminică de duminică, la biserica ortodoxă…

Filarmonica Moldova a dat 36 de concerte timp de 13 luni, în sala mare a Daciei.

Aşadar, Făgetul a cunoscut în acel an, o efervescentă viaţă artistică şi culturală, datorită refugiaţilor de la Iaşi, încât, într-o eventuală cronică a târguşorului de pe Vega, perioada aceea va fi consemnată ca un moment florentin. Într-adevăr, exagerând puţin, aş spune că Făgetul devenise o minusculă republică a artelor, o miniaturală Florenţă. Prin case, instrumentele muzicale repetau pasaje din Pastorala lui Beethoven, prin parcuri se discuta despre Divina Comedie sau despre expresionişti; pictorii îşi instalau şevaletul te miri unde şi fixau pe pânză peisaje cu case albe, sălcii şi plopi…

Pe neprevăzute, Făgetul se dovedi «pictural», iar făgeţenii se pomeniră «expresivişti». Ieşenii se amuzau auzindu-i că pleacă «deloc» (imediat) la gară şi că băgau copilul în «sobă» (cameră), să nu se răcească, iar localnicii zâmbeau când vedeau câte un «artist» clătinându-se şi monologând hamletian pe aleile parcului cu platani. Observând oamenii graiul şi manifestările lor, s-ar fi putut scrie un … tratat de dialectologie comparată, o … psihologie a refugiatului şi o … sociologie a refugiatului, întemeiate pe date reale, studiate sur le vif…

Dar în cursul lunii mai 1945, ieşenii s-au îmbarcat în vagoane, cu amintiri şi calabalâc, şiau luat rămas bun de la gazdele făgeţene şi s-au întors din pribegie în dragul lor oraş devastat de război. Iar Făgetul, Făgetul a recăzut în monotonia de totdeauna, aducând cu o cetate scufundată (…) sau cu un loc sadovenian, unde nu se întâmplă nimic… … Aşa ar fi fost, dacă nu s-ar fi abătut asupra paşnicului târg de pe Vega ciuma cea stacojie, care a bântuit prin case şi suflete mai bine de 40 de ani.”

63 Gheorghe Alexandru Iancovici După refugiu După război, direcţia a fost preluată de George Pascu (1945-1947), Serafim Antropov (1947-1950) şi Achim Stoia (1950-1959). Au fost angajaţi de asemenea dirijori permanenţi: Emanuel Elenescu (1945-1946), Achim Stoia (1948-1960) şi Theodor Avithal (1948-1958). Concertele aveau loc la început în săli de cinematograf, apoi din nou la Teatrul Naţional – renovat în urma războiului.

Paralel cu stagiunea simfonică, a fost iniţiată o stagiune camerală, care se desfăşura în Sala din curtea Bisericii Armeneşti (astăzi magazin de… piese auto!).

Concertele erau însoţite de explicaţii şi exemplificări, pentru atragerea şi iniţierea publi63

În periodicul „Redeşteptarea”, II, 14, 1991, p. 5, articol pus la dispoziţie de acelaşi pasionat cercetător C.T. Stan.

38

cului. Memorabile au rămas în această privinţă prezentările profesorului George Pascu, cu consistent substrat educativ, totodată pline de har şi savoare.

Repertoriul continuă să se lărgească cu muzică românească şi străină. Orchestra este solicitată tot mai frecvent pentru concerte în turneu. Vremurile nu permiteau turnee de anvergură – peste graniţe nici nu putea fi vorba. Deplasările acopereau la început oraşe şi comune ale Moldovei: Roman, Bacău, Letea, Paşcani, Botoşani, Lunca Prutului, Galaţi, Bârnova, Dorohoi ş.a. Apoi Cluj, Sibiu, Târgu Mureş, Braşov („Oraşul Stalin”!). „Prietenia româno-sovietică”, dincolo de mult comentatele aspecte politico-ideologice, a avut şi nebănuite efecte benefice: accesul la marele repertoriu simfonic rus şi şansa de a-i avea ca oaspeţi pe artiştii sovietici consacraţi. Aşa se face că repertoriul orchestrei se diversifică cu pagini de Ceaikovski, Rimski-Korsakov, Liadov, Miaskovski, Şostakovici, Prokofiev, Haciaturian ş.a. Pe scena Filarmonicii sunt aplaudaţi interpreţi precum violonistul Iulian Sitkovetski, violoncelistul Mstislav Rostropovici şi alţi mari muzicieni din „lagărul comunist” – dirijorul Václav Neuman (Cehia), violonista Grazina Bacewicz (Polonia) etc.

Alături de aceştia, interpreţi români consacraţi şi tineri în plină afirmare: dirijorii Theodor Rogalski, Ionel Perlea, George Georgescu, Sergiu Comissiona, violoniştii Ion Voicu, Ştefan Gheorghiu, Ştefan Ruha, pianistul Valentin Gheorghiu, violonceliştii Vladimir Orlov şi Radu Aldulescu ş.a.

Etapa lansării naţionale şi internaţionale În primăvara anului 1953 se produce un eveniment ce va deschide fericite perspective de dezvoltare artistică: înfiinţarea Corului, care în toamna aceluiaşi an va căpăta titulatura de Corul Gavriil Musicescu al Filarmonicii de Stat din Iaşi. Amănunte privind acest moment memorabil sunt redate în capitolul despre istoria Corului. În anul 1962, la pupitrul orchestrei simfonice ieşene vine tânărul dirijor Ion Baciu, faptul constituind, după crearea Corului, al doilea moment de răscruce în viaţa Filarmonicii.

Ion Baciu devine în scurt timp o personalitate a Iaşului muzical şi, după o perioada de tatonări, porneşte la închegarea cunoscutei sale „orchestre-super”, prin întinerirea substanţială a ansamblului simfonic, cu studenţi ai Conservatorului. Nu numai atât: sesizând ca nimeni altul anumite caracteristici specifice şcolii instrumentale ieşene – existenţa, de pildă, a unei disponibilităţi locale aparte pentru instrumentele de coarde – pornind de asemenea de la unele afinităţi proprii, Ion Baciu va crea ceea ce maestrul Elenescu a numit „o echipă” simfonică, iar muzicologul Iosif Sava – „Stradivarius-ul lui Baciu”. În toamna anului 1967, la împlinirea unui sfert de veac de activitate, Filarmonica ieşeană se prezintă pe primele scene de concert ale ţării, la Bucureşti, cu ceea ce avea mai valoros în acel moment. Astfel, la 1 noiembrie 1967, are loc pe scena Ateneului Român un concert susţinut de orchestra simfonică şi Corul Gavriil Musicescu, dirijor George Vintilă, solişti: Maria Şindrilaru, Viorica Cortez, Valentin Teodorian şi Nicolae Florei. În program Verdi – Messa da requiem. O zi mai târziu, la 2 noiembrie, tot la Ateneu, un nou concert dirijat de G. Vintilă.

Solist violonistul Ion Voicu. În program: G. Enescu – Simfonia nr. 1, Mozart – Concertul nr. 5 pentru vioară în la major şi Wagner – Uvertura „Maeştrii cântăreţi din Nürnberg”. În fine, la 3 noiembrie 1967, la Sala Mică a Palatului are loc concertul Corului G. Musicescu dirijat de Ion Pavalache. Solişti: Viorica Cortez, Georgeta Lungeanu, Octav Ambrozie, la pian Steluţa Diamant-Dumea. În program lucrări de A. Scandelli, G. Fr. Händel, P. Hindemith, M. Ravel, G. Musicescu, P. Constantinescu, Al. Zirra, Gh. Dumitrescu, A. Stoia, S. Sarchizov, V. Spătărelu ş.a.

39

În legătură cu aceste evenimente, presa bucureşteană nota: „Trebuie să spunem că pentru Filarmonica Moldova, interpretarea Recviemului a constituit un adevărat examen de capacitate artistică, trecut cu un strălucitor succes.”

64 (J.V. Pandelescu) „… orchestra poate cânta cu multă muzicalitate, calitatea pastei sonore, realizată impecabil în Simfonia I de G. Enescu fiind remarcabilă prin catifelarea şi sensibilitatea tonului. În ce priveşte Recviemul… dirijorul George Vintilă a vădit mult simţ al echilibrului şi o cunoaştere temeinică a partiturii, una din cele mai nobile mărturii ale lui Verdi. În fruntea unui aparat vocal-instrumental atât de vast, el ne-a convins că la Iaşi se pot realiza interpretări de înaltă ţinută 65 ale unor asemenea capodopere.” (Alfred Hoffman) După anul 1970, orchestra devenise deja un ansamblu Ion Baciu cu personalitate artistică şi Ion Baciu o lansează în viaţa muzicală a ţării, apoi, foarte curând, peste hotare. Ansamblul era, după cum o cereau necesităţile momentului, „orchestra Conservatorului George Enescu” (majoritatea instrumentiştilor fiind studenţi) sau „orchestra Filarmonicii Moldova” (studenţii fiind angajaţi ai Filarmonicii). A fost o „întreprindere” originală, unică şi benefică a lui Ion Baciu, susţinut de profesorii Conservatorului şi de membrii Filarmonicii deopotrivă.

Microstagiunile organizate la Bucureşti în anii 1969-1972, cu orchestra condusă de Ion Baciu, cu ansamblul Muzica Viva fondat de Vincente Ţuşcă, de asemenea cu corala Animosi a lui Sabin Păutza au atras atenţia muzicienilor capitalei, stârnind surpriză şi admiraţie nedisimulată. „O orchestră tânără, nouă este ameninţată în mod firesc de mai multe pericole… Nu numai că orchestra a învins total aceste pericole, dar le-a depăşit, demonstrând virtuozităţi de înaltă clasă în ceea ce priveşte calitatea coloristică a sunetului, puritatea intonaţiei, echilibrul planurilor sonore, cu respectarea şi punerea în valoare a stilurilor şi potenţelor înscrise în partituri, cu acea penetrantă intensitate care nu vine din tăria nuanţelor, ci din elanul fluxului muzical, care trece estrada, fascinând.” – astfel comenta compozitorul Alexandru Paşcanu 66 unul din primele concerte ale ieşenilor la Bucureşti, în primăvara anului 1970.

Din 1971, în fiecare an au loc turnee care stimulează ascensiunea artistică a ansamblului şi îi facilitează contactul cu repertoriul nou şi divers, creându-i capacitatea de adaptare la orice stil şi gen componistic.

Din 1973, timp de peste două decenii, Iaşul – în mod special Filarmonica Moldova – a fost gazda Festivalului Muzicii Româneşti. Această manifestare muzicală poate fi considerată – prin diversitatea genurilor prezentate, amploarea forţelor interpretative şi gradul de interes din partea publicului – cel mai prestigios festival de muzică românească (am putea afirma chiar 64

Rev. „Magazin”, noiembrie 1967, ziarul „România liberă”, 7 noiembrie 1967. ziarul „România liberă”, 7 noiembrie 1967. Citatele sunt preluate din M. Cozmei - 50 Filarmonica „Moldova” Iaşi, 1992, p. 78.

66 Fragmente din Alexandru Paşcanu – Scrisoare deschisă, „Cronica” Iaşi, 7 martie 1970. Articolul este reprodus pe larg în lucrarea profesorului Mihail Cozmei – Pagini din istoria învăţământului artistic din Iaşi, 1860-1995, Ed. Academiei de Arte G. Enescu Iaşi, 1995, pp. 156-157.

65

40

unicul), care însă, din 1990 a fost abandonat din lipsă de susţinere financiară. În acelaşi an 1973, Orchestra ieşeană a avut prima sa prezenţă în Festivalul Internaţional George Enescu, la ediţia a VI-a, cu un concert dirijat de Ion Baciu, care a atras entuziasmul criticii bucureştene.

Afişul concertului-spectacol cu opera Oedip de George Enescu în regia şi interpretarea lui Ion Baciu, la reluarea din anul centenar, 1981.

Şi tot atunci (în 1973), la 8 aprilie, a avut loc pe scena Filarmonicii, primul concert al Cvartetului de coarde Voces contemporanae al Conservatorului ieşean, ansamblul care va cunoaşte o ascensiune artistică spectaculoasă în viaţa muzicală românească şi, curând, internaţională, devenind (şi rămânând până astăzi) cel mai prestigios şi longeviv ansamblu de acest fel din România. În 1980, Voces devine, cu sprijinul lui Ion Baciu, formaţie artistică a Filarmonicii, alături de orchestră şi de cor.

Un moment culminant al epocii Ion Baciu îl constituie interpretarea la Iaşi, în 1975, apoi la Bucureşti, în 1981, cu prilejul Centenarului naşterii lui George Enescu, a operei Oedip. Dovedind cu această ocazie remarcabile calităţi de compozitor, orchestrator, chiar regizor şi scenograf, maestrul Ion Baciu a realizat o foarte interesantă şi apreciată versiune de concert a capodoperei enesciene. Evenimentul venea ca un moment culminant al unui şir de acumulări 41

repertoriale din creaţia enesciană, ce începuseră cu Dixtuorul (1962), Simfonia nr. 3 (1964), Vox Maris (1970) etc.

După anul 1975, Filarmonica ieşeană a devenit o prezenţă artistică remarcată şi apreciată nu o dată, pe scenele de concert din ţară – în primul rând cele bucureştene – şi din străinătate: Sala Beethoven de la Bonn, Teatrul antic de la Macerata (Italia), Concertgebouw din Amsterdam şi De Doolen din Rotterdam (Olanda), Meistersingersaal din Nürnberg, Sala Edvard Grieg din Bergen (Norvegia), Salle Gaveau din Paris, Auditorium-ul din Madrid, Gewandhaus din Leipzig, Tonhalle din Zurich, Gasteig a Filarmonicii din München, Megaro din Atena… De asemenea la New York, Washington, Chicago, San Francisco, Boston şi Los Angeles ori la Vancouver, Edmonton, Ottawa, Toronto, Montreal…

De aproape două decenii, Orchestra simfonică a Filarmonicii ieşene susţine anual etapa finală şi gala laureaţilor la Concursul Internaţional Grand Prix Maria Callas de la Atena (prima participare în 1990).

Roadele miilor de ore de repetiţie cu Ion Baciu nu au întârziat să apară. După trei decenii de la primul turneu peste hotarele ţării, muzicienii ieşeni sunt cunoscuţi datorită profesionalismului, exigenţei, disciplinei, toate dublate de un inepuizabil entuziasm. În anul 1986, dirijorul Ion Baciu a părăsit Filarmonica şi Iaşul.

I-a urmat la pupitrul orchestrei – timp de 13 ani – Gheorghe Costin. În perioada 1995 – 2001, alături de Gheorghe Costin, la pupitrul orchestrei ieşene a activat tânărul Camil Marinescu; iar din 1998 până în prezent, celor doi li s-a adăugat un al treilea – Alexandru Lăscae – concert-maestru timp de peste două decenii la Orchestra Simfonică din Haga (Olanda), totodată dirijor experimentat. Din toamna anului 2007 a fost angajat şi Michele Santorsola, dirijor italian invitat constant în România, prieten fidel al artiştilor ieşeni, apreciat mereu de publicul meloman.

Au devenit tot mai frecvente evenimente precum concertele din cadrul unor festivaluri naţionale – Festivalul internaţional George Enescu (Bucureşti), Festivalul muzicii româneşti (Iaşi) – turnee anuale, manifestări tot mai diverse precum operă-concert, programe de divertisment, spectacole de muzică şi poezie ş.a.m.d.

67 În 1993 şi 1998 s-a desfăşurat la Filarmonica Moldova festivalul Voces şi invitaţii săi , manifestare ce a conferit Iaşului, pentru câteva zile, calitatea de centru internaţional al muzicii de cameră. În anul 1998 a avut loc un alt eveniment important, cu consecinţe benefice în viaţa artistică a Filarmonicii din Iaşi: după ani îndelungaţi de demersuri, Consiliul Judeţean Iaşi a acordat suma necesară şi astfel, pe scena sălii de concerte din strada Cuza Vodă a apărut un foarte valoros pian de concert marca Steinway Grand, achiziţionat de la reprezentanţa din Hamburg a cunoscutei companii americane. La 8 februarie 1999, instrumentul a ajuns de la Hamburg în îndepărtatul est european, în acest loc prea puţin cunoscut astăzi în lume, dar destul de cunoscut acum 150 de ani, pentru ca marele Franz Liszt să se oprească pentru trei concerte, în drumul său spre capitala Imperiului ţarist. La 26 martie 1999, Maestrul Valentin Gheorghiu, sub bagheta dirijorului Camil Marinescu, a inaugurat minunatul instrument, cu Fantezia pentru pian, cor şi orchestră de Beethoven.

Din 1999 până în 2005, în fiecare toamnă, Orchestra simfonică şi Corul Academic Gavriil Musicescu au concertat timp de o lună pe cele mai cunoscute scene simfonice din Olanda, în frunte cu celebra Concertgebouw din Amsterdam.

67

cu prilejul aniversărilor de 20 şi respectiv 25 de ani de activitate artistică a Cvartetului Voces. A se vedea anexele.

42

Stagiunea 2002-2003 a marcat mai multe evenimente aniversare în activitatea instituţiei, între care: 60 de ani de la concertul inaugural al Filarmonicii (octombrie 1942) şi o jumătate de veac de la înfiinţarea Corului Academic Gavriil Musicescu (mai 1953). În februarie 2003, a apărut pentru prima dată la pupitrul Orchestrei simfonice ieşene dirijorul francez Misha Katz, prezenţa sa constituind unul din momentele de vârf ale stagiunii 2002-2003, un adevărat coup-de-foudre pentru artişti şi pentru public deopotrivă. În septembrie 2003, Filarmonica participat la ediţia a XVI-a a Festivalului Internaţional George Enescu, cu un program de muzică românească, sub bagheta maestrului Sergiu Comissiona. Concertul a avut loc în Studioul Mihail Jora al Societăţii Române de Radiodifuziune din Bucureşti şi s-a bucurat de un succes remarcabil. În anul 2004 (februarie), Filarmonica a întreprins primul turneu în Asia – Coreea de Sud –, care s-a repetat în noiembrie 2006. A fost o nouă confirmare a împlinirii gândului Maestrului George Enescu de la inaugurare: „Urez Filarmonicii Moldova să trăiască în veacuri pentru a-şi îndeplini preafrumoasa misiune ce îi este încredinţată” !

68 A revenit de asemenea la Iaşi legendarul violonist israelian Ivry Gitlis , acum octogenar, dar însufleţit de aceeaşi vigoare, entuziasm şi cuceritoare prezenţă scenică, amintindu-şi cu amănunte şi fără ezitări de oameni şi locuri din Iaşul muzical al anilor ’80. În recitalul susţinut în 25 aprilie 2004, Maestrul a realizat un tur de forţă violonistic, în compania tânărului şi strălucitului pianist armean Vahan Mardirossian.

Paralel cu prezenţa scenică, ansamblurile Filarmonicii ieşene au înregistrat zeci de ore de muzică, din cele mai diverse genuri şi perioade, muzică românească şi străină, pe disc, la radio şi la televiziune. Discuri cu înregistrări speciale, precum şi nenumărate lucrări înregistrate live, constituie arhiva audio şi video a instituţiei, care, alături de documentele scrise (afişe, programe de sală, cronici, Cartea de Aur ş.a.m.d.), reflectă istoria recentă a uneia dintre cele mai prestigioase Filarmonici din România. În ultimii zece ani, Filarmonica ieşeană a avut şansa de a-şi reînnoi patrimoniul muzical cu 69 instrumente noi , numeroase partituri, un sistem modern de publicitate, imagine, editare şi tehnoredactare a afişelor şi caietelor-program, o arhivă audio-video considerabilă ş.a.m.d. În septembrie 2007, Orchestra simfonică a Filarmonicii a fost invitată din nou, împreună cu dirijorii Michael Halasz (Austria), Ilarion Ionescu-Galaţi, Mark Mast (Germania) şi Emil Simon, la ediţia a XVIII-a a Festivalului Internaţional George Enescu, pentru a susţine – în afară de concerte simfonice în festival – etapa finală şi gala laureaţilor a Concursului de interpretare şi de creaţie.

Desigur, sunt încă multe de consemnat. De aceea am dezvoltat o parte din temele abordate mai sus în capitole separate. Vor fi încă şi mai multe de adăugat. De aceea am lăsat calea deschisă iniţiativelor viitoare.

68

Maestrul Ivry Gitlis a fost prezent pe scena ieşeană în trei concerte: 9 ianuarie 1970 – cu Concertul nr. 1 de Paganini (dirijor Paul Popescu), 5 iunie 1972, cu Concertul de Ceaikovski (dirijor tot Paul Popescu) şi în 4 iunie 1982, din nou cu Concertul în re major de Paganini (dirijor Ovidiu Bălan).

69 Între instrumentele achiziţionate în ultimii zece ani se numără: 1 tuba Yamaha, 2 timpani Yamaha şi toba mare Yamaha (dec. 1994), 1 corn englez Marigaux (iun. 1995), 1 flaut Yamaha (oct. 1995), 1 fagot Pukher-Nauheim şi 1 fagot Huller (nov. 1997), orgă Yamaha (oct. 2000), 1 trompetă picolo în Sib Besson (mart. 2001), 1 trompetă în Sib Holton (febr. 2002), 3 tromboni Bach (oct. 2003), 4 corni Alexander (nov. 2003), 2 oboi Marigaux, 2 clarinete Buffet şi 1 gong Zildjian (dec. 2003), 1 fagot Fox (sept. 2004), 1 flaut Yamaha (oct. 2004), 1 flaut Muramatzu, 1 clavinova Yamaha (ian. 2005), 1 harpa Salvi şi 4 timpani Premier (febr. 2005). De fapt, întreaga orchestră de instrumente de suflat şi percuţie a fost reînnoită.

43

Capitolul II. Fondatorii Ne-a fost greu să alegem numele ce ar trebui incluse în acest capitol. Dintru început este evident că nu pot fi cuprinse toate personalităţile ce au construit viaţa muzicală ieşeană şi instituţia numită Filarmonica Moldova. De altfel, nu ne propunem aici să epuizăm subiectul ori să îl tratăm în manieră enciclopedică. Recomandăm în această privinţă o lucrare remarcabilă, ce acoperă un mare gol în această privinţă – dicţionarul biobibliografic al profesorului şi muzi70 cologului Mihail Cozmei, Existenţe şi împliniri , ce cuprinde nume emblematice ale muzicii ieşene.

Am ales de aceea, în mod mai mult sau mai puţin subiectiv, astfel: Profesorul şi pianistul Radu Constantinescu (n. 24 ianuarie 1900, Iaşi – m. 19 iunie 1986, Bucureşti) A fost fondatorul şi primul director al Filarmonicii de Stat Moldova – „reuşind etatizarea primei orchestre simfo71 nice din ţară”.

Pianist, muzicolog şi profesor, Radu Constantinescu a studiat la Conservatorul din Iaşi, cu Sofia Teodoreanu, Aspasia Sion-Burada, Alexandru Zirra şi Mihail Jora. A beneficiat de îndrumările lui George Enescu (1929) şi ale lui George Boskoff.

Profesorul Radu Constantinescu a luptat neobosit cu inerţia, rutina, invidiile meschine şi provincialismul, reuşind în plin război, fondarea orchestrei simfonice ieşene, cu activitate permanentă şi subvenţie de stat. Întregul „periplu” este descris de profesorul însuşi, în primele pagini ale Cărţii 72 de Aur a Filarmonicii .

Activitatea sa în lumea artistică ieşeană a fost bogată, diversă şi de o inepuizabilă energie: pianist-concertist, pianist-acompaniator, instrumentist (pian, harpă) în orchestra Societăţii „George Enescu” (19181922), profesor de pian la Liceul Internat şi la Liceul Militar, profesor şi director la Conservator (1939-1945), profesor la Şcoala de Muzică, director al Filarmonicii (1942-1944) şi al Operei Moldova (1943-1944).

După anul 1954 se stabileşte definitiv la Bucureşti.

70

Publicat de Universitatea de arte G. Enescu în anul 2005.

Viorel Cosma – Muzicieni din România, Lexicon, vol. II, Ed. muz. Buc. 1999, p. 61a.

72 vezi capitolul File de istorie.

71

44

Dirijorul Antonin Ciolan (n. 1 ianuarie 1883, Iaşi – m. 4 decembrie 1970, Cluj-Napoca)

73

Antonin Ciolan s-a născut la Iaşi, în casa din dealul Sărăriei în care locuise familia Burada (veche şi cunoscută familie de muzicieni ieşeni). A studiat pianul cu Aspazia Varlam şi vioara cu Eduard Caudella. L-a secondat de asemenea pe Gavriil Musicescu la Corul Mitropolitan. La insistenţele familiei, se îndreaptă către studiul fizicii, chimiei, matematicii şi dreptului. Între anii 1909-1913 studiază în Germania, la Dresda, cu Felix Draeseke şi Arthur Nikisch.

Revenit în ţară, este mobilizat pe front, în timpul primului război mondial, dar, rănit, se întoarce curând la Iaşi, unde asistă la concertele orchestrei lui Enescu, din stagiunea 1917-1918.

Participă la stagiunile Societăţii simfonice George Enescu, începând din toamna anului 1918.

Concomitent, Antonin Ciolan desfăşoară o muncă asiduă pentru formarea tinerilor dirijori, creând astfel prima şcoală românească de dirijat coral şi instrumental. Între discipolii săi se numără nume remarcabile precum: Sergiu Celibidache, Carlo Felice Cillario, Remus Ţincoca, Dumitru D. Botez, Emanuel Elenescu, Radu Botez şi mai târziu, la Cluj, Emil Simon şi Erich Bergel. „Dirijorul Antonin Ciolan aduce în viaţa muzicală a Iaşului un suflu nou (…), o maximă exigenţă în repetiţii şi concerte, o largă deschidere spre repertoriul universal, cu deosebire spre creaţia din a doua jumătate a veacului trecut [al XIX-lea, n.n.], dar în acelaşi timp şi către muzica marilor clasici vienezi (a lui Beethoven cu deosebire). Înzestrat cu un auz neobişnuit şi o memorie muzicală uimitoare, cu un deosebit simţ al conducerii planurilor muzicale şi al arhitecturii fluxului sonor, Antonin Ciolan s-a impus printr-o concepţie interpretativă modernă, bazată pe respectarea gândirii muzicale a compozitorilor, înscrisă, mai mult sau mai puţin minuţios, în partiturile abordate (…), bazată de asemenea pe sublinierea şi dinamizarea expresi74 vităţii muzicale, cu alte cuvinte, pe degajarea sensurilor muzicii.”

După desfiinţarea Societăţii Simfonice George Enescu, viaţa artistică ieşeană se va concentra în jurul Academiei de muzică şi artă dramatică. Din 1942, când a luat fiinţă Filarmonica Moldova, Antonin Ciolan s-a afirmat printre cei mai activi colaboratori. Care au fost adevăratele motive ce l-au determinat, după 1946, să plece la Bucureşti şi apoi, definitiv, la Cluj, e greu de precizat. Ceea ce e sigur este faptul că şi în capitala transilvană se va remarca prin aceeaşi activitate intensă, concertistică şi pedagogică. Alături de Erich Bergel, între discipolii 75 săi ardeleni se numără: Emil Simon, Petre Sbârcea, Miron Raţiu. În septembrie 2006, dirijorul clujean Emil Simon îşi amintea cu nostalgie de maestrul său, Antonin Ciolan: „Evocându-l pe maestrul Ciolan, trebuie să spun că acest moldovean de obârşie, născut în 1883 la Iaşi, de o bunătate şi o generozitate sufletească fără pereche, era animat de o copleşitoare dorinţă de perfecţiune. Aceasta ducea la repetiţii în care investea o cantitate enorma de energie, insistând la cizelarea fiecărui sunet, a fiecărui acord, fie că era vorba de Orchestra studenţilor de la Conservator sau de proaspăt înfiinţata Filarmonică *clujeană, a.n.+. Cred că dorinţa de perfecţiune şi răbdarea fără margini cu care făcea această muncă se datorează fap73

Mihail Cozmei – Existenţe şi împliniri, Univ. de Arte „G. Enescu” Iaşi 2005, p. 88; Laura Manolache – George Enescu, Interviuri din presa românească, vol. I (1898-1936), Ed. muz. Buc. 1988, p. 104, nota 2.

74 M. Cozmei - 125 de ani de învăţământ artistic de stat…, op. cit. pp. 147-148.

75 Informaţiile privind biografia lui Antonin Ciolan au fost preluate din M. Cozmei - 125 de ani de învăţământ artistic de stat…, op. cit., p. 145.

45

tului că, la rândul său, maestrul a fost elevul unor mari personalităţi: Arthur Nikisch şi Hans von Bülow. Iată o filiaţie care vorbeşte de la sine – profesori care şi-au pus pecetea pe în76 treaga sa activitate artistică ulterioară.”

77

Bustul dirijorului Antonin Ciolan din Cluj

Dedicaţia şi autograful maestrului Antonin Ciolan din Cartea de Aur a 78 Filarmonicii

76

Radu Constantinescu - „Emil Simon (I): Un creator de şcoală: Antonin Ciolan”, în Ziarul financiar, ed. Online, 8 septembrie 2006. http://www.zf.ro/articol_94304/emil_simon__i___un_creator_de_scoala__antonin_ciolan.html 06.08.2008.

77 http://hu.wikipedia.org/wiki/K%C3%A9p:Kv%C3%A1r_Ciolan_szobor.jpg 07.08.2008 78 Fila 44a, 27 iunie 1962.

46

Violonistul şi dirijorul Mircea Bârsan (n. 23 martie 1897, Focşani – m. 4 martie 1977, Bucureşti) Născut la Iaşi, a studiat la Conservator, cu Athanasie Theodorini, Sofia Teodoreanu şi Alexandru Zirra, apoi, între anii 1919-1926, la Paris. A cântat ca solist în stagiunea organizată de George Enescu în iarna 1917-1918. Devine director al Societăţii simfonice George Enescu înfiinţate în 1918. În 1944 se stabileşte la Bucureşti. A fost profesor de vioară şi muzică de cameră la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi, apoi la cel din Bucureşti. A susţi79 nut numeroase concerte în calitate de solist şi dirijor. „Valoros muzician şi om de inimă, în copilărie a fost prezentat lui Caudella ca violonist minune, iar la etatea de 14 ani a cântat înaintea Reginei Elisabeta, care l-a preţuit în chip deosebit. Urmează cursurile Scholei Cantorum din Paris; după absolvire, e numit în 1926, profesor la Conservatorul din Iaşi, iar în 1931-1932 devine directorul acestei instituţii. Este întemeietorul Societăţii simfonice George Enescu. Excelent violonist, dirijor, compozitor şi profesor.

80 În prezent ocupă înalta demnitate de Director General al Muzicii în Ministerul Artelor.”

Alexandru Garabet, violonist, dirijor şi profesor (n. 4 august 1901, Iaşi – m. 19 iulie 1977, Iaşi) „Cunoscută personalitate muzicală a Iaşului, excelent violonist, dirijor şi profesor, Alexandru Garabet s-a născut în urmă cu un secol, pe 4 august 1901, la Iaşi, într-o familie cu evidente înclinaţii muzicale. Tatăl său, el însuşi violonist amator, a avut o influenţă hotărâtoare asupra îndrumării fiului în aceasta direcţie.

După absolvirea cursurilor Liceului Naţional, s-a înscris la Academia de Muzică, la clasa de violină a profesorului Athanasie Teodorini. În timpul studiilor la Conservator, a fost pregătit de profesorii Sofia Teodoreanu, la teorie şi solfegiu, compozitorul Al. Zirra – armonie, dirijorul Antonin Ciolan – muzică de cameră şi orchestră. Ulterior, Alexandru Garabet a plecat la Praga, unde s-a perfecţionat în studiul violinei, în perioada 1920-1922, cu Frantiseck Ondricek şi Ottocar Sevcic. Întors în ţară, a participat la viaţa muzicală a Iaşului ca violonist concertist şi de muzică de cameră şi, uneori, ca dirijor.

Alexandru Garabet şi-a început cariera didactică în 1922, ca profesor la Conservatorul de Muzică din Iaşi, unde a activat patru ani. Între anii 1928-1936 a funcţionat la Conservatorul de Muzică din Cernăuţi, pe care l-a slujit până în 1950. După desfiinţarea acestuia, a fost numit profesor de violină la Şcoala Medie de Muzica din Iaşi şi, din 1960, conferenţiar la catedra de instrumente cu coarde a Conservatorului ieşean.

Paralel cu activitatea didactică, Alexandru Garabet s-a afirmat ca solist în concerte şi recitaluri şi a stabilit la Iaşi un nivel european pentru arta interpretării. În 1942, când s-a înfiinţat Filarmonica Moldova din Iaşi, a fost numit prim concert79

M. Cozmei - Existenţe şi împliniri, op. cit. p. 36.

Extras din caietul-program de sală la concertul simfonic dirijat de Mircea Bârsan în 7 aprilie 1946, în sala Teatrului Naţional din Iaşi. Autorul textului este probabil George Pascu. Programul se află în colecţia Filarmonicii.

80

47

maestru, funcţie pe care a deţinut-o până la pensionare, în 1972. A dirijat, de asemenea, numeroase concerte ale Filarmonicii, precum şi orchestra Postului de Radio Moldova din Iaşi. A compus o serie de Studii pentru înlesnirea interpretării unor pasaje violonistice care necesitau o anumită tehnică şi a transcris pentru vioară şi orchestră un Concert pentru oboi şi orchestra de Haydn.

După o viaţă de muncă intensă şi bogată în realizări, violonistul, dirijorul şi profesorul Alexandru Garabet a trecut în lumea umbrelor pe 19 iulie 1977 şi a fost înmormântat la cimiti81 rul Eternitatea din Iaşi.”

Lucia Burada, violonistă şi profesoară (n. 30 ianuarie 1908, Iaşi – m. 19 aprilie 1994, Iaşi) Este fiica marelui Teodor T. Burada, istoric, folclorist, interpret, critic muzical, reprezentant al unei vechi şi nobile familii moldovene. Lucia Burada a manifestat de timpuriu reale calităţi muzicale. A urmat cursurile Conservatorului din Iaşi, cu Sofia Teodoreanu (teorie), Athanasie Theodorini (vioară), Alexandru Zirra (armonie), Constantin Georgescu (contrapunct), Constantin Nosec (cor, orchestră). A continuat la Academia de Muzică din Viena, cu G. Feist (vioară), A. Wunderer (orchestră), Robert Lach (istoria muzicii). A debutat la Iaşi, la vârsta de 6 ani (1914).

Lucia Burada a fost figură cunoscută a Iaşului muzical: violonistă de autentică valoare, membră fondatoare a orchestrei simfonice a Filarmonicii ieşene, profesoară la Liceul de muzică şi la Conservator, prezentă la toate manifestările importante, susţinătoare a tinerelor talente din domeniul muzicii, personalitate de mare căldură sufletească şi generozita82 te. „O valoare de interpretare în arta violinei în care sa perfecţionat după studiile din ţară, Iaşi, şi străinătate, unde a repurtat şi succese de scenă, aplaudată şi cu meritate, elogioase critici. Interpretarea operelor este adâncită şi prin studii în tehnica superioară a compoziţiei, dar şi prin înţelegerea, simţirea temperamentului în care energicul element de valoare necesar sexului feminin 81

Ionel Maftei - Muzicianul Alexandru Garabet, un secol de la naştere, în „Evenimentul”, Iaşi 4 iulie 2001. M. Cozmei Existenţe şi împliniri, op. cit. p. 155.

82 Aducem mulţumiri şi pe această cale doamnei prof. Elena Ropotă pentru informaţiile şi documentele de o inestimabilă valoare, puse la dispoziţie. Informaţiile au fost completate din M. Cozmei - Existenţe şi împliniri, op. cit. p. 56.

48

interpret, nu lipseşte tinerei muziciene. Ceea ce Lalo cere întru redarea expresiei Simfoniei, tânărul vlăstar al ilustrei familii dec.*edatului+ prof. Th. Burada, muzician de seamă, va reînnoi 83 ca amploare recunoscuta-i interpretare.”

83

Extras din caietul-program de sală la concertul simfonic dirijat de Antonin Ciolan, în 21 februarie 1943, în sala Teatrului Naţional din Iaşi. Autorul textului este probabil Constantin Georgescu. Violonista Lucia Burada a interpretat Simfonia spaniolă de Edouard Lalo, părţile I şi a IV-a. Programul se află în colecţia Filarmonicii.

49

Achim Stoia, compozitor, dirijor şi director al Filarmonicii (n. 8 iulie 1910, Mohu-Sibiu – m. 2 aprilie 1973, Iaşi) Format la Conservatorul de muzică din Bucureşti sub îndrumarea unor personalităţi care au dominat cultura noastră muzicală – D. G. Kiriac, I. D. Chirescu, C. Brăiloiu, G. Breazul – , cu studii de perfecţionare la Schola Cantorum şi Ecole Normale de Musique din Paris, unde i-a avut ca profesori pe: Ch. Koechlin, P. Le Flem şi P. Dukas, Achim Stoia a îndeplinit ca profesor, compozitor, dirijor şi conducător de instituţii muzicale, un rol deosebit în evoluţia vieţii artistice din Iaşi. A fost rector al Institutului de Artă (19491950), apoi al Conservatorului de muzică George Enescu (19601973), director şi dirijor al Filarmonicii Moldova (1950-1959) şi secretar al Filialei din Iaşi a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor (1949-1968).

A fost laureat cu numeroase premii şi distincţii pentru creaţie şi activitatea artzistică, între care Premiul George Enescu în 1938. În perioada în care a fost director al Filarmonicii, de numele lui Achim Stoia se leagă evenimente marcante precum fondarea Corului Gavriil Musicescu, prime audiţii ale unor capodopere precum Simfonia a IX-a de Beethoven (4 iunie 1954), Simfonia „Faust” de Liszt (1 aprilie 1955), Cantata Aleksandr Nevski de Prokofiev şi multe altele.

Pe scena Filarmonicii se perindă de asemenea nume prestigioase precum: dirijorii Václav Neuman, Theodor Rogalski, Sergiu Comissiona, Emanuel Elenescu, soliştii Valentin Gheorghiu, Ştefan Ruha, Ion Voicu, Ştefan Gheorghiu, Mstislav Rostropovici, Radu Aldulescu, Vladimir Or84 lov, Nicolae Herlea, Viorica Cortez, Dan Iordăchescu, Zenaida Pally, Magda Ianculescu ş.m.a.

George Pascu, profesor, muzicolog, dirijor (n. 14 ianuarie 1912, Iaşi – m. 16 noiembrie 1996, Iaşi) George Pascu şi-a făcut studiile la Liceul Naţional din Iaşi şi la Conservator (1926-1933), cu Carol Nosek, Ion Ghiga, Mircea Bârsan, Constantin Georgescu, Antonin Ciolan. A urmat de asemenea cursurile Facultăţii de Drept şi Seminarul Pedagogic din Iaşi (1934).

După terminarea studiilor, a fost pe rând: dirijor al corului Bisericii Sf. Spiridon din Iaşi, profesor la Roman (1934-1938), la Liceul Militar din Craiova (1938-1943), profesor la catedra de istoria muzicii şi forme muzicale a Conservatorului ieşean (1943-1972), unde a continuat să activeze şi după pensionare, în calitate de profesor consultant.

George

Pas cu

la

un

simpozion

de

la

„Vaca nţele muzicale la Piatra Ne amţ”. În stânga sa muzi col ogul Vi orel Cosma, iar în dreapta dirijor ul I on Baci u.

84

M. Cozmei - Existenţe şi împliniri, op. cit. p. 297.

50

George Pascu la un simpozion de la „Vacanţele muzicale la Piatra Neamţ”. În stânga sa muzicologul Viorel Cosma, iar în dreapta dirijorul Ion Baciu.

A fost director al Filarmonicii în perioada 1945-1947, fondator (1953) şi dirijor (19531959) al Corului Gavriil Musicescu al Filarmonicii. Instrumentist (violă) în orchestra Filarmoni85 cii, dirijor şi compozitor de muzică de scenă la Teatrul Naţional.

86 Creatorul şi animatorul timp de peste trei decenii (1963 -1996) al cercului Prietenii muzicii de la Biblioteca judeţeană Gh. Asachi – formă de educare a publicului pentru muzica de valoare, rămasă unică în ţară, prin modalitate de desfăşurare, conţinut şi durată. George Pascu reprezintă, de altfel, o figură emblematică a Iaşului muzical din anii ’50-’65, prin prezentările pline de farmec şi atractivitate la concertele Filarmonicii. În mare parte lui i se datorează formarea şi menţinerea gustului pentru muzica simfonică în rândul publicului tânăr din acei ani. În anul 1990, Filarmonica ieşeană i-a conferit distinsului muzician titlul de Membru de Onoare. Cu acest prilej, profesorul George Pascu a răspuns astfel acestei iniţiative: „Stimate Domnule Director şi iubiţi colegi din colectivul Filarmonicii Naţionale Române „Moldova” Iaşi, Vă mulţumesc din suflet pentru măgulitoarea propunere de a mă coopta în Comitetul Artistic de onoare al Dvs. Ca fost membru al orchestrei, dirijor al corului şi director al Filarmonicii, am rămas mereu legat de acest for de răspândire a luminilor marii muzici, trăind împreună bucuria strălucitoarelor succese şi neliniştea trecătoarelor momente de cumpănă.

Fie ca proiectele frumoase pe care la aveţi să ducă Filarmonica pe acele culmi pe care leau dorit un Enrico Mezzetti, un Antonin Ciolan, un Achim Stoia sau un Ion Baciu…

Vă doresc din suflet să faceţi ca utopiile să devină realităţi certe spre lauda Iaşului şi a României libere.”

George Pascu, Iaşi 13 februarie 1990 George Vintilă, dirijor şi director al Filarmonicii Dirijorul George Vintilă s-a născut la 30 martie 1924, la Huşi, într-o familie de muzicieni. A studiat la Conservatorul ieşean, cu maestrul Antonin Ciolan. Concomitent, a urmat cursurile facultăţii de chimie a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi. În anul 1949 a obţinut o bursă, continuându-şi studiile la Conservatorul Rimski-Korsakov din Skt. Petersburg şi la prestigiosul Conservator P.I. Ceaikovski sdin Moscova. În această perioadă a avut şansa să conducă concerte simfonice şi spectacole de operă. De asemenea, a colaborat în concert cu marele violonist Igor Oistrah. În perioada 1955-1959 a activat ca dirijor titular la Filarmonica de Stat din Cluj-Napoca, alături de maestrul Antonin Ciolan, precum şi lector la clasa de dirijat a Conservatorului Gh. Dima.

85

Informaţiile au fost completate din: Viorel Cosma – Muzicieni din România, Lexicon, vol. VII, Ed. muz. Buc. 2004, p.

284, „Cronica” din 22 ian. 1982, 14 febr. 1986, 29 mai 1987, „Opinia studenţească” martie 1987. M. Cozmei Existenţe şi împliniri, op. cit. p. 237.

86 Conform informaţiilor din pagina internet http://www.bjiasi.ro/ 51

Din 1959 s-a stabilit la Iaşi, desfăşurându-şi activitatea pe mai multe planuri: dirijor permanent la Filarmonica de Stat Moldova, până în anul 1986, când s-a pensionat; director al aceleiaşi instituţii, în perioada 1959-1968; profesor de muzică de cameră şi orchestră la Liceul de Arte Octav Băncilă; profesor la clasa de orchestră şi dirijat a Conservatorului George Enescu; colaborator la Opera de Stat.

Cariera artistică a dirijorului George Vintilă a cuprins peste 1500 concerte simfonice şi educative în ţară şi peste 150 de concerte în străinătate – Bulgaria, Cehoslovacia, Franţa, Germania, Italia, Iugoslavia, Republica Moldova, Rusia, Ucraina, Uzbekistan, etc. A colaborat cu peste 800 de muzicieni, între care nume de prestigiu precum: David şi Igor Oistrah, Iakov Zak, Daniil Şafran, Boris Gutnikov, Viktor Tretiakov, Vladimir Spivakov, Claire Bernard, Thérèse Dussaut, Monique Haas, Jean Jacques Kantorow, Kazimir Wilkomirski, Oscar Gacitua, Frank Fernnandez, Mack McCray, Yoshio Unno, Silvia Şerbescu, Aurelia Cionca, Eliza Ciolan, Lola Bobescu, Ion Voicu, Radu Aldulescu, Vladimir Orlov, Alexandru Demetriad, Valentin Gheorghiu, Ştefan Ruha, Petre Ştefănescu-Goangă, Valentin Teodorian, Maria Şindrilaru, Viorica Cortez, Magda Ianculescu, Iulia Buciuceanu, Dan Grigore şi mulţi alţii.

A fost decorat cu mai multe ordine şi medalii, între care Ordinul Muncii, Ordinul Meritul Cultural şi Ordinul Steaua României în grad de cavaler.

Repertoriul dirijorului George Vintilă este deosebit de vast, cuprinzând pagini din muzica românească şi internaţională, de la Händel la Prokofiev, de la Bach la Verdi, de la Zeno Vancea la Dumitru Bughici. A interpretat peste o sută de prime audiţii din muzica românească şi internaţională.

Cartea de Aur Între documentele de inestimabilă valoare din fondul documentar al Filarmonicii ieşene se află Cartea de Aur, care cuprinde în cele 95 de file, nume prestigioase din sfera muzicală românească şi internaţională, dedicaţii, mărturisiri şi gânduri ale unor muzicieni despre viaţa artistică a instituţiei, marcarea unor momente istorice precum inaugurarea actualei săli de concerte – 17 noiembrie 1957, Misiunea franceză la concertul „Bach” din 24 noiembrie 1946, 20 de ani de la înfiinţarea orchestrei simfonice – 5 octombrie 1962, inaugurarea Marelui Pian Steinway – 26 martie 1999 etc.

Primele file sunt emblematice:  lista fondatorilor Societăţii Filarmonice Moldova (fila 1b),  manuscrisul intitulat Lămuriri asupra felului cum am înfiinţat orchestra filarmonică „Moldova” din Iaşi, semnat de profesorul Radu Constantinescu (filele 2b-4a),  dedicaţie din partea Ministrului culturii naţionale şi al cultelor, profesorul Ioan Petrovici, 12 mai 1943 (fila 4b).

Cartea este legată în piele şi asupra ei timpul şi-a pus deja pecetea – marginile sunt roase, legătura filelor s-a slăbit. În plus, cei ce au avut-o în grijă de-a lungul anilor nu au încercat sau nu au putut să păstreze rigoarea cronologică a completării fiecărei pagini. Aşa se face că pe filele 48–49–50 apar, de pildă, dedicaţii autografe ale unor interpreţi în următoarea ordine: violonista poloneză Wanda Wilkomirska – 21 mai 1966, dirijorul Emil Simon – 2 aprilie 2004, violoncelistul Radu Aldulescu – octombrie 1994 şi dirijorul sârb Djura Jancic – 3-4 martie 1961! Şi asemenea exemple sunt numeroase.

52

Dedicaţia ministrului Ioan Petrovici la inaugurare, 12 mai 1943. Fila 4b.

O altă constatare se referă la numele cuprinse în acest preţios document. Cu certitudine, intenţia celor ce l-au creat (şi cărora le suntem astăzi recunoscători pentru iniţiativă) a fost aceea de a marca trecerea tuturor celor ce au evoluat de-a lungul anilor pe podiumul de concert de la Iaşi. Din păcate, ea nu a fost împlinită, iar semnăturile care apar se înscriu atât în categoria numelor cunoscute, deosebit de preţioase, cât şi în cea a anonimilor.

Dedicaţia binecunoscută deja, făcută de maestrul George Enescu, în 1943. Fila 5b.

53

În ansamblu însă, Cartea de Aur a Filarmonicii ieşene constituie un document de o valoare istorică unică, un simbol al naşterii şi mai ales al existenţei ilustre a instituţiei!

Redăm aici câteva semnături autografe din cuprinsul ei, care nu mai au nevoie de comentarii.

Ionel Perlea. Fila 6b

Theodor Rogalski. Fila 24a

54

Mstislav Rostropovici şi din nou Theodor Rogalski. Fila 25a. „Cu o mare plăcere m-am întâlnit cu minunatul colectiv al orchestrei. În această orchestră, fiecare muzician este plin de entuziasm. Această calitate conferă orchestrei prospeţime şi tinereţe. Iaşului îi doresc mari succese.

Mstislav Rostropovich, 13 noiembrie 1950.”

Sviatoslav Richter, 15 iunie 1963. fila 59b.

55

Spicuiri din presa anilor 1950-1955 Istoria Filarmonicii ieşene cuprinde, ca orice istorie, momente frumoase şi momente nefericite, clipe solemne, dar şi amare. Între acestea se numără şi referirile din presa anilor 1950-1955, aflate în arhiva instituţiei, din care vom prezenta aici câteva fragmente ce vor 87 produce zâmbete ironice sau nostalgii.

Centenarul naşterii lui Mihai Eminescu, din ianuarie 1950 – la „manifestaţiile” căruia participa desigur şi Filarmonica ieşeană – era comentat astfel: „Toate conferinţele vor fi urmate de manifestări artistice la care îşi vor da concursul membrii Filialei Uniunii Scriitorilor, artiştii Teatrului Naţional, Filarmonica „Moldova”, echipele artistice muncitoreşti etc. (…) Deosebit de cercetate sunt documentele (inedite) despre Eminescu aflate în Arhivele Statului şi Biblioteca Centrală şi care dovedesc mizeria neagră în care a fost ţinut poetul de regimul de exploatare burghezo-moşieresc…” „Lupta Moldovei”, 12 ianuarie 1950 „Beethoven este primul compozitor care a transpus în muzica simfonică sentimentele sale puternice, durerile sale ascunse, pricinuite de societatea înăbuşitoare în care trebuia să trăiască. În Simfonia a V-a el îşi exprimă, poate cel mai bine, suferinţele sale, care erau suferinţele tuturor oamenilor progresişti din epoca sa.” „Opinia”, 9 februarie 1950 „Pentru ridicarea profesională a membrilor orchestrei s-a cumpărat un aparat de radio cu pick-up. În felul acesta se vor face audiţii de concerte date de orchestre mari, din Uniunea Sovietică, învăţând din experienţa artiştilor emeriţi felul cum trebuie interpretate anumite partituri. Audiţiile sunt urmate de discuţii.”(…) „Dar activitatea Filarmonicii „Moldova” nu s-a limitat numai la concertele date în localitate. La începutul acestei stagiuni, colectivul Simfonicului local a vizitat 22 de centre muncitoreşti din regiunea Moldovei… De notat este că aceste deplasări au fost făcute de orchestranţi cu toată tragerea de inimă, renunţând şi la diurna cuvenită legal pentru deplasare, oferindu-lise în schimb cazare şi masă la cantine…” „Opinia”, 17 februarie 1950 În stagiunea 1949-1950, apare pe scena Filarmonicii, între alte „speranţe” ale baghetei, tânărul pe atunci Sergiu Comissiona. În februarie 1951, ziarul „Opinia” publică următoarele… opinii cu „parfum profesional” şi semnate cu iniţiale („Cr.”): „Împlinindu-se douăzeci şi şapte de ani de la moartea lui Vladimir Ilici Lenin, programul concertului de Vineri, 26 crt. (ianuarie 1951, n.n.) a fost deschis cu impresionanta Odă Tragică a compozitorului sovietic Aram Haciaturian, scrisă pentru filmul care evocă viaţa lui Lenin. (…)

Tov. Elenescu, care în general manifestă o oarecare rezervă în dozajul sentimentelor, a depăşit această reţinere în interpretarea Uverturei fantezie „Romeo şi Julieta” a marelui clasic rus P. Ceaicovski…” În aceeaşi stagiune 1950-1951, pe afişele de concert ale Filarmonicii apare numele so87

Fragmentele de cronică sunt reproduse din arhiva de presă a Filarmonicii.

56

pranei Arta Florescu, de asemenea cel al dirijorului Antonin Ciolan. În ziarul „Opinia” din 27 aprilie 1951 este anunţat un eveniment deosebit al aceleiaşi stagiuni (1950-51): „Mâine seară, Maestrul Václav Neuman (Praga) va dirija concertul Filarmonicei de Stat Moldova”.

Articolul cuprinde o scurtă notiţă biografică a celebrului dirijor, precum şi programul concertului din 27 aprilie de la Iaşi: B. Smetana – Poemul simfonic „Prin câmpiile şi pădurile Boemiei”, A. Dvořák – Simfonia „Din Lumea Nouă” şi Concertul pentru vioară şi orchestră de Ceaikovski, cu Ion Voicu solist.

Ziarul „Lupta Moldovei” din 11 mai 1951 anunţa un alt concert-eveniment pe scena Teatrului Naţional din Iaşi: un program de lieduri şi arii interpretat de basul Petre ŞtefănescuGoangă. În fine, un anunţ din iunie 1952 invită la „ultimul concert simfonic al stagiunii 1951-1952.

Dirijează prof. Achim Stoia, iar ca solist va cânta Radu Aldulescu, artist emerit al R.P.R. Radu Aldulescu va interpreta în primă audiţie la Iaşi Concertul pentru violoncel de Kabalevschi, concert cu care a obţinut recent un frumos succes la Festivalul de primăvară de la Praga.” În august 1954, „Flacăra Iaşului” publica o notiţă intitulată „O sală de concert la Iaşi”: „De multă vreme se resimţea în oraşul nostru necesitatea unei săli de concert, bine amenajată şi utilată, care să asigure desfăşurarea unei activităţi şi mai bogate a Filarmonicii de Stat Moldova. (…) Primele lucrări au şi început. Este vorba de câteva încăperi complet degradate aflate în clădirea fostă Notre Dame, încăperi care vor fi transformate într-o sală corespunzătoare, cu o capacitate de 500 de locuri… Realizarea sălii de concert a fost încredinţată întreprinderii de construcţii căi ferate. Ar fi de dorit ca această întreprindere să intensifice lucrările pe acest şantier, pentru ca noua construcţie social-culturală să fie terminată la timp.” „Flacăra Iaşului”, 3 august 1954 „Întreprinderea” şi-a „intensificat” lucrările în ritmul caracteristic, astfel că abia în toamna anului 1957 a fost inaugurată actuala sală de concerte a Filarmonicii.

Un loc special în amintitul dosar de presă îl ocupă relaţiile româno-sovietice. Cunoaştem – unii din amintiri, alţii din povestiri – multele forme de slugărnicie, duse până la prostituţie morală, practicate de-a lungul secolelor de către unii sau alţii din guvernanţii noştri. Adevăratele culmi ale auto-umilirii şi glorificării celui mai tare le-au atins însă fanarioţii şi, în vremurile noastre, comuniştii. Nu este momentul şi locul să judecăm mobilurile acestor „ditirambi”. Ei ilustrează însă cât se poate de plastic mentalitatea epocii din primii ani de după război.: „… Acum membrii orchestrei îşi acordează instrumentele, apare dirijorul şi, la semnalul baghetei, concertul începe cu Uvertura „Prietenia popoarelor” de compozitorul sovietic R. Glier. Este o piesă muzicală de intens dramatism, în care autorul evocă lupta unită şi victorioasă a popoarelor multinaţionale ale Uniunii Sovietice în Marele Război pentru Apărarea Patriei…” „Flacăra Iaşului” , 3 septembrie 1953 sau în altă parte, „Din activitatea Filarmonicei de Stat Moldova” :

57

„… Membrii cercului ARLUS *Asociaţia Română pentru Legături cu Uniunea Sovietică, n.n.+, la discuţiile asupra muncii viitoare, au propus deschiderea unui curs de Limba Rusă, care, de altfel, trebuia să funcţioneze încă din cel de-al doilea trimestru al anului…” !?! „Opinia”, 25 septembrie 1950 În virtutea aceloraşi relaţii însă, viaţa muzicală ieşeană – şi nu numai ea – a avut şi substanţiale câştiguri. Au evoluat pe scenele Iaşului, în perioada 1950 – 1980, personalităţi memorabile precum Irina Arhipova, Sviatoslav Richter, Rudolf Kerer, Dmitri Başkirov, Nikolai Demidenko, Valeri Gherghiev, Ansamblul de balet al Teatrului Kirov din Leningrad şi mulţi alţii.

Iată un asemenea episod remarcabil, relatat în presa ieşeană a anului 1950: „Pe drumul întăririi prieteniei dintre poporul nostru şi marele popor sovietic, iubitorii de muzică simfonică din oraşul nostru au avut fericitul prilej ca, în cadrul concertului de luni seară (13 noiembrie 1950, n.n.) dela Teatrul Naţional să asculte pe solul artei sovietice, pe renumitul violoncelist Mstislav Leopoldovici Rastropovici.” !!! „Opinia”, 16 noiembrie 1950, idem, fila 62. Încheiem periplul prin presa ieşeană a anilor ’50 cu un „zâmbet”: „Zile de mai, zile de muncă. Duminicile, o conferinţă ori un film la căminul cultural; cei mai tineri, la joc. Iată însă că într-una din duminici, chiar cea din mijlocul lunii, colectiviştii s-au adunat cu toţii să asculte un concert de muzică instrumentală. Au venit şi întovărăşiţii din comună, ba chiar şi ţărani muncitori din comunele Olteneşti şi Mînjeşti. Erau mai bine de 600 de oameni şi abia aşteptau concertul. Să-ţi vină la gospodărie Filarmonica de Stat Moldova, împreună cu Corul Gavriil Musicescu, nu-i puţin lucru ! De dirijorul orchestrei mai auziseră ei – de Achim Stoia, laureat al Premiului de Stat.

Iată c-a-nceput concertul. Viori, clarinete, oboe, timpane şi-au unit sunetele, dînd la iveală vioaiele Jocuri româneşti de Tiberiu Brediceanu. Apoi Suita I şi Sîrba moldovenească de Achim Stoia ori Hora staccato a lui Grigoraş Dinicu. După aceea, corul şi orchestra au interpretat împreună, sub conducerea lui George Pascu, cântece atât de frumoase ca: Valurile Dunării de Ivanovici, Sîrba din Doljeşti a lui Dumitru Chiriac sau Cântecul Stalingradului de Macarov.

Seara târziu s-au despărţit oamenii de coriştii şi instrumentiştii ieşeni.

E-n miez de mai şi-n Tîrzii se munceşte cu spor. În toamnă, colectiviştii vor pleca acasă cu carele pline cu bucate…”

Ion Călin, „Flacăra Iaşului”, 19 mai 1955

58

Orchestra simfonică a Filarmonicii care a interpretat concertul din 4 iunie 1954.

59

Membrii orchestrei simfonice ĂŽn stagiunea 1956-1957.

Concertul din 26 aprilie 1957 cu Anotimpurile de Haydn.

60

Capitolul III. Epoca „Ion Baciu” 1962 - 1986 Ion Baciu (1931-1995) – fondatorul orchestrei simfonice moderne la Iaşi …Şi aşa singur, izolat, departe, am început să cred că 88 tot ce a fost la Iaşi a fost un vis… „Un dirijor care îşi domină muzicienii având un calm şi o detaşare care amintesc de Sergiu Celibidache.”

Le Maine Libre (Franţa), 21 octombrie 1986 „Imensă capacitate interpretativă a celor mai dificile partituri (cum este Oedip-ul enescian), perfectă siguranţă în faţa oricărei lucrări simfonice, camerale, concertante, vocal simfonice, de operă sau de balet, din orice epocă, şcoală sau stil, tehnica sa remarcabilă sau precizia gestului, o execuţie transformată în act creator, temperament plin de spontaneitate, autoritate asupra ansamblului orchestral, iată dominantele personalităţii sale de dirijor.”

Revista „Muzica” nr. 6, 1988 Dirijorul Ion Baciu s-a născut la 21 iulie 1931, la Brăteiu – Mediaş (în Transilvania). A studiat la Conservatorul din Bucureşti, cu dirijorul şi compozitorul Constantin Silvestri. După terminarea studiilor în 1955 a activat ca dirijor, timp de opt ani, la Filarmonica din Ploieşti. Din anul 1962 a devenit dirijor permanent la Filarmonica de Stat din Iaşi, iar din 1968 a fost numit şi director al acestei instituţii.

Timp de un sfert de veac, personalitatea lui Ion Baciu s-a identificat cu viaţa muzicală a Iaşului: dirijor şi director al Filarmonicii, colaborator la Opera de Stat, profesor şi apoi rector (1974-1976) al Academiei de Arte George Enescu, nelipsit pe undele postului de Radio Iaşi, cu vorba ori cu muzica.

Ion Baciu a fost un muzician complex, un dirijor irezistibil, o prezenţă scenică cuceritoare, cu o putere de influenţare ieşită din comun. Este suficient să amintim aici antologicele concerte de iarnă, ce au făcut deliciul publicului timp de mai multe stagiuni, la hotarul dintre ani, până în decembrie 1986. De atunci au mai fost încercări de a continua sau de a reedita acele seri de neuitat, dar dincolo de programul ori de muzica interpretată, Ion Baciu aducea ceva ce nu poate fi învăţat, studiat sau memorat. Ceva ce nici măcar n-are nume; o putere asupra ce88

Fragment din ultima scrisoare a Maestrului adresată Filarmonicii, din februarie 1994.

61

lor prezenţi – interpreţi şi spectatori deopotrivă – care constituie de fapt secretul sălilor pline, patru sau şase seri la rând, cu biletele epuizate cu mult timp înainte. De la venirea sa la Iaşi, istoria muzicală a oraşului s-a împărţit în: înainte, în timpul şi după Ion Baciu.

Orice mare şef de orchestră urmăreşte realizarea unor viziuni interpretative de referinţă.

Ion Baciu a fost unul dintre puţinii dirijori care s-au preocupat de naşterea, creşterea şi consacrarea unui ansamblu artistic. El şi-a construit mai întîi instrumentul muzical – şi nu unul mediocru, ci un „Stradivarius” – apoi a interpretat cu el muzică, într-o manieră imposibil de uitat!

Datorită lui Ion Baciu, orchestra Iaşului şi-a schimbat numele în renume.

Cu Baciu, Academia de Arte George Enescu şi Filarmonica au fost o singură echipă şi au contribuit la naşterea „Orchestrei super”, tot mai cunoscută în ţară şi apoi peste hotare, începând din anii ’70. În perioada microstagiunilor organizate la Bucureşti, cu orchestra condusă de Ion Baciu, manifestarea entuziasmului auditorilor din capitală a fost pe măsura valorii artiştilor ieşeni.

Membrii ansamblului simfonic erau, după caz (cum amuzat îşi amintea mentorul Ion Baciu), „tânăra” orchestră a Filarmonicii sau „matura” orchestră a Conservatorului – în realitate una şi aceeaşi echipă de artişti! „Ascultând marţi seara concertul simfonic prezentat de orchestra Conservatorului «George Enescu» din Iaşi – nota criticul Edgar Elian –, publicul aflat în sala Ateneului a avut plăcuta surpriză să constate că formaţia studenţească oaspete, departe de a solicita uzuala condescendenţă studenţească impusă de producţiile unor învăţăcei în ale muzicii, rezistă cu succes în faţa celor mai pretenţioase exigenţe ce se pot exprima la adresa unui ansamblu de încercaţi muzicieni profesionişti. Mai mult chiar – fie-ne îngăduit să afirmăm aceasta cu toată răspunderea – orchestra a oferit adeseori satisfacţii estetice necunoscute celor care urmăresc activitatea curentă a marilor şi experimentatelor colective simfonice bucureştene… Ceea ce a 62

reuşit să obţină Ion Baciu de la aceşti studenţi ca omogenitate de ansamblu, ca rafinament al nuanţelor, ca tehnică individuală şi de grup constituie o demonstraţie grăitoare a remarcabilului său talent pedagogic, dar totodată a capacităţii sale de a pătrunde esenţa 89 expresivă şi stilistică a lucrărilor interpretate.”

De numele lui Ion Baciu se leagă cele mai importante evenimente muzicale ale Filarmonicii: lărgirea spectaculoasă a repertoriului, însuşirea celor mai importante stiluri interpretative, naşterea „culorii” timbrale inconfundabile a orchestrei. Lui Baciu şi orchestrei sale li se datorează interpretări memorabile din muzica lui Enescu (culminând cu Simfonia nr. 2 şi opera Oedip), Wagner, Ceaikovski, Brahms, Prokofiev, Stravinski, Paul Constantinescu, Marţian Negrea, Ravel, Debussy şi mulţi alţii. Toate acestea, pe fondul unei discipline stricte, al unui profesionalism fără compromisuri. În anul 1986 Ion Baciu a plecat de la Iaşi la Ploieşti şi apoi în Suedia. După o lungă suferinţă, în toamna anului 1995 a revenit în ţară, îndemnat parcă de presimţirea sfârşitului.

S-a stins din viaţă la Ploieşti, la 8 noiembrie 1995. A fost apoi adus la Iaşi, mai întâi la Filarmonică pentru un ultim rămas bun de la cei ce l-au cunoscut şi iubit, apoi a fost 89

Edgar Elian – Oaspeţi ieşeni sub cupola Ateneului, articol publicat în „Informaţia Bucureştiului” din 19 februarie 1970 şi reprodus în Mihail Cozmei – Pagini din istoria învăţământului artistic din Iaşi, 1860-1995, Ed. Academiei de Arte G. Enescu Iaşi, 1995, p. 157.

63

înmormântat la cimitirul Eternitatea, alături de fiul său Nicolae. „Personalitate covârşitoare a culturii muzicale româneşti, fiu al Ardealului şi suflet al Iaşului – maestrul Ion Baciu pleacă astăzi dintre noi, lăsând în urma sa una din cele mai frumoase realizări ale vieţii sale: Filarmonica Ieşeană.

Tot ceea ce trăim aici şi acum se datorează acestui om minunat care a avut harul de a dărui cu tot ce avea mai bun într-însul. A ştiut ca nimeni altul să se apropie şi să-şi apropie semenii din şi în jurul său.

Ne-am obişnuit cu acel al său zâmbet inegalabil care atât de mult bine ne făcea nouă tuturor, un zâmbet de o încărcătură formidabilă, care te făcea să uiţi de orice necaz ce te-ar fi putut apăsa.

Cu toţii l-am iubit. Nu puteai să nu-l iubeşti. Ca orchestrant nu puteai să nu te laşi luat de valul Baciu care te purta şi te plimba prin toate marile epoci creatoare, excelând cu binecunoscuta-i măiestrie în conducerea muzicii impresioniste. Şi nu numai. Se vorbea peste tot în ţară despre inegalabila interpretare a muzicii enesciene a Maestrului Baciu la pupitrul Orchestrei Super care mai apoi va însemna temelia Filarmonicii „Moldova”. S-a făcut îndrăgit de toate orchestrele din ţară, dar şi de public. Oamenii care veneau să-i admire talentul şi măiestria plecau de la concertele sale cu încărcătura emoţională ce nu le putea fi dată decît de un mare artist. Un artist ce vrăjea deopotrivă orchestra şi auditoriul.

E greu să acceptăm ideea că Maestrul Baciu nu va mai fi printre noi.

Cetatea Iaşului l-a îndrăgit mult pe acest om al cărui suflet va dăinui peste timp în noi, printre noi şi pentru noi!”

Dirijorul Gheorghe Costin, Cuvânt la mitingul de doliu din incinta Filarmonicii ieşene, 11 noiembrie 1995 Sunt puţini dirijorii iubiţi cu sinceritate de orchestra pe care o conduc. Şi mai puţini sunt cei a căror dispariţie lasă un gol dureros în sufletele muzicienilor. Ion Baciu a fost unul dintre aceştia.

Simţindu-şi parcă sfârşitul, Maestrul i-a trimis violonistului şi profesorului Ioan Morna, din orchestra ieşeană, o scrisoare considerată apoi un adevărat testament de suflet, adresat muzicienilor şi prietenilor din Iaşi, de care a rămas legat până în ultimele sale clipe. Scrisoarea nu poate lipsi dintr-o istorie modernă a Filarmonicii, de aceea o reproducem în continuarea acestui capitol: 28 februarie 1994 Dragă Nuţu Morna, Să vezi şi să nu crezi. Am primit de la prietenii mei din Iaşi o bandă video trasă după o emisiune TV Iaşi.

Dragii mei, v-aţi întrecut în a mă lăuda, amintind de anii aceia minunaţi când noi toţi eram animaţi de dorinţa de a face ceva frumos. Şi aşa se face că ceva ceva noi am făcut. Nu aţi fi vorbit voi aşa de cu căldură dacă noi nu am fi realizat cît de cît ceva. Desigur, „exagerările” artistice fac parte din arsenalul instrumentelor folosite de artişti, dar mai ştiu că voi aţi vrut sămi faceţi mie o plăcere şi de aceea eu vă mulţumesc. Surpriza a fost aşa de mare şi neaşteptată că în noaptea aceea nu am mai putut dormi.

După 8 ani de la plecarea din Iaşi şi mai apoi după aproape 3 ani petrecuţi în Suedia (D64

zeu să binecuvânteze această ţară) unde o bună bucată de timp am stat cu sufletul la gât, uitat de toţi, încet, încet am început să mă obişnuiesc cu gândul că nu numai alţii mor. Şi aşa singur, izolat, departe, am început să cred că tot ce a fost la Iaşi a fost un vis. Lasă că mă visam mereu la Iaşi, printre alte vise şi coşmaruri. Surpriza a fost cu atît mai mare. Să ştii că nu am mai avut îndrăzneala de a mai vedea odată banda.

De altfel, am aici toate discurile făcute împreună şi să ştii că nu le ascult. Mă emoţionează atît de tare că-mi dau lacrimile şi mai bine renunţ. De altfel, la concertul de la Iaşi (4 iunie 1993, n.n.) mam luptat cu mine însumi şi azi îmi pare rău că am făcut-o. Nu se poate dirija cu gândul tot timpul să nu mă ambalez, să nu depun efort şi cu frica de a nu ajunge la capăt.

Ceea ce a fost, a fost şi din ce a fost mi-au rămas amintirile. Şi cei sensibili le păstrează în adâncul sufletului. Viaţa e ca o simfonie.

Simfonia nu e o invenţie a omului, ea este o oglindă descoperită de om în care-şi poate găsi într-un şir de clipe, viaţa. De altfel, muzica vine de Sus, ea e de origine divină sau dacă vrei, o parte din divinitate. Chiar atunci când nu ştiam eu toate astea, pentru mine muzica şi formele reprezentau prin intuiţie viaţa; de aceea şi puterea pe care o aveam în realizarea ei. În simfonia vieţii mele eu mă aflu în repriză, în partea de convergenţă, de împăcare, acolo unde binele şi răul, urâtul şi frumosul, elanul şi avântul, viaţa şi Doamna în negru, încet, încet îşi întind mâna. Şi aşa cum vă explicam eu, după ce am păşit cu avânt înainte spre ţel, acum merg cu spatele, din ce în ce mai încet, cu privirea aţintită mereu în dezvoltare. Şi ce văd eu?

Păi văd Oedip în sala de la Sindicate, Simfonia a II-a la Ateneu, Festivalul Wagner şi încă altele.

Da, privesc toate astea cu nostalgie, cu indulgenţă şi emoţie. Vezi tu, de aceea am fost eu aşa de emoţionat când voi aţi fost martori.

Când eram cum eram, la clinica din Lund şi afară era frumos, cerul mat al Suediei şi zânele blonde mă purtau cu pat cu tot prin cabinete cu o aparatură de credeai că plecăm în cosmos, m-am rugat lui D-zeu să-mi facă favoarea de a mă întoarce în ţară şi să fac o plimbare la Iaşi, să-mi văd castanii pe care i-am salvat de la moarte şi apoi în satul în care m-am născut. D-zeu m-a ascultat! Acum nu mai îndrăznesc să cer nimic, dar dacă se va întâmpla să revin la Iaşi, miar plăcea să fim împreună la Ady şi Mioara în bucătărie (Adrian şi Maria Anania, alţi doi membri ai orchestrei simfonice ieşene, n.n.) şi voi să-mi povestiţi despre fiecare din filarmonică şi bineînţeles totul frumos botezat cu un pahar bun de vin, după legea strămoşească.

Transmite tuturor din partea mea „Sănătate” ! Încă o dată mulţumesc şi te îmbrăţişez, Ion Baciu 65

După dispariţia sa „lumească”, Maestrul a continuat să existe printre noi, mai ales între zidurile care i-au fost cele mai dragi – edificiul din strada Cuza Vodă nr. 29.

Toţi cei ce l-au cunoscut îl evocă mereu, de parcă ar fi plecat doar puţin şi ar urma să se întoarcă!

Au apărut trei volume dedicate inconfundabilei sale personalităţi: Maria Baciu Ion Baciu, Omul, Editura Cantes, Iaşi 1998 Maria Baciu Amintiri de suflet, Editura Cantes, Iaşi 2002 Radu Gheciu Ion Baciu, „Viaţa ca o simfonie”, Editura muzicală, Bucureşti 2004.

Redăm din cea din urmă fragmente edificatoare privind relaţia cu totul specială ce a existat între muzicianul Ion Baciu şi universul enescian, cu referiri speciale la evenimentul Oedip de la Iaşi, din 1975 şi 1981.

Mărturisiri ale Maestrului 90 din perioada realizării premierei cu opera-în-concert Oedip (1975)

90

Radu Gheciu – Viaţa ca o simfonie, Ed. muz., Buc. 2004, pp. 57-58.

66

Gânduri din aceeaşi perioadă, 91 comentate de muzicologul Radu Gheciu

91

Radu Gheciu, op. cit. pp. 62-63.

67

Muzicologul Radu Gheciu, despre reeditarea spectacoluluiconcert cu Oedip, 92 din anul 1981.

92

R. Gheciu, op. cit. pp. 65, 67.

68

Confesiuni retrospective. Interviuri inedite Începuturile, studiile cu Constantin Silvestri la Bucureşti. Prima întâlnire cu „Oedip” „Muzica la noi era ceva obişnuit. Mă refer la noi în familie, în satul în care m-am născut.

Este un sat binecunoscut în Transilvania – comuna Brăteiu – care a dat mulţi muzicieni, amatori şi profesionişti. Aproape nu există Filarmonică în ţară fără un reprezentant din comuna Brăteiu. În tinereţe nutream cu totul alte gânduri decât să urmez muzica. Dar într-o zi, prin 1948-49, o comisie de la Conservatorul de muzică din Cluj a descins la noi în sat pentru a descoperi elemente talentate. Pe vremea aceea, noi activam la căminul cultural, unde aveam un cor. Eu dirijam acest cor, dar fără să mă gândesc că dirijatul poate fi o profesie. Eu făceam ceea ce văzusem că fac alţii dinaintea mea. Ştiam muzică încă de mic, dar dirijatul l-am deprins la repetiţii. Am făcut ce-am văzut la profesorul nostru de muzică, la Liceul Gh. Lazăr din Sibiu sau la Liceul din Mediaş.

Cum vă spuneam, acea comisie a socotit că ar fi foarte bine să mă prezint la examenul de la Conservator şi, pentru că aveam şi cunoştinţe instrumentale, să dau examen la dirijat de orchestră. Cunoşteam instrumentele de suflat, puţin pian, ceva în privinţa coardelor. La liceu fusesem şeful fanfarei şi orchestrei liceului. M-am prezentat, am luat examenele. Acasă, toată lumea a fost împotriva acestei «profesiuni». Şi, ca să găsească o cale de a mă întoarce din drum – nu eram încă absolvent de liceu, terminasem abia 11 clase – mi-au spus că sunt de acord, cu condiţia ca, după ce voi termina clasa a XII-a, să mai dau o dată examen, la Bucureşti. Sperau să nu reuşesc. Nu s-a întâmplat aşa. Cu o comisie foarte exigentă, din care nu cunoşteam pe nimeni – la acea dată numele lui Constantin Silvestri nu-mi spunea nimic! Nu eram într-un contact prea strâns cu viaţa muzicală din ţară. De altfel, până la Conservator, nu audiasem decât un singur concert simfonic, susţinut de orchestra din Sibiu, în sala unui cinematograf din Mediaş. Am ascultat Uvertura «Ruslan şi Ludmila» şi Simfonia «Neterminata».

Am fost teribil de impresionat de acest concert.

Am ajuns în cele din urmă la Conservatorul din Bucureşti, unde l-am întâlnit pe Constantin Silvestri. Toţi dirijorii de vârsta mea şi chiar mai mari cu câţiva ani, îi datorează aproape totul. Era un mare pedagog. În acea vreme, cred că nici în alte părţi ale lumii nu se putea învăţa atât cât s-a putut învăţa de la Silvestri. Întâlnirile pe care le aveam cu el – de două ori pe săptămână, câte două ore – câteodată nu se mai sfârşeau. Avea o putere de muncă extraordinară. Se aşeza la pian şi nu se mai ridica timp de 3-4-5 ore. Cred că în timp ce ne explica nouă, făcea un studiu şi pentru sine. Avea marele dar de a exemplifica la pian, cum făceau Toscanini, Mengelberg, Furtwängler, Richard Strauss, George Enescu şi alţii. Ne arăta astfel cum a gândit el muzica respectivă. Pentru George Enescu avea o afinitate specială. Cred că de la el am moştenit această dragoste pentru muzica lui Enescu. Silvestri era interpretul numărul unu al lui George Enescu; de altfel, compozitorul însuşi s-a şi exprimat în acest sens. Sunt convins că nu numai interpretarea lui Constantin Silvestri este cea valabilă. Se pot găsi mereu noi formule şi

sensuri de interpretare. Aşa încât nu a fost de mirare când l-am ascultat pe Sergiu Celibidache cu Rapsodia întâi într-o interpretare pe care nimeni n-a mai realizat-o până la el. N-am fost surprins deloc. Celibidache a demitizat această rapsodie, pe care Silvestri o idealiza.

Multe lucruri le-am înţeles abia acum, în ultimii ani. Am înmagazinat ceea ce a spus Silvestri, dar n-am înţeles atunci, la momentul respectiv. Nu aveam capacitatea la acea vreme de a înţelege tot ce spunea Silvestri. Cu vremea, redescopeream ceea a vrut să spună maestrul în diverse momente.

Anul 1958 a fost crucial pentru mine, când am asistat la unul din spectacolele cu Oedip [condus de Constantin Silvestri, n.n.+. Eram deja dirijor de câţiva ani, am fost profund impresionat şi câteva zile nu m-am putut gândi la altceva. Atunci nu mi-ar fi trecut prin minte că voi dirija eu însumi această partitură. Nu mă simţeam capabil la acea vreme. Dar ştiu că m93 a impresionat adânc!”

„Oedip” la Iaşi, sub conducerea lui Ion Baciu.

Orchestra „super” „Am întâlnit aici la Iaşi o orchestră foarte veche, cu mari tradiţii, însă foarte «bătrână», orchestră care a fost înlocuită în totalitate de tineri până în 23-24 de ani, care au venit cu elanul tinereţii, cu putere de muncă, dar cu mai puţină experienţă. Formând încă din anii ’68 o orchestră de tineret, putând s-o modelez mai uşor la o vârstă fragedă – eram în acelaşi timp profesor la clasa de orchestră şi de muzică de cameră a Conservatorului din Iaşi – am avut posibilitatea să îndrum aspiraţiile acestor tineri, care, fie din Iaşi, fie din părţile de nord ori de sud ale Moldovei, au socotit că e bine să rămână în Iaşi, să rămânem împreună şi să facem o treabă la care, de atunci, visam cu toţii.

Cea mai frumoasă perioadă a noastră a fost cea din ’68, când am fost numit directorul 93

Fragment din interviul cu Val Gafta.

70

Filarmonicii. Atunci a început colaborarea cea mai strânsă între Filarmonică şi Conservator.

Noua Filarmonică din Iaşi s-a construit atunci ! Asta nu se putea decât cu aprobarea şi cu sprijinul rectorului *profesorul şi compozitorul Achim Stoia, n.n.+. Pe atunci nu se putea să fii student şi să lucrezi «în producţie» în acelaşi timp. Cu ajutorul rectorului, am putut forţa chiar şi mâna Ministerului pentru a intra în legalitate. Noi am început lucrul în octombrie, dar până în decembrie nu am primit aprobarea Ministerului. Cu fel de fel de «ajutoare» în Bucureşti, am reuşit să legalizăm angajarea studenţilor în noua orchestră simfonică. Era vorba de peste 60 de studenţi angajaţi, din toţi anii de studiu. Cu aceştia am deschis noua stagiune – orchestra «super» a Conservatorului. Este un nume dat în mod spontan: adică cei mai buni studenţi cântau la Filarmonică.

„Orchestra super” cu Ion Baciu, pe scena Ateneului Român din Bucureşti.

Din vechea orchestră, unii erau şi profesori, alţii nu, dar au acceptat să cânte în orchestra Conservatorului. Aşa am funcţionat ani de zile. Aşa am mers prima oară în străinătate, în 1971. În unele oraşe eram «Orchestra Conservatorului George Enescu» – şi era adevărat, pentru că 80 la sută erau studenţi. Iar în alte oraşe era «Filarmonica Moldova din Iaşi» – şi iarăşi nu minţeam, pentru că vreo 90 la sută erau salariaţi ai Filarmonicii !

Sigur că am întâmpinat şi greutăţi. Nu numai de orar – lucram şi seara, şi noaptea, ne strecuram printre examene şi în acele perioade dirijam numai eu, ca să le pot acorda studenţilor toată înţelegerea. Dar au fost unii care au spus: «cu copiii ăştia o să-şi rupă ăsta gâtu’!».

94 Dar nu s-a întâmplat aşa !”

94

Interviu nedatat, realizat de regretatul redactor muzical Val Gafta (decedat în anul 1999), de la Radio Iaşi, cu Maestrul Ion Baciu. Înregistrarea a fost pusă la dispoziţie cu deosebită amabilitate de Dora Maria David, de la aceeaşi redacţie muzicală.

71

Autofinanţarea din anii ’83-’86: un vis urât ! „În ultimii ani am simţit ca muzician un fel de boală. Situaţia la Iaşi nu se mai putea ţine în frâu. Eram lipsiţi de baza materială. Salariile nu se mai plăteau. Prostia dimprejur se agrava pe zi ce trece. Tot ce-am făcut în primul an de autofinanţare – această nenorocire care a căzut pe capul nostru; mai bună era desfiinţarea ! – eram sigur că se va întoarce împotriva noastră.

«Cum aţi făcut anul trecut – şi numai noi ştim cum am făcut ! – faceţi şi anul acesta. S-a dovedit că se poate ! N-aţi făcut-o bine, s-au luat salarii de 60%, dar iată, aţi făcut 60% !».

Dar asta era o minciună ! În asemenea condiţii, un director *de Filarmonică, n.n.+ se ocupa numai de cerşit prin oraş, fiind evitat de contabili şi alţi directori, pentru că le era ruşine. Cu alţii au reacţionat mai dur; cu mine însă erau mai plini de solicitudine şi… mă evitau !

Nu mai puteam opri coborârea noastră artistică. În primul rând, eu eram mereu, când veneam la ora 10 la repetiţie, «cu capsa pusă». Dacă le-aş fi explicat cum e treaba, aş fi avut necazuri în altă parte ! Această decădere a noastră (insesizabilă poate) m-a dus la disperare. Am rezistat un an. În al doilea am înţeles că oricât mă împotrivesc vom cădea. În anul al treilea situaţia devenise imposibilă. Or, eu eram deja un om bolnav. «Boala» mea psihică a durat mulţi ani după aceea. Nu puteam să-mi desprind gândurile de la ceea ce se întâmplă, de ce se întâmplă!

Desfiinţarea stagiunii la Piatra Neamţ – care, cu mila Domnului se impusese – însemna să părăseşti o sală arhiplină în fiecare lună, cu un public credincios, care cumpăra abonamente 95 pe tot anul, fără să-i impună nimeni ! Timp de şaptesprezece ani am ţinut această stagiune !

Plecam la ora şapte dimineaţa cu autobuzele din Iaşi şi ne întorceam la cinci după-amiază.

Costau numai autobuzele zece mii de lei. Iar eu n-am fost de acord cu creşterea preţului biletelor, ca să devenim rentabili !!! Era o prostie ! Când s-a făcut socoteala câştigului pentru această zi de muncă, (pornită de la şapte dimineaţă, pe iarnă, pe frig…) rezultatul a fost… 7 lei!

După doi ani m-au convins să renunţăm la stagiunea de la Piatra Neamţ !!! Singura stagiune din ţara românească care n-a sucombat ca toate celelalte, după un an, după doi. Cea mai lungă stagiune de acest fel a avut-o Clujul, timp de vreo cinci ani, la Deva şi la Hunedoara. Dar ca să mergi şaptesprezece ani, cu regularitate… nu am cuvinte ! Cei de-acolo mă socoteau un cetăţean al oraşului lor. Şi eu a trebuit să renunţ la asta ! Pentru că nu eram rentabili ! Nu se putea ! Nu mă mai puteam împotrivi ! Cifrele erau evidente. Dar pentru mine, după şaptesprezece ani de muncă a fost un dezastru !!! Unii s-au bucurat că nu mai mergem. Că duminica putem sta acasă, cu familia. Mulţi mi-au spus «Dacă vrei, dăm noi 7 lei şi nu mai mergem 96 acolo !». Dar nu acesta era scopul – 7 lei!”

Ultimul interviu, iunie 1994 Fac bine, în momentul de faţă, sau, hai să zicem, mai bine decât anul trecut. Vedeţi, eu nam mai dirijat de anul trecut până acum. Acum vreau să reiau încet-încet activitatea. Nu mai obosesc ca înainte. Aşa că mă bucur foarte mult că am găsit orchestra foarte bine, repetiţiile 95

Stagiunea de concerte de la Piatra Neamţ a avut loc, după spusele profesorului şi muzicologului ieşean Mihail Cozmei, între anii 1970 (1969?) – 1986. „Ion Baciu – îşi amintea profesorul Mihail Cozmei – a avut iniţiativa creării unei frumoase şi durabile relaţii de colaborare cu reprezentanţii culturii nemţene din acea vreme. Pe fondul acestei tradiţii deja create de Baciu, Conservatorul ieşean a adâncit relaţia cu Piatra Neamţ, organizând, din anul 1972, practica de vară a studenţilor, în cadrul a ceea ce va deveni în scurt timp cunoscut drept Vacanţele muzicale la Piatra Neamţ. Festivalul muzical nemţean şi-a avut aşadar originea în stagiunile pe care Baciu le susţinea împreună cu simfonicul de la Iaşi, în Sala Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ.”

96 Fragment din interviul cu Val Gafta.

72

au mers minunat. Aş zice că am lucrat ca şi altădată. Cu aceeaşi pasiune, cu aceeaşi forţă, cu acelaşi ne-control. Anul trecut mă mai gândeam: mai liniştit, mai stai… Acum nu. Acum m-am desfăşurat exact aşa cum eram înainte.

– V-a fost dor de orchestră, de oameni ?

Da’ bineînţeles ! Trebuie să înţelegeţi că orchestra asta are un fel de a cânta aşa cum mi lam imaginat eu. Alte orchestre foarte bune au alt fel de a cânta. Până mi-i apropii, până le schimb maniera durează ani. Aici am stat aproape treizeci de ani ! Şi în treizeci de ani am putut face ceva. Am putut comunica perfect cu orchestra.

– Majoritatea instrumentiştilor sunt cei pe care dumneavoastră i-aţi modelat timp de atâţia ani.

Aşa este. Când îmi aduc aminte cum au trecut de repede anii ăştia ! Vorbesc de când am venit în Iaşi, ca ieri ! Parcă mă văd urcând pe strada Arcu sau strada Gării şi m-am dus la hotelul Traian… ! Şi ce prieteni am avut aici… ! Unii au plecat, alţii au murit… ! Mă gândesc la Radu Botez, la cântăreţii de la Operă…, atâtea personalităţi care au fost 97 aici !

Timp de peste un sfert de veac, Maestrul Ion Baciu a locuit într-o casă, binecunoscută tuturor muzicienilor şi melomanilor ieşeni, de pe strada Băncii nr. 16. Din anul 2005, la iniţiativa muzicienilor Filarmonicii, Primăria Iaşului i-a schimbat denumirea în Strada Maestrul Ion Baciu.

Casa Maestrului Ion Baciu, de pe strada cu acelaşi nume.

Filarmonica sub semnul autofinanţării sau „Greierele şi furnica” în versiune socialistă multilateral dezvoltată !

Deceniul 1980-1990 Fabrica de ţevi produce şi vinde ţevi, obţinând destui bani ca să se poată întreţine, dezvolta şi plăti salariile angajaţilor. Filarmonica produce şi vinde muzică, dar obţine pe ea prea puţini bani pentru a se întreţine, dezvolta şi plăti salariile angajaţilor! Spun unii că fără pâine nu se poate trăi, dar fără muzică – da. Ei bine, nu! Nici fără muzică nu se poate trăi! Stă mărturie întreaga istorie a omenirii. Problema e că pe pâine omul e dispus să dea mai mulţi bani decât pe muzică. Poate pentru că una se mestecă, iar cealaltă nu!

Pe la mijlocul deceniului opt, în minţile guvernanţilor vremii a încolţit o idee, materializată şi aşezată curând în legislaţie: autofinanţarea activităţii instituţiilor de stat, în special a 97

Interviu realizat de Dora Maria David, cu ocazia ultimului concert al Maestrului la Iaşi, din 3 iunie 1994. Programul a cuprins atunci: Constantin Silvestri – Preludiu şi Fuga (Toccata) op. 17 nr. 2, Dvořák – Concertul pentru violoncel (solist violoncelistul suedez Magnus Lanning) şi cele două Suite din baletul „Daphnis şi Chloé” de Ravel.

73

celor de cultură. O vreme, „magistrala” idee a rămas doar teoretizată în decretul nr. 151 din 12 decembrie 1975. Pe măsură însă ce timpul trecea, decăderea vertiginoasă a vieţii oamenilor din glorioasa patrie comunistă, distanţa tot mai mare dintre adevăr şi lozinci, minciuna oficială mereu mai „grasă” au făcut ca aceiaşi guvernanţi să ceară tot mai insistent ca legea autofinanţării să fie aplicată.

Aşa se face că la 1 martie 1980 s-a creat la Iaşi Administraţia comună a principalelor instituţii profesioniste de artă – Teatrul Naţional Vasile Alecsandri, Opera Română, Filarmonica de Stat Moldova şi Teatrul pentru copii şi tineret. Se spera prin aceasta o economie de personal, în special în domeniul administrativ, după principiul magistralelor indicaţii: „De ce trebuie patru piloni de susţinere la o clădire, când sunt suficienţi trei sau chiar doi?” !!! Ori antologica „gândire” a unei „culturnice” personalităţi: În loc de 4 corni într-o orchestră, pot să rămână doar 2, care să cânte mai tare !

Deşi se „emiteau” tot felul de idei privind „unificarea” orchestrelor, a corurilor etc. etc., slavă domnului, nimeni n-a avut curajul să desfiinţeze instituţii ori ansambluri artistice create cu greu, în vremuri şi mai grele, de care erau legate nume istorice ale culturii noastre – în cazul Filarmonicii, cel al maestrului George Enescu ! În plus, Iaşul muzical al acelei vremi se mândrea cu personalitatea lui Ion Baciu şi a sa orchestră super, ce crease între Filarmonică, Conservator şi chiar Opera Română adevăratele căi de comunicare. „Maître” – cum era cunoscut marele muzician – reuşise până atunci, împreună cu o echipă de oameni ce credeau în personalitatea şi intenţiile sale, să „ocolească” mai multe legi ce se împotriveau proiectelor sale de renovare artistică a simfonicului ieşean. De aceea, echipa lui Baciu – artişti şi administratori – au privit la început cu optimism noile „reglementări” venite din partea stăpânirii.

Prin înfiinţarea Administraţiei comune se spera, cum spuneam, micşorarea numărului de angajaţi şi realizarea astfel a unei economii substanţiale (sic!) în privinţa salariilor. În realitate, nu s-a putut face nici o reducere de personal, în primul rând pentru că şi aşa fiecare instituţie avea minimum de angajaţi, apoi pentru că specificul diferit al activităţii acestora impunea păstrarea tuturor oamenilor existenţi. S-a realizat totuşi o economie: din cei patru contabili şefi existenţi (cu îndemnizaţie de conducere) a rămas doar unul, ceilalţi trei devenind simpli contabili. Au fost „economisite” astfel trei (3) îndemnizaţii de conducere!

Din toamna anului 1983 au început discuţii peste discuţii privind „eficientizarea” artei profesioniste din România. De sus veneau „indicaţii”, care se propagau ca undele de şoc până în mijlocul celor ce organizau direct, de ani de zile, activitatea instituţiilor de spectacole. Aici, punerea în relaţie a teoriei aberante cu realitatea căpăta dimensiuni ridicole, care curând au devenit tragice !

Cele două soluţii oferite (impuse) de lege erau: Reduceri drastice de personal şi Activitate care să aducă venituri, cât mai multe venituri !

Calitatea ?... aceasta nu era pomenită !

Filarmonica – prin directorul ei, maestrul Ion Baciu şi contabila şefă Adriana Bârlădeanu, cărora li s-au adăugat alţi câţiva – a început să caute soluţii.

Despre reducerea drastică de personal nici nu putea fi vorba: asta se făcuse deja, dincolo de limitele normale chiar. Două femei de serviciu acopereau întreţinerea curăţeniei în întreaga clădire, iar în timpul concertelor erau şi garderobiere. Personalul de întreţinere şi reparaţii – lemnar, instalator, electrician – era plătit de uniunea cooperativelor meşteşugăreşti din Iaşi. De distribuirea şi vânzarea biletelor se ocupau şi membri ai orchestrei şi corului, portarii 74

erau uneori şi recuziteri, recuziterii – curieri. Contabila şefă avea în grijă şi arhiva, documentele de personal, condicile de prezenţă. Partida de percuţie din orchestră era completată cu un violist şi un contrabasist. Numărul coriştilor scăzuse de la 70 la 45… ş.a.m.d. !!! În ceea ce priveşte veniturile, după zile şi nopţi de calcule, s-a găsit soluţia: Cu trei concerte pe zi, cu sala arhi-plină şi preţ maxim (legal) la bilete putea fi acoperită… o treime din sumele curente necesare (întreţinere, bază materială, salarii) !!!

Consecinţele n-au întârziat să apară.

Salariile au început să se plătească în procente de 20–30–40 %, în lunile fericite ajungând la 80%. „Lunile fericite” erau cele cu spectacole festive şi omagiale, organizate în colaborare cu celelalte instituţii ieşene de cultură şi cu mass-media, spectacole care, împreună cu marele număr de repetiţii şi de ore de filmare, erau plătite mai substanţial de „comitetul de cultură şi educaţie socialistă” şi de secţia propagandă.

Căldura în timpul iernii a scăzut drastic, astfel că la repetiţii şi uneori şi la concerte apăreau mănuşile fără degete, vestimentaţii de scenă cât mai încăpătoare, care să poată cuprinde „întăriri” substanţiale. Publicul îşi păstra paltoanele, uşurând astfel munca garderobierelor !

Cel mai bine era când pe scenă se aflau mulţi interpreţi – se încălzeau unii de la alţii. La recitaluri însă apărea nu o dată câte un radiator electric în preajma solistului. Uneori apăreau probleme cu artiştii străini veniţi pentru prima dată în România. În asemenea cazuri, rochiile prea decoltate erau completate cu şaluri ori alte improvizaţii.

Din banii diurnelor de turneu în străinătate s-au cumpărat în 1984 două televizoare color, două aparate video şi casete cu filme. Au apărut astfel (nu numai la Filarmonică) celebrele videoteci. Pentru spectatori – în special pentru tineri – acestea reprezentau ocazii inedite de a viziona filme de valoare. Pentru filarmonişti situaţia devenea cu mult mai nuanţată: Se prezentau zilnic, şapte zile pe săptămână, în sala corului, de la parter şi în foaierul publicului, de la etaj, câte două filme – de la 17 la 19 şi de la 19 la 21.

Supravegherea sălilor şi vânzarea biletelor intrau în sarcina artiştilor.

Fiecare film era vizionat înainte de comisii cu membri din Filarmonică, supravegheaţi atent de responsabili de la propagandă, nu cumva să se strecoare vreo scenă interzisă!

Activitatea a fost benefică în ansamblu, dar pentru că asemenea videoteci apăruseră peste tot în Iaşi, publicul a început să scadă şi după aprox. şapte luni, Filarmonica a fost nevoită să renunţe la această sursă de venituri.

Atunci a început adevăratul calvar !

S-au împărţit sarcini: Conducerea – director, contabil şef, secretar şi birou de partid, preşedinte de sindicat – căuta fonduri pe la întreprinderile industriale din Iaşi, din Paşcani, Hârlău, Târgu Frumos etc; pe la întreprinderile agricole din jurul Iaşului şi din judeţ. Orice, oricât, era binevenit ! Unii contribuiau cu bani, alţii cu produse (uneori preferate, date fiind lipsurile acelor vremi!).

Erau şi unii care ignorau orice încercare de sensibilizare. Se făcea anticameră, se dădeau telefoane. „Tovarăşul director nu este; este în şedinţă; n-a venit încă; tocmai a plecat; nu ştim când se-ntoarce”… şi multe alte „explicaţii”, una mai „transparentă” ca alta, dar toate echivalând cu: „Mai lăsaţi-ne în pace cu cerşitu’!”. Umilinţele erau mari în asemenea situaţii şi au lăsat urme adânci, de neşters în conştiinţa celor ce erau obligaţi să facă aceste corvezi. Cu atât mai adânci cu cât nu erau scutiţi de reproşuri privind lipsa banilor, din partea multor colegi artişti. Se făceau uneori auzite observaţii precum: „Eu cânt. Tu eşti obligat să mă plăteşti!” sau „Sculaţi-vă fundul de pe scaun şi mergeţi după banii noştri!” (Nu veniseră încă vremurile pentru sintagma: „Nu intru pe scenă dacă nu primesc banii!”)

75

Dezgustul faţă de pendularea între eforturile artistice şi drumurile cu mâna întinsă pe la uşile directorilor întreprinderilor socialiste, din ce în ce mai dramatică de la o stagiune la alta, a fost una din principalele cauze ale părăsirii Iaşului de către marele mentor şi muzician Ion Baciu, la sfârşitul anului 1986 ! În afară de veniturile generale şi de subvenţia minusculă de la buget, fiecare ansamblu artistic şi solist titular susţinea un număr cât mai mare de spectacole, obţinând fonduri suplimentare, ce le reveneau astfel ca un adaos binevenit şi nu de puţine ori de invidiat ! Se cânta la Universitate, ca şi în hale industriale la CUG, la muzee şi în şcoli etc. Vara, începuse moda spectacolelor de divertisment – muzică uşoară şi populară, momente umoristice – organizate pe stadion sau la Teatrul de vară, cu mulţi spectatori şi gust îndoielnic, dar cu venituri mai substanţiale decât cele din concerte simfonice, camerale, corale ori recitaluri! În ultimii ani ai coşmarului, într-o căutare disperată de surse financiare, cineva a venit cu ideea – şi n-a lipsit mult ca ea să fie pusă în practică ! – să se deschidă un chioşc de… „floricele” de porumb („pop-corn”-ul de azi !). Se schiţaseră deja devize şi proiecte despre câte kilograme de grăunţe sunt necesare pentru câte pungi de floricele, achiziţionarea „maşinii”, alegerea şi amenajarea locului (în incinta clădirii Filarmonicii), angajarea persoanei calificate… !!! În pofida a toţi şi a toate, sau poate tocmai de aceea, entuziasmul n-a dispărut, profesionalismul artiştilor a crescut, interesul publicului a rămas viu, sălile erau mereu pline.

Timpul a curs şi coşmarul a încetat în decembrie 1989. A fost un deceniu de calvar, care a lăsat urme adânci în viaţa oamenilor, în istoria instituţiilor de cultură, în arta românească!

Industria, agricultura, comerţul sunt domenii care aduc profit material. Cultura şi arta produc alt fel de profit. Iar acest alt fel de profit are nevoie de bani pentru a exista!

Pentru cei ce n-au trăit în România acelor vremi „sindromul” autofinanţării artei profesioniste, toate acestea pot părea ficţiune. Este unul din motivele pentru care am ţinut să includem acest capitol în cartea de faţă. Este istorie trăită, pe care o dorim irepetabilă ! Putem să evităm readucerea în discuţie a ideii aberante de autofinanţare a culturii fără nici un sprijin legislativ, ori bunăstare economică, numai păstrând în memorie cât mai fidel tabloul grotesc al anilor ’80–89 ! Se aude mereu astăzi sintagma: „Peste tot în lumea civilizată, arta este susţinută de sponsori !” Da ! Adevărat ! Cu condiţia ca aceştia – sponsorii – precum şi cadrul legal să existe în realitate ! Până când aceste condiţii primordiale se vor fi împlinit şi în România, nu putem face această comparaţie în mod constructiv. În acelaşi timp, crearea şi menţinerea unei instituţii de cultură, precum şi a publicului care o frecventează se realizează într-un timp prea îndelungat, pentru ca cineva să-şi asume riscul de a le anula ! „Oricine poate cânta, nu avem neapărată nevoie de profesionişti!” vor spune unii. Dacă 98 ne conducem după asemenea mod de gândire, era mai bună viaţa în peşterile pre-istoriei!

98

Mulţumim şi pe această cale doamnei Adriana Bîrlădeanu, fostă contabil şef la Filarmonica Moldova în anii 19782001, care ne-a împărtăşit din amintirile legate de perioada evocată aici.

76

Capitolul IV. Urmaşii epocii „Ion Baciu” Dirijorul Gheorghe Costin În urma plecării Maestrului Ion Baciu (toamna anului 1986), Filarmonica ieşeană a organizat concurs şi, după o primă etapă (9 noiembrie 1987), orchestra l-a desemnat în unanimitate pe tânărul Gheorghe Costin, pe atunci în vârstă de 32 de ani. După concertul-concurs din 18 decembrie acelaşi an, cu un program reprezentativ (Enescu – Poemul Vox Maris, Prokofiev – Concertul nr. 2 pentru vioară, solist Daniel Podlovschi şi Şostakovici – Simfonia nr.

9) Gheorghe Costin a devenit dirijor permanent la Iaşi, unde a rămas timp de aproape 13 ani (până în vara anului 2001).

Născut la Baia Mare, la 1 mai 1955, Gheorghe Costin a studiat la Conservatorul bucureştean, clasa de dirijat a prof. Constantin Bugeanu. În 1985 a participat la seminarul internaţional de dirijat de la Weimar. Între 1986-1988 este dirijor titular la Filarmonica din Târgu Mureş.

După plecarea din Iaşi, a devenit dirijor permanent la Filarmonica Banatul din Timişoara, colaborând frecvent cu Opera timişoreană şi cu toate celelalte instituţii muzicale importante din România.

Pentru interpretarea muzicii lui Xenakis într-un concert dedicat în întregime compozitorului, în cadrul Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi, Bucureşti 1992, Gh. Costin a fost distins cu Premiul Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali. Dirijează frecvent orchestre din Franţa, Italia, Spania, Austria, Germania, Elveţia, Grecia. A apărut pe podiumul unor săli renumite, precum Gasteig şi Herkulessaal din München, Sala UNESCO (Paris). Între succesele sale sunt de menţionat evoluţia în fruntea Orchestrei Londoneze de Camera (la Londra şi Windsor), la Concursul Pacem in Terris de la Bayreuth (1999) cu orchestra Academiei de Muzică din Cluj. A semnat numeroase înregistrări radio şi pe CD. Un eveniment important din cariera sa l-a constituit deschiderea stagiunii 1999–2000, când familia regretatului dirijor şi compozitor Nicolae Boboc i-a oferit, în semn de preţuire, 77

bagheta care a aparţinut lui Arturo Toscanini şi apoi lui Ionel Perlea.

Gheorghe Costin şi-a câştigat curând un public al său la Iaşi, cucerind prin propuneri repertoriale deosebit de interesante şi atractive, prin precizia şi valoarea stilistică a interpretărilor, eleganţa ţinutei scenice. Este recunoscut între cei mai valoroşi acompaniatori – calitate care certifică înzestrarea sa nativă pentru arta dirijorală. Prezenţa sa la pupitru emană echilibru, siguranţă, încredere interpreţilor şi oricât de plin de trac sau neexperimentat ar fi solistul, e sigur că, alături de Gheorghe Costin, interpretarea nu va avea de suferit, dimpotrivă. Acesta este unul din motivele pentru care, de aproape două decenii, an de an, Gheorghe Costin şi orchestra ieşeană sunt invitaţi în fiecare primăvară la Atena, de Fundaţia Athenaeum, să participe la finala şi concertul de gală ale Concursului Internaţional Grand Prix Maria Callas. „… Dirijorul Gheorghe Costin merită toată admiraţia pentru ideala proporţie între fermitate şi maleabilitate pe care a păstrat-o în permanenţă – în afara celorlalte calităţi – dovedind că arta acompaniamentului orchestral, mult mai dificilă decât pare, mai ales atunci când însoţeşte voci soliste, nu are pentru dânsul nici un secret.”

Ligia Ardelean, 99 despre concursul de canto Grand Prix Maria Callas.

Activitatea sa la Filarmonica ieşeană a cuprins evenimente artistice de valoare incontestabilă. Iată câteva dintre acestea: 14 iunie 1991

Mozart – Missa în do minor, primă audiţie ieşeană.

Solişti: Elena Moşuc, Carmen Oprişanu, Zsolt Szilagyi, Gheorghe Roşu.

Dirijorul corului: Doru Morariu.

27 noiembrie 1992 – Rossini – Stabat Mater, primă audiţie ieşeană.

Solişti: Adriana Croitoru, Carmen Oprişanu, Robert Nagy, Gheorghe Roşu.

Dirijorul corului: Doru Morariu.

29 ianuarie 1993

program rămas unic prin performanţa solistică fără precedent: muzică de 100 Richard Wagner şi Richard Strauss, cu soprana Elena Moşuc.

2 octombrie 1994

Zilele Radu Aldulescu la Iaşi, concert simfonic extraordinar de deschidere a stagiunii 1994-1995 Program: Mozart – Eine kleine Nachtmusik, KV 525 Vivaldi – Concertul pentru violoncel în si minor.

Solist: Maestrul Radu Aldulescu Vivaldi – Concertul pentru vioară şi violoncel în si b major.

Solişti: Bujor Prelipcean şi Radu Aldulescu Bartók – Concertul pentru orchestră

12 mai 1995

Richard Strauss – Don Quixote, op. 35.

Solist: violoncelistul Wolfgang Laufer, membru al Cvartetului american Fine Arts

99

Revista „Melos” nr. 3, mai 1999, p. 30.

Programul a cuprins: Wagner – Wesendonk Lieder (primă audiţie), Moartea Isoldei; Strauss – Vier letzte Lieder (primă audiţie), Dansul celor şapte văluri şi aria finală a Salomeei din Salomeea (primă audiţie).

100

78

2 iunie 1995

Beethoven – Missa Solemnis op. 123.

Solişti: Bianca Manoleanu, Ana Rusu, Şerban Băcilă, Alexandru Moisiuc.

Dirijorul corului: Doru Morariu.

24 noiembrie 1995 Concertul dedicat memoriei Maestrului Ion Baciu.

Program: Mozart – Requiem.

Solişti: Adriana Mesteş, Ana Rusu, Marius Budoiu, Corneliu George Solovăstru.

Dirijorul corului: Doru Morariu.

7 iunie 1996

Centenar Anton Bruckner – Simfonia nr. 8

25 octombrie 1996 Bizet-Şcedrin – Suită din baletul „Carmen”, pentru coarde şi percuţie.

Primă audiţie ieşeană.

1 noiembrie 1996

Gabriel Fauré – Requiem, primă audiţie ieşeană. Solişti: Adriana Simon, Gheorghe Roşu.

Dirijorul corului: Doru Morariu.

Centenar Johannes Brahms – 1997, ciclu de cinci concerte: 24 ianuarie

Variaţiuni pe o temă de Haydn, Concertul pentru vioară (Cristina Anghelescu), Simfonia nr. 1

28 februarie

Schicksalslied, op. 54, Serenada nr. 2 op. 16, Simfonia nr. 2

14 martie

Serenada nr. 1 op. 11, Simfonia nr. 4

31 octombrie

Rapsodia pentru alto, cor bărbătesc şi orchestră op. 53 (Claudia Codreanu), Nänie op. 82, Concertul pentru vioară, violoncel şi orchestră op. 102 (Gabriel Croitoru, Ion Josanu)

4 decembrie

Concertul nr. 2 pentru pian (Mihai Ungureanu), Simfonia nr. 3

24 aprilie 1998

Concert aniversar Vasile Spătărelu Mozart, Uvertura Nunta lui Figaro Vasile Spătărelu, Pro memoria, muzică pentru Timişoara din Ciclul Meditaţii la Enescu Aleksandr Skriabin, Poemul extazului, primă audiţie ieşeană.

Un moment de referinţă rămâne concertul din Festivalul Internaţional George Enescu, ediţia a XII-a, Bucureşti, 20 septembrie 1991, susţinut în Studioul Mihail Jora al Societăţii Române de Radiodifuziune. În program: Enescu – Uvertura de concert, Frank Martin – Balada pentru pian şi orchestră (solist Sebastian Benda), Şostakovici – Simfonia nr. 9.

79

„Redarea simfoniei – scria criticul Alfred Hoffman – a fost, fără exagerare!, unul din momentele simfonice cele mai reuşite ale Festivalului până în clipa de faţă. Diversitatea stărilor sufleteşti, participarea personalizată a instrumentiştilor, dintre care nici unul nu avea o atitudine indiferentă sau rutinieră, ci toţi se dovedeau pe deplin angajaţi în actul interpretativ colectiv, eficienţa optimă a dirijorului, calitatea episoadelor solistice, parcurse de artişti autentici 101 – toate s-au conjugat în obţinerea unei calităţi artistice excepţionale.” În toamna anului 1990, orchestra Filarmonicii şi acelaşi Gheorghe Costin au reprezentat ţara şi oraşul Iaşi, cu mare succes într-un turneu în Franţa. Cu acest prilej, un cronicar francez scria: „La Symphonie no 9 de Chostakovitch donna l’apothéose à ces deux soirées consacrées à l’Orchestre Philharmonique Moldova de Iassy donnant aux thèmes enchevêtrés, une grande noblesse dans une richesse de timbres et un climat d’angoisse.

Un public chaleureux apprécia tout spécialement ces œuvres grandioses, où le chef d’orchestre Gheorghe Costin communiqua à ses musiciens mais aussi au public son enthousiasme, sa foi, dans une direction pleine d’ardeur, de chaleur passionnée en une gestique descriptive.

Les dernières notes tombèrent sur un adieu émouvant où l’orchestre joua «Ce n’est 102 qu’un au revoir», devant un public debout et troublé.” În perioada ianuarie 1999 – februarie 2001, Gheorghe Costin a pornit şi un alt obiectiv repertorial important, din păcate nefinalizat: Integrala simfoniilor londoneze de Joseph Haydn. În şase concerte au fost prezentate publicului ieşean 11 din ultimele 13 simfonii ale ma103 relui vienez, cu două excepţii: Simfoniile 102 şi 104.

Dirijorul Camil Marinescu Camil Marinescu a fost angajat la Iaşi ca al doilea dirijor permanent, în martie 1995.

Născut în 1964, la Bucureşti, urmează cursurile Academiei de Muzică din Bucureşti (fagot şi compoziţie). A studiat în particular dirijatul cu Constantin Bugeanu, Cristian Mandeal, Mihai Brediceanu şi Pierre Dervaux (Fundaţia Menuhin, Paris). A avut o activitate bogată ca instrumentist în Orchestra Filarmonicii George Enescu din Bucureşti şi ca solist cu mai multe orchestre din ţară.

101

„România liberă”, septembrie 1991. „Simfonia nr. 9 de Şostakovici a adus apoteoza celor două seri consacrate Orchestrei Filarmonicii Moldova din Iaşi, conferind temelor încifrate o mare nobleţe într-o bogăţie timbrală şi într-o atmosferă de nelinişte. Un public cald a apreciat în mod special aceste lucrări pline de grandoare, în care dirijorul Gheorghe Costin a transmis muzicienilor şi publicului deopotrivă entuziasmul şi crezul său, cu ardoare, căldură pasională şi o gestică sugestivă. Ultimele sunete au venit ca un emoţionant rămas bun, în care Orchestra a cântat «Nu e decât un la revedere», în faţa unui public în picioare, profund emoţionat.”

Fragmente din articolul Raluca Stirbat et l’orchestre de Iassy din „Rencontres musicales de Poitiers”, octombrie 1990, semnat de Colette Meunier Sicard.

103 Calendarul concertelor a fost următorul: 29 ian. 1999 – simfoniile 92, 94; 26 febr. 1999 – simfonia nr. 93; 10 dec.

1999 – simfoniile 95, 96; 11 aprilie 2000 – simfoniile 97, 98; 14 aprilie 2000 – simfoniile 100, 101; 16 febr. 2001 – simfoniile 99, 103.

102

80

1990

Debut dirijoral

1991

Dirijor permanent al Operei Naţionale Române din Bucureşti

1990-1994

Profesor de fagot la Academia de Muzica din Bucureşti

1990-1993

Dirijor permanent al Filarmonicii Mihail Jora din Bacău

1995-2000

Dirijor permanent al Filarmonicii Moldova din Iaşi.

Fire non-conformistă, personalitate puternică, cu o cultură remarcabilă şi o capacitate de asimilare deosebită, tânărul dirijor şi-a format foarte curând la Iaşi un public al său – tot mai numeros, cald, entuziast. În pofida tot mai deselor conflicte pe care temperamentul său „neconvenţional” le provoca, îndeosebi în timpul repetiţiilor, talentul incontestabil, rafinamentul muzical, profunzimea viziunilor interpretative, precum şi puterea de atracţie şi influenţare a publicului şi interpreţilor deopotrivă au făcut ca programele prezentate pe scena Filarmonicii ieşene să constituie tot atâtea evenimente artistice.

Camil Marinescu a iniţiat la Iaşi un ciclu de concerte Gustav Mahler, care s-a dorit integrala simfoniilor, dar care, din cauze obiective şi subiective, nu a putut fi încheiat. Oricum, cele şapte concerte au rămas repere interpretative în istoria recentă a Filarmonicii ieşene.

Toţi cei ce au avut prilejul să fie prezenţi – admiratori şi adversari deopotrivă – sunt unanimi în recunoaşterea valorii interpretative a dirijorului Camil Marinescu. Iată cronologia concertelor: 29 septembrie 1995 Simfonia nr. 1 în re major 3 noiembrie 1995

Simfonia nr. 4 în sol major. Solistă Georgeta Stoleriu

8 decembrie 1995

Simfonia nr. 3 în re minor. Corul de femei pregătit de Doru Morariu.

Solistă Christine Ascher (Germania) – primă audiţie

19 aprilie 1996

Simfonia nr. 10 (Neterminată) – primă audiţie

18 octombrie 1996 Simfonia nr. 5 în do diez minor 7 februarie 1997

Simfonia nr. 2 în do minor „Învierea”.

Corul G. Musicescu dirijat de Doru Morariu.

Soliste: Ioana Bentoiu (Elveţia), Tamara Markovic (Yugoslavia) primă audiţie

28 martie 1997

Simfonia nr. 9 în re major – primă audiţie

Cu acest prilej, Camil Marinescu a dovedit calităţi muzicale cu totul remarcabile, care au transformat cele şapte concerte Mahler în evenimente artistice de excepţie.

Mai întâi, o voinţă rar întâlnită şi o putere de a şi-o impune tot atât de rară. Nu o dată nea venit în minte, urmărindu-i modul de lucru, cugetarea Scopul scuză mijloacele ! Această tră81

sătură de personalitate i-a atras nenumărate antipatii şi – e foarte adevărat – nu este un dirijor „comod” pentru interpreţi.

O altă uimitoare calitate a sa este memoria. Nu se întâmplă în fiecare zi să urmăreşti o simfonie de 75 de minute, dirijată fără partitură, din care orice semn notat să fie respectat (prin urmare memorat!) şi toate acestea la cel puţin trei repetiţii şi la concert. Este vorba de o memorie a întregului, ca şi de o memorie a celui mai mic detaliu. Iar partiturile lui Mahler sunt, slavă domnului, încărcate de semne şi semnificaţii muzicale de toate felurile.

Dacă n-ar fi decât aceste două merite şi muzicianul Camil Marinescu poate fi considerat un dirijor de mare viitor. La acestea se adaugă însă un auz perfect, o cultură generală şi muzicală considerabilă, spontaneitate, creativitate, fantezie. În urma unui concert susţinut cu Orchestre régional de Bayonne-Côte Basque, criticul francez Philippe Barrière scria : „Il n’a pas fallu une mesure pour que le très nombreux public du Théâtre municipal s’aperçoive que l’orchestre avait devant lui un véritable maître. Un artiste dont la puissance ne va pas sans la joie ni l’exaltation dans des contours bien nets…

Avec Camil Marinescu, au pupitre de l’orchestre régional, on aura connu un moment où 104 l’on est inondé de bonheur.”

Doi ani mai târziu, acelaşi Philippe Barrière nota: „Invité à nouveau de l’Orchestre régional Bayonne-Côte Basque, il s’est imposé une seconde fois comme un remarquable maître de la baguette en l’église de Ciboure.

Avec l’orchestre en grande forme, le nombreux public a vécu un grand moment de musique symphonique franco-roumaine…

L’orchestre était aux anges. Les cordes étaient moelleuses, cuivres d’une sonorité lumi105 neuse et la percussion infaillible. C’était un véritable hymne à la joie musicale.”

Astăzi, Camil Marinescu face carieră internaţională, pe trei continente (Europa, Japonia, Statele Unite), cu numeroase concerte, spectacole de operă şi înregistrări, colaborând cu so106 lişti şi ansambluri de valoare, cu importante case de discuri şi de impresariat.

104

„Nu a fost nevoie de mult timp pentru ca numerosul public din Teatrul municipal să constate că orchestra are în faţa ei un veritabil maestru. Un artist a cărui forţă se împleteşte cu bucuria şi exaltarea în contururi precise… Cu Camil Marinescu la pupitrul orchestrei regionale îţi este dat să cunoşti momente pline de bucurie.” „Le Monde”, Arts et Spectacles, 31 mars 1994.

105 „Invitat din nou de Orchestra regională din Bayonne-Côte Basque, el s-a impus pentru a doua oară ca un maestru al baghetei, în catedrala din Ciboure. Împreună cu orchestra, aflată în mare formă, numerosul public a trăit un moment înalt de muzică franco-românească. Orchestra a fost la înălţime. Coardele catifelate, alămurile pline de luminozitate, percuţia precisă. A fost un adevărat imn închinat bucuriei muzicii.” Sud Ouest, 24 janvier 1996.

106 Între altele, dirijorul român a apărut pe importante scene de concert şi de operă în Quebec (Canada, 2003), la Berlin şi Lyon (2003). În 2004 şi-a făcut debutul în SUA – la Opera din Minnesota şi cu orchestra Naţională din Mexico City. Au urmat din nou turnee în Europa (Elveţia şi Germania). Concomitent, Camil Marinescu susţine conferinţe şi cursuri de filozofie, estetică şi analiză muzicală la universităţi din Franţa, Israel, Portugalia şi în Statele Unite, fiind de asemenea solicitat de canalul Radio România Cultural.

Informaţiile au fost preluate din pagina http://www.matthiasvogt.com/templates/tyTP_standard_v2.php?topic=Camil_Marinescu 07.08.08 82

Dirijorul Alexandru Lăscae Născut în 1942, la Bucureşti, Alexandru Lăscae a studiat vioara şi compoziţia la Conservatorul din Iaşi, apoi la Bucureşti. În 1969 s-a stabilit în Olanda, unde, în scurt timp, a devenit concert-maestru la Orchestra Residentie din Haga. Concomitent a studiat muzica de cameră şi dirijatul la Siena şi Bruxelles cu Franco Ferrara, şi la Amsterdam cu Kiril Kondraşin. În 1972 devine prim violonist în Residentie String Quartet, cu care câştigă premiul I la Concursul Internaţional de la Colmar (Franţa). În 1980, debutează ca dirijor cu orchestra Filarmonicii din Haga, cu un program Olivier Messiaen.

Din 1990 a revenit în România, începând o lungă şi fructuoasă colaborare cu Filarmonica de Stat din Iaşi. Concomitent, a dirijat la cele mai importante filarmonici româneşti, între care cele din Bucureşti şi Cluj-Napoca.

Activitatea sa cuprinde în prezent numeroase concerte simfonice, vocal-simfonice şi camerale, la Iaşi şi peste hotare, în Belgia, Egipt, Germania, Grecia, Norvegia, Olanda, Rusia, de asemenea în Japonia, China.

Alexandru Lăscae a realizat primul ciclu de 5 CD cu creaţia simfonică şi vocal-simfonică a lui George Enescu, împreună cu Filarmonica din Iaşi – Orchestra simfonică şi Corul Gavriil Musicescu – şi Casa de discuri Ottavo din Olanda (1993-1995). Activitatea sa artistică cuprinde de asemenea o discografie de peste 17 CD. Din 1998 este dirijor permanent al Filarmonicii de Stat Iaşi, dirijor permanent şi director artistic la orchestrele de cameră Arion (Haga) şi Musica Ducis (s’Hertogenbosch), profesor la Conservatorul Regal din Haga şi dirijor al orchestrei Atheneum a aceluiaşi conservator.

Mereu fidel artiştilor ieşeni… „Am făcut doi ani de Conservator la Iaşi – de unde atracţia mea pentru artiştii de aici. Am studiat cu Alexandru Garabet. Am terminat Conservatorul la Bucureşti, la clasa profesorului George Manoliu, am cântat în orchestra Filarmonicii George Enescu şi în 1969 am plecat în Olanda. Acolo am devenit concert-maestru la orchestra din Haga. Au urmat cinci ani de studii la Bruxelles (vioara şi muzică de cameră).

Din 1980 am început cursuri de dirijat cu Kiril Kondraşin, care pe atunci se afla la Amsterdam. Dar cel care şi-a pus amprenta asupra mea ca dirijor a fost maestrul Franco Ferrara.

Aceasta a fost perioada mea de formare.

Au urmat ani de activitate în orchestră şi în diferite formaţii camerale, între altele în cadrul unuia dintre cele mai valoroase cvartete de coarde din Olanda…

Până într-o zi, când, aflându-mă în Germania, la Lewerkussen, cu orchestra, dirijorul s-a îmbolnăvit cu două ore înainte de concert. Cei care mă cunoşteau, m-au întrebat: «Sandule, 83

ce facem ? Dirijezi tu sau plecăm acasă ?» În program erau lucrări de Brahms şi Schönberg pe care le cunoşteam. Am condus eu concertul, iar urmarea… am început să primesc tot mai multe invitaţii ca dirijor în Germania, Belgia şi Olanda.

Când am revenit pentru prima dată în ţară, la Iaşi, în 1990, am făcut-o ca să-mi văd prietenii şi amintirile. Întâmplător, la Filarmonică dirija Cristian Mandeal muzică de Richard Strauss. Am rămas extrem de impresionat, atât de dirijor, cât mai ales de orchestră. Au urmat primele mele concerte, în decembrie 1990 şi ianuarie 1992, cu lucrări de Beethoven, Berlioz, Haciaturian, De Falla, în urma cărora am simţit aprobarea şi încrederea artiştilor Filarmonicii.

Atunci am luat legătura cu Casa Ottavo din Olanda, cu care mai colaborasem. Mi-au propus muzică de Enescu. Astfel, în aprilie 1992 am făcut primul CD, cu Rapsodiile şi Suitele pentru orchestră 1 şi 3. După înregistrări, cei de la Ottavo au rămas extrem de mulţumiţi. De aceea am hotărât împreună cu ei şi cu Filarmonica realizarea seriei simfonice şi vocal-simfonice din muzica lui Enescu, aproape necunoscută în Occident. Existau înregistrări cu diferite interpretări, dar o serie cu aceeaşi orchestră şi acelaşi dirijor – nu. În timpul studiilor la Conservatorul din Bucureşti am studiat patru ani compoziţia cu maestrul Mihail Jora, nu din dorinţa de a deveni compozitor, ci pentru a-mi dezvolta calităţile de analist şi de interpret. Am scris foarte multă muzică atunci. Asta m-a ajutat enorm după ani, când am început ciclul Enescu. Nu avusesem ocazia să-i ascult muzica, în afara rapsodiilor şi a Uverturii de concert. Am învăţat totul din partitură. Eu consider aceasta o şansă. Am constatat că universul lui Enescu este extraordinar; şi complet necunoscut în lume. Noi am făcut un mic 107 început.”

Sunt multe concertele devenite evenimente artistice de neuitat prin prezenţa la pupitru a dirijorului Alexandru Lăscae. Între ele: Ciclul Mozart - Enescu (8-15 ianuarie 1993), R. Strauss

Poemul Aşa grăit-a Zarathustra (3 februarie 1995),

V. Spătărelu

Pro Memoria din Ciclul „Meditaţii la Enescu”, în primă audiţie absolută (17 mai 1996);

Berlioz

prima audiţie integrala la Iaşi a Simfoniei dramatice „Romeo şi Julieta” (13 noiembrie 1998);

Haydn

Oratoriul Creaţiunea în primă audiţie la Iaşi (1 iunie 2001);

Stravinski

Suită din baletul „Petruşka” (1 februarie 2002);

Bartók

Concertul pentru orchestră (7 iunie 2002);

Vasile Spătărelu

Epitaf-1989, poem pentru orchestră, primă audiţie (20 sept. 2002);

Haydn

Oratoriul Anotimpurile (13 februarie 2004),

Mahler

Simfonia nr. 5 (25 februarie 2005).

De asemenea, ciclul de concerte-spectacol: Rossini

Bărbierul din Sevilla (6 iunie 2003),

Donizetti

Elixirul dragostei (18 iunie 2004),

Stravinski

Povestea soldatului şi Suita simfonică Petruşka (24 iunie 2005), Romeo şi

107

Fragmente dintr-un interviu din februarie 1994.

84

Julieta cu muzică de Serghei Prokofiev şi „texte” din William Shakespeare, având-o ca protagonistă pe actriţa Anamaria Marinca (16 iunie 2006). În toamna anului 2007, Alexandru Lăscae a iniţiat un Ciclu Beethoven, cu integrala simfoniilor, la care a adăugat lucrări concertante, vocal-simfonice şi – proiect ambiţios pentru stagiunea 2008-2009 – un concert-spectacol cu opera Fidelio.

Extrase de presă „Lascae s-a dovedit din nou un dirijor înnăscut, conducând orchestra spre înalte valori ar108 tistice.” („The Telegraaf”, Amsterdam) „Personalitate puternică, temperament viu, spirit strălucitor.”

(Liliana Gherman, Iaşi) „Lascae a dirijat muzica lui Mozart cu uimitoare pătrundere.”

109

(„Utrechts Dagblud”) „Al doilea disc din seria Enescu trezeşte entuziasm. Interpretarea lui Lăscae la Simfonia a 110 treia demonstrează o profundă pătrundere a lirismului partiturii…”

(N. N. Luister).

Dirijorul Doru Morariu „… Un demn continuator al tradiţiei corale din cetatea de foc, înconjurată de locuri paradisiace, unde parca s-au înfrăţit dorul cu vorbele bune … ” Doru Popovici Născut în 1951 la Reşiţa, Doru Morariu a urmat studiile muzicale la Liceul de Muzică Ion Vidu din Timişoara şi la Universitatea de Muzică din Bucureşti. A studiat dirijatul cu profesorii: Dumitru D. Botez, Silvia Secrieriu, Petre Crăciun şi Dorin Pop. În 1974 s-a întors in oraşul natal, Reşiţa, unde a desfăşurat o intensă activitate muzicală ca dirijor al Corului de copii şi al Corului de cameră Mioriţa.

Rezultatele nu au întârziat să apară. Cu cele doua grupuri, dirijorul Doru Morariu a făcut turnee in Italia, Franţa şi Austria, iar participările la diverse festivaluri şi concursuri i-au adus mai multe premii internaţionale.

108

Lascae proved again that he is a born conductor, leading the orchestra to great achievements.

Lascae conducted Mozart’s music with amazing insight.

110 The second part of the Enescu series gives cause for enthusiasm. Lascae’s interpretation of the Third Symphony shows great feeling for it’s lyricism …

109

85

În perioada 1976-1990 a organizat cursuri periodice de dirijat coral. De asemenea, a înfiinţat şi coordonat Festivalul coral Iosif Velceanu de la Reşiţa. În 1984 a înfiinţat Concursul de creaţie corală Nicolae Ursu.

Din noiembrie 1990, Doru Morariu a devenit prin concurs dirijor al Corului Gavriil Musicescu al Filarmonicii de Stat din Iaşi, împreună cu care îşi continuă activitatea muzicală de succes şi în prezent. În 1991 a înfiinţat Corul de copii Angeli al Studioului Radio Iaşi, pe care l-a condus până în 1993. În 1993 a înfiinţat corul de copii al postului de televiziune Europa-Nova din Iaşi, cu care a susţinut concerte şi a realizat înregistrări audio şi video.

Doru Morariu este de asemenea compozitor, creaţia sa cuprinzând lucrări corale şi vocalinstrumentale, unele dintre ele fiind distinse cu premii de creaţie. Înzestrat cu un autentic talent muzical, cu o deosebită capacitate de comunicare artistică, eficienţă şi entuziasm, dirijorul Doru Morariu reprezintă o incontestabilă personalitate artistică în viaţa muzicală românească actuală. Prin prezenţa sa la pupitrul Corului Academic al Filarmonicii, ansamblul artistic ieşean a devenit în ultimii zece ani unul dintre primele în ierarhia 111 valorică românească.

Interpreţi celebri care au colaborat cu Filarmonica De la primul concert dirijat în octombrie 1942, de George Enescu s-au perindat nume cunoscute din viaţa muzicală românească şi internaţională. Într-o ordine alfabetică…

Aşa cum precizam şi la început, prezentul volum nu aspiră la calitatea de anuar, catalog, registru, prezentare exhaustivă sau orice altceva de acest fel. Am ales aşadar câteva nume din cele multe ce s-au perindat pe afişele noastre de concert ori au constituit relaţii importante pentru Filarmonică, pentru a le însoţi cu un plus de detalii şi informaţii, atât în ceea ce priveşte personalitatea lor artistică, în general, cât mai ales privind legătura lor cu Iaşul muzical şi cu Filarmonica. Multe din informaţii sunt inedite, căpătând astfel un plus de valoare.

Dat fiind caracterul subiectiv nedisimulat – atât al alegerii interpreţilor ce s-au bucurat de un plus de atenţie, cât şi al manierei de prezentare, ce nu urmează structura unui şablon sau „fişă” – ne considerăm apăraţi de eventuale reproşuri privind prezenţa sau absenţa unuia ori altuia din nume.

Am apelat totodată, în principal, la fondul documentar aflat în arhiva Filarmonicii, fond imperfect şi incomplet, prin forţa împrejurărilor; de asemenea la cele două volume de cronică 112 muzicală, publicate de muzicologul Liliana Gherman în anul 2003. În fine, referiri la personalităţile artistice ce şi-au legat mai mult sau mai puţin numele de prestigioasa instituţie muzicală ieşeană s-ar putea constitui ele însele într-un volum impresionant. Un motiv al alegerii a fost, prin urmare şi spaţiul limitat al prezentului demers publicistic.

Lăsăm în acelaşi timp, urmaşilor noştri calea deschisă spre completări şi eventuale rectificări.

111 112

Revenim asupra personalităţii şi activităţii sale în capitolul dedicat corului.

A se vedea bibliografia.

86

113

Violoncelistul Radu Aldulescu , mereu al Iaşului cu sufletul (1992-2006) „Voi fi bucuros să revăd, să «miros» şi să «pipăi» Iaşul meu drag şi să ne bucurăm de câteva zile frumoase !… La Filarmonica din Iaşi m-am simţit întotdeauna ca la mine acasă !” – mărturisea maestrul Radu Aldulescu cu ocazia revenirii sale în capitala Moldovei, în octombrie 1994. În toamna anului 1943 apărea pentru prima dată la Iaşi, într-un concert de excepţie, tânărul violoncelist Radu Aldulescu; la pupitrul orchestrei se afla Ionel Perlea. De atunci, apariţiile lui Radu Aldulescu s-au derulat stagiune de stagiune, aproape neîntrerupt, până în 1970, în peste 40 de concerte.

Muzicianul a rămas în inimile ieşenilor, asemenea altor mari artişti, oaspeţi obişnuiţi ai „dulcelui târg”: Emanuel Elenescu, Ştefan Ruha, Vladimir Orlov…

Radu Aldulescu s-a născut într-o familie de muzicieni, la 17 septembrie 1922, în comuna Piteasca, jud. Ilfov şi a încetat din viaţă la 19 martie 2006, la Nisa, în Franţa. Pasiunea pentru muzică a moştenit-o de la străbunicul său, cunoscutul violoncelist Dimitrie Dinicu, precum şi de la bunicul dinspre mamă, compozitorul şi flautistul Petre Elenescu. A început studiile muzicale la vârsta de 6 ani, pe care le termină la Conservatorul de Muzică din Bucureşti. La 18 ani este violoncelist în orchestra Operei Române din Bucureşti. A debutat ca solist în 1943, dedicându-se în mod special muzicii de cameră. Mai mulţi ani a activat în trio cu maeştrii Valentin şi Ştefan Gheorghiu. S-a impus şi ca solist al concertelor pentru violoncel şi orchestră de Joseph Haydn, Luigi Boccherini, Antonin Dvořák.

Radu Aldulescu a realizat de asemenea o intensă activitate de concerte cu marele pianist şi dirijor de orchestră Carlo Zecchi precum şi cu renumitul Trio d'Archi di Roma – împreună cu violoniştii Salvatore Acardo şi Luigi Alberto Bianchi. S-a afirmat şi în domeniul pedagogiei muzicale. Elevii săi – între care Paulo Gaio Lima, Ulf Tischbirck, Gemma Serpenti, Mariet van Dijk – s-au făcut cunoscuţi pe plan internaţional şi au câştigat numeroase premii la concursuri de interpretare.

Nefiind angajat politic, Radu Aldulescu nu a beneficiat de privilegiile rezervate celor ce colaborau cu regimul comunist din România. Deşi în 1951 este distins cu titlul de Artist emerit, activitatea sa de interpret a fost redusă la minimum. În 1967 i-a fost conferit la Londra Premiul Cohen pentru cel mai bun interpret al anului. În anul 1969 emigrează în Italia şi îşi continuă activitatea interpretativă, ducând în lume prestigiul culturii muzicale româneşti. În urma strălucitelor recitaluri şi concerte în diferite oraşe de pe mai multe continente, Radu Aldulescu este invitat ca profesor de către prestigioase academii şi conservatoare de muzică, printre care: Academia Menuhin din Gstaad (Elveţia), Conservatorul European din Paris, Academia de Muzică din Basel, Conservatorul de Muzică din Pescara (Italia), precum şi la diferite cursuri de interpretare în timpul verii, precum cele de la Santiago de Compostella, Costa Brava (Spania) şi Riva del Grada (Italia). A fost invitat la diferite festivaluri internaţionale de mare prestigiu. În 1985 iniţiază cursurile interpretative de pe Costa Brava şi devine director al festi-

113

Foto: http://www.dinemec.com/2002/records/cd/dcbx004.htm 87

valurilor muzicale organizate în această regiune.

114

„Probabil că între mine şi Iaşi s-a creat de la început o simpatie reciprocă. Colaborarea cu o somitate cum era Ionel Perlea, la care s-au adăugat frumuseţea oraşului şi căldura sufletească a ieşenilor mi-au lăsat o impresie de neuitat… Încă din 1990 mi s-a propus titlul de membru de onoare al Filarmonicii, am primit o foarte frumoasă scrisoare şi am rămas în legătură. A fost singura Filarmonică din ţară care m-a contactat. Asta m-a bucurat mult pentru că Iaşul rămâne oraşul meu drag…” fragmente dintr-un interviu din octombrie 1994 Dirijorul Horia Andreescu

115

Unul dintre muzicienii admiraţi şi mereu aşteptaţi pe podiumul de concert de la Iaşi a fost dintotdeauna maestrul Horia Andreescu. „Dintotdeauna” datează de fapt din anul 1982, pe vremea când tânărul muzician era titular al Filarmonicii din Ploieşti.

S-a născut la 18 octombrie 1946, la Braşov. A studiat la Universitatea de Muzică din Bucureşti, cu Constantin Bugeanu, Marin Constantin, Petre Crăciun, Ştefan Niculescu, Aurel Stroe, Tudor Ciortea, Emilia Comişel, Octavian Lazăr Cosma şi alţii. În anii 1974-1975 a urmat cursuri de dirijat la Academia de Muzică din Viena, cu Hans Swarowski şi Karl Österreicher, iar între 1978-1980, la Conservatorul din München, cu Sergiu Celibidache. A debutat la pupitrul orchestrei simfonice din Braşov, în 1967. Între 1974-1987 a fost dirijor permanent la Ploieşti, din 1987 este, alături de Cristian Mandeal, permanent al Filarmonicii bucureştene, iar din 1992 – director al formaţiilor muzicale ale Societăţii Române de Radiodifuziune. În 1989 a fondat ansamblul cameral Virtuozii. A fost dirijor invitat permanent al unor prestigioase ansambluri simfonice din Germania: Radio Orchestra Berlin (1981-1993), Dresden Philharmonic Orchestra (19831993) şi Staatskapelle Schwerin (1979-1990). Este de asemenea considerat unul dintre cei mai reprezentativi dirijori români din ultimele decenii, cu succese deosebite pe cele mai mari scene europene. În 5 februarie 1982, Horia Andreescu dirija pentru prima dată la Iaşi, un program deosebit de ambiţios: Preludiu, Postludiu şi Fugă de Csiky Boldizsar, Concertul pentru clarinet de Weber 114

Informaţii preluate din Wikipedia the Free Encyclopedia, http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Aldulescu Fotografia a fost preluată din http://www.jurnalul.ro/articole/106102/%E2%80%9Castazi-e-ziua-ta%E2%80%9D-horia-andreescu 29.1.2008 115

88

(solist Aurelian Octav Popa) şi Simfonia „Mathis der Maler” de Paul Hidemith.

A urmat, în 11 aprilie 1986, un alt program interesant: Ştefan Niculescu – Ison I şi Gustav Mahler – Simfonia nr. 1. „Urmărindu-l pe Horia Andreescu evoluând la pupitru – scria Liliana Gherman în cronica concertului – ai sentimentul unei adânciri în masa orchestrală, pe care gestul dirijoral (precis şi totuşi suplu, economicos şi totuşi fin nuanţat, de o discreţie sobră şi totuşi nu lipsit de momente de spectaculozitate) pare a o modela dinăuntru în afară. În fapt, cred că este vorba, pe de o parte, de o foarte temeinică înţelegere şi stăpânire la nivelul logicii arhitectonice a partiturilor abordate (de la micro- la macrostructură), iar pe de altă parte, de capacitatea de a simţi simultan această logică şi specificitatea proiecţiei sale în concretul sonor muzical, cu cele două dimensiuni ale acestuia: cea temporală (respectiv succesiunea ritmic legată a subdiviziunilor discursului) şi cea spaţială (respectiv diversificarea timbrală, implicând uneori complexe stratificări colo116 ristice).”

Continuând seria colaborărilor pline de inedit, maestrul Horia Andreescu a realizat în noiembrie 1986 la Iaşi, primele înregistrări digitale din România, cu muzică de Aleksandr Glazunov, pentru Casa de discuri Naxos. Au fost realizate atunci două compact-discuri – unul cu muzica baletului Ruses d’amour, al doilea cu lucrări orchestrale, reprezentând al patrulea album dintr-o serie Glazunov, Dedicaţia şi autograful dirijorului Horia Andreescu din Cartea de Aur a Filarmonicii. Fila 8b Orchestral Works, editată de Casa Naxos, cu diverse 117 orchestre de valoare internaţională . Spre plăcuta noastră surpriză, două decenii mai târziu, postul de radio american WCPE Classic, care emite pe 89,7 FM din North Carolina, a programat muzica primului CD, în ziua de 14 februarie 2005. A fost o confirmare în plus a nivelului artistic internaţional al orchestrei ieşene.

Un alt eveniment ilustrativ pentru relaţia deosebit de benefică dintre dirijorul Horia An116

„Cronica” nr. 17, 25 aprilie 1986, în Liliana Gherman – Dimensiuni ale creaţiei şi interpretării, vol. II, Ed. Artes, Iaşi 2003, p. 219.

117 Solo-urile consistente şi dificile au fost interpretate de Cristian Pintilie (unul din concert-maeştri la acea vreme), de violoncelistul Alexandru Moroşanu, oboistul Adrian Petrescu, clarinetistul Dan Avramovici ş.a.

89

dreescu şi Filarmonica ieşeană a fost concertul de pe scena Ateneului Român din Bucureşti, susţinut la cea de-a XII-a ediţie a Festivalului George Enescu, la 22 septembrie 1991. Interpretarea Simfoniei nr. 5 de Mahler a atins atunci – după mărturisirea interpreţilor şi confirmarea publicului – nivelul unei interpretări de disc. „În Simfonia a V-a de Mahler, Horia Andreescu reuşeşte esenţialul tălmăcirii acestui discurs colosal: dominarea formei simfonice de o amploare spectaculară, coagularea vocilor orchestrale într-o frescă de o complexitate care nu-şi limpezeşte substanţa decât la apelul lecturii iniţiate… Orchestra Filarmonicii din Iaşi (antrenată într-o demonstraţie exemplară, unde orice şovăială se aude) rezistă la această probă de tensiuni, ţine mersul paşilor dificili în linii instrumentale care sunt mereu personaje, cu complexul lor de sonorităţi triumfal-eroice sau tandre la suflători, cu mişcările savant surprinzătoare ale jocului pe o gamă mereu diversificată a emoţiilor, la coarde.”

118 Ada Brumaru Dirijorul Erich Bergel (1930-1998)

Erich Bergel şi violonista Cristina Anghelescu în concert la Iaşi. Festum musicae, iunie 1993.

„Mi-e dor de ieşenii mei!”

Erich Bergel – notiţe autobiografice „M-am născut la Braşov, într-o familie de muzicieni. Împreună cu doi fraţi şi cu tata fă118

Festivalul Internaţional „George Enescu”, ediţia a XII-a, Agenda 5, Bucureşti, septembrie 1991, p. 14.

90

ceam zilnic muzică de cameră (eu la flaut, vioară, violă şi pian); fiecare dintre noi cunoşteam cel puţin două instrumente. Cincisprezece ani am cântat la violă, în cvartet de coarde – eu avem degetele cele mai lungi ! Tata era violonist, bas-bariton şi profesor de muzică – deci am crescut în mijlocul muzicii.

Am studiat la Conservatorul din Cluj, compoziţie, dirijat şi orgă. Trei personalităţi au contribuit la formarea mea: în ordine cronologică Kurt Mild, care m-a învăţat de la vârsta de 14 ani teorie, contrapunct, armonie şi pian; el a studiat orga şi muzica bisericească la Leipzig şi la Berlin. A doua mare personalitate a fost Maestrul Antonin Ciolan, care s-a format la rândul lui tot la Berlin. Al treilea nu mi-a fost profesor, dar a exercitat o influenţă hotărâtoare asupra mea – Von Karajan, berlinez şi el, nu cu studiile, ci cu activitatea. Astfel, prin toţi trei, pot spune că am şcoala de la Berlin, iar această învăţătură o „dau înapoi” la rândul meu tot la Berlin, elevilor mei de la Hochschule für Musik.

Mi-am început activitatea de dirijor la Oradea. După patru ani am concurat şi am reuşit ca dirijor la Filarmonica din Cluj.

Au urmat şapte ani de condamnare pe motive politice (interpretasem concerte de orgă şi oratoriu în biseErich Bergel. Cartea de Aur, Fila 9a. rică !) După ce mi-am reluat activitatea am continuat să trec prin tot mai multe momente grele, astfel că în final, am fost forţat de împrejurări să plec din ţară, fapt ce s-a petrecut la sfârşitul anului 1971.

După acest an, am ocupat diferite posturi printre care Nord-West Deutsche Philharmonie (Germania), la Filarmonica din Huston, Texas (SUA), la Orchestra BBC Wales (Marea Britanie), Orchestra Flamandă BRT (Bruxelles); apoi principal guest conductor la Strassbourg şi … n-are rost să înşir toate posturile. Mai importante sunt turneele: în întreaga Europă – la început mai mult în Italia, Viena în mod constant, Franţa, Scandinavia, Anglia… În America de Nord am mers de 80 de ori, am dirijat 42 de orchestre, dar stilul american de viaţă nu m-a atras deloc.

Din 1979 sunt profesor la Hochschule für Musik din Berlin. Am ajuns acolo în urma reco91

mandării lui Karajan, care la rândul său s-a bazat pe referinţele primite de la Bayreuth. Acolo am condus Orchestra simfonică a Festivalului Internaţional de Tineret, timp de şapte ani.

Primul meu contact cu Berlinul a avut loc în urma unei invitaţii din partea lui Herbert von Karajan, dar nu în calitate de dirijor, ci de muzicolog. După primele întâlniri, în care eu i-am prezentat lucrarea mea analitică despre Arta Fugii de Bach, Karajan m-a întrebat: Cine eşti dumneata, domnule Bergel? Iar o lună mai târziu mi-a oferit prilejul să dirijez orchestra Filarmonicii din Berlin. În 13 ianuarie 1971 am apărut pentru prima dată cu orchestra berlineză în concert… De atunci am mai dirijat acolo de 16 ori – eram «musafirul» ei permanent.

Pe lângă acestea, am mai dirijat în America de Sud, Africa de Sud, Australia, Japonia, Israel…

Prin educaţie şi formare intelectuală aparţin culturii germane, dar de când mi-am părăsit 119 patria şi-am devenit cetăţean german, mi-am dat seama că în suflet am rămas român!”

Maestrul Erich Bergel a încetat din viaţă la 3 mai 1998, la reşedinţa sa din Speckbich, Germania.

A dirijat pentru prima dată la Iaşi în decembrie 1967. De atunci, Iaşul a ocupat în sufletul său un loc special. „Ieşenii mei dragi” era apelativul său obişnuit atunci când se adresa celor de la Filarmonică. Ultimul său concert la pupitrul orchestrei ieşene a avut loc în aprilie 1996.

Erich Bergel, Rio de Janeiro, Teatro Municipal, 21 august 1997 … „Sunt într-o situaţie încurcată, eu, care toată viaţa mea am fost (m-am crezut) cel mai corect şi mai punctual om din lume. Şi anume: mă găsesc sub tratament medical la un medic din Sao Paolo, imunolog – dat fiind faptul că Brazilia (alături de SUA) este pe locul întâi în lume în domeniul respectiv… Medicul meu din Germania i-a spus soţiei mele (în martie) că trebuie să fie pregătită pentru orice şi probabil nu voi mai putea părăsi clinica în viaţă. Situaţia este serioasă, deci.

Corpul meu însă a reacţionat extraordinar de pozitiv la tratamentul din Germania şi m-am făcut relativ bine. Toată lumea mi-a spus că sunt nebun dacă merg la Rio pentru a dirija în continuare. Eu am răspuns: prefer să mor la pupitru decât în pat…

Doctorul de aici a făcut minuni cu mine: m-am făcut mai bine din zi în zi, am o poftă grozavă; mi-am revenit cu greutatea şi cu condiţia fizică, am dirijat cu mare succes şi în condiţii „normale” în concerte cu programe grele (printre altele şi Tablourile de Mussorgski) fac plimbări zilnice, pot urca trepte din nou, am o culoare normală şi medicul i-a spus unui prieten: „boala lui Bergel este nevindecabilă (acest lucru se ştie), dar pot să o ţin sub control în aşa fel, încât va putea trăi încă 15-20 de ani şi probabil va muri din altă cauză”. Acest doctor a trăit opt ani printre indieni, în jungla Amazonului şi a învăţat multe secrete de-ale lor, pe care le aplică în completarea tratamentelor medicinei clasice. Eu iau zilnic 18 diferite leacuri (medicamente în formă de pilule sau lichide) plus patru injecţii: două dimineaţa, două seara, la interval de câte o oră. Doctorul vrea să mă vadă peste două-trei luni, ceea ce înseamnă că anul acesta voi mai reveni o dată, special pentru el. Iar anul viitor, începând din luna martie, voi sta aici vreo şapte luni: a) cu obligaţii profesionale, b) pentru că clima îmi prieşte de minune.

Acum, ar fi trebuit să mă întorc în Germania, pe data de 3 sept. (sosirea în 4.IX), după care, pe 20 sept. aş veni la Iaşi. Dar doctorul vrea să mă mai ţină sub observaţie până în 19 sept., respectiv (în cel mai bun caz). Dacă rămân până în 12 .IX aş putea sosi punctual la Iaşi – 119

Interviu cu maestrul Erich Bergel, realizat de Carmen Chelaru, Iaşi 1994.

92

dar în cazul în care mă vrea până în 19, nu se poate. Întrebarea mea, după această lungă introducere: într-un calendar vechi am găsit notată şi data de 3 octombrie pentru Filarmonica din Iaşi. Dar noi, în ultima vreme n-am mai vorbit decît despre data de 26 sept. Ce s-a întâmplat cu 3 octombrie ? S-ar putea concepe să mutăm data mea cu o săptămână mai încolo ? În cazul primei alternative (dacă stau până în 12), pot să vin pentru 26 sept. Dar dacă nu-l pot convinge pe medic, cu părere de rău, trebuie să mutăm Arta fugii din nou. Sper că ştiţi cât de mult ţin la prietenii mei ieşeni şi la proiectul Arta fugii. Rog un răspuns urgent !”

Cu drag, Erich Bergel

Erich Bergel, Sao Paulo, Hotel Hilton, 8 septembrie 1997 … „Cu mare regret trebuie să vă rog şi de această dată să mă scuzaţi: nu pot veni la Iaşi.

Spun însă de la început: dacă mă mai vreţi, voi veni pentru ca să facem Arta fugii + cel puţin un alt program în vederea turneului în Spania (decembrie ’98) pe care nu l-am abandonat nicidecum… Încă Bergel e în viaţă şi mai are planuri !”

Cu toată dragostea, Erich Bergel

Aceasta a fost ultima încercare a Maestrului de reveni printre „ieşenii săi dragi”. Au urmat suferinţa şi sfârşitul, la 3 mai 1998.

Maestrul Erich Bergel nu a dispărut, pentru că a fost una dintre acele personalităţi care continuă să existe, dincolo de învelişul lor pământesc. Soarta a vrut ca marele muzician să se afle la Iaşi în săptămâna în care s-a săvârşit din viaţă un alt mare senior al baghetei, coleg de generaţie şi prieten, Maestrul Ion Baciu, în noiembrie 1995. Cu acel prilej tragic şi de neuitat, după concertul din 10 noiembrie, dedicat memoriei lui Ion Baciu, coborând din scenă, Erich Bergel a spus, cutremurat: „N-am văzut în viaţa mea o orchestră atât de apăsată de dispariţia dirijorului ei ! Nu cred că după mine vor plânge instrumentiştii cum au plâns după Baciu !”

Aici maestrul a greşit. Nu lacrimile fizice sunt importante în acest caz. Orice muzician adevărat, ori meloman sensibil şi cu atât mai mult cei care au avut şansa să cânte sub bagheta eminentului dirijor Erich Bergel au fost cu siguranţă sincer şi profund afectaţi de această pierdere; cu atât mai mult de nerealizarea proiectului primei audiţii ieşene a monumentalei Arta fugii de Bach, în orchestraţia proprie.

Contactul maestrului Erich Bergel cu simfonicul ieşean a cuprins puţine concerte, dar de o profunzime a comunicării şi de o valoare interpretativă ce le-au transformat în tot atâtea evenimente memorabile: primele programe – în decembrie 1967, cu soliştii Sofia Cosma şi Cătălin Ilea, apoi în 1969 şi 1971, iar după revenirea în ţară, din iunie 1993 până în aprilie 1996. Toate acestea l-au făcut să accepte în 1994 titlul de Membru de Onoare al Filarmonicii ieşene.

93

Sergiu Celibidache (1912-1997). Amintiri ieşene München, Sala Gasteig a Filarmonicii, 9 martie 1995.

Maestrul a apărut, s-a aşezat pe un scaun în culise şi încetul cu încetul, cu emoţie tot mai mare, toţi l-am înconjurat. S-a lăsat fotografiat, filmat, înregistrat, privit şi comentat cu bunăvoinţa şi înţelegerea celui obişnuit cu toate acestea. „Sunteţi toţi ieşeni ! Este extraordinară importanţa oraşului acestuia în formaţia mea. Impresiile, amintirile mele legate de Iaşi şi-au păstrat până azi „verzenia”, prospeţimea. Totul – lumina, ploile seara, Copoul… ! – o determinantă importantă în viaţa mea.

Cred că dacă aş fi trăit la Bucureşti aş fi fost mai rutinat. La Iaşi nu se rezolva nimic, dar nici nu apărea nimic dramatic !… …La Conservatorul din Iaşi era pe vremea aceea un cornist foarte bun, Nosek. Dar când era vorba de făcut orchestră, primul cornist era bun; ceilalţi erau trompetişti în viaţa de toate zilele şi făceau corn la Filarmonică ! Violonişti erau tot felul de ţigani de la berărie. Iar Antonin Ciolan, cu enorm de multă răbdare şi perseverenţă, reuşea să facă concerte. Primele simfonii de Beethoven pe care le-am ascultat în viaţa mea au fost cu el – atunci mi s-a părut fascinant…Primele noţiuni de contrapunct le-am primit de la un student la Conservator – Alexandru Zirra… …Ceea ce mi-a făcut o deosebită plăcere a fost să văd o orchestră de calibrul acesta în oraşul în care nu erau nici măcar cinci ţigani care să se pună de acord să cânte în fiecare joi seara. Pentru mine a fost absolut o revelaţie !… Eu am rămas colosal de român, ataşat, legat de ţara asta, de care toate lucrurile de pe pământ mă despart, de la politică până la distanţă, bani şi orişice problemă de natură personală. Eu trebuie să trăiesc în afară. Aşa că marele cadou pe care mi l-aţi făcut este însuşi faptul că orchestra asta trăieşte şi face ce face. Că o saveţi undeva mai mult succes şi altundeva mai puţin, astea-s lucruri absolut normale. Dar este o orchestră cu care vă puteţi arăta în străinătate… Când am văzut pianissimele acelea şi felul natural în care conduc arcuşul, cum fac italienii – parcă-i un fel de mariaj reuşit între conducta arcuşului şi instrument – mi-au venit lacrimi în ochi… Este o realizare nemaipomenită pentru 120 oraşul meu!”

La despărţire, Maestrul a promis sa revină curând la Iaşi, în vederea unei mult dorite colaborări cu orchestra. Din nefericire, soarta a vrut altfel – a intervenit boala şi apoi trecerea sa în eternitate. Cuvintele aşternute pe hârtie îşi pierd cel puţin două din calităţile ce ne-au fermecat: dulceaţa graiului moldovenesc cu intonaţii de duh şi expresivitatea trăsăturilor Maestrului din timpul povestirii !

Din nefericire, marele muzician a plecat dintre cei vii înainte ca frumoasele proiecte să prindă viaţă, iar el să revină în Iaşul drag al tinereţii sale.

120

Aceste emoţionante mărturii au fost transcrise de Carmen Chelaru, după înregistrarea întâlnirii artiştilor ieşeni cu maestrul Celibidache. Textul face parte din notele de călătorie din turneul orchestrei ieşene în Austria şi Germania, ce a cuprins un memorabil concert la München, în Sala Gasteig a Filarmonicii, în 9 martie 1995. Dirijor Gheorghe Costin; solişti mezzo-soprana Doris Soffel şi pianistul Cyprien Katzaris.

Sergiu Comissiona (1928-2005) „În perioada 5-14 septembrie 2003, Orchestra simfonică ieşeană a pregătit şi susţinut un important concert înscris în agenda Festivalului Internaţional George Enescu, ediţia a XVI-a, sub genericul Muzica românească a secolului XX. Timp de o săptămână, Maestrul Sergiu Comissiona a lucrat la Iaşi împreună cu muzicienii Filarmonicii, piesele propuse de organizatorii Festivalului – pagini muzicale pe cât de valoroase, pe atât de dificile din muzica românească, de la Enescu şi Theodor Rogalski, la Tiberiu Olah şi Anatol Vieru.

S-a creat astfel o frumoasă legătură artistică şi de prietenie între cunoscutul muzician şi prestigiosul ansamblu de la Iaşi, legătură ce trebuia să continue, prin revenirea Maestrului la Iaşi, într-un concert destinat de astă dată publicului nostru meloman.” – notam, în octombrie 2003, după remarcabilul succes de la Bucureşti.

Din nefericire, ca şi în cazul maeştrilor Sergiu Celibidache şi Erich Bergel, soarta a tăiat cursul frumoaselor legături de prietenie dintre artiştii ieşeni şi remarcabilul muzician care a fost Sergiu Comissiona.

Cariera artistică a dirijorului Sergiu Comissiona a fost iniţial destinată violinei, evoluând apoi spre ipostaza dirijorală. Primele repere de afirmare s-au situat în anul 1945 şi 1946 la Opera Română din Bucureşti. În 1956, Sergiu Comissiona este laureat al concursului Internaţional al tinerilor dirijori de la Besançon (Franţa).

Autograful maestrului Sergiu Comissiona din Cartea de Aur, Fila 51a.

95

Între 1955-1959 conducerea orchestrală a spectacolelor de stagiune la Opera Română, demonstrând o anume preferinţă pentru muzica de balet.

1960-1967

Fondator şi conducător al orchestrei de cameră din Ramat (Israel)

1966-1977

Dirijor şi director muzical al Orchestrei Simfonice din Göteborg (Suedia)

1967-1968

Consilier muzical şi dirijor al Orchestrei din Irlanda de Nord

1969-1984

Dirijor laureat şi director muzical al Orchestrei simfonice din Baltimore (SUA)

1977-1980

Director muzical la Temple University Festival din Amber

1977-1982

Director muzical al American Symphony Orchestra

1988

Consilier muzical şi director muzical la Houston Symphony Orchestra

1982-1989

Conducător şef al Orchestrei Filarmonice a Radiodifuziunii din Hilversum (Olanda)

1987-1989

Director muzical şi dirijor la New York Opera City

din 1990

Prim dirijor al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii spaniole din Madrid

1990-1991

Director muzical şi prim dirijor al Orchestrei Filarmonice din Helsinki (Finlanda) şi Director muzical emerit al orchestrei Simfonice din Vancouver (Canada).

De remarcat este şi prezenţa Maestrului în marile festivaluri ale lumii: Casals Festival, Besançon Festival, New York Mostly, Mozart Festival, Aspen Music Festival, Festival Internacional de Santander, Houston Symphony Festival, Performing Arts Festival, etc.

De-a lungul anilor, a realizat numeroase înregistrări reunite într-o discografie reprezentativă, extrem de diversă ca spectru stilistic.

Impresionantă este şi suita distincţiilor ce jalonează întreaga carieră a artistului: membru de onoare al Academiei Suedeze de muzică, Medalia de Aur a oraşului Göteborg pentru merite culturale, Ordinul de Cavaler al literelor şi Artelor acordat de Ministrul francez al Culturii, Premiul Fundaţiei Culturale Române, Premiul Uniunii Criticilor Muzicali pentru interpretarea Oratoriului de Crăciun de Paul Constantinescu (2000), precum şi titlurile de doctor honoris causa al Peabody Conservatory, al Loyola College, al John Hopkins University Baltimore, al Towson University din Maryland, New England Conservatory-Boston, Premiul Alice, M. Ditson al Columbia University.

Legăturile muzicianului cu Iaşul datează de la începutul deceniului al şaselea, când, pe atunci foarte tânărul dirijor bucureştean a fost invitat să conducă tot atât de tânăra orchestră simfonică a Filarmonicii Moldova. Aşa au fost concertul din 28 aprilie 1950, cu lucrări de M. I. Glinka, P. I. Ceaikovski, Edgar Cosma, E. Robinson, L. van Beethoven şi C. M. von Weber; sau cel din 25 ianuarie 1952, cu pagini de N. Jiganov, S. Rahmaninov şi Beethoven. Apoi în 16 martie 1956, cu Mozart, A. Spirea, G. Bizet, G. Donizetti şi fragmente din baletul Romeo şi Julieta de S. Prokofiev, în primă audiţie ieşeană.

Sâmbătă, 5 martie 2005, maestrul Sergiu Comissiona a încetat din viaţă în Statele Unite.

Concertul plănuit a fi dirijat la Iaşi de mai bine de un an, a purtat doar dedicaţia In memoriam Sergiu Comissiona, fiind condus de un alt oaspete permanent şi prieten apropiat al simfonicului ieşean, dirijorul american Paul Nadler (27 mai 2005).

96

Viorica Cortez, o fiică a Iaşului pe scenele lumii „Nu pot să uit că am plecat de la Filarmonica din Iaşi. Profesorii mei cei mai importanţi au fost Ella Urmă, … domnul profesor George Pascu, … domnul profesor Costică Constantinescu… Achim Stoia. … La Iaşi am debutat în 1954, când am cântat prima oară ca solistă în Simfonia a IX-a de Beethoven. Bineînţeles că atunci eram abia elevă la Liceul Oltea Doamna *astăzi Colegiul Mihai Eminescu, n.n.+, dar, chiar elevă fiind, am avut dreptul să cânt pentru că eram dotată de Natură, de Dumnezeu, ce ştiu eu, cu calităţi vocale.”

Interviu în revista „Cronica”, februarie 1998 „Nu am nevoie să vă scriu – mărturisea într-o scrisoare din iulie 1990 mezzo-soprana Viorica Cortez – ce loc ocupă în inima mea Filarmonica din Iaşi; puteţi cu uşurinţă să vă imaginaţi că, deşi am cutreierat pământul în lung şi-n lat, făcând ocolul lumii de mai multe ori şi purtând cu

Dedicaţia şi autograful Vioricăi Cortez din Cartea de Aur, 8 iunie 1991. Fila 17a 97

cinste şi glorie arta cântului şi a şcolii româneşti pe cele mai prestigioase scene, sufletul meu este mereu ars de dorul revenirii…

Tocmai această dorinţă fierbinte de a reveni, după o absenţă involuntară de mai bine de 20 de toamne, şi a prezenta publicului meloman, cunoscător şi iubit din Iaşi tot ce poate vibra mai frumos din repertoriul românesc şi universal îmi creează dificultăţi în alegerea programului…”

Viorica Cortez – fostă membră a corului Gavriil Musicescu şi ulterior solistă a Filarmonicii ieşene – desfăşoară o dublă carieră: solistă în concerte vocal-simfonice şi artist liric pe marile scene de operă ale lumii. A fost aclamată la Opera din Paris, Covent Garden (Londra), Metropolitan Opera din New York, la Scala din Milano, sub bagheta dirijorilor Bruno Maderna, Georges Prêtre, Wolfgang Sawallisch, Riccardo Muti, Claudio Abbado, Zubin Mehtha, Seiji Ozawa, etc. A cântat în spectacole regizate de maeştri precum Zeffirelli, Wallmann, Lavelli, Ronconi, Pizzi, Pirehler, De Bosio.

Repertoriul său, de o amploare impresionantă, cuprinde de la muzica rusă (Glinka – Stravinski) la cea germană (Bach – Schönberg), italiană (Monteverdi – Menotti) şi franceză (Rameau – Ravel şi Messiaen).

Prin interpretările sale, Viorica Cortez şi-a atras prestigioase premii, între care: Arena d’Oro (Verona, 1978), Marele Premiu Orfeul de Aur al Academiei Discului Liric (Paris, 1978) şi titlul First Lady Melodramma International 1979.

Acest uimitor evantai artistic reprezintă rezultatul talentului excepţional al cântăreţei, care posedă o rară calitate: aceea de a uni perfecţiunea tehnică cu profunde şi emoţionante calităţi umane.

În Requiem-ul de Verdi, alături de soprana Mioara Cortez, tenorul Ionel Voineag şi basul Corneliu George Solovăstru. Dirijor: Jorge Rubio (Spania). Iaşi, 18 iunie 1993, Festum musicae, ed. a XI-a, 98

Pianista Sofia Cosma, personalitate artistică excepţională La 3 mai 1958 apărea pentru prima dată pe scena Filarmonicii Moldova – în sala de concerte proaspăt inaugurată (17 noiembrie 1957) – pianista Sofia Cosma, artista care va deveni o prezenţă constantă a vieţii muzicale ieşene timp de peste douăzeci de ani – până la ultimul său concert ieşean, din 14 septembrie 1979. Cu ocazia primei sale apariţii, ea a interpretat Concertul nr. 2 pentru pian de Franz Liszt, sub bagheta dirijorului Achim Stoia, iar în concertul din septembrie 1979 – Ceaikovski nr. 1, cu Ion Baciu la pupitru.

Sofia Cosma a interpretat la Iaşi cele mai cunoscute pagini concertistice dedicate pianului, precum şi prime audiţii, între care: C. Saint-Saëns – Concertul nr. 2, Beethoven – Concertul nr.

5, „Imperialul”, R. Strauss – Burlesca, P. Bentoiu – Concertul nr. 2 (interpretat în primă audiţie la 26 decembrie 1964), S. Rahmaninov – Concertul nr. 3 (primă audiţie ieşeană la 28 ianuarie 1967), Fr. Chopin – Andante spianato şi Marea Poloneză (24 iunie 1977), P. I. Ceaikovski – Concertul nr. 1.

A colaborat cu dirijorii Radu Botez, Ion Baciu, Ovidiu Bălan, Eugen Pricope, Corneliu Calistru, George Vintilă, Nicolae Boboc, Aurel Niculescu.

Marea muziciană a cucerit încă de la primele sale apariţii publicul meloman al Iaşului, astfel încât prezenţa numelui său pe afişele de concert reprezenta garanţia unei prestaţii artistice de valoare şi totodată a unei sălii pline. Interpretările sale îmbinau mereu temperamentul, tensiunea interioară şi subtilităţile stilistice cu inegalabila virtuozitate şi spontaneitate tehnică. „În pianistica românească actuală – scria criticul muzical Liliana Gherman – Sofia Cosma apare ca o personalitate de o izbitoare vitalitate. Interpretările sale sunt robuste, suculente, încărcate de sevă, interesante şi captivante totodată. O tehnică instrumentală explozivă, cu efect de şoc, serveşte adeseori (alături de momente electrizante ce se prăvălesc asupra ascultătorului cu vigoarea implacabilă a unor fenomene naturale) şi momente de mare fineţe expresivă, totul înglobat într-o concepţie muzicală sobră, unitară, modelată în contururi ferme, dar izvorând dintr-o sensibilitate vie, într-o continuă vibraţie, reflex ultim al unui spirit 121 complex şi profund.”

A fost de asemenea conferenţiar universitar la catedra de pian a Conservatorului de Muzică George Enescu în perioada 1970-1978 şi a condus cursuri de interpretare pianistică la Vacanţele Muzicale de la Piatra Neamţ, în anii 1972-1977. Pentru cei ce au avut privilegiul să o asculte în sala Filarmonicii ieşene, Sofia Cosma a rămas o prezenţă artistică de neuitat, emblematică pentru Iaşul muzical al acelor vremi, alături de mari muzicieni precum Ion Baciu, Emanuel Elenescu, Ştefan Ruha ori Radu Aldulescu.

La aniversare, muzicienii Filarmonicii îi trimit pe această cale cele mai sincere urări de sănătate şi împlinirea tuturor dorinţelor.

122 Iaşi, 21 octombrie 2004 121

Revista „Cronica”, 18 ianuarie 1974, în Liliana Gherman - Dimensiuni ale creaţiei şi interpretării, File de cronică muzicală, vol. I, Ed. Artes a Universităţii de Arte George Enescu Iaşi, 2003, p. 112.

122 Mesaj transmis doamnei Sofia Cosma, prin profesorul Marin Pânzariu, în SUA, cu prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani.

99

Emanuel Elenescu (1911-2003) şi muzicienii Iaşului Născut la Piatra Neamţ, la 8 martie 1911, Emanuel Elenescu a venit la Iaşi la vârsta de 17 ani şi, deşi după doar şase ani va deveni instrumentist în Orchestra Radio din Bucureşti, iar viaţa îl va purta curând departe de bătrânul nostru oraş, va rămâne pentru totdeauna al Iaşului.

Care este secretul acestei afinităţi reciproce de peste şapte decenii ? Explicaţii sunt multe, dar semnificativă rămâne remarca Maestrului însuşi, din timpul unei repetiţii cu orchestra ieşeană: „Vouă vă cer mult pentru că sunteţi orchestra cea mai bine organizată din ţară” ! Într-un interviu din mai 1991, marele muzician îşi amintea despre anii petrecuţi la Iaşi: „Am locuit în curtea Bisericii Sf. Ioan, lângă Institutul Notre Dame, actualul sediu al Filarmonicii. La Conservator am intrat la clasa de teorie şi solfegii a lui Nosek. În paralel, eram elev în clasa a cincea la Liceul Naţional, secţia modernă.

Antonin Ciolan era profesor de cor şi orchestră la Conservator (orchestra avea vreo 25 de instrumentişti!) şi în acelaşi timp dirijorul corului Bisericii Sf. Spiridon. Într-o duminică a venit la Biserica Sf. Ioan, m-a văzut dirijând şi, după terminarea slujbei, mia spus: «Mă băiete, tu nu vrei să vii la mine ?»

L-am lăsat pe tata în locul meu, iar eu colaboram la corul lui Antonin Ciolan. Mă lăsa să conduc Răspunsurile, până la Heruvic, iar de la Heruvic se înfiinţa Ciolan. Eu muream de necaz că nu mă lăsa şi pe mine să dirijez piesele mai mari ! Mai conduceam şi orchestra Conservatorului şi aşa am făcut practică dirijorală.

Cu toate că n-avea oameni, Ciolan a lucrat partea I din Missa Solemnis, Simfoniile a II-a, a V-a şi a VII-a de Beethoven. Nu dădeam concerte pentru că nu aveam oameni şi nici instrumente, dar lucram la clasă. De fapt Ciolan nu mi-a arătat cum se ţine băţul sau cum se dă un auftakt. Am învăţat mult de la el urmărindu-l la repetiţii.”

După profesorii de la Conservatorul ieşean, Emanuel Elenescu a avut prilejul să cunoască şi să înveţe din tainele interpretării de la marii muzicieni, printre care George Enescu, Ionel Perlea, Willem Mengelberg; a cunoscut şi s-a bucurat de prietenia lui Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Theodor Rogalski, Paul Constantinescu, Ion Dumitrescu, Constantin Silvestri, George Georgescu şi mulţi alţii.

Deşi a început colaborarea ca fagotist, apoi ca dirijor cu orchestra Radio din Bucureşti încă din anii studenţiei la Conservatorul din Iaşi, deşi timpul ce a urmat l-a îndepărtat tot mai mult de capitala Moldovei, Emanuel Elenescu a rămas al Iaşului, revenind aproape în fiecare stagiune la pupitrul orchestrei simfonice a Filarmonicii, spre bucuria tuturor prietenilor şi 100

admiratorilor săi, muzicieni şi ne-muzicieni. A condus pe scena ieşeană mai mult de 80 de concerte simfonice şi vocal-simfonice. Prima sa apariţie la conducerea orchestrei Filarmonicii Moldova a avut loc în prima stagiune, la 7 decembrie 1942, avându-l ca solist pentru prima dată la Iaşi pe tânărul violonist Ion Voicu! Programul a cuprins: Weber – Uvertura „Freischütz”, Rameau – Suită de balet, Em. Elenescu – Rapsodia pentru vioară şi orchestră, Glinka – Uvertura „Ruslan şi Ludmila” şi Dvořák – Simfonia „Din Lumea Nouă”. Ultimul său concert la Iaşi a avut loc la 18 februarie 2000, iar programul – însemnat parcă de destin! – a cuprins tot Simfonia „Din Lumea Nouă” de Dvořák.

Sub bagheta sa au cântat solişti remarcabili precum Valentin Gheorghiu, Dan Grigore, Ştefan Ruha, Dan Iordăchescu, Sofia Cosma, Viorica Cortez, Gheorghe Crăsnaru şi mulţi alţii.

Este cunoscut deja – din păcate – faptul că românii n-au ştiut mereu să-şi cinstească cum se cuvine personalităţile adevărate – nici pe cele dispărute şi cu atât mai puţin pe cele în viaţă.

Conştienţi de această lipsă, artiştii Filarmonicii ieşene l-au inclus pe Maestru (cu acordul său) între Membrii de Onoare, omagiu sincer acordat uneia dintre cele mai impresionante figuri ale vieţii muzicale româneşti din acest secol ! În dimineaţa zilei de 17 iunie 2003 Maestrul Emanuel Elenescu, în vârstă de 92 de ani, a trecut la cele veşnice, la Bucureşti. Remarcabilul artist a fost ultimul reprezentant al unei generaţii de aur a muzicii româneşti, ce a cunoscut nume de referinţă precum Theodor Rogalski (n. 1901), Sigismund Toduţă (n. 1908), Paul Constantinescu (n. 1909), Sergiu Celibidache (n. 1912), Constantin Silvestri (n. 1913), Dinu Lipatti (n. 1917). Este generaţia ce a avut privilegiul să-l cunoască şi să colaboreze cu George Enescu, muzicieni care prin valoarea lor s-au ridicat deasupra vicisitudinilor istoriei, devenind repere estetice ale muzicii româneşti şi europene.

Până nu de mult ne conduceam după mentalitatea potrivit căreia „cu o singură excepţie, nimeni nu este de neînlocuit.” Ei bine, există oameni de neînlocuit ! Maestrul Emanuel Elenescu a fost unul dintre ei. O dovedesc nenumăratele concerte susţinute, înregistrările de referinţă din fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune, repetiţiile sale devenite proverbiale, în care personalitatea sa se dezvăluia cu toate marile ei calităţi: profunda cunoaştere a partiturii, care devenea astfel de prisos pe pupitrul dirijoral, o exigenţă neclintită, în interpretare, o fineţe şi o bunătate fără margini, toate îmbinate cu umorul inimitabil, în care principalul personaj era propria sa persoană.

Emanuel Elenescu era o inepuizabilă sursă de glume, generos şi modest, calităţi care îi făceau pe mulţi să uite vasta şi profunda sa cunoaştere asupra fenomenului muzical, talentul, inteligenţa şi bunul gust pe scenă ca şi în viaţă.

Pentru cei ce au avut şansa de a-l fi cunoscut, Maestrul Emanuel Elenescu rămâne nu numai „un senior al baghetei”, cum îl numea un cronicar german, ci un om ales, o prezenţă reconfortantă şi tot mai inedită în ambianţa stresantă, zgomotoasă şi lipsită de scrupule a 123 zilelor noastre.

123

Fragmente din caietul-program comemorativ al Filarmonicii ieşene, la concertul omagial din 27 iunie 2003, dedicat memoriei Maestrului Emanuel Elenescu, la Filarmonica ieşeană.

101

Ivry Gitlis, violonistul mereu tânăr „Asupra violonistului Ivry Gitlis este foarte greu să emiţi aprecieri ferme, pentru că argumentele pro şi contra sunt, rând pe rând, vânturate de curenţii contrari ai personalităţii sale prin excelenţă… aleatorii. O uşurinţă tehnică uluitoare, precum şi un incontestabil aplomb scenic, datorat unei autentice forţe de trăire, îi asigură succesul în faţa publicului, chiar în cazul unei execuţii discutabile din punct de vedere al con124 cepţiei.” – scria în ianuarie 1970 criticul muzical Liliana Gherman, după prima apariţie la Iaşi a lui Ivry Gitlis, copilul-teribil atunci ca şi acum, la vârstă octogenară.

La 9 ianuarie 1970, Ivry Gitlis a cântat la Iaşi Concertul nr. 1 de Niccolo Paganini, sub bagheta dirijorului Paul Popescu, moment devenit eveniment de referinţă în memoria obişnuiţilor sălii de concerte a Filarmonicii Moldova. Au urmat alte două apariţii: în 5 iunie 1972, cu Concertul de Ceaikovski (dirijor tot Paul Popescu) şi în 3 iunie 1982, din nou cu Paganini (dirijor Ovidiu Bălan).

Ivry Gitlis s-a născut la Haifa, în 1922. A început să cânte la vioară la vârsta de cinci ani, iar trei ani mai târziu a susţinut primul său recital public. La 10 ani, Ivry Gitlis a fost audiat de marele violonist Bronislaw Huberman, care i-a recomandat continuarea studiilor la Paris. Tânărul Ivry Gitlis a intrat astfel la Şcoala Normală de Muzică, sub îndrumarea lui Marcel Chailley, obţinând, după trei ani, premiul I la vioară. A continuat cu Enescu, Thibaud şi Flesch. În timpul celui de-al doilea război mondial s-a aflat în Anglia, unde a lucrat într-o fabrică şi a cântat pentru trupele britanice.

Adevărata sa carieră artistică

Autograful violonistului Y. Gitlis din Cartea de Aur, 25 aprilie 2004 (Fila 64a)

124

Liliana Gherman - Dimensiuni ale creaţiei şi interpretării, File de cronică muzicală, vol. I, Ed. Artes a Universităţii de Arte George Enescu Iaşi, 2003. Fragment din cronica concertului Filarmonicii ieşene din 9 ianuarie 1970, publicată în revista „Cronica” nr. 4, 24 ianuarie 1970.

102

internaţională a început abia după război, când şi-a făcut debutul cu London Philharmonic, urmat de mai multe concerte cu orchestre britanice de prestigiu. În 1951, a fost distins cu premiul I la concursul de vioară Jacques Thibaud de la Paris. Scurt timp după aceea, Ivry Gitlis a înregistrat pe disc Concertul de Alban Berg, care a primit Marele Premiu al Discului. În Statele Unite, violonistul şi-a făcut debutul în 1955, revenind apoi abia în 1980. Între timp, şi-a creat un nedezminţit renume în Europa, Uniunea Sovietică, Canada şi America de Sud. Este interesat în mod deosebit de muzica contemporană, iar interpretările sale cu concertele de Bartók, Prokofiev, Sibelius, Berg, au stârnit imensă admiraţie şi respect.

Acceptând invitaţia Filarmonicii bucureştene de a reveni în România cu prilejul sărbătoririi a opt decenii de viaţă, marele artist şi-a exprimat dorinţa expresă de a concerta din nou pe scena ieşeană. Şi astfel, după o absenţă de 22 de ani, Iaşul l-a avut iarăşi oaspete în 25 aprilie 2004, într-un recital de excepţie, în compania tânărului şi remarcabilului pianist armean Vahan Mardirossian. Programul a cuprins: Bartók – Rapsodia nr. 1, Brahms – Sonata nr. 3, Debussy – Sonata pentru vioară şi pian. Vârsta nu a constituit câtuşi de puţin un impediment în interpretarea dificilului program şi a celor cinci piese-supliment (un adevărat al doilea recital), interpretate în întregime din memorie şi oferite cu generozitate şi umor, publicului entuziasmat.

Valentin Gheorghiu, rafinat pianist şi compozitor În mai 1943, tânărul pianist Valentin Gheorghiu, în vârstă de 15 ani, debuta pe scena Ateneului Român, sub bagheta lui George Georgescu.

Cariera sa – una din cele mai strălucite ale vieţii muzicale internaţionale – a cuprins nenumărate concerte şi recitaluri în aproape toate ţările europene, în Canada, S.U.A., Israel, Egipt etc.

S-a născut la Galaţi, la 21 martie 1928. A studiat la Conservatorul bucureştean, cu Mihail Jora, Constanţa Erbiceanu, Mihail Andricu, Constantin Brăiloiu şi la Conservatoire National de Musique din Paris, cu Lazare Lévy, Marcelle Meyer şi Noël Gallon.

Din anul 1950 devine solist al Filarmonicii George Enescu. Este laureat al premiului de compoziţie George Enescu (1946) şi al Premiului de compoziţie George Enescu al Academiei Române (1961), al concursurilor internaţionale de la Budapesta (1949), Praga (1950, 1953) şi Bucureşti (1953, 1958); membru în jurii internaţionale; autor al unei cuprinzătoare şi valoroase creaţii simfonice şi concertante, camerale şi vocale.

La Iaşi, Maestrul Valentin Gheorghiu a debutat în 15 aprilie 1949, pe scena Teatrului Naţional, cu Concertul de Robert Schumann. În martie 1993, a fost sărbătorit la Iaşi cu ocazia împlinirii unei jumătăţi de veac de activitate artistică.

La 26 martie 1999, Maestrul Valentin Gheorghiu, sub bagheta tânărului dirijor Camil Marinescu, a inaugurat pianul de concert marca Steinway – achiziţie mult aşteptată de Filarmo103

nica ieşeană – cu Fantezia pentru pian, cor şi orchestră de Beethoven.

Fiecare apariţie a sa constituie o încântare artistică pentru muzicieni şi pentru melomani deopotrivă. Dincolo de pianistul virtuoz, el este un artist autentic, o personalitate impozantă, dublată de o modestie aproape inexplicabilă. Maestrul este, oricât ar părea de ciudat, un mare timid şi numai cei apropiaţi ori cei ce-l cunosc de ani mulţi constată la el şi prezenţa unui simţ al umorului autentic moldovenesc. „Valentin Gheorghiu dă în momentul de faţă *Concertului de Schumann, n.n.+ o interpretare de o fineţe greu nu numai de depăşit, dar chiar de egalat.” (Liliana Gherman, noiembrie 125 1981) „Artistul incomparabil care este Valentin Gheorghiu s-a dezvăluit în totalitatea farmecului său unic – amestec de rafinată perfecţiune şi cuceritoare spontaneitate, de lirism şi luminozi126 tate.” (Liliana Gherman, ianuarie 1982)

La inaugurarea pianului Steinway, 26 martie 1999, dirijorul Camil Marinescu şi pianistul Valentin Gheorghiu au semnat în Cartea de Aur (Fila 93a).

125 126

Liliana Gherman – Dimensiuni ale creaţiei şi interpretării, vol. II (1977-1986), Ed. Artes, Iaşi 2003, p. 99.

Liliana Gherman, op. cit. p. 100.

104

Valentin Gheorghiu – compozitor‌ 105

…sărbătorit la Iaşi la împlinirea unei jumătăţi de veac de carieră…

106

…debutul ieşean.

107

Dirijorul Valeri Gherghiev (Valery Gergiev) 127

Muzicianul rus , devenit una din personalităţile de prim rang în viaţa artistică internaţională actuală s-a născut la 2 mai 1953, la Moscova.

Absolvent al Conservatorului RimskiKorsakov din Skt. Petersburg, Valery Gergiev a fost distins, la vârsta de 23 de ani, cu premiul Herbert von Karajan la Concursul internaţional de dirijat de la Berlin. Student fiind, a fost invitat să dirijeze la celebrul Teatru Kirov (astăzi redevenit Mariinski) din Skt. Petersburg (1977). La vârsta de 35 de ani, a devenit director artistic al prestigioasei instituţii, iar din 1996 este director general.

Sub conducerea sa, Teatrul Mariinski a devenit unul dintre cele mai valoroase din lume, lărgindu-şi repertoriul în mod spectaculos, între altele cu dramele wagneriene.

Valery Gergiev este fondatorul şi directorul artistic al mai multor festivaluri internaţionale, între care, Pace în Caucaz (Vladikavkaz), Mikkeli Festival (Finlanda), Festivalul Marea Roşie (Eilat), Moscow Easter Festival ş.a.

Muzicianul a iniţiat de asemenea suite de manifestări dedicate unor compozitori ruşi reprezentativi: Mussorgski (1988), Prokofiev (1991-1992), Rimski-Korsakov (1994), de asemenea, cicluri de concerte în lumea întreagă sub genericul Beslan - Music for Life (2004-2005).

Conduce cele mai prestigioase ansambluri internaţionale, de la New York la Paris, de la Londra la Tokio, de la Roma la Moscova. Este primul muzician care a iniţiat relaţii de colaborare între Teatrul Mariinski şi marile companii lirice mondiale – Metropolitan, Covent Garden, San Francisco Opera, La Scala, The New Israeli Opera, Teatro Carlo Felice şi Théâtre du Châtelet.

Din 1995 a devenit Principal Guest Conductor al Filarmonicii din Rotterdam (Olanda), în perioada 1997-2002 a colaborat în aceeaşi calitate la Metropolitan, iar de la 1 ianuarie 2007 este prim-dirijor la London Symphony Orchestra. În 1983 a fost distins cu titlul Reprezentant de Onoare al Artelor din Rusia, în 1996 cu cel de Artist al poporului, apoi cu Premiul de Stat în 1994 şi 1999. În 1994, juriul Premiilor Internaţionale pentru Muzică Clasică (International Classical Music Awards) i-a conferit titlul de Dirijor al Anului. În perioada 1996-2000 a primit cel mai prestigios premiu pentru teatru din Rusia – Masca de Aur. În anul 2000, Valery Gergiev a devenit membru titular al Academiei Internaţionale de Arte. În septembrie 2005, regina Beatrix a Olandei i-a conferit titlul de Cavaler al Ordinului Leul Olandez pentru valoarea artistică internaţională şi activitatea sa multiplă în întreaga lume. Premiile şi distincţiile sunt numeroase, iar recunoaşterea sa internaţională, deplină. Înainte ca numele său să devină binecunoscut în întreaga lume, Valery Gergiev a dirijat 127

Informaţiile privind biografia artistului au fost preluate din site-ul http://www.mariinsky.ru/en/orchestra/conductors/gergiev, 28.12.2006.

108

simfonicul Filarmonicii ieşene, în concertul din 9 noiembrie 1984 – avea pe atunci 31 de ani –, lăsând o impresie de neşters artiştilor şi publicului deopotrivă. Iată însemnările cronicarului muzical: „Personalitate artistică fascinantă, tânărul dirijor Valeri Gheorghiev (URSS) este interesant de urmărit atât sub raportul arsenalului tehnic vehiculat, cât şi din punctul de vedere al concepţiei interpretative. Stăpânită chiar de la primul contact, orchestra estre supusă unei laborioase şlefuiri, în dublul scop al valorificării posibilităţilor instrumentale intrinseci şi al dezvăluirii plenare a frumuseţilor muzicii abordate, de la detaliu la linia mare arhitectonică, în cadrul unei viziuni de ansamblu miezoase, de o inatacabilă organicitate. Drept urmare, atât în Preludiul la După-amiaza unui faun de Debussy, cât şi în Simfonia fantastică de Berlioz, colectivul simfonic ieşean a sunat splendid, lucrările în sine prezentându-se înnoite, somptuos îmbogăţite, capabile să stârnească şi să menţină interesul pasionat al auditorului de la primul la 128 ultimul sunet.”

Liliana Gherman Dirijorul Ilarion Ionescu-Galaţi şi Iaşul Notele n-au muzică în ele, sunt nişte semne amorfe. Muzica este în tine.

Dirijorul şi violonistul Ilarion IonescuGalaţi s-a născut la 17 septembrie 1937, la Iaşi. Absolvent al Liceului de Muzică şi al Conservatorului din Bucureşti în 1959, i-a avut ca profesori pe George Manoliu şi Vasile Filip, Constantin Bobescu, Emanuel Elenescu, George Breazul, Zeno Vancea. În calitate de violonist a câştigat Premiul I la Concursul George Enescu, ediţia 1960; a cântat ca solist cu toate orchestrele din ţară. A fost primul interpret din România al Concertului nr. 1 pentru vioară de Şostakovici. A susţinut turnee de recitaluri în China, Mongolia, Franţa, Spania, Rusia.

A început studiul dirijatului mai întâi în particular, cu Mircea Basarab şi apoi, între anii 1965-1968, la Ecole Normale Supérieure de Musique din Paris, cu Pierre Dervaux şi Charles Münch, obţinând Premiul I şi Licence a l`unanimité du Jury. În anul 1970 a participat la două serii de cursuri susţinute de Eugene Ormandy, la Philadelphia şi de Leopold Stokowsky, la New York.

Din anul 1968 până în 1999 a fost dirijor permanent al Filarmonicii Gheorghe Dima din Braşov. În diferite perioade, maestrul Ilarion Ionescu-Galați a fost dirijor permanent la Teatrul Muzical din Braşov (1980-1985), la Orchestra Simfonica din Gavle, Suedia (1972-1982), la Orchestra Simfonica din Winterthur, Elveţia (1980-1984) şi la Orchestra Simfonica din Istanbul, Turcia (în perioada 1988-1993 a fost şi director general artistic al Filarmonicii din capitala turcă). De asemenea a colaborat cu multe orchestre importante din Europa, Asia şi America, 128

Liliana Gherman - Dimensiuni ale creaţiei şi interpretării, vol. II (1977-1986), Ed. Artes, Iaşi 2003, p. 161.

109

avându-i sub bagheta sa pe toţi marii solişti români ai epocii precum şi mulţi din marii solişti ai ţărilor în care a concertat.

Pe lângă activitatea interpretativă, a susţinut o bogată activitate pedagogică, în ţară şi în alte centre muzicale ale lumii, a participat la numeroase festivaluri muzicale sau în jurii de concurs.

Maestrul Ionescu-Galaţi a fost iniţiatorul Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră de la Braşov – manifestare de mare prestigiu, al cărei director a fost timp de 30 de ediţii consecutive. A fost de asemenea directorul Concursului Internaţional de Dirijat Dinu Niculescu.

Pentru meritele sale artistice deosebite, maestrul Ilarion Ionescu-Galaţi a fost distins cu mai multe titluri şi medalii: Cetăţean de onoare al oraşelor Braşov, Ploieşti şi Târgu Mureş, Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, decernat de Preşedintele României.

Maestrul Ilarion Ionescu-Galaţi este un mare şi fidel prieten al Iaşului muzical. A apărut pentru prima dată pe scena Filarmonicii în calitate de violonist în 21-22 ianuarie 1961, cu Poemul de Ernest Chausson, sub bagheta dirijorului sârb Gika Zdravkovic. A urmat prima audiţie ieşeană a Concertului de Dmitri Şostakovici, în 6-7 martie 1964 (dirijor Mircea Cristescu).

Ca dirijor a condus orchestra de la Iaşi începând din 1-2 aprilie 1966, cu Tiberiu Olah – Cantata pe versuri populare ceangăieşti, Şostakovici – Concertul pentru pian (solist Mircea Dan Răducanu), Ceaikovski – Concertul pentru vioară (solistă Angela Gavrilă) şi Paul Dukas – Ucenicul vrăjitor.

De atunci, aproape în fiecare stagiune Maestrul poposeşte la Iaşi, cu aceeaşi inepuizabilă energie, umor, spontaneitate şi carismă.

Cu ocazia săptămânii petrecute în Iaşi, în aprilie 2005, artistul a răspuns câtorva întrebări puse de Dora Maria David, de la Radio Iaşi. Redăm în continuare fragmente din interviu: D.M.D. Maestre Ilarion Ionescu-Galaţi, mă bucur că ne reîntâlnim, vizavi de locul unde vă place să vă reamintiţi că v-aţi născut *Spitalul de obstetrică şi ginecologie din str. Cuza Vodă !, n.n.+ şi probabil unde ursitoarele au hotărât că dumneavoastră trebuie să deveniţi muzician.

I.I-G. Mi s-a spus că m-am născut vizavi de Filarmonică, cu 68 de ani în urmă !

Prezenţa mea la Filarmonica din Iaşi este în primul rând o bucurie pentru mine. Este o orchestră cu care colaborez de prin 1961, pe atunci în calitate de solist violonist. Sunt legat de această orchestră şi prin anumite personalităţi pe care le-a avut, care au fost exemple pentru mine: profesorul Garabet, doamna Lucica Burada; cum a fost vestitul Nea’ Fane *trombonistul Ştefan Stanciu, n.n.+, „mascota” Filarmonicii. Când veneam de la Bucureşti dimineaţa la ora şase şi intram în Filarmonică pe la şapte, Nea’ Fane era pe holuri şi studia !... şi alţii, şi alţii… În primii ani când veneam la Iaşi, directorul Filarmonicii era maestrul Vintilă. El m-a încurajat şi pentru dirijat, şi pentru vioară. La fel şi regretatul Ion Baciu.

Orchestra din Iaşi îşi păstrează calităţile; este poate – nu vreau să fac categorisiri – printre primele două orchestre ale ţării – da’ nu ştiu care ar fi prima !!! În primul rând este o orchestră cu oameni foarte talentaţi. Nu talentaţi – foarte talentaţi ! De exemplu concert maestrul care cântă deseară solo-urile din Şeherazada [violonistul Adrian Berescu]: extraordinar de frumos le cântă ! Am şansa că tot Cvartetul Ad libitum se află în fruntea partidelor de coarde.

Astăzi, Filip *Papa, prim-violoncelist+ la repetiţie, a avut un solo în Concertul de pian [Nr. 1 de Ceaikovski+ că mi-au dat lacrimile. Are un sunet de o sensibilitate extraordinară ! Şi de fapt, acesta este lucrul important la un muzician. Notele n-au muzică în ele, sunt nişte semne amorfe. Muzica este în tine.

D.M.D. Aţi dirijat multe orchestre, nu numai în ţară…

I.I-G. Am dirijat pe trei continente: şi în America mult, şi în Japonia, China, în Singapore, 110

Filipine, în Turcia sunt dirijor de vreo 25 de ani, în Elveţia (Orchestra Suisse Romande), orchestre mai mici sau mai mari – e mai elegant dacă spui aşa !

D.M.D. Care este repertoriul care v-a atras cel mai mult ?

I.I-G. În general muzica romantică. Mi se potrivesc bine Brahms, Ceaikovski, Richard Strauss… Am făcut şi Mozart. Acolo este mai delicat. Lucrul la Mozart este mai pretenţios. Una dintre realizările mele apropo de Mozart a fost un spectacol de operă cu Nunta lui Figaro, în Germania, cu Opera din Braşov. Spectacolul a fost cerut la deschiderea Festivalului de la Salzburg. Să ajungi să cânţi Mozart în oraşul lui Mozart…! În sala în care au dirijat Karajan, Solti – este o performanţă extraordinară.

M-aţi întrebat ce repertoriu mi se potriveşte: n-am dirijat niciodată o simfonie de Mahler.

N-am dirijat niciodată o simfonie de Bruckner. Asta şi pentru că n-am avut orchestră şi nici sală pentru acest repertoriu. Sala este extrem de importantă pentru punerea în valoare a calităţilor orchestrei. În orice caz la Iaşi vin de plăcere, aici se face muzică cu plăcere, moldovenii sunt extrem 129 de talentaţi !

Cristian Mandeal, „O ardere interioară lucid coordonată” Cristian Mandeal este Director General şi Dirijor Principal al Filarmonicii George Enescu, Director Artistic al Orchestrei Simfonice Euskadi – Spania, Director Artistic al Festivalului şi Concursului Internaţional George Enescu.

Născut la Rupea (Braşov), a studiat pian, compoziţie şi dirijat la Liceul de Muzică din Braşov şi la Academia de Muzică din Bucureşti. S-a perfecţionat ulterior la Berlin cu Herbert von Karajan şi la München cu Sergiu Celibidache. După un stagiu în calitate de corepetitor la Opera Română din Bucureşti, a obţinut primele sale angajamente ca dirijor permanent la Filarmonicile din Târgu Mureş şi Cluj, iar din 1987 la Filarmonica din Bucureşti, unde activează şi în prezent. În paralel a fost şi Director Artistic al Orchestrei Simfonice din Haifa – Israel şi Dirijor rezident al Orchestrei Haydn de la Bolzano şi Trento – Italia.

Cristian Mandeal a dirijat pe patru continente, în 31 de ţări şi 24 de capitale. Ca dirijor al Filarmonicii George Enescu a condus peste 20 de turnee internaţionale. A fost invitat în mod repetat la Staatskapelle Dresden şi Berlin, la Münchener Philharmoniker şi Hessisches Rundfunk Orchester – Frankfurt, la Santa Cecilia – Roma şi RAI Milano, la Orchestra Naţionala Catalana – Barcelona, ca şi la Orchestra Halle – Manchester, unde continua a fi un oaspete permanent. A dirijat mari orchestre ca RSO si RIAS – Berlin, Radio Bavareza – München, CBSO şi Royal Philharmonic Orchestra – Liverpool, Filarmonica Cehă – Praga, Orchestra Simfonică Portugheză – Lisabona, Orchestre Nationale de Belgique – Bruxelles, Israel Philharmonic – Tel Aviv, Orchestra Simfonică din Göteborg – Suedia, Orchestrele Filarmonicilor din Tokio, Helsinki, 129

interviu de Dora Maria David, în 7 aprilie 2005, la Filarmonică.

111

Monte Carlo, Sofia, Belgrad, Zagreb etc. A dirijat la Opera de Stat din Viena în spectacole de balet ( Mahler: Das Lied von der Erde) şi de operă (Verdi: Stiffelio). „Ieşită cu totul din comun este însă forţa dirijorală şi interpretativă a acestui încă foarte tânăr muzician, evidenţiată pe tot parcursul programului, dar izbucnind copleşitor în Simfonia „Patetica”. Cristian Mandeal ştie ce vrea, face cu orchestra ce vrea (şi ce frumos a cântat orchestra…), are un simţ înnăscut al efectului sonor şi psihologic, simte muzica cu fiecare fibră a fiinţei, este capabil de dezlănţuiri temperamentale electrizante, dar şi de momente de tulburător lirism, pe fundalul unor variaţii dinamice de mare rafinament. Ar mai fi de subliniat în acest sens şi vioiciunea ritmică, capacitatea de a stăpâni tempo-uri mai, fără pierderea sensului muzical.. toate aceste calităţi îl desemnează pe Cristian Mandeal ca pe o autentică va130 loare a generaţiei tinere de interpreţi români…” (Liliana Gherman, noiembrie 1981) Astfel era consemnată, după concertul din 30 octombrie 1981, prima apariţie pe scena Filarmonicii Moldova a tânărului dirijor Cristian Mandeal, care a lăsat o impresie de neşters în conştiinţa şi sensibilitatea interpreţilor şi melomanilor deopotrivă. Urmarea: revenirea la Iaşi a tot mai apreciatului muzician, din ce în ce mai frecvent şi cu programe mereu mai interesante: Simfonia nr. 4 de Bruckner (29 octombrie 1982) şi Poemul Aşa grăit-a Zarathustra de Richard Strauss (4 martie 1983) – ambele în primă audiţie ieşeană. În 23 septembrie 1985, Cristian Mandeal dirija pe scena Ateneului Român cel de-al doilea 131 simfonic al Orchestrei ieşene din Festivalul Internaţional George Enescu, ediţia a X-a .

Programul a cuprins: Enescu – Suita „Sătească”, Ed. Lalo – Simfonia spaniolă (solistă Mihaela Martin) şi Bartók – Suita pentru orchestră op. 3 nr. 1. „O veritabilă sărbătoare muzicală a spiritului şi a gândului, a faptului de cultură, de artă !

Astfel se poate defini în câteva cuvinte nivelul de creatoare împlinire interpretativă la care a fost realizat Concertul Filarmonicii «Moldova» din Iaşi… O ardere interioară lucid coordonată… într-adevăr – şi la unison de opinie a muzicienilor şi melomanilor participanţi la eveniment – Filarmonica ieşeană a scânteiat ca stea deosebită în galaxia marilor formaţii orches132 trale ce au animat şi ridicat Festivalul la temperaturi incandescente.”

Cu această ocazie specială, regretatul muzicolog Iosif Sava a lansat sintagma atât de dragă nouă, ieşenilor, care caracterizează atât de bine orchestra Filarmonicii Moldova din deceniul ’75-’85: „Beneficiind de Stradivarius-ul lui Baciu [s.n.], clujeanul Cristian Mandeal a avut toate condiţiile plenarei afirmări a marilor (şi din păcate atât de puţin cunoscute de bucureşteni) sale calităţi dirijorale. În miezul Festivalului, concertul său a fost, indiscutabil, momentul cul133 minant al reuniunii bucureştene.”

A urmat anul 1987, cu trei momente culminante în colaborarea muzicianului Cristian Mandeal cu artiştii ieşeni: în aprilie – ciclul de patru concerte consecutive (7, 10, 14 şi 17 aprilie) intitulat Capodopere brahmsiene, cu un program pe cât de atractiv, pe atât de dificil – Uverturile Academica şi Tragica, Variaţiunile pe o temă de Haydn, Serenada nr. 2, cele două Concerte pentru pian (solist Dan Grigore), Concertul pentru vioară (solist Andrei Agoston), Dublul concert (solişti Ştefan Ruha şi Alexandru Moroşanu) şi cele patru Simfonii.

130

Liliana Gherman – Dimensiuni ale creaţiei şi interpretării, vol. II, Ed. Artes, Iaşi 2003, p. 99.

Primul concert, din 22 septembrie, tot la Ateneu, a fost dirijat de Maestrul Ion Baciu.

132 Augustin Sandu, „Cronica” nr. 41, 11 octombrie 1985.

133 Iosif Sava, „Contemporanul”, 4 octombrie 1985.

131

112

În septembrie acelaşi an (10-25) – înregistrări pe disc cu operele Arald, Golem şi Luceafărul de Nicolae Bretan. În noiembrie (20 şi 24) – primele două concerte dintr-un nou ciclu, Capodopere beethoveniene. Ciclul a continuat cu încă şapte concerte: 22, 25 martie, 16, 19 mai, 16, 18 noiembrie 1988 şi 27 ianuarie 1989 – pentru a epuiza cele nouă simfonii. La acestea s-au adăugat: Uverturile Prometeu, Egmont, Leonora 3, Fidelio, Coriolan, Ruinele Atenei, Wellington şi Onomastica, cele cinci Concerte pentru pian, Concertul pentru vioară şi versiunea acestuia pentru pian, Triplul şi Fantezia pentru pian, cor şi orchestră.

Dirijorul Cristian Mandeal şi pianistul Dmitri Başkirov, la primul concert din Ciclul Beethoven, 20 noiembrie 1987.

La final, Maestrul Mandeal nota în Cartea de Aur a Filarmonicii: „Acum, la încheierea ciclului Beethoven, închin Filarmonicii Moldova o ’Oda a bucuriei’ de a fi reuşit această splendidă colaborare. Fie ca acest minunat colectiv artistic să reziste în timp şi prin timpuri, fără a-şi altera bucuria pentru muzică, cu acelaşi entuziasm şi ales profesiona134 lism ! Cu mulţumirea şi întreaga dragoste a lui Cristian Mandeal, Iaşi, 1989” 9 martie 1990

Schubert – Simfonia nr. 6, Richard Strauss - poemele simfonice Macbeth şi Don Juan;

5 iunie 1994

cu orchestra Filarmonicii bucureştene – Călin Ioachimescu – Tempo 80, Brahms – Simfonia nr. 1;

27 iunie 1996

Mozart – Uvertura Don Giovanni, Schumann – Simfonia nr. 4;

134

În concertele din 27 şi 28 ianuarie 1989, dirijorul Cristian Mandeal a încheiat ciclul celor 9 simfonii beethoveniene cu A Noua, avându-i ca solişti pe Georgeta Stoleru, Edith Simon, Ion Pojar şi Gheorghe Roşu şi cu Fantezia pentru pian, cor şi orchestră, solist Sorin Petrescu.

113

Autograful dirijorului Cristian Mandeal. Cartea de Aur, Fila 93b.

Legăturile ulterioare ale maestrului Cristian Mandeal cu Iaşul au început, treptat, să slăbească. Ultimele sale apariţii pe podiumul ieşean au fost: 6 mai 2005 23 iunie 2006

Enescu – Suita nr. 1 în do major, op. 9, R. Strauss – Simfonia Alpilor; Beethoven – Missa Solemnis.

Revenit la Iaşi, după nouă ani de absenţă, maestrul Cristian Mandeal a susţinut un memorabil concert în 6 mai 2005, cu un program pe măsură: Suita nr. 1 de Enescu (în cadrul Anului comemorativ George Enescu) şi Simfonia Alpilor de Richard Strauss. Lucrări de maximă dificultate, pregătite în minimum de timp – trei zile de repetiţii ! Succesul, dar mai ales relaţia 114

orchestrei cu dirijorul au fost conform aşteptărilor. După concert, maestrul a avut amabilitatea să spună câteva cuvinte pentru ascultătorii Postului de Radio Iaşi: „D.M.D. După aproape un deceniu, cum aţi găsit orchestra Filarmonică ieşeană ?

C.M. Pe de-o parte – mari schimbări, pe de altă parte – nu. Schimbările sunt mai mult datorate înlocuirii unor generaţii cu altele. Din vechea generaţie am recunoscut tare puţini – vreo cincisprezece, maximum douăzeci de instrumentişti. În rest, sunt pentru mine oameni necunoscuţi. De aceea spun că pentru mine este o orchestră nouă.

Pe de altă parte nu, în sensul în care tradiţia s-a păstrat: coardele sună la fel de frumos, de cald, de învăluit, de suplu… E o adevărată plăcere să faci muzică.

D.M.D. S-a mai păstrat ceea ce era cunoscut drept „Stradivariusul lui Baciu” ?

C.M. Da, în special în compartimentul de coarde este cât se poate de prezent. Cu toată schimbarea de „personal”, de generaţie, calitatea a rămas aceeaşi.

D.M.D. Credeţi că cei mai în vârstă, cu mai multă experienţă, şi-au pus amprenta asupra celor tineri ?

C.M. Sigur. Asta se petrece în toate orchestrele din lume. Schimbările de generaţie, dacă nu se produc brusc şi masiv, nu aduc în mod obligatoriu „cutremure”. Fiecare tânăr nou intrat în orchestră este repede „asimilat”, „absorbit” de maniera de a se cânta din partea locului. În plus, intervine şi şcoala de coarde de aici. Presupun că o bună parte din ei, dacă nu toţi, provin din şcoala ieşeană.

D.M.D. Cu ani în urmă, aţi făcut la Iaşi o Integrală Beethoven, apoi o Integrală Brahms. Ce credeţi că aţi mai putea face aici ?

Multe lucruri se pot face la Iaşi. Problema mea este timpul, în primul rând. Sunt mult timp plecat din ţară. Iar atunci când sunt acasă, fie dirijez, fie rezolv probleme administrative.

Această situaţie mă face să am foarte, foarte puţin timp.

D.M.D. Pentru publicul ieşean, pot să vă „smulg” promisiunea că veţi reveni ?

C.M. Ştiu eu ? Promisiunea e uşor de făcut ! Mai greu este de ţinut ! Mi-e uşor să vă promit orice. În principiu, inima mea este aici. Mi-a făcut o foarte, foarte mare plăcere lucrul cu orchestra, şi de data aceasta. Această căldură omenească pe care o cunosc de atâţia ani am reîntâlnit-o şi m-am simţit minunat în aceste câteva zile petrecute în oraşul dumneavoastră.

De altminteri, eu sunt un vechi şi constant admirator al acestui oraş, pentru tradiţiile pe care le are şi pentru civilizaţia adâncă pe care o presupune acest loc. Este un oraş în care te simţi bine, în care nu eşti agresat, în care există o bunăcuviinţă păstrată dintotdeauna şi perpetuată până în zilele noastre, cu toate schimbările sociale masive care s-au petrecut în ultimul timp în societatea românească. Iaşul a avut forţa să respingă aspectele negative şi să le perpetueze doar pe cele pozitive. Mi-a făcut plăcere să merg pe stradă, să privesc oamenii, să privesc vitrinele, să stau de vorbă cu cei de pe stradă… Mărturisesc încă o dată că mă simt foarte bine 135 în acest mediu. Cu cel mai mare drag voi reveni când voi putea !” … Şi iată că nu doar o promisiune a maestrului s-a înfăptuit. Mai întâi a revenit pe scena simfonică ieşeană, în iunie 2006, la închiderea stagiunii; apoi, a împlinit Ciclul Beethoven, aşa cum îl gândise cu 19 ani în urmă: cele 9 simfonii şi Missa Solemnis. Concertul din 23 iunie 2006 a cuprins dificila lucrare beethoveniană, prilej de admiraţie din partea muzicianului adresată în mod special Corului Academic Gavriil Musicescu şi conducătorului său, dirijorul Doru Morariu.

135

Interviu realizat de Dora Maria David, de la Radio Iaşi, vineri, 6 mai 2005 şi pus cu amabilitate la dispoziţia noastră.

115

Artiştii ieşeni îi păstrează o adâncă şi sinceră admiraţie. Iar muzicianul – dincolo de febrila activitate desfăşurată mai ales pe scenele internaţionale, dincolo de preocupările directoriale – nu-şi dezminte profilul de artist sensibil şi vertical totodată, manifestându-şi simpatia cu discreţie şi eleganţă. De pildă, la concertul susţinut de simfonicul ieşean la Bucureşti, în 14 septembrie 2003 (în cadrul ediţiei a XVI-a a Festivalului G. Enescu), dirijorul şi directorul Festivalului s-a aflat în sala de concerte a Societăţii Române de Radiodifuziune, apoi, după terminarea programului, a ţinut să-i salute pe membrii orchestrei, rămânând împreună cu ei până la plecarea autocarelor din faţa sălii. A fost nu doar un gest de adevărată gazdă, ci o dovadă de preţuire şi de autentică colegialitate.

Dirijorul Ion Marin 136

Dirijorul Ion Marin a condus doar de două ori simfonicul ieşean – în 19 aprilie şi în 8 noiembrie 1985 – dar a lăsat o impresie de neşters. În primul concert – Simfonia fantastică de Berlioz, în al doilea – Adagietto de Mahler şi Don Juan de Richard Strauss.

Criticul muzical Liliana Gherman consemna după primul concert al tânărului dirijor, din 136 Dirijor de mare supleţe, Ion Marin apare pe scene de renume, alături de solişti celebri precum Angela Gheorghiu, Cecilia Bartoli, Dmitri Hvorostovsky şi de ansambluri ca Dresden Staatskapelle, London Symphony Orchestra şi Czech Philharmonic. Între proiectele sale de viitor se află colaborări cu Detroit Symphony Orchestra, BBC Scottish Symphony Orchestra, Orchestre National de l'Ile de France şi un turneu de concerte în Marea Britanie cu Dresden Staatskapelle. Ion Marin s-a născut în 1960 şi este fiul Maestrului Marin Constantin.

116

aprilie: „Deşi foarte tânăr, dirijorul Ion Marin are deja o bogată activitate interpretativă, naţională şi chiar internaţională, demonstrând nu numai o remarcabilă dotaţie muzicală, ci şi forţă de muncă şi chiar îndrăzneală repertorială… Execuţia a fost impresionantă ca forţă de trans137 misie şi ca varietate expresivă.”

După concertul din 8 noiembrie, acelaşi critic scria: „Foarte tânărul dirijor Ion Marin se impune cu tot mai multă forţă ca una dintre certitudinile valorice ale generaţiei sale, vădind cu fiecare nouă apariţie în public (…) un proces rapid de maturizare profesională, pe baza unei constante strădanii de autoperfecţionare… … Poemul simfonic „Don Juan”, a cărui execuţie strălucitoare şi totodată deosebit de bogată ca expresie şi colorit orchestral s-a înscris ca unul dintre momentele interpretative de pregnant re138 lief al actualei stagiuni…”

Soprana Elena Moşuc, o revelaţie ieşeană şi internaţională „Oare a apărut o nouă Callas ? – ar fi întrebarea ce s-ar impune în momentul în care, la postul de radio DRS 1 *Elveţia, n.n.+, redactorul Walter Kälin a inclus într-o emisiune a sa din seara de Ajun [1993], aria Violettei din La Traviata, cu soprana Elena Moşuc!… Timbrul curat şi catifelat, chiar şi în acutele cele mai înalte, o tehnică sigură – toate acestea la o cântăreaţă care mai are încă un an de studiu, au constituit un eveniment deosebit. Un mod de a vorbi fin, precis, cu modestie, dar în acelaşi timp cu conştiinţa propriei valori, cu o personalitate puternică – condiţii pentru reuşita în cariera lirică.” „Aargauer Tagblatt”, 27 decembrie 1993 Născută la Iaşi, Elena Moşuc a urmat cursurile Liceului pedagogic şi pe cele de canto de la Şcoala populară de artă. Bucurându-se de calităţi vocale mai rar întâlnite – coloratură dramatică – Elena Moşuc a debutat în mai 1989, cu aria Violettei, acompaniată fiind de Orchestra Filarmonicii ieşene şi de dirijorul Corneliu Calistru. În iunie 1990 a susţinut din nou pe scena Filarmonicii din Iaşi un recital – adevărat tur de forţă – care a cuprins în două ore de muzică principalele genuri vocale: lied, oratoriu şi operă.

O diversitate de stiluri ce a pus în valoare calităţi uimitoare, de la Bach şi Mozart la Schubert, Brahms, Wolf, Debussy. Programul a constituit momentul de lansare, în acelaşi an, către admiterea la Academia de Arte George Enescu din Iaşi şi, în toamnă, la Concursul Internaţional 137

„Cronica” nr. 18, 3 mai 1985, în Liliana Gherman – Dimensiuni ale creaţiei şi interpretării, vol. II, Ed. Artes, Iaşi 2003, p. 178.

138 „Cronica” nr. 47, 22 noiembrie 1985, în Liliana Gherman – Dimensiuni ale creaţiei şi interpretării, vol. II, op. cit. p.

198.

117

de Canto de la München. Astfel, tânăra artistă a devenit în acelaşi timp studentă la Iaşi şi laureată cu Marele Premiu la München ! Un an mai târziu, este distinsă cu Premiul I la Monte Carlo, transformându-se dintr-o revelaţie ieşeană, într-una internaţională.

Printr-o voinţă de fier, o inepuizabilă putere de muncă şi un talent neobişnuit, mica învăţătoare de la Şcoala Gh. Asachi din Iaşi cântă astăzi sub bagheta unor dirijori precum Adam Fischer, Nikolaus Harnoncourt, Placido Domingo, alături de un Ruggioero Raimondi, Hermann Prey, Peter Schreier, colaborează cu mari regizori şi compozitori – György Ligeti sau Jean Pierre Ponnelle.

Ceea ce este însă cel mai important este că Elena Moşuc a rămas a Iaşului cu sufletul şi că revine aici oricând timpul i-o permite. Mai mult, în colaborare cu orchestra simfonică ieşeană şi cu dirijorul Camil Marinescu, soprana a realizat un CD cu pagini mozartiene, reprezentativ 139 pentru repertoriul şi personalitatea sa artistică.

Dirijorul american Paul Nadler Născut la 30 august 1946, în Statele Unite, Paul Nadler este cunoscut şi apreciat deopotrivă ca dirijor de operă şi de simfonic. El şi-a făcut debutul la Metropolitan Opera din New York, cu Rigoletto şi a continuat cu Bărbierul din Sevilla şi Bal mascat, în acest din urmă spectacol avându-l ca protagonist pe Luciano Pavarotti. În stagiunea 2002-2003 Paul Nadler s-a întors pe scena de la Metropolitan, cu Andrea Chénier de Umberto Giordano, avându-l în rolul principal pe Placido Domingo. În acelaşi an 2003, a susţinut un spectacol cu opera Troienii de Berlioz. Activitatea sa artistică include concerte cu Victoria Symphony Orchestra şi spectacole la Orlando Opera. Paul Nadler a fost de asemenea director muzical la Southwest Florida Symphony Orchestra şi fondatorul în 1974, al Orchestrei de cameră din Cinncinati. A dirijat Filarmonicile din Calgary, Tel Aviv, Jerusalem, Hong Kong, Bucureşti, Bangkok, Philippine, Chicago, British Columbia, ş.a. În anii 1988-1991 a fost co-director la Israel Vocal Arts Institute.

Este laureat, în 1983, la Concursul Internaţional de dirijat organizat de Jerusalem Symphony Orchestra. În 14 martie 2006, publicaţia electronică „Playbill Arts – Classical Music – Opera – Dance Jazz” anunţa, sub titlul Nadler îl înlocuieşte pe Levine cu Fidelio la Met[ropolitan Opera House din New York, a.n.]: „Paul Nadler, frecvent invitat să dirijeze la Metropolitan Opera, îl va înlocui pe directorul muzical James Levine în spectacolul cu opera Fidelio de Beethoven – ne-a relatat ieri un purtător de cuvânt.

Levine şi-a anulat toate apariţiile la Met pentru restul acestei stagiuni, din cauza unor 139

A se vedea capitolul despre înregistrări.

118

probleme la umăr, care reclamă intervenţie chirurgicală.

Noua montare a operei Fidelio semnată de Jürgen Flimm va deschide seria de spectacole în 20 martie, continuând până în 13 aprilie. În rolul Leonora – soprana Karita Mattila; distribuţia mai cuprinde soliştii: Jennifer Welch-Babidge, Richard Margison, Gregory Turay, Alan Held, Kristinn Sigmundsson şi James Morris.

Nadler fusese deja programat cu ultimul spectacol cu Fidelio. Pentru spectacolele cu Don Pasquale de Donizetti, solistă Anna Netrebko, Lohengrin de Wagner, solişti Mattila şi Ben Heppner şi Parsifal de Wagner, solişti Heppner şi Thomas Hampson nu au fost încă stabiliţi dirijorii înlocuitori.

Nadler a debutat la Met în 1989 şi a condus peste 40 de spectacole. El mai dirijează la Utah Opera, Minnesota Opera, Milwaukee's Florentine Opera, precum şi la alte companii lirice. În 2002 a condus concertul de la Kennedy Center Honors, omagiindu-l pe Levine.

Spre sfârşitul acestui an, Nadler va marca al 16-lea an în calitate de director artistic la Fort Myers' Southwest Florida Symphony.”

O zi mai târziu, în 15 martie, cotidianul american „Herald Tribune” publica aceeaşi ştire, adăugând în final: „Nadler este director muzical la Southwest Florida Symphony Orchestra din Fort Myers şi principal invitat al Filarmonicii de Stat Iaşi din România.”

Paul Nadler a apărut pe scena simfonicului ieşean în iunie 1998, la propunerea dirijorului Camil Marinescu, cu care era prieten. Acea primă colaborare a lăsat o impresie adâncă asupra interpreţilor din orchestră, care şi-au exprimat dorinţa de a crea o relaţie artistică constantă, cu cel puţin un concert pe stagiune.

La rândul său, muzicianul american – satisfăcut de receptivitatea, entuziasmul, profesionalismul şi disciplina ansamblului ieşean, calităţi tot mai rar întâlnite astăzi, nu numai în Ro140 mânia – a acceptat să facă compromisul material ce-l implică o asemenea colaborare . Aşa se face că (exceptând anul 2002) Maestrul Paul Nadler a revenit an de an la Iaşi, cu acelaşi entuziasm, energie şi tinereţe spirituală. Concertele sale, fără a oferi spectacolul vizual al unui Misha Katz sau chiar Camil Marinescu, aduc de fiecare dată aceea profundă valoare interpretativă, distincţie, autenticitate stilistică, excepţional rafinament. „Din nou, este o plăcere şi o adevărată onoare să dirijez minunata Filarmonică din Iaşi.

Frumuseţea sunetului, paleta coloristică şi modul de reacţie al orchestrei sunt superbe; de asemenea bucuria de a face muzică şi dăruirea sunt foarte rare în lumea muzicală de astăzi.

Abia aştept să fac muzică cu o asemenea orchestră; colaborarea noastră a fost o bucurie completă.”

141 Paul Nadler, dirijor SUA, Iaşi, iunie 2000

140

Legislaţia română interzice unei instituţii ca Filarmonica ieşeană să suporte cheltuieli de transport internaţional sau să ofere onorarii la nivel european. De altfel, chiar dacă legea ar permite, oricum nu o poate face bugetul mereu auster cu asemenea cheltuieli. Aşa că artiştii străini se împart, în raport cu Filarmonica, în cel puţin trei categorii: cei ce nu sunt dispuşi la compromisuri materiale – şi atunci nu calcă în Est; cei ce o fac pentru că nu au şansa să conducă orchestre de calitate şi totodată ieftine pe alte „meleaguri” şi cei – ca Maestrul Nadler – care o fac pur şi simplu pentru bucuria de a face artă !

141 "Once again, it is a pleasure, indeed an honour, to conduct the wonderful Iasi Philharmonic. The beauty of sound, palette of colours, and response of the orchestra is superb; also, the joy of music making and dedication is very rare in the world of music today. I look forward to making music with such an orchestra; our collaboration has been a total joy."

119

Dirijorul Ion Pavalache (1927-2007).Trei decenii la pupitrul Corului Filarmonicii Ion Pavalache s-a născut la Chişinău, la 24 iunie 1927 şi a încetat din viaţă în dimineaţa zilei de 5 noiembrie 2007, la Iaşi.

A studiat la Seminarul Teologic din Chişinău, apoi la Conservatorul din Bucureşti, cu profesorii Ioan D. Chirescu, Ion Dumitrescu, Marţian Negrea, Tudor Ciortea, Theodor Rogalski, Zeno Vancea, George Breazul, Tiberiu Alexandru, Emilia Comişel, Dumitru D. Botez, Ioan Vicol.

Activitatea sa s-a împărţit între sfera didactică şi cea concertistică. Ca profesor, a activat la conservatorul bucureştean, apoi la cel din Iaşi. În calitate de dirijor, Ion Pavalache a susţinut nenumărate concerte corale şi vocal-simfonice la Iaşi şi în toate centrele muzicale ale României, precum şi în străinătate.

A realizat numeroase înregistrări radio, TV şi pe disc, a compus mai multe piese muzicale. Nu în ultimul rând, a desfăşurat o intensă activitate de organizare şi conducere ca secretar muzical la Filarmonica bucureşteană, Opera Română din Bucureşti, A.R.I.A. (1952-1957), precum şi ca director al 142 Operei Române din Iaşi (1968-1975).

Violonistul Daniel Podlovschi 143

Daniel Podlovschi s-a născut la Iaşi, la 20 februarie 1939. A început studiul viorii la şase ani cu tatăl său, Rudolf Podlovschi, profesor de vioară şi violonist la Filarmonica din Iaşi. Progresele lui au fost atât de rapide, încât au condus la debutul său solistic la vârsta de 7 ani cu Concertul în la minor de Vivaldi, pe scena Teatrului Naţional din Iaşi. În 1949 s-a mutat la Bucureşti şi a început lecţiile cu reputatul pedagog Garabet Avakian. În 1960 a absolvit Conservatorul din Bucureşti la clasa profesorului Avakian, remarcânduse printre cei mai talentaţi violo-

D. Podlovschi cu pianistul Nicolae Licareţ

nişti din generaţia sa.

Ca student, a participat la festivaluri republicane, a obţinut premiul I la Concursul naţional din 1957 şi, apoi, premiul al II-lea la Festivalul tineretului de la Moscova din acelaşi an. A mai obţinut distincţii la concursurile internaţionale Enescu (1958) şi Ceaikovski (Moscova).

142

Alte informaţii privind personalitatea dirijorului Ion Pavalache sunt incluse în capitolul dedicat Corului.

Sursa de informaţii: Biroul de presă al Filarmonicii "George Enescu", Bucureşti. http://www.cimec.ro/Muzica/Pers/DanielPODLOVSCHI.htm 06.01.2009.

143

120

A făcut studii postuniversitare la Moscova cu Iuri Iankelevici; în 1969, cu recomandarea lui Isaac Stern, a obţinut o bursă la Juilliard Shool of Music din New York, la clasa legendarului pedagog american Ivan Galamian. În SUA a urmat şi clasa de măiestrie a lui Itzhak Perlman (la Detroit). În perioada studiilor de peste Ocean a predat muzica de cameră la Colegiul Sarah Lawrence (Statul New York).

Vastul său repertoriu cuprinde integrale de Bach, Beethoven, Händel, Mozart, Grieg, Schubert, Schumann, Prokofiev, Franck, Fauré, Ravel, numeroase piese de virtuozitate de Paganini, Wieniawski, Sarasate, Ceaikovski, Haciaturian ş.a. Interpretează frecvent, în ţară şi străinătate, lucrări de o mare diversitate stilistică, de la muzica preclasică la cea contemporană.

Daniel Podlovschi a cântat cu toate orchestrele din ţară, a înregistrat pentru radio, televiziune şi Electrecord. Ca solist sau în formaţii camerale a efectuat turnee în Europa, Asia şi America.

Timp de peste trei decenii a fost solist titular la Filarmonica ieşeană – 1962-1993 – şi profesor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, unde activează şi în prezent.

Violonistul Ştefan Ruha (1931-2004), de la debutul ieşean la impresionanta carieră internaţională La 13 noiembrie 1953, pe scena Teatrului Naţional din Iaşi avea loc un eveniment care urma în foarte scurt timp să devină de referinţă pentru viaţa concertistică românească: debutul tânărului violonist de 22 de ani Ştefan Ruha. Concertul A fost dirijat de altă figură emblematică a muzicii româneşti, maestrul Emanuel Elenescu, iar programul a cuprins lucrări de Ceaikovski. De atunci, Ştefan Ruha a rămas un obişnuit al scenei concertistice ieşene, dragostea dintre marele violonist, publicul şi artiştii ieşeni rămânând profundă şi constantă timp de aproape jumătate de veac.

Noi, ieşenii, l-am considerat întotdeauna pe Ruha ca pe unul de-al nostru.

Indiferent ce cânta, sala devenea neîncăpătoare. Nimeni, niciodată nu a putut să reziste farmecului său scenic, cu silueta firavă, puţin adus de spate, îmbrăţişând vioara, niciodată obosit să cânte. În cei peste cincizeci de ani de muzică, Ştefan Ruha a abordat toate capodoperele concertistice dedicate viorii, un vast repertoriu cameral şi solistic, în postura de violonist şi violist, dovedind, dincolo de toate celelalte calităţi, o vitalitate, tinereţe spirituală şi generozitate demne de harul excepţional cu care a fost înzestrat.

De aceea, vestea trecerii în eternitate a Maestrului, la 28 septembrie 2004, ne-a marcat profund şi considerăm această pierdere ca fiind a Iaşului, în aceeaşi măsură în care este a Clujului şi a României.

121

Cei ce am avut privilegiul să-l cunoaştem şi mai ales să-l ascultăm cântând îi vom păstra o amintire neştearsă !

Membrii Filarmonicii de Stat „Moldova” din Iaşi 144 Iaşi, 1 octombrie 2004 Ştefan Ruha s-a născut în 17 august 1931, la Carei. A studiat la Liceul de muzică apoi la Conservatorul clujean, cu profesorul Francisc Balogh. De la debutul său solistic, petrecut la Iaşi, la 13 noiembrie 1953, cu Concertul de Ceaikovski, dirijat de Emanuel Elenescu, personalitatea sa artistică a evoluat rapid, depăşind curând valorile generaţiei sale, atrăgând recunoaşterea deplină a criticii şi entuziasmul publicului. În numai doi ani, 1958-1959, Ştefan Ruha a cucerit trei dintre cele mai importante distincţii internaţionale, acordate violoniştilor de excepţie: premiul III la Concursul P. I. Ceaikovski (Moscova 1958), premiul I la Concursul George Enescu (Bucureşti 1958) şi premiul III la Concursul M. Long - J. Thibaud (Paris, 1959).

Cei ce l-au cunoscut pe Ştefan Ruha dând glas viorii sale Amati (sec XVIII) nu au fost surprinşi să citească în presa internaţională: „interpret de înaltă clasă...”, „un Paganini român”, „uimitor şi magistral”, „violonist înnăscut” etc, etc.

Cu adevărat, nu sunt cuvinte prea mari pentru a defini personalitatea artistului român: uimitoarea virtuozitate, sunetul strălucitor, profunda sensibilitate şi căldură a tonului, eleganţa stilului, dar mai mult decât toate darul inegalabil de a atrage, de a pătrunde în adâncul sufletelor ascultătorilor, acea putere de fascinaţie care depăşeşte stricta virtuozitate tehnică !

Ultimul concert la Iaşi al lui Ştefan Ruha a avut loc la 12 decembrie 1997, cu Poemul de Chausson şi Tzigane de Ravel, avându-l la pupitru pe Camil Marinescu.

Facsimile Cozmei, Spătărelu Violonistul Ion Voicu (1923-1997) Începuturile carierei legendarului violonist Ion Voicu s-au împletit cu cele ale Filarmonicii Moldova: la 7 decembrie 1942 (după numai două luni de la fondare), violonistul în vârstă de 19 ani, apărea pentru prima dată la Iaşi. A interpretat atunci Rapsodia pentru vioară şi orchestră de Emanuel Elenescu, sub bagheta compozitorului.

Din acel moment, timp de peste patru decenii, maestrul Voicu a revenit mereu la Iaşi – uneori şi de patru ori într-o stagiune (1947-1948).

S-a născut la Bucureşti şi a început să studieze vioara de la vârsta de şase ani. Talent precoce, a parcurs în doar doi ani pregătirea care, în mod obişnuit, se desfăşura pe parcursul a şapte ani, la clasa prof. George Enacovici. Mai târziu, Ion Voicu a avut şansa de a beneficia de îndrumarea unor maeştri legendari precum George Enescu şi David Oistrah (cu acesta din urmă la 144

Mesajul Filarmonicii ieşene la mitingul de doliu ce a avut loc la Cluj-Napoca, vineri, 1 octombrie 2004.

122

Conservatorul P. I. Ceaikovski din Moscova). În cei cincizeci de ani de carieră, Ion Voicu a susţinut mii de concerte în întreaga lume, cucerind ovaţiile publicului şi respectul criticilor. Peste 100 de înregistrări pe LP şi CD cu celebre case de discuri i-au amplificat faima. Repertoriul său cuprindea cele mai diverse stiluri, de la lucrări consacrate la prime audiţii, de la muzica tradiţională la cea contemporană.

Ion Voicu a colaborat cu orchestre de prestigiu precum Berliner Philharmoniker, London Symphony, cu dirijori celebri – Sir John Barbirolli, Paul Kleski, Antal Dorati, André Cluytens, Sir John Pritchard ş.a. – şi solişti de prim rang – Yehudi Menuhin, David Oistrakh, Henryk Szeryng, Leonid Kogan, Igor Oistrakh, Cristoph Eschenbach, Hepzibach Menuhin, Monique Haas ş.a.

A condus cursuri de interpretare la International Mozarteum Academy din Salzburg, Conservatoire de Paris, la Nice, Geneva, Lausanne, Viena etc.

A fost timp de un deceniu director al Filarmonicii bucureştene şi fondator (în 1969) al Orchestrei de cameră Bucureşti. În 7 aprilie 1988, artistul a susţinut ultimul său concert la Iaşi, sub bagheta fiului său Mădălin, cu un program încărcat de semnificaţii şi inedit: Antonio Vivaldi

Concertul pentru 4 viori şi orchestră în si bemol minor, op. 3.

Solişti: Ion Voicu, Ştefan Ruha, Mădălin Voicu, Cristian Pintilie.

Johann Sebastian Bach

Concertul pentru două viori în re minor. Solişti: Ion Voicu şi Ştefan Ruha. Dirijor: Mădălin Voicu

Wolfgang Amadeus Mozart

Simfonia nr. 35 în re major, KV 385, „Haffner”.

A fost nu numai ultimul concert al maestrului Voicu la Iaşi, dar – se pare – singurul în care a apărut alături de egalul său în valoare artistică – celălalt Maestru al violonisticii româneşti de după George Enescu, Ştefan Ruha. Din păcate, oricât ar părea de ciudat, evenimentul nu a rămas consemnat în presa vremii. În urma unui concert susţinut în martie 1966 (cu Concertul nr. 3 în sol major de Mozart), criticul muzical Liliana Gherman – care a ţinut în mod constant în presa ieşeană, timp de trei decenii, un adevărat „jurnal” al manifestărilor muzicale ale Filarmonicii, ce devine tot mai valoros odată cu trecerea timpului – nota: „Cunoscut ca un virtuoz de anvergură, Ion Voicu ne-a dăruit de data aceasta o interpretare care a urmărit să redescopere sensurile intime ale muzicii.

Colaborarea strânsă, firească cu orchestra şi dirijorul [Paul Popescu, n.n.+ a adus Concertului în sol major de Mozart o puritate stilistică demnă de remarcat.

Partea cea mai realizată a execuţiei acestui concert a fost, credem, Adagio. Linia melodică a viorii, de un lirism înduioşător, suprapusă acompaniamentului neliniştitor, uşor zvâcnit, al triolelor orchestrei, ne-a reamintit imaginea acelui tragic «surâs printre lacrimi» ce constituie misterul şi farmecul inexprima-

123

bil al muzicii lui Mozart.”

145

Iar în Cartea de Aur a instituţiei, Maestrul Ion Voicu a lăsat mai multe dedicaţii autografe, datând din prima perioadă a impresionantei sale cariere.

15 octombrie 1967 (Fila 83a)

145

„Cronica” nr. 6, 19 martie 1966, în Liliana Gherman – Dimensiuni ale creaţiei şi interpretării, vol. I, Ed. Artes, 2003, pp. 11-12.

124

18 ianuarie 1964 (Fila 62a)

6 mai 1961 (Fila 51b) 125

Interpreţi celebri care au colaborat cu Filarmonica de Stat „Moldova” din Iaşi Cronologie 1942

1943

9.X

George Enescu

dirijor

29.XI

Ionel Perlea

dirijor

13.XII

Theodor Rogalski

dirijor

18.IV

Mihail Jora

dirijor

16.V

Ionel Perlea

dirijor

27.VI

Theodor Rogalski

dirijor

Ionel Perlea

dirijor

Theodor Rogalski

dirijor

11.III

George Georgescu

dirijor

9,11.XII

George Georgescu

dirijor

24, 27.II

Constantin Silvestri

dirijor

3.III

Constantin Silvestri

dirijor

28.IV

Sergiu Comissiona

dirijor

13.XI

Theodor Rogalski

dirijor

13.XI

Mstislav Rostropovici

violoncel, Rusia

8.XII

Theodor Rogalski

dirijor

2.II

Sergiu Comissiona

dirijor

Václav Neuman

dirijor, Cehia

3, 24, 31.X 1949

1950

1951

18, 25.II

27.IV 1952

29.II

Theodor Rogalski

dirijor

1954

4.VI

Viorica Cortez

mezzo-soprana

1957

26.V

Daniil Şafran

violoncel, Rusia

1961

10.IX

Halyna Czerny-Stefanska

pian, Polonia

1963

15.VI

Sviatoslav Richter

pian, Rusia

1964

2.X

Elisabeta Leonskaia

pian, Rusia

1966

12.II

Radu Lupu

pian

14,15.IV

Dmitri Başkirov

pian, Rusia

24, 25 II

Radu Lupu

pian

1967

1,2,8,9.XII

Erich Bergel

dirijor

1969

2,3.V

Erich Bergel

dirijor

1970

11.I

Ivry Gitlis

vioară, Israel

Lawrence Foster

dirijor, Anglia

6,8.III

126

1,2.X

Aldo Ciccolini

pian, Franţa

Erich Bergel

dirijor

Igor Bezrodnîi

vioară, Rusia

Viktor Tretiakov

vioară, Rusia

5.VI

Ivry Gitlis

vioară, Israel

1973

9.III

Daniil Şafran

violoncel, Rusia

1977

25.III

Liliana Ciulei

vioară

1978

20.X

Viktor Eresko

pian, Rusia

24.XI

Liliana Ciulei

vioară

1979

7,9.XII

Viktor Eresko

pian, Rusia

1981

20.III

Nikolai Demidenko

pian, Rusia

1982

4.VI

Ivry Gitlis

vioară, Israel

1983

nov

Rudolf Nureyev

balerin şi coregraf, a colaborat cu orchestra ieşeană în mai multe concerte-spectacol în Italia, cu ansamblul de balet al Operei din Paris.

1984

17, 22.I

Viktor Eresko

pian, Rusia

19.II

Nikolai Demidenko

pian, Rusia

9.XI

Valeri Gherghiev

dirijor, Rusia

Viktor Eresko

pian, Rusia

1971

19,21.III 23.IV

1972

1985

17,19.III

3,5.V

(integrala Rahmaninov) 1987

20.XI

Dmitri Başkirov

pian, Rusia

1991

8.VI

Viorica Cortez

mezzo-soprana

1993

25.VI

Erich Bergel

dirijor

1998

11.IX

Sèrge Baudo

dirijor, Franţa

11.IX

Frank Peter Zimmermann

vioară, Germania

1999

3.IX

José Carreras

tenor, Spania (concert în Spania)

2002

2.V

Marco Balderi

dirijor, Italia

2003

21.II

Misha Katz

dirijor, Franţa. Concertul a fost urmat de încă cinci, până în februarie 2005

2003

14.IX

Sergiu Comissiona

dirijor, SUA. Concert susţinut în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, ediţia a XVI-a, sub genericul Muzica românească a secolului XX. Solist – violonistul francez Jean-Jacques Kantorow.

2003

28.XI

Horia Andreescu

dirijor. Programul a cuprins Beethoven – Uvertura Egmont şi Simfonia nr. 9

2004

14.V

Paul Nadler

dirijor, SUA. Cu această ocazie, Maestrul Nadler a primit titlul de „invitat permanent” al Filarmonicii ieşene.

2005

6.V

Cristian Mandeal

dirijorul revine la Iaşi, după o absenţă de nouă ani.

127

„O atmosferă pe care numai orchestrele de înalt prestigiu sunt capabile să creeze.

Lucrarea interpretată a fost cu adevărat magnifică.”

146 Lawrence Foster, dirijor, 6 martie 1970 „Aş vrea să-mi exprim întreaga admiraţie faţă de realizările Orchestrei Filarmonice Moldova din Iaşi şi faţă de tinerii ei muzicieni, care sunt admirabil pregătiţi şi care interpretează cu un entuziasm molipsitor.”

147 Pierre Colombo, dirijor, Iaşi, 1970

146

"An atmosphere such as only the orchestras of high repute are capable of meeting. The work performed have been truly magnificent." Dirijorul Lawrence Foster a susţinut două concerte la Iaşi, în 6 şi 8 martie 1970, cu lucrări de Mozart (Uvertura Răpirea din serai) şi Schumann (Simfonia nr. 4).

147 „J'aimerais exprimer toute mon admiration pour les réalisations merveilleuses de l'Orchestre Philharmonique «Moldova» de Iasi et pour ses jeunes musiciens qui sont admirablement préparés pour leur carrière et qui interprètent avec un enthousiasme contagieux." Dirijorul elveţian Pierre Colombo a interpretat în concertele din 27 şi 29 noiembrie 1970, Brahms – Variaţiuni pe o temă de Haydn, Debussy – 2 Nocturne şi Beethoven – Simfonia nr. 7.

128

„A fost cu adevărat o experienţă deosebită să am bucuria şi plăcerea de a cânta cu această minunată orchestră şi de a-i cunoaşte pe oamenii de la Iaşi. În speranţa de a reveni, cu dragoste, 148 Dimitrios Sgouros, pianist grec, Iaşi, octombrie 1998

148

„It has been really a great experience to have the joy and pleasure to perform with this wonderful orchestra and meet these wonderful Iasi people. Hoping to come back, with my love.” Cartea de Aur a Filarmonicii 129

Capitolul V. Programe-eveniment, prime audiţii şi înregistrări Înainte de 1942 Sensul existenţei unei instituţii de artă îl dă repertoriul; el formează publicul şi publicul, la rândul său, îşi pune amprenta asupra repertoriului. În plus, în cazul unei instituţii muzicale cum este Filarmonica, importantă – uneori deosebit de importantă – devine personalitatea dirijorului sau dirijorilor, cu preferinţele şi afinităţile proprii.

Parcurgând repertoriul formaţiilor Filarmonicii ieşene de-a lungul existenţei sale, constatăm succesiunea unor perioade în care diferiţi factori – interni sau exteriori vieţii muzicale – au imprimat trăsături specifice.

Rădăcinile sunt viguroase şi adânci şi se întind până dincolo de hotarul veacului 20, atunci când primele formaţii instrumentale de muzică cultă de la Iaşi interpretau pagini clasice şi romantice din muzica universală, precum şi lucrări de compozitori români.

Au urmat primele decenii ale secolului XX, în care existenţa Conservatorului ieşean a fost binefăcătoare, prin concertele publice date de orchestra de profesori şi studenţi. Alături de aceasta, stagiunea 1917-1918, susţinută de George Enescu şi orchestra de muzicieni ieşeni, împreună cu refugiaţi în capitala Moldovei, a constituit un moment de răscruce în formarea gustului publicului ieşean pentru genul simfonic, a dorinţei muzicienilor şi melomanilor deopotrivă de a avea o viaţă artistică bogată şi mai ales constantă.

Repertoriul stagiunii 1917-1918, de pildă, a cuprins muzică preclasică şi clasică de Lully, Rameau, Bach, Haydn, Mozart şi Beethoven, pagini romantice din muzica germană şi austriacă (Schubert, Schumann, Wagner), franceză (Franck, Lalo, Massenet), rusă (Glinka, Ceaikovski, Rimski-Korsakov), din creaţia altor şcoli naţionale ale secolului 19 (Grieg, Dvořák, Svensen), precum şi din muzica autohtonă a înaintaşilor şi a contemporanilor lui Enescu – C. Nottara, Al. Zirra, Nicolae Caravia, Ed. Caudella, Mihail Jora.

149

Muzica interpretată de Enescu şi de orchestra sa la Iaşi în stagiunea 1917-1918 a fost în mare parte nouă pentru publicul local, iar reacţia acestuia în faţa atâtor noutăţi muzicale – binecuvântate, e drept, de personalitatea interpretului şi compozitorului George Enescu – i-a încurajat pe muzicienii locali în strădaniile lor de constituire a Societăţii filarmonice mult dorite.

149

Muzicianul a dirijat toate concertele, cu excepţia celui dedicat lui Eduard Caudella, în care a apărut ca violonist.

130

În perioada 1942-1965 După anul 1942, odată cu înfiinţarea Filarmonicii Moldova repertoriul a devenit o preocupare principală pentru muzicieni. Astfel, numărul de prime audiţii din genurile simfonic şi concertant, ce au avut loc în perioada 1942-1953 depăşeşte 150 de lucrări. Iar în privinţa valorii repertoriului abordat, acum vor răsuna pentru prima dată la Iaşi simfoniile lui Mozart, Brahms, Schubert şi Schumann, muzică de R. Strauss, Debussy şi Şostakovici, concerte de Saint-Saëns, Glazunov, Rahmaninov, Liszt şi Ravel, muzică românească de Al. Zirra, A. Castaldi, M. Andricu, A. Stoia, A. Alessandrescu.

Din creaţia lui George Enescu nu s-a interpretat nici o lucrare în primă audiţie, reluându-se mereu cele două Rapsodii, Poema Română şi Suita I pentru orchestră – deja cunoscute publicului dinaintea anului 1942.

Următorul deceniu din evoluţia Filarmonicii ieşene – anii 19531962 – constituie o perioadă de o importanţă covârşitoare nu numai pentru câştigul de experienţă artistică, dar Prima audiţie la Iaşi a „Odei bucuriei” de Beethoven, 4-6 iunie 1954 mai ales datorită numărului şi semnificaţiei primelor audiţii interpretate.

Odată cu înfiinţarea Corului Gavriil Musicescu a fost posibilă interpretarea pentru prima dată la Iaşi a Simfoniei a IX-a de Beethoven (la 4 iunie 1954), a Requiem-ului de Mozart (27 mai 1955), a Oratoriului Anotimpurile de Haydn (26 aprilie 1957), Requiem-ului de Verdi (17 februarie 1961) şi a Cantatei Carmina burana de Carl Orff (19 ianuarie 1962).

131

Prima audiţie ieşeană a oratoriului „Anotimpurile” de Joseph Haydn 132

Cantata „Carmina burana” în primă audiţie la Iaşi, 19-20 ianuarie 1962.

133

Acestor momente de referinţă li s-au adăugat aproape 100 de alte prime audiţii din genurile vocal-simfonic, simfonic şi concertant, precum şi nenumărate lucrări corale à cappella.

Unul dintre interpreţii din această perioadă, care a fost preocupat în mod special de îmbogăţirea repertoriului românesc şi universal, cu muzică mai ales modernă şi contemporană a fost dirijorul Theodor Avithal. Sub bagheta sa au răsunat pentru prima dată la Iaşi lucrări de Debussy, Ravel, Gershwin, Şostakovici, Theodor Grigoriu, Mihail Andricu, Aurel Stroe.

Theodor Avithal, dirijor permanent în perioada 1948-1958.

Perioada Ion Baciu În perioada constituirii orchestrei lui Ion Baciu, acumulările repertoriale nu mai impresionează prin număr, ci prin valoare. În primul rând dirijorul îşi îndreaptă atenţia către muzica lui Enescu, faţă de care dovedeşte o sensibilitate specială. Are loc prima audiţie ieşeană a Dixtuorului pentru suflători şi mai ales cea a Simfoniei a III-a cu cor, la 10 aprilie 1964.

Apoi alte prime audiţii de referinţă: Sacre du printemps de Stravinski în octombrie 1962, lucrări de Bartók, Skriabin, Debussy, Ravel, Şt. Niculescu, A. Stroe, D. Capoianu, P. Bentoiu, ş. m. a.

Concomitent încep înregistrările speciale şi discurile. Sunt montate opere în concert – Cosi fan tutte de Mozart, în noiembrie 1982, Amorul doctor de Pascal Bentoiu, înregistrat de Radiodifuziunea

Distribuţia premierei din 23 mai 1975.

134

Română Bucureşti în 1983, punctul culminant al perioadei Baciu constituindu-l montarea operei-concert Oedip de George Enescu, în mai 1975, reluată apoi de mai multe ori şi devenită 150 versiune interpretativă de referinţă .

„Oedip” de Enescu, concert-spectacol la Iaşi, mai 1975, în cadrul Ediţiei a III-a a Festivalului Muzicii Româneşti.

Orchestra lui Ion Baciu a explorat repertoriul universal şi românesc, începând din a doua jumătate a secolului trecut, până la cele mai noi creaţii contemporane.

Sfârşit de veac 20 După anul 1988, la pupitru vine dirijorul Gheorghe Costin, care şi-a propus orientarea repertoriului spre mai multe direcţii, între altele către stilul clasic şi preclasic – una din primele sale dorinţe mărturisite fiind o integrală a simfoniilor de Mozart (din păcate nerealizată) şi ciclul Simfoniilor londoneze de Haydn, care a avut loc în perioada ianuarie 1999 – februarie 2001. În decembrie 2001, publicul ieşean a avut bucuria să-l asculte pe talentatul violonist Gabriel Croitoru, cu cele cinci concerte de Mozart.

O altă idee repertorială a muzicienilor Filarmonicii a fost impunerea într-o mai mare măsură a creaţiei simfonice şi vocal-simfonice germano-austriece, din Baroc până în zilele noastre, mai puţin „gustată” până acum de publicul ieşean.

Deşi muzica lui Gustav Mahler nu lipseşte din repertoriul Filarmonicii ieşene în perioadele 150

Din păcate, vremurile şi dotarea tehnică nu erau favorabile unei înregistrări a evenimentului. În plus, se pare că singura înregistrare audio-video cu Iaşul şi versiunea lui Ion Baciu s-a pierdut!

135

precedente, ea a constituit un element interpretativ culminant mai ales după 1990.

Iată câteva detalii în acest sens: Prima lucrare din creaţia lui Mahler – Simfonia nr. 1 – a fost interpretată la Iaşi, la 29 noiembrie 1957, cu dirijorul George Petrescu.

Lieder eines fahrenden Gesellen (Cântecele ucenicului călător) – 21 noiembrie 1958, dirijor Radu Botez, solistă mezzosoprana Ianula Papadopol.

Simfonia nr. 4 – 20 martie 1964, dirijor Radu Botez, solistă soprana Maria Şindrilaru.

Din nou Simfonia nr. 1 – 22-23 ianuarie 1976, dirijor Mihai Brediceanu, apoi în 27-28 ianuarie 1977, cu Mircea Cristescu.

Simfonia nr. 4 – 11 decembrie 1981,

dirijor Mircea Cristescu, solistă Aneta Pavalache.

Au urmat: iar Simfonia nr. 4 în 1986 (Francesco Balzani şi Mioara Cortez) şi Simfonia nr. 1 , în 1986, cu Horia Andreescu.

După 1990, aproape fiecare stagiune a adus o pagină mahleriană, în reluare sau în primă audiţie la Iaşi. Între martie 1995 şi septembrie 1997, dirijorul Camil Marinescu a oferit publicului şapte din cele zece simfonii de Gustav Mahler, în interpretări memorabile.

Pornind de la intenţia unei integrale a simfoniilor, muzicianul a finalizat şapte dintre acestea, în tot atâtea concerte rămase de referinţă în istoria recentă a Filarmonicii 151 ieşene .

151

Am prezentat calendarul şi programul celor 7 concerte Mahler în prezentarea dirijorului Camil Marinescu (capitolul IV).

136

Astăzi…

Au urmat şi alte prime audiţii ieşene, între care, numai în anul 2001, patru capodopere monumentale ale repertoriului baroc şi clasic: Missa în si minor de J. S. Bach în versiune integrală – 9 martie (dirijor Dietrich SchöllerManno din Germania), Johannes Passion de J. S. Bach în versiune integrală – 4 mai (dirijor Jan Stulen din Olanda), Die Schöpfung (Creaţiunea) de Haydn în versiune integrală – 1 iunie (dirijor Al. Lăscae), Messiah de Händel (versiune integrală) – 30 septembrie (Al. Lăscae).

137

Au fost tot atâtea demonstraţii de virtuozitate tehnică şi înaltă performanţă artistică a celor două ansambluri ale Filarmonicii: orchestra simfonică, dar mai ales corul, pregătit de experimentatul dirijor Doru Morariu.

Perioada actuală din viaţa artistică a formaţiilor Filarmonicii şi în special acumulările repertoriale urmăresc pe de-o parte diversificarea repertoriului pentru public, iar pe de altă parte adăugarea unor noi nuanţe la paleta stilului interpretativ al ansamblurilor ieşene – Orchestra simfonică şi Corul Academic Gavriil Musicescu. Între evenimentele artistice din ultimul deceniu şi jumătate, din repertoriul formaţiilor ieşene se numără: Suita Mandarinul miraculos de Bartók (8 octombrie 1993), dirijor Gheorghe Costin, Oratoriul bizantin de Crăciun de Paul Constantinescu (17 decembrie 1993), dirijor Gheorghe Costin.

Caprice roumain pentru vioară şi orchestră de Enescu-Ţăranu în primă audiţie mondială cu violonistul Şerban Lupu (21 martie 1997). Dirijor: C. Marinescu.

Simfonia a patra de Enescu-Bentoiu, primă audiţie ieşeană. Dirijor: Camil Marinescu (19 decembrie 1997).

Simfonia dramatică Romeo şi Julieta de Berlioz (versiune integrală) a fost interpretată în primă audiţie la 13 noiembrie 1998. Dirijor: Alexandru Lăscae Suita Carmen de Bizet-Şcedrin, pentru percuţie şi coarde, cu Gh. Costin (25 octombrie 1996 şi 4 februarie 2000) Patru piese sacre de G. Verdi în primă audiţie ieşeană, cu D. Schöller-Manno din Germania (10 martie 2000) Don Quixote de Richard Strauss, cu Gh. Costin şi violoncelistul american de origine 152 română Wolfgang Laufer (12 mai 1995) şi cu C. Marinescu şi Marin Cazacu (24 martie 2000) – ambele interpretări memorabile.

Petite Messe Solennelle de Rossini, în versiune pentru două piane şi orgă. Dirijor Doru Morariu (31 martie 2000) Fântânile Romei de Respighi, cu dirijorul Sabin Păutza din S.U.A. (26 mai 2000).

Simfonia cu violă „Harold în Italia” de Berlioz, cu O. Bălan şi solistul Gh. Haag din Germania (26 ianuarie 2001) Centenarul Giuseppe Verdi, marcat pe tot parcursul anului 2001, prin programe de uverturi, arii, duete, coruri din opere şi prin concertul-spectacol cu opera La Traviata, susţinut la Festivalul Darclée de la Brăila, la 30 august.

Suita pentru orchestră Petruşka de Stravinski – 1 februarie 2002. Dirijor Al. Lăscae.

Lucrări de tinereţe din creaţia lui Giacomo Puccini – Messa di Gloria, I crisantemi, 3 Menuete, Capriccio simfonico (2 mai 2002). Dirijor Marco Balderi din Italia.

Concertul pentru orchestră de Bartók – 7 iunie 2002, dirijor Al. Lăscae.

Damnaţiunea lui Faust de Berlioz – primă audiţie integrală la Iaşi (14 iunie 2002), sub bagheta dirijorului francez Amaury du Closel.

Epitaf-1989, poem pentru orchestră de Vasile Spătărelu (20 septembrie 2002), dirijor Al. Lăscae, lucrare dedicată aniversării a şase decenii de activitate a Filarmonicii.

Integrala Capriciilor pentru vioară solo de Paganini, cu violonistul Florin Croitoru, într-un memorabil recital – 15 noiembrie 2002. Începând cu finalul stagiunii 2002-2003, dirijorul Alexandru Lăscae a avut ideea instituirii 152

Membru al Cvartetului american Fine Arts.

138

unei noi tradiţii: concertul-spectacol, idee primită cu entuziasm de interpreţi şi de public deopotrivă. Aşa se face că spectacolul cu opera-în-concert Bărbierul din Sevilla de Rossini (6 iunie 2003) a încheiat stagiunea 2002-2003. Alexandru Lăscae a realizat nu numai conducerea muzicală, ci şi regia. Din distribuţie – soprana Laura Feier, tenorul Cosmin Marcovici, baritonul Adrian Mărcan, başii Peter Hercz şi Cristian Waks, corul (pregătit de Doru Morariu) şi orchestra Filarmonicii.

Repetiţie generală cu „Bărbierul din Sevilla”, 6 iunie 2003.

Dirijor Al. Lăscae. În rolul Figaro – baritonul Adrian Mărcan.

A urmat Elixirul dragostei de Donizetti (18 iunie 2004), cu aceiaşi Alexandru Lăscae şi Doru Morariu şi soliştii: Laura Feier, Marian Someşan, Peter Hercz, Ioan Ardelean, Paloma Rogojină. În stagiunea 2003-2004, Filarmonica a iniţiat un ciclu de concerte cu tema Anotimpurile în muzică, foarte bine primit de public: 6 februarie 2004

Vivaldi. Dirijor: Al. Lăscae, solist Florin Croitoru;

13 februarie

Haydn. Dirijor: Al. Lăscae, solişti: Laura Feier, Marian Someşan, Alexandru Moisiuc;

12 martie

Vivaldi, în versiunea pentru flaut şi orchestră, Orchestra de cameră Tescana a Filarmonicii M. Jora din Bacău, dirijor Ovidiu Bălan, solist Dorel Baicu;

21 mai

Astor Piazzolla, Anotimpurile pentru vioară şi orchestră. Solist Alexandru Tomescu, dirijor Peter Wallinger (Germania).

Închiderea stagiunii 2004-2005 a adus o altă performanţă repertorială şi interpretativă: în concertul din 24 iunie 2005, dirijorul Alexandru Lăscae a propus un program Igor Stravinski: în partea întâi, Povestea soldatului, iar în partea a doua, Suita simfonică Petruşka. Ambele lucrări au constituit premiere, fiecare în felul ei.

Povestea soldatului, în versiunea originală, pentru şapte instrumentişti şi povestitor, a fost interpretată ultima oară pe scena simfonică ieşeană în anul 1980. Lucrarea reprezintă o partitură de virtuozitate pentru fiecare interpret şi pentru toţi laolaltă. De aceea este rar abordată. Una din interpretările de referinţă a fost cea realizată de ansamblul Musica Viva, condus de Vincente Ţuşcă, care, în martie-aprilie 1979 a întreprins un turneu de concerte în mai multe oraşe din Germania.

139

„Elixirul dragostei” de Donizetti, concert-spectacol în 18 iunie 2004. Dirijor Al. Lăscae. În rolurile principale: soprana Laura Feier, tenorul Adrian Someşan şi baritonul Peter Hercz.

„Istoria soldatului” de Stravinski, cu un ansamblu instrumental al Filarmonicii, dirijat de Al. Lăscae.

Narator: actorul Octavian Jighirgiu de la Teatrul Naţional din Iaşi. 24 iunie 2005.

140

Interpreţii din aprilie 1979 au fost:

În iunie 2005, au interpretat:

Angela Dumitraşcu vioară

Gh. Mărgineanu

vioară

Ludovic Vagner

clarinet

Mihai Ailenei

clarinet

Mihai Vârgă

fagot

George Hariton

fagot

Ilie Munteanu

trompetă (de la Cluj)

Ioan Moraru

trompetă

Ştefan Stanciu

trombon

Radu Andron

trombon

Florian Simion

percuţie

Cristina Lupu

percuţie

Ion Haidu

contrabas

Radu Murgoci

contrabas

Povestitor:

regizorul Dimitrie Tăbăcaru de la Teatrul Naţional din Iaşi

Povestitor:

actorul Octavian Jighirgiu

153

Cea de-a doua piesă – Suita simfonică Petruşka – a fost prezentată într-o manieră complet inedită la noi, cu povestitor – actorul Octavian Jighirgiu. A fost un program de mare dificultate, reprezentând confirmarea unei valori artistice consacrate, în care sunt puse în evidenţă nu numai calităţi tehnice ale fiecărui instrumentist din orchestră, ci şi coeziunea de ansamblu, eficienţa, concentrarea, muzicalitatea – pe scurt, aşa cum afirma regretatul maestru Emanuel Elenescu, echipa !

Continuând ideea acestor manifestări artistice „de graniţă”, în iunie 2006, dirijorul Alexandru Lăscae şi orchestra simfonică a Filarmonicii au prezentat publicului o versiune inedită, muzical-teatrală a dramei Romeo şi Julieta, în pagini alternative – din muzica baletului lui Serghei Prokofiev şi fragmente ale piesei de Shakespeare. Ideea acestui spectacol muzical-teatral s-a născut din dorinţa de a o prezenta publicului ieşean pe tânăra actriţă Anamaria Marinca – cunoscută şi apreciată deja în lumea teatrală şi cinematografică internaţională – dar aproape necunoscută ieşenilor, din mijlocul cărora a plecat cu şase ani în urmă.

Realizarea a fost – dincolo de orice opinii diverse – interesantă, în orice caz inedită şi incitantă pentru viitoarele opţiuni repertoriale ale Filarmonicii. În pofida atmosferei „simfonice” – mai rigide, oferind foarte puţine condiţii de creativitate scenică teatrală – talentul tinerei actriţe a fost evident şi generos răsplătit de public. „Cotată drept una dintre cele mai bune orchestre din ţară – nota după concert criticul Oltiţa Cîntec –, formaţia Filarmonicii Moldova are aspiraţii înalte. Frecventează anual festivaluri internaţionale de top, dar face cuvenita reverenţă şi publicului din urbe, cu propuneri ademenitoare. Aşa se explică sala mereu plină. Şi dacă teatrul şi opera tot sunt situate la o aruncătură de băţ, instrumentiştii s-au gândit să tragă cu ochiul şi prin grădinile acestor arte.

Astfel s-au născut, încă de acum câţiva ani, opere în concert (Bărbierul din Sevilla, Elixirul dragostei), iar acum, concertul-spectacol Romeo şi Julieta de Serghei Prokofiev, cu participarea actorilor Anamaria Marinca şi George Corodeanu. La pupitrul dirijoral s-a aflat maestrul Alexandru Lăscae (Olanda), un colaborator constant al instituţiei moldave, cel care a importat prezenta formulă din spaţiile muzicale occidentale, unde s-a stabilit de la sfârşitul anilor ‘60.

Formula e pe cât de simplă, pe atât de ingenioasă: scene din muzica de balet a lui Prokofiev alternează cu fragmente din textul shakespearean. Arta interpretării instrumentale e comple153

Interpretată ultima dată la Iaşi tot sub bagheta lui Alexandru Lăscae, în februarie 2002.

141

tată fericit de cea actoricească, reprezentaţia e mai dinamică, iar câştigul esenţial este al spectatorului. Postura de receptor exclusiv auditiv, de tip clasic, e abandonată, auditorul fiind asaltat de emoţia artistică pe mai multe canale senzoriale. Asocierea spaţiului sonor cu cel scenic e benefică în planul expresiei plastice. Muzica simfonică se întâlneşte cu arta teatrală într-un spor considerabil în privinţa comunicării cu cei din sală.

„Romeo şi Julieta” concert-spectacol în 16 iunie 2006, cu Anamaria Marinca şi George-Ionuţ Corodeanu.

Dirijor Al. Lăscae.

Muzicologii sunt unanimi în ceea ce priveşte deschiderea către alte arte a compozitorului Serghei Prokofiev. Romeo şi Julieta e unul dintre cele mai convingătoare exemple. În varianta ieşeană, ambientul obişnuit – cu orchestra la rampă, cu poziţiile fixe ale fiecărei partide - e completat cu două reflectoare, cu un balcon amenajat într-o latură. Actorii intră şi ies din ”scenă”, partiturile lor textuale fiind reduse la secvenţele esenţiale din tragica poveste de iubire. Dirijorul e parte în joc, ”dialoghează” cu Romeo şi rosteşte el însuşi replica de final. Când nu dau sunet notelor, instrumentiştii ascultă şi ei, pe feţe citindu-li-se admiraţia faţă de cei doi îndrăgostiţi. Când vorbele sunt cele care se aud, instrumentele tac, dar cuvântul şi muzica se completează fericit pe tot parcursul, într-o complementaritate estetică desăvârşită.”

154 Oltiţa Cîntec

154

fragmente din articolul intitulat Între muzică şi teatru, publicat în revista „Cronica”, iunie 2006 şi în „Observator Cultural”, 13-20 iulie (www.observatorcultural.ro).

142

Cel mai îndrăgit compozitor: Beethoven Între compozitorii preferaţi de melomanii ieşeni, incontestabil pe primul loc se află Ludwig van Beethoven! Muzica sa – îndeosebi simfoniile – constituie un leit-motiv al fiecărei stagiuni, de 65 de ani încoace. În plus, în cele şase decenii şi jumătate, mai mulţi interpreţi au iniţiat cicluri beethoveniene, incluzând lucrările binecunoscute şi opusuri inedite pentru auditorii ieşeni. Iată câteva prime audiţii beethoveniene, de-a lungul timpului: 9 decembrie 1949

Concertul nr. 5 pentru pian – dirijor George Georgescu, solistă Lidia Cristian

4 iunie 1954

Simfonia nr. 9 – dirijor A. Stoia, dirijorul corului G. Pascu, solişti: Ella Urmă, Felicia Tarnavschi, Valentin Puşterla, Adrian Cuşmuliuc

31 ianuarie 1969

Fidelio operă-concert – dirijor Cornelia Voinea, dirijorul corului Ion Pavalache, solişti: Sofia Chivu, Aneta Pavalache, Octav Ambrozie, Ion Humiţă, Nicolae Sasu, Laurian Nicolau

2 martie 1979

Missa Solemnis – dirijor George Vintilă, dirijorul corului Ion Pavalache, solişti: Virginia Manu, Georgeta Lungeanu, Ionel Voineag, Corneliu Solovăstru

15 martie 1996

Missa în do major – dirijor Luc Baghdassarian (Elveţia)

28 ianuarie 2005

Oratoriul Hristos pe Muntele Măslinilor – dirijor Liviu Buiuc, dirijorul corului Doru Morariu, solişti: Elena Gherman, Răzvan Săraru, Mircea Sâmpetrean

În ceea ce priveşte simfoniile, acestea fuseseră interpretate încă dinaintea fondării Filarmonicii de Stat, în special de orchestra Conservatorului. Din lipsă de surse precise, nu cunoaştem date ale primelor audiţii la Iaşi ale simfoniilor de Beethoven, cu excepţia, desigur, a Simfoniei a IX-a (iunie 1954). Totuşi, câteva informaţii merită pomenite aici: În prima jumătate a veacului al 19-lea, „în casa vornicului Burada se făcea muzică clasică 155 aleasă… de Beethoven [s.n.], Mozart, Mendelssohn, Haydn.”

Eduard Caudella: „… cu orchestra pe care am format-o la Conservator, în anii 1893-1901 am executat pentru prima dată în Iaşi simfonii de Beethoven [s.n.], uverturi de Weber, Schubert, Beethoven, Mozart, simfonii de Haydn şi Mozart, pentru prima dată uvertura din Rienzi 156 de Richard Wagner.” Este menţionată în acest sens prima audiţie la Iaşi a Simfoniei nr. 1 în 157 do major. „Un moment important în afirmarea orchestrei Conservatorului de muzică şi declamaţiune din Iaşi se înscrie în a doua jumătate a stagiunii 1911-1912, când conducerea orchestrei este încredinţată căpitanului Ioan Vlădutză, şeful fanfarei Regimentului 13 Infanterie, muzician cu o temeinică pregătire profesională. Talentat şi entuziast, prezintă un ciclu de trei concerte, cu un repertoriu nou şi dificil *s.n.+, printre lucrările interpretate figurând: Simfonia a VI158 a «Pastorala» şi Simfonia a VIII-a e L.v. Beethoven…”

155

Gr. Posluşnicu – Istoria musicei la români, Ed. Cartea Românească, Buc. 1928, p. 332.

Rev. „Arta” IV nr. 1, ianuarie 1895, p. 25. Apud Mihail Cozmei – 125 de ani de învăţământ artistic de stat, 18601985, Cons. G. Enescu Iaşi 1985, man. dactil., p. 67.

157 Idem, p. 68.

158 Mihail Cozmei – 125 de ani de învăţământ artistic de stat…, op.cit. p. 78.

156

143

În fine, perioada de maximă densitate şi noutate repertorială, inclusiv în privinţa simfoniilor beethoveiene o constituie – ironia soartei! – stagiunea-refugiu organizată de George Enescu la Iaşi, în plin război, în iarna 1917-1918. Şapte din simfoniile compozitorului au răsunat atunci în sala Teatrului Naţional, plină până la refuz, toate sub bagheta lui Enescu: Nr. 2 Nr. 6 Nr. 8 Nr. 7 Nr. 5 Nr. 4 Nr. 1 din nou Nr. 7 din nou Nr. 4 din nou Nr. 5

(13 dec. 1917), (8 ian. 1918), (17 ian.), (7 febr.), (7 martie), (21 martie), (4 aprilie), (18 aprilie), (2 mai), (14 mai).

Au lipsit simfoniile nr. 3 şi nr. 9. Simfonia a III-a va fi dirijată de Enescu la inaugurarea 159 Filarmonicii Moldova, de asemenea în plin război, la 9 octombrie 1942!

Istoricul integralei simfonice Beethoven la Filarmonica ieşeană Stagiunea I, 1942-1943: s-au cântat toate simfoniile, cu excepţia ultimei, a IX-a (Corul nu exista încă). Au dirijat: George Enescu Egizzio Massini Ionel Ghiga Theodor Rogalski Emanuel Elenescu Romulus Millea Antonin Ciolan Constantin Nottara

9 oct. 1942 (III) 16 oct. 1942 (V) 20 nov. 1942 (VIII) 13 dec. 1942 (IV) 10 ian. 1943 (I) 7 febr. 1943 (VI) 21 febr. 1943 (VII) 28 febr. 1943 (II)

În continuare, în fiecare stagiune au fost programate majoritatea celor opt simfonii, câş160 tigând în scurt timp întâietate în preferinţele publicului meloman. În stagiunea 1945-1946 apar din nou toate cele opt simfonii: Alexandru Garabet Matei Socor Alexandru Garabet George Pascu Achim Stoia Antonin Ciolan Antonin Ciolan

7 oct. 1945 (IV) 4 nov. 1945 (VIII) 13 nov. 1945 (VI) 27 ian. 1946 (VII) 10 mart. 1946 (II) 17 mart. 1946 (V) 19 mai 1946 (III)

159

Mihail Cozmei – Filarmonica Moldova Iaşi 50, Iaşi 1992, pp. 184-187.

Informaţiile au fost preluate din lucrarea Orchestra simfonică a Filarmonicii „Moldova” Iaşi – sistematizare. Vol. I, Stagiunile 1942-1965. Vol. II. Stagiunile 1965-1979. Volume dactilografiate, aflate în fondul documentar al Filarmonicii şi datorate unei cercetări dificile şi perseverente desfăşurate în anii ’80 de muzicologul Liliana Gherman.

160

144

Achim Stoia

16 iun. 1946 (I)

Stagiunea 1963-1964: Ciclu de 8 concerte intitulat „Creaţia simfonică a lui Ludwig van Beethoven” – în care simfoniile sunt programate cronologic: Mircea Popa Traian Mihăilescu George Vintilă Ion Baciu Iosif Conta Achim Stoia Mircea Basarab George Vintilă

18-19 oct. 1963 (I) 22-23 nov. 1963 (II) 9-30 dec. 1963 (III) 17-18 ian. 1964 (IV) 31 ian. – 1 febr. 1964 (V) 13-14 mart. 1964 (VI) 5-6 iun. 1964 (VII, VIII) solişti: Maria Mladin, Viorica Cortez, Petre Neuhauser, Visarion Huţu, dirijorul corului: Ion Pavalache – 19-20 iun. 1964 (IX)

Stagiunea 1976-1977: cea dintâi Integrală cu dirijor unic – tânărul pe atunci Ion Baciu, în 5 concerte: Simfoniile I şi III Simfoniile II şi V Simfoniile IV şi VII Simfoniile VI şi VIII Simfonia IX

25-26 nov. 1976161 16-17 dec. 1976 10-11 febr. 1977 1 april. 1977 10 iun. 1977. Solişti: Nelly Miricioiu, Mariana Cioromila, Mihai Zamfir, Corneliu George Solovăstru. Dirijorul corului: Ion Pavalache

Integrala simfoniilor a mai fost prezentată în perioada 1987-1989 de dirijorul Cristian Mandeal, pe atunci titular al Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca şi fidel invitat al simfonicului ieşean. Calendarul concertelor a fost următorul: 20 nov. 1987 25 mart. 1988 16 nov. 1988

24 nov. 1987 16 mai 1988 18 nov. 1988

22 mart. 1988 19 mai 1988 27 ian. 1989

La cele nouă simfonii, prezentate cronologic, dirijorul a adăugat – în ciclul intitulat Capodopere beethoveniene: Uverturile Prometeu, Egmont, Leonora 3, Fidelio, Coriolan, Ruinele Atenei, Wellington şi Onomastica, cele cinci Concerte pentru pian, Concertul pentru vioară şi versiunea acestuia pentru pian, Triplul şi Fantezia pentru pian, cor şi orchestră.

Seria Capodoperelor trebuia să se încheie cu Missa Solemnis. Acel al zecelea concert a fost însă amânat vreme de… 17 ani! Până în iunie 2006, când Cristian Mandeal – devenit primdirijor şi director general al Filarmonicii bucureştene – şi-a împlinit promisiunea făcută artiştilor şi publicului din Iaşi, de a prezenta şi Missa. Soliştii concertului din 23 iunie 2006 au fost: Irina Iordăchescu – soprană, Aura Twarowska – mezzo-soprană, Călin Brătescu – tenor şi Alexandru Moisiuc – bas. Corul a fost pregătit de Doru Morariu, cucerind admiraţie nedisimulată din partea dirijorului oaspete. În special după integrarea României în U.E., direcţia repertorială a trebuit să ţină seama cât mai strict posibil, de legile internaţionale ale drepturilor de autor, aşa că perspectivele au 161

Simfonicele aveau loc joia – pentru tineret şi vinerea – cu acelaşi program, pentru celelalte categorii de melomani – mereu cu săli pline.

145

fost pe de-o parte îngrădite, pe de altă parte a apărut un nou obiectiv financiar permanent: achiziţia de noi partituri originale şi – acolo unde acestea nu pot fi cumpărate – acoperirea sumelor (nu mici!) de închiriere a acestora.

Înregistrări Ansamblurile artistice ale Filarmonicii ieşene au realizat in ultimele trei decenii un mare număr de discuri cu muzică clasică, romantică şi contemporană, românească şi universală.

Atât maestrul Ion Baciu, la orchestra simfonică, cât şi Doru Morariu, la Corul academic G. Musicescu au „construit” cele două ansambluri pornind de la o „strategie” bazată pe paşi şi etape mai lungi ori mai scurte, propunându-şi atingerea unui nivel artistic de rezonanţă internaţională, dar mai ales menţinerea acestui nivel şi, în consecinţă, a renumelui acestor ansambluri. Între exigenţele primordiale impuse au fost: disciplina în organizare, ca şi în interpretare; profesionalismul, prin eliminarea treptată a componenţilor cu studii medii sau a amatorilor şi angajarea de profesionişti, pe cât posibil cu studii superioare de specialitate. Eficienţa: organizarea repetiţiilor pe grupe mici şi pe compartimente, în paralel cu cele de ansamblu. Urmărirea studiului individual şi introducerea orelor de cultură vocală. Preferinţa pentru mărirea numărului de titulari angajaţi, în detrimentul adoptării colaboratorilor ocazionali. Verificări profesionale periodice. Scurtarea perioadei de asimilare de repertoriu nou (mai ales la cor) şi chiar lucrul concomitent la două, trei, chiar mai multe programe şi stiluri distincte. În fine, realizarea de înregistrări – live şi speciale – pentru mărirea puterii de concentrare şi a eficienţei interpreţilor, precum şi în vederea creării imaginii artistice.

Astfel, maestrul Ion Baciu a introdus orchestra ieşeană în circuitul naţional de înregistrări radio şi pe disc, folosindu-se la început de renumele artistic propriu, apoi de succesele obţinute în fruntea orchestrei de la Iaşi, dar mai ales în apariţiile bucureştene ce au început în anul 1970. Impresiile de neuitat lăsate de aceste concerte au avut drept consecinţă apariţia tot mai multor solicitări de înregistrare din partea Radiodifuziunii Române, a Postului de Radio Iaşi (cu excepţia anilor când a fost desfiinţat, 1985-1990), a Casei de discuri Electrecord şi a altor instituţii naţionale de specialitate.

Înregistrări George Enescu la Iaşi După 1990, prin forţa împrejurărilor, această activitate a devenit mai intensă, diversificându-se atât mijloacele de înregistrare, cât şi instituţiile interesate, din ţară şi de peste hotare. Dacă până în 1989, înregistrările erau „controlate” şi controlabile din raţiuni lesne de imaginat şi în orice caz fără legătură cu valoarea artistică a ansamblurilor muzicale ale Filarmonicii ieşene, după 1990, acestea au devenit ne-numărate, constituindu-se în categorii, în special din punct de vedere repertorial. O asemenea categorie o constituie înregistrările reprezentative pentru imaginea instituţiei de rang artistic internaţional, precum ciclul de cinci CD cu lucrări simfonice şi vocal-simfonice de George Enescu, realizat împreună cu dirijorul Alexandru Lăscae şi casa olandeză Ottavo, în anii 1992-1994.

De altfel, muzica lui Enescu a fost mereu considerată între preferinţele stilistice ale lui Ion Baciu şi, în consecinţă, una din predilecţiile interpretative ale simfonicului ieşean.

146

147

Aşa se face că interpretarea în concert a Simfoniei a doua op. 17, din 22 septembrie 1985, susţinută la Ateneul Român, la cea de-a X-a ediţie a Festivalului internaţional G. Enescu, de orchestra de la Iaşi şi dirijorul Ion Baciu a avut nivel de înregistrare pe disc şi a fost gravată pe un LP, de Casa Electrecord. Televiziunea Română a solicitat de asemenea – iar Iaşul a realizat, tot sub conducerea lui Ion Baciu – înregistrarea coloanei sonore a unui film cu Opera Oedip.

Din păcate, se pare că înregistrarea a dispărut din arhiva Televiziunii naţionale. La aceste performanţe s-au adăugat de-a lungul anilor şi altele: Discuri editate de Casa Naxos în seria Marco Polo 8.223142 George Enescu Symphony No. 2 in A major, Op. 17 George Enescu State Philharmonic Orchestra Horia Andreescu, conductor Vox Maris, Op. 31 04. Vox Maris, Op. 31 24:41 Rozina Muraru, soprano / Ionel Voinberg, tenor Iasi Moldova Philharmonic Chorus Ion Pavalache, choirmaster Iasi Moldova Philharmonic Orchestra Ion Baciu, conductor

sau 8.223147 George Enescu String Octet in C major, Op. 7 Eutherpe Quartet / Voces Quartet Dixtuor for Wind in D major, Op. 14 Iasi Modova Philharmonic Winds Ion Baciu, conductor 8.554721 George Enescu String Quartet No. 1 String Quartet No. 2 Ad libitum Quartet

148

Cum s-a născut fonoteca Filarmonicii ieşene În cele peste trei decenii de când Filarmonica Moldova a început activitatea de înregistrare, multe au fost întâmplările ce au „colorat” existenţa interpreţilor. S-au închegat trainice relaţii de prietenie şi de respect reciproc cu dirijori, solişti, precum şi cu echipe de ingineri de sunet şi redactori muzicali români şi străini. La începuturi, condiţiile tehnice erau extrem de dificile, timpul de înregistrare prelungindu-se adesea din cauze ne-muzicale: ba un câine vagabond din curtea Filarmonicii lătra fără permisiune ! ba un instrumentist strănuta ori foşnea partitura fără să anunţe ! ba tramvaiele – mai ales tramvaiele !!! – ori maşinile claxonau exact când treceau prin faţa clădirii ! … şi multe alte asemenea „episoade”, care acum par savuroase, dar în condiţii de concentrare maximă deveneau adevărate catastrofe, care prelungeau timpul de muncă până târziu în noapte şi întindeau nervii la maximum. Nu de puţine ori erau mutate orele de înregistrare în timpul nopţii, când traficul pe strada Cuza Vodă era minim, ori în alte spaţii, precum sala de festivităţi a Institutului Agronomic din dealul Copoului, Biserica Frumoasa, Biserica Banu… ş.a.m.d.

Cu timpul, odată cu apariţia tehnicii de înregistrare de înaltă fidelitate, timpul şi efortul artiştilor au putut fi menajate. Aşa se face că primele înregistrări digitale cu muzică simfonică din România – după afirmaţia dirijorului Horia Andreescu – s-au făcut la Iaşi, în noiembrie 1986. Casa de discuri Naxos, în colaborare cu o echipă de tehnicieni din Germania şi Electrecord România au realizat două discuri compact digitale, înregistrând muzică de Aleksandr Glazunov, cu orchestra Filarmonicii Moldova şi dirijorul Horia Andreescu. Discurile au fost editate în Germania şi se află şi astăzi în cataloagele Casei Naxos, seria Marco Polo. Un an mai târziu, în 1987, Electrecord a primit dreptul de editare a unui LP cu o parte din muzica înregistrată de Naxos. Timp de aproape două decenii, în arhiva audio a Filarmonicii a figurat doar acest LP. 162 CD-urile nu s-au aflat niciodată în magazinele muzicale româneşti , de aceea nimeni din Filarmonică nu le văzuse. Iar contractul nu prevedea un număr de discuri de reprezentare pentru instituţia ieşeană. În februarie 2005, de ziua Sfântului Valentin (!), printr-o fericită întâmplare şi prin binefacerile acestei nesecate minuni a inteligenţei umane care este internetul, secretariatul muzical al Filarmonicii a citit în programul postului american de radio clasic WCPE din Carolina de Nord, următorul anunţ: February 14, 2005: 3:00:40

Glazunov

Ruses of Love Complete Ballet

Roumanian State Orch./Andreescu

Marco Polo

8.220485

Înregistrarea difuzată pe post s-a dovedit a fi cea realizată cu 19 ani în urmă, la Iaşi, de orchestra simfonică şi maestrul, foarte tânăr pe atunci, Horia Andreescu. Acelaşi secretar muzical şi-a încercat norocul printr-un mesaj adresat direct Casei Naxos, solicitând cele două CD-uri. Răspunsul – laconic ! – a venit în ziua următoare (15 februarie 2005): 162

Ca de altfel nici seria Enescu realizată de Ottavo ori alte înregistrări reprezentative!

149

Dear Carmen, Thank you for the message...

I think I can arrange to have the CDs sent to you.

Please let me know when you receive them.

Best, Rick [Heymann, managerul de la Naxos, n.n.]

Două zile mai târziu, cele două CD-uri intrau în arhiva audio a Filarmonicii! Morala: lumea-i mică, iar timpul hotărăşte asupra valorilor autentice. Totodată, demnă de remarcat şi mai ales de imitat rămâne viteza de reacţie a reprezentantului de la Naxos !

Arte Nova (BMG Entertainment), 12. 2000, 78:37 150

În anul 2003, Filarmonica a achiziţionat aparatură de înregistrare video, care, fără să fie ultra performantă, a contribuit la crearea unui fond video cu majoritatea concertelor. La început pe casete video, apoi pe suport DVD, fondul a crescut, numărând astăzi peste două sute de înregistrări – documente inestimabile ce au transformat formele unei arte considerate mereu efemere, în mărturii perene ! În decembrie 2005 a fost achiziţionat şi un studio de înregistrări acustice profesionale.

O fericită întâlnire: Filarmonica şi Radio Iaşi Concomitent, o benefică relaţie cu postul teritorial de Radio Iaşi, cu redactorii şi tehnicienii pasionaţi şi inimoşi ai redacţiei muzicale, a făcut ca înregistrările video să fie dublate de în163 registrări audio. În anul 2004, numărul acestor înregistrări live a depăşit 30 de CD-uri . Muzica, însoţită de interviuri şi comentarii, este transmisă totodată pe postul ieşean de radio, care poate fi audiat pe mai multe continente. Se realizează în acest fel o simbioză de invidiat, spre folosul ambelor instituţii. În perioada februarie-aprilie 2001, într-un preambul la aniversarea a şase decenii de activitate a Filarmonicii Moldova, redactorul muzical Dora Maria David a realizat împreună cu profesorul şi muzicologul Mihail Cozmei un ciclu de emisiuni dedicate istoriei instituţiei. Iată principalele teme ale emisiunilor: 

Pagini din istoria muzicii la Iaşi, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, până la primul război mondial.

Exemplificări muzicale: Flechetenmacher – Uvertura Naţională Moldova; Liszt – Rapsodia Română; Wagner – Uvertura Rienzi; Schubert – Uvertura Rosamunde; Caudella – Concertul pentru vioară (fragmente).



Stagiunea organizată şi condusă de George Enescu, în perioada refugiului la Iaşi din anii 1917-1918. Înfiinţarea Societăţii Simfonice „George Enescu” şi activitatea concertistică la Iaşi până la înfiinţarea Filarmonicii de Stat Moldova, la 9 octombrie 1942.

Ex: Enescu – Preludiul la unison şi Poema Română. Beethoven – Simfonia nr. 5 (partea I) sub bagheta dirijorului Antonin Ciolan, înregistrare antologică.



Primii ani după înfiinţare. Fondarea Corului Gavriil Musicescu în anul 1953 (interviu cu profesoara Sanda Georgescu). Directorul, profesorul şi compozitorul Achim Stoia.

Ex. Borodin – Dansurile polovţiene, Beethoven – Simfonia nr. 9 (fragmente), A. Stoia – Mândruliţă, noapte bună, 3 Jocuri din Ardeal.



Inaugurarea, în 1957, a actualei săli de concerte. Perioada 1958-1968.



Anii ’70-’80. Ion Baciu şi „orchestra super” (interviu cu Maestrul).

Ex. Moment de repetiţie cu Ion Baciu – Preludiul la unison de George Enescu.



Muzica lui Enescu în viziunea lui Ion Baciu. Ion Baciu – dirijor, director, artist.

Concerte la Bucureşti. Invitaţi pe scena Filarmonicii.

Ex: Concertul nr. 2 pentru pian de Rahmaninov (partea I) cu Ion Baciu şi Viktor Eresko.

163

Includem în anexe o selecţie a înregistrărilor semnate de ansamblurile artistice ale Filarmonicii, ori de interpreţi invitaţi.

151

R. Strauss – Moarte şi Transfiguraţie, dirijor Ion Baciu. 

Muzica de cameră la Iaşi. Începuturile. Musica serena, Musica Viva. Pianista Adriana Bera. Cvartetul Voces.



După Ion Baciu. Autofinanţarea. Dirijorii Gheorghe Costin, Doru Morariu. Dirijorul Alexandru Lăscae şi Ciclul Enescu. Camil Marinescu şi Ciclul Mahler. Cvartetul Ad libitum. Nume dragi artiştilor ieşeni – Maestrul Emanuel Elenescu. Ex: fragment de repetiţie cu Simfonia nr. 9 de Beethoven – dirijor Emanuel Elenescu.

Din strânsa colaborare dintre Radio Iaşi şi Filarmonica Moldova din ultimii trei ani, precum şi din înregistrările video proprii, realizate săptămână de săptămână s-au născut şi câteva documente antologice, atât prin valoarea lor intrinsecă, dar mai ales datorită unor împrejurări speciale ori a unor interpreţi excepţionali. Iată câteva dintre ele: 

Unicul concert la Iaşi (până în anul 2005!) al dirijorului italian Marco Balderi – 2 mai 2002  Prima audiţie a Damnaţiunii lui Faust de Berlioz – 14 iunie 2002  Spectacolul cu opera-concert Bărbierul din Sevilla de Rossini – 6 iunie 2003  Repetiţii la Iaşi şi concertul din Sala Radio din Bucureşti, cu regretatul dirijor Sergiu Comissiona – 5-14 septembrie 2003 (dispărut în martie 2005).  Recitalul octogenarului maestru Ivry Gitlis – 25 aprilie 2004  Inimitabilul actor Florin Piersic în „dialog” cu orchestra ieşeană – 2 mai 2004  Spectacolul cu opera-concert Elixirul dragostei de Donizetti – 18 iunie 2004  Concertul ad-hoc al sopranei Elena Moşuc – 4 februarie 2005  Prima interpretare în concert pe scena Filarmonicii a Octurorului op. 7 de Enescu, cu Cvartetele Voces şi Ad libitum – 8 februarie 2005  Concertul comemorativ Vasile Spătărelu – 22 aprilie 2005  Dirijorul Cristian Mandeal din nou la Iaşi, după o absenţă de 9 ani – 6 mai 2005  Concertul Stravinski dirijat de Alexandru Lăscae, de la închiderea stagiunii 2004-2005, cu Povestea soldatului şi Suita Petruşka. … şi lista ar putea continua.

Ultimele noutăţi În stagiunea 2004-2005, dirijorul Michele Santorsola împreună cu pianistul Paolo Vergari au propus Filarmonicii realizarea pe disc, în premieră mondială, a Integralei celor şase concerte pentru pian ale compozitorului veneţian Gian Francesco Malipiero (1882-1973).

Prima etapă a proiectului a avut loc în luna ianuarie 2005, a doua în aprilie, iar ultima în iunie. Între cele mai reuşite înregistrări live ale concertelor Filarmonicii, marea majoritate 164 realizate de Studioul de Radio Iaşi în ultimii ani includem în continuare câteva.

164

Coperţile discurilor au fost realizate de Anca Butnaru. Selecţia înregistrărilor reprezentative a fost făcută de Carmen Chelaru şi Anca Butnaru.

152

Înregistrarea cu cele 6 concerte pentru pian de Gian Francesco Malipiero (2005).

Simfonia nr. 2 de Rahmaninov cu Dietrich Schöller-Manno, înreg. live la Tübingen, 23 oct. 1998

Requiemul German de Brahms, cu Gh. Costin, Ioana Andrada Naş şi Gh. Roşu, 26 febr. 1999.

153

Stânga: Bach – Missa în si, 9 martie 2001.

Dirijor Dietrich Schöller-Manno.

Dreapta: Messa di Gloria de Puccini, primă audiţie la Iaşi, 2 mai 2002, dirijor Marco Balderi.

Stânga: „Damnaţiunea lui Faust” de Berlioz cu Amaury du Closel (Franţa), 14 iunie 2002.

Dreapta: Respighi – „Pinii din Roma”. Dirijor: Sabin Păutza, 7 mai 2004.

154

Stânga: Requiemul de Mozart. Dirijor Misha Katz, 28 mai 2004.

Dreapta: „Simfonia Alpilor” de R. Strauss cu Cristian Mandeal, 6 mai 2005.

Stânga: Ilarion Ionescu-Galaţi dirijând Suita „Masquerade” de Haciaturian, 8 aprilie 2005.

Dreapta: violonistul Florin Ionescu-Galaţi cântând Simfonia spaniolă de Lalo, 20 mai 2005.

155

Stânga: Emil Simon şi Florin Croitoru în 30 septembrie 2005, cu lucrări de Rossini, Bruch şi Bizet.

Dreapta: „Stabat Mater” de Dvořák cu Gh. Victor Dumănescu, în 18 sept. 2004.

Stânga: 2 febr. 2007 – Dublul concert de Brahms, cu Adrian Berescu şi Filip Papa. Dirijor Misha Katz. Dreapta: 14 mai 2004 – „Don Quixote” de R. Strauss, cu Filip Papa, Bogdan Bişoc, Adrian Berescu şi dirijorul Paul Nadler.

156

Pe vremuri, viaţa unei instituţii eminamente muzicale nu lăsa urme materiale posterităţii – cel mult „povestiri” despre muzică şi muzicieni. Prin înregistrări însă – chiar imperfecte – ea prinde contur, devenind cultură şi istorie vie.

157

Capitolul VI. Muzicieni ieşeni pe drumuri europene Turneele… !

Acest cuvânt a avut de-a lungul timpului diferite înţelesuri pentru muzicienii Filarmonicii, ca şi pentru melomanii Iaşului. Pentru unii – prilej de afirmare, de cunoaştere a unor lo165 curi, culturi, oameni noi . Pentru ceilalţi – nemulţumire uneori, fiind lipsiţi de ritmul obişnuit al concertelor; satisfacţie alteori – artişti ori lucrări inaccesibile în mod obişnuit, vin să pregătească şi să prezinte la Iaşi, programe ce urmează apoi a fi prezentate pe scene internaţionale.

Înainte… „Turneu” am putea numi refugiul din timpul războiului, la Făget (Lugoj), din martie 1944, până în mai 1945.

Tot turnee sunt cele din perioada 1946-1956, prezentate cu conştiinciozitate de profesorul George Pascu în anexa volumului Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi, 1942-1957, 166 cincisprezece ani de activitate, pe care le redăm aici :

165

Mai puţin prilej de câştig material, cum s-a comentat mereu – turneele artiştilor din Est au fost şi sunt încă privite de organizatorii occidentali ca posibilităţi (sau, ca să folosim un cuvânt la modă, „oportunităţi”) de economie la capitolul cheltuieli şi câştig la calitatea artistică. Artistul român în turneu e obişnuit să doarmă în cele mai imposibile poziţii, momente şi locuri; se bazează în cea mai mare parte pe „sfânta” conservă; e obişnuit să care incredibile greutăţi… ş.a.m.d.

166 paginile 101-104. O copie a lucrării se află în fondul documentar al Filarmonicii.

158

Simpla parcurgere a listei de mai sus creează o sugestivă imagine asupra acelor vremi, nelipsite de un anumit entuziasm, dar cu certitudine marcate de spiritul bolşevismului, de primirea şi „executarea” sarcinilor de „culturalizare” a „maselor largi”…!

Turnee au fost micro-stagiunile organizate la Bucureşti în anii 1969-1972, cu orchestra condusă de Ion Baciu, cu ansamblul Muzica Viva şi Vincente Ţuşcă, de asemenea cu

corala Animosi a lui Sabin Păutza, care au atras atenţia muzicienilor capitalei, stârnind surpriză şi admiraţie nedisimulată.

Tot turnee au fost şi concertele susţinute în oraşele Moldovei, între care de neuitat rămân micro-stagiunile la Piatra Neamţ, din anii ’75 – ’85, numite maliţios de artişti „deplasări” !

159

Membri ai corului Gavriil Musicescu în perioada 1953–2008 Aboaice Silvia Acsinte Mihai Alexandrescu Marinela Alexandru Nicolae Almaşi Aurel Almăşan Nicolae Alupii Sanda Ambrozie Octav Andronache Mihai Andru Amadeus Anisie Silviu Axinte Constantin Florin Azamfirei Mirel Baciu Iolanda Bahu Teodor Balotă Livia Balotă Viorel Bantaş Alexandru Barbăroşie Emil Barbu Margareta Băcăran Victor Băcilă Casandra Bălan Petre Bălaşa Violeta Bălteanu Irina Beceru Virgil Bejan Emilian Belicovici Remus Berler Bela Bişoc Anişoara

Bişoc Anton Bişoc Iosif Bişoc Mihai Bîrsan Nicolae Bîrzu Nicolae Botezatu Maria Botezatu Petru Brăharu Iosif Broşteanu Aurora Buceloiu Victor Bucescu Mircea Bulai Ana Buruianu Dumitru Buzurin-Slătinaru-Nistor Maria Caciuc Verginia Caşcaval Elena Caşcaval Vasile Cazacu Maria Cazacu Petru Cherciu Valentina Chilcuş Bruno Chirvasă Luminiţă Chiseliţă Radu Ciobanu Luminiţa Ciolan Nicu Ciolan Viorica Ciopate Pavel Cioromila Mariana Ciubotaru Gheorghe 160

Cojocaru Bogdan Cojocaru George Cojocăriţei Alexandru Colceag Gheorghe Cortez Mioara Cortez Viorica Costin Elena Cristache Filomena Cristea Ştefania Cristoiu Stela Cuşmuliuc Adrian Dabija Constantin Damian Mariana Darie Elena Dediu Aneta Diac Iosefina Dimitriu George Dimitriu Lucian Dimitriu Oana Docea Camelia Donose Ştefan Dragotescu Elena Drob Mihai Drosu Valeriu Dumitrescu Maria Elena Dumitriu Atena Enciu Ion Ene Margareta Enea Dumitru Eşanu Emilia

Fântână Gheorghe Filimon Vasile Florea Elena Florescu Constantin Foca Aurica Frunză Petru Frunză Vasile Furtună Mihai Gâdei Valeriu Gafta Val Gavrilescu Constantin Gălăţeanu Luminiţa Georgescu Sanda Georgescu Ştefan Gheorghiu Clement Gheorghiu Cristian Gheorghiu Elena Gherman Octav Ghindos Constantin Giulvezan Ovidiu Gîrlea Petru Godvinschi Liviu Grăjdeanu Mihaela Greţcan Elena Grigore Eugenia Gugeanu Victor Habliuc Ana Hafner Estera Haluş-Borcea Julieta Hanghiuc Claudia Hosovschi Elena Huţu Ion Ianciuc Elena Iftimie Elvira Ilaş Dionisie Ilaş Elena Ilie Cristina Ilie Valeria Iliescu Lili Ioan Dan Iosipescu Maria Istrate Florentina Iuşter Evestina Jidveianu Nicolae Jidveianu Ştefania Jitaru Camelia

Kehaian Geta Leonte Elena Loghin Teodor Luncan Traian Lungeanu Georgeta Mangiru Lucia Marin Alexandrina Marsic Alexandru Matei Lăcrămioara Măcărescu Haralambie Melinte Ion Miricioiu Maria Mitea Georgeta Mitrea Maria Mitrică Mihaela Mladin Maria Mocanu Diana Moisini Valeria Momiţă Corina Morariu Ioan Moraru Vasile Moroşan Cristina Moţ Mihai Munteanu Doina Munteanu Ecaterina Munteanu Maria Munteanu-Ciolan Viorica Muraru Vasile Mureşanu Iosif Corneliu Muşinschi Gheorghe Neaga Adrian Neagoe Florin Necula Veronica Neuhauser Petru Nichita Gabriela Nicoară Diodor Niculescu Emil Oboroceanu Lucia Oros Ana Oros Mircea Panait Margareta Pavel Manuela Paveliu Alexandru Păutza Corina Perju Ion Petrariu Cristina 161

Pîslaru Radu Pleşca Paraschiva Podina Ecaterina Pohrib Elena Pop Corina Pop Maria Popa Mihai Popa Neculai Popescu Ana Popescu Gheorghe Popescu Maria Popescu Tiberiu Postăvaru Cornelia Postăvaru Radu Prelipceanu Vasile Priscornic Dan Prisecariu Elena Puşterla Petru Puşterla Valentin Raţibor Eugen Rădulescu Magda Răileanu Constantin Regleanu Elena Rîmbu Gabriela Rîmbu Valerian Roşu Elisabeta Rotaru Natalia Rus Angela Sandu Sergiu Săndulescu Elena Schipor Maria Sfartz Rene Sfartz Surica Sfeclă Maria Slătinaru Elena Solomon Sidonia Stanciu Vasile Stancu Radu Stoia Mariana Stoian Florica Stoica Mariana Stoica Ştefan Stoleriu Luiza Stupcanu Mihai Suparschi Maria Surugiu Liliana

Şeremet Florin Tălăzucă Constantin Tănase Sorin Teiu-Roşu Ramona Teodorescu Aurel Tody Aranka Toma-Taşcă Aurelia Trandafir Giovanni Trişcă Aurelia Truş Viorica Tselea Petru Tucheluş Sebastian Tudose Otilia Ţaga Costel Ţibulac Vitalie

Ţibuleac Lucia Ţurcanu Vasile Ungureanu Mihai Dan Urdaru Gabriela Ursache Ioan Urziceanu Nicolae Vasilescu Eliza Vasiliu Aglaia Vasiliu Brînduşa Vasiliu Gheorghe Vasiliu Ştefan Vasilovici Ciprian Văideanu Dorin Verdeş Ştefan Vermeşan Ruxandra

Vieru Natalia Vintilă Mugurel Vintilă-Iosub Georgeta Vizitiu Traian Vrînceanu-Popescu Ana Vuza Gheorghe Waisemberg Rene Waks Cristian Zaharia Versavia Zaiţ Violeta Zamfirescu Gabriela Zărnescu Ecaterina Zota Melpomena Zvorişteanu Andreea

Deschideri internaţionale Noţiunea de turneu a căpătat noi sensuri după 1970, când dirijorul şi apoi directorul Ion Baciu a creat numele şi renumele orchestrei simfonice „super” la Iaşi. Atunci au început primii „paşi” în spaţii din ce în ce mai largi, mai întâi pe scene de concert din Bucureşti. În 1970 au început totodată ieşirile „afară”: în Germania, la care s-au adăugat, în 1974 - Belgia şi Olanda, în 1975 - Cehoslovacia, în 1976 - Franţa, 1977 - Italia ş.a.m.d.

Numai cei ce au trăit vremurile vizelor şi ale dosarelor „securizate” pot înţelege conotaţia particulară a cuvântului turneu din acei ani ! Întreaga organizare a unui turneu, mai ales în „Vest” se făcea prin trecerea fiecărui artist participant prin „filtre” care îi scanau şi-i radiografiau nu numai propria fiinţă, ci întreaga genealogie ! Cea mai mică „scamă” apărută la dosar atrăgea după sine dispariţia numitului de pe listă. Se făceau de aceea şi liste de „rezerve”, care erau tratate cu aceeaşi severă minuţiozitate ca şi „titularii” – pentru orice eventualitate.

Urmau ameninţătoare „instructaje” şi… în fine, plecarea. În turneu toţi erau atenţi la ceea ce spun şi la ceea ce fac toţi. La întoarcere urmau „notele informative” ! Aceasta este doar o foarte palidă imagine a întregului calvar pe care-l reprezenta organizarea turneelor în anii 1975-1989.

Acest calvar era însă compensat din plin de contactele artistice cu exteriorul; de aplauzele, entuziasmul şi admiraţia nedisimulate ale străinilor; de cunoaşterea unor locuri istorice precum Sala Edvard Grieg de la Bergen (Norvegia), Salle Gaveau din Paris, arena Sferisterio de la Macerata (Italia); cunoaşterea unor locuri şi culturi noi, precum capitalele europene Stockholm, Oslo, Copenhaga, Praga, ori metropolele americane şi canadiene New York, Washington, Denver-Colorado, Los Angeles, San Francisco, Chicago, Knoxville şi Maryville (Tennessee), Pittsburg (Kansas), Saint Luis, Boston, Oklahoma, apoi Vancouver, Edmonton, Ottawa, 167 Toronto, Montreal, etc. ; contacte cu nume celebre ale muzicii internaţionale, precum Ru168 dolf Nureyev şi ansamblul de balet al Operei din Paris . În pofida lipsei de acces la informaţie din trecutele vremi, unele ecouri ale prezenţelor 167 168

în turneul cu Ansamblul de dans modern Eurithmeum din Stuttgart, în 1978. turneu în Italia, în noiembrie 1983.

162

artistice internaţionale ieşene au ajuns totuşi până la noi. Iată câteva:

Arena Sferisterio de la Macerata (Italia), unde între anii 1984-1994, orchestra de coarde a Filarmonicii a participat 169 la Festivalul de operă din lunile iulie-august.

"Gems of the Balcans..." Bonner Rundschau, Germania, 1976 "Briljant rumensk orkester" Aften posten, Bergen, Norvegia, 1981 "Filarmonica Moldova din Iaşi este fără îndoială o orchestră foarte suplă şi echilibrată, ai cărei instrumentişti au atins un nivel de invidiat.” Dunavska Pravda, Bulgaria, 1982 "The Iasi Philharmonic took Edmonton by surprise Monday night and devastated the Convocation Hall audience. ...They provided a concert of "Programme music" that blended fire and brimstone magnificently with tender drops of rain."

170 Entertainment Journal, Edmonton Canada, 1978 "Orchestre National de Roumanie - Magnificence et fougue."

171 Le Maine Libre, Le Mans, Franţa, 1986 "Une remarquable prestation enthousiasmant les plus difficiles auditeurs... Quel coloris de finesse, de grandeur, de puissance, de rithme irrésistible, interprété avec une sensibilité incomparable par les éminents membres de cette phalange digne des plus grandes formations internationales."

172 Poitiers, Franţa, 1986 169

http://www.sferisterio.it/associazione/Sferisterio1_pubblico.jpg „Luni seară, Filarmonica din Iaşi a luat Edmonton prin surprindere, impresionând profund audienţa din Sala Convocation… Programul a îmbinat arderea şi tumultul cel mai intens cu blândeţea stropilor de ploaie.” „Entertainment Journal” Edmonton (Canada) 1978 171 „Orchestra naţională din România – dăruire şi înflăcărare”. „Le Maine Libre”, Le Mans (Franţa) 1986 172 „O remarcabilă prestaţie, entuziasmându-i pe cei mai sceptici auditori… Ce îmbinare de subtilitate, grandoare, robusteţe, ritm irezistibil, interpretate cu o sensibilitate incomparabilă de eminenţii membri ai acestei falange demnă de cele mai înalte ansambluri internaţionale.” Poitiers (Franţa) 1986 170

163

… şi lista ar putea continua.

Exceptând aceste referiri din presa internaţională, apărute în urma concertelor susţinute de ieşeni – de altfel, sugestive şi deosebit de importante, atât pentru artişti, cât şi pentru cei de-acasă – puţine sunt mărturiile ori documentele de organizare rămase în arhiva Filarmonicii, legate de turneele internaţionale din perioada 1970-1989. E lesne de înţeles – totul era învăluit într-un fel de mister, se vorbea în sotto voce, ca nu cumva să se supere „cei de sus”!

În vara anului 1976, o parte din muzicienii Filarmonicii au făcut parte din orchestra internaţională de tineret ce susţinea concerte conduse de dirijorul Erich Bergel, pe durata Festivalului Wagner de la Bayreuth (Germania).

Pagină de program cu autograful muzicianului şi lista membrilor orchestrei, între care se regăsesc şi numele ieşenilor.

164

Ion Baciu despre turneul în Statele Unite şi Canada Fonoteca de aur a Radioului ieşean păstrează un memorabil interviu cu Maestrul Ion Baciu, despre periplul orchestrei în Lumea Nouă, în mai multe oraşe din S.U.A. şi Canada:

165

„Orchestra simfonică din Iaşi a întreprins primul turneu în Statele Unite ale Americii *în 1978, n.n.+. Nici o altă orchestră românească nu mai trecuse până atunci Oceanul. Am dat concerte simfonice şi am acompaniat ansamblul Eurithmeum din Stuttgart. Noi am cântat muzică românească şi universală – simfonii de Mozart, Schubert, Haydn – în spectacole de eurit173 mie .

Dar ne-am „produs” de fiecare dată şi separat. În program figurau şi piese simfonice interpretate cu cortina trasă, iar publicul ridica orchestra în picioare de mai multe ori. Am executat Hebridele de Mendelssohn-Bartholdy şi Uvertura Wilhelm Tell de Rossini. Tot ca piese de mică întindere au fost Codex Caioni de Doru Popovici, Trei piese pentru orchestră de coarde de Constantin Silvestri. Am avut în program şi alte lucrări de muzică românească – Jocurile I şi II 174 de Sabin Păutza, compozitor ieşean , piese care au făcut senzaţie în America şi în Canada.

Am executat o parte din oratoriul lui [Anton] Zeman, Rodul muncii, care, la fel, aduna aplauzele publicului. După aceea, am avut piese concertante, cu solistul nostru Dan Podlovschi – Concertul de Beethoven, un concert de Mozart. Violoncelistul nostru Ştefan Zărnescu a executat Concertul de Saint-Saëns. Iar violoncelista Sanda Guţu, de la Filarmonica din Timişoara, a executat Concertul de Boccherini. Binenţeles că am interpretat şi piese de Ciprian Porumbescu şi, desigur, George Enescu.

Nu am cântat decât în faţa unor săli arhi-arhi-pline. Trebuie să ştiţi că organizarea s-a făcut cu patru ani înainte! Adică agenţii de impresariat din Elveţia, New York, San Francisco şi din Los Angeles mi-au mărturisit că lucrează la organizarea acestui turneu de patru ani. Important pentru noi nu era atât faptul că sala era arhiplină, ci că de foarte multe ori am ridicat publicul în picioare.

Grup din orchestra ieşeană la Washington DC, în 1978.

De la stânga la dreapta – în spate: M. David, Alex Diaconu, Şt. Lăeţu, M. Acaru, Şt. Zărnescu, L. Onofrei, C. Negoescu, Ctin. Stanciu, M. Şuvăială În faţă: C. Grigoriu, Gr. Marcovici, D. Bejan, A. Anania.

173 174

euritmie = armonie de sunete, de linii, de mişcări etc. (în muzică, în dans, în vorbire etc. DEX online Între timp, Sabin Păutza a devenit compozitor american de origine română !

166

Şi cred că unul dintre secretele succesului nostru a fost muzica românească. Pentru că muzică clasică la New York, La Boston, la Montreal se face destulă şi de nişte ansambluri de renume mondial. Dar muzică românească mai puţin! I-a surprins bogăţia ei – au subliniat asta în presă şi în emisiunile de televiziune pe care am avut ocazia să le vedem. În continuu se scotea în evidenţă noutatea şi surpriza pe care o produce muzica românească, vitalitatea şi frumuseţea ei. Aşa încât, bisurile la muzica românească puteau dura de la o jumătate de oră 175 în sus.”

Filarmonica ieşeană – instituţie de rang european După 1990, referirile privind organizarea şi desfăşurarea turneelor Filarmonicii în străinătate cresc, în timp ce dosarele de vize şi formalităţile birocratice încep să scadă.

Frecvenţa şi importanţa turneelor internaţionale pun în evidenţă mai multe constatări: În primii ani după 1990, Occidentul a manifestat o mare curiozitate faţă de reprezentanţii unui popor atât de comentat până în 1989. Concertele pe scene internaţionale, mari sau mici, erau urmărite de un public numeros şi, treptat, curiozitatea se transforma în entuziasm şi admiraţie. Succesele erau de fiecare dată remarcabile, impresarii – mulţumiţi, iar contractele veneau unul după altul, în aşa fel încât acasă treceau săptămâni la rând fără obişnuitele simfonice de vineri seara. Melomanii ieşeni murmurau, dar manifestau înţelegere până la urmă.

După acel prim val de interes, a urmat o relativă intrare în normal, invitaţiile s-au mai rărit, în schimb ceea venea era rezultatul exclusiv al renumelui artiştilor ieşeni, care, în pofida dificultăţilor de tot felul, lăsau în urmă impresii de neuitat şi adesea dorinţa de a reedita concertele de mare succes. S-au creat relaţii trainice cu artişti şi impresari străini.

Deschiderile culturale româneşti către exterior, înfiinţarea centrelor culturale francez şi german de la Iaşi au făcut ca pe scena Filarmonicii să concerteze artişti străini de valoare, care au plecat cu impresii puternice şi cu dorinţa sinceră de a le împărtăşi şi altor străini. Au sosit astfel invitaţii aparent neaşteptate, care s-au dovedit ulterior rezultatul unor frumoase colaborări din trecut. Un exemplu edificator în acest sens îl constituie micro-stagiunea de operetă susţinută de orchestra Filarmonicii Moldova la Kongresshaus din Zürich (Elveţia), în lunile ianuarie–iulie 1996. Invitaţia venise în toamna anului 1995, din partea unui impresar complet necunoscut, dar care – s-a dovedit ulterior – era foarte bine informat asupra valorii artistice a interpreţilor Filarmonicii. Secretul? Impresarul elveţian, în căutarea unei orchestre bune şi necostisitoare, îl consultase pe unul dintre prietenii săi. Acesta – un remarcabil tânăr dirijor – fusese invitat cu trei ani mai devreme, prin intermediul Centrului Cultural Francez la Iaşi şi rămă176 sese încântat de colaborarea cu simfonicul Filarmonicii .

Oricât de idilic am încerca să prezentăm valoarea în sine a muzicienilor Filarmonicii, realitatea societăţii de consum în care trăim ne demonstrează că este nevoie de reclamă uneori mai mult chiar decât acoperirea acesteia în valoare! De aceea, în ultimii ani Filarmonica ieşană face eforturi mari de a construi o imagine pe măsura nivelului său artistic real. Nu e simplu, dacă ţinem seama de lipsa la noi a experienţei şi tradiţiei în domeniul promoţional, ca şi de concurenţa disproporţionată cu marile agenţii internaţionale de publicitate. În ultimii ani a mai apărut o problemă: dacă cu 7–8 ani în urmă mai funcţiona încă intere175

Interviul a fost transcris din înregistrarea transmisă la postul de Radio Iaşi, realizată de redactorul muzical Dora Maria David, în emisiunea Univers muzical, dedicată aniversării Filarmonicii, din 18 martie 2001.

176 Este vorba despre talentatul Olivier Grangean, care a concertat la Iaşi în iunie 1992 şi a revenit în decembrie 2007.

167

sul şi curiozitatea Occidentului faţă de artiştii estici, în ultima vreme apare tot mai frecvent o anumită rezistenţă faţă de aceştia, manifestată în special de artiştii locali, care se văd puşi în umbră adesea de ansamblurile de elită venite în turneu. Se percep astfel taxe suplimentare pentru organizarea turneelor în anumite ţări europene – în Franţa, de pildă – care descurajează numeroşi impresari.

Valoarea autentică însă nu poate fi contestată, iar ansamblurile Filarmonicii ieşene – Orchestra simfonică şi Corul Academic Gavriil Musicescu – continuă să primească invitaţii pentru a concerta pe scene internaţionale. Stă mărturie, între altele, relaţia constantă cu organizatorii prestigiosului concurs internaţional Grand Prix Maria Callas de la Atena, care datează de peste cincisprezece ani!

Ecouri din presa naţională şi internaţională „Formidabilul program muzical al Filarmonicii din Iaşi (România)” 177 Zürich (Elveţia), iulie 1996 Despre Concursul Internaţional Grand Prix Maria Callas, Atena, martie 1999: „Finala şi festivitatea de premiere s-au desfăşurat la Megaro, o luxoasă şi modernă sală de concerte cu 1700 de locuri şi acustică foarte bună, iar acompaniamentul Orchestrei Filarmonicii Moldova din Iaşi a fost o adevărată demonstraţie de profesionalism, de mare acurateţe şi coeziune sonoră. O menţiune în plus pentru tonul superb şi expresiva frazare a violoncelistului Florin Găureanu în cele trei momente solistice pe care le-a asigurat.”

Ligia Ardelean, Revista „Melos” nr. 3, mai 1999 „A fost o mare onoare şi o experienţă extraordinară să lucrez cu Filarmonica din Iaşi în interpretarea şi înregistrarea lucrării mele Remembrance of a People, 19-20 iunie 2000. această orchestră este uimitoare – muzicienii ei cântă cu o implicare totală, un sunet minunat şi o deosebită muzicalitate. Au pus în valoare muzicalitatea şi mesajul muzicii mele aşa cum, până atunci, doar mi le imaginasem. Sunt adânc recunoscător pentru această specială şi memorabilă experienţă.”

Jonathan D. Kramer, compozitor şi profesor la Columbia University, New York 178 Iaşi, 20 iunie 2000 „A fost o experienţă extraordinară şi, mai presus de orice, incitantă să cânt cu orchestra Filarmonicii din Iaşi. Într-o lume în care mulţi muzicieni sunt preocupaţi numai de propria carieră (ca să nu pomenim de interese ce n-au nimic comun cu muzica), aceşti muzicieni şi-au dat 100% din sufletul lor pentru muzică. Voi purta această amintire cu mine oriunde mă voi afla, oricând voi cânta sau voi profesa. Mulţumesc!”

Deborah Bradley, 177

„Le formidable programme musical de la Philharmonie de Iasi (Roumanie)…” Referire la concertele finale ale micro-stagiunii susţinute, în perioada ianuarie–iulie 1996, de orchestra ieşeană la Zürich, sub conducerea tânărului dirijor german Michael Hofstetter, cu muzică de operetă germană, austriacă şi maghiară.

178 "It has been a great honor and a extraordinary experience to work with Iasi Philharmonic in the performance and recording of my composition ’Remembrance of a People’, 19-20 June 2000. This orchestra is amazing - its musicians play with a total commitment, a beautiful sound, and a wonderful musicality. They have showed me beauty and meaning in my music that I had previously only hoped was there. I am deeply grateful for this special and memorable experience." Lucrarea Remembrance of a People a fost dirijată la Iaşi de Paul Nadler.

168

Director of Music Performance la Columbia University, New York, Iaşi, 20 iunie 2000

179

„A fost cu adevărat o experienţă minunată. Am remarcat încă de la prima repetiţie înalta calitate artistică a fiecărui membru al orchestrei şi totodată coeziunea dintre diversele grupuri instrumentale, frazarea, cunoaşterea stilului, intonaţia perfectă şi respectarea dinamicii verdiene… … au realizat un spectacol de cel mai înalt nivel, cum numai în cele mai importante săli ale lumii poate fi imaginat.”

180 Marco Balderi, dirijor italian, Brăila, 18 octombrie 2001 „Filarmonica din Iaşi a căutat inspiraţia pe toate planurile expresive, dar în mod special într-o profundă subtilitate. Orchestra, soliştii, corul au format un întreg muzical de înalt nivel artistic.”

Monique Meeuwisse, „De Stem”, Bergen op Zoom (Olanda), 5 noiembrie 2001 „Un Messiah plin de contraste. Orchestra a cântat pe de-o parte sobru şi foarte ritmic, dar şi cu culori romantice, improvizaţiile ajungând la adevărate cadenţe.

A fost un concert în care toate forţele s-au îndreptat către un singur scop: acela de a face muzica să trăiască la adevărata ei valoare. O adevărata sărbătoare.”

Marijolijn Sengers, „Eindhoven Courant” (Olanda) 8 noiembrie 2001 Mit Bewunderung habe ich die Ausgelichenheit Ihres Orchesterklanges gehort, der bei der Begleitung von Mme. Aliberti ein warmes Volumen verstromte, nie dabei pastos oder aufdringlich wirkte, sondern eine schone Farbgebung zwischen Blasern und Streichern erreichte.

Roland Eckert, Stuttgart, Dezember 2001 „Cu aplauze îndelungate a fost onorata prestaţia de înaltă ţinută artistică a orchestrei 181 dirijate cu sensibilitate şi precizie de maestrul Ulrich Weder.”

Manola Romalo, „România Liberă”, 8 ianuarie 2002

179

"It has been an extraordinarily remanding and above all, inspiring, experience to have played with the Iasi Philharmonic. In a world where many musicians are concerned only with their time (and not to mention a focus on some interests which have little to do with music-making), these musicians gave 100% of their souls and hearts to the music. I will carry this impression with me wherever I am, and whenever I perform or teach. Thank you!” Deborah Bradley a interpretat partitura pianistică în lucrarea Remembrance of a People de Jonathan Kramer.

180 „Veramente è stata una bellissima esperienza. Ho apprezzato fin dalla prima prova, l'alta qualità artistica di ogni componente dell'orchestra e il senso d'assieme delle varie famiglie di strumenti, la proprietà di fraseggio, l'aderenza allo stile proposto, l'intonazione perfetta e il rispetto delle dinamiche verdiane… … hanno prodotto uno spettacolo di altissimo livello, davvero si poteva immaginare di ascoltarlo nelle Halls più importanti del mondo.” Marco Balderi a dirijat orchestra şi corul Filarmonicii ieşene în Festivalul Darclée de la Brăila, în concertul din 31 august 2001, cu pagini din opere.

181 Este vorba despre turneul orchestrei şi corului în Germania, în perioada 11–23 decembrie 2001, cu concerte în săli celebre precum Festspielhaus din Baden Baden, Alte Oper din Frankfurt şi Gewandhaus din Leipzig.

169

Capitolul VII. Festivaluri Festivalul Muzicii Româneşti.

Festum Musicae 1973-1996 Iaşul a găzduit, din 1973 până în 1996, un festival ce a cunoscut mai multe transformări, atât în formă cât şi în conţinut.

La primele trei ediţii (1973, 1974, 1975) a purtat denumirea de Săptămâna muzicii româneşti. De la ediţia a patra (1976) până la a opta (1984), manifestarea s-a intitulat Festivalul muzicii româneşti. Ediţiile a noua (1996) şi a zecea (1998) au adoptat denumirea de Zilele Muzicii Româneşti. În fine, de la ediţia a unsprezecea (1993) până la a paisprezecea şi ultima (1996) s-a intitulat Festum Musicae, dorindu-se internaţional Dacă până în 1990 organizatorii – Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al judeţului Iaşi, Filarmonica, Uniunea Compozitorilor din Bucureşti, Conservatorul George Enescu şi Opera Română din Iaşi – au urmărit prezentarea unui repertoriu exclusiv românesc, de toate genurile, după 1990, Festivalul a fost organizat în principal de Filarmonică, cu susţinere financiară din partea unor foruri culturale naţionale şi locale şi a inclus şi muzică internaţională. După 1996, sursele financiare s-au „subţiat” într-atât, încât festivalul nu a mai putut fi organizat.

Prima ediţie a festivalului ieşean, 9-16 mai 1973.

170

Caietul-program la ediĹŁia a VIII-a, 11-18 mai 1984.

171

Ultima ediţie integrală cu muzică românească, a X-a, 20-27 mai 1988.

Dincolo de tentele politizante – obligatorii şi totodată ne-reprezentative pentru valoarea sa reală – Festivalul de la Iaşi a reuşit în primele sale zece ediţii cel puţin două performanţe remarcabile: prima – a fost singurul festival de muzică românească de amploare din viaţa muzicală a ţării; a doua – a creat la Iaşi, pe parcursul a 15 ani, gustul publicului pentru muzica autohtonă, de la genul cameral până la cel vocal-simfonic şi de operă, de la muzica înaintaşilor până la cea contemporană, de la muzicieni consacraţi, la debutanţi.

Aşa se face că pe scenele Iaşului au evoluat interpreţi binecunoscuţi, precum dirijorii: Ion Baciu, Ludovic Bacs, Radu Botez, Corneliu Calistru, Marin Constantin, Iosif Conta, Emanuel Elenescu, Remus Georgescu, Paul Popescu, Sabin Păutza, Emil Simon ş.a.; soliştii: Sofia Cosma, 172

Gabriel Croitoru, Ştefan şi Valentin Gheorghiu, Dan Grigore, Martha Kessler, Ştefan Lory, David Ohanesian, Emilia Petrescu, Maria Slătinaru-Nistor, Georgeta Stoleru, Valentin Teodorian, Ionel Voineag, ş.a.; ansambluri vocale şi instrumentale, între care orchestrele simfonice ale Filarmonicilor din Cluj-Napoca şi Timişoara, Orchestra Radio din Bucureşti, orchestre de cameră din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi, cvartetele de coarde Voces, Atheneum, Muzica, Eutherpe, ansamblurile Musica Viva (Iaşi), Ars Nova (Cluj-Napoca), Concordia (Bucureşti), corurile Madrigal (Bucureşti), Cappella Transylvanica (Cluj-Napoca), Animosi, Cantores amicitiae (Iaşi) şi multe altele.

Repertoriul muzical românesc a inclus la fiecare ediţie prime audiţii ieşene şi absolute ale unor lucrări de referinţă. Compozitorii români erau stimulaţi şi onoraţi să dedice lucrări unor interpreţi care le prezentau pe scena Festivalului ieşean. Între aceştia, Wilhelm Georg Berger, Pascal Bentoiu, Mansi Barberis, Corneliu Cezar, Theodor Grigoriu, Mihai Moldovan, Viorel Munteanu, Cristian Misievici, Sabin Păutza, Doru Popovici, Vasile Spătărelu, Sigismund Toduţă, Anatol Vieru, Anton Zeman, etc. Desigur, în Festivalul Muzicii Româneşti s-a cântat mult Enescu, de la sonate până la opera Oedip. De asemenea, capodopere de Paul Constantinescu, Mihail Jora, Sabin Drăgoi, Gavriil Musicescu, Gheorghe Cucu, Gheorghe Dima…

După 1990, organizatorii s-au confruntat cu tot mai multe dificultăţi financiare, care au dus în cele din urmă la întreruperea existenţei sale, într-un moment în care – ironia soartei! – Festivalul se bucura nu numai de apreciere şi renume în ţară, dar apăruse şi în binecunoscute enciclopedii internaţionale, precum Musical America. Cu toate acestea, nu puţini sunt aceia care păstrează încă speranţa reluării Festivalului din luna mai la Iaşi, de altfel biroul de impresariat al Filarmonicii primeşte încă oferte de participare în Festival din partea unor interpreţi de peste hotare.

Aproape la fiecare ediţie au avut loc evenimente ce merită a fi consemnate. Aşa de pildă, la ediţia a II-a, orchestra Filarmonicii din Cluj-Napoca şi dirijorul Emil Simon au susţinut un concert cu muzică reprezentativă de Vasile Herman, Cornel Ţăranu, Sigismund Toduţă, Mihai Moldovan şi George Enescu (6 mai 1974).

La ediţia a III-a, 1975, a fost invitată orchestra Radioteleviziunii Române. Dirijor maestrul Emanuel Elenescu, solistă pianista Sofia Cosma. În program lucrări de Theodor Grigoriu, Pascal Bentoiu, George Enescu (15 mai 1975). A susţinut de asemenea un concert cel mai prestigios ansamblu coral academic al momentului – corul Filarmonicii din Cluj-Napoca, condus de Dorin Pop (21 mai 1975). Iar la închiderea festivalului a avut loc premiera operei-concert Oedip de George Enescu, în concepţia şi sub conducerea maestrului Ion Baciu (23 mai 1975). Se marcau astfel 20 de ani de la trecerea în nefiinţă a compozitorului.

La ediţia a IV-a a fost comemorat compozitorul Mihail Jora (1891-1971) – 85 ani de la naştere şi 5 ani de la moarte. Orchestra de muzică veche a Radioteleviziunii, dirijată de Ludovic Bacs, solistă soprana Georgeta Stoleru au susţinut un concert în 7 mai 1976.

La ediţia a V-a au fost prezenţi într-un program George Enescu trei figuri emblematice ale şcolii interpretative româneşti: mezzo-soprana Martha Kessler, violonistul Ştefan Gheorghiu şi pianistul Valentin Gheorghiu (6 mai 1978). Şi iarăşi un concert al orchestrei Radioteleviziunii Române, condusă de astă dată de Iosif Conta (8 mai 1978). Reprezentanţii Clujului au fost membrii unei alte formaţii corale de elită – Cappella Transylvanica dirijată de acelaşi maestru Dorin Pop (9 mai 1978).

Ediţia a VI-a a avut evenimente similare – Cappella Transylvanica cu Dorin Pop (15 mai 1980) şi orchestra Radioteleviziunii Române, dirijor Paul Popescu (17 mai 1980). De asemenea baletul Teatrului Fantazio din Constanţa (14 mai 1980).

173

În 1982, la ediţia a VII-a, au participat mai multe ansambluri mari: orchestra Radioteleviziunii Române. Dirijor Iosif Conta (11 mai 1982), corul şi orchestra Filarmonicii Banatul din Timişoara, conduse de Remus Georgescu şi Diodor Nicoară (13 mai 1982), baletul Teatrului Fantazio din Constanţa (9 mai 1982), Corul Madrigal dirijat de Marin Constantin (14 mai 1982).

Ediţia a VIII-a – din nou orchestra Radioteleviziunii Române, dirijor Iosif Conta, solist pianistul Dan Grigore (12 mai 1984) şi baletul Teatrului Fantazio din Constanţa (13 mai 1984).

Ediţia a IX-a – orchestra şi corul Filarmonicii din Cluj-Napoca şi dirijorul Emil Simon (23 mai 1986), Corul Madrigal dirijat de Marin Constantin (24 mai 1986).

Ediţia a X-a – orchestra Radioteleviziunii Române, dirijor Paul Popescu (20 mai 1988), baletul Teatrului Fantazio din Constanţa (24 mai 1988). În cadrul festivalului a avut loc şi prima ediţie a Reuniunii corale Gavriil Musicescu.

De asemenea, premiera operei-concert O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu, sub conducerea lui Ion Baciu (27 mai 1988). Acesta din urmă a reprezentat un alt eveniment între realizările repertoriale ale Filarmonicii de-a lungul timpului. De altfel, Ion Baciu avea un fel al său de a transforma directive politico-ideologice în pagini de artă autentică: dacă-i obligatoriu să facem „Cântarea României”, atunci s-o facem cum se cuvine, cu o incontestabilă capodoperă de muzică românească! Partitura era complet necunoscută interpreţilor şi publicului deopotrivă şi deloc uşoară. Soliştii au răspuns cu mare generozitate şi profesionalism, iar rezultatul a fost un mare succes. Din distribuţie au făcut parte: Gheorghe Roşu Adrian Ştefănescu Florin Diaconescu Ştefăniţă Lascu Cornelia Pop Mariana Oltenaş Puşa Urdăreanu

Jupân Dumitrache Nae Ipingescu Chiriac Rică Venturiano Veta Ziţa Spiridon

Au fost zece ediţii ale unui festival devenit emblematic pentru Iaşul muzical al deceniilor opt şi nouă. Caietul-program editat în mai 1988 cuprinde o binevenită retrospectivă a interpreţilor şi muzicii prezentate pe scena festivalului, de-a lungul anilor. Listele sunt impresionante şi edificatoare: lucrări dintre cele mai diverse, de la operă şi balet, la jazz, de la muzica secolului al XIX-lea la cea contemporană, reprezentativă pentru toate zonele culturale şi şcolile componistice româneşti. Interpreţi şi ansambluri din Iaşi şi din toate centrele muzicale româneşti. La toate acestea se adaugă simpozioanele care reuneau compozitori, muzicologi şi interpreţi, consacraţi şi debutanţi deopotrivă.

A fost o epocă de maximă emulaţie, ce a avut loc, în mod paradoxal (ori poate tocmai de aceea) în cele mai triste vremuri din istoria modernă a României, epocă nerepetată şi irepetabilă după 1990. Se plătea, desigur, cuvenitul tribut ideologic – lucrări, discursuri, articole, lozinci, alocuţiuni „cu mesaj” etc. – dar acestea apăreau ca un fel de „certificat de liberă trecere”, pentru a adormi hidra cu multe capete care era cenzura şi erau tratate ca atare de organizatori, participanţi şi public – adică erau ignorate.

Ultimele patru ediţii ale festivalului de la Iaşi au adoptat structura „standard” a evenimentelor de acest tip, cu caracter naţional şi tentă internaţională. Şi-a lărgit considerabil atât durata, cât şi aria repertorială. Simpozioanele au abordat şi domeniul muzicii psaltice. Desigur, nu au lipsit momentele remarcabile şi apariţiile memorabile.

Aşa au fost: revenirea mezzo-sopranei Viorica Cortez (în Requiem-ul de Verdi, 18 iunie 174

1993) şi a dirijorului Erich Bergel (25 iunie 1993); colaborarea cu Opera mobile din Oslo (Norvegia) în prima audiţie a Missei Solemne de Rossini (9 iunie 1994) şi concertul sopranei Elena Moşuc (10 iunie 1994); orchestra Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca cu dirijorul Erich Bergel (11 iunie 1995); ansamblul francez de muzică medievală Gilles Binchois (28 mai 1996).

La acestea s-au adăugat patru ediţii ale colocviului muzicologic cu tema Muzica sacră în spaţiile româneşti, care au adus dezbateri, demonstraţii, comunicări şi concluzii asupra unuia dintre cele mai vechi şi mai vaste domenii ale culturii româneşti – muzica bizantină şi de tradiţie bizantină.

Spicuiri din presa Festivalului La ediţia I „Poate că „Săptămâna muzicii româneşti”, organizată şi pregătită cu neprecupeţit entuziasm, n-a adunat în jurul ei atâta public cât ar fi fost de dorit, dar e sigur că mulţi dintre cei care au urmărit toate concertele şi recitalurile au ieşit din acest microfestival înnobilaţi spiritualiceşte. În primul rând, nu poţi să nu constaţi cât de mult s-a scris şi se scrie, cât de puţin s-a putut cuprinde în aceste câteva zile din uriaşul flux sonor ce s-a născut şi se naşte în ţara aceasta din sumedenie de minţi şi suflete inspirate. Poate că nu s-au cântat întotdeauna cele mai semnificative lucrări, dar nici asta n-are importanţă: aşa cum au fost, multe din ele au avut darul de a produce emoţii de neuitat.”

182 Liliana Gherman, „Cronica” nr. 21, 25 mai 1973 Ediţia a II-a „Iaşul (…) ţine să fie şi astăzi în fruntea iniţiativelor, organizând această Săptămână a muzicii româneşti, adevărată sărbătoare a mişcării noastre muzicale, bilanţ al evoluţiei creaţiei, interpretării muzicale şi muzicologiei, care în aceste trei decenii au cunoscut un permanent progres. Cine parcurge programul acestui festival muzical nu poate să nu aprecieze iniţiativa, dar şi dorinţa organizatorilor de a da un profil clar, de a defini personalitatea acestei acţiuni de cultură.”

Ion Dumitrescu, interviu, „Cronica”, 3 mai 1974 Ediţia a III-a „Afirmând că prezentarea operei Oedip de George Enescu la încheierea celei de a treia ediţii a Săptămînii muzicii româneşti a avut ţinuta şi dimensiunile unui eveniment muzical, înseamnă a spune prea puţin despre acest act de cultură împlinit la Iaşi. Afirmând că aici, în oraşul în care Caudella a avut intuiţia genialităţii viitorului muzician, în oraşul în care Enescu a lăsat amintiri sfinte şi tradiţii de adâncă şi generoasă dragoste pentru cultura noastră muzicală, a avut loc a cincea premieră *s.n.+ a operei Oedip, înseamnă a înregistra evenimentul doar cu orgoliul alinierii Iaşului alături de alte centre muzicale care au avut iniţiativa prezentării capodoperei enesciene (Paris, 1936), Bruxelles (1956), Bucureşti (1958), Stockholm (1975), Iaşi (1975). Esenţial şi semnificativ rămâne faptul că opera Oedip, în formula de concert-spectacol şi-a început în acest an drumul recunoaşterii unanime. Esenţial şi semnificativ este de aseme182

În Liliana Gherman – Dimensiuni ale creaţiei şi interpretării, vol. I, Ed. Artes, Iaşi 2003, p. 100.

175

nea faptul că instituţiile muzicale ieşene (orchestra simfonică a Filarmonicii Moldova, corul G. Musicescu şi corul Operei Române din Iaşi) în colaborare cu colectivul de solişti de la Opera Română din Bucureşti, au realizat performanţa ca într-un timp foarte scurt să interpreteze în condiţii de elevată ţinută artistică, o partitură de dimensiunile, profunzimea expresivă şi dificultăţile operei lui G. Enescu.”

Mihail Cozmei, „Cronica”, 6 mai 1975 Ediţia a IV-a „Acum, mai mult decât în ceilalţi ani, pare că muzica românească şi-a găsit aici firescul făgaş spre oameni, într-o caldă îmbinare de frumuseţe şi adevăr… Cea de-a IV-a ediţie a Festivalului muzicii româneşti se profilează astfel ca o etapă ascendentă în impunerea Iaşului ca un centru de seamă în concertul românesc contemporan.”

Grigore Constantinescu, „Cronica”, 14 iunie 1976 Ediţia a V-a „Sub bagheta dirijorului Ion Baciu, orchestra simfonică a Filarmonicii Moldova din Iaşi a onorat sarcina frumoasă şi plină de răspundere ce i-a revenit şi de această dată de a deschide (la cea de a V-a ediţie a sa) Festivalul muzicii româneşti, printr-un program remarcabil de bine alcătuit, într-o execuţie care a purtat amprenta unui profesionalism exigent cu sine însuşi şi totodată a unui tonic entuziasm. Lucrările prezentate au avut într-adevăr calitatea de a ilustra, într-un mod şi reprezentativ, şi îndeajuns de convingător, nivelul real la care se ridică în contemporaneitate gândirea componistică românească, în simbioză cu valorile gândirii universale, în cadrul unor forme arhitectonice ample, care întotdeauna de-a lungul istoriei muzicii au pretins maturitate de meşteşug, fermitate a concepţiei. Pe de altă parte, alăturarea unor nume ca Anton Zeman (Oratoriul pentru mezzo-soprană, recitator şi orchestră „Arcade peste timp”), Paul Constantinescu (Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian şi orchestră) şi Valentin Gheorghiu (Simfonia a II-a)a adus pe fundalul deosebirilor naturale şi de gen (vocal-simfonic, concertant şi simfonic), interesante şi subtile diferenţieri stilistice ţinând atât de climatul interior specific fiecăruia dintre cei trei creatori (climat care s-a reliefat în contururi nete) cât şi de trăsăturile comune generaţiei căreia fiecare i-a aparţinut (…) sau îi aparţin (…).”

183 Liliana Gherman, „Cronica” nr. 19, 12 mai 1978 Ediţia a VI-a Concertul inaugural *al Filarmonicii „Moldova”+ „În conformitate cu o tradiţie deja statornicită, programul a urmărit o îmbinare în condiţii de armonios echilibru al aspectului calitativ, respectiv de consistenţă muzicală propriu-zisă, cu diferenţierea pregnantă de stil şi gen.

Chintesenţă a poeticii muzicale enesciene, Suita a III-a Săteasca în re major reprezintă una dintre importantele realizări pe plan interpretativ ale colectivului simfonic ieşean şi ale dirijorului Ion Baciu, realizare răsplătită cu premiul I la cea de a II-a ediţie a Festivalului Cântarea României. S-a putut urmări astfel o interpretare maturizată, clarificată în cele mai fine detalii, mustind de culoare, extrem de sugestivă şi de captivantă (…).

183

În Liliana Gherman – Dimensiuni ale creaţiei şi interpretării, vol. II, Ed. Artes, Iaşi 2003, p. 27.

176

Introducerea în programul de deschidere a Concertului pentru vioară şi orchestră de Wilhelm Berger a însemnat rememorarea implicită a unuia dintre succesele de prestigiu ale muzicii contemporane româneşti pe plan internaţional. Deşi terminată în 1963 şi devenită între timp «clasică», această valoroasă pagină concertantă românească a răsunat pe podiumul Filarmonicii ieşene pentru prima dată, fiind o noutate şi în repertoriul violonistului Daniel Podlovschi…

Abordarea Oratoriului Canti per Europa de Theodor Grigoriu în cea de a doua parte a concertului a însemnat trecerea din planul instrumentalului pur în planul vocal-simfonic. Desigur că, aşa cum era şi firesc, s-a obţinut o spectaculozitate sporită, favorizată şi de aparatul orchestral utilizat de compozitor (…).”

184 Liliana Gherman, „Cronica” nr. 20, 16 mai 1980 Cvartetul Voces „Formaţie de notorietate naţională şi chiar internaţională, cu bogată experienţă de concert şi având un repertoriu uimitor de amplu…, cvartetul Voces continuă să evolueze în mod evident de la o apariţie la alta, membrii săi demonstrând o severă disciplină de lucru, o permanentă nelinişte creatoare, un sens acut al perfectibilităţii posibile a tehnicii de ansamblu şi, prin aceasta, a expresiei… Participarea cvartetului Voces la cea de a VI-a ediţie a Festivalului muzicii româneşti s-a convertit într-un veritabil eveniment artistic… Printre multiplele calităţi ale acestei formaţii este de menţionat plasticitatea timbrală la care a parvenit individual şi în cadrul sonorităţii de ansamblu, apoi faptul că reuşeşte în mod admirabil să se manifeste monolitic la nivel de concepţie dar şi ca realizare concretă, până în cele mai mici detalii, ce par a izvorî dintr-un acelaşi gest, dintr-o aceeaşi respiraţie, dintr-o aceeaşi bătaie de inimă, prin topirea într-un singur tot a puternicelor personalităţi ale protagoniştilor.”

185 Liliana Gherman, „Cronica” nr. 20, 16 mai 1980 Ediţia a VII-a „… orchestra ieşeană poate fi evaluată mai bine în potenţialitatea sa, în comparaţie cu celelalte colective instrumentale surori. Astfel, (…) s-a vădit acea sudură de ansamblu şi acea plasticitate specifică a detalierii orchestrale, care o recomandă ca pe o ideală interpretă a muzicii enesciene în primul rând, dar şi a altor muzici de factură similară.”

Liliana Gherman, „Cronica”, 21 mai 1982 „Arareori mi-a fost dat să cuprind chipul ţării mai în întregimea lui, decantat din răscolirea unei seculare deveniri, predat sufletului meu drept hrană, ca în acea seară a supremei împliniri a Festivalului Muzicii Româneşti – pe 14 mai 1982.”

Dan Nasta, „Cronica”, 21 mai 1982 Ediţia a VIII-a „Într-o cuprindere de ansamblu, cea de a VIII-a ediţie a Festivalului muzicii româneşti abia încheiată se relevă ca o arhitectură sonoră judicios gândită, în care concertele prezentate de ansamblurile ample vocal-simfonice ale Radioteleviziunii române (dirijor Iosif Conta) şi 184 185

Op. cit. pp. 69-70. În Liliana Gherman – Dimensiuni ale creaţiei şi interpretării, vol. II, op. cit. pp. 70-71.

177

Filarmonicii Moldova (dirijor Ion Baciu) apar ca secţiuni principale, menite să delimiteze şi totodată să susţină o suită colorată de manifestări diversificate ca gen; între acestea, concertul cvartetului Voces a marcat un substanţial ax de simetrie, concertul inaugural al Conservatorului George Enescu instituindu-se într-un delicat dar totodată plin de semnificaţie prolog.”

186 Liliana Gherman, „Cronica” nr. 21, 25 mai 1984 Ediţia a IX-a „La noi este unica manifestare complexă rezervată exclusiv muzicii româneşti… Din acest punct de vedere, Zilele muzicii româneşti s-au impus ca o acţiune plină de personalitate, prestigiu, aşteptată de muzicieni şi public, de asemenea ca un moment de consacrare, ca un criteriu de valoare… Aş putea caracteriza Zilele muzicii româneşti ca un eveniment muzical de excepţie, care deja a intrat şi în atenţia şi preţuirea unor muzicieni de peste hotare… Zilele muzicii româneşti creează prietenii, consacră tinere talente, suscită dialoguri inedite, actualizează valori consacrate… se dau virtuţi de perenitate unor eforturi înnoitoare, toate acestea reprezentând tendinţele şi împlinirile certe ale evenimentului.”

Vasile Tomescu, „Cronica”, 6 iunie 1986 Ediţia a X-a „În lume sunt foarte multe festivaluri muzicale, însă puţine sunt de muzică contemporană. Iar în multe din ţările în care sunt astfel de festivaluri, puţine sunt dedicate exclusiv muzicii naţionale. La noi, acest festival, căruia noi îi zicem Zilele muzicii româneşti, este unul singur… Prin felul cum este organizată şi prin interesul pe care-l suscită, această manifestare a devenit o reuniune culturală de prim ordin.”

Petre Codreanu, „Cronica”, 27 mai 1988 Ediţia a XI-a – Festum Musicae „… iată-ne scufundaţi într-o baie de muzică, prilejuită de reluarea într-o formulă lărgită a tradiţiei festivaliere ieşene, care s-a impus în viaţa muzicală a ţării, încă din 1973, sub numele Festivalul (sau Zilele) muzicii româneşti. Cum era… era unic. Cum a devenit la a XI-a ediţie, se aseamănă cu altele din ţară. Îi revine nou-născutului festival ieşean (…) efortul de a-şi contura o faţă proprie, care să-l reprezinte pe cât posibil, în exclusivitate. Îi mai revine, după atîţia ani preţioşi pierduţi, misiunea grea de a-şi recuceri publicul, care începuse într-o vreme să se obişnuiască şi chiar să aprecieze esenţele tari, nu întotdeauna uşor de asimilat ale creaţiilor muzicale contemporane, în speţă, ale muzicii româneşti.”

Liliana Gherman, „Opinia”, 19-20 iunie 1993 Ediţia a XII-a – Festum Musicae „Festivalul de la Iaşi are un mare merit – cuprinde mai multe zone stilistice care se sedimentează cu vremea şi în conştiinţa publicului. Dar în festival, ca să fie important, trebuie să adune şi valori internaţionale. Iaşul ar putea beneficia de acest schimb pentru că are interpreţi foarte buni, pentru că are câţiva muzicieni de mare calibru şi ar putea să încerce o 186

Op. cit. p. 151 178

pătrundere reală în concertul festivalurilor europene.”

Liviu Dănceanu, interviu din iunie 1994 Ediţia a XIII-a – Festum Musicae „Festum Musicae este o sărbătoare a artei muzicale în toată diversitatea sa. De la melodiile intonate în veacuri trecute de un Dimitrie Suceveanu sau Filotei Sin Agăi Jipei în casele Domnului de la Putna sau Neamţ – la scenele muzicale şi compoziţiile de ultimă oră semnate de Nicolae Brînduş ori Cornel Ţăranu, se întrevede o întreagă istorie spirituală românească pe care un ascultător atent o poate înţelege participând la aceste remarcabile concerte.”

Alex Vasiliu, „Monitorul”, 9 iunie 1995 Calendar Săptămâna muzicii româneşti Ediţia I 9-16 mai 1973 Ediţia a II a 3-10 mai 1974 Ediţia a III a 15-23 mai 1975 Comemorare George Enescu (Oedip operă-în-concert, primă audiţie) Festivalul muzicii româneşti Ediţia a IV a 5-12 mai 1976 – Comemorare Mihail Jora Ediţia a V a 5-12 mai 1978 Ediţia a VI a 9-17 mai 1980 Ediţia a VII a 7-14 mai 1982 Ediţia a VIII a 11-18 mai 1984 Zilele muzicii româneşti Ediţia a IX a 23-30 mai 1986 Ediţia a X a 20-27 mai 1988 Festum musicae Ediţia a XI a 11-25 iunie 1993 Ediţia a XII a 27 mai-10 iunie 1994 Ediţia a XIII a 26 mai-11 iunie 1995 Ediţia a XIV a 24 mai-7 iunie 1996

Noua serie a Festivalului Muzicii Româneşti Anul 2007 a constituit un moment important în afirmarea şi confirmarea culturii româneşti în context european şi mondial. A fost anul I al integrării, anul capitalei culturale europene, Sibiu – aşadar cel mai potrivit timp al re-animării unui benefic eveniment al Iaşului muzical din anii ’80: Festivalul Muzicii Româneşti.

Organizatorii şi-au propus în acea primă ediţie din noua serie un pas mic, dar ferm, menit să atragă interesul melomanilor, al muzicienilor de toate vârstele, al comentatorilor – al ţării, cu evenimente reprezentative. În doar şase zile s-au concentrat faţete multiple ale vieţii şi creaţiei muzicale româneşti: creaţie – consacrată şi nouă, debuturi şi reluări, genuri dintre 179

cele mai diverse –, interpretare – reprezentanţi ai principalelor centre universitare româneşti şi nu numai, studenţi şi maeştri deopotrivă, artişti români din Iaşi, din ţară şi de peste hotare. „Oraşul care a avut revelaţia geniului enescian, în care un alt corifeu al muzicii – Sergiu Celibidache – şi-a descoperit vocaţia, capitala intens spiritualizată a Moldovei propune în acest an Festivalul Muzicii Româneşti, consacrat integral muzicii contemporane.

Din 1973 până în 1996, Iaşul a găzduit festivalul care a cunoscut mai multe transformări, atât în formă cât şi în conţinut.

Ministerul Culturii şi Cultelor doreşte să omagieze strădaniile maeştrilor Viorel Munteanu, rector al Universităţii ieşene de Arte şi Bujor Prelipcean, director general al Filarmonicii Moldova care, prin har şi înalt profesionalism, au declarat război inerţiei, conformismului şi indiferenţei faţă de preţiosul dar pe care compozitorii îl fac, tot mai sporit, patrimoniului intelectual al naţiunii.

Binecunoscutul adagiu «Nasc şi la Moldova oameni» primeşte, iată, încă o investire de valoare în câmpul elizeu al muzicii.

Ca muzician, nu pot decât să urez, din toată inima, succes acestei prime ediţii a unei sărbători a artei sunetelor din România, iar ca reprezentant al unei instituţii ce are ca «obiect de lucru» cultura, să fiu cu tot sufletul implicat în creşterea perpetuă a festinului artistic ieşean.”

Adrian Iorgulescu, Ministrul Culturii şi Cultelor „Reluarea Festivalului Muzicii Româneşti este un motiv de bucurie pentru toţi cei care înţeleg şi admiră un patrimoniu naţional generos, plămădit cu dăruire în decursul anilor.

Este meritul ieşenilor de a reînnoda o acţiune salutară, proiectând frumuseţi ce înnobilează conştiinţele şi perpetuează valorile acestui pământ.

Cu atât mai meritorie apare iniţiativa cu cât în cadrul acestei manifestări a fost gândit şi un simpozion chemat să găsească, prin intermediul teoriilor, natura frumuseţilor muzicii româneşti.

Suntem încredinţaţi că reuşita va fi deplină şi urăm succes tuturor evenimentelor din agenda festivalului.”

Muzicolog dr. Octavian Lazăr Cozma Preşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România Calendarul ediţiei a XI-a, serie nouă Duminică, 21 octombrie 2007, ora 19 Sala de concerte a Filarmonicii Concert de deschidere Corul de cameră Preludiu al Centrului Naţional de Artă Tinerimea Română Dirijor: Voicu Enăchescu

Luni, 22 octombrie 2007, ora 19 Sala de concerte a Filarmonicii Concert simfonic Orchestra Concerto a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti Dirijor: Dorel Paşcu-Rădulescu Solişti: Georgeta Stoleriu, soprană Roxana Oprea, vioară Simona Eftinoiu, flaut Valentin Ghiţă, oboi Alexandru Spătărelu, violoncel 180

Marţi, 23 octombrie 2007, orele 9–13 Sala Symposion a Universităţii de Arte G. Enescu Iaşi Simpozion de muzicologie cu tema „Identitate şi contextualitate stilistică în creaţia contemporană românească”

ora 19 Sala de concerte a Filarmonicii Concert cameral extraordinar Cvartetul Voces şi Cvartetul Ad libitum

Cvartetele Voces şi Ad libitum cu Octuorul de Enescu, Iaşi, 23 octombrie 2007

Miercuri, 24 octombrie 2007, ora 11 Sala Symposion a Universităţii de Arte G. Enescu Iaşi Concertul claselor de compoziţie ale universităţilor de muzică din ţară Eduard Stan, pian, Germania

ora 19 Sala de concerte a Filarmonicii Recital extraordinar Remus Azoiţei, vioară, Anglia

Joi, 25 octombrie 2007, ora 11 Amfiteatrul George Enescu al Universităţii de Arte Concert vocal-instrumental Solişti: Mihaela Grăjdeanu, soprană Maria Macsim Grierosu, mezzo-soprană Lăcrămioara Maria Hrubaru Roată, soprană Cătălina Chelaru, soprană La pian: Vasilica Stoiciu-Frunză

ora 19 Sala de concerte a Filarmonicii Concert cameral Ansamblul Ars Nova, al Academiei de Muzică Gheorghe Dima Cluj-Napoca: Lavinia Chereches, soprană Gavril Costea, flaut Aurel Marc, oboi Ioan Goilă, clarinet Grigore Pop, percuţie

Vineri, 26 octombrie 2007, ora 19 Sala de concerte a Filarmonicii Închiderea Festivalului Concert-spectacol cu „Preţioasele ridicole” de V. Spătărelu Orchestra simfonică a Filarmonicii Corul de femei al Filarmonicii Dirijor: Alexandru Lăscae Dirijorul corului: Doru Morariu

Solişti ai Operei Naţionale Române Iaşi: Eduard Sveatchevici Lăcrămioara Maria Hrubaru Roată Maria Macsim-Grierosu Adrian Ionescu George Cojocariu Iulian Ioan Sandu Octavian Dumitru Simona Titieanu Regia: Anda Tăbăcaru-Hogea

Moment din concertul-spectacol „Preţioasele ridicole” de Vasile Spătărelu, 26 oct. 2007

Bujor Prelipcean, directorul general al Filarmonicii la concertul-spectacol de închidere a Festivalului, 26 octombrie 2007

… şi, în pofida dificultăţilor de tot felul, a rezervei şi uneori prea firavului entuziasm cu care a fost întâmpinat, festivalul a avut loc din nou, în ediţia a XII-a, în octombrie 2008!

Ediţia a XII-a, 3 – 10 octombrie 2008 Festivalul Muzicii Româneşti de la Iaşi a fost încă de la primele sale ediţii una din cele mai generoase – daca nu cea mai generoasă ! – tribună vie a artei muzicale autohtone în toată complexitatea ei. Elanul, entuziasmul, implicarea tuturor forţelor culturale şi organizatorice locale – chiar dacă purtau emblema politico-ideologică necesară acelor vremi – au antrenat în scurt timp tot mai multe personalităţi şi instituţii reprezentative naţionale, astfel încât, încă de la a treia ediţie, devenise un adevărat festival naţional. Între obiectivele urmărite de organizatori s-a aflat şi marcarea în cadrul unor ediţii a unor personalităţi dominante. La închiderea festivalului din 1975 (ediţia a III-a) a avut loc premiera concertului-spectacol Oedip de George Enescu, în concepţia şi sub conducerea maestrului Ion Baciu (23 mai 1975). Se marcau astfel 20 de ani de la trecerea în eternitate a compozitorului.

La ediţia a IV-a a fost comemorat compozitorul Mihail Jora (1891-1971) – 85 ani de la naştere şi 5 ani de la moarte.

După aceasta însă, iniţiativa a „îngheţat” fără explicaţii şi motivaţii clare.

Reluând această benefică tradiţie, în anul 2008, Festivalul a avut ca notă dominantă Centenarul naşterii compozitorului şi muzicologului Sigismund Toduţă.

Gânduri la a 12-a ediţie „Iniţiativa, perseverenţa şi dăruirea oamenilor de muzică din Iaşi, desfăşurate spre a pune în mişcare săptămâna anuală închiriată creaţiei româneşti (oricum se va fi numit ea în decursul vremii) le găsesc pur şi simplu extraordinare. Şi singulare în peisajul mai degrabă pestriţ al culturii noastre. Evident, a fost mereu necesar şi concursul unor foruri, sau formaţiuni, sau personalităţi din alte părţi. Însă primum movens s’a vădit întotdeauna nucleul entuziaştilor din frumoasa cetate a Iaşilor.

Mă gândesc la enorma cantitate de muzică, cel mai adesea bună ori foarte bună, care de peste trei decenii a încălzit inimile ascultătorilor şi care a împărtăşit marelui public partea cea mai frumoasă a sufletului românesc. Căci muzica asta este de fapt: mărturia concretă a sufletului nostru colectiv, în ce are el mai bun şi mai nobil.

Creaţia muzicală românească este (hai s’o spunem cu curaj) uriaşă cantitativ şi admirabilă calitativ. Este mai mult ca sigur că o săptămână, oricât de plină, nu va oferi decât o mică parte a comorilor existente. Dar, adunând repertoriul celor 12 ediţii, bagajul devine impresionant, extrem de divers, elocvent la maximum. Şi cu atât mai grăitor, cu cât de o asemenea atenţie muzica românească nu prea se bucură în alte locuri. Iar faptul îmi pare cu totul ciudat: dacă ne uităm la tenacitatea cu care revistele literare insistă asupra creaţiei româneşti, fie ea epică, lirică ori dramatică, ba chiar şi cu profil critic, ne dăm seama că felul în care muzica noastră este, în cele mai multe locuri, susţinută în ochii publicului apare de-a dreptul derizoriu.

Tocmai de aceea (şi încă odată revin şi insist) iniţiativele Iaşului pentru Festivalul Muzicii Româneşti strălucesc cu atât mai tare, iar energiile implicate merită cu prisosinţă laudele şi recunoştinţa noastră.”

Pascal Bentoiu, octombrie 2008

183

Variaţiuni pe o temă ce rămâne de găsit…

S-a spus – iar eu nu contenesc să răspândesc cu ghilimele de citat – acest imens şi adânc adevăr: „Iaşul nu este acolo, Iaşul este…atunci”! Cine a reuşit atât de bine să concentreze în doar câteva cuvinte o istorie culturală multiseculară, pe care ţi-o evocă orice piatră pe care calci în dulcele târg – fiindcă acesta e sipritul Iaşului – nu ştiu şi mi-e ruşine! Ce ştiu însă e că „acum” Iaşul şi spiritul său sunt „acolo” unde cred cu tărie că trebuie să fie. Cel puţin în muzică. În muzica noastră care nu poate fi a noastră decât dacă o recunoaştem şi ştim că ne aparţine. E tantologic să spunem asta, dar al tău nu e decât ceea ce ai şti doar din clipa în care ţi-ai dat seama de asta!

Cultura nu are grade administrative. Ea nu recunoaşte capitală şi provincie, elite la centru şi plebe la margine, ea nu are voie (şi nici nevoie!) să fie impusă într-un fel sau altul. Cultura spirituală se autoimpune prin valoarea ei. Şi dacă muzica este cultură, atunci iat-o acasă „acolo” unde a sălăşluit capitala ei în secole. Şi asta este la Iaşi, „atunci” şi „acolo” ca şi „acum” şi „aici”. Asta ca să nu auzim ţipându-mi-se că „acum” vine abea poimâine şi că „atunci” a fost de mult ieri şi că a trecut!

Festivalul Muzicii Româneşti s-a născut şi şi-a trăit cei de două ori „şapte ani de acasă” în secolul trecut. Şi atunci Iaşul era tot „acolo”, chiar când cântecul, obosit de cale lungă, s-a stins ca o flacără. Dar, întocmai ca Pasărea Phoenix a înviat din propria-i cenuşă şi iată-l acum reluat, de la un timp, în „serie nouă”. Şi Iaşul este aici şi „acum” ca si „atunci”. Pentru că faptele mari devin perene!

Sigur că Iaşul este „acolo” unde-l ştim. Pe hărţi, prin cărţi, în fapte şi prin oameni. Dar, pentru noi, neieşenii, el este acolo atunci când el, Iaşul, ştie că-i chemat să fie, doar „atunci” când inima lui caldă simte că-i nevoie exact de el „acolo”, iar „acolo” este atunci „aici”. Ne trebuie spiritul Iaşului cum marinarului îi trebuie steaua polară mai mult decât vela sau corabia lui, că astea sunt ale lui doar, le are. Dar steaua e a tuturor şi atunci el este „noi toţi”!

Iaşul ştie că şi cât poate pentru noi, noi ştim, poate, mai puţin. Încredeţi-vă în puterea lui magică de a-şi urma chemarea, căci oamenii sunt timp şi atunci el este din nou „atunci” şi „acum” la un loc! Pe hărţi, prin cărţi, în fapte şi prin oameni…

Intraţi la manifestările Festivalului cu aceste gânduri şi cu încrederea că în sala de concert muzica vi se va părea mai bună şi, deci, mai pe placul Dumneavoastră. Pentru că pe hărţi, prin cărţi, în fapte şi prin oameni, Iaşul va fi atunci cu mult mai „aici” şi asta se va întâmpla mult mai „acum”!

Dumitru Capoianu Septembrie 2008 Calendarul ediţiei a XII-a, serie nouă Organizatori: Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi Primăria municipiului Iaşi Ministerul Culturii şi Cultelor Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a Municipiului Iaşi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România Opera Naţională Română Iaşi Casa de Cultură a municipiului Iaşi „Mihai Ursachi” 184

Vineri, 3 octombrie 2008, Ora 19 Sala de concerte a Filarmonicii Concert extraordinar de deschidere Centenar „Sigismund Toduţă” Orchestra simfonică Dirijor: Romeo Rîmbu Solişti: Gheorghe Mărgineanu, vioară Valeriu Caşcaval, ţambal, Republica Moldova Vasile Iovu, nai, Republica Moldova Simion Duja, taragot, Republica Moldova Program: Sigismund Toduţă - Divertismentul pentru coarde, Simfonia nr. 5 Tudor Chiriac - „Dacofonia” nr. 1 pentru ţambal, taragot, nai, vioară şi orchestră mare Sâmbătă, 4 octombrie 2008, orele 9-11 Sala Symposion a Universităţii de Arte G. Enescu Iaşi Simpozion de muzicologie cu tema „Identitate şi contextualitate stilistică în creaţia contemporană românească” 11:30-13 Studioul de cameră al Universităţii de Arte G. Enescu Iaşi Concertul claselor de compoziţie ale universităţilor de muzică din ţară Ora 19 Studioul de cameră al Universităţii de Arte G. Enescu Iaşi „Tineri compozitori ieşeni” - Bogdan Chiroşcă, Ciprian Ion Duminică, 5 octombrie 2008, Ora 17 Studioul de cameră al Universităţii de Arte G. Enescu Iaşi Concert „George Enescu” 7 Cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15; Sonata nr. 3 pentru pian şi vioară „în caracter popular românesc”, op. 25 Konzertstuck pentru violă şi pian; Sonata pentru pian în fa diez minor, op. 24 nr.1 Solişti: Mihaela Blându, mezzo-soprană, Ciprian Ciotloş, pian, Ani Berindan, pian, Raluca Patraş, vioară, Adrian Stanciu, violă, Tatiana Pocinoc, pian Duminică, 5 octombrie 2008, Ora 19 Sala de concerte a Filarmonicii Corul de muzică bizantină „Psalmodia” al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti Condus de arhid. prof. univ. dr. Sebastian Barbu-Bucur Luni, 6 octombrie 2008, ora 19 Sala de concerte a Filarmonicii Concert coral Corul Academic al Filarmonicii „Transilvania” din ClujNapoca Dirijor: Cornel Groza

Marţi, 6 octombrie 2008, ora 19 Sala de concerte a Filarmonicii Concert cameral, Cvartetul Ad libitum Program: Pascal Bentoiu – Cvartetul nr. 2, op.19, „al consonanţelor” Györgyi Kurtag - 12 Mikroludes George Enescu - Cvartetul op. 22 nr. 2 Miercuri, 8 octombrie 2008, ora 18:30 Ateneul Tătăraşi Opera Naţională Română Iaşi Orchestra Operei Conducerea muzicală: Leonard Dumitriu Regia artistică: Eduard Sveatchevici Scenografia: Nicolae Mihăilă La pian: Adina Lupaşcu AMICI LA ... FIVE O’CLOCK (40 min) Opera într-un act de Leonard Dumitriu. Libretul după schiţele “Amici” şi “Five o’clock” de I. L. Caragiale.

Miercuri, 8 octombrie 2008, Ora 19 Sala de concerte a Filarmonicii Concert cameral Trio de corade „Arioso”: Marcian David, vioară, Profiriţa Murgoci, violă, Liliana Bişoc, violoncel Program: Dumitru Capoianu - Trio pentru vioară, violă, violoncel Sabin Păutza – Trio pentru coarde Trio de suflători „Arsis”: Mihai Ailenei, clarinet, Constantin Ailenei, clarinet, George Hariton, fagot Vasile Spătărelu - Preludiu şi Menuet Hans Peter Türk – Trio Joi, 9 octombrie 2008, Ora 19 Sala de concerte a Filarmonicii Ansamblul de percuţie al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca Conducerea artistică: Grigore Pop Vineri, 10 octombrie 2008, ora 19 Sala de concerte a Filarmonicii Concert simfonic Închiderea Festivalului Orchestra simfonică a Filarmonicii Dirijor: Corneliu Dumbrăveanu, Olanda Program: George Enescu – Suita nr. 1 pentru orchestră Sigismund Toduţă – Concertul nr. 2 pentru orchestră de coarde Mihail Jora -–- Simfonia în do major, op. 17

185

Filarmonica din Iaşi în Festivalul Internaţional „George Enescu” Prima prezenţă concertistică a Orchestrei simfonice ieşene la Bucureşti a avut loc în februarie 1970, pe scena Ateneului Român. A fost un adevărat coup-de-foudre, care a atras reacţii de surpriză şi admiraţie sinceră din partea „greilor” criticii muzicale bucureştene. Era vremea „orchestrei super” – ingenioasă „renovare” a simfonicului ieşean, gândită de Maestrul Ion Baciu, prin combinarea celor mai experimentaţi şi rafinaţi muzicieni ai Filarmonicii cu „crema” studenţilor Conservatorului. Între multele calităţi ale Maestrului se număra şi diplomaţia. „Orchestra super” a fost numită prin urmare la început a Conservatorului, pentru că majoritari erau studenţii. Treptat, pe măsură ce aceştia îşi terminau studiile, deveneau membri ai orchestrei Filarmonicii. Aşa se face că Orchestra Conservatorului a devenit în câţiva ani Orchestra Filarmonicii, constituită în mare parte din aceiaşi muzicieni.

Orchestra ieşeană şi Ion Baciu la Ateneul Român din Bucureşti.

Iar dirijorul Lawrence Foster afirma într-un interviu din mai 1971: „Ion Baciu, pe care îl cunosc de la Iaşi, a creat din formaţia studenţească o orchestră la nivelul marilor ansambluri.

Debussy-ul (Nocturnele, n. n. ) interpretate la Bucureşti de formaţia din Iaşi a fost realmente 187 magnific.”

Aceasta a fost perioada de pregătire artistică şi de creare a imaginii unei Filarmonici de adevărat rang naţional.

187

în revista „Muzica” 186

A urmat cea dintâi participare la Festivalul Internaţional George Enescu, în septembrie 1973, la ediţia a VI-a. Dirijor –- Ion Baciu; solist – pianistul Philippe Entremont. În program: Concertul pentru orchestră de coarde de Sigismund Toduţă, cele două concerte pentru pian de Ravel, Till Eulenspiegel de Richard Strauss şi, la cererea publicului, Suita Poveste din cartierul de vest de Bernstein. „La actuala ediţie a festivalului este prezentă pentru întâia oară filarmonica «Moldova» din Iaşi. Actuala filarmonică continuă o tradiţie nobilă, având la pupitru pe Ion Baciu, a cărui autoritate artistică a polarizat forţele muzicale ieşene… Interpretarea Concertului pentru orchestră de coarde de Sigismund Toduţă a fost una din cele mai bune auzite vreodată. Între cele două date constitutive ale lucrării – profundul sentiment românesc al melosului şi scriitura polifonică de factură preclasică – lui Ion Baciu i-a reuşit o fericită sinteză… Un concert bun. Un concert tonic prin semnificaţia sa: datorită lui Ion Baciu şi filarmonicii „Moldova”, muzica simfonică este astăzi trainic încetăţenită la Iaşi.”

188 Radu Gheciu

„Oedip” la Iaşi, în sala Teatrului Naţional.

„Concertul de aseară a dovedit încă o dată că Filarmonica din Iaşi are una dintre cele mai bune orchestre din ţară, demnă oricând să ne reprezinte în confruntări de anvergura unui festival internaţional. Calitatea deosebită a instrumentelor cu arcuş – sunet omogenizat, flexibilitate tehnică, unitate de şcoală violonistică – a ieşit în evidenţă în Concertul pentru orchestră de coarde de Sigismund Toduţă…. Instrumentiştii ieşeni se impun prin spectaculozitate, atât laolaltă, cât şi în contribuţiile solistice.”

189 Petre Codreanu 188

Radu Gheciu – Filarmonica „Moldova” şi Philippe Entremont – Scânteia, 16 septembrie 1973.

187

Următoarea participare în Festival, a Filarmonicii ieşene: ediţia a IX-a, (Centenarul Enescu) cu un eveniment memorabil. La 20 septembrie 1981, pe scena Sălii Palatului a avut loc concertul-spectacol cu opera Oedip. Au participat orchestra simfonică, corurile reunite ale Filarmonicii şi Operei Române din Iaşi şi ansamblul Eurythmeum din Stuttgart; dirijor Ion Baciu; solişti: David Ohanesian, Valentin Teodorian, Constantin Gabor, Adina Iuraşcu, Mihaela Agachi, Dan Zancu, Ionel Voineag, Corneliu George Solovăstru ş.a. Spectacolul – originală versiune concepută şi realizată de acelaşi mare muzician care a fost Ion Baciu – fusese prezentată înainte la Iaşi, iar cei ce au avut şansa să fie prezenţi, pe scenă sau în public, nu vor uita niciodată momentul. În continuare, la ediţia a X-a (1985), cu două simfonice dirijate de Ion Baciu şi Cristian Mandeal, criticul Iosif Sava numea orchestra ieşeană „Stradivariusul lui Baciu”. În presa festivalului apar referiri impresionante precum: „…în primul rând, Simfonicul Filarmonicii «Moldova» din Iaşi (dirijor Ion Baciu, solist Ksenja Jancovici din Iugoslavia), manifestare cu totul şi cu totul de excepţie, care a marcat episodul de vârf din serialul evenimentelor de referinţă, cu reverberaţii mondiale, din Festival. (…)

190 Criticul Dumitru Avakian , sub titlul Mihaela Martin şi Cristian Mandeal în compania Filarmonicii Moldova din Iaşi, nota: «O veritabilă sărbătoare muzicală a spiritului şi a gândului, a faptului de cultură, de artă! Astfel se poate defini, în câteva cuvinte, nivelul de creatoare împlinire interpretativă la care a fost realizat concertul Filarmonicii «Moldova» din Iaşi, concert condus la Ateneul Român, în seara zilei de 23 septembrie, de dirijorul Cristian Mandeal…(…)

Filarmonica ieşeană a scânteiat ca stea deosebită în galaxia marilor formaţii orchestrale ce au animat şi ridicat Festivalul la temperaturi incandescente.»”

191 Augustin Sandu „… aş situa la loc de cinste Filarmonica «Moldova» (două evoluţii impresionante, sub conducerea lui Ion Baciu, respectiv Cristian Mandeal).”

192 Viorel Creţu „Actuala ediţie a Festivalului a confirmat o «ipoteză de lucru» pe care am avut bucuria s-o lansez în martie, prezentând unul din concertele ieşene: Filarmonica «Moldova» este la ora actuală unul din cele mai puternice instrumente simfonice ale ţării. Omogenitatea compartimentelor, ştiinţa adaptării acustice, puterile solistice ale «şefilor de atac» (şi în special ale concert-maestrei – Lenuţa Negoiţă, n.n.), înalta tehnică de ansamblu, unica sonoritate – iată virtuţii ce aduc formaţiei un loc deosebit pe harta ţării… În cele două concerte ale sale, Filarmonica «Moldova» a cântat la înalte cote de profesionalitate. Este vizibilă desigur în fiecare frază o temeinică pregătire a manifestărilor propuse în Festival, dar temeinicia concertelor izvorăşte, indiscutabil, din suma valorilor de decenii sădite, cultivate prin osârdia, curajul „manipulării” talentelor din compartimente şi forţa dirigenţială a lui Ion Baciu, Enescu a fost marele examen al Filarmonicii ieşene. Sub inspirata baghetă a lui Ion Baciu, Simfonia II-a a fost o magistrală lecţie de revitalizare, de clarificare a 189

Petre Codreanu – Muzicienii ieşeni – la înălţime – Festivalul George Enescu, 15 septembrie 1973. în Agenda Festivalului nr.4/26 septembrie.

191 Augustin Sandu – Fulgurantă retrospectivă, „Cronica” nr. 41, 11 octombrie 1985 192 Viorel Creţu – Sub semnul valorii, „Cronica” nr. 40, 4 octombrie 1985 190

188

unei partituri prin înţelegerea substanţei, prin legare ideilor ei…

Beneficiind de «Stradivariusul lui Baciu», clujeanul Cristian Mandeal a avut toate condiţiile plenarei afirmări a marilor sale calităţi dirijorale. În miezul Festivalului, concertul său a fost, indiscutabil, momentul culminant al reuniunii bucureştene.”

193 Iosif Sava „… am redescoperit o orchestră care poate fi asemuită cu oricare din marile colective simfonice ale lumii, artizanul fiind dirijorul, muzicianul şi pedagogul Ion Baciu, conducătorul ei permanent.(...) …atunci când partida de corzi este atât de omogenă, cu posibilitatea de a glăsui aidoma vocii umane, ori când pachetul de suflători de alamă are în loc de metal, catifea în sunetul individual şi de grupaj, când suflătorii din lemn devin – cu toţii – diafani ca flauţii, nobili ca oboii, mângâietori precum clarineţii , sau ironici ca fagoţii, când peste toate există siguranţa ritmului impus de partida percuţioniştilor, care ştiu să cânte, nu să lovească în instrumente, când întregul corp instrumental are şi un concert maestru, un violonist de talia Elenei Negoiţă, atunci abia se cheamă că avem de-a face cu o veritabilă orchestră simfonică, ce aşteaptă dirijori pe măsura ei…

Când se vorbeşte despre o excelenţă orchestră, se spune invariabil: „sună ca Philadelphia”, luându-se drept etalon acest extraordinar colectiv simfonic american, căruia nu-i poţi reproşa, niciodată, vreo greşeală. Serile oferite de filarmonica moldoveană, ne îndrituiesc să sperăm că, în viitor, în multe colţuri ale Europei, se va spune: „sună ca Iaşul”! (…)

Unele din marile orchestre, ca de pildă aceea a Filarmonicii «Moldova» din Iaşi, condusă alternativ de Ion Baciu şi Cristian Mandeal ne-a oferit o dublă surpriză: a orchestrei, în sine, care poate fi asemuită cu orice ansamblu similar celebru, din întreaga lume, precum şi noua, clara viziune a celei de a doua simfonii enesciene…”

194 Tania Radu, Claudiu Negulescu, Viorel Creţu „Admirabila falangă simfonică răspunde prompt solicitărilor interpretative ale celui care a modelat-o şi a adus-o la înaltul nivel pe care îl atestă acum, la deplina ei maturitate: dirijorul Ion Baciu. „Simfonia a II-a” de Enescu se înalţă triumfătoare din colaborarea artistică, dintre dirijor şi interpreţi ce lasă departe în umbră considerabilele dificultăţi ale partiturii şi o face să renască în puritatea gândului dintâi al creatorului ei. Fără exagerare, putem numi o astfel de versiune interpretativă ideală şi hotărâtoare pentru soarta în viitor a acestei capodopere enesciene, care se înscrie definitiv între nestematele repertoriului orchestral universal.”

195 Alfred Hoffman „Baciu şi ieşenii ne-au permis să întrevedem că definitivul miracol enescian este pe cale să se înfăptuiască.”

196 Alfred Hoffman „Am simţit bucuria orchestrei, acest remarcabil colectiv simfonic, de a traversa o seară de muzică, la o înaltă tensiune, de a se impune prin acurateţe (excepţional tonul primei violoniste), maleabilitate, sensibilitate.”

197 Smaranda Oţeanu 193

Iosif Sava – Lecţia simfonismulu, „Contemporanul”, 4 octombrie 1985 Tania Radu, Claudiu Negulescu, Viorel Creţu, „Flacăra” 4 octombrie 1985.

195 Alfred Hoffman – Compoziţii şi interpretări remarcabile, „România liberă”, 25 septembrie 1985 196 „România literară”, 26 septembrie 1985 194

189

La Ediţia a XI-a (1991), Filarmonica Moldova a fost prezentă din nou cu două simfonice, dirijate de Gheorghe Costin (la Sala Radio) şi Horia Andreescu (Ateneul Român). Orchestra Iaşului a dat interpretări de referinţă la Simfonia a noua de Şostakovici (cu Gheorghe Costin) şi A Cincea de Mahler (cu Horia Andreescu). „Orchestra Filarmonicii din Iaşi (antrenată într-o demonstraţie exemplară, unde orice şovăială se aude) rezistă la această probă de tensiuni, ţine mersul paşilor dificili în linii instrumentale care sunt mereu personaje…”

198 Ada Brumaru „… Redarea Simfoniei (nr. 9 de Şostakovici, n. n. ) a fost – fără exagerare ! – unul din momentele simfonice cele mai reuşite ale Festivalului pînă în clipa de faţă, diversitatea stărilor sufleteşti, participarea personalizată a instrumentiştilor, dintre care nici unul nu avea o atitudine indiferentă sau rutinieră, ci toţi se dovedeau pe deplin angajaţi în actul interpretativ colectiv, eficienţa optimă a dirijorului, calitatea episoadelor solistice, parcurse de artişti autentici – toate s-au conjugat în obţinerea unei calităţi artistice excepţionale.”

199 Alfred Hoffman La ediţia a XIII-a (1995), Orchestra şi Corul Filarmonicii ieşene au prezentat opera-înconcert Pelléas şi Mélisande de Debussy, cu dirijorul francez Frédéric Chaslin şi o excepţională garnitură de solişti francezi. „… Filarmonica din Iaşi, sub bagheta sigură şi nuanţată a dirijorului Frédéric Chaslin, a învăluit vocile într-un mediu sonor de o extremă delicateţe şi transparenţă; tentele de clarobscur ale simfoniei străbătute de culori timbrale pastelate ca într-o pictură impresionistă, au găsit în orchestra ieşeană o înţelegere şi o realizare tehnică impecabilă.”

200 Elena Zottoviceanu La cea de-a XIV-a ediţie a Festivalului (1998), orchestra ieşeană a susţinut un concert la Sala mare a Palatului, sub bagheta cunoscutului dirijor francez Sèrge Baudo; solist, nu mai puţin celebrul violonist Frank Peter Zimmermann din Germania.

Ediţia a XVI-a (2003) În perioada 5-14 septembrie 2003, Orchestra simfonică ieşeană a pregătit şi susţinut un important concert înscris în agenda Festivalului Internaţional George Enescu, sub genericul Muzica românească a secolului XX. Timp de o săptămână, Maestrul Sergiu Comissiona a lucrat la Iaşi împreună cu muzicienii Filarmonicii, pe scena de concerte, piesele propuse de organizatorii Festivalului – pagini muzicale pe cât de valoroase, pe atât de dificile din muzica românească, de la Enescu şi Theodor Rogalski, la Tiberiu Olah şi Anatol Vieru. „... După 52 ani am revenit la Iaşi şi am regăsit Filarmonica «Moldova» întinerită cu ... sute de ani ! Un adevărat ideal pentru un dirijor a lucra cu un ansamblu omogen si inteligent.

197

Smaranda Oţeanu – Certitudinile talentului – „Scînteia”, 26 septembrie 1985 Ada Brumaru – Agenda Festivalului, septembrie 1991 199 „România liberă”, 25 septembrie 1991 200 „Cotidianul”, 19 septembrie 1995 198

190

Corzile au căldură, profunzime şi sensibilitate. „Lemnele” cântă şi au caracter şi culoare.

Bucuria de a se face «Muzica» este o calitate pe cale de dispariţie, dar la Filarmonica „Moldova” înfloreşte ! Ce uşor să te îndrăgosteşti de Filarmonica «Moldova», o Orchestră la nivelul Orchestrelor Europene de vârf !”

Cu afecţiune şi admiraţie, Sergiu Comissiona, Bucureşti, 14 septembrie 2003 „Vremurile astea ne scot în faţa unei orchestre care a câştigat mult în ce priveşte tinereţea ei, o orchestră tânără în continuare – lucru care nu se întâmplă cu altă orchestră din ţară. Dar, orchestra din Iaşi a rămas aceeaşi cu cea pe care eu o ştiam: orchestra căreia îi place să cânte muzică.”

Dumitru Capoianu, Bucureşti, 13 septembrie 2003 „Eu consider că orchestra ar trebui să vină mai des în Bucureşti, s-arate ce poate pentru că, într-adevăr viorile sunt magnifice şi alămurile şi toate compartimentele sunt foarte muzicale. Ce pot să spun?! Vorbeam şi ieri cu nişte colegi. La Iaşi încă se mai iubeşte muzica.

Asta este un lucru extraordinar pentru noi şi reconfortant şi ne dă speranţe.”

Theodor Grigoriu, Bucureşti, 13 septembrie 2003 „Duminica dimineaţa, Filarmonica din Iaşi a oferit o surpriză deosebit de plăcută în concertul de muzica românească, susţinut sub bagheta maestrului Sergiu Comissiona, care a propus lucrări compuse de-a lungul secolului XX în tehnici şi viziuni diverse, apreciate de publicul care a aplaudat frumuseţea şi omogenitatea sonorităţilor realizate, construcţia clară şi paleta coloristică bogată, pregnanţa cu care s-au conturat structurile imaginate de Dumitru Capoianu, Theodor Grigoriu, Anatol Vieru, Theodor Rogalski şi Tiberiu Olah, culminând cu interpretarea Capriciului român de George Enescu…”

Anca Florea, „Observatorul cultural”, 16 - 22 septembrie 2003 „Despre paginile binecunoscute şi unanim apreciate, interpretate ca într-o adevărată zi de sărbătoare de către muzicienii din orchestra Filarmonicii „Moldova” din Iaşi sub bagheta exactă, inspirată, elegantă şi rafinată a maestrului Sergiu Comissiona – un senior al artei dirijorale româneşti, înnobilat prin măiestria şi dăruirea sa –, aş mai adăuga doar că, în orice parte a lumii, ele s-ar alcătui ca o edificatoare şi mai ales convingătoare pledoarie pentru ceea ce înseamnă muzică românească a secolului XX.” Cristina Sârbu – Un unicat enescian „George Enescu Jurnal de festival”, nr. 4, 15 septembrie 2003 Au urmat participări la ediţiile din 2005 şi 2007, unde orchestra ieşeană a susţinut nu numai concerte cu programe reprezentative, în special de muzică românească, ci a asigurat acompaniametele la finala şi gala laureaţilor ale Concursului internaţional George Enescu.

191

Filarmonica ieşeană în Festivalul „George Enescu”. Calendar Ediţia a VI-a 15 sept. 1973

Ateneul Român Orchestra simfonică, Ion Baciu, Philippe Entremont – pian.

Program: S. Toduţă – Concert nr.1 pentru coarde, Ravel – 2 Concerte pentru pian, R. Strauss – Till Eulenspiegel, L. Bernstein – Suita West Side Story

Ediţia a IX-a Centenar Enescu: 19 sept. 1981

Studioul de concerte Radio Cvartetele Voces (B. Prelipcean, A. Diaconu, Gh. Haag, D. Prelipcean) şi Eutherpe (Cr. Pintilie, Al. Diaconu, C. Stanciu, Gr. Marcovici) Program: D. Bughici – Cvartetul nr. 5, op. 50, W. G. Berger – Cvartetul nr. 12, G. Enescu – Octuorul op. 7

20 sept 1981

Sala Palatului Orchestra simfonică, Corul Gavriil Musicescu, Corul Operei Române din Iaşi, Ansamblul Eurythmeum din Stuttgart, dirijori: Ion Baciu, (I. Pavalache, A. Bişoc); solişti: D. Ohanesian, T. Pauliuc, D. Zancu, I. Voineag, V. Teodorian, C. G. Solovăstru, M. Şuteu, C. Gabor, F. Siminic, A. Iuraşcu, El. Grigorescu, M. Agachi Program: G. Enescu – Oedip, operă în concert

21 sept 1981

Ateneul Român Orchestra simfonică, Corul Gavriil Musicescu, dirijori: Emil Simon (I. Pavalache), solist: Li Min Cean – pian Program: S. Toduţă – Concertul nr. 2 pentru coarde, Mozart – Concertul KV. 595 pentru pian, Enescu – Simfonia nr. 5, Neterminata, Ravel – Suita nr. 2 Daphnis şi Chloe

Ediţia a X-a 22 sept 1985

Ateneul Român Orchestra simfonică, Ion Baciu, Ksenija Jankovic violoncel, R.S.F. Iugoslavia Program: Th. Grigoriu – Variaţiuni pe un cântec de Anton Pann, A. Dvořák – Concertul pentru violoncel, G. Enescu – Simfonia a II-a, op. 17

23 sept 1985

Ateneul Român Orchestra simfonică, Cristian Mandeal, Mihaela Martin – vioară Program: G. Enescu – Suita nr.3, Săteasca, Ed. Lalo – Simfonia spaniolă, B. Bartók – Suita pentru orchestra, op. 3 nr. 1

Ediţia a XII-a 20 sept 1991

Studioul de concerte Radio Orchestra simfonică, Gheorghe Costin, Sebastian Benda – pian Program: Enescu – Uvertura de concert, Fr. Martin – Balada pentru pian şi orch, Şostakovici – Simfonia nr. 9

22 sept 1991

Ateneul Român Orchestra simfonică, Horia Andreescu, Rita Kinka – pian, Iugoslavia Program: Ceaikovski – Concertul nr. 1 pentru pian, Mahler – Simfonia nr. 5

Ediţia a XIII-a 29 sept 1995

Sala Parlamentului Orchestra simfonică, Corul Gavriil Musicescu, dirijori: Frédéric Chaslin (Doru Morariu), solişti: Malcolm Walker – tenor (Pelléas), Anne-Sophie Schmidt – soprană (Mélisande), Olivier Lalouette – bas-bariton (Golaud), Jean-Philippe Courtis – bas-bariton (regele Arkel), Elsa Maurus – mezzo-soprană (regina Geneviève), Lăcrămioara Ştefan – soprană (Yniold), Mihnea Lamatic – bariton (Medicul) Program: Debussy – Pelléas şi Mélisande – operă în concert

Ediţia a XIV-a 13 sept 1998

Sala Palatului Orchestra simfonică, Sèrge Baudo, Frank Peter Zimmermann – vioară Program: L. Glodeanu – Studii pentru orchestră, P. Hindemith – Concertul pentru vioară, Mussorgski-Ravel – Tablouri dintr-o expoziţie

193

Ediţia a XVI-a 14 sept 2003

Studioul de concerte Radio Orchestra simfonică, Sergiu Comissiona, Jean Jacques Kantorow – vioară Program: T. Olah – Intrarea în Alba Iulia, D. Capoianu – Chemări ’77, Enescu-Ţăranu – Capriciu pentru vioară, Th. Grigoriu – Omagiu lui Enescu, A. Vieru – Psalmi 1993, Th. Rogalski – 2 Schiţe simfonice

Ediţia a XVII-a 10-11 sept. 2005

Finala şi Gala Concursului de interpretare şi compoziţie Orchestra simfonică, dirijor: Al. Lăscae

16 sept. 2005

Ateneul Român Voces, Marin Cazacu - vcl, Aurelian Octav Popa – cl.

Program: Cristian Misievici – „Meditând la o lume sonora a Barocului”, Brahms – Cvintetul cu clarinet în si bemol minor op. 115, Schubert – Cvintetul cu două violoncele în do major D 956

Ediţia a XVIII-a 5 sept. 2007

Ateneul Român Orchestra simfonică, Michael Halasz, Austria, Gabriel Croitoru, vl.

Program: Anatol Vieru – „Memorial”, Dumitru Capoianu – Concertul pentru vioară şi orchestră, Liviu Glodeanu – „Studii pentru orchestră”, Tiberiu Olah – Simfonia nr. 3

6 sept. 2007

Piaţa Festivalului Orchestra simfonică, Mark Mast, Germania, Csiky Boldizsar, p Program: George Gershwin – An American in Paris, George Gershwin – Rhapsody in Blue, Leonard Bernstein – Suită din „West Side Story”, Leonard Bernstein – Uvertura „Candide”

8-9 sept. 2007

Finala şi Gala Concursului de interpretare şi compoziţie Orchestra simfonică, dirijori: Ilarion Ionescu-Galaţi, Emil Simon 194

„Sergiu Celibidache din nou acasă” Al III-lea Festival „Sergiu Celibidache” Ediţia I, Iaşi, 07 – 14.10.2006 În anul 2002, Fundaţia Sergiu Celibidache de la München a iniţiat Festivalul purtând numele marelui muzician, ce a avut loc într-o primă ediţie la München, oraşul în care Maestrul a activat ca Director muzical al Filarmonicii din 1979 până la trecerea sa în eternitate, în 1996.

Manifestarea a inclus concerte, cursuri de interpretare, simpozioane şi prezentări de film – manifestări concentrate în jurul multiplelor faţete ale personalităţii muzicianului: interpret, pedagog, filozof ş.a. În 2004 a avut loc ediţia a doua a Festivalului, tot la München.

A treia ediţie, ce a avut loc la Iaşi, şi-a propus să continue seria bi-anuală a manifestărilor, constituindu-se în acelaşi timp într-o „revenire acasă” a moştenirii muzicale a artistului.

Totodată, anul 2006 a marcat un deceniu de la trecerea sa în eternitate.

Dirijorul şi compozitorul Sergiu Celibidache (născut la 28 iunie 1912, la Roman şi trecut la cele veşnice în 14 august 1996, la Paris), şi-a petrecut anii studenţiei la Iaşi, unde a urmat cursurile Conservatorului. Concomitent studiază filozofia şi matematica la Universitatea ieşeană, apoi la cea din Bucureşti. Din 1936 pleacă definitiv din ţară, devenind în scurt timp una din cele mai cunoscute personalităţi ale muzicii internaţionale contemporane. În anul 1994, marele muzician a fost distins cu titlurile de Cetăţean de Onoare al oraşului Iaşi şi doctor honoris causa al Universităţii de Arte George Enescu din Iaşi. „…Iaşul mi-a dat ceva care la început m-a ajutat să devin om, şi după aceea, intr-adevăr, să pot ieşi cu uşurinţă din labirintul îndoielilor. Şi când a fost vremea să iau hotărâri mari, leam luat ca ieşean, adică cu înţelepciune moldoveneasca. Deci am fost cât se poate de marcat din copilărie şi adolescenţă de Iaşul care, natural, a fost oxigenul tuturor.”

Sergiu Celibidache

Prezentarea filmului „Grădina lui Celibidache”, Clubul cinefililor, Casa municipala de Cultură din Parcul Copou, 10 octombrie 2006. În prim plan, producătorul şi regizorul filmului, Sèrge Ioan Celebidache şi dirijorul Mark Mast.

În luna martie 1995, Orchestra simfonică a Filarmonicii de Stat Moldova din Iaşi a susţi195

nut, în cadrul unui turneu în Germania şi Austria, un concert în Sala Gasteig a Filarmonicii din München. La concert a fost prezent maestrul Sergiu Celibidache, care, după spectacol, a participat la o întâlnire rămasă memorabilă, cu membrii orchestrei simfonice ieşene.

Concertul de deschidere a Festivalului „Sergiu Celibidache”, 7 octombrie 2006.

Dirijor Enrique Garcia Asensio (Spania)

Evenimentul a devenit punctul de plecare al demersurilor ulterioare, ce au avut ca obiectiv instituirea la Iaşi a Festivalului Sergiu Celibidache.

Festivalul în prima sa ediţie românească a fost organizat de Ministerul Culturii şi Cultelor, cu sprijinul: Filarmonicii de Stat Moldova Iaşi, Artexim Bucureşti, Sergiu Celibidache Stiftung München, Fundaţia Sergiu Celibidache Bucureşti, Universitatea de Arte George Enescu Iaşi, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Goethe Zentrum şi Centrul Cultural Francez din Iaşi.

Prima ediţie ieşeană a Festivalului a cuprins concerte simfonice, un concert cameral, un curs de interpretare pentru dirijori, simpozionul intitulat Grădina lui Celibidache şi prezentarea filmului cu acelaşi titlu, al cărui producător este fiul maestrului, Sèrge Ioan Celebidache.

În sala mică a Filarmonicii, dirijorul Enrique Garcia Asensio, discipol al maestrului Sergiu Celibidache, a condus timp de trei zile, un curs de dirijat.

Au participat studenţi şi absolvenţi din Iaşi, tineri muzicieni spanioli, precum şi orchestra Universităţii de Arte.

196

Şi-au dat concursul artişti de prestigiu internaţional – Orchestra simfonică şi Corul Academic ale Filarmonicii ieşene, dirijorii Enrique Garcia Asensio (Spania) şi Mark Mast (Germania), cvartetele de coarde Voces şi Ad libitum.

Simpozion, 8 octombrie 2006.

De la stânga la dreapta: dirijorul Enrique Garcia Asensio, prof. Viorel Munteanu rectorul Universităţii de Arte, Sèrge Ioan Celebidache, dirijorul Mark Mast, Carmen Chelaru – consultant artistic.

Concertul coral din Catedrala Mitropolitană, interpretat de Corul Academic „G. Musicescu”, condus de Doru Morariu, 14 octombrie 2006.

Enrique Gar cia Asensi o, Viorel Muntea nu, Sèrge Ioa n Cele bidache, Mark Mast, Car men Chelaru

Şirul manifestărilor s-a încheiat cu un concert de muzică religioasă ortodoxă, susţinut de 197

Corul Academic Gavriil Musicescu al Filarmonicii Moldova, dirijat de Doru Morariu, ce a avut loc în Catedrala Mitropolitană din Iaşi şi a coincis cu Sărbătoarea hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, din seara de 14 octombrie 2006. Între punctele de atracţie ale festivalului s-a înscris şi interpretarea lucrării Der Taschengarten ("Grădina de buzunar") – una din foarte puţinele compoziţii muzicale semnate de marele muzician. Includem aici prezentarea lucrării.

Compusă de Sergiu Celibidache în 1978, Der Taschengarten este o suită pentru orchestră în 13 părţi. Ideea lucrării s-a născut dintr-o strânsă colaborare cu copiii şi este de asemenea – în tradiţia baletului impresionist pentru copii – dedicată acestora. Muzica prezintă puncte comune cu stilurile lui Maurice Ravel şi Igor Stravinski.

Celibidache acordă o importanţă particulară efectelor sonore. Aşa apare, de pildă, în partea a doua intitulată Vântul stă, florile cântă, un legănat idilic între instrumentele de suflat din lemn (lalelele) însoţit de coardele cu surdină, harpa şi celesta (vântul). Partea a şaptea, Cântec noaptea crapu-şi cântă, este compusă polifonic; Celibidache foloseşte acest procedeu de scriitură muzicală, deoarece ascultătorul poate percepe concomitent doar puţine voci, asemănător unui lac plin de peşti, din care puţini pot fi văzuţi în acelaşi timp. O îmbinare de sunete de templu tibetan cu melodii lirice întruchipează a zecea parte, Rugăciune verde. În partea a douăsprezecea, Plouă soare’n stropitoare, muzica imită murmurul picăturilor de ploaie.

Grădina de buzunar a apărut în 1979 într-o înregistrare cu Orchestra Simfonică Radio din Stuttgart, la casa de discuri Deutsche Grammophon, o producţie-beneficiu UNICEF. Este singura compoziţie a lui Celibidache înregistrată pe CD (mai are câteva simfonii şi un requiem), fără să fi fost interpretată pe o scenă de concert, în timpul vieţii compozitorului.

Abia după 10 ani de la dispariţia maestrului, la 14 august 2006, a fost interpretată în primă audiţie mondială la München, la Herkulessaal, cu Junge Münchner Philharmonie sub bagheta dirijorului Mark Mast. Prima audiţie românească a avut loc la Iaşi, în concertul din 13 octombrie 2006.

Mesajele din deschiderea Festivalului, 7 octombrie 2006 „Stimat auditoriu, Mă bucur să am posibilitatea de a vă adresa câteva gânduri şi de a saluta cu entuziasm iniţiativa continuării la Iaşi a acestui Festival, aflat acum la cea de-a 3-a ediţie.

Oricum, oraşul nostru merita asemenea bucurie, măcar ca reparaţie morală după dispariţia celor două precedente festivaluri: Festum musicae şi în special Festivalul Muzicii Româneşti.

Aşadar, bine aţi venit acasă Maestre Sergiu Celibidache! În oraşul unde unul dintre ascendenţii Dvs. a fost prefect şi unde se află locul etern în care-şi duce veşnica odihnă.

Numele Dvs., Maestre, mă obligă în realizarea calitativă de excepţie a tuturor manifestărilor artistice ale festivalului şi cred, reprezintă principala carte de vizită a acestui oraş, în devenirea sa ca citadelă est-europeană a culturii. De asemenea, tot numele Dvs., Maestre, sunt convins, că va scoate din lentoare, amorţeală şi nepăsare pe edilii şi politicienii ieşeni, care încearcă fără succes, de ani de zile, repararea acestui edificiu, astfel ca viitoarele ediţii să ne găsească într-un locaş pe măsura calităţii interpretărilor noastre.

Dacă acum câteva luni în urmă aş fi fost întrebat despre acest festival, aş fi răspuns că numai o minune poate face ca el să prindă viaţă şi să fiinţeze. Iată că minunea s-a produs şi cred, cu toată convingerea, că apropierea, integrarea şi desfăşurarea acestui eveniment muzical în 198

perioada Sărbătorilor Iaşului se poate afla şi sub binecuvântarea Sfintei Preacuvioase Parascheva, ocrotitoarea oraşului nostru şi a Moldovei. În încheiere, ţin să mulţumesc domnului Călin Popescu-Tăriceanu, primul ministru al României, domnului Adrian Iorgulescu – ministrul Culturii şi Cultelor, domnilor Sèrge Ioan Celebidache şi Mark Mast, domnului Mihai Constantinescu – directorul Artexim Bucureşti, precum şi prestigiosului colectiv administrativ şi artistic al Filarmonicii Moldova din Iaşi pentru cadoul minunat făcut publicului ieşean.

Doresc acestui festival viaţă lungă, împliniri artistice cât mai înalte!”

Prof. univ. dr. Bujor Prelipcean Director general al Filarmonicii de Stat „Moldova” Iaşi

Concertul simfonic din 13 octombrie. Dirijorul Mark Mast şi actorul Octavian Jighirgiu.

„Iubiţi artişti, stimaţi invitaţi, doamnelor şi domnilor În urmă cu zece ani, se stingea din viaţă Sergiu Celibidache, marele nostru muzician, aflat printre cei aleşi să facă din România o forţă a spiritualităţii secolului XX. Maestrul şi-a cheltuit, superb, existenţa pentru o idee, nu pentru o carieră. Ştim de la René Leibovitz: «interpretul susţine că respectă, cu sfinţenie, partiturile compozitorilor. Sergiu Celibidache a eludat – dar a şi elucidat – problema, refuzând sistematic să se numească (şi să fie numit) interpret, probând o coerenţă a perspectivei fenomenologice asupra actului de comuniune dintre dirijor - ca «dispecer» al fenomenului sonor - şi colaboratorii lui, muzicienii din orchestră . Şi a triumfat, într-un mod aclamat în plan universal».

Sprijinul acordat de Guvernul României prin Ministerul Culturii şi Cultelor a făcut posibilă organizarea acestui festival, care îşi desfăşoară prima sa ediţie din România sub semnul magiei perene degajate de artist. Ne propunem prin străduinţa noastră, dar şi a minunatei echipe a Filarmonicii „Moldova” din Iaşi, să îl aducem pe Maestru mai aproape de noi, să îl readucem acasă. Îi suntem datori cu intransigenţa voinţei interioare de a ne depăşi noi înşine 199

mereu, pe drumul aspru al cunoaşterii de sine . Şi nu putem decât spera că, de acolo de unde este, Maestrul ne urmăreşte, poate, fericit.”

Adrian Iorgulescu Ministrul Culturii şi Cultelor „În numele Sergiu Celibidache Stiftung din München şi al Fundaţiei Celibidache din Bucureşti vă urez bun venit la cel de-al III-lea Festival Sergiu Celibidache, care are loc pentru prima dată la Iaşi, oraşul copilăriei, adolescenţei şi al primilor ani de studii ai Maestrului. În 2002 şi 2004 au avut loc la München (Germania) primele 2 ediţii ale festivalului.

Astăzi suntem fericiţi şi onoraţi să asistăm la cea de-a treia ediţie, care coincide cu împlinirea unui deceniu de la trecerea în eternitate a Maestrului. Vom avea prilejul să audiem concerte susţinute de orchestra simfonică şi Corul Filarmonicii de Stat Moldova, de Cvartetele de coarde Voces şi Ad libitum.

Este o deosebită onoare să-l avem astă seară la concertul de deschidere pe unul din cei mai valoroşi dirijori spanioli – maestrul Enrique Garcia Asensio. El va conduce de asemenea Cursul de dirijat şi va participa la simpozionul de duminică.

Prezentarea filmului Gradina lui Celibidache în două seri consecutive vor completa programul festivalului.

Aş dori să mulţumesc Primului Ministru, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, Ministrului Culturii şi Cultelor, dl. Adrian Iorgulescu, d-nei Marcela Stoica, d-lui Mihai Constantinesu şi agenţiei Artexim, prof. dr. Bujor Prelipcean şi întregii echipe de la Filarmonica de Stat „Moldova”, d-lui rector V. Munteanu de la Universitatea de Arte George Enescu, în fine, familiei Celibidache, fără de care acest festival nu ar fi fost posibil. În numele d-nei Ioana Celibidache şi al d-lui Sèrge Ioan Celebidache, declar deschis «3.

Sergiu Celibidache Festival» şi le doresc muzicienilor precum şi publicului o săptămână plină de inspiraţie şi succese!”

Mark Mast, dirijor Sergiu Celibidache Stiftung, München Calendarul Festivalului Organizator: Ministerul Culturii şi Cultelor Co-organizatori: Filarmonica de Stat Moldova Iaşi, Sergiu Celibidache Stiftung München, Fundaţia Sergiu Celibidache Bucureşti, Universitatea de Arte George Enescu Iaşi, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Goethe Zentrum Iaşi Colaboratori: Centrul Cultural Francez din Iaşi, Casa de Cultură Mihai Ursachi a Municipiului Iaşi.

Parteneri media: Studioul teritorial de Radio Iaşi, Studioul Iaşi al Televiziunii Române Sâmbătă, 7 oct. 2006, ora 19 Concertul simfonic de deschidere Dirijor Enrique Garcia Asensio, Spania Program: Amando Blanquer (1935-2005) – 5 Invenţiuni pentru orchestră – pr. aud.

Anton Garcia Abril (n. 1933) – „Celibidachiana” – pr. aud.

Piotr Ilici Ceaikovski – Simfonia nr. 2 în do minor, op. 17 200

Duminică, 8 oct. 2006, ora 10 Sala „Symposion” a Universităţii de Arte „G. Enescu” Iaşi Simpozion cu titlul „Grădina lui Celibidache” Invitaţi: Enrique Garcia Asensio, Mark Mast, Sèrge Celebidache, Irina Hasnaş, Viorel Munteanu, Alex Vasiliu, Liliana Gherman ş.a.

9-11 oct. 2006 Cursuri de interpretare – dirijat orchestră, conduse de Enrique Garcia Asensio, Spania Marţi, 10 oct. 2006, ora 17; Miercuri, 11 oct. 2006, ora 19 Sala „Symposion” a Universităţii de Arte „G. Enescu” Iaşi Clubul Cinefililor Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi (Parcul Copou) Prezentare de film „Grădina lui Celibidache”, producător Sèrge Ioan Celebidache Joi, 12 oct. 2006, ora 19 Concert cameral Cvartetul Voces Cvartetul Ad libitum Felix Mendelssohn-Bartholdy – Octetul de coarde în mi b major, op. 20 George Enescu – Octuorul de coarde op. 7 Vineri, 13 oct. 2006, ora 19 Concert simfonic Dirijor Mark Mast, Germania; narator Octavian Jighirgiu Sergiu Celibidache – „Taschengarten” („Grădina de buzunar”) – primă audiţie în România Anton Bruckner – Simfonia nr. 4 în mi b major Sâmbătă, 14 oct. 2006, ora 18 Catedrala Mitropolitană din Iaşi - Hramul Sf. Cuv. Parascheva Concert coral de muzică ortodoxă Corul Academic „Gavriil Musicescu”, dirijor Doru Morariu Lucrări de: Gavriil Musicescu, Dumitru D. Stancu, Nicolae Ursu, Antonin Sequens, Dumitru Georgescu-Kiriac, Nicolae Lungu, Pascal Bentoiu ş.a.

201

Capitolul VIII. Corul Academic „Gavriil Musicescu” Începuturi Corul Gavriil Musicescu – înfiinţat în 1953 prin strădaniile profesorului şi muzicologului George Pascu, în perioada directoratului lui Achim Stoia – este unul din primele ansambluri corale de filarmonică din România. Numele său este cel al marelui compozitor şi dirijor român 201 Gavriil Musicescu, fondator al primului cor profesionist din România , ce a trăit la Iaşi, între anii 1847-1903.

Corul Filarmonicii de Stat din Iaşi a luat fiinţă la începutul anului 1953, iar în toamna aceluiaşi an a susţinut primul concert vocal-simfonic, primind în scurt timp şi titulatura de Corul Gavriil Musicescu al Filarmonicii Moldova, pentru a marca se202 micentenarul morţii marelui înaintaş . În anul 1958, Ion Pavalache i-a urmat profesorului George Pascu la conducerea corului, desfăşurând în această calitate o activitate bogată şi diversă, de peste trei decenii, până în ianuarie 1990.

De la începuturile dificile – cu doar 16 corişti angajaţi şi restul, colaboratori, cu pregătire muzicală modestă şi foarte eterogenă – Corul Gavriil Musicescu a ajuns în anii ’70 la 60 de membri, iar în prezent – la 70 titulari şi 10 colaboratori per203 manenţi.

Gavriil Musicescu, 1847-1903 În primii ani după înfiinţare, în activitatea celor două ansambluri artistice ale Filarmonicii ieşene – Orchestra simfonică şi Corul Gavriil Musicescu – au avut loc acumulări repertoriale, atât în genul vocal-simfonic, cât şi în cel coral a cappella. Am 201

Gavriil Musicescu s-a născut la Ismail (oraş în sudul Republicii Moldova, pe braţul dunărean Chilia), la 20 martie 1847. Şi-a făcut studiile la Seminarul Teologic din Huşi, apoi la Conservatorul din Iaşi (1864-1866). Timp de doi ani şi-a continuat studiile la Sankt Petersburg.

Din 1872, Gavriil Musicescu devine profesor de armonie la Conservatorul din Iaşi. În 1876 preia conducerea Corul Mitropolitan din Iaşi, al cărui dirijor va fi până la sfârşitul vieţii.

Gavriil Musicescu s-a stins din viata la Iaşi, la 21 decembrie 1903.

Bun cunoscător al cântării româneşti şi ruseşti, al stilului clasic şi romantic apusean, precum şi al creaţiei populare, marele muzician şi pedagog are meritul de a fi făcut primii paşi pe calea sintezei tuturor influenţelor. El a iniţiat o adevărată şcoală de interpretare a muzicii corale româneşti. În anul 1876 a preluat conducerea corului Mitropoliei din Iaşi, transformându-l în primul cor profesionist de la noi, cu activitate artistica permanenta şi un repertoriu bogat si divers. Cu acest cor, în 1890 a întreprins turnee în Transilvania, Banat şi în mai multe oraşe din Regat, provocând admiraţie şi entuziasm în rândul tuturor muzicienilor si iubitorilor de muzica ai vremii.

Creaţia sa cuprinde numeroase lucrări, majoritatea din genul vocal, cu caracter religios, patriotic şi popular românesc.

202 George Pascu – Filarmonica de Stat Moldova Iaşi, cincisprezece ani de activitate, 1957, p. 84.

203 La pagina 159 se găseşte lista coriştilor de la înfiinţare până în prezent.

202

prezentat detalii în această privinţă în capitolele precedente. Includem în cele ce urmează mărturii ale fondatorilor, pe cât de interesante, pe atât de preţioase în înţelegerea oamenilor acelor vremi şi a întreprinderii lor.

Corul Filarmonicii la înfiinţare. În mijloc: dirijorii D. D. Botez, Achim Stoia şi George Pascu.

Rândul 1, prima din dreapta – pianista Steluţa Diamant-Dumea.

Rândul 3, a 5-a din dreapta – mezzo-soprana Viorica Cortez.

Cu dirijorul Ion Pavalache

Istoria fondării Corului Filarmonicii „Moldova” din Iaşi George Pascu 204 Iaşi, septembrie 1993 Iaşul nu a avut, ca multe alte oraşe ale ţării, o tradiţie corală susţinută de mari ansambluri care au ţinut trează pasiunea pentru muzica corală. Nu a cunoscut societăţi corale de lungă durată aşa cum au fost Carmen şi Cântarea României la Bucureşti, Reuniunea Ciprian Porum204

Textul mi-a fost dictat de profesorul George Pascu, în toamna anului 1993, cu prilejul publicării caietului-program aniversar al Corului la împlinirea a patru decenii de activitate.

203

bescu la Suceava, Armonia la Botoşani şi la Bârlad, precum şi corurile rămase în istorie ale lui Vidu la Lugoj sau Dima la Sibiu.

La Iaşi, cu excepţia corului Ateneului Tătăraşi, dirijat de V. Popovici-Ieşanu, care a durat un deceniu, celelalte înjghebări au avut existenţe efemere.

Continuitatea tradiţiei corale s-a menţinut doar prin corurile bisericeşti, printre care cele mai valoroase au fost Corul Mitropolitan şi cel al Bisericii Sf. Spiridon, uneori reunite sub bagheta ilustrului Antonin Ciolan.

La înfiinţarea Filarmonicii în 1942 nu s-a făcut apel la vreun cor în programele de concert, excepţie făcând concertul dirijat de Radu Botez, la care s-a interpretat Oratoriul Deşertul de Félicien David, cu corul bărbătesc A.T.C. din Bucureşti, formaţie îndrumată permanent de dirijorul R. Botez. În 1945, după întoarcerea din refugiu, în noile condiţii politice se cerea foarte multă muzică de propagandă, ceea ce a impus cu necesitate existenţa unui cor permanent. Se făcea apel frecvent la corul Regionalei CFR, dirijat de Toma Carp şi de cel al Sindicatului învăţământului, dirijat de Vasile Ionescu-Paşcani. Cu această din urmă formaţie s-a cîntat pentru prima oară o cantată – Balada despre Gh. Doja de Constantin Palade, având ca solist pe prof. Adrian Cuşmuliuc – bariton. În rest, corurile au fost utilizate pentru cântece de propagandă sau patriotice, excepţie făcând La malurile Prutului de Ciprian Porumbescu, interpretat cu corul CFR. La începutul anului 1953, la o consfătuire la care au participat organele locale de conducere, preşedintele Comitetului pentru artă Petru Popescu-Doreanu şi consilierul sovietic, compozitorul Ivan Bunin, acesta din urmă, constatând absenţa repertoriului vocal-simfonic, a subliniat necesitatea înfiinţării unui cor al Filarmonicii. Evident, i s-au replicat greutăţile financiare care împiedicau realizarea acestui deziderat. I. Bunin mi s-a adresat, întrebându-mă: „Dacă îţi dau 40 de oameni îmi poţi face un cor ?” Evident, răspunsul a fost afirmativ şi iată că, numai după două luni, prof. Ioan Goia, pe atunci director al muzicii, a venit la Iaşi şi în urma contactului cu autorităţile locale, s-au stabilit că se acordă un fond necesar retribuirii de 100 lei de persoană. Această modică sumă reprezenta diurna pentru o jumătate de normă.

Spre finele stagiunii s-a ţinut un concurs pentru recrutarea componenţilor corului la care au fost selectaţi cei 40 de corişti. Întrucât alţi 40 obţinuseră calificative corespunzătoare, aceştia au propus să fie primiţi în cor fără retribuţie. Astfel, corul şi-a început repetiţiile cu 80 de persoane, lucrând cu un entuziasm de nedescris.

Soprana Julieta Borcea s-a ocupat de modelarea glasurilor, prestând onorific funcţia de instructor vocal, iar pianista Steluţa Diamant-Dumea a îndeplinit rolul de pianist corepetitor. Întrucât corul avea ca profesionişti doar elevi ai Liceului de muzică, pentru care Ministerul a dat derogare, iar capacitatea de a solfegia o aveau doar preoţii, diaconii şi foştii învăţători, sa trecut şi la o instruire teoretică, făcându-se în colectiv solfegii şi dictări. E greu de relatat pasiunea pe care o nutreau membrii corului şi, deşi mai bine de jumătate de corişti erau amatori, s-a putut, printr-o muncă susţinută, să se pună în lucru Dansurile polovţiene de Borodin, cu care s-a deschis stagiunea 1953-1954. În urma acestui succes, autorităţile locale au retribuit şi pe cei 40 de corişti onorifici cu suma de 100 de lei lunar.

Comitetul pentru artă, neţinând seama de vârsta corului şi de potenţele sale artistice, a programat pentru luna noiembrie 1953 Oratoriul Cântarea pădurilor de Şostakovici, lucrare amplă care cere un destul de ridicat potenţial artistic. Cu sârguinţă şi cu elan, în cele două luni de lucru s-a putut realiza execuţia oratoriului în condiţii foarte bune. A fost un test care a permis abordarea fără reticenţe a unui repertoriu destul de pretenţios.

S-a cântat apoi oratoriul Pe plaiurile Bistriţei de Viorel Doboş şi apoi s-a trecut la realiza204

rea unui vechi deziderat al ieşenilor – interpretarea Simfoniei a IX-a de Beethoven, în primă audiţie ieşeană – iunie 1954. Cvartetul solistic era alcătuit din Ella Urmă, Felicia Tarnavschi, Valentin Puşterla şi Adrian Cuşmuliuc, sub bagheta dirijorului Achim Stoia. La a doua audiţie, solistele feminine au fost înlocuite de dublurile Maria Asaftei şi Viorica Cortez.

Membrii fondatori ai Corului „Gavriil Musicescu”, 4-6 iunie 1954.

Curând retribuţia corului a fost stabilită, prin crearea unor jumătăţi de norme constând din sume de 200, 300 şi 400 lei, iar în 1957 s-au înregistrat 13 norme cu care s-a alcătuit un cor de cameră adiacent. În 1959 întreg personalul corului era încadrat cu câte o normă în205

treagă.

Această progresivă creştere a retribuţiilor şi mai ales împărţirea în trei categorii de salarizare a făcut să se nască unele animozităţi, având darul să diminueze ceva din elanul şi entuziasmul în lucru al corului. Totuşi s-au putut oferi ieşenilor Requiem-ul de Mozart, Anotimpurile de Haydn, lucrări prezentate în primă audiţie ieşeană. Concomitent s-a dat câte un concert a cappella pe trimestru şi s-au făcut mici deplasări în localităţile din judeţul Iaşi şi judeţele limitrofe, culminând cu un turneu în principalele oraşe ale Moldovei.

Membrii orchestrei în concertul din 26 aprilie 1957.

206

În 1957, la manifestările festive de la Bucureşti, prilejuite de aniversarea a 15 ani de activitate a Filarmonicii ieşene, s-a dat un concert coral, primit favorabil de critică, un concert al corului de cameră în cadrul concertului-lecţie Muzica ieşeană la început de veac, pe care lam ţinut la Sala Dalles şi o participare la interpretarea Simfoniei a IX-a de Beethoven la Atheneul Român, cu Achim Stoia la pupitru. În 1958 a fost numit ca al doilea dirijor Ion Pavalache, care a preluat un an mai târziu conducerea corului.

Membrii Corului în concertul din 26 aprilie 1957, cu „Anotimpurile” de Haydn.

207

Înfiinţarea şi primul deceniu de activitate a Corului „Gavriil Musicescu”. Amintirile unui membru fondator Julieta Haluş-Borcea 205 Iaşi, aprilie 2003 Anii aceia de după 1945 erau extraordinari! Întorcându-ne din Făgetul Banatului care adăpostise în refugiu Filarmonica şi Conservatorul ieşean, găsisem un Iaşi halucinant: mormane de ruine, străzi dispărute, gropi imense în locul vechilor clădiri, oameni dezorientaţi încercând să-şi refacă vechile cămine - erau realităţi dureroase întâlnite la tot pasul.

Noi, cei tineri, ne dezmeticeam greu. Se schimbase brusc lumea. Eram siliţi să ne aliniem unei noi mentalităţi, unui nou sistem de viaţă şi de acţiune. Celor mai în vârstă le era probabil şi mai greu. Cred însă că nouă, celor cu soarta legată de arte, de muzică mai ales, ne era totuşi mai uşor să ne adaptăm şi oricum ce gândeam şi ce aveam în suflet puteam să ascundem mai lesne cu muzica şi nu doream deocamdată decât să cântăm. De aceea, ne-am legat mai tare de profesorii noştri, devenind prieteni. Am intrat în corurile Mitropoliei, Bisericii Sf. Spiridon sau al Bisericii Catolice, unde câştigam un ban şi ne bucuram sufletele cu liturghiile lui Musicescu, Cucu sau cu Ave Maria de Gounod şi Schubert. Între 1945–1950, corurile bisericeşti ca şi cele ale sindicatelor adăposteau mulţi muzicieni credincioşi care se regăseau acolo exprimându-şi gândurile şi sentimentele.

Conduse de dirijori de prestigiu ca Antonin Ciolan, Toma Carp, Sorin Vînătoru ş.a., aceste coruri dădeau adeseori concerte publice, mult apreciate de ieşeni. Găsim în arhiva Filarmonicii afişul concertului simfonic din 30 noiembrie 1947, dirijat de Savel Horceag, cu Filarmonica Moldova şi cu concursul corurilor de la Biserica Sf. Spiridon şi CFR, conduse de Tomiţă Carp. La 11 ianuarie 1948, Antonin Ciolan dirijează corurile CFR şi al Bisericii Sf. Spiridon. Unele din aceste ansambluri au rămas puternice până astăzi, dând concerte şi făcând turnee de succes în ţară şi în străinătate.

Pe strada Cuza Vodă, în casele Alecu Balş, clădire care înainte de război adăpostea pensionul de fete Notre Dame de Sion, acum devenit localul Filarmonicii Moldova, în locul capelei şcolii, se deschidea o groapă imensă, urmare a dezastrelor războiului. Îmi amintesc cu aceeaşi emoţie momentul când am privit de sus, de la nivelul de azi al sălii de concert, hăul care se deschidea dedesubt. În această situaţie, Filarmonica îşi reluase activitatea în Sala Armeană, o clădire din curtea Bisericii Armeneşti. Acolo aveau loc pregătirile şi repetiţiile pentru toată activitatea Filarmonicii. Concertele simfonice se ţineau la Teatrul Naţional, iar cele camerale, recitalurile şi concertele-lecţie aveau loc în diferite săli de spectacole ale Iaşului. De pildă, în 1956 a avut loc un concert vocal W. A. Mozart în Aula Bibliotecii Centrale, un concert coral în Sala Teatrului Evreiesc de Stat, un concert simfonic educativ la Şcoala Medie nr. 2 de băieţi.

Abia la 7 noiembrie 1957 are loc concertul inaugural al Filarmonicii în sala renovată din strada Cuza Vodă.

Perioada „Sala Armeană” a rămas în amintirea noastră, a acelora care am început să visăm la un cor mare, profesionist, ca o frumoasă vreme de entuziasm şi dăruire pentru muzică.

Nici nu prea ştiam noi (sau ne prefăceam că nu ştim) ce se mai petrecea în afară de muzică. În timpul refugiului, la Făget, unde cursurile Conservatorului au continuat programul de la 205

Text preluat din caietul-program aniversar Corul „Gavriil Musicescu” – Jubileu, editat de Filarmonica de Stat Moldova Iaşi, mai 2003.

208

Iaşi, l-am cunoscut pe profesorul George Pascu. Împreună cu Radu Constantinescu, director al Conservatorului, Alexandru Zirra - dirijor şi profesor la Conservator, Alexandru Garabet – violonist, Gina Sandri – actriţă, profesoară la clasa de actorie, Manole Foca – regie, George Pascu - istoria muzicii şi Victor Cîmpeanu – pianist, petreceam îndelungi seri de discuţii, muzică, lecturi în afara orelor de curs. Amintirile din Iaşi şi planurile pentru întoarcerea acasă ne făceau mai uşoară înstrăinarea.

George Pascu venise la Iaşi în 1943, la un concurs anunţat de Conservator pentru ocuparea catedrei de Teorie şi solfegii. La acelaşi concurs se prezentase Achim Stoia, care câştigă, dar nu ocupă imediat postul. El vine la Iaşi abia în 1945, imediat după încheierea războiului.

George Pascu se angajează la Filarmonică, la partida de violă. Reîntâlnindu-se în 1945, aceşti doi oameni, fundamental diferiţi ca fire şi stil de manifestare, au colaborat, dăruindu-se muzicii şi oraşului în care s-au integrat total. Între 1946–1947, George Pascu a fost director al Filarmonicii, profesor la catedra de Istoria muzicii a Conservatorului şi membru în orchestra Filarmonică, unde s-a distins mai ales prin prezentarea concertelor, cu serioasă documentare, har şi inegalabil farmec. „... Profesorul Pascu deschidea cerurile muzicii şi aducea spre artă sufletele a mii de tineri” – spunea Iosif Sava în prefaţa cărţii Muzicienii Iaşului. Într-adevăr, sălile Teatrului erau arhipline şi nu numai datorită programelor prezentate.

Mai ales studenţii tuturor facultăţilor ieşene veneau alături de medici, avocaţi, profesori, de toţi melomanii oraşului să asculte admirabilele lui pledoarii despre şi pentru muzică. Mulţi tineri veniţi din curiozitate să-l asculte au rămas fideli muzicii simfonice de care s-au îndrăgostit datorită vrăjitorului de suflete care era profesorul George Pascu. Fiind şi o persoană foarte sociabilă, căreia îi plăceau mult discuţiile prieteneşti, după întoarcerea la Iaşi în 1945, în jurul lui s-a format curând un grup de studenţi şi tineri prieteni care-l admirau.

Eram împreună cu domnul Ştefan Cortez şi Viorica, cu familia Vasiliu, cu fraţii Valentin şi Petre Puşterla, Adrian Cuşmuliuc, Petre Cazacu, preotul Gheorghe Fântână. Ne întâlneam adesea la familia Cortez, la via la Doi Peri, la familia Vasiliu sau la alţi prieteni. Nu lipseam însă la concertele simfonice ale Filarmonicii. Nici nu mai ţin minte când şi cum am început să cântăm duete, cvartete, mici ansambluri aranjate de George Pascu sau piese scrise de Achim Stoia şi am început să ne dorim să fim tot mai mult împreună şi să cântăm într-un cor adevărat. Profesorul Pascu ne-a spus mai târziu că atunci îi încolţise ideea înfiinţării unui cor în cadrul Filarmonicii.

De zeci de ani, Iaşul muzical luptase pentru crearea unei Opere de Stat. Încercările încă de la începutul secolului rămăseseră fără rezultat, aceeaşi soartă având în anii `30 seria de operete jucate cu actori ai Teatrului Naţional, ca şi opera Boema de Puccini (1942). În 1944, studentă fiind, făcusem parte din cor la prezentarea operei La Traviata de Verdi, cântasem rolul Maliká în Lakmé, în 1948. Totul trecuse, spectacolele avuseseră succes, dar Opera nu devenise o realitate. Anii treceau, Iaşul meloman dorea însă cu încăpăţânare Teatrul muzical şi de aceea Teatrul Naţional reluase montarea pieselor de teatru cu muzică. Zori deasupra Moscovei, Sânziana şi Pepelea, Chiriţa în provincie şi Baba Hârca au cuprins cântece cu muzică de Flechtenmacher şi George Pascu, care era şi dirijorul orchestrei. În cor erau mulţi dintre prietenii noştri. Grupul adunat în jurul profesorului s-a mărit şi ideea corului a început să prindă contur precis. Achim Stoia - din 1950 director al Filarmonicii – ne încuraja, punândune la dispoziţie săli de lucru şi de repetiţie. Veneam seara, pentru că toţi aveam în timpul zilei ocupaţiile noastre: profesorul Pascu la Conservator şi la Filarmonică, studenţii la ore, medicii în spitale (dr. N. Bârzu ne aducea medicamente şi ne consulta când aveam probleme de sănă209

tate). Fiecare aveam un program zilnic, corul venea ca o preocupare nouă, foarte acaparatoare. În 1952 ni s-a alăturat Steluţa Diamant. Ţin minte când am ascultat-o prima dată la 1 iunie 1947, într-un concert la Sala Armeană cântând un program Mozart. Era o adolescentă cuminte şi silitoare, cu pantofiori negri, şosete albe şi era o foarte bună pianistă. Mai târziu, la 6 ianuarie 1948, a cântat Concertul nr. 26 de Mozart într-un concert simfonic dirijat de Achim Stoia. În 1952, profesorul a solicitat-o pentru nişte repetiţii. A venit şi a rămas între noi, ataşată Filarmonicii şi Corului. În 1952, planurile noastre au început să se concretizeze. S-au început exerciţii de ansamblu, de tehnică vocală, repetiţii şi chiar s-au susţinut sporadic concerte cu ansamblul care ajunsese la aproximativ 50 de persoane. Eram puţini profesionişti, câţiva elevi ai Şcolii de Muzică (Conservatorul se desfiinţase în 1950), tineri în formare şi mulţi amatori studenţi, funcţionari, medici, preoţi, corişti de la Mitropolie şi Sf. Spiridon. Se formase o mare familie, unită de acelaşi ideal, devotament şi speranţă. Veneam cu toţii la oră fixă, nimeni nu lipsea şi acest lucru a durat aproape un an, fără altă pretenţie din partea noastră decât să cântăm şi să rămânem în acel ansamblu care devenise marea noastră preocupare.

Conjunctura anilor ’50 a fost favorabilă acestor visători entuziaşti. Noua orânduire politică, partidul unic aveau nevoie de propagandă, de mijloace sigure şi ... de ce nu? plăcute, şi ce putea fi mai potrivit decât un cor care să ridice cât mai puţine pretenţii, dar care să aibă cât mai mult entuziasm, speranţă şi mai ales un conducător profesionist şi necondiţionat dăruit muzicii? Toate acestea existau deja, iar puterea era dispusă să închidă ochii la faptul că mulţi dintre noi eram legaţi de muzica religioasă corală, în care ne făceam ucenicia. Au început să se facă planuri concrete, aveau loc discuţii şi „negocieri” discrete cu responsabili de partid. Prin autoritatea ce i-o conferea direcţia Filarmonicii, Achim Stoia lupta şi el din răsputeri pentru idee, ataşat fiind ca muzician compozitor de muzica corală.

Era clar că nu se putea realiza crearea corului Filarmonicii dacă el nu va servi mai ales propaganda politicii actuale. Achim Stoia, personalitate puternică şi realistă, a ştiut să citească în perspectivă rostul acestui cor şi a temperat cu tact rezervele ansamblului faţă de muzica nouă, care se impunea cu anume scop. Într-o întâlnire mai restrânsă, în care eram împreună profesorul George Pascu, soţii Vasiliu, dr. N. Bârzu, Valentin Puşterla, Silviu Anisie şi Adrian Cuşmuliuc, ne-a spus cu glasul lui aspru insinuant: „În definitiv muzica rusă (bine accentuat) nu vă place? Nu vă plac Ceaikovski, Rahmaninov, Korsakov, Borodin ?”. Ne plăceau şi s-a înţeles că se putea, cu abilitate şi profesionalism, face faţă condiţiilor. S-a ajuns aşadar la încheierea cu „entuziasm” a înţelegerii, George Pascu ducând cu tact tratativele cu organele „responsabile” de cultura Iaşului.

Partidul, prin ministrul Popescu-Doreanu, reprezentat de Ivan Bunin consilierul sovietic, la întrebat în şedinţă de lucru oficială: „Dacă vi se pun la dispoziţie 40 de posturi puteţi face un cor al Filarmonicii?”. (Întrebarea care nu a fost consemnată oficial era: „cuprinzând permanent cel puţin jumătate de program de muzică sovietică”). Răspunsul a fost afirmativ, cu gândul la importanţa celeilalte jumătăţi de program. În scurt timp Ioan Goia, directorul muzicii în Comitetul pentru Artă, a sosit la Iaşi şi a iscălit la 4 mai 1953, actul de înfiinţare a Corului Filarmonicii Moldova, cu 40 de posturi retribuite cu 100 lei lunar jumătate normă. Steluţa Diamant, încă elevă, a fost angajată cu derogare ca şi alţi elevi de la Şcoala de Muzică. Dacă se rata acest moment, Corul Filarmonicii astăzi nu ar mai fi existat, mai ales după înfiinţarea Operei de Stat. A urmat examenul de selecţie pentru alegerea celor 40 de membri salariaţi, cărora li s-au adăugat alţi 40 voluntari.

210

Fericirea noastră nu mai avea margini. În sfârşit aveam corul nostru mult dorit!

Ne-am înzecit activitatea într-o muncă pentru care greu se poate găsi o calificare corectă şi azi înţelegere, mai ales pentru cei care încă erau voluntari. Să lucrezi seara târziu, venind după programul zilnic al fiecăruia, să faci multiple exerciţii, fără a lipsi, fără a întârzia timp de aproape doi ani de zile fără a fi remunerat ?!!

Abia absolventă a Conservatorului, cu oarecare practică de concert şi recital, fără nici o experienţă pedagogică, dar cu toată bunăvoinţa, m-am angajat în instruirea şi cultivarea de început a vocilor amatorilor care alcătuiau cam 75% din ansamblu. De fapt zestrea reală a corului consta în tinereţea, inteligenţa, dorinţa de a reuşi, vocile nativ foarte frumoase şi entuziasmul nemărginit. O familie adevărată se angaja într-o acţiune de admirabilă şi durabilă calitate. Ni s-au făcut costume, fuste negre lungi şi nişte bluziţe albe simple de şcolăriţe. Băieţii – costume negre. Eram grozav de mândri de hainele noastre speciale!

Repetam, exersam zilnic la Sala Armeană şi în toamna aceluiaşi an, în Concertul simfonic din 2 octombrie 1953 corul a avut prima sa manifestare oficială cu Dansurile Polovţiene de Borodin, sub bagheta lui Achim Stoia. Succesul, felicitările, starea euforică de după concert au răsplătit din plin truda noastră de până atunci. Dansurile având mult succes de public, au rămas multă vreme în repertoriul permanent al corului.

Conştiinţa obligaţiilor ce ne reveneau, datoria de a face cinste izbânzii obţinute ne-au însufleţit şi susţinut în continuare şi în acelaşi an au urmat, cu precaută acceptare a dozării repertoriale impuse, concerte de mare varietate. La 22 noiembrie, sub bagheta lui George Pascu se execută în primă audiţie marea piesă Cântarea Pădurilor de Şostakovici, la care pe lângă corul nou înfiinţat şi-a dat concursul Corul de copii al Şcolii Medii de Muzică dirijat de profesorul Dumitru Chiriac. Solişti au fost Petre Puşterla şi Victor Radţibor. Deosebit de dificilă, lucrarea a fost impecabil interpretată şi s-a bucurat de aprecierile unanime ale publicului şi presei.

Proteicul muzician George Pascu alcătuieşte pe lângă corul mare, un cor de cameră şi un cvartet format din principalii solişti ai formaţiei: Julieta Haluş (soprană), Viorica Cortez (mezzo-soprană), Valentin Puşterla (tenor) şi Adrian Cuşmuliuc (bariton). Cu această formaţie, care a lucrat suplimentar orelor dedicate repertoriului coral, cvartetul a repetat adeseori fie acasă la Steluţa Diamant (Dumea) unde abia încăpeam toţi 5 într-o încăpere minusculă, fie seara târziu după program, la Sala Armeană. Am susţinut astfel separat concerte de muzică de operă, populară, duete, prelucrări şi aranjamente în majoritate datorate lui George Pascu şi Achim Stoia.

La 26 octombrie, în Sala Armeană a avut loc, de exemplu, un concert de muzică de cameră prezentat de un cvartet instrumental şi de cvartetul corului Filarmonicii, cu un program care a cuprins patru piese de Taneev, Kalinnicov, Comişel şi A. Stoia. În 1953, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la trecerea în nefiinţă a marelui compozitor – mai ales de muzică corală – Gavriil Musicescu, corul a primit numele ilustrului înaintaş.

Anul a fost foarte bogat în diferite manifestări, atât în Iaşi cât şi în deplasările în satele şi oraşele Moldovei. În 1954, corul întreg – 80 de persoane – este retribuit cu aceeaşi sumă (100 lei pe lună). În viitor s-au mai adăugat sporuri, ceea ce a permis coriştilor să se dedice numai activităţii în acest domeniu, perfecţionându-se. Abia în 1959 tot corul a fost încadrat în totalitate cu normă întreagă.

La 26 februarie 1954, George Pascu dirijează în concert simfonic Pe plaiuri moldovene de Viorel Doboş, cu participarea lui Valeriu Burlacu de la Teatrul Naţional ca povestitor, Petre Gîrlea solist şi Corul Gavriil Musicescu. La 4 iunie în acelaşi an a avut loc o mare încercare şi 211

confirmare totodată a corului, care abordează cu mult curaj Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven, sub bagheta lui Achim Stoia, solişti fiind doamnele Ella Urmă şi Felicia Tarnavschi, alături de coriştii Valentin Puşterla şi Adrian Cuşmuliuc. La 11 iunie concertul se reia, având în distribuţie pe Maria Asaftei, Viorica Cortez, Valentin Puşterla şi Adrian Cuşmuliuc, toţi din cor.

De altfel, până în 1957 soliştii concertelor vocale vor fi membrii corului. Simfonia a IX-a a rămas în repertoriul permanent al orchestrei şi corului Filarmonicii, fiind programată în fiecare an la închiderea stagiunii.

206 Anul 1954 se încheie cu o lucrare de mare amploare: Fluviul erou de Makarov , suită vocal-simfonică în primă audiţie, dirijată de Dumitru D. Botez, artist emerit, eminent dirijor al corului Filarmonicii din Bucureşti şi mare prieten al Corului Gavriil Musicescu. Solişti sunt Julieta Haluş - soprană, Viorica Cortez - alto şi Vasile Prelipceanu - bariton.

Corul se închegase şi, cu toate lipsurile datorate diferenţelor de pregătire muzicală, dovedise o mare capacitate de asimilare şi realizare a unor partituri dificile. O mare victorie şi bucurie a însemnat pentru cor ziua de 27 mai 1955, când s-a realizat în primă audiţie Requiem-ul de Mozart, pregătit cu minuţiozitate de George Pascu şi dirijat de Achim Stoia, avându-i ca solişti pe cei patru membri ai cvartetului. Regretatul Val Gafta, realizator de emisiuni la Radio Iaşi, care a fost şi el membru al corului o vreme, iar în 1991 fondatorul şi dirijorul Corului Angeli al Studioului de Radio Iaşi (primul concert la 10 aprilie), spunea după 1989, într-o emisiune Univers muzical: „Ceea ce mi se pare deosebit de interesant este faptul că Requiem-ul de Mozart s-a cântat la Filarmonică în acei ani în care peste România se aşternuse întunericul roşu al nopţii comuniste şi atee. E de presupus că tovarăşii supraveghetori ai culturii nu aflaseră încă ce-i acela un requiem. O vor afla însă, şi din repertoriul instituţiilor noastre muzicale vor dispărea aproape cu desăvârşire capodoperele vocal simfonice de acest gen”.

Fusese într-adevăr un act de mare curaj dar şi de mare, îndelungat succes. Abia mult mai târziu s-a mai putut aborda acest gen cu Requiem-ul de Verdi (1961). În continuare, anul 1955 a cuprins în mare parte concerte cu programe Mozart. Tot în 1955 s-au cântat în primă audiţie, sub bagheta lui Achim Stoia, două splendide piese corale ale sale: Mândruliţă noapte bună şi La fereastră spre livadă. Partitura solo, susţinută de Petre Puşterla, a rămas de neuitat. De altfel, Achim Stoia a scris şi prezentat în primă audiţie până în ultimii ani ai existenţei sale (1973) multe piese dedicate soliştilor sau corului.

Anul 1956 a fost deosebit de bogat pentru Filarmonică. Fiind dedicat bicentenarului naşterii lui W.A. Mozart, la 27 ianuarie s-a reluat Requiem-ul în concertul simfonic „200 de ani de la naşterea lui W.A. Mozart”, dirijat de George Pascu.

La 2 iunie se remarcă un concert coral dirijat de George Pascu în sala Teatrului Evreiesc de Stat. Programul foarte variat, cu selecţiuni din opere, operete, piese de A. Stoia, S. Vînătoru, D. Chiriac-Iaşi, V. Rogojină, G. Bizet, J. Strauss, îi are ca solişti pe membrii cvartetului şi pe Elena Ilaş, Mariana Ungureanu, Petre Puşterla şi Petre Gîrlea.

Din primii ani s-a dat o mare atenţie programelor a capella, foarte apreciate de public şi prilej de continuă exersare a posibilităţilor vocale, de armonizare, asamblare şi interpretare.

Repertoriul se îmbogăţeşte şi se diversifică an de an. La 18 ianuarie 1957, Dumitru D. Botez dirijează un concert coral în care cvartetul prezintă cu mult succes Păstrăvul de Franz Schubert, iar la 27 iunie, în concertul-lecţie „Popasuri în istoria muzicii” (George Pascu) îşi dau concursul ca solişti Viorica Cortez, Brîduşa Mateescu, Maria Ploaie, Violeta Zaiţ, Silviu Anisie şi 206

Probabil Aleksandr Vasin-Makarov, compozitor sovietic, născut în 1945. http://www.recmusic.org/lieder/v/vasin-makarov.html 23.11.2008

212

corul de cameră. În 1956 Iaşul trăieşte în sfârşit anul înfiinţării Operei de Stat, sub conducere lui Ion Goia.

Alcătuirea corului operei interesează pe mulţi corişti ai Filarmonicii. Salariul mai bun şi speranţa unor realizări de succes pe scena Teatrului liric îi determină pe mulţi să se transfere în noua instituţie. Corul, ca şi orchestra se îmbogăţesc însă prin venirea multor elemente valoroase, care adaugă forţe noi ansamblului, care îşi continuă activitatea cu săli pline şi succese remarcabile.

La 26 aprilie 1957, George Pascu dirijează Oratoriul Anotimpurile de Haydn, solişti fiind Julieta Haluş, Valentin Puşterla şi Adrian Cuşmuliuc. Lucrarea de mare anvergură a fost primită cu mult entuziasm şi cu bisarea multor părţi solistice, reluate în viitoare concerte.

Sfârşitul anului 1957 a însemnat un frumos final pentru Filarmonica ieşeană. Tot ansamblul artistic a făcut o deplasare la Bucureşti, unde, în cadrul „Lunii culturii” a susţinut patru concerte de succes. Pe 27 decembrie, în sala Ateneului R.P.R., a avut loc un concert coral sub conducerea profesorului George Pascu, cu piese alese din cel mai frumos repertoriu al muzicii româneşti. Solişti au fost Ecaterina Nemţeanu, Maria Ploaie, Valentin Puşterla, Maria Schipor.

La pian Steluţa Diamant-Dumea.

La 28 decembrie, ora 17, în Sala Dalles, a avut loc concertul-lecţie „Muzica ieşeană la început de veac”, prezentat de prof. George Pascu şi susţinut de corul de cameră şi soliştii Julieta Haluş, Tiberiu Popovici, Kurt Weingharten – violoncel. La pian Steluţa Diamant-Dumea.

Seara, la ora 20, în sala Ateneului, un concert simfonic a fost dirijat de Theodor Avithal, avându-l solist pe Alexndru Demetriad la pian. În seara de 29 decembrie, tot în sala Ateneului, s-a prezentat un „Festival Beethoven”.

Achim Stoia a dirijat Simfonia a IX-a cu Florica Mărieş – soprană, Ianula Papadopol – alto, Ion Iorgulescu – tenor, Laurian Nicolau – bas, de la Opera din Iaşi, corul şi orchestra Filarmonicii Moldova, cu concursul corului Filarmonicii de Stat din Bucureşti, dirijat de Dumitru D. Botez. În 1958 Ion Pavalache, dirijor la Operă, vine la corul Filarmonicii ca dirijor secund. În 1959 Achim Stoia dirijează frumoasa Pastorală Acis şi Galatheea de Händel, cu soliştii Julieta Haluş, Victor Popovici şi Visarion Huţu de la Operă. Concertul înseamnă o nouă mare realizare de prestigiu a corului. În 1959 profesorul George Pascu se retrage de la conducerea corului Filarmonicii, optând pentru catedra de Istorie a Muzicii a Conservatorului G. Enescu din Iaşi. Conducerea corului este preluată de Ion Pavalache. Maestrul îşi făcuse datoria. Lăsa Iaşului o admirabilă arhitectură muzicală, un ansamblu creat din foarte puţin, dar care crescuse şi făcuse minuni. El avea să sporească în valori, să se îmbogăţească şi să dea în continuare publicului acea fericire spirituală atât de binefăcătoare pe care MAREA MUZICĂ o răspândeşte.

Achim Stoia reuşeşte după o luptă susţinută cu multă dârzenie şi mult suflet, să realizeze în 1960 reînfiinţarea Conservatorului. „Lipsa unui Conservator în oraşul Iaşi se resimte în toate sectoarele activităţii muzicale... Prezenţa Conservatorului ar însemna creşterea de cadre tinere, în plus ar da posibilitatea să vină la Iaşi noi forţe în domeniul creaţiei şi muzicologiei” susţine el încă din 1957, în cadrul unei şedinţe a Uniunii Compozitorilor. Într-adevăr din 1964–1965 încep să apară noi cadre profesioniste, absolvenţi ai Conservatorului, care aduc împrospătarea, întărirea şi ridicarea calităţii corului şi orchestrei Filarmonicii.

Urmând cu Requiem-ul de Verdi (1961), Magnificat de Bach (1967) şi alte partituri alese din repertoriul naţional şi universal, corul a ajuns în vârful piramidei cu Oedip de George Enescu, dirijat de Ion Baciu (în 1975) avându-i ca solişti pe David Ohanesian, Constantin Gabor 213

şi Valentin Teodorian de la Opera din Bucureşti, cu orchestra şi corul Filarmonicii din Iaşi. Se pare că atunci a fost şi apogeul realizării acestei capodopere enesciene prezentate în formă de concert.

Prima audiţie la Iaşi a Requiem-ului de Verdi, 17-18 februarie 1961.

Puţine lucruri am spus în aceste câteva pagini. Dacă ar fi să povestesc totul, aşa cum a 214

fost, toate concertele, toate deplasările la Târgu Frumos, Podu Iloaiei, Murgeni, Cotnari, cămine culturale, case de cultură, şcoli, institute, spitale, toate greutăţile şi toate bucuriile, ar ieşi o carte...

După 1959, multe schimbări au intervenit în alcătuirea corului. Cu timpul multă lume a plecat... Cei care au început „amatori”, la funcţiile lor de bază – dr. Bârzu la spital, fraţii Puşterla la inginerie, preoţii Fântână şi Teodorescu la biserică, familia Vasiliu (care avea câte un membru la fiecare partidă)... toţi la rostul lor ... mulţi în corul Operei ... apoi mulţi au plecat de tot... Au mai plecat Viorica Cortez spre marea carieră pe care toţi o cunoaştem, Marcela Buzurin (Slătinaru-Nistor) la Opera din Bucureşti, de unde a pornit o strălucită carieră internaţională, Ileana Prisăcaru-Marinescu la Bucureşti, apoi la Opera din Saarbruchen, unde a cântat cele mai frumoase partituri de soprană lejeră şi de coloratură, Visarion Huţu şi Vasile Filimon, solişti la Opera din Iaşi, Maria Ungureanu-Stoia şi Steluţa Diamant-Dumea la Conservatorul George Enescu. Sunt doar câteva nume pe care le amintim.

Pe mine valurile vieţii m-au purtat la Constanţa, la Teatrul Liric, unde am cântat 12 ani în opere şi operete care mi-au adus bucurii şi succese, am revenit apoi la Iaşi pentru activitate didactică şi de concert.

Dar, nici unul dintre noi, cei care am trăit înfiinţarea corului şi cei 10 ani de început nu uităm tinereţea care ne însufleţea, emoţiile de atunci, strădaniile care au deschis drumul pe care se merge cu succes şi astăzi, când încă multe şi generoase sunt paginile care aşteaptă să fie cercetate şi puse pe pupitrul dirijoral al Corului Gavriil Musicescu. Şi alt fel de amintiri…

Profesoara Sanda Georgescu 207 Interviu radiofonic, Iaşi 2001 Dora Maria David: Doamnă profesoară Sanda Georgescu, în 1953, când a luat fiinţă Corul Gavriil Musicescu, eraţi foarte tânără. Dar aţi făcut parte din prima generaţie care a alcătuit corul.

Sanda Georgescu: Da, am făcut parte din aşa-zişii membri fondatori. Deşi în stagiunea ’53-’54 eu încă nu eram încadrată în cor, fiind funcţionară la CFR. În toamna lui ’54, am venit cu jumătate de normă, ca majoritatea coriştilor.

D.M.D.: Se pare că majoritatea coriştilor cântau la început fără a fi plătiţi.

S.G.: Este adevărat. Cei mai mulţi erau în diferite formaţii sindicale, cum era Direcţia regională CFR, sau PTTR, sau Corul Sindicatului Învăţământ etc. Ei au venit aici din dragoste pentru muzică. Era o formaţie eterogenă – mă refer şi la vârstă, şi la pregătirea cultural-generală şi muzicală, care erau foarte diferite; dar ceea ce-i unea pe toţi era dragostea pentru muzică.

Era un interes deosebit.

D.M.D.: Mai ales că în 1950 se desfiinţase Institutul de Arte. Rămăsese numai Şcoala Medie de Muzică.

S.G.: Da, Şcoala Medie de Muzică a venit să suplinească această lipsă. Şi să ştiţi că în câţiva ani a dat elemente aşa de bine pregătite, cel puţin la teorie şi solfegii, datorită acelui profesor care a fost Constantin Constantinescu; dar şi a altora – George Pascu, Achim Stoia – care au rămas în continuare la această Şcoală Medie Tehnică, după ce Institutul de Artă şi-a închis porţile.

207

Interviul a fost transcris de pe înregistrarea ciclului de emisiuni File din istoria Filarmonicii, realizat în anul 2001 de Dora Maria David, redactor la Radio Iaşi, în colaborare cu profesorul şi muzicologul Mihail Cozmei.

215

D.M.D.: Cui i se datorează înfiinţarea Corului Filarmonicii ?

S.G.: Fără îndoială celor doi maeştri, profesori şi îndrumători, George Pascu şi Achim Stoia.

D.M.D.: Povestiţi-ne care era atmosfera de lucru, atunci când în faţa corului se afla domnul profesor George Pascu.

S.G.: George Pascu mi-a fost profesor în ’43, când a fost numit la Conservatorul din Iaşi. Eram încă elevă la liceu şi cu dânsul am început noţiuni de armonie şi de istoria muzicii. Toţi cei ce l-am avut profesor l-am îndrăgit şi l-am apreciat nu numai pentru capacitatea deosebită cu care expunea ideile propriu-zise, dar mai ales pentru farmecul cu care lega o noţiune dintr-un domeniu cu altele din alte domenii – din istoria muzicii, filozofie, literatură, poezie; şi o anume undă care pleca spre noi. Era un om care fermeca – nu numai pe noi, ci şi publicul. Să ştiţi că publicul venea la concerte nu pentru orchestră, ci pentru George Pascu. De altfel, el însuşi avusese înaintea sa alţi oameni minunaţi care făcuseră această activitate de educaţie muzicală: Musicescu, Caudella, Zirra, Ghiga, Constantin Georgescu (părintele meu) – toţi aceştia i-au fost înaintaşi. Dar – aşa cum spunea tatăl meu întotdeauna – discipolul trebuie să-şi depăşească profesorul! Şi într-adevăr, George Pascu şi-a depăşit înaintaşii. Pascu avea un adevărat dar de a se face ascultat, de a capta atenţia şi receptivitatea publicului. Aşa era şi la repetiţii.

D.M.D.: Printre cei care au contribuit la înfiinţarea orchestrei Filarmonicii Moldova din Iaşi s-a aflat şi tatăl dumneavoastră, profesorul Constantin Georgescu. El a fost primul care a contribuit la educaţia publicului ieşean, prin concertele-lecţii pe care le susţinea în faţa publicului.

El a conceput şi primele programe de sală ale Filarmonicii. Mai păstraţi programele pe care le realiza tatăl dumneavoastră în 1942-1943 ?

S.G.: Bineînţeles. Pentru lucrarea de gradul I eu am ales tema „Iaşul muzical interbelic şi contribuţia profesorului Constantin Georgescu la dezvoltarea vieţii muzicale ieşene”.

D.M.D.: Se spune că tatăl dumneavoastră avea un farmec deosebit atunci când făcea aceste prezentări.

S.G.: Fără îndoială. Avea calitatea de a capta atenţia publicului şi de a se face ascultat.

Revenind la George Pascu şi la corul Filarmonicii, acele repetiţii erau pentru noi – dacă-mi este îngăduită această comparaţie – ceea ce a fost Dumitru Georgescu Kiriac pentru Societatea corală Carmen, ca mentor al atâtor generaţii de muzicieni – solişti vocali, instrumentişti, dirijori, compozitori; a fost o adevărată şcoală de ucenicie această corală Carmen. Ei bine, iată că şi la Iaşi, George Pascu – nu putem să omitem numele maestrului Stoia, dar Pascu era cel cu care lucram zi de zi – a reuşit într-adevăr să ne apropie şi din punctul de vedere al citirii muzicale. În special solfegierea, care era o treabă destul de grea pentru oamenii care nu aveau studii muzicale. Dar treptat, ei şi le completau. Şi aici e cazul să pomenim nu numai Şcoala de muzică, ci şi Şcoala populară de artă sau chiar acele coruri sindicale, acea mişcare corală de amatori, despre care astăzi se vorbeşte mai puţin, dar care au avut un aport. Au format oarecum vocea şi în orice caz interesul, dragostea pentru muzică.

Unii dintre aceşti muzicieni amatori erau primiţi în corul Filarmonicii, bineînţeles, pe bază de testare – auz, voce. Prin metodica îndrumare pe care o dădea Pascu la fiecare repetiţie, ajungeau să descifreze „boabele”, cum le spuneau ei notelor muzicale.

Astăzi, în perspectiva anilor care mă despart de acel moment, este remarcabilă capacitatea deosebită a maestrului Pascu, de selectare a repertoriului, după principiul: selectez, răspund şi cerinţelor oficiale – în fond trebuia să-i dai cezarului ce-i al cezarului – dar răspund şi dorinţelor sufletului omenesc. Şi-atunci a înscris în repertoriul corului piese din creaţia corală a înaintaşilor noştri, a compozitorilor locali, universali… Nici o repetiţie nu ne aducea ceva în216

vechit sau plictisitor. Tot timpul noul era prezent, alături de mai vechiul, care se stratifica. Şi astfel, acest cor şi-a îmbunătăţit an de an calitatea elementelor, dublată de o activitate de şcolire – iată, de pildă, Julieta Haluş [Borcea, n.n.] ca instructor vocal, mai apoi doamna Grozea, foarte bună instructoare vocală; eu însămi am fost instructoare la teorie şi solfegii. Na fost uşor. La un moment dat am avut de pregătit şi partidele de soprane şi alto (la solfegii) pentru Aida, într-o colaborare cu Opera, iar *Adrian+ Cuşmuliuc avea tenorii şi başii.

Această muncă sistematică, foarte organizată, metodică, a maestrului Pascu a avut drept rezultat realizarea unor lucrări vocal-simfonice mari: în afară de Dansurile polovţiene de Boro208 din , mă gândesc la oratoriul Anotimpurile, care şi pentru mine – care ascultasem destul de multă muzică – reprezenta un nou Haydn, plin de vigoare, de lirism romantic, de dramatism.

209 Era o încântare pentru toţi. Apoi cantata Aleksandr Nevski a lui Prokofiev , Fantezia pentru pian, cor şi orchestră de Beethoven – acea schiţă genială la Simfonia a Noua, cum spunea tata.

La prima repetiţie cu orchestra, am aplaudat-o cu toţii pe acea mare artistă care a fost 210 pianista [Maria] Fotino . Mai departe: în fiecare an, stagiunea se încheia cu Simfonia a Noua.

211 Ne-a dirijat nu numai maestrul Stoia, ci şi Emanoil Elenescu , care s-a arătat chiar foarte mulţumit. În toamna lui 1958, s-a organizat un concert care a cuprins în exclusivitate lucrări corale ale compozitorilor ieşeni, care activau în cadrul filialei din Iaşi a Uniunii Compozitorilor. A participat Ion Dumitrescu, preşedintele Uniunii Compozitorilor şi alte personalităţi. Concertul a fost apreciat, fiind menţionată apoi în revista Muzica „tehnica solidă” a ansamblului. S-a cântat atunci Pe sub deal, pe sub pădure de Achim Stoia, solist Visarion Huţu, prelucrări ale lui George Pascu, Vasile Ionescu-Paşcani, Sorin Vânătoru, Dumitru Chiriac, de asemenea două piese ale tatălui meu *Constantin Georgescu] – La câmp şi În poiana dorului.

Colaborările corului cu Ion Românu, cu maestrul D. D. Botez au fost foarte apreciate de respectivii dirijori. Ajunsesem aşadar la un anumit stadiu. Aceasta pot s-o spun şi spre lauda coriştilor şi a maestrului Pascu, care ne-a „păstorit” până în ’59, când Conservatorul urma să-şi re-deschidă porţile (în 1960). Între timp s-a organizat concurs şi a fost acceptat tânărul Ion Pavalache. Eu am mai colaborat un an, după care am trecut în învăţământ. Bineînţeles, am rămas o asiduă şi sârguincioasă spectatoare a concertelor corale ale Filarmonicii, ca şi a celor vocal-simfonice.

208

La 2 octombrie 1953, Corul Gavriil Musicescu al Filarmonicii Moldova – nou înfiinţat – va avea prima sa apariţie în public, cu Dansurile polovţiene de Borodin în primă audiţie la Iaşi. Dirijor Achim Stoia, dirijorul corului George Pascu.

209 Prima audiţie – 25 martie 1960. Dirijor Achim Stoia, solistă Viorica Cortez.

210 Doamna Sanda Georgescu se referă la interpretarea în primă audiţie la Iaşi a Fanteziei de Beethoven, la 14 noiembrie 1958, dirijor Theodor Avithal, solistă Maria Fotino.

211 În concertul de închidere a stagiunii 1959-1960 – 1, 2 iulie 1960. Solişti: Aneta Pavalache, Viorica Cortez, Ion Iorgulescu, Visarion Huţu. Dirijorul corului Ion Pavalache.

217

Trei decenii în fruntea Corului Filarmonicii Dirijorul Ion Pavalache 212 Iaşi, mai 2006 La venirea mea în fruntea Corului Gavriil Musicescu fusesem prevenit de profesorul G. Pascu că voi avea de muncit la omogenizarea formaţiei. Corul avea cinci ani de activitate, începuse de la 16 corişti şi, prin contribuţia mea, s-a dezvoltat până la 60 de membri. Abia dacă susţinuse un concert serios la Bucureşti sub conducerea lui George Pascu, primul dirijor al corului. Atunci am avut prilejul să-l ascult prima oară fără a şti că voi deveni, ulterior, dirijorul acestei formaţii.

La 1 iunie 1958, Filarmonica din Iaşi era o instituţie mai mică şi mai liniştită decât instituţiile bucureştene pe care le slujisem. Opera Naţională [din Iaşi, n.n.+ era la acea vreme o instituţie aproape completă în a doua stagiune de activitate, un vulcan de entuziasm asigura calitatea spectacolelor, chiar dacă personalul artistic nu avea studii de specialitate în proporţie de 75%. Cele două instituţii funcţionau numai cu ajutor reciproc, prin cumul, atât în orchestră cât şi în cor (circa 15 instrumentişti, cei mai buni de la Filarmonică cumulau la Operă şi în jur de 10 tenori-başi, voci foarte bune, cumulau în Corul Gavriil Musicescu). Ambele instituţii au început să progreseze odată cu reînfiinţarea Conservatorului în 1960. Aer proaspăt se simţea în toate compartimentele.

La Conservatorul ieşean au crescut solişti vocali şi instrumentişti de renume internaţional precum Viorica Cortez, Maria Slătinaru-Nistor, Vasile Martinoiu, Ionel Voineag, Elena Marinescu, Lucia Ţibuleac, Mariana Sârbu, Elena Grecu, Duiu Marius Şuteu, Marcian David, Marius Acaru, Cvartetele Voces (Bujor Prelipcean, Anton Diaconu, C-tin Stanciu, Dan Prelipcean) şi Ad libitum (Adrian Berescu, Şerban Mereuţă, Bogdan Bişoc, Filip Papa), Radu Lupu, Magdalena Sârbu, Mihai Sârbu, Gh. Victor Dumănescu, Anton Bişoc, Diodor Nicoară, Nicolae Gâscă, Silvian Iţicovici, Emil Pinghireac, Elena Moşuc, Doina Dimitriu, Mioara Cortez, Daniel Magdan şi mulţi alţii, aproape toţi crescând în cele două instituţii.

Atmosfera în Filarmonica Moldova, cu toate neajunsurile ei, era creativă şi liniştită, datorită, în cea mai mare măsură, directorului ei, Achim Stoia (a condus Academia de Arte, Filarmonica şi Conservatorul din Iaşi timp de 13 ani, instituţii ce au înflorit sub direcţia sa, înaintea unui sfârşit dramatic, neaşteptat).

După 1 iunie 1958, Corul Gavriil Musicesu a fost condus, practic, de doi dirijori. Dar conform avertismentului pe care-l adresase tânărului său coleg, la prima întâlnire, domnul profesor George Pascu avea să se orienteze spre catedra de Istoria muzicii, pasiunea domniei sale, înaintea terminării stagiunii 1958-1959, iar corul a rămas sub conducerea tânărului Ioan Pavalache.

Componenţa ansamblului coral era foarte eterogenă, atât din punct de vedere al vârstei, cât şi din punct de vedere al pregătirii generale şi mai ales muzicale. Aici cântau adolescenţi, tineri, maturi şi bunici, având în vedere că formaţia s-a constituit, la început pe bază de voluntariat. Aşadar corul avea oameni diferiţi pe toate planurile vieţii: unii cu 4 clase primare (angajaţi cu derogare), alţii cu 2-3 licenţe şi doar 3 absolvenţi de Conservator, consecinţa desfiinţării acestuia timp de 10 ani.

Desigur situaţia aceasta oferea un handicap imens în dezvoltarea formaţiei, dar o schimbare radicală risca să devină agresivă, tulburând echilibrul psihologic şi chiar pe cel artistic 212

Texul a fost conceput în aprilie-mai 2006. Din motive de spaţiu nu am inclus aici decât fragmentul legat de activitatea Corului G. Musicescu.

existent. Conducerea, împreună cu dirijorul au optat pentru o reformă treptată, care a şi fost realizată în timp şi cu rezultate foarte bune. Au existat şi cazuri în care unii membri ai corului s-au retras, având în vedere cerinţele tot mai ridicate pe plan profesional. Fireşte că diversitatea de pregătire şi vârsta cereau o unificare necesară, o muncă de instruire permanentă şi niciodată terminată, dar aceasta nu se putea realiza consecutiv, treptat, ci concomitent în privinţa pregătirii muzicale, vocale, artistice şi stilistice, în privinţa conexiunilor de cultură generală, a repertoriului, a regiei şi pe deasupra a pregătirii psihologice.

Lărgirea repertoriului a fost unul din obiectivele prioritare, dar pe multiple planuri : vocalsimfonic, à cappella, cu toate diversităţile, de la preclasic la modern, de la muzică de promenadă la cea de profunzime filozofică, echilibrând muzica universală cu cea românească, miniatura genului cu ample poeme corale. Dar aici nu trebuie uitat că Iaşul a fost leagănul muzicii corale şi această şcoală cu tradiţia ei nu putea fi neglijată, cum promovarea prezentului trebuia valorificată alături de încurajarea viitorului. Nu au lipsit din concertele Filarmonicii clasicii români, cu accent pe cei moldoveni : G. Musicescu, Al. Flechtenmacher, Ed. Caudella, Titus Cerne, E. Mezzetti, A. Scheletti, apoi Al. Zirra, C. Porumbescu, Gh. Mandicevschi, D. D. Botez, C. Baciu, G. Galinescu, C. Palade, I. Borgovan, I. Bohociu, V. Popovici, C. Constantinescu, A. Stoia, D. G. Kiriac, V. Ionescu-Paşcani, S. Vânatoru, Elise Popovici, până la şcoala nouă: V. Spătărelu, A. Zeman, S. Păutza, V. Munteanu, Cr. Misievici, Th. Caciora, Al. Hrubaru, G. Iranyi şi încă mulţi alţii, iniţiaţi de aceşti maeştrii. În acelaşi timp nu a fost neglijată creaţia românească din întreaga ţară,s de la clasici la contemporani.

Tot acest repertoriu a fost adus în faţa publicului prin consecvenţă şi foarte multă muncă. În primul rând, în acumulările mele anterioare am observat că exactitatea ritmică şi agogica erau în suferinţă la manifestările corale. Acest aspect l-am remediat observând şi aprofundând învăţămintele dirijorilor de orchestră a căror nume l-am menţionat mai sus. Aceste învăţăminte privesc modalitatea de a emite sunetele, particulare fiecărui instrument şi calea pe care se realizează legătura de la exactitate la expresie, determinând şi acurateţea stilistică.

Rar se referă dirijorii de cor la modalitatea transpunerii în viaţă a acestui principiu, care nu poate duce la reuşită decât prin principiul specific coral şi anume articulaţia activă. Acest principiu aplicat cu consecvenţă a dat soliditate construcţiilor noastre interpretative, dar în acelaşi timp şi supleţe, elasticitate, căci toate erau sprijinite pe siguranţă.

Aşa a atacat corul un întins repertoriu, pornind de la preclasici şi apoi navigând spre toate sferele creatoare, spre toate stilurile. Dar paralel cu muzica à cappella n-am uitat menirea de bază a unui cor filarmonic, cultivând repertoriul vocal-simfonic. Am pus accent pe creaţiile Renaşterii, ale Barocului. „Marea şcoală corală – Bach”, de la corale, cantate, Magnificat, până la Passiuni şi Marea Missă în si minor, apoi Händel, de la Oda Păcii, Sărbătoarea lui Alexandru (Alexanderfest), Samson, Iuda Macabeul (numind oratoriul „Eroul Macabeul” – de frica cenzurii), până la Messiah.

Apoi un vast repertoriu clasic şi romantic: Mozart – Requiem, 4 messe, opere în concert; Beethoven – Ruinele Atenei, Fantezia pentru pian, cor şi orchestră, Missa Solemnis, Haydn – Anotimpurile, Creaţiunea, M. A. Charpentier – Messe de minuit, Berlioz - Romeo şi Julieta, Schubert – Messa nr. 6 în mi bemol major , Wagner – fragmente din opere, Verdi – Messa da Requiem, fragmente din opere, Ceaikovski – Uvertura Anul 1812, Liszt – Simfonia Faust; Z. Kodaly – Psalmus Hungaricus, Bartók – Cantata profana, Brahms – Cântece de iubire, Noi cântece de iubire, G. Fauré – Requiem, J. Strauss – valsuri celebre şi încă alte titluri ale genului.

Concertele cuprindeau numeroase lucrări vocal-simfonice din muzica românească a compozitorilor de mare valoare precum: M. Jora, M. Negrea, G. Enescu, S. Toduţă, P. Constantinescu, 219

T. Popovici, Gh. Dumitrescu, A. Stoia, Şt. Niculescu, A. Vieru, A. Stroe, T. Olah, N. Brânduş, M. Marbé, C. Palade, R. Paladi, etc.

Cantata „Carmina burana” în primă audiţie la Iaşi, 19-20 ianuarie 1962.

220

Am avut la timp inspiraţia să abordăm unele lucrări vocal-simfonice din literatura contemporană universală, care au constituit temei de satisfacţie atât muzicienilor cât şi ascultătorilor, aşa cum au fost Carmina burana de Carl Orff, Ioana pe rug şi Regele David de Arthur Honegger şi Cantata Academică de B. Britten (repertoriu interzis mai târziu). În zona repertoriului à cappella am dus aceeaşi politică de împletire a unor lucrări din literatura universală – cu accent pe reprezentanţii tuturor centrelor muzicale – şi a tuturor generaţiilor de compozitori. Mai putem aminti şi alţi compozitori renumiţi precum: Alfonso Castaldi, Dimitrie Cuclin, Zeno Vancea, Sabin Drăgoi, Ion Dumitrescu, Alexandru Paşcanu, Constantin Arvinte, Mircea Neagu, Tudor Jarda, Cornel Ţăranu, Valentin Timaru, Dan Voiculescu, Constantin Râpă, Max Eisikovits, Nicolae Ursu, Mircea Hoinic, Liviu Borlan, Zaharia Popescu, Vasile Timiş, Cristian Petrescu, etc.

Un capitol special al activităţii corale în Iaşi, iniţiată de subsemnatul a însemnat prezentarea celor două coruri (al Filarmonicii şi al Operei Naţionale) în mari (supra)producţii la ambele instituţii, cu circa 140 de corişti pe scenă. Astfel publicul din Iaşi şi Bucureşti a putut asculta: Simfonia a IX-a de Beethoven, Requiem-ul de G. Verdi sau mari montări la Opera Naţională: Vasul fantomă (sau Olandezul zburător) de R. Wagner, Aida, Boris Godunov, Bal mascat, Stejarul din Borzeşti, culminând cu Oedip de George Enescu, având cinstea şi satisfacţia de a susţine banda sonoră a filmului cu acelaşi nume, realizat de Olimpia Arghir, la Televiziunea Română. În acest film Corul Gavriil Musicescu a realizat scenele de masă dovedind reale aptitudini actoriceşti. Orchestra Filarmonicii Moldova a fost dirijată de Ion Baciu.

Corul de bărbaţi al Filarmonicii dirijat de Ion Pavalache, la Festivalul Internaţional de Muzică Sacră de la Bydgoszcz, Polonia, 23 septembrie 1985.

Calităţile corului Filarmonicii l-au recomandat, pentru a susţine la Bucureşti, alături de Orchestra Radio şi un buchet de solişti internaţionali, opera Orfeu de Claudio Monteverdi, sub bagheta lui Ludovic Bacs. De asemenea, corul nostru a fost invitat în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu ediţia a V-a, 1981, ca partener al formaţiilor muzicale RTV, în Cantata 221

profana de Bela Bartók, sub bagheta lui Iosif Conta. De altfel colaborările cu Orchestra Radio, sub bagheta lui Iosif Conta, au însemnat un lung şir de lucrări vocal-simfonice, prezentate mai ales în oraşele Moldovei, dar şi la Bucureşti. Tot în anul 1981, în luna august, Corul Gavriil Musicescu a participat în Italia, la montarea şi susţinerea operei Medeea de Luigi Cherubini, alături de o distribuţie internaţională de mare prestigiu, în regia lui Aldo Triomfo de la Scala din Milano şi a dirijorului Rino Maronne.

Unul dintre cele mai importante succese ale corului (de bărbaţi) a însemnat participarea la Festivalul Internaţional de Muzică Sacră de la Bydgoszcz, Polonia, din 23 septembrie 1985.

Festivalul era dedicat muzicii sacre din răsăritul Europei şi din Orientul apropiat, cu accent pe muzica psaltică. Reputatul muzicolog Titus Moisescu a elogiat prestaţia corului în revista „Muzica” din noiembrie 1985, lăsând să se înţeleagă că a fost şi un act de curaj: „un program integral de muzică veche religioasă”.

Un capitol foarte important din activitatea Corului Gavriil Musicescu l-a constituit prezenţa la pupitru a dirijorilor invitaţi. Am considerat că, asemenea orchestrelor, corurile profesioniste ar trebui să evolueze şi sub alte baghete. Au fost invitaţi, de-a lungul timpului 15 dirijori care au adus un repertoriu înnoitor, metode de lucru diferite, concepţii deosebite, multe învăţăminte, din care corul (şi de ce nu şi dirijorul permanent) au avut numai de câştigat.

Astfel au trecut la conducerea mai multor concerte personalităţi de primă mărime ale artei dirijorale româneşti: Dumitru D. Botez, Ioan Vicol, Ion Românu, Vasile Pântea, Voicu Enăchescu, Mircea Hoinic, Diodor Nicoară şi alţii, în concerte vocal-simfonice aproape toţi dirijorii români şi foarte mulţi dirijori străini. Şi unii şi ceilalţi au apreciat corul pentru calităţile sale muzicale, vocale, dar mai ales pentru supleţea lui, pentru spiritul creator în cerinţele interpretării. Ca urmare, unii dintre ei au revenit de mai multe ori în concertele noastre.

Un mod, poate unic în preocupările dirijorilor de cor a fost reprezentat de concertele tematice, de mare profit pe plan muzical, stilistic, organizatoric şi în genere concepţional, de mare profit pentru corişti, dar şi de multă satisfacţie pentru auditori. Motivaţiile erau conturate în sfera temei propuse şi delimitau programele de amalgamare stereotipă, devenind unitare. Temele erau variate şi s-au conturat treptat în conţinut: Concert de muzică veche, Barocul în muzica corală, Muzica popoarelor, Muzica de operă, Muzica populară în creaţia cultă, Dorul în muzica corală, Solişti în creaţia corală, Umor în muzica corală, Şcoli Naţionale în creaţia corală, Eroi ai umanităţii în muzica corală, romanţe, valsuri etc.

De mare interes s-au bucurat concertele şi spectacolele cu actori invitaţi, care au continuat ideea tematicelor: Mihai Eminescu, George Coşbuc, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Mariana Dumitrescu, Tudor Arghezi, în care formaţia şi soliştii săi conturau spectacolele. Ca invitaţi, au onorat colaborările noastre următorii: Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Teofil Vâlcu, Dan Nasta, Radu Duda, Adina Popa, Costel Popa, Olga Tudorache, Leopoldina Balanuţă.

Aşadar Corul Gavriil Musicescu a căutat mereu calea diversităţii ajungând la acea mult dorită rezonanţă socială, oglindită în afluenţa publicului, în concertele de la sediul său ori din deplasare.

Lărgirea permanentă a activităţii a plasat corul ieşean în fruntea formaţiilor profesioniste, având cel mai cuprinzător repertoriu, motiv pentru care a fost solicitat în multe centre culturale ale ţării, printre alte manifestări, la marile spectacole Eminescu. Ar putea fi exemplar faptul că la Piatra-Neamţ s-au dat 11 concerte cu lucrări pe versuri de Eminescu. Repertoriul cuprindea compoziţiile cele mai valoroase, de la clasici la contemporani: D. G. Kiriac, G. Dima, E. Mandicevschi, T. Flondor, En. Mezzetti, apoi P. Constantinescu, Gh. Dumitrescu, L. Profeta, Al. Paşcanu, Doru Popovici şi bineînţeles creaţii ieşene: A. Stoia, C. Constantinescu, V. Popovici, V. 222

Spătărelu, S. Păutza, V. Munteanu, Cr. Misievici, Lucian Dumitriu, Al. Hrubaru, Gh. Cojocaru, C. Dediu.

Dirijorul corului a avut o disponibilitate specială pentru creaţia autohtonă pe versurile Luceafărului poeziei româneşti, considerând aceasta o datorie sfântă. Oare întâmplător s-au născut aici unele dintre cele mai inspirate compoziţii după Eminescu? Între cele mai reuşite lucrări pot fi citate: A. Stoia - Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!, Vasile Popovici – Sara pe deal, V. Spătărelu – Floare albastră, Sabin Păutza – Lacul, Lucian Dimitriu - Lacul. Ar trebui menţionat că acest mod de a trata compozitorii locali a fost o conduită permanentă.

Timp de 6 ani m-am ocupat de Corul Operei Române, după care am rămas colaborator 35 de ani. Între 1968-1975 am fost director al Operei Române din Iaşi.

Alt capitol important în activitatea corului este cel al turneelor interne (căci cele externe erau foarte rare în acele timpuri) în multe oraşe ale ţării, cu programe à cappella sau colaborări vocal-simfonice: Botoşani, Suceava, Câmpulung-Moldovenesc, Gura Humorului, Dorohoi, Paşcani, Stupca-Ciprian Porumbescu, Ipoteşti, Liveni, Tescani, Roman, Piatra Neamţ, Bacău, Oneşti, Bârlad, Galaţi, Tecuci, Vaslui, Buzău, Ploieşti, Constanţa, Braşov, Sibiu, Lugoj, Timişoara şi în multe alte localităţi.

La începutul stagiunii 1971-1972, s-a efectuat un turneu eveniment în viaţa corului, reconstituind drumul parcurs de Corul Mitropolitan a lui Gavriil Musicescu, pe traseul Galaţi – Timişoara, în oraşele enumerate mai sus. Turneul s-a bucurat peste tot de primiri entuziaste şi a fost răsplătit cu aplauze şi aprecieri scrise elogioase.

Subsemnatul a dirijat în repetate stagiuni concerte ale corurilor din Bucureşti şi Timişoara. Pot fi amintite aici concertele-lecţie şi pe cele educative, pentru copii de toate vârstele şi pentru adulţi de toate categoriile sociale, cu programe adecvate.

Prezenţa pe câteva discuri a Corului Gavriil Musicescu este un alt capitol de referinţă, cu privire la munca neîntreruptă a coriştilor şi a dirijorului. Subsemnatul a fost, în multe stagiuni, la pupitrul orchestrei simfonice, trăind bucuria de a colabora cu solişti de renume mondial: Valentin Gheorghiu, Sofia Cosma, Ştefan Ruha, Daniel Podlovschi şi numeroşi alţi solişti locali, dar mai ales să prezint într-o concepţie unitară repertoriul vocal-simfonic.

Aproape 20 de ani, după 1971, politica de cadre a însemnat o campanie distrugătoare în instituţiile de artă. Orice post eliberat în dispozitivul de lucru era anulat din schemă. Astfel corul a fost micşorat de la 86 de membri la 38. Mi s-a părut o mare victorie că am putut să menţin formaţia în activitate la un nivel meritoriu şi să o predau în 1990, spre renaşterea ei.

Corul Academic „Gavriil Musicescu” în prezent.

Dirijorul Doru Morariu Din noiembrie 1990, la conducerea Corului Gavriil Musicescu a venit dirijorul Doru Morariu, care a continuat şi a intensificat munca de creştere numerică, repertorială şi calitativă a ansamblului, astfel că în prezent, Corul Filarmonicii din Iaşi este tot mai cunoscut şi apreciat în ţară şi în Europa.

Doru Morariu şi-a propus o strategie pe perioade lungi, pentru a aduce ansamblul coral al Filarmonicii la nivelul simfonicului şi pentru a-i transforma numele în renume. După mai multe concerte la sediu, care treptat au atras atenţia publicului, după îndelungi şi consistente ore de repetiţie, după două scurte turnee la Chişinău, în primăvara şi toamna anului 1991, Corul Gavriil Musicescu a marcat în mai 1992, prima sa ieşire importantă, printr-un şir de trei concerte 223

la Braşov, Reşiţa şi Timişoara.

Au urmat înregistrări pe CD, nenumărate concerte în Iaşi, în ţară şi peste hotare: Germania, Italia, Olanda, Polonia, Spania, în săli celebre precum Concertgebouw din Amsterdam, De Doolen din Rotterdam, Gewandhaus din Leipzig, Alte Oper din Frankfurt, la Stuttgart, Haga, Eindhoven, Utrecht, Baden-Baden etc.

După concertul cu Simfonia a IX-a de Beethoven, din Festum musicae ed. A XI-a, (25 iunie 1993) Dirijorul Erich Bergel îl aplaudă pe maestrul corului Doru Morariu.

Activitatea artistică din ultimii zece ani a Corului Gavriil Musicescu şi a dirijorului Doru Morariu cuprinde numeroase evenimente reprezentative, între care seria concertelor din ciclul Maeştri ai artei corale. Au fost restituite astfel lucrări în primă audiţie sau de mult uitate, precum şi profiluri componistice: Claudio Monteverdi, Giovanni Pierluigi da Palestrina, Orlando di Lasso, Gavriil Musicescu, Gheorghe Cucu, Sabin Drăgoi, Achim Stoia, Mircea Neagu, Vasile Spătărelu, Sabin Păutza, Cristian Misievici, Walter Mihai Klepper.

Stagiunea 2000-2001, de pildă, a cuprins: 21 de concerte aproape consecutive (în 25 de zile, în luna octombrie 2000) în Olanda, cu lucrări deosebit de dificile. Au urmat: program Achim Stoia, program de colinde, înregistrări. Apoi, aproape concomitent, în primele luni ale anului 2001 – Missa în si minor de Bach (în limba latină), program de Paşti (muzică psaltică şi prelucrări de muzică ortodoxă), Johannespassion de Bach şi Creaţiunea de Haydn (în limba germană), în fine, Verdi – pagini din opere (în limba italiană)! Adevărată performanţă atât în privinţa efortului, cât mai ales adaptarea creatoare la diferitele stiluri: baroc, clasic, romantic; religios, laic; vocal-simfonic, operă…

Repertoriul vocal-simfonic al Corului Academic Gavriil Musicescu este astăzi nelimitat, cuprinzând lucrări de: Bach, Beethoven, Brahms, Britten, Bruckner, M. A. Charpentier, Cheru224

bini, Dvořák, Enescu, Fauré, Gounod, Händel, Haydn, Honegger, Mascagni, Mozart, Orff, Prokofiev, Puccini, Ravel, Rossini, Verdi, Wagner, Weber, etc.; de asemenea opera – în spectacol şi în concert –, colinde de Crăciun, muzică de Paşti, lucrări folclorice, muzică religioasă (catolică şi ortodoxă), renascentistă, romantică, modernă şi contemporană, românească şi universală. În ultimul deceniu, Corul a cunoscut un reviriment spectaculos. A fost un proces asemănător cu cel al naşterii orchestrei super a lui Ion Baciu din anii ’68-’77. Dirijorul Doru Morariu s-a dovedit un excelent „strateg” în această privinţă. Opţiunile sale au fost decise, treptate şi ireversibile. Ca şi Baciu cu trei decenii în urmă, Doru Morariu a „construit” mai întâi o punte între Filarmonică şi Universitatea de Arte din Iaşi, de unde a atras voci noi, cu pregătire teoretică de specialitate – studenţi.

Desigur, nu a mai întâmpinat opreliştile legilor, ca maestrul Baciu, dar obstacolele nu au lipsit, venite mai ales din neîncrederea în personalitatea şi metodele sale. Concursurile s-au ţinut lanţ şi în scurt timp, alături de cei 45 de corişti pe care-i preluase, au apărut voci tinere – e adevărat, neformate, fără experienţă – dar modelabile şi, ceea ce era mai important, capabile să asimileze repertoriu nou şi tehnică înaltă într-un timp record. Astăzi, învăţarea unei lucrări noi, oricât de amplă şi dificilă ar părea, se face într-un timp care, cu cincisprezece ani în urmă ar fi fost imposibil de imaginat! În primii ani după ’90, repertoriul şi activitatea concertistică corală à cappella erau pre213 dominante din cel puţin două motive: întâi, în virtutea unei tradiţii preluate ; dar mai ales, evitarea de către dirijorii de orchestră a repertoriului vocal-simfonic, datorită unei disproporţii calitative între orchestră şi cor. Nu o dată, în timpul repetiţiilor de ansamblu, pe feţele instrumentiştilor din orchestră apăreau zâmbete ironice nedisimulate. În prezent, Corul Filarmonicii ieşene este din ce în ce mai solicitat în programe cu orchestra – nu numai cu cea din Iaşi, ci şi cu orchestrele Moldovei – din Bacău, Botoşani, Galaţi, Constanţa. Mai mult, au apărut în ultimii trei ani primele turnee europene ale Corului, separat de orchestră. Este confirmarea incontestabilă şi definitivă a consacrării ansamblului prin proprie valoare.

Dirijorul Doru Morariu a înţeles că, o formă artistică odată câştigată, efortul nu trebuie să slăbească, ci, dimpotrivă, să se intensifice. A menţinut, prin urmare, un intens ritm de lucru, desfăşurat pe trei planuri principale: repetiţii de ansamblu, cu muzică de stiluri diverse; ore permanente de cultură vocală, organizate cu profesori de canto, la care participă individual toţi coriştii; organizarea de verificări profesionale periodice, desfăşurate în preajma turneelor, ori a unor manifestări artistice importante, verificări în care principala formă de evaluare este interpretarea în formaţii reduse – cvartet sau octet vocal, cu sau fără acompaniament. Prin aceasta urmăreşte dezvoltarea auzului distributiv, a înţelegerii partiturii în ansamblul ei, nu doar a ştimei proprii. La aceasta se adaugă cunoaşterea partiturilor generale (nu a celor pe voci) şi chiar memorarea acestora.

A urmat o altă etapă de închegare a ansamblului, aceea a înregistrărilor. S-a înregistrat multă muzică à cappella – în special din repertoriul vitregit până în anii '90, muzică religioasă.

O realizare cu totul remarcabilă rămâne Liturghia de Gavriil Musicescu, înregistrată în incinta Bisericii Banu din Iaşi, în iulie 1998.

213

Corul era baza prezenţei Filarmonicii în spectacolele omagiale de tristă amintire. Prin aceste participări, se evita spectrul desfiinţării (adus nu o dată în discuţie, mai ales după ’83), se „bifa” o importantă parte din activitatea politico-ideologică a instituţiei şi se argumentau solicitările de finanţare.

225

CD cu Liturghia de Gavriil Musicescu, 1998.

La acest disc s-au adăugat numeroase înregistrări radio din muzica psaltică veche, creaţia compozitorilor: Gh. Cucu, Gh. Dima, S. Drăgoi, A. Stoia ş.a.

Apoi înregistrări live cu repertoriu românesc şi internaţional, din renaştere, baroc, clasicism şi romantism, din cele mai diverse stiluri.

Muzică corală de Sabin Păutza.

Disc înregistrat de Corul Filarmonicii şi dirijorul Doru Morariu în mai 2000.

Toate acestea, împreună cu multe alte obiective de detaliu – de pildă, abordarea textelor originale, nu în traducere, disciplina permanentă, ţinuta scenică ş.a.m.d. – au creat ansamblului renumele actual.

226

Ciclul de concerte „Maeştri ai artei corale” La scurt timp după venirea sa la conducerea corului, dirijorul Doru Morariu a iniţiat un ciclu de concerte intitulat Maeştri ai artei corale. Intenţiile sale în această privinţă erau: îmbogăţirea repertoriului şi a stilului interpretativ; atragerea şi formarea gustului publicului pentru genul coral tradiţional şi contemporan, românesc şi internaţional, laic şi religios; şi nu în ultimul rând, omagierea unor compozitori reprezentativi ai genului. Aşa se face că programele prezentate au avut un caracter complex, adăugând muzicii diverse explicaţii, prezentări suplimentare, chiar regie şi scenografie – sugestive pentru temele alese.

Gheorghe Cucu Claudio Monteverdi Achim Stoia Gavriil Musicescu Sabin Drăgoi Palestrina

110 ani de la naştere, 25 noiembrie 1992 (I) 350 de ani de la moarte, 28 aprilie 1993 (II) Vasile Spătărelu, 21 mai 1993 (III) Cristian Misievici, 17 noiembrie 1993 (IV) centenarul naşterii, 9 martie 1994 (V) O. Lasso – 400, 25 octombrie 1994 (VI)

Compozitori români: G. Musicescu, W. M. Klepper, S. Toduţă, F. Donceanu, C. Cezar, S. Păutza, 23 februarie 1996 (VII) Achim Stoia Nicolae Ursu, 4 iunie 1996 (Festum Musicae, ed. XIV) (VIII) Compozitori francezi: G. Costeley, Cl. Le Jeune, Cl. de Sermisy, Passereau, Sandrin, A. Bertrand, P. Certon, Cl. Janequin, L. Boulanger, Fr. Poulenc, G. Fauré, Cl. Debussy, J. Cr. Ronfort, 20 noiembrie 1996 (IX) Compozitori europeni din sec. al XVIII-lea: J. S. Bach, Händel, Haydn, Mozart, 22 ianuarie 1997 (X) Tudor Jarda 75 de ani, 19 februarie 1997,(XI) Gavriil Musicescu 150 de ani de la naştere, 20 martie 1997 (XII) Achim Stoia 15 aprilie 1997 (XIII) Sabin Păutza 17 mai 2000 (XIV) Walter Mihai Klepper 28 septembrie 2005 (XV) Mircea Neagu 27 februarie 2008 (XVI)

Opinii… „…l'Orchestra e il Coro şi sono impegnati al massimo e hanno prodotto uno spettacolo di altissimo livello, davvero şi poteva immaginare di ascoltarlo nelle Halls più importanti del mondo.

Come maestro italiano, sono rimasto colpito per la pronuncia del testo così precisa, con gli accenti al posto giusto, con un fraseggio del coro davvero nello stile giusto.”

Marco Balderi, 18 octombrie 2001

227

„Pentru cei ataşaţi stagiunilor simfonice ieşene, existenţa unui ansamblu vocal de calibrul corului „Gavriil Musicescu” a însemnat, de decenii, posibilitatea de nepreţuit a audierii pe viu, în condiţii nu odată de excelenţă, a celor mai importante capodopere ale repertoriului vocalsimfonic romanesc şi universal.”

Liliana Gherman „Corul poseda extraordinare calităţi. Se cântă foarte direct şi curat.”

Marijolijn Sengers, „Eindhoven Courant” 8 noiembrie 2001 „Măiestria Corului Gavriil Musicescu, care a cîntat în limbile germană, italiană şi româna, i-a entuziasmat pe cei 2.400 de spectatori.”

Manola Romalo, „România Liberă”, 8 ianuarie 2002 „Filarmonica din Iasi a căutat inspiraţia pe toate tărâmurile, dar în mod special într-o aprofundată fineţe. Orchestra, soliştii, corul au format un întreg muzical de înalt nivel artistic.”

Monique Meeuwisse, „De Stem”, Bergen op Zoom (Olanda) 5 noiembrie 2001 „Ascultătorii au trăit un nou apogeu atunci când Corul Gavriil Musicescu si-a desfăşurat coloritul muzical naţional.”

214 "Frankfurter Rundschau", decembrie 2001 „… Este îmbucurător să constaţi, că marea tradiţie a cântecului coral reprezentată la Iaşi de un G. Musicescu îşi află astăzi o continuare atât de meritorie.”

Alfred Hoffman „… A fost un veritabil regal sonor, care a evidenţiat şi o comunicare de spirit, dincolo de aspectele mai mult sau mai puţin conjuncturale… … corul în ansamblul său, devenind pe zi ce trece, sub conducerea lui Doru Morariu, un instrument din ce în ce mai omogen, mai expresiv, mai permeabil rigorilor înalte ale interpretării muzicale.”

Liliana Gherman – „Cronica” 1-15 iunie 1993

Principalele evenimente din istoria Corului Filarmonicii ieşene Cronologie, aniversări, comemorări 1953, 25 mai.

Are loc fondarea corului Filarmonicii, sub conducerea profesorului George Pascu.

1953, 5 dec.

Cu prilejul semicentenarului morţii compozitorului şi dirijorului Gavriil Musicescu, Corul Filarmonicii primeşte numele marelui înaintaş.

214

„Eine weitere vokale Sternstunde erlebten die Zuhörer, als der „Gavriil Musicescu” Chor der Staatsphilharmonie Iasi mit rumänischen Weihnachtsliedern sein nationales Kolorit ausbreitete.”

228

1954, 4 iunie.

Prima audiţie integrală la Iaşi a Simfoniei a IX-a de Beethoven.

1955, 27 mai.

Prima audiţie a Requiem-ului de Mozart

1957, 26 aprilie.

Prima audiţie a Oratoriului Anotimpurile de Haydn

1957, 27 dec.

Primul concert al Corului pe scena Ateneului Român. Dirijor George Pascu.

1957, 29 dec.

Concert vocal-simfonic la Ateneul Român, cu participarea Corului Filarmonicii ieşene. În program Simfonia a IX-a de Beethoven.

1958

La conducerea Corului Gavriil Musicescu vine dirijorul Ion Pavalache.

1961, 17 febr.

Prima audiţie a Requiem-ului de Verdi

1962, 19 ianuarie.

Prima audiţie a Cantatei Carmina burana de Carl Orff.

1963, 7 iunie.

Prima audiţie a oratoriului Ioana pe rug de A. Honegger.

1964, 10 aprilie.

Prima audiţie a Simfoniei a III-a cu cor de George Enescu.

1967, 3 martie.

Prima audiţie a oratoriului Samson de Händel. Dirijor Ion Pavalache.

1968, 3 febr.

Prima audiţie a oratoriului Alexanderfest de Händel. Dirijor Ion Românu.

1968, 17 mai.

Prima audiţie a lucrării Stabat Mater de K. Szymanowsky. Dirijor George Vintilă.

1968, 1 nov.

Prima audiţie a Requiem-ului German de Brahms. Dirijor Napoleone Annovazzi (Italia). Solişti Eugenia Moldoveanu, Dionisie Konya.

1969, 31 ian.

Montarea operei-în-concert Fidelio de Beethoven. Dirijor Cornelia Voinea.

1970, 1 oct.

Prima audiţie a poemului Vox maris de Enescu. Dirijor Ion Baciu.

1971, 19 nov.

Prima audiţie a oratoriului Mioriţa de S. Toduţă. Dirijor Ion Baciu.

1975, 22 mai.

Premiera operei-în-concert Oedip de George Enescu.

1979, 2 martie.

Prima audiţie a Missei Solemnis de Beethoven. Dirijor Geroge Vintilă.

1981, iulie.

Corul interpretează în turneu în Italia, opera Medeea de L. Cherubini.

1982, 7 nov.

Este montată opera-în-concert Cosi fan tutte de Mozart. Dirijor Ion Baciu.

1983, 11 iunie.

Opera-în-concert Cavalleria rusticana de Mascagni, primă audiţie. Dirijor: Ion Baciu.

1983, sept.

Înregistrarea operei Amorul doctor de Pascal Bentoiu. Dirijor Ion Baciu

1985, 16 dec.

Prima audiţie a oratoriului Messiah de Händel. Dirijor George Vintilă.

1990, nov.

La conducerea Corului Gavriil Musicescu vine dirijorul bănăţean Doru Morariu.

Formaţiile artistice ale Filarmonicii marchează prin mai multe concerte, pe tot parcursul anului, bicentenarul Mozart.

1991, nov.

Primul turneu al Corului la Chişinău.

1991, 20 dec.

Prima audiţie a Oratoriului de Crăciun de Bach. Dirijor Gh. Costin.

229

1992, 14 ian.

Concert aniversar George Pascu la împlinirea vârstei de 80 de ani

1992, mai.

Turneul corului la Braşov, Reşiţa, Timişoara

1992, 9-16 oct.

Aniversarea a 50 de ani de activitate a Filarmonicii de stat Iaşi

1992, 25 nov.

Medalion Gh. Cucu, 110 ani de la naşterea compozitorului. Concert coral susţinut de corul Filarmonicii, dirijor Doru Morariu, cu participarea Societăţii Naţionale Radio Bucureşti şi a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Dirijorul Alexandru Lăscae realizează pentru Casa de discuri Ottavo din Olanda, prima serie de înregistrări pe CD în interpretare românească, cu lucrări simfonice şi vocal-simfonice de Enescu, cu orchestra şi corul Filarmonicii din Iaşi.

1993.

Concerte în cadrul Centenarului Johannes Brahms

1993, 19 febr.

Tudor Jarda – 75 de ani – concert coral extraordinar susţinut de Corul Gavriil Musicescu şi dirijorul Doru Morariu, avându-l ca invitat de onoare pe compozitor.

1993, 28 aprilie.

Concert Monteverdi în ciclul Maeştri ai artei corale.

1993, 21 mai.

Concert Stoia-Spătărelu în ciclul Maeştri ai artei corale.

1993, iul-aug.

Turneu în Italia.

1993, 29 sept.

Aniversarea a 40 de ani de la înfiinţarea Corului Gavriil Musicescu.

1993, 17 nov.

Concert dedicat compozitorilor Gavriil Musicescu şi Cristian Misievici, în ciclul Maeştri ai artei corale.

1993, 17 dec.

Prima audiţie a Oratoriului Bizantin de Crăciun de Paul Constantinescu.

Dirijor: Gh. Costin.

1994, 9 martie.

Concert Sabin Drăgoi în ciclul Maeştri ai artei corale.

1994, 25 oct.

Concert Palestrina-Lasso în ciclul Maeştri ai artei corale.

1995, mai.

Turneul Corului la Festivalul de muzică sacră Gaude Mater, Czectochowa, Polonia.

1995, 17 sept.

Corul şi orchestra Filarmonicii ieşene susţin în primă audiţie la Sala Parlamentului din Bucureşti, opera-în-concert Pelléas şi Mélisande de Debussy, în cadrul celei de-a XIII-a ediţii a Festivalului Internaţional George Enescu. Dirijor: Frédéric Chaslin (Franţa).

1996, 6 dec.

Prima audiţie a Requiem-ului de Bruckner. Dirijor: Dejan Savic (Serbia)

1997, 7 febr.

Prima audiţie a Simfoniei nr.2 de Gustav Mahler, dirijor: Camil Marinescu.

1997, 20 martie.

Concert coral extraordinar la 150 de ani de la naşterea compozitorului Gavriil Musicescu. Dirijor Doru Morariu.

1998, 13 nov.

Simfonia dramatică Romeo şi Julieta de Berlioz – prima audiţie integrală.

Dirijor: Alexandru Lăscae.

1998, 1 dec.

Concert aniversar Achim Stoia – 90 de ani de la naşterea compozitorului 230

1998, dec.

Turneu în Italia, alături de orchestra simfonică.

1999, nov-dec.

Primul turneu în Olanda al Corului Filarmonicii, alături de orchestra simfonică. În urma succeselor deosebite obţinute, ansamblul este invitat în fiecare an, în săli de renume precum Concertgebouw din Amsterdam şi De Doolen din Rotterdam.

2000, 17-25 mai.

Înregistrări pe CD creaţia corală de Sabin Păutza.

2001, 9 martie.

Missa în si minor de Bach – prima audiţie la Iaşi. Dirijor: Dietrich SchöllerManno (Germania)

2001, 4 mai.

Johannes Passion de Bach – primă audiţie la Iaşi. Dirijor: Jan Stulen (Olanda)

2001, 30 aug.

Opera în concert La Traviata de Verdi, cu Orchestra simfonică şi Corul Filarmonicii ieşene în cadrul Festivalului Internaţional Haricleea Darclée de la Brăila.

2001, dec.

Primul turneu de răsunet în Germania, alături de orchestra simfonică.

Artiştii români au susţinut concerte în săli celebre de la Frankfurt, Leipzig şi Stuttgart.

2002, mai.

Concert şi înregistrări cu lucrări simfonice şi vocal-simfonice de G. Puccini. Dirijor: Marco Balderi (Italia)

2002, 14 iunie

Prima audiţie Damnaţiunea lui Faust de Hector Berlioz. Dirijor: Amaury du Closel (Franţa).

2003, mai.

Jubielul Corului Filarmonicii.

2003, 6 iunie.

„Bărbierul din Sevilla”, operă-în-concert. Dirijor Al. Lăscae.

2003, sept.

Realizarea discului cu muzică religioasă Ave Maria. Dirijor Doru Morariu

2003, nov-dec.

Turneu în Olanda, cu concerte vocal-simfonice şi a cappella.

2004, 18 iunie.

Opera în concert Elixirul dragostei de Donizetti, dirijor Alexandru Lăscae.

2004, 18 sept.

Primă audiţie ieşeană a lucrării Stabat Mater de Dvořák. Dirijor Gh. Victor Dumănescu.

2004, oct.

Turneu în Olanda

2005, 28 ian.

Primă audiţie ieşeană a oratoriului Hristos pe Muntele Măslinilor.

2005, mart.

Turneu în Spania.

2005, 27 aprilie.

Paul Constantinescu – Patimile şi Învierea Domnului, Oratoriu bizantin de Paşti (fragmente), aranjament pentru solişti, cor şi orgă de Doru Morariu.

2005, 30 nov.

George Enescu – semicentenarul morţii; 125 ani de la naştere. În acest cadru au avut loc spectacole-concert cu titlul „Proiect Enescu”, realizate de Opera Naţională Română Iaşi, în colaborare cu Filarmonica – cu Opera Oedipe. Dirijor Corneliu Calistru. În rolul titular: Ştefan Ignat.

2006, aprilie.

Turneu în Spania.

2006, oct.

Concert în Festivalul „Sergiu Celibidache”, Ediţia I, Iaşi, 07 – 14.10.2006, cu titlul „Sergiu Celibidache din nou acasă”.

231

2006, 15 nov.

Carl Orff – Cantata Catulli carmina – primă audiţie ieşeană.

2007, aprilie.

Turneu în Spania.

2007, 26 oct.

Concert-spectacol cu opera Preţioasele ridicole de Vasile Spătărelu, în Festivalul Muzicii Româneşti, Ediţia a XI-a, Serie nouă, Iaşi, 21-26 octombrie 2007.

2007, 14 dec.

Concert cu Requiem-ul de Mozart, dirijat de Olivier Grangean, Franţa.

2007, dec.-ian 2008. Turneu în Germania şi Austria.

2008, 27 febr.

Concert „Mircea Neagu”

2008, 4 aprilie.

Concert cu Requiem German de Brahms, dirijat de Gottfried Rabl.

2008, 14 aprilie.

Concert de Paşti

2008, 28 mai.

Concert comemorativ „Vasile Spătărelu”

2008, 14 oct.

Festivitate „Iaşi 600” – „Seara valorilor”. Primăria Iaşi acordă Corului Premiul „Pogor” pentru activitatea artistică deosebită la nivel naţional şi internaţional, prin care a promovat Iaşul ca oraş cultural şi artistic.

2008, 15 oct.

Concertul aniversar (55 de ani de activitate) şi comemorativ (105 ani de la moartea lui Gavriil Musicescu) la Biserica Sf. Nectarie din Iaşi. Dirijor Doru Morariu.

2008, 13-26 dec.

Turneu de concerte în Olanda. Program de Crăciun.

232

Capitolul IX. Ansamblurile camerale ale Filarmonicii Din nou puţină istorie…

De-a lungul timpului, genul de cameră s-a dovedit o abordare mult mai accesibilă, mai ales din punctul de vedere al numărului de interpreţi. Aşa a „inventat” Haydn cvartetul de coarde, Mozart „s-a jucat” cu numeroasele genuri instrumentale, transformându-le în bijuterii sonore – divertismente, serenade, casaţiuni ş.a.; Schubert a creat liedul vocal; tot aşa a imaginat Stravinski, un secol mai târziu, originalul său teatru muzical de cameră (a se vedea Povestea soldatului) şi exemplele se înmulţesc dacă ne referim la arta zilelor noastre.

Concert cameral, 24 noiembrie 1946

233

Filarmonica Moldova a găzduit, în cele şase decenii şi jumătate de existenţă, numeroase ansambluri camerale, instrumentale, vocale şi vocal-instrumentale, precum şi o foarte bogată activitate artistică de gen, paralelă cu cea simfonică şi vocal-simfonică. De mai mulţi ani, serile de marţi au devenit obişnuite pentru concertele de cameră, aşa cum cele de vineri sunt consacrate simfonicului şi mai recent, miercurea genului coral. A fost şi este permanent o activitate stimulativă – o adevărată provocare – în special pentru artiştii Filarmonicii, tentaţi să iasă din relativul „anonimat” al ansamblurilor mari – orchestra simfonică şi corul academic – şi să-şi manifeste propria personalitate şi originalitate interpretativă.

Unul dintre primii promotori fideli ai genului cameral la Iaşi, încă dinaintea naşterii Filarmonicii a fost însuşi principalul ei fondator – neobositul profesor şi pianist Radu Constantinescu. În perioadele în care, dintr-un motiv sau altul, activitatea simfonică nu era posibilă, Radu Constantinescu a suplinit-o cu succes prin adevărate stagiuni camerale. Tradiţia s-a perpetuat până astăzi: în perioadele în care orchestra simfonică se află în turneu, şirul concertelor continuă prin alternative camerale – alese special cu un grad cât mai ridicat de atractivitate.

Aşa au fost cicluri de concerte de cameră din muzica clasică, precum: Integrala cvartetelor de Beethoven, cu Voces, Integrala sonatelor pentru pian şi vioară de Beethoven, cu Florin Croitoru (26, 30 octombrie şi 8 noiembrie 2001); ori memorabilul recital cu Integrala capriciilor pentru vioară solo de Paganini, susţinut de acelaşi violonist Florin Croitoru (15 noiembrie 2002).

Nu vom intra în prea multe detalii, ci ne vom rezuma la menţionarea unor formaţii care au făcut istorie în ultimele decenii, la Iaşi.

Muzica Viva, cu creatorul, mentorul şi neobositul ei animator Vincente Ţuşcă.

Ansamblul Musica Viva, în sala mică a Filarmonicii.

De la stânga la dreapta: Corneliu Vieru – fl, Teofil Rotar – fl, Nicolai Tudor – ob, Aurel Oroşanu – ob, Constantin Petrea – corn, Vincente Ţuşcă – dirijor, Vasile Negrea – corn, Ludovic Vagner - clarinet

În arhiva de concerte a Filarmonicii, Musica Viva apare pentru prima dată în 30 ianuarie 1970, sub titulatura: „Ansamblul instrumental Musica Viva al Conservatorului de muzică George Enescu Iaşi”, cu următoarea componenţă: Maria Jana Stoia – mezzo-soprană vioară: Angela Dumitraşcu, Viorel Lupu 234

violoncel: Grigore Marcovici contrabas: Dorin Brăduleţ flaut: Cornel Vieru, Maria Dumănescu oboi: Nicolae Tudor, Petru Cristea clarinet: Dumitru Sîpcu, Petru Sîia fagot: Francisc Antal, Csaba Bernad corn: Gheorghe Cociuba, Benedict Păr trompetă: Ion Rusu trombon: Ion Toronciuc harpă: Anca Teodoraşcu pian: Vasile Tarnavschi percuţie: Florian Simion şi un program extrem de ambiţios: Enescu – Dixtuor Ed. Varèse – Octandre S. Păutza – Seykylos hymn A. Schönberg – Pierrot Lunaire (partea I) A. Stoia – lieduri I. Stravinski – Povestea soldatului Concertul a fost repetat la Bucureşti, în Sala Mică a Palatului, la 15 februarie, apoi în turneu, în mai multe oraşe din Germania. A fost prima apariţie a artiştilor ieşeni peste hotare. În februarie 1976, apare formaţia Nuova Consonanza, condusă de acelaşi Vincente Ţuşcă.

Trio Lory: Ştefan Lory – vioară, Gheorghe Haag – violă, Ştefan Zărnescu – violoncel – apare pentru prima dată menţionat în 17 decembrie 1970. Din mai 1971 devine Concentum Musicum. În martie 1973 apare şi în formaţie de cvartet: Ştefan Lory, Ioan Morna, Gheorghe Haag, Ştefan Zărnescu. În februarie 1981 apare cu titlul Trio „Concentus musicus” şi componenţa: Cristian Pintilie – vioara, Constantin Stanciu – viola, Ştefan Zărnescu – violoncel.

Trio „Concentus Musicus”: Cristian Pintilie – vl, Constantin Stanciu – viola, Ştefan Zărnescu . vcl

235

Musica Serena, ansamblu cameral al Conservatorului, cu prima menţiune concertistică – 21 mai 1971: Bujor Prelipcean Dan Prelipcean Gheorghe Nantu Silviu Varvaroi Ioan Welt Maria Jana-Stoia Marcian David M. Gafiţeanu

vioară cello flaut contrabas orgă / clavecin mezzo-soprană vioara II violă

În ultimii ani activează la Filarmonică Trioul de coarde Arioso, compus din Marcian David – vioară, Profiriţa Murgoci – violă şi Liliana Bişoc – violoncel.

Orchestra de cameră a Filarmonicii, care de-a lungul anilor a primit diverse titulaturi şi diferiţi conducători artistici – dirijori (inclusiv maestrul Ion Baciu) ori artişti instrumentişti.

Corul de cameră, condus pe rând de George Pascu, Ion Pavalache şi apoi de Doru Morariu. Prima apariţie în concert: 7 aprilie 1957, la Sala Armeană – sediul de atunci al Filarmoni215 cii .

Diverse ansambluri de suflători, cu existenţă mai mult sau mai puţin limitată, create mai ales cu ocazii şi scopuri precise: festivaluri, concursuri, turnee ş.a.m.d. Între acestea, cel mai longeviv rămâne Trioul Arsis - Mihai Ailenei - clarinet, Constantin Ailenei – clarinet, George Hariton, fagot – constituit în anul 1991 şi având o activitate susţinută, în ţară şi peste hotare.

Începuturile cvartetului de coarde la Iaşi Cea mai interesantă, mai cuprinzătoare şi mai consistentă prezenţă camerală ieşeană rămâne însă cvartetul de coarde. De peste trei decenii, când spui muzică de cameră – spui Cvartet, când spui cvartet, spui Voces, iar când spui Voces, spui Iaşi – Bucureşti – România – Europa – şi din nou Iaşi !

Apariţia la Iaşi a Cvartetului Voces nu a fost o întâmplare. În această privinţă, mai multe şanse şi-au dat mâna.

216 Mai întâi, o excelentă şcoală a instrumentelor de coarde cu tradiţie veche la Iaşi , a cărei perioadă de vârf a avut loc în deceniile şase şi şapte ale sec. 20, la Conservatorul George Enescu şi la Liceul de Artă Octav Băncilă. Ar fi suficient să-i pomenim aici pe profesorii Gheorghe Sârbu, Leonid Popovici, Ştefan Lory, Vladimir Beiu, Gheorghe Rus şi înaintea lor pe Alexandru Garabet, Ludwig Aker, Lucia Burada. De aici, preocuparea constantă pentru genurile camerale de coarde şi mai ales pentru cvartet. În arhiva de concerte regăsim astfel un lung şir de cvartete de coarde constituite din membri ai Filarmonicii ieşene.

215 216

În noiembrie 1957 va fi inaugurată actuala sală de concerte.

Sunt de menţionat aici, în veacul al 19-lea, fraţii Burada, Alexandru Flechtenmacher, Eduard Caudella.

236

Stagiunea 1945-1946: Alexandru Garabet (vioara I), 217 Rudolf Podlovschi (vioara II-a), George Pascu (viola), Serafim Antropov (violoncel) (primul cvartet menţionat, după fondarea Filarmonicii) Ludwig Acker, R. Podlovschi, B. Mironescu, Nicolae Boteanu; Lucia Burada, Aglaia Popa, George Pascu, S. Antropov; Stagiunea 1950-1951: Leonid Popovici, Marin Chitic, Bela Bild, Nicolae Boteanu; Lucia Burada, Gheorghe Sârbu, G. Pascu, C. Gogan 1951-1952: L. Popovici, I. Ciorpic, G. Pascu, I. Moscovici 1954-1955: Al. Garabet, M. Chitic, B. Bild, N. Boteanu 1961-1962: Gh. Sârbu, I. Ciorpic, Gh. Moldovan, V. Fântână 1962-1963: Al. Lăscae, Iftimie Căuneac, Gh. Moldovan, Ih. Solomon 217

Tatăl violonistului Daniel Podlovschi.

237

… şi mai departe: Cvartetul Filarmonicii, în octombrie 1967 cu: Dragoş Cocora – vioara I, Ioan Morna – vioara a II-a, Gh. Haag – violă, Ştefan Virginaş – violoncel. În martie 1970, componenţa cvartetului se modifică, cu Gaspar Markos la violă şi Reinhold Schesser la violoncel. Apoi, din 1971, cu Romeo Bălan la violoncel. În octombrie 1971 apare cu denumirea de Moldova Quartett.

Cvartetul Moldavia, în ianuarie 1970: Marcian David, Mariana Popa, Dan Mitu, Vasile Fântână. În decembrie 1972, componenţa este: Marcian David, Corneliu Arnăutu, Mircea Şuvăială şi Vasile Fântână. În aprilie 1975, cvartetul Gh. Petrescu, Alex. Diaconu, Constantin Stanciu, Eugenia Izvoreanu. În 20 aprilie 1976 apare cu numele de Cvartetul Cantabile şi componenţa: Gh. Petrescu, Alex. Diaconu, Constantin Stanciu, Romeo Bălan. Iar în 19 aprilie 1982 - Cvartetul Eutherpe: Marcian David, Alex. Diaconu, Mircea Şuvăială/Constantin Stanciu, Grigore Marcovici.

Cvartetul Eutherpe: Marcian David – vl. I, Alex Diaconu – vl. II Constantin Stanciu – vla, Grigore Marcovici - vcl

Apoi, o fericită emulaţie muzicală, manifestată în aceeaşi perioadă (anii '50 - '80) concomitent şi în strânsă conlucrare între Conservator şi Filarmonică. Perioada a început în vremea lui Achim Stoia (director al Filarmonicii între 1950-1959 şi rector al Conservatorului între 1960-1973) şi a culminat cu anii în care Ion Baciu fost în acelaşi timp rector al Conservatorului şi director al Filarmonicii, 1974-1976. Şi unul şi celălalt au fost pentru Iaşul muzical figuri emblematice, mai ales sub aspectul atragerii şi încurajării valorilor artistice tinere. Şi poate nu lipsită de importanţă a fost şi apropiata vecinătate a celor două instituţii, care în anii 1965-1980 au funcţionat în acelaşi grup de clădiri, Casa Balş – Institutul Notre Dame, din strada Cuza Vodă nr. 29. În fine, existenţa la Iaşi, în aceiaşi ani, a unor muzicieni cu predilecţii pedagogice şi 238

interpretative speciale pentru muzica de cameră în general şi pentru cvartetul de coarde în special: profesorul şi pianistul Ioan Welt, violonistul, profesorul şi compozitorul Ştefan Lory, profesorul şi violonistul George Hamza.

Iată doar câteva condiţii care au creat teren fertil apariţiei la Iaşi a unei adevărate şcoli în muzica de cameră, în mod special în genul cvartetului de coarde. La acestea s-a adăugat şansa compatibilităţii de vârstă, pregătire tehnică, temperament şi îndeosebi de aspiraţii. … aşa s-a născut Voces!

Cvartetul Voces, ansamblu permanent al Filarmonicii „Moldova” între anii 1980-1991

Scurtă biografie Deşi provin din zone diferite ale ţării, deşi până e curând au fost angajaţi ai Societăţii 218 Române de Radiodifuziune din Bucureşti, membrii Cvartetului Voces s-au format şi şi-au închegat ansamblul la Iaşi, păstrându-şi în continuare, fără întrerupere Iaşul ca „matcă” la care revin din toate peregrinările artistice, locul unde îşi au familiile, unde îşi concep şi-şi construiesc interpretările, unde dialoghează spiritual cu un numeros public, rafinat, exigent şi cald. Este principalul motiv pentru care am rezervat în volumul de faţă, un capitol acestui 218

Una din sursele bibliografice ale acestui capitol o constituie Mihail Cozmei – Voces sau triumful cvartetului, Ed. de Insp. pt. Cult. al jud. Iaşi, 1993 239

ansamblu cu adevărat singular în viaţa şi în istoria muzicală românească.

VOCES ! Este un cuvânt care la început s-a scris cu o singură majusculă, apoi cu toate majusculele, iar acum a devenit – paradoxal – substantiv comun; cu acelaşi sens însă pe care îl au şi alte nume proprii devenite unităţi de măsură: celsius, fahrenheit, ohm, joule, newton… !

N-ar fi de mirare să auzim de pildă, despre un cvartet de coarde: “Au cântat de 0,5…voceşi !!!”

Patru artişti cu rădăcini „răsfirate” din nordul bucovinean, în sudul dunărean şi în inima Transilvaniei, care s-au unit într-o singură “tulpină”, pe băncile Conservatorului ieşean: Bujor Prelipcean Anton Diaconu Constantin Stanciu Dan Prelipcean Şi pentru că trebuiau să poarte un nume, compozitorul Vasile Spătărelu le-a fost „naş“, numindu-i Voces Contemporanae. Mai târziu au devenit simplu Voces.

Cvartetul Voces a luat fiinţă la Conservatorul din Iaşi, în anul 1973. În 1980, ansamblul – deja recunoscut printre cele mai valoroase din ţară – a devenit formaţie de stat, în cadrul Filarmonicii ieşene. A fost încă unul dintre efectele conducerii benefice şi încurajărilor exercitate de maestrul Ion Baciu asupra talentelor autentice locale, din perioada în care a fost atât director al Filarmonicii cât şi rector al Conservatorului ieşean.

Pentru orice cunoscător şi iubitor al repertoriului de cvartet, dar mai ales printre interpreţi este ştiut faptul că înscrierea în repertoriul permanent a celor 17 capodopere beethoveniene constituie o confirmare definitivă a valorii artistice, o performanţă, o certitudine, un record ! În cei peste 35 de ani de carieră, Voces a alăturat la Integrala Beethoven şi alte performanţe, nu mai puţin semnificative. În anul 1981, cu prilejul Centenarului Enescu, ansamblul român a interpretat şi înregistrat cele şase lucrări dedicate de compozitor formaţiei camerale de coarde – cele două Cvartete de coarde op. 22, Cvartetele cu pian op. 16 şi op. 30, Cvintetul 240

219

cu pian op. 29 şi Octuorul op. 7 . Octuorul s-a înregistrat sub conducerea aceluiaşi maestru Ion Baciu. Între realizările memorabile se înscriu de asemenea suita de concerte cu Capodopere ale muzicii de cameră vieneze (Haydn-Mozart-Schubert, noiembrie 1989–martie 1990), ciclul de şase camerale dedicate cvartetului mozartian, cu prilejul Bicentenarului Mozart (noiembrie 1990 – decembrie 1991), Integrala cvartetelor la Centenarul Brahms (ianuarie – aprilie 1996).

Un alt eveniment l-a constituit înregistrarea live pe CD a Ciclului Ultimele Şapte Cuvinte ale Mântuitorului de Joseph Haydn, din concertul susţinut la Academia de Muzică Gh. Dima din Cluj-Napoca, în martie 1996. „Îi ascultasem în mai multe rânduri. În săli mai mici, mai mari, de fiecare dată arhipline.

Patru instrumentişti. Patru oameni-orchestră. Patru magnifici. Aşa simţeam în vreme ce mă învăluiau sunetele muzicii cântate de ei. Aşa simt, desigur, mereu mai numeroşii lor ascultători. Patru instrumentişti, dar o forţă de a transmite muzica mare cât a unei orchestre.”

Grigore Ilisei, “Cronica”, 31 ianuarie 1986

Repetiţie în Sala Voces din incinta Filarmonicii ieşene, cu Octetul de Schubert, februarie 2004.

Cvartetul Voces împreună cu patru instrumentişti din orchestra simfonică a Filarmonicii: Constantin Aileneiclarinet, George Hariton – fagot, Petre Gâscă – corn, Grigoriţă Mandache – contrabas.

Bujor Prelipcean - vioara I S-a născut la 18 iulie 1948, la Rădăuţi – Suceava. Şi-a făcut studiile la Liceul de Muzică din Galaţi, apoi la Conservatorul George Enescu din Iaşi. Încă din timpul studiilor universitare a avut o bogată activitate concertistică şi camerală în ţară şi peste hotare. Bujor Prelipcean este iniţiatorul şi fondatorul Cvartetului Voces. În septembrie 2005 şi-a susţinut teza pentru titlul 219

Colaboratorii artiştilor Voces în aceste pagini enesciene au fost pianista Ivonne Piedemonte şi ansamblul Eutherpe – Lenuţa Negoiţă, Alexandru Diaconu, Constantin Stanciu şi Grigore Marcovici, şi ei membri ai Filarmonicii.

241

de doctor în muzică la Universitatea de Arte George Enescu din Iaşi.

Anton Diaconu - vioara a II-a Născut la 4 martie 1950, la Cluj-Napoca, a studiat la Liceul de Muzică şi Arte Plastice Octav Băncilă, apoi la Conservatorul ieşean. Asemenea lui Bujor Prelipcean, a susţinut numeroase concerte şi recitaluri încă din anii studenţiei.

Constantin Stanciu - viola S-a născut la Galaţi, la 30 septembrie 1954. A urmat cursurile Liceului de Muzică din Galaţi, apoi pe cele ale Conservatorului George Enescu din Iaşi. S-a remarcat curând ca un talentat şi pasionat interpret de muzică de cameră. Este membru al Cvartetului Voces începând din anul 1983, după ce primul violist al cvartetului, Gheorghe Haag, a rămas în Germania. În iunie 2004 şi-a susţinut teza pentru titlul de doctor în muzică la Universitatea de Arte George Enescu din Iaşi.

Dan Prelipcean - violoncel Născut la Câmpulung-Moldovenesc, la 29 aprilie 1951, a studiat la Liceul de Muzică din Galaţi şi la Conservatorul din Iaşi. Înzestrat cu un remarcabil talent de interpret şi pedagog, a susţinut numeroase concerte camerale. Este membru fondator al Cvartetului Voces. În februarie 2005 şi-a susţinut teza de doctor în muzică la Universitatea de Arte George Enescu din Iaşi.

Dan Prelipcean şi Constantin Stanciu au cântat ca instrumentişti în orchestra simfonică a Filarmonicii din Iaşi. Toţi patru sunt cadre didactice la Universitatea de Arte George Enescu – Bujor şi Dan Prelipcean au devenit prin concurs, din octombrie 2006, profesori titulari ai catedrei de coarde şi muzică de cameră, îndrumători la cursurile de masterat şi doctorat.

Sunt de asemenea profesori onorifici ai Academiei de Muzică Gheorghe Dima din ClujNapoca şi la Hochschulle für Musik de la Würzburg (Germania).

Din anul 1998, în fiecare primăvară conduc un master-curs de muzică de cameră la Academia de Muzică de la Würzburg. În luna aprilie 1998, la aniversarea unui sfert de veac de activitate camerală, au fost distinşi cu Premiul Magnum al Colegiului Criticilor Muzicali din România.

De asemenea, în ianuarie 2002, membrii Cvartetului Voces au fost distinşi cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler, conferit de Preşedinţia României.

Profesorii Cvartetului Voces George Hamza (România) violonist, profesor-invitat la Conservatorul ieşean Vilmos Tatray (Ungaria) Wilhelm Georg Berger (România) compozitor şi muzicolog Uzi Wiesel violoncelist, discipol al lui Pablo Casals, profesor la Academia de Muzică din Tel Aviv Amedeo Baldovino (Italia) violoncelist, profesor la Academia Santa Cecilia din Roma Hans Leygraf (Austria) pianist, profesor la Mozarteum-ul din Salzburg Friedrich von Hausegger (Austria) Jost Michaels clarinetist Miaceslav Horzowski pianist nonagenar, colaborator al lui Pablo Casals Cvartetul londonez Amadeus: Norbert Brainin, Siegmund Nissel, Peter Schidlof, Martin Lovett 242

Artişti care au colaborat cu Voces Cvartetul Fine Arts, SUA

(Ralph Evans, Efim Boico, Yuri Gandelsman, Wolfgang Laufer) – 15.09.2003, Bucureşti Cvartetul Athenaeum Enesco, Franţa (Constantin Bogdanaş, Florin Szigeti, Vladimir Mendelssohn, Dorel Fodoreanu) Radu Aldulescu violoncel – 1994 Rolf Dieter Arens pian, (Germania) Clarry Bartha soprană, Germania – martie 2003, Würzburg (Germania) Julius Berger violoncel (Germania) Walter Boeykens clarinet (Belgia) Marin Cazacu violoncel Jörg Demus pian (Austria) Jean-Claude Vanden Eijnden pian (Belgia) - 06.09.2007, Bucureşti Justus Frantz pian (Germania) – 2007, Iaşi Valentin Gheorghiu pian Grigori Jîslin vioară, Germania - 2002 Detlef Kraus pian (Germania) Wolfgang Laufer violoncel, SUA Karl Leister clarinet – 2000, Würzburg (Germania) Martin Lovett violoncel – 1998, Londra, Iaşi-Bucureşti; 1999, Würzburg (Germania) Jeremy Menuhin pian, Anglia Vladimir Mendelssohn viola, Olanda Ştefan Metz, violoncel Olanda - 2001 Aurelian Octav Popa clarinet – 16.09.2005, Bucureşti Menahem Pressler din Trio-ul Beaux Arts pian – 2001, Orlando Festival (Olanda) Mstislav Rostropovici violoncel – 1997, Bad Berleburg (Germania) Walter Seyfarth clarinet (Filarmonica din Berlin) – 1973, Iaşi Fumiko Shiraga pian Germania – 2002 Alexander Warenberg pian - 2001 Würzburg (Germania)

Discipoli Voces Cvartetul Ad libitum Cvartetul Gaudeamus violonistul Remus Azoiţei violoncelistul Cristian Markos

Filarmonica Iaşi Filarmonica Braşov Academia Regală de Muzică Londra Filarmonica Vancouver (Canada)

243

„Domiciliul nostru este Muzica!” fragmente dintr-o convorbire cu violoncelistul Dan Prelipcean

220

D.P.: La Köln, unde s-a petrecut întâlnirea, super-specializarea noastră cu acei „dumnezei” ai Cvartetului Amadeus, realizându-se astfel unul din înaltele noastre ţeluri, după un concert în aula Conservatorului, un spectator ne-a invitat să purtăm o discuţie. A comentat şi a comparat interpretări ale unor cvartete celebre – Juilliard, Tokio, Amadeus, Beethoven (Moscova), Borodin, Smetana, Janáček, Beaux Arts – şi ne-a plasat pe noi, Voces, între acele formaţii, extrem de puţine în lume, pe care le-a numit „de muzicanţi”! Nu avea însă în vedere sensul peiorativ. Se referea la acei puţini, înzestraţi de Dumnezeu, care pot capta auditoriul într-un mod cu totul aparte. Şi în acest sens, ne-a înscris într-o clasă, alături de maeştrii noştri, Amadeus, de Cvartetul ceh Smetana şi de cel rus Borodin. Asta se întâmpla în 1982. Am constatat astfel că Cvartetul Voces are capacitatea de a intra în vibraţie cu sala. În acelaşi timp însă, circulaţia ideilor muzicale nu este la îndemâna oricărui ascultător, ci numai a aceluia care intră la rândul său în rezonanţă cu artistul de pe scenă. Prin aceasta, noi am reuşit să ne facem destui prieteni peste tot, în ţară şi în străinătate, susţinători, „fani”, oameni pe care îi vedem bucurându-se încă de la intrarea noastră în sală. Dar de la toate astea până la a face clasamente e o distanţă şi ierarhizările mi se par hazardante.

Aş face însă o altă evaluare, nu de natură statistică, ci în privinţa dificultăţii binecunoscute a abordării unor pagini muzicale. Sunt ferm convins că astăzi în lume există doar câteva ansambluri care pot oferi publicului cea mai importantă (aici aleg eu superlativul !) integrală muzicală: Integrala Beethoven !

C.C.: În luna aprilie 1997 a avut loc un eveniment la Filarmonica din Iaşi: workshop-ul organizat de Centrul Cultural German, orchestra de cameră Athenaeum şi Cvartetul Voces. Au fost de fapt o serie de repetiţii deschise publicului. S-a demonstrat astfel o dată în plus că Cvartetul Voces e capabil să creeze nu doar concerte pur şi simplu. Muzicienii dornici să înveţe cum se interpretează o anume lucrare, un stil ş.a.m.d. ori să înveţe muzică în general, pot participa la asemenea workshop-uri. În sală au fost doar câţiva asistenţi – e firesc pentru orice început! Dar mi s-ar părea extraordinar de util să vi se solicite din ce în ce mai mult asemenea manifestări. Nu numai cursuri de interpretare – master-cursuri – care sunt destinate îndeobşte interpreţilor de elită. Seriile de repetiţii cu public (avizat, desigur!) ar fi utile şi ar educa până şi critica. Cât de frecvent aţi fost solicitaţi în acest sens, în România ?

D.P.: Comentariul acesta îmi aminteşte de un proverb (rus, parcă): „Mai bine să ne ştim, decât să ne vedem!” Şi acum, răspunsul la întrebare: numai clujenii ne-au invitat să susţinem cursuri de interpretare! Anul viitor la aniversarea unui sfert de veac de activitate a Cvartetului Voces vom susţine un master la Hochschulle für Musik de la Würzburg, în Germania, urmat de Integrala Beethoven. Workshop-ul pomenit nu s-a bucurat de publicitatea necesară, dar a fost un moment frumos. De altfel, Iaşul se numără printre puţinele „oaze” care şi-a păstrat un public constant şi tânăr totodată.

C.C.: Să revenim la activitatea pedagogică a Cvartetului Voces.

D.P.: Când însămânţezi bine şi sămânţa este bună, într-un climat normal şi cu ajutorul lui Dumnezeu, s-ar putea ca fructul să fie foarte bun. În cei 25 de ani de când activează Voces în Iaşi, sigur că „sămânţa” – ca să nu spun „microbul” ! – s-a răspândit şi cine a dorit a învăţat. Ştim bine că un cvartet de coarde se naşte mai greu; mai degrabă apar solişti, decât un an220

Interviul a fost realizat de Carmen Chelaru, în noiembrie 1997.

244

samblu de cvartet, care presupune patru muzicieni cu valenţe solistice, dar care consimt să-şi taie o parte din elan şi să confere formaţiei coerenţă. Astfel, sunt cunoscute Cvartetul Gaudeamus din Braşov şi ceva mai tânărul Cvartet Ad libitum [din Iaşi]. Acesta din urmă este câştigătorul unui şir de distincţii internaţionale, culminând anul acesta la Evian (Franţa) şi devenit prin aceasta un ansamblu deja înserat în viaţa muzicală europeană. Aceştia sunt, fără discuţie, purtătorii unei şcoli. Putem deci spune că Voces a avut copii şi are azi discipoli şi colegi. Nu întâmplător, din orchestra de cameră Athenaeum fac parte şi membrii Ad libitum, precum şi alţi colegi dornici să înveţe.

C.C.: Voces aparţine Iaşului de facto…

D.P.: Cvartetul Voces aparţine într-adevăr Iaşului prin formaţie, este al României prin paşaport şi al Europei prin activitate artistică. Considerăm că avem aceeaşi valoare la Salzburg, Londra şi New York, ca şi la Iaşi sau oricare al oraş al ţării. Valoarea noastră vine de la fiecare membru al instrumentului cu 16 coarde şi nu de la locul căruia îi aparţinem.

Domiciliul nostru este Muzica!

Pledoarie pentru o Integrală Interviu cu violonistul Bujor Prelipcean

221

C.C.: Există cu certitudine o sumă de raţiuni care au condus la configuraţia celor şaptesprezece capodopere beethoveniene, la o anumită relaţie între diferitele opusuri, în şase concerte. Care sunt aceste raţiuni?

B.P.: Trebuie să subliniez pentru început, că noi am preluat o tradiţie şi în această privinţă, de la Cvartetul Amadeus. La rândul său, Amadeus a moştenit-o de la Joseph Helmesberger şi Cvartetul Busch. Acesta din urmă, ansamblu de mare prestigiu, condus de Adolf Busch, este considerat de către cunoscători drept creatorul celei mai autentice versiuni interpretative a stilului beethovenian. Ei au fost elevii lui Josef Joachim – unul dintre cei mai remarcabili muzicieni-interpreţi ai secolului al XIX-lea, prieten apropiat al lui Brahms – care, datorită apropierii în timp şi spirit de Beethoven, furniza o foarte autorizată concepţie privind creaţia Maestrului.

Urcând mai mult în timp, trebuie amintit ansamblul lui Ignatz Schuppanzigh, contemporani şi primii interpreţi ai cvartetelor beethoveniene, care au beneficiat în mod direct de observaţiile compozitorului însuşi.

Astfel s-a transmis tradiţia, în esenţa ei, de la Cvartetul Schuppanzigh la Joachim, Busch, Helmesberger, Amadeus… Voces !

Desigur, s-a încercat interpretarea Integralei în ordine cronologică. Această variantă nu sa bucurat însă de succesul dorit, deoarece, cu cît derularea se apropie de final, concertele devin din ce în ce mai greoaie, mai dense şi mai lungi. Această versiune poate fi interesantă numai pentru specialişti.

C.C.: O primă motivaţie ar fi prin urmare, „suportabilitatea”, accesibilitatea faţă de public.

B.P.: Cvartetele de Beethoven (muzica) au fost create nu pentru specialişti, ci pentru public ! Intenţia primordială a celor care au gândit acest „tablou” al Integralei a fost de a o face cât mai interesantă şi plăcută pentru public.

O a doua raţiune ar fi îmbinarea celor trei perioade de creaţie ale compozitorului în programul fiecărui concert: începutul (Op. 18), perioada de mijloc şi unul din cvartetele finale.

221

Interviul a fost realizat de Carmen Chelaru, în 12 august 1998 şi publicat în caietul program aniversar al Cvartetului Voces, din octombrie 1998, precum şi în caietul-program al Filarmonicii Moldova din 19 noiembrie 2002.

245

Excepţie face doar programul al doilea, în care sunt incluse două lucrări din ciclul Op. 18 şi nici una din perioada mediană. Cvartetul în fa major, op. 18 nr. 1 apare în finalul concertului nu numai pentru că este cel mai amplu din ciclul său, ci reprezintă cea mai echilibrată construcţie. În treacăt fie spus, partea lentă – a doua – a acestui cvartet a fost asemuită de mulţi cu scena balconului din Romeo şi Julieta: un dialog permanent între cele două violine, cu mare încărcătură emoţională. Această parte lentă anunţă viitoarele pagini similare din lucrările mai târzii.

C.C.: Există, credeţi, şi o motivaţie legată de tonalităţi?

B.P.: Nu a fost neapărat urmărită o alcătuire pe baza relaţiei dintre diferitele tonalităţi.

Deşi, cât de frumos apar un do minor, un fa minor şi un la minor în prima seară ! Nu mai puţin fericită mi se pare seara a patra, sub acest aspect: re major, mi bemol major, si bemol major.

De altfel, am constatat în cvartetele de Beethoven o predilecţie pentru tonalităţile cu bemoli.

Sunt tonalităţi – mi bemol majorul, de pildă – care la instrumentele de coarde sună grandios, impresionant. Fa majorul (tot cu bemoli) apare în primul cvartet – Op. 18 nr. 1 – în cel de-al şaptelea şi în ultimul.

C.C.: Ce rol joacă muzica propriu-zisă, acea paletă atât de complexă de idei, stări, senzaţii, efecte, sentimente ş.a.m.d., în alcătuirea Integralei?

B.P.: Aceasta este cea mai importantă motivaţie. În mijlocul ciclului se află „pilonii” de echilibru din punct de vedere muzical – programul al treilea, cu Op. 127 în mi bemol major şi Razumowski nr.1, în fa major. Tot astfel, nu este întâmplătoare încheierea ciclului cu luminosul Razunmowski (op. 59) nr. 3, în do major – un punct final şi culminant totodată. Toate acestea ţin de o dramaturgie, de o regie chiar, a Integralei.

C.C.: Aţi descoperit intenţii programatice în cvartetele de Beethoven?

B.P.: Da şi nu. Intenţii există, dar balanţa nu înclină către programatism. Opus 74 este sub-intitulat „cvartetul harpelor”, Opus 95 – „Serioso” – sunt menţiuni legate de unele analogii ori indicaţii de atmosferă. Un cvartet cu adevărat programatic poate fi considerat Op. 132, cu acea odă de mulţumire către Dumnezeu, din partea a treia. Deşi celelalte mişcări nu au nici o indicaţie expresă făcută de compozitor, lucrarea în ansamblu este dominată de sensurile filozofice ale acestei înălţări dumnezeieşti.

Un caz similar îl constituie ultimul cvartet, Op. 135, cu acel motto la final, adevărat „a fi sau a nu fi” beethovenian.

C.C.: Se vorbeşte în evoluţia cvartetelor beethoveniene, despre o pendulare a stilului între tradiţia clasică, limbajul romantic şi din nou tradiţia clasică. A fost şi aceasta o raţiune în aranjamentul Integralei?

B.P.: Desigur. Fiecare program conţine cele două ipostaze ale personalităţii compozitorului. De fapt ele nu sunt distincte, ci apar „tente” mai pronunţat clasice sau romantice pe fondul atât de original, al muzicii Maestrului. Opus 135 de exemplu, după partea a doua cu sonorităţi chiar de secol XX, vine în final cu un joc de copii, cu limpezimea şi simplitatea tipice clasicismului timpuriu. Şi totul se face cu o naturaleţe genială.

C.C.: Cine, când şi unde a mai interpretat Integrala sub această formă?

B.P.: Noi am mai ascultat-o cu Cvartetul Amadeus.

C.C.: Au înregistrat-o pe disc?

B.P.: Există trei versiuni ale Integralei cu Amadeus. Una timpurie, pe care noi am ascultato la Köln, în perioada bursei, de care nu erau foarte încântaţi; o a doua chiar în timpul şederii noastre la Köln, 1981-1983; şi imediat după ce am terminat noi bursa au tras a treia versiune.

Personal, mărturisesc că îmi place cea de mijloc cel mai mult. Toate trei sunt înregistrări spe246

ciale (nu din concert), făcute la Deutsche Grammophon. În acelaşi timp însă, ca un fanatic al Cvartetului Amadeus, îmi place tot ce fac ei – au un har dumnezeiesc în muzică ! Ei au impresionat întotdeauna nu atât prin tehnicitate, ci printr-o căldură a sunetului, un rafinament sonor dus la extrem. Aceşti artişti nu au lăsat nici o singură notă la voia întâmplării. Încheiem şirul acestor gânduri cu dorinţa, care este cu certitudine a interpreţilor şi a publicului deopotrivă, ca Integrala în interpretare Voces să cunoască în fine o versiune discogra222 fică!

Retrospectivă a Integralei Beethoven, în versiune Voces 1981 toamna

1983-1984 sept.-martie 1985 august 1985 octombrie 1989 ianuarie 1993 august

1998 martie octombrie 23-31 2002, nov – 2003, dec.

în urma participării la Concursul Internaţional de la Hannovra, Fundaţia „Karl Klingler” a acordat Cvartetului Voces o bursă de un an la Academia de Muzică din Köln, pentru a studia cu Cvartetul Amadeus. Acolo şi atunci a început incursiunea în lumea cvartetului beethovenian.

Prima versiune interpretativă a Integralei, cu un concert pe lună la Iaşi, Botoşani şi Bacău.

Piatra Neamţ 6 concerte în 7 zile.

Dannenberg, Germania – 6 concerte în 10 zile.

Iaşi câte 3 concerte în două săptămâni consecutive.

Cu prilejul aniversării a 20 de ani de activitate ai Cvartetului, la Wolfsburg, Germania 6 concerte în 12 zile.

Würzburg, Germania 6 concerte în 8 zile, înregistrate live pe 9 CD. Iaşi 6 concerte în 6 zile la Aniversarea 25.

Bucureşti-Iaşi Aniversarea XXX.

Evenimente aniversare La 10 ani 1983-1984 septembrie-martie. Prima versiune interpretativă a Integralei Beethoven (în componenţa actuală, cu Constantin Stanciu la violă), cu un concert pe lună, la Iaşi, Botoşani şi Bacău. La acestea s-a adăugat un concert de muzică românească, cu următorul program: Cvartetul nr. 3 de Vasile Spătărelu, Cvartetul nr. 14 de Wilhelm Berger şi Cvartetul op. 22 nr. 2 de Enescu. De asemenea un concert de cvintete cu pian, avându-l ca invitat pe maestrul Valentin Gheorghiu: Cvintetul op. 44 de Robert Schumann şi Cvintetul op. 29 de George Enescu.

222

Se pare că, în parte, dorinţa a devenit realitate! Din păcate în parte, deoarece Integrala discografică s-a realizat în Germania, în martie 1998, din înregistrarea live a celor şase concerte susţinute de Voces la Toscanasaal din Würzburg, pe 9 compact-discuri. Ele există aşadar, dar sunt deocamdată inaccesibile publicului român.

247

Caietul-program Voces la aniversarea unui deceniu de activitate.

La 15 ani 22 noiembrie 1988. La Filarmonica din Iaşi, Voces susţine un Concert Beethoven, interpretând Cvartetele op. 132 şi op. 59 nr. 3, ca o prefaţă la versiunea nouă a Integralei beethoveniene din luna ianuarie 1989.

La 20 de ani: Festivalul „Voces şi invitaţii săi”, 28 mai – 3 iunie 1993 Membrii Cvartetului au iniţiat la Iaşi, după plecarea lor la Radiodifuziunea bucureşteană, un festival intitulat Voces şi invitaţii săi, ce a fost găzduit de Filarmonica ieşeană, marcând 223 aniversarea de 20 de ani a ansamblului. Deşi a cuprins doar două ediţii , festivalul a intrat în istoria recentă a vieţii muzicale a Iaşului şi a ţării prin nivelul internaţional al manifestărilor şi valoarea artistică a gazdelor şi invitaţilor deopotrivă. Este motivul pentru care am inclus acest eveniment între festivalurile de marcă ce au alimentat prestigiul naţional şi internaţional al Filarmonicii ieşene în ultimul deceniu şi au lărgit sfera personalităţilor prietene instituţiei.

Sala Filarmonicii din Iaşi a găzduit 7 concerte, cursuri de interpretare sub îndrumarea pianistului Hans Leygraf - profesor la Academia Mozarteum din Salzburg, colocviul cu tema Voces – 20, lansarea volumului Voces sau triumful cvartetului de Mihail Cozmei şi o expoziţie de instrumente muzicale, aparatură electro-acustică, discuri şi casete video şi audio, marea majoritate purtând marca Yamaha, deschisă pe tot parcursul Festivalului în foaierul Filarmonicii.

223

Ediţia a doua a avut loc la aniversarea 25, în 1998.

248

Invitaţii muzicienilor Voces au fost atunci, alături de maestrul Hans Leygraf, dirijorul Olivier Grangean (Franţa), pianiştii Rolf Dieter Arens şi Cristian Beldi (Germania), violoncelistul Emil Klein (Germania), violonistul Luz Leskowitz (Austria), orchestra simfonică a Filarmonicii, ansamblurile Organum (Franţa), Collegium Musicum Academicum şi Ansamblul de percuţie ale Academiei de muzică Gh. Dima din Cluj-Napoca. „Festivalul internaţional de muzică de cameră Voces şi invitaţii săi a fost, cred, cel mai frumos dar pe care membrii prestigiosului cvartet ieşean l-ar fi putut imagina pentru ascultătorii săi fideli, la împlinirea a două decenii de activitate, un dar pe măsura carierei lor prodigioase, a competenţei profesionale dobândite şi mai ales a acelui respect pentru actul artistic în sine şi pentru destinatorul său, publicul, care le-a însoţit fără excepţie prezenţa pe podiumul de concert. … membrii cvartetului Voces pot fi fericiţi pentru ceea ce au reuşit să realizeze, pentru publicul pe care şi l-au format, simbolică fiind – mai mult decât nesfârşitele aplauze şi ovaţii finale – tăcerea aproape religioasă cu care au fost urmăriţi pe parcursul întregului recital, întro miraculoasă comuniune a simţirii.”

Liliana Gherman, „Cronica”, 15-30 iunie 1993 La 25 de ani: Festivalul Voces şi invitaţii săi, 23 octombrie – 4 noiembrie 1998, Iaşi – Bucureşti Aniversarea unui sfert de veac de activitate artistică a Cvartetului Voces a fost marcată de a doua ediţie a Festivalului Voces şi invitaţii săi. De această dată, numărul considerabil mai mic de invitaţi – de fapt doar unul: maestrul Martin Lovett, violoncelistul celebrului cvartet londonez Amadeus – a fost compensat din plin de concepţia repertorială a festivalului: în şapte concerte aproape consecutive, Voces a prezentat Integrala celor 17 cvartete de Beethoven, la care s-au adăugat alte trei capodopere camerale de Johannes Brahms, Franz Schubert şi Sabin Păutza, primele două interpretate împreună cu Martin Lovett. Concertul cu Martin Lovett a fost reluat în 4 noiembrie la Bucureşti, în sala Auditorium a Muzeului Naţional de Artă al României.

La Iaşi, concertele din Integrală au fost prefaţate de compozitorul Cristian Misievici, de la Academia de Muzică Gh. Dima din Cluj-Napoca. „Între gloriile prezentului, la loc de cinste se află faptele Cvartetului VOCES, fapte care, la Iaşi, peste tot în ţară şi peste tot în Europa, de douăzeci şi cinci de ani, acoperă pagini însemnate în istoria muzicii de cameră. Să ne bucurăm şi să îi preţuim pentru că au ales să rămână ieşeni, pentru că fără ei, Iaşul ar fi fost mult mai sărac. Pentru că, prin ei, Iaşul este locul unde, în anii 1983-1984, pentru prima dată în ţară, s-a cântat Integrala cvartetelor de Beethoven şi, tot pentru că, prin ei, Iaşul îşi poate revendica astăzi o mulţime de alte priorităţi muzicale. Tot lui, Cvartetului VOCES, Iaşul îi datorează o seamă de întâlniri muzicale de excepţie, cu mari maeştri precum Radu Aldulescu, Valentin Gheorghiu, Wolfgang Laufer şi, acum, Martin Lovett. Nu m-aş fi gândit vreodată că, la Iaşi, mă voi bucura de privilegiul de a-l cunoaşte pe violoncelistul Cvartetului AMADEUS – nume care pentru mine înseamnă cuvântul cheie în interpretarea muzicii de cameră. Şi iată că s-a întâmplat. S-a întâmplat datorită Cvartetului VOCES.” Cristian Misievici 28 octombrie 1998, Sala Filarmonicii de Stat Iaşi

249

În acelaşi an 1998, chiar ziua aniversară, Voces a apărut pentru prima dată la Londra, pe scena prestigioasei săli Wigmore, împreună cu Martin Lovett. „În 8 aprilie, la Wigmore Hall, Park Lane Group a prezentat Cvartetul de coarde român Voces, într-un notabil debut londonez… N-am ascultat niciodată o interpretare mai bună. atât în detalii, cât mai ales în concepţie, interpretarea a fost tot ce putea fi mai valoros. Audienţa a ascultat într-o linişte totală, pentru ca apoi, cuprinsă de emoţie şi admiraţie, să izbucnească în ovaţii. Concertul a adus la Londra un Cvartet pe care ar fi trebuit să-l ascultăm de mult. sunt maeştri ai genului lor şi trebuie să revină aici cât mai curând.”

Geoffrey Crankshaw, „Musical Opinion”, Londra 1998

„Voces a susţinut multe şi minunate concerte la reşedinţa Ambasadei Germane din Bucureşti. Prin arta lor deosebită, ei au contribuit mult la viaţa Centrului Cultural German pe care am avut onoarea să-l inaugurez la Iaşi. Voces m-au onorat cu prezenţa lor, într-un concert extraordinar, atunci când mi-a fost acordat titlul de doctor honoris causa al Academiei de Muzică din Cluj-Napoca. (…) Îi iubim pe toţi patru foarte mult şi ei sunt pentru mine una din cele mai strânse şi mai preţioase legături cu România, ţara în care am avut bucuria să fiu ambasadorul Germaniei timp de patru ani. Cele mai bune urări şi felicitări Cvartetului Voces, la a 25-a aniversare. România poate fi mândră să aibă asemenea muzicieni talentaţi şi minunaţi. sunt cu certitudine cei mai importanţi şi mai valoroşi ambasadori ai ţării lor !

Cu sinceritate, Anton Rossbach, fost ambasador la Germaniei la Bucureşti” München, 1 septembrie 1998 8 Aprilie 1998. Patru ieşeni pe meridianul zero

224

Carmen Chelaru: Cvartetul Voces a revenit nu de mult dintr-un turneu de mare importanţă în Germania şi Anglia. Pentru a nu lăsa să se „răcească” impresiile, l-am invitat pe violoncelistul Dan Prelipcean să prezinte un scurt „jurnal de bord”: Dan Prelipcean: Acest turneu, cu cele două popasuri europene Germania şi Anglia, se înscrie în anul aniversar deja cunoscut. În pofida acestui fapt, aşa cum într-un relief organizatoric deosebit de pregnant există şi un vârf, în mod absolut divin, el a coincis cu aniversarea calendaristică, fiind concertul din 8 aprilie de la Wigmore Hall din Londra, alături de Martin Lovett, violoncelistul legendarului Cvartet Amadeus.

C.C.: Se pare totuşi că a mai existat o „culme”: Integrala Beethoven la Würzburg.

D.P.: Continuând metafora, pot spune că un lanţ de „piscuri” a fost acolo: am susţinut un curs de muzică de cameră, urmat de interpretarea Integralei.

C.C.: În completare, trebuie spus că atât cursurile, cât mai ales concertele au stârnit un entuziasm nedisimulat, finalizat printr-o scrisoare deschisă, adresată preşedintelui Academiei de Muzică, prin care se cere permanentizarea cursurilor de muzică de cameră şi invitarea Cvartetului Voces în fiecare semestru, pentru o săptămână.

D.P.: Publicul german este considerat sever şi exigent, greu de impresionat. Pentru publicul de la Würzburg nu eram necunoscuţi. Încă de la primul concert din Integrală am avut urale însoţite de cele mai zgomotoase manifestări de entuziasm: se aplauda şi cu mâinile, şi cu picioa224

Fragmente dintr-un interviu cu violoncelistul Dan Prelipcean, realizat de Carmen Chelaru şi publicat în „Actualitatea muzicală”, Bucureşti, iunie 1998.

250

rele! Am simţit de-a lungul celor şase concerte cum tensiunea noastră este împărtăşită de către public.

C.C.: Era de aşteptat ca un asemenea eveniment să fie înregistrat.

D.P.: S-a înregistrat, într-adevăr, folosindu-se cele mai noi tehnici. S-a realizat astfel un document de mare valoare, irepetabil. În pofida unor mici imperfecţiuni de moment, fireşte inerente în cazul unei înregistrări live. Noi suntem oameni de scenă şi lumea care ne-a ascultat „pe viu” cunoaşte incandescenţa pe care o iradiem în timp ce cântăm. S-au realizat atunci momente irepetabile, care nu se pot naşte într-un studio. Cu aceeaşi modestie, amintesc aici cuvintele organizatoarei unei importante agenţii de impresariat: „De ani de zile impresariez cele mai importante cvartete din lume, dar în seara aceasta am înţeles că cvartetele de Beethoven au fost scrise pentru dumneavoastră!”

C.C.: Voces a mai avut o asemenea experienţă excepţională: înregistrarea din concert şi gravarea pe CD a capodoperei lui Joseph Haydn Ultimele Şapte Cuvinte ale Mântuitorului, petrecută la Academia de Muzică Gh. Dima din Cluj-Napoca, în martie 1996. Să trecem acum Canalul Mânecii, pe marea insulă britanică…

D.P.: Am trecut Canalul nu pe sus, ci… pe jos – pe dedesubt ! Cu un tren de mare viteză, am făcut de la Bruxelles la Londra doar două ore şi jumătate. În Gara Waterloo am fost întâmpinaţi de profesorul şi prietenul nostru, violoncelistul Martin Lovett, împreună cu organizatorul turneului dr. John Woolf, şeful agenţiei Park Lane Group. Această agenţie nu se ocupă de impresarierea formaţiilor de cameră, ci a unor ansambluri mari – operă, balet – dar la intervenţia lui Martin Lovett, a preluat organizarea turneului nostru în Anglia. Şi a făcut-o la superlativ: toate ziarele erau pline de anunţuri cu concertele noastre. A colaborat şi Ambasada României la Londra, atât la organizarea concertelor, cât şi la recepţia ce a avut loc după concert, într-unul din saloanele de la Wigmore Hall.

C.C.: Programul concertului a cuprins… ?

D.P.: Programul, în pofida dimensiunilor sale, a fost foarte bine gândit de Martin. Era normal să existe un punct de atracţie Voces şi am cântat unul din cele mai concertante cvartete ale lui Haydn: Opus 74 nr. 1. După care a venit – zic eu – punctul de atracţie al serii: Cvintetul op. 34 de Brahms în prima lui versiune, cu două violoncele. Partitura acestei versiuni a fost distrusă de compozitor şi reconstituită de muzicianul londonez Sebastian Brown, în 1946. De atunci nu s-a mai cântat, iar pentru cercurile de muzicieni din Londra a fost un eveniment deosebit de interesant.

C.C.: Este prima colaborare pe scenă cu Martin Lovett?

D.P.: Nu. Am cântat de multe ori cu el, la Salzburg, la Bruxelles, la câteva festivaluri din Germania. De aceea, dincolo de cartea noastră de vizită, faptul că am cântat împreună de mai multe ori a fost un motiv esenţial în dorinţa sa expresă de a concerta alături de noi la Londra.

C.C.: Cum a fost publicul londonez în comparaţie cu cel german?

D.P.: Pe afişul de la intrarea în sală scria: „Martin Lovett – Voces String Quartet, 25th Anniversary”. Aşadar, publicul a fost pus în temă. Iar aplauzele furtunoase au subliniat probabil şi acest eveniment. În finalul concertului, total neobişnuit pentru noi, am primit un tort uriaş pe care era scris „Voces, 25 de ani”. L-am filmat şi apoi l-am oferit la recepţia de după concert.

La 30 de ani Voces a marcat împlinirea a trei decenii de activitate cu o nouă versiune a Integralei Beethoven, prezentată în binecunoscutele şase „episoade”, desfăşurate de astă dată de-a lungul 251

unui întreg an, la Iaşi şi la Bucureşti, astfel: 19 noiembrie 2002 3 decembrie 2002 18 februarie 2003 8 aprilie 2003 13 mai 2003 9 decembrie 2003

Op. 18 nr. 4, Op. 95, Op. 132 Op. 18 nr. 2, Op. 18 nr. 1, Op. 131 Op. 127, Op. 59 nr. 1 Op. 18 nr. 3, Op. 74, Op. 130 Op. 18 nr. 5, Op. 133, Op. 59 nr. 2 Op. 18 nr. 6, Op. 135, Op. 59 nr. 3

Iar în septembrie 2003 au marcat evenimentul în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, împreună cu celebrul Cvartet american Fine Arts (Ralph Evans, Efim Boico, Yuri Gandelsman, Wolfgang Laufer).

Cei patru Voces – mereu tineri! „Cvartetul Voces a împlinit 30 de ani. Este o longevitate rar întâlnită la formaţiile camerale. Acest fapt demonstrează coeziunea şi pasiunea pentru gen a componenţilor săi. Evoluţia în recital a fost exemplară. În Cvartetul Serioso de Beethoven, Voces a dovedit înaltă cultură stilistică, maleabilitate, expresivitate, sensibilitate. Într-o cu totul altă lume, minoră, Cvartetul nr. 3 de Alban Berg a fost redat cu tensiune lirică, cu asperităţi moderate, convingându-ne că muzica modernă poate fi prizată fără prejudecăţi. După pauză, muzicienilor români li s-au alăturat cei din faimosul cvartet Fine Arts. Octuorul de Mendelssohn a avut o strălucire rar întâlnită, sunând convingător, entuziasmant. Dacă ţinem seama de faptul că cei opt muzicieni nu au avut decât două repetiţii, realizăm înalta lor clasă profesională, care i-au făcut să se simtă în deplină comuniune spirituală. Cvartetul Voces are o experienţă de 30 de ani; sufletul le este 225 însă tânăr, plin de sensibilitate şi elan înaripat.”

Petre Codreanu Festivalul Internaţional „George Enescu”, septembrie 2003 Cu prilejul anului XXX al activităţii Voces, prestigiosul ansamblu a fost invitat la Festivalul Internaţional Beethoven de la Bonn, care a avut loc în perioada 20 septembrie – 15 octombrie 2003. Voces a deschis Festivalul în 20 septembrie cu un concert susţinut la Casa Beethoven, având în program Cvartetul nr. 3 de Alban Berg şi Cvartetul op. 95 de Beethoven. Între invitaţii Festivalului s-au aflat şi Leipziger Streichquartett, Wiener Streichquartett, dirijorii Kurt Masur, Wolfgang Sawallisch, violonistul Frank Peter Zimmermann, pianistul Maurizio Pollini, Orchestre Nationale de France, Filarmonica din Oslo, Filarmonica de Stat din Hamburg, Berliner Philharmoniker, precum şi actorii Senta Berger şi Maximilian Schell.

La 35 de ani Voces a fost distins cu Premiul Criticii Muzicale.

6 martie 2008 – concert extraordinar la Institutul Cultural Român de la Londra. În program: Beethoven – Cvartetul în si bemol major, op. 133 „Marea Fugă”, George Enescu – Cvartetul în sol minor, op. 22 nr. 2, Maurice Ravel – Cvartetul în fa major.

8 aprilie 2008 – Concert extraordinar Voces şi discipolii – Iaşi, Sala Filarmonicii Moldova, împreună cu cvartetele Gaudeamus şi Ad libitum. În program: Octetele de Enescu şi de Mendelssohn-Bartholdy.

225

Petre Codreanu în „George Enescu Jurnal de Festival”, nr.6.

252

„Vocesul” – unitate de măsură a valorii artistice şi… „subdiviziunile” lui!

226

Ne-am obişnuit – trebuie să recunoaştem – să considerăm că genul vedetei ridicate prin forţe proprii, în mod mai mult sau mai puţin miraculos este de găsit doar peste Ocean, constituind un adevărat „model american”. Modelul american poate fi însă găsit şi în Europa, în Est, în Balcani, ba chiar în Carpaţi, dar mai puţin zgomotos! Câţi inventatori anonimi au trăit pe meleaguri mioritice, ca să nu mai amintim de zecile de olimpici în matematică, fizică şi chimie, care au devenit odată cu scurgerea timpului iluştri… necunoscuţi ! Câtă inteligenţă şi cât talent se irosesc ori se „scurg” tot peste Ocean!

Renunţând la nostalgiile fără folos, să revenim la cele patru destine plecate acum două decenii şi jumătate din necunoscut spre glorie. Îi cunoaştem cu toţii: VOCES ! În sensul descris mai sus, Voces poate fi considerat un „model american” de provenienţă autohtonă! … astfel notam cu zece ani în urmă, la aniversarea unui sfert de veac de activitate Voces.

N-ar mai fi de adăugat noutăţi esenţiale – cu excepţia faptului că au revenit la activitatea didactică universitară, începută cu peste trei decenii în urmă, la aceeaşi instituţie: pe atunci Conservatorul, astăzi Universitatea de Arte George Enescu din Iaşi. Pe atunci erau asistenţi – astăzi profesori, doctori în muzică şi îndrumători de doctorat.

La acestea se alătură, desigur, o notorietate şi o autoritate stabilă, neştirbită, care-i aşează pe culmea longevităţii şi valorii artistice în domeniul cvartetului de coarde. De-aici încolo ar fi de dorit şi de aşteptat tot mai multe solicitări de mastercurs, workshop, competiţii naţionale şi internaţionale; editări şi publicări ale numeroaselor înregistrări live realizate de-a lungul anilor, între care Integralele Beethoven, Brahms, Enescu ş.a. Şi, pentru a continua metafora începută acum un deceniu – unitatea de măsură a valorii în arta interpretării cvartetului de coarde ar trebui să fie Vocesul (!), adăugăm şi posibile… „subdiviziuni” ale acestuia: adlibitumul (!!) şi Gaudeamusul (!!!).

Sărbătorim în concertul de astă seară trei decenii şi jumătate de existenţă a celui mai important Cvartet de coarde românesc! Marcăm în acelaşi timp două decenii de activitate a cvartetelor Ad libitum şi Gaudeamus – ambele pornite de pe băncile şcolii ieşene. Valoarea incontestabilă a discipolilor o confirmă astfel pe cea a maeştrilor.

Voces String Quartet @ ICR London Thursday, 6 March 2008, 7 - 9 pm;

227

"Led by the acutely thoughtful and calmly virtuosic Bujor Prelipcean, the Voces Quartet plays with the telepathy and bravura of long and successful partnership…. a calm assertion of 228 musical authority… the parts interlocked like a gleaming clock mechanism".

(Hampstead & Highgate Express, London).

226

Carmen Chelaru, Iaşi, 27 martie 2008. În 6 martie 2008, Institutul Cultural Român din Londra anunţa pe site-ul propriu concertul aniversar Voces, susţinut la sediul din 1 Belgrave Square. http://www.icr-london.co.uk/ro/enescu-mar08.php 12.08.2008 228 „Condus deosebit de cerebral şi în acelaşi timp cu virtuozitate neostentativă de Bujor Prelipcean, Cvartetul Voces cântă cu telepatia şi siguranţa conferite de o lungă şi fericită colaborare reciprocă… cu o incontestabilă autoritate muzicală… cei patru parteneri dialoghează cu precizia unui ceasornic.”

227

253

Programme: Ludwig van Beethoven: String Quartet in B-flat Major, Op 133 George Enescu: String Quartet in G minor, Op 22 No 2 Maurice Ravel: String Quartet in F Major

Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi Sala de concerte „Ion Baciu”, marţi, 8 aprilie 2008, ora 19 Concert cameral extraordinar organizat în colaborare cu Primăria mun. Iaşi, în cadrul Anului „Iaşi 600” Aniversarea Voces 35 Cvartetul Voces şi discipolii: Cvartetul Gaudeamus şi Cvartetul Ad libitum Program: Felix Mendelssohn-Bartholdy - Octetul pentru coarde în mi bemol major, op. 20 George Enescu - Octetul pentru coarde op. 7 „Dragii noştri maeştri, Domnilor profesori ai Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi… deşi, după atâţia ani în care v-aţi potrivit duhul mâinii, arderea privirii şi bătăile inimii până acolo unde aţi devenit unul şi acelaşi artist, ne vine să vă spunem: Domnule Voces, Când am înţeles, cu un uşor fior provocat de „O Tempora…”, că au trecut 35 de ani de când v-aţi luat sunetele şi aţi plecat în lume, făcând din fiecare sală de concert un templu al muzicii, al emoţiilor şi al bucuriei de a descifra inefabilul; când am înţeles că s-au adunat trei decenii şi jumătate de când aţi început o fascinantă călătorie în nesfârşita şi misterioasa lume a muzicii, ne-am gândit că e momentul (încă unul!) să vă acordăm vreo decoraţie, vreo medalie, vreo diplomă de excelenţă...

Dar ce decoraţie, ce diplomă, ce Colan – cu sau fără panglici – ar putea să vă numească, 254

să vă cuprindă, să vă arate, să vă merite?!

Negăsind vreo una, vă decorăm cu marea noastră admiraţie şi iubire, în grad ... de toate gradele...!

Vă decorăm pentru a ne fi oferit imaginea unor muzicieni strălucitori şi istoviţi de bucurie şi succes, copleşiţi de aplauze şi laude; pentru a ne fi oferit starea aceea vecină cu uimirea, adică starea în care imaginaţia se împacă atât de frumos cu realul, amândouă dându-ne starea Voces.

Vă conferim titlul de Cvartet Emerit, pentru asumarea muzicii ca pe o misiune, ca pe o şansă de a se multiplica în alte formaţii care, la rândul lor au dat la iveala cea ce putem numi, fără nici o rezervă, Şcoala Voces. Şi vă mai decorăm, cu anticipaţie, pentru construcţia unei instituţii cu numele – Concursul şi Festivalul Internaţional de Cvartet Voces.

Tot scriind acest cuvânt – Voces –, devenit emblemă, marcă, brand am descoperit că am scris de fapt Buj, Toni, Ticu şi Dan, adică, am scris România, adică Iaşi, adică Filarmonica Moldova str. Cuza Vodă nr. 29... Unde nu se poate ajunge decât dacă treci prin spaţiul consacrat, numit Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi.”

Prof. univ. dr. Viorel Munteanu, rectorul Universităţii de Arte „George Enescu” Iaşi 7 aprilie 2008 „A 35-a aniversare a Cvartetului Voces ne oferă plăcutul prilej de a adresa celor patru artişti: Bujor Prelipcean, Anton Diaconu, Constantin Stanciu şi Dan Prelipcean cele mai alese sentimente de preţuire din partea comunităţii academice clujene.

Voces a însemnat şi înseamnă pentru cultura muzicală românească contemporană un nume emblematic, în fapt, primul ansamblu cameral românesc a cărui activitate a reverberat cu intensitate în timp şi spaţiu. Treizeci şi cinci de ani reprezintă prin ei înşişi o performanţă de longevitate. Dincolo de aceştia, cele câteva integrale Beethoven, integrala Mozart, integrala Haydn, marea majoritate a lucrărilor de gen aparţinând cvartetului de coarde, acoperind toate stilurile şi epocile, la care se adaugă – în distinsă colaborare artistică – cvintete, sextete, octete şi o importantă seamă de lucrări concertante, înseamnă o fundamentală contribuţie la arta interpretativă românească şi universală. Cvartetul Voces este, în acelaşi timp, comanditarul şi dedicatarul unor semnificative creaţii muzicale originale aparţinând componisticii contemporane româneşti şi nu numai, creaţii pe care le-a interpretat cu distincţie în primă audiţie absolută.

Se cere a fi remarcată acum, la aniversare, disponibilitatea excepţională pe care Cvartetul Voces a manifestat-o de-a lungul prodigioasei sale cariere în sensul dezvoltării culturii muzicale camerale, cu precădere a artei interpretative camerale, prin neobosita muncă de educare a tinerelor talente cărora le-a fost, în primul rând, un prestigios exemplu. Participarea membrilor cvartetului la cursuri de măestrie organizate de reputate instituţii de învăţământ şi cultură din ţară şi străinătate – printre care şi Academia de Muzică Gheorghe Dima – cât şi păstorirea celor trei exemplare ansambluri camerale care îi succed: Ad libitum, Gaudeamus şi Giocoso, fac din Cvartetul Voces un model de probitate profesională, un adevărat creator de şcoală.

La ceas aniversar, conducerea Academiei de Muzică Gheorghe Dima doreşte să ureze Cvartetului Voces, în numele Senatului, colegilor de breaslă cât şi întregii comunităţi academice clujene, o carieră interpretativă şi pedagogică la fel de strălucită ca şi până acum, consimţind asupra faptului că fiecare gest Voces reprezintă un reper distinct în peisajul 255

muzical european, o expresie a înaltului profesionalism, a bucuriei de a face muzică.

Credem că, şi în anii ce vor să vină, relaţiile cu totul speciale dintre instituţia pe care o reprezentăm şi cvartetul Voces vor însemna tot atâtea ocazii de a face auzită în ţară şi peste graniţe vocea inconfundabilă a spiritualităţii muzicale româneşti.

Cu cele mai alese sentimente, Prof. univ. dr. Aurel Marc, preşedinte Prof. univ. dr. Adrian Pop, rector, Academia de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca” 7 aprilie 2008 Voces şi Festivalul Internaţional „George Enescu” În cadrul Festivalului Internaţional George Enescu de la Bucureşti – considerat în ultimii ani printre cele mai importante festivaluri muzicale europene – Cvartetul Voces a susţinut concerte de referinţă, la mai multe ediţii: 14 septembrie 1976 21 septembrie 1979 19 septembrie 1981

7 septembrie 1991

12 septembrie 1998

20 septembrie 2001 15 septembrie 2003

16 septembrie 2005

7 septembrie 2007

(ediţia a VII-a) – Bughici – Cvartet fantezie (ediţia a VIII-a) – Beethoven – Cvartetul nr. 11 în fa minor, op. 95 „Serioso”, Berger – Cvartetul nr. 7 (ediţia a IX-a) – Studioul de concerte Radio. Voces (B. Prelipcean, A. Diaconu, Gh. Haag, D. Prelipcean) a interpretat D. Bughici – Cvartetul nr. 5, op. 50, W. G. Berger – Cvartetul nr. 12 şi, împreună cu Cvartetul Eutherpe (Cr. Pintilie, Al. Diaconu, C. Stanciu, Gr. Marcovici) – G. Enescu – Octuorul op. 7. (ediţia a XII-a) – Enescu - Cvartetul în sol major, op. 22 nr. 2, Mozart - Cvartetul în si bemol major, KV 458, „Vânatoarea”, Ravel – Cvartetul în fa major (ediţia a XIV-a) – Enescu - Cvartetul în sol major, op. 22 nr. 2, Beethoven - Cvartetul în do major op. 59, nr. 3 „Razumovsky”, Şostakovici – Cvartetul nr. 7 în fa diez minor, op. 108 (ediţia a XV-a) – Bartók – Cvartetul nr. 2 op. 96, Dvořák – Cvartetul op. 96, Păutza – Cvartetul nr. 3 (ediţia a XVI-a), Ateneul Român – Beethoven – Cvartetul nr. 11 în fa minor, op. 95 „Serioso”, Berg – Cvartetul op. 3, MendelssohnBartholdy – Octetul în mi bemol major, op. 20 (cu Cvartetul Fine Arts, SUA – Ralph Evans, Efim Boico, Yuri Gandelsman, Wolfgang Laufer) (ediţia a XVII-a) – cu Aurelian Octav Popa (clarinet) şi Marin Cazacu (violoncel) – Cristian Misievici – Meditând la o lume sonoră a Barokului, Brahms – Cvintetul cu clarinet în si bemol minor op. 115, Schubert – Cvintetul cu două violoncele în do major, D 956. (ediţia a XVIII-a) – cu Jean Claude Vanden Eynden (pian) – Johannes Brahms – Cvartetul cu pian nr. 1 în sol minor, op. 25, Viorel Munteanu – Cvartetul nr. 2 Dmitri Şostakovici – Cvintetul cu pian în sol, op. 57

256

Voces pe scena Ateneului Român, în Festivalul internaţional „George Enescu”, ed. a XVIII-a, 7 septembrie 2007.

Înregistrări memorabile Voces Enescu – Octetul/Octuorul de coarde op. 7.

Compact disc editat în 1988, de Casa Naxos în seria Marco Polo, după o înregistrare Electrecord, realizată în mai 1982. Este una dintre interpretările de referinţă ale Octetului pentru coarde, cu Cvartetele Voces şi Eutherpe sub bagheta maestrului Ion Baciu.

Discul editat în 1988 de Casa Naxos, cu Octuorul şi Dixtuorul de George Enescu. Interpreţi: cvartetele Euterpe şi Voces, ansamblul de suflători ai Filarmonicii „Moldova”, dirijor Ion Baciu.

Interpreţii au fost atunci: Bujor Prelipcean, Anton Diaconu, Gheorghe Haag şi Dan Prelipcean (Cvartetul Voces), Lenuţa Negoiţă, Alexandru Diaconu, Constantin Marcovici şi Grigore Marcovici (Cvartetul Eutherpe). În versiune interpretativă Voces – Ad libitum, Octetul a mai fost prezentat în august 2000, la Festivalul Internaţional Orlando de la Aachen (Germania).

Prima audiţie live la Iaşi a avut loc în 8 februarie 2005, cu Voces şi Ad libitum, în anul 257

semicentenar Enescu.

16 martie 1996 Capodopera haydniană Ultimele Şapte Cuvinte ale Mântuitorului, op. 51 a fost interpretată la Iaşi în primă audiţie, în Săptămâna Paştelui din anul 1996, la 9 aprilie de Cvartetul Voces, iar două zile mai târziu de orchestra simfonică a Filarmonicii ieşene, sub bagheta regretatului Maestru Erich Bergel. La 16 martie 1996, Cvartetul Voces susţinuse aceeaşi lucrare în Sala Studio a Academiei de Muzică Gh. Dima din Cluj-Napoca, moment artistic nu mai puţin memorabil, care a fost înregistrat pe compact disc.

Martie 1998 Membrii Cvartetului Voces conduc o săptămână de cursuri de interpretare – muzică de cameră pentru studenţii Academiei de Muzică din Würzburg (Germania), urmate de prezentarea în concert a Integralei Beethoven. Succesul a fost cu totul remarcabil şi a avut ca urmare reeditarea anuală a cursurilor, precum şi a ciclului de concerte Voces în Sala Toscana a Universităţii din Würzburg. Cele şase concerte Beethoven au fost înregistrate şi gravate pe 9 CD. Şi alte gânduri despre Voces 229

Maeştrii Amadeus 230 Norbert Brainin , prim-violonist: 229

La 10 ianuarie 1948, apărea pentru prima oară pe scena de la Wigmore Hall din Londra, un tânăr ansamblu de cvartet, ce avea să devină în scurt timp o legendă - Amadeus.

După anul 1938, când este instaurat nazismul în Germania şi apoi, după alipirea Austriei, numeroase familii de evrei se refugiază sau îşi trimit copiii în alte ţări, mai sigure, de teama persecuţiilor şi a lagărelor de exterminare. Aşa apar în Anglia, ca şi în alte ţări europene, tabere de refugiaţi din Germania şi Austria, care, în pofida lipsurilor şi a condiţiilor grele create de război, încearcă să-şi continue existenţa întreruptă cu brutalitate. Tinerii studiau, erau organizate frecvente manifestări artistice în scopul descoperirii de noi talente, pentru adunarea de fonduri, precum şi pentru ridicarea moralului. În asemenea condiţii soarta i-a adus împreună, în preajma anului 1940, pe trei adolescenţi refugiaţi într-o tabără din Shropshire, toţi trei talentaţi violonişti: Norbert Brainin, vioara întâi (născut la Viena, în 1923), Peter Schidlof, violă (Gollersdorf-Austria, 1922) şi Siegmund Nissel, vioara a doua (München, 1922). Din momentul în care s-au cunoscut, cei trei nu au pierdut nici un prilej de a cânta împreună.

O altă şansă care i-a unit a fost eminentul pedagog al viorii, Max Rostal - fost asistent al lui Carl Flesch - căruia toţi îi erau elevi. Tot la clasa lui Rostal au cunoscut-o pe Suzanne Rozsa - la rândul ei talentată interpretă, viitoarea soţie a lui Martin Lovett, violoncel (singurul britanic din grup, născut la Londra, 1927). Astfel s-a completat grupul ce avea să devină celebru timp de aproape patru decenii – Amadeus.

Din 1946 cei patru hotărăsc constituirea Cvartetului, adoptă denumirea de Amadeus, iar pe parcursul anului 1947 pornesc demersurile pentru prima apariţie în public. Aceasta va avea loc la 10 ianuarie 1948, printr-un concert la Wigmore Hall din Londra. În lunga carieră a Cvartetului, remarcabilă a fost prietenia, timp de mai multe decenii, cu compozitorul Benjamin Britten şi cu Imogen Holst, cea căreia i s-a datorat în mare parte debutul Cvartetului. Benjamin Britten le-a dedicat ultimul său cvartet, Nr. 3 op. 94.

Data de 15 august 1987 a fost nu doar momentul încetării din viaţă a violistului Peter Schidlof, ci dispariţia – datorită tragicului eveniment – a Cvartetului Amadeus! Ar mai fi avut doar cinci luni şi împlineau patruzeci de ani de când porniseră împreună pe drumul artei autentice! Longevitatea Cvartetului Amadeus, compatibilitatea deplină, artistică şi umană, a membrilor săi, făceau imposibilă înlocuirea lui Peter Schidlof. Amadeus a intrat astfel în legendă, îndreptăţindu-şi cu adevărat numele, iar membrii săi rămaşi în viaţă îşi continuă în prezent, independent, activitatea concertistică, dar mai ales didactică. Sunt profesori titulari la Royal Academy of Music din Londra şi membri ESTA (European String Teachers Association – Asociaţia europeană a profesorilor de instrumente de coarde).

230 „Cvartetului Voces, Wigmore Hall, 8 aprilie 1998/ Felicitări la a 25-a aniversare. / Katinka şi cu mine vă trimitem cele mai bune urări pentru o seară fericită şi cu succes – suntem cu gândul la voi toţi./ Norbert şi Katinka Brainin.”

258

„To the Voces Quartet at the Wigmore Hall, 8.4.98 Congratulations on your 25th Anniversary.

Katinka and I send you our good wishes for a happy and successful evening – we will be thinking of you all.

Norbert and Katinka Brainin” „Cvartetului Voces, la Wigmore Hall, 8 aprilie, 1998.

Felicitări la a 25-a aniversare.

Katinka şi cu mine vă trimitem cele mai bune urări pentru o seară plină de succes – ne gândim la voi toţi.

Norbert şi Katinka Brainin”

Prof. Siegmund Nissel – vioara a II-a, 9 august 1998, Londra: „În lunga perioadă a şederii lor la Köln, în care au luat nenumărate lecţii cu Cvartetul Amadeus, am avut ocazia să cunosc foarte bine acest atât de talentat ansamblu. Mi-am format un mare respect pentru ei ca muzicieni şi îi consider, în mod sincer, printre cei mai buni prieteni ai mei.

Aveau un entuziasm uluitor, dorinţa lor de a învăţa, de a 'absorbi' nu avea limite. Mi-l amintesc pe cellistul cvartetului [Dan Prelipcean, a.n.], care, cu un pronunţat accent străin, ridicând mâna, spunea: 'AŞ AVEA O ÎNTREBARE…' !!! Întorcându-se odată din România, au adus diverse 'bunătăţi' tradiţionale, între care 'pastramă' şi băuturi naţionale şi am avut o minunată petrecere la hotelul unde locuiau.

Am fost în mod sincer alături de ei în marele impas prin care au trecut atunci când violistul cvartetului a hotărât să nu se mai întoarcă în România.

Toată dragostea mea Cvartetului Voces şi sincere salutări !”

Prof. Martin Lovett - violoncel, 4 august 1998, Londra: „I-am întâlnit pentru prima dată pe membrii Cvartetului Voces cu 15 ani în urmă, când au venit să studieze cu Amadeus, la Köln. Am fost impresionat atât de talentul lor muzical, cât şi de calităţile umane. În scurt timp am devenit prieteni constanţi.

Interpretarea lor este excepţională, au un echilibru deosebit, o muzicalitate nativă, iar în prezent îmi face mare plăcere să cânt cu ei, ori de câte ori am ocazia.

Am trăit momente minunate împreună, inclusiv clipe de distracţie; au fost întotdeauna cei mai plăcuţi şi mai primitori !

Cu profundă simpatie, membrilor Voces!”

259

260

Dedicaţie la aniversarea 25 de la profesorul George Hamza

231

„Patru puternice şi contrastante personalităţi şi totuşi patru capete plecate în faţa muzicii, cu care şi prin care se identifică. Nu există individualism, nu există ieşiri în decor pe cont propriu. Energiile care prisosesc sunt conduse discret să întreţină entuziasmul, care la VOCES nu se rostogoleşte în valuri. Entuziasmul lor este constant şi echilibrat şi de aceea de 25 de ani, din el se alimentează fiecare dintre membrii grupului şi toţi împreună, în clipele grele.”

Cristian Misievici, Iaşi, octombrie 1998 231

„O figură inedită în peisajul deceniului şapte, prim-violonistul Cvartetului Muzica din Bucureşti, concert-maestru al Filarmonicii George Enescu şi profesor de muzică de cameră la Conservatorul de muzică din Iaşi. Îl admiram cu mult înainte de a-l cunoaşte, pentru ceea ce reprezenta Cvartetul Muzica pe vremea aceea. În momentul în care George Hamza a venit la Iaşi, în anul 1972, ni s-a părut foarte potrivit să-l abordăm pentru iniţierea în tainele muzicii de cameră. Prin felul său personal de a fi, George Hamza a fost şi este unul din oamenii cei mai inimoşi pe care i-am cunoscut. Avea o putere de muncă ieşită din comun – lucram de dimineaţa, până seara (prânzul îl lua frugal, pe o margine de catedră, în sala de repetiţii). Eu şi Bujor făceam parte pe-atunci din Trio-ul Musica serena; dar curând după ce neam constituit în cvartet, George Hamza, care îndruma mai multe cvartete de studenţi cu rezultate remarcabile, şi-a exprimat interesul faţă de ansamblul nostru. Erau seri absolut minunate. Imaginaţi-vă patru «armăsari» cu putere de muncă, cu un nivel tehnic excelent, care aveau impresia că nimic nu le poate sta în cale! La vremea aceea credeam că totul este simplu pentru noi. Or, George Hamza, cu tactul, bonomia şi înţelepciunea vârstei şi experienţei sale, n-a încercat nici un moment să reducă acest elan şi treptat ne-a introdus în laboratorul minunat şi nesfârşit, în acest tunel uriaş, în care cel «infestat de microbul» muzicii de cameră, odată intrat, nu mai iese niciodată!” Fragment dintr-un interviu cu violoncelistul Dan Prelipcean, august 1998 şi publicat în Caietul-program aniversar Voces 25.

261

Este o fericire pentru mine privilegiul de a aşterne câteva cuvinte despre aceşti patru seniori ai muzicii, ce au întruchipat de-a lungul timpului, simplu şi firesc, Cvartetul Voces. Întotdeauna Voces-ul m-a impresionat enorm. Este una din cele mai “frumoase” formaţii pe care le-am ascultat. Nu am cuvinte pentru a-mi exprima emoţia, admiraţia faţă de interpretările lor de excepţie, interpretări ce m-au transportat în împărăţia ideală a frumuseţii şi fericirii. Doresc să atribui această atingere de geniu, împreună cu cele mai alese urări de Bine, prietenilor mei Bujor, Anton, Constantin, Dan. La mulţi, mulţi ani, Voces !

Vasile Spătărelu, Iaşi, 3 septembrie 1998 Îndrăznesc să afirm că Voces reprezintă prietenii noştri dragi şi apropiaţi. Această prietenie a început în timpul şederii mele ca ambasador al Germaniei în România, în perioada 1992 – 1996. A fost de asemenea semnificativ pentru mine faptul că Bujor, Toni, Ticu şi Dan veneau de la Iaşi, unul din oraşele mele preferate în România.

Voces a susţinut multe şi minunate concerte la reşedinţa Ambasadei Germane din Bucureşti. Prin arta lor deosebită, ei au contribuit mult la viaţa Centrului Cultural German pe care am avut onoarea să-l inaugurez la Iaşi. Voces m-au onorat cu prezenţa lor, într-un concert extraordinar, atunci când mi-a fost acordat titlul de doctor honoris causa al Academiei de Muzică din Cluj-Napoca.

Soţia mea şi cu mine suntem mândri să-i avem ca prieteni pe membrii acestui extraordinar şi renumit cvartet de coarde român. Bujor, Toni, Ticu şi Dan sunt nu numai artişti de înaltă clasă şi distinse autorităţi în materie de interpretare muzicală, dar – şi aceasta este foarte important – în acelaşi timp oameni cu un suflet cald, generoşi şi simpatici.

Am fost desigur întotdeauna nerăbdători să ne aflăm printre auditorii concertelor lor, oricând aveam ocazia, în România, Germania sau Austria.

De curând, în drumul lor de la Bremen la Salzburg, i-am avut pe Bujor, Dan, Ticu şi Toni ca oaspeţi la München. Îi iubim pe toţi patru foarte mult şi ei sunt pentru mine una din cele mai strânse şi mai preţioase legături cu România, ţara în care am avut bucuria să fiu ambasadorul Germaniei timp de patru ani.

Cele mai bune urări şi felicitări Cvartetului Voces, la a 25-a aniversare. România poate fi mândră să aibă asemenea muzicieni talentaţi şi minunaţi. Sunt cu certitudine cei mai importanţi şi mai valoroşi ambasadori ai ţării lor !

Cu sinceritate, 232 Anton Rossbach , München, 1 septembrie 1998 Voces şi muzica românească În pofida faptului (firesc, de altfel) că muzica „prinde viaţă” atunci când este prezentă „veriga” numită interpret, sunt puţine cazurile în care simbioza creator–interpret funcţionează perfect, cu efect binefăcător asupra auditorului. Un asemenea caz rar l-a reprezentat Cvartetul Voces, în relaţie cu muzica românească a anilor ’70–’90. Curând după constituirea ansamblului – care s-a şi numit la începuturi Voces contemporanae – cei patru interpreţi – pentru care spiritul de breaslă, colegialitatea, prietenia, consideraţia faţă de mentori, preţui232

Ambasador al Germaniei în România, în perioada 1992-1996, prieten apropiat al Voces.

262

rea valorilor autentice n-au reprezentat niciodată vorbe goale! – au intrat într-o prolifică relaţie cu compozitorii români tineri şi vârstnici, debutanţi şi consacraţi. Aşa s-a născut o legătură stimulativă pentru ambele părţi – interpreţi şi creatori deopotrivă. Dacă în primii ani Voces era onorat de dedicaţiile unor muzicieni de marcă, precum Wilhelm Georg Berger, Anatol Vieru, Pascal Bentoiu, curând compozitorii au devenit cei onoraţi de atenţia şi eforturile interpretative ale Celor Patru. Altfel spus, mai întâi creaţia a provocat interpretarea, apoi interpretarea a generat creaţii. Nu puţine sunt opusurile concepute şi dedicate Cvartetului Voces. Între acestea se numără lucrări de Pascal Bentoiu, Wilhelm Berger, Dumitru Bughici, Cristian Misievici, Viorel Munteanu, Sabin Păutza, Vasile Spătărelu, Anatol Vieru, Anton Zeman.

Publicul meloman al Iaşului din deceniile 8 şi 9 ale secolului 20 îşi aminteşte de bună seamă de evenimentul, la început anual, apoi bienal, numit Festivalul Muzicii Româneşti. Putem chiar afirma că a fost cea mai stimulatoare formă de manifestare a creaţiei şi interpretării muzicii româneşti din timpurile moderne.

Voces a fost o prezenţă constantă pe scena acestui festival, de la a doua sa ediţie. Prezentăm, spre ilustrare, cronologia programelor prezentate de ansamblul ieşean până la ultima ediţie, a X-a, din 1988 şi apoi, după reluare, în 2007.

Ediţia a II-a, 10 mai 1974, Palatul Culturii, Sala Voievozilor 233 I. Dumitrescu – Cvartet, p.a.

V. Spătărelu – Cvartetul nr. 2, p.a.

S. Păutza – Cvartetul nr. 2 „Jocuri”, p.a.

Ediţia a III-a, 18 mai 1975, Sala Filarmonicii Th. Caciora – Cvartet, p.a.

V. Munteanu – Cvartet, p.a.

Ediţia a IV-a, 7 mai 1976, Sala Studio a Conservatorului „G. Enescu” A. Vieru – Cvartetul nr. 1, p.a.

D. Bughici – Cvartetul „Fantezia”, p.a.

Ediţia a V-a, 7 mai 1978, Aula Bibliotecii „M. Eminescu” D. Bughici – Cvartetul nr. 3 V. Spătărelu – Cvartet Mihai Moldovan – Cvartetul nr. 3 W. G. Berger – Cvartetul nr.12 Ediţia a VI-a, 10 mai 1980, Aula Bibliotecii „M. Eminescu” D. Bughici – Cvartetul nr. 5 W. G. Berger – Cvartetul nr. 6 G. Enescu – Cvartetul op. 22 nr. 1 Ediţia a VII-a, 9 mai 1982, Sala Filarmonicii A. Zeman – Cvartetul nr.1, p. a. a 233

p.a. = primă audiţie. În majoritatea covârşitoare, primele audiţii erau absolute, fiind dedicate Cvartetului Voces.

263

P. Bentoiu – Cvartetul nr.3, p. a V. Spătarelu – Cvartetul nr.3, p. a.

W. G. Berger – Cvartetul nr.12 Ediţia a VIII-a, 15 mai 1984, Sala Filarmonicii V. Spătărelu – Cvartetul nr. 3 D.Bughici - Cvartetul nr.6, p.a.a W. G. Berger – Cvartetul nr. 15, p.a.a Ediţia a IX-a,27 mai 1986, Sala Filarmonicii Cr. Misievici – Cvartet, p.a.a.

R. Paladi – Cvartet, p.a.

W. G. Berger – Cvartetul nr. 6 Ediţia a X-a, 25 mai 1988, Sala Filarmonicii V. Munteanu – Cvartetul nr. 2, p.a.a.

A. Vieru – Cvartetul nr. 7, p.a.a.

P. Bentoiu – Cvartetul nr. 2 Ediţia a XI-a (serie nouă), 23 oct. 2007, Sala Filarmonicii Cu Cvartetul Ad libitum George Enescu Cvartetele op. 22 nr. 1 şi nr. 2; Octuorul pentru coarde, op.7 Trei decenii şi jumătate în templul Muzicii. Scurta cronologie a principalelor evenimente din cariera Cvartetului Voces 1973 – 8 aprilie

Sala Filarmonicii din Iaşi Primul concert susţinut de ansamblul Voces contemporanae împreună cu Walter Seyfarth, ulterior prim-clarinetist al Filarmonicii din Berlin.

Programul a cuprins: Haydn – Cvartetul op. 76 op. 4, Mozart – Cvintetul cu clarinet KV 581 şi Reger – Cvintetul op. 146.

Membrii Voces de atunci erau: Bujor Prelipcean – vioara I, Adrian Anania – vioara a II-a, Gheorghe Haag – violă şi Dan Prelipcean – violoncel.

Cursuri cu George Hamza la Conservatorul George Enescu din Iaşi.

1974 – aprilie

Colmar, Franţa – Premiul I la Concursul Internaţional de Cvartete de Coarde.

august

Budapesta – Bursă de o lună cu Vilmos Tatray.

1975

Cvartetul Voces începe o lungă şi fructuoasă colaborare şi iniţiere în 264

domeniul stilisticii şi interpretării muzicale cu Maestrul Wilhelm Georg Berger.

1976 – mai

Bordeaux, Franţa – Premiul al II-lea şi Medalia de argint la Concursul Internaţional de Cvartete.

1977, 1978 – august Bayreuth – Cursuri cu Uzi Wiesel.

1978 – septembrie Hitzacker, Germania – Master-curs de o lună cu Amedeo Baldovino de la Academia Santa Cecilia din Roma. Întâlnire cu Norbert Brainin, Hans Leygraf, Friedrich von Hausegger, clarinetistul Jost Michaels, pianistul nonagenar Miaceslav Horzowski (colaborator al lui Casals şi Enescu ) ş.a. Încep şi cursurile cu Friedrich von Hausegger, care vor avea loc până în 1982, vara, în Germania şi la Piatra Neamţ, la Vacanţele muzicale.

1979 – septembrie Hannovra, Germania – Premiul al II-lea la Concursul Internaţional Karl Klingler.

1980 – septembrie Cvartetul Voces devine ansamblu de stat, formaţie cu activitate permanentă a Filarmonicii Moldova din Iaşi.

1981-1983

Köln, Germania – Bursă acordată de Fundaţia Karl Klingler, pentru a studia cu Cvartetul londonez Amadeus.

1982 – 16 dec.

În timpul unui turneu, violistul Gheorghe Haag rămâne în Germania.

1983 – 28 ianuarie Sala Teatrului din Bacău – Primul concert în componenţa actuală, cu Constantin Stanciu la violă. În program, lucrări de Haydn, Mozart, Schubert.

1983-1984 – septembrie-martie Prima versiune interpretativă a Integralei Beethoven, cu un concert pe lună, la Iaşi, Botoşani şi Bacău.

1991

Voces intră în rândul formaţiilor muzicale ale Societăţii Naţionale Radio din Bucureşti.

1993

februarie-martie – Academia de Muzică Gh. Dima din Cluj-Napoca invită Cvartetul Voces pentru a susţine un master-curs, reluat apoi în fiecare an.

mai-iunie

Filarmonica din Iaşi – Festivalul Voces şi invitaţii săi, organizat cu prilejul aniversării a 20 de ani de activitate.

1994

Academia de Muzică din Cluj-Napoca – membrii Voces primesc titlul de Membri de Onoare.

1997 – iulie

Bad Berleburg, Germania – Membrii Cvartetului Voces îl întâlnesc pe Mstislav Rostropovici.

1998 – martie

Membrii Cvartetului Voces susţin o săptămână de cursuri de interpretare - muzică de cameră pentru studenţii Academiei de Muzică din Würzburg (Germania), urmate de prezentarea în concert a Integralei Beethoven.

Succesul a fost cu totul remarcabil şi a avut ca urmare reeditarea anuală 265

a cursurilor, precum şi a ciclului de concerte „Voces” în Sala Toscana a Universităţii din Würzburg. Cele şase concerte Beethoven au fost înregistrate şi gravate pe 9 CD. Cursurile de interpretare anuale la Academia de Muzică din Würzburg vor deveni permanente.

8 aprilie

Wigmore Hall, Londra – Concert aniversar cu Martin Lovett, violoncelistul Cvartetului Amadeus. În program: Haydn, Brahms, Schubert.

aprilie – Bucureşti

Voces este distins cu Premiul Magnum al Colegiului Criticilor Muzicali din România.

octombrie, Iaşi

Festivalul Voces 25, cu prilejul aniversării unui sfert de veac de activitate.

Programul festivalului a cuprins Integrala Beethoven în şase seri consecutive, prefaţate de compozitorul Cristian Misievici. Cel de-al şaptelea concert l-a avut ca invitat de onoare pe violoncelistul Cvartetului londonez Amadeus, Martin Lovett, într-un program BrahmsSchubert, reluat patru zile mai târziu în Sala Auditorium a Muzeului Naţional de Artă din Bucureşti.

Cu acelaşi prilej, membrii Voces primesc titlul de cetăţeni de onoare ai oraşului Iaşi.

1999 – martie

În continuarea cursurilor master, Voces interpretează la Toscanasaal din Würzburg un ciclu romantic: Cvintetul op. 34 de Brahms în ambele versiuni (cu două violoncele şi cu pian), Brahms – Cvartetul de coarde nr.

2 şi Cvartetul cu pian op. 25, Schubert – Cvintetul cu două violoncele, Schumann – Cvintetul cu pian op. 44. Partenerii Voces în aceste programe au fost atunci iluştrii muzicieni Martin Lovett (violoncel) şi Alexander Warenberg (pian). Concertele sunt înregistrate pe 5 CD.

aprilie-mai

concerte la Mirabell Schloss din Salzburg.

august

Voces este invitat la Orlando Festival – Kerckrade (Olanda).

2000 – martie

Würzburg, Toscanasaal – Ciclu de muzică clasică – Haydn, Mozart, cu pianistul Alexander Warenberg şi clarinetistul Karl Leister. Programele sunt înregistrate live pe 4 CD.

aprilie-mai

concerte la Mirabell Schloss din Salzburg.

august

concert la Orlando Festival – Kerckrade (Olanda).

2001 – ianuarie

Voces înregistrează pe CD cvartete de Dvořák şi Smetana.

martie

Würzburg, Toscanasaal – Ciclu din muzica secolului 20: Cvintetul cu pian op. 57 de Şostakovici (cu Alexander Warenberg), Cvartetul de coarde nr.

2 de Bartók şi Cvartetul op. 22 nr. 2 de Enescu, concert înregistrat pe CD.

aprilie-mai

concerte la Mirabell Schloss din Salzburg.

august

Orlando Festival – Kerckrade (Olanda) – Voces interpretează Cvintetul cu pian de Brahms, împreună cu pianistul Menahem Pressler din Trio-ul 266

Beaux Arts. Tot atunci, muzicienii Voces susţin un master-curs de muzică de cameră. septembrie

concert la Concertgebouw din Amsterdam, împreună cu violoncelistul Ştefan Metz.

Tot în septembrie

Cvartetul Voces susţine un concert pe scena Ateneului Român, în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu ediţia a XV-a, cu lucrări de S. Păutza (Cvartetul nr. 3), Şostakovici (Cvartetul nr. 7) şi Dvořák (Cvartetul american).

2002 – 16 ianuarie Preşedintele României conferă membrilor Cvartetului Voces Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler, pentru merite deosebite „în promovarea culturii româneşti în ţară şi peste hotare”. martie

Würzburg, Toscanasaal – Concert de muzică franceză – Cvartetul de Debussy şi Sextetul pentru vioară, pian şi cvartet de coarde de Chausson, cu violonistul Grigori Jîslin şi pianista Fumiko Shiraga. Apoi un concert vocal-instrumental, cu soprana Clarry Bartha: Puccini – Chrisantemi, Respighi – Il Tramonto şi Schönberg – Cvartetul nr. 2.

În noiembrie

reîncep Integrala Beethoven în concerte duble (la Iaşi şi Bucureşti), programate pe tot parcursul stagiunii 2002-2003, ca o prefaţă la cea de-a 30-a aniversare a ansamblului, ce are loc în 2003. Cel de-al patrulea concert din Integrală este programat la Iaşi în 8 aprilie 2003, data „naşterii” formaţiei, cu 30 de ani în urmă. Concertele au avut următorul calendar: 19.11.2002 (I), 3.12.2002 (II), 18.02.2003 (III), 8.04.2003 (IV), 13.05.2003 (V), 9.12.2003 (VI).

În decembrie

membrii Voces primesc titlul de profesori de onoare ai Academiei de Muzică din Würzburg.

2003 – martie

Würzburg, Toscanasaal – concerte aniversare Voces XXX, cu două programe pe cât de dificile, pe atât de interesante:

program Schubert

Liedul Moartea şi Fata (soprana Clarry Bartha), Cvartetul Moartea şi Fata, Liedul Păstrăvul, Cvintetul Păstrăvul (cu Alexander Warenberg la pian şi Mikidori Bunya la contrabas); program Dvořák – Cvartetul american, Cvintetul cu pian op. 81.

iunie

Roma – Voces va prezenta Integrala Beethoven.

iulie

Salzburg (Austria) – Festival Voces şi invitaţii săi.

septembrie, 20

Voces concertează în Sala Beethoven de la Bonn, la Festivalul internaţional Beethovenfeste. În program: A. Berg – Cvartetul nr. 1 op. 3, Beethoven – Cvartetul op. 95 „Serioso”

2004 – 26 februarie Cvartetul Voces împreună cu patru instrumentişti din orchestra simfonică a Filarmonicii ieşene – Constantin Ailenei, clarinet, George Hariton, fagot, Petre Gâscă, corn, Grigoriţă Mandache, contrabas – prezintă un program-eveniment: 267

Beethoven – Septetul op. 20 şi Fr. Schubert – Octetul in fa major D 803 (op. post). martie

Internationale Musiktage Koblenz – Voces prezintă împreună cu interpreţii ieşeni programul Beethoven – Schubert.

iulie

în Festivalul de la Kerkrade (Olanda), Voces şi Ad libitum au prezentat Octuorul enescian.

2005

8 februarie – Voces şi discipolii săi, Cvartetul Ad libitum, susţin la Iaşi un concert memorabil cu Octuorul op. 7 de Geoge Enescu, în cadrul anului omagial dedicat compozitorului. O zi mai târziu, la Bucureşti, în Studioul Mihail Jora al Societăţii Române de Radiodifuziune, cei opt muzicieni repetă programul Enescu, care este transmis în direct prin Eurovision.

martie

Voces susţine la Toscanasaal un ciclu Mozart, în avanpremiera anului Mozart 2006. În program duo-uri vioară-violă (KV 423, 424; Bujor Prelipcean şi Constantin Stanciu), cvartete cu pian (KV 478, 493; cu Fumiko Shiraga), cvartete de coarde (KV 421, 465), cvintete cu 2 viole (KV 515, 516; cu violistul Reiner Schmidt).

august, 24-28

Festivalul internaţional de la Luberon (Franţa). Voces interpretează Beethoven, Şostakovici, Ravel.

septembrie, 16

Festivalul internaţional George Enescu, Bucureşti.

2006 – mai

Sunt invitaţi din nou la Internationale Musiktage Koblenz (Germania)

septembrie, 27

Festivalul de la Ingolstadt (Germania), concert cu Ad libitum. Program: Mozart, Şostakovici, Enescu (Octuor)

2007

Membrii Voces primesc Marele Premiu pentru Cultură

martie

concert la Festival de Musique au Château de Bourglinster (Luxembourg). Program Schubert, Şostakovici, Dvořák, împreună cu pianistul Eduard Stan.

septembrie, 7

Festivalul internaţional George Enescu, Bucureşti.

noiembrie

Voces susţine la Toscanasaal de la Würzburg (Germania) un ciclu de concerte Bach (Arta Fugii) – Brahms (Cvartetele op. 51, 67).

2008

Voces este distins cu Premiul Criticii Muzicale.

6 martie

concert extraordinar la Institutul Cultural Român de la Londra. În program: Beethoven – Cvartetul în si bemol major, op. 133, „Marea Fugă”, George Enescu – Cvartetul în sol minor, op. 22 nr. 2, Maurice Ravel – Cvartetul în fa major.

8 aprilie

Concert extraordinar Voces şi discipolii – Iaşi, Sala Filarmonicii Moldova, împreună cu cvartetele Gaudeamus şi Ad libitum. Marcarea aniversării 35. În program: Octetele de Enescu şi Mendelssohn-Bartholdy.

268

Cvartetul Ad libitum la vârsta maturităţii „Cvartetul ieşean Ad libitum, mai cunoscut în Europa decât în România!” – astfel intitulam un interviu cu doi dintre membrii ansamblului ieşean, realizat cu un deceniu în 234 urmă. Din păcate constatarea de atunci nu s-a schimbat radical! Cvartetul Ad libitum nu e cu mult mai cunoscut în viaţa muzicală românească astăzi faţă de acum nouă ani. Dar situaţia nu e nouă şi nici de mirare atât timp cât maeştrii lor – Cvartetul Voces, aniversat recent la 35 de ani de activitate – se confruntă cu o atmosferă oarecum similară. Şi într-un caz şi-n celălalt însă e de necontestat că avem de-a face cu artişti autentici – maeştri şi discipoli – pe care timpul şi iubitorii genului cameral i-au confirmat cu prisosinţă.

Demersul de faţă nu se doreşte de aceea un pamflet, ci un omagiu adus (încă) tinerilor artişti membri ai Cvartetului Ad libitum al Filarmonicii Moldova din Iaşi: Adrian Berescu Şerban Mereuţă Bogdan Bişoc Filip Papa … aşa încât vom include în cele ce urmează informaţii şi consideraţii pe care le socotim necesare, sugestive, ilustrative pentru a marca cele două decenii de convieţuire în bună armonie cu Muzica!

Cei ce cunosc vocaţia de mentori a maeştrilor Voces – egală cu cea de creatori de frumos muzical – nu au fost desigur surprinşi de apariţia în anul 1988 a Cvartetului Ad libitum, dimpotrivă, au considerat-o o consecinţă firească.

Cine sunt membrii Ad libitum?

Adrian Berescu Şerban Mereuţă Bogdan Bişoc Filip Papa

născut la Iaşi, în 1969; studii la Liceul de Artă O. Băncilă din Iaşi. născut la Ploieşti, în 1968; studii la Liceul G. Enescu din Bucureşti. născut la Iaşi, în 1968; studii la Liceul de Artă O. Băncilă din Iaşi. născut la Timişoara, în 1968; studii la Liceul de Muzică din Cluj-Napoca.

Asemenea „voceşilor”, s-au întâlnit pe băncile Conservatorului ieşean şi – deosebit de aceştia – au avut la Iaşi şansa de a fi formaţi, fiecare în parte şi toţi la un loc, de Voces.

De ce 'Ad libitum'? După propriile mărturisiri, denumirea şi-au ales-o în primele luni după constituire, pornind de la câteva criterii: să aparţină sferei muzicale; să confere garanţia originalităţii; să reprezinte un simbol pentru libertatea spiritului şi a exprimării – în muzică, expresia Ad libitum semnifică în mod liber, după voie.

Prima şi cea mai importantă şansă a tinerilor Ad libitum a fost „fertilitatea” spirituală creată în jurul lor de cei patru Voces.

234

Am publicat în avans acest text în pliantul aniversar al Cvartetului Ad libitum, din iunie 2008.

269

Premiul special, Braşov, 1993 (sus). Cursuri cu Voces şi W. Laufer, Cluj-Napoca, 1995 (jos).

270

Iar dintre aceştia, principalul mentor a fost şi este încă violonistul şi profesorul Bujor Prelipcean, căruia Ad libitum îi datorează perioade de studiu în anii studenţiei la Conservatorul ieşean, pregătirea intensă, după absolvire, pentru concursurile naţionale şi internaţionale, un contact artistic permanent, recomandări şi legături cu artişti, formaţii, instituţii şi festivaluri naţionale şi internaţionale de prestigiu. În fine, tot Bujor Prelipcean, în calitate de director al Filarmonicii ieşene, i-a susţinut după intrarea lor în rândul membrilor Filarmonicii, mai întâi cu sarcini împărţite între cvartet şi orchestra simfonică, iar din aprilie 2008, în obţinerea poziţiei de cvartet de stat al Filarmonicii Moldova.

Un succes hotărâtor în cariera celor patru tineri muzicieni l-a constituit participarea la Concursul de la Evian – Franţa, în mai 1997, unde au câştigat cel mai important premiu internaţional pentru cvartet de coarde, însumând trei distincţii, rar acordate împreună aceleiaşi formaţii: Marele Premiu, Premiul Presei şi Premiul Discului.

Pagină din programul concursului de la Evian. În dreapta sus programul prezentat de Cvartetul Ad libitum

271

Programul prezentat în finala concursului.

În 13-14 decembrie 1997, Cvartetul Ad libitum a concertat în cadrul Festivalului de muzică de cameră de la Fontainebleau, în prezenţa lordului Yehudi Menuhin.

272

După Evian au început să curgă nenumărate oferte, unele „capcane” pentru nişte tineri neobişnuiţi cu asemenea relaţii... „de afaceri”. Aveau acum în faţă două drumuri: unul cu bani mulţi, dar glorie scurtă, care foarte curând ar fi dus la o plafonare profesională, şi un alt drum, lung, dar sigur, urmat şi astăzi de Voces, în care primul ţel este „urcuşul” artistic anevoios la început, dar încununat de satisfacţii adevărate. În decursul anilor, Ad libitum a mai primit îndrumări şi din partea unor membri ai cvartetelor: Amadeus (violoniştii Norbert Brainin şi Sigmund Nissel, violoncelistul Martin Lovett), Fine Arts (violoncelistul-fondator George Sopkin şi actualul violoncelist Wolfgang Laufer), Orlando (violoncelistul Ştefan Metz) şi Juilliard (violistul Raphael Hillyer, membru fondator).

Dedicaţia făcută deRafael Hillyer, violistul cvartetului Julliard primului violonist Adrian Berescu şi Cvartetului Ad libitum, 30 august 1997: 235 „Best wishes to Adrian and Ad Libitum String Quartet and thanks for your beautiful playing”

236

„For Adrian with many wishes for a good future”

– Norbert Brainin

Timp de mai mulţi ani, membrii ansamblului Ad libitum au fost instrumentişti în Orchestra simfonică a Filarmonicii ieşene, iar în luna octombrie 2001, şeful Cvartetului – violonistul Adrian Berescu – a devenit al doilea concert maestru al simfonicului ieşean.

235 236

„Cele mai bune urări lui Adrian şi Cvartetului Ad Libitum şi mulţumiri pentru frumoasa interpretare” „Pentru Adrian cu multe urări pentru un viitor bun” 273

Cvartetul Ad libitum întreprinde turnee în Europa, fiind invitat la festivaluri prestigioase precum: Festivalul de muzică de cameră de la Braşov, Toamna muzicală clujeană, Printemps des Artes (Monte Carlo), Orlando Festival (Olanda), Luberon (Franţa), Bensheim (Germania), Gstaad (Elveţia), Maribor (Slovenia) etc.

De asemenea, a concertat în celebre săli precum Sala Cortot şi Musée d’Orsay din Paris, Sala Diligentia din Haga, Sala De Doolen din Rotterdam, Konzerthaus din Berlin, Concertgebouw din Amsterdam, Kaisersaal de la München ş.a.

Cvartetul Ad libitum a realizat înregistrări radio şi TV la: TVR Iaşi, TV România, Radio France, Hesischen Rundfunk, Sudwest-Rundfunk, TV VARA-Amsterdam.

Primele înregistrări au avut loc în mai 1999, sub îndrumarea directă a profesorului Bujor Prelipcean, căruia i-au fost astfel dedicate. Discurile au apărut în 16 mai 2000 şi în 20 martie 2001, iar lansarea s-a făcut în cadrul Concursului de la Bordeaux (ex-Evian), în mai 2001.

Discurile produse de Naxos – Marco Polo, în 2000-2001.

Discul realizat în martie 2005, în Olanda, cu interpretarea live a programului: Beethoven Cvartetul op. 95 „Serioso”, Webern – Cvartet (1905) şi Brahms Cvartetul nr. 3 op. 67. Producător: Benno Torrenga Music 274

Coperta discului cu miniaturi muzicale (2003).

Disc promoţional editat şi lansat de Mécénat Musical Société Générale – organizator al Concursului de la Bordeaux, în anul 2000: „Concursul Internaţional de Cvartet de coarde de la Bordeaux Alain Meunier, Director. Acest concurs, fondat la Evian, în 1976, a avut loc pentru prima dată la Bordeaux în septembrie 1999. În această înregistrare sunt prezentate lucrări interpretate de cele trei laureate cu Marele Premiu din 1993, 1995 şi 1997, când competiţia se desfăşura încă la Evian.”

Cele trei formaţii laureate sunt: Cvartetul Debussy, Franţa (1993), Cvartetul Imperial, Anglia (1995) şi Cvartetul Ad libitum, România (1997)

În decembrie 2003 a realizat cu Casa Electrecord un CD la cuprinzând miniaturi instrumentale celebre de Mahler, Schubert, Puccini, Gershwin, Dvořák, Webern, Piazzolla şi Haydn.

Repertoriul ansamblului cuprinde peste o sută de lucrări cunoscute şi mai puţin cunoscute, de la clasici la contemporani, compozitori români şi străini.

275

Stânga: Afişul manifestărilor „Porţi deschise”, organizate de Institutul Cultural Român şi de Ministerul Afacerilor Externe, în mai 2007, la Bruxelles.

Dreapta: Consulatul General al României la Skt. Petersburg (Rusia) a organizat un concert cu Ad libitum la 20 septembrie 2007.

Concert la Kaisersaal din Frankfurt, 13 ianuarie 1996 (stânga).

Invitaţi la Festivalul „Orlando” (Olanda), ediţia iulie 2007 (dreapta).

276

Concert Ad libitum la Musée d’Orsay, Paris, 6 octombrie 1998.

Între numeroasele concerte în cvartet, cei patru interpreţi au apărut periodic în şi cu orchestra simfonică ieşeană: Adrian Berescu în calitate de concert maestru, cu intervenţii solistice mereu remarcabile. Ne amintim de concertul cu Don Quixote de Richard Strauss, din 14 mai 2004, dirijor Paul Nadler, solişti Filip Papa, Bogdan Bişoc şi Adrian Berescu.

Bodan Bişoc

colaborator al Cvartetului Voces în programul Mozart din toamna anului 2005, la Iaşi (22 noiembrie) şi Cluj-Napoca (5 şi 8 decembrie);

Filip Papa

solist cu Concertul de Elgar, în 14 octombrie 2005, dirijor Ilarion IonescuGalaţi

Cei patru în

Divertismentul în si bemol major, KV 287 de Mozart – adevărată piesă de virtuozitate orchestrală – dirijor Paul Nadler (12 mai 2006) ori în dificila Suită Burghezul gentilom de Richard Strauss, dirijor Alexandru Lăscae (1 februarie 2008)

etc.

Timp de aproape un deceniu, cei patru muzicieni Ad libitum şi-au drămuit timpul zilnic cu minuţiozitate şi, atunci când nu erau în familie, în turneu, la cursele moto (Adrian Berescu), cu copiii la grădină (Bogdan Bişoc) ori la vânătoare (Filip Papa) – programul lor de muncă se derula astfel: „repetăm în cvartet de la 7 la 9:30 dimineaţa, intrăm în orchestră la 10, până la 13-14, ne luăm (sau nu!) o scurtă pauză de prânz şi continuăm după-amiază până noaptea în cvartet (dacă nu avem concerte sau alte repetiţii).” (Şerban Mereuţă) „Fără îndoială experienţa de orchestră a însemnat mult în închegarea ansamblului nostru, acum însă trebuie să recunoaştem că nu ne este foarte uşor. Asta nu înseamnă că nu dorim să 277

rămânem mai departe membri ai Filarmonicii, dar dorim înţelegere din partea instituţiei şi, prin ceea ce am demonstrat până acum, cred că am obţinut-o.” (Filip Papa) Toate astea până de curând, când Ad libitum a devenit ansamblu cu drepturi şi atribuţii depline în familia Filarmonicii ieşene. De-acum încolo activitatea lor va fi legată numai de cvartet – fără să excludem desigur, excepţiile posibile!

După mărturisirile lor, în planurile de viitor se înscriu în primul rând cele 17 cvartete din Integrala Beethoven – o piatră de încercare ce poate constitui un adevărat „atestat” în confirmarea valorii unui cvartet de coarde. Ei intenţionează s-o prezinte atât în concert, cât şi într-o serie înregistrată. Este o perspectivă dificilă şi de durată.

Mai apropiate sunt: festivalurile româneşti de gen, de la Braşov şi Cluj (din toamnă), Festivalul de vară Orlando de la Kerkrade (Olanda) – unde au devenit deja prezenţe familiare – precum şi numeroase alte invitaţii în ţară şi în străinătate.

16 mai 2008 Două decenii de activitate artistică. Cronologie „Deşi sunt încă foarte tineri, membrii Cvartetului Ad libitum sunt foarte înzestraţi, inteligenţi şi dăruiţi muncii lor, având rezultate frumoase în acest domeniu.”

Bujor Prelipcean, prim-violonist al Cvartetului Voces

1988, 11 iunie

Piatra Neamţ „Vacanţe muzicale”

Primul concert: Beethoven – Cvartetul op. 18 nr. 1 A. Dvořák – Cvartetul american op. 96

1991

Belgia

Primul turneu internaţional: 10 concerte organizate de Jeunesse musicale Belgia, cu lucrări de Schubert, Haydn ş.a.

1993

Braşov, Concursul studenţesc pentru cvartete de coarde

Premiul II şi Premiul special pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări româneşti, cu Pascal Bentoiu – Cvartetul consonanţelor

1995, mai

Iaşi şi Cluj-Napoca

Cursuri cu membrii Voces şi cu violoncelistul Wolfgang Laufer din Cvartetul american Fine Arts.

1995, mai

Evian – Franţa

Premiul special al juriului, distincţie acordată de Preşedintele juriului, Mstislav Rostropovici.

„Frankfurter Allgemeine Zeitung” - Germania

„Uneori aproape prea frumos. Cvartetul Ad libitum în Kaisersaal”

Sondershausen – Germania

Premiul I la Concursul Max Reger

Iaşi

Cursuri intensive cu Bujor Prelipcean, în vederea prezentării la concursul de la Evian.

1996, 16 ianuarie 1996, iulie 1997 ianuarie–mai

237

Manchmal fast zu schoen. Das Streichquartett „Ad libitum” im Kaisersaal.

278

237

1997, mai

Evian – Franţa

Laureaţi cu: Marele Premiu, Premiul Presei şi Premiul Discului.

Imediat după Evian au urmat mai multe concerte de mare importanţa în cariera tinerilor artişti români: la Palatul Naţiunilor din Geneva, în prezenţa Directorului general ONU şi a unui numeros corp diplomatic; două luni mai târziu, la Festivalul Radio France de la Montpellier. Au apărut pe afişul festivalului alături de Orchestra Simfonică de Stat a Rusiei, violonistul Vadim Repin, Orchestre Nationale de France ş.a.

Fontainebleau - Franţa

Concert transmis în direct la Radio France. Maestrul Yehudi Menuhin se afla în sală. În scurta pauză dintre partea întâi şi a doua a Cvartetului de Ravel, s-a sculat, a venit pe scenă, ne-a strâns mâinile şi ne-a spus, parcă scuzându-se: „Trebuie să plec pentru că dirijez astă seară! Vă invit la concertul meu”!

Festivalul „Printemps des Arts de Monte Carlo”

Concert cu: Enescu – Cvartetul op. 22 nr. 2 Schubert - Quartettsatz Ravel

„Rhein-Neckar Zeitung” Heidelberg - Germania

„Cvartetul Ad libitum fascinează publicul. Nesfârşite ovaţii.”

1998, 15 dec.

„Weinheimer Nachrichten“, Weinheim - Germania

„Filigran în tehnică, covârşitor în modelare. Al treilea concert al asociaţiei de muzică de cameră a adus Cvartetul Ad libitum spre 239 Weinheim.”

1999, 1–6 mai

Iaşi, Sala Filarmonicii

Înregistrări cu Casa Naxos - Marco Polo 2 CD: Enescu, Fauré, Ravel. Discurile au fost lansate la aniversarea a două decenii de existenţă a Concursului Internaţional de la Evian, în 240 2001 .

Paris – Franţa

Concerte în celebrele săli Cortot şi Musée d’Orsay

Aachen – Germania Kerkrade – Olanda

Festivalul de muzică de cameră de la Kerkrade – Olanda, a organizat un concert la Aachen, cu cvartetele Voces şi Ad libitum.

Cu acest prilej a fost interpretat pentru prima dată în această formaţie Octuorul op. 7 de Enescu, la un nivel memorabil.

Concomitent, membrii Ad libitum lucrează Ciclul de şase Cvartete op.

18 de Beethoven, sub îndrumarea profesorului Bujor Prelipcean.

2000, mai

Philippe Simon, revista „Repertoire” - Franţa

„Cvartetul român Ad libitum ne-a dat şansa să ascultăm o versiune de mare intensitate şi fineţe a celor două capodopere de muzică 241 franceză.”

2000, sept-oct.

Elaine Fine, „American Record Guide” - SUA

„Ad libitum este cvartet rezident al Filarmonicii de Stat din Iasi, România. Interpretarea lor este frumoasă. Am ascultat cu o detaşare deplină Ravel-ul lor. Nu cred că mi-aş mai putea imagina o altă 242 versiune mai buna la această înregistrare.”

1997, 10 sept.

1998, 10 mai

1998, dec.

1999 2000, martie

238

238

Ad libitum Quartett faszinierte das Publikum – Endlose Ovationen.

Filigran in der Technik, uberragend in der Gestaltung. Das dritte Konzert des Kammermusikvereins brachte das rumaenische „Ad libitum Quartett” nach Weinheim.

240 A se vedea detaliile de mai jos.

241 « Le quatuor roumain Ad libitum nous donne ici a entendre une lecture intense et fine de deux chef-d’oeuvre de la musique française. » 242 “The Ad libitum is the resident quartet of the State Philharmonic în Iasi, Romania. Their playing is beautiful. I am perfectly at peace listening to their Ravel, and while I am listening I imagine no other Ravel quartet recording could possibly be this good.”

239

279

2001, martie

„La Montagne”, Clermon-Ferrand Franţa

„Cvartetul Ad libitum fără reţineri!

Melomanii nu s-au înşelat invitând Cvartetul român Ad libitum la Opera municipală din Clermont. În sfârşit nişte muzicieni care au 243 dovedit că perfecţiunea tehnică reprezintă o cale regală.”

Rob Cowan, Revista „Gramophone”

Referire la înregistrarea pe CD a Cvartetelor de Enescu: „Cvartetul Ad libitum interpretează extraordinar. Ei reuşesc să răspundă cerinţelor tehnice deosebite ale lui Enescu cu o implicare ce trece dincolo de aparenta uşurinţă a interpretării… cel ce ascultă 244 aproape că-i vine să cânte el însuşi…”

BBC Music Magazine

„O nouă apariţie discografică aduce un ansamblu românesc în întregime în elementul său cu Cvartetele de Ravel şi Fauré.

245 (Interpretarea & Sunetul 5 stele)”

Bucureşti

Realizează cu Casa Electrecord un CD la cuprinzând miniaturi instrumentale celebre: Mahler – Adagietto (din Simfonia nr.5), Schubert – Quartettsatz şi Moment muzical, Puccini – Crisantemi, Gershwin – Lullaby (Cântec de leagăn), Dvořák – Humoreske, Webern – Langsamersatz, Piazzolla – Four for extravertit, Haydn – Serenada.

Iaşi

Concert memorabil cu Octuorul de Enescu, împreună cu Voces.

Concertul a fost reluat după două zile la Bucureşti, la Muzeul Enescu, fiind transmis în direct pe canalele Uniunii europene a radiourilor publice.

Olanda

Înregistrează un CD cu interpretarea live a programului: Beethoven Cvartetul op. 95 „Serioso”, Webern – Cvartetul 1905 şi Brahms Cvartetul nr. 3 op. 67.

Olanda, Germania

Concerte la Amsterdam, Groningen, Haarlem, Eindhoven ş.a., şi împreună cu Voces, la Heidelberg (Germania), în cadrul primului Festival internaţional George Enescu. În program: Octetele de Enescu şi Mendelssohn-Bartholdy.

Olanda

Concerte în Festivalul internaţional Orlando de la Kerkrade, la Amsterdam (în sala Concergebouw), Haga şi în alte săli importante.

2007, mai

Italia şi Finlanda

Concerte organizate de Ministerul Afacerilor Externe al României.

2007, iulie

Kerkrade – Olanda

Cei patru Ad libitum au fost prezenţi din nou la Festivalul internaţional Orlando, de data aceasta nu numai ca interpreţi, ci şi în calitate de conducători ai cursurilor de interpretare.

2007, oct.

Scott Paulin, Olanda, revistă electronică

„Muzicienii redau cu graţie şi farmec prospeţimea tinerească a melodicii raveliene, în timp ce pasajele în pizzicato din scherzo pun în evidenţă o precizie de ceasornic, proprie de asemenea compozitorului. Interpreţii sunt familiarizaţi atât cu discursul liniştit, aluziv al lui Fauré, cât şi cu stilul lui Ravel, exploziv/extravertit, 246 savurând izbucnirile pătimaşe.”

2001, mai

2001

2003, dec.

2005, februarie

2005, martie

2005, oct-nov

2006, iul-aug nov-dec

243

« Le quatuor „Ad libitum” sans restriction ! Les Amis de la Musique ne se sont pas trompés en invitant le quatuor roumain „Ad libitum”, a l’Opera Municipal de Clermont. Enfin, des musicians qui tiennent le pari que la perfection technique est une voix royale. » 244 “The Ad libitum Quartet does a fabulous job. They attend to Enescu’s endless technical demands with a devotion that transcends to apparent effortlessness… You simply have to try it.”

245 “A new bargain disc finds a Romanian ensemble fully at home in the string quartets of Ravel and Fauré.

(Performance & Sound 5 Stars).”

246 “The musicians capture the youthful freshness of Ravel’s blossoming melodies with grace and charm, while their precision in the interlocking pizzicatos of the scherzo reveals it as the sort of musical clockwork in which the 280

2007, octombrie

Braşov şi Iaşi

Concerte la Braşov, cu prilejul festivalului aniversar al Cvartetului Gaudeamus şi la Iaşi, în Festivalul Muzicii Româneşti, ed. a XI-a.

2008, 1 aprilie

Iaşi

Ad libitum primeşte numirea oficială de cvartet de stat al Filarmonicii ieşene.

2008, 8 aprilie

Iaşi, Filarmonică

Participă în concertul aniversar Voces 35, cu Octuorul de Enescu.

2008, 17 iunie

Iaşi, Filarmonică

Aniversarea a 20 de ani de carieră artistică. .

Unul din premiile cucerite la Evian constă în realizarea unui CD Ansamblului Ad libitum i s-a propus să înregistreze două, realizate de Casa Naxos – Marco Polo. Înregistrările au avut loc la Iaşi, în mai 1999, sub îndrumarea directă a profesorului Bujor Prelipcean, căruia i-au fost astfel dedicate.

247 Discurile au apărut în 16 mai 2000 şi în 20 martie 2001 , iar lansarea a avut loc în cadrul Concursului de la Bordeaux (ex-Evian), în mai 2001.

Cu acest prilej, Ad libitum a susţinut un concert cu: Mahler – Adagietto, Enescu – Cvartetul op. 22 nr. 2 şi Beethoven – Cvartetul op. 130. Prezenţa tinerilor artişti ieşeni a constituit un eveniment în plus în Festivalul–Concurs de la Bordeaux (ex-Evian), marcat de ediţia a XX-a.

Din concertele Cvartetului Ad libitum 11.061988

Piatra Neamţ

Beethoven – Cvartetul op. 18 nr. 1 A. Dvořák – Cvartetul american op. 96

11.10.1994

Iaşi

Haydn – Cvartetul op. 3 nr. 5 Mozart – Cvartetul KV 458 Beethoven – Cvartetul op. 59 nr. 3

26.04.1995

Iaşi

Boucourechliev - Cvartet Mozart - Cvartetul în Re, KV.499 Ravel - Cvartet

11.05.1995

Iaşi

Haydn – Cvartetul în Fa, op.103 Beethoven – Cvartetul în fa, op.95, „Serioso” Schubert – Cvartetul op. post., „Moartea şi fata”

18.12.1995

Iaşi

Mozart – Cvartetul în Do, KV.157 Webern – Cvartetul 1905 Beethoven – Cvartetul în Fa, op.59 nr.1 „Razumovski”

05.06.1996

Iaşi

Mozart – Cvartetul în Re, KV.155 M. Reger – Cvartetul în La, op.54 nr.2 Beethoven – Cvartetul în Do, op.59 nr.3 „Razumovski”

Primul concert

composer delighted. The musicians are just as comfortable with this quiet, elusive music (of Fauré) as they are with Ravel’s extroverted style, savouring its languorous glow.”

247 A se vedea http://www.arkivmusic.com/classical/Drilldown?name_id1=69455&name_role1=4&bcorder=4&name_id=3657&nam e_role=1 http://www.arkivmusic.com/classical/albumList.jsp?name_id1=70632&name_role1=4&label_id=19&bcorder=46 , (18.01.2007) 281

29.04.1997

Iaşi

Mozart – Cvartetul în La KV 464 Ravel – Cvartetul în Fa Schubert – Cvartetul în re, D 810, „Moartea şi fata”

12.02.1998

Iaşi

Haydn – Cvartetul în Si bemol, op. 76 nr. 4 Mozart – Cvartetul în Do, KV 465 Brahms – Cvartetul în do, op. 51 nr. 1

15.01.1999

Iaşi

Haydn – Cvartetul în re, op. 76 nr. 2, al cvintelor Schubert – Quartetsatz do Enescu – Cvartetul, op. 22 nr. 2

1999

Iaşi

Inregistrari cu Casa Marco Polo 2 CD

11.11.1999

Piatra Neamţ

Wolf – Serenada italiană Beethoven – Cvartetul op. 18 nr.6 Schubert - Cvartetul „Moartea şi Fata”

12.11.1999

Iaşi

Wolf – Serenada italiană Beethoven – Cvartetul op. 18 nr.6 Schubert - Cvartetul „Moartea şi Fata”

25.11.1999

Bacău

Haydn – Cvartetul op. 76 nr.3 Mozart - Cvartetul KV 458 Beethoven - Cvartetul op. 130

03.12.1999

Iaşi

Haydn – Cvartetul op. 76 nr.3 Mozart - Cvartetul KV 458 Beethoven - Cvartetul op. 130

29.02.2000

Iaşi

Mozart - Cvartetul KV 157 Dvořák – Cvartet Beethoven - Cvartetul op. 131

25.04.2000

Bacău

Haydn - Cvartetul op. 76 nr.1 Beethoven - Cvartetul op. 18 nr. 4 Ravel - Cvartet

04.05.2000

Iaşi

Haydn - Cvartetul op. 76 nr.1 Beethoven - Cvartetul op. 18 nr. 4 Ravel - Cvartet

23.10.2000

Piatra Neamţ

P. Bentoiu – Cvartetul consonanţelor G.Kurtag – 12 Mikroludes (primă audiţie) G. Enescu – Cvartet op. 22 nr. 1

03.11.2000

Iaşi

P. Bentoiu – Cvartetul consonanţelor G.Kurtag – 12 Mikroludes (primă audiţie) G. Enescu – Cvartet op. 22 nr. 1

05.12.2000

Iaşi

H. Wolf – Serenada italiană G. Puccini – “Crisantemi” G. Mahler – Adagietto A. Piazzolla – “Four, for tango” Dvořák – Cvartetul american

23.03.2001

Iaşi

Mozart – Cvartetul în Do, KV 157 Haydn – Cvartetul op. 76 nr. 1, Sol Beethoven – Cvartetul op. 127 282

05.06.2001

Iaşi

Mozart – Cvartetul în sol major, KV 156 J. Haydn – Cvartetul în re major, op. 20 nr. 4 D. Şostakovici - Cvartetul nr. 8, op. 110

02.10.2001

Iaşi

Mozart – Eine kleine Nachtmusik Haydn – Cvartetul op. 76 nr. 2, Kaiserquartett

09.11.2001

Iaşi

Haydn – Cvartetul op. 1 nr. 1, în sib major Schubert – Cvartetul în la minor, op. 29, „Rosamunde” Beethoven – Cvartetul op. 135

14.12.2001

Iaşi

Mozart – Cvartetul KV. 499 Schubert – Cvintetul cu 2 violoncele

05.03.2002

Iaşi

Mozart – Cvartetul nr. 1 în sol major, KV. 80 Haydn – Cvartetul op. 20 nr. 4 Beethoven – Cvartetul op. 130 (cu Marea Fugă)

10.06.2002

Bacău

Şostakovici – Cvartetul nr. 5 Stravinski – Trei piese Brahms – Cvartetul nr. 1

Integrala cvartetelor de J. Brahms - I

11.06.2002

Iaşi

Şostakovici – Cvartetul nr. 5 Stravinski – Trei piese Brahms – Cvartetul nr. 1

(Integrala J. Brahms - I)

04.10.2002

Iaşi

Haydn – Cvartetul op. 74 nr. 3, „Călăreţul” Reger – Cvartetul op. 54 nr. 2 Cvartetul op. 51 nr. 2

Integrala cvartetelor de J. Brahms - II

25.10.2002

Iaşi

Mozart – Cvartet în mi bemol major, KV 428 A. Webern – Cvartetul 1905 Cvartetul în si bemol major op.67

Integrala cvartetelor de Brahms – III

28.01.2003

Iaşi

Gabriel Fauré - Cvartetul op. 121 George Enescu - Cvartetul op. 22 nr. 2 Alexandr Borodin – Cvartetul nr. 2 în re major

Ciclul cvartetelor romantice ruse - I

Olanda

Beethoven – Cvartetul op. 95 Webern – Cvartet (1905) Brahms – Cvartetul nr. 3

Înregistrare pe CD

27.05.2003

Iaşi

Webern – 6 Bagatele Webern – Langsamersatz (1904) Mozart – Cvartetul în re major, KV 575 Glazunov – Cvartetul slav în sol major, op.26

Ciclul cvartetelor romantice ruse - II

29.05.2003

Piatra Neamţ

Webern – 6 Bagatele Webern – Langsamersatz (1904) Mozart – Cvartetul în re major, KV 575 Glazunov – Cvartetul slav în sol major, op.26

14.10.2003

Iaşi

Mozart – Cvartetul in si bemol major, KV 589 John Borstlap –„Traum, Lenz, Verwandlung”(Vis, primăvară, renaştere) pentru cvartet de coarde (1977) Ceaikovski – Cvartetul in re major, op. 11

2003, mart-april

283

Cu violoncelistul Dan Prelipcean

Ciclul cvartetelor romantice ruse - III

27.01.2004

Iaşi

Schubert – Cvartetul in mi bemol major, D 87 Şostakovici – Cvartetul nr. 7 în fa diez minor, op.108 Mozart – Cvartetul nr. 23 in fa major, KV 590

08.02.2005

Iaşi

Enescu - Octuorul op. 7

07.06.2005

Iaşi

Beethoven – Cvartetul op. 74, „al harpelor” Stravinski – 3 Piese (1914) Schubert – Cvartetul în re D 810, „Moartea şi Fata”

15.12.2005

Iaşi

Mozart – Cvintetul cu clarinet în la major KV 581 Schumann – Cvintetul cu pian în mib major, op. 44

Cu Constantin Ailenei, cl.

Horia Mihail, p

07.04.2006

Iaşi

Mozart Cvartetul de coarde KV 80 Cvartetul de coarde KV 499 Schumann Cvartetul de coarde în la minor, op. 41 nr. 1

Mozart 250 Schumann 150

13.06.2006

Iaşi

Mozart – Cvartetul în do major, KV 465, „al disonanţelor” Beethoven – Cvartetul op. 131

12.10.2006

Iaşi

Felix Mendelssohn-Bartholdy – Octetul de coarde în mi b major, op. 20 George Enescu – Octuorul de coarde op. 7

16.11.2006

Iaşi

Joseph Haydn – Cvartetul în re minor, op. 76 nr.2 „al cvintelor” Maurice Ravel – Cvartetul în fa major Johannes Brahms – Cvartetul în do minor, op. 51 nr. 1

12.06.2007

Iaşi

Joseph Haydn – Cvartetul în sol minor op. 74 nr. 3, „Călăreţul” Franz Schubert – Quartetsatz Hugo Wolf – Serenada italiană Bela Bartók – Cvartetul nr. 6

23.10.2007

Iaşi

George Enescu – Cvartetul op. 22 nr. 1 Octuorul op. 7

26.10.2007

Piatra Neamţ

Haydn - Cvartetul op 74, nr. 3 în sol minor, „Călăreţul” Enescu - Cvartetul op. 22, nr. 1

20.03.2008

Iaşi

Anton Webern – Langsamer Satz (1905) Joseph Haydn – Cvartetul în si bemol major, op. 76 nr. 4, „Răsăritul soarelui” Beethoven – Cvartetul în mi minor, op. 59 nr. 2 „Razumowski”

08.04.2008

Iaşi

George Enescu – Octuorul pentru coarde op. 7

cu Voces

17.06.2008

Iaşi

Haydn – Cvartetul în fa major op. 3 nr. 5 Bartók – Cvartetul nr. 3 Debussy . Cvartet

Aniversarea 20

06.10.2008

Iaşi

Pascal Bentoiu - Cvartetul nr. 2, op.19, „al consonanţelor” Györgyi Kurtag - 12 Mikroludes George Enescu - Cvartetul op. 22 nr. 2

FMR XII

Enescu 50 (cu Voces)

Festivalul „Sergiu Celibidache”

FMR XI, cu Voces

284

Capitolul X. Însemnări din spatele scenei!

Am inclus în finalul volumului de faţă texte publicate de-a lungul anilor, diverse însemnări de călătorie în urma unor turnee importante, precum şi alte câteva gânduri „din culise”. Nu stilul ori valoarea literar-jurnalistică reprezintă scopul nostru în acest caz, ci faptele, care, dincolo de stângăcii de exprimare, de exaltări patriotice şi în orice caz de o pronunţată doză de subiectivitate dusă uneori până la naivitate (!) constituie istorie, colorând o parte a activităţii artistice a Filarmonicii ieşene – strădaniile ieşirii din anonimat.

Aşa cum afirmam şi la începutul acestui volum, nu este posibil să prezentăm istoria Filarmonicii în cei peste 65 de ani de existenţă în mod exhaustiv şi mai ales obiectiv. Dimpotrivă, am căutat să păstrăm o notă personală, acolo unde a fost posibil. Este motivul pentru care am cedat tentaţiei de a include şi capitolul de faţă în şirul relatărilor, prevenind în acelaşi timp cititorul că este partea cea mai subiectivă în conţinut, ca şi în formă. Este totodată o frântură din ceea ce considerăm a fi una din cele mai dificile, dense, tensionate, provocatoare, din fine – minunate activităţi din câte există: aceea de secretar muzical! În peste două decenii de asemenea activitate se poate afla ce înseamnă să trăieşti periculos, dar şi să respiri aerul tare al 'înălţimilor', al personalităţilor legendare, să atingi arta cu degetul, să simţi muzica pulsând în jurul tău şi să respiri împreună cu ea. E cred aceeaşi senzaţie pe care o are chirurgul când deschide pieptul unui pacient şi-i simte inima pulsându-i în palmă!

Cunoscând toate astea, ce rost mai are să aduci vorba de… remuneraţie, răsplată, echitatea dintre nivelul responsabilităţii şi cel al salariului şi multe altele de acest fel? Vom lăsa aşadar acest fel de comentarii deoparte şi ne vom rezuma la faţa frumoasă a vieţii de secretar muzical.

Câteva amintiri dragi Un obişnuit al Iaşului muzical până când a trecut la cele veşnice, a fost maestrul Emanuel Elenescu – apariţie de legendă nu doar ca muzician, ci şi ca om. Amintiri pline de farmec şi umor – inimitabilul şi proverbialul său umor! – despre muzicieni precum Enescu, Ciolan, Stoia, 248 Pascu, Celibidache, Mengelberg , Richard Strauss, Silvestri, Jora şi mulţi alţii, despre radioul aflat în refugiu la Bod în timpul războiului şi în anii de după, despre turnee în Europa şi în alte locuri exotice – constituiau unul din punctele de mare atracţie pentru cei ce considerau prezenţa Maestrului un privilegiu. Erau ocazii unice să asculţi şi să re-asculţi întâmplări nescrise vreodată.

Cele mai savuroase şi mai dezarmante glume le făcea însă pe seama lui însuşi. Se autoironiza şi în acelaşi timp primea cu multă eleganţă şi naturaleţe ironiile – de bună calitate! – ce i 248

Willem Mengelberg, 1871-1950, dirijor olandez, permanent al orchestrei Concertgebouw din Amsterdam.

285

se adresau. Avea maniere din altă lume, ce îl înnobilau pe sine şi pe cei asupra cărora le aplica. Avea expresii devenite binecunoscute – „hello, baby!” de exemplu –, modestie, demnitate şi ţinuta unui adevărat lord! În prima zi de repetiţii cu Elenescu se ştia că în toate birourile fie se va bea ness de bună calitate (adus de la Paris!), fie se va mânca ciocolată fină sau banane. Între alte operaţii funcţionăreşti ce însoţeau prezenţa interpreţilor invitaţi pe scena Filarmonicii era şi aceea de a returna biletele de transport, după plecarea din Iaşi, în vederea recuperării costurilor. Maestrul Elenescu o făcea mereu cu precizie de ceasornic (elveţian!), dar în felul său:

Autografe inedite ale dirijorului Emanuel Elenescu, primite de-a lungul anilor la secretariatul muzical al Filarmonicii, împreună cu biletele de plecare din Iaşi ale Maestrului.

Imediat după 1990, una din primele invitaţii de revenire acasă a fost adresată doamnei Viorica Cortez – membră fondatoare a Corului Filarmonicii, solistă timp de mai mulţi ani pe scena de la Iaşi.

Fragment din invitaţia adresată de secretariatul muzical solistei Viorica Cortez, în 14 mai 1990.

286

În plină carieră internaţională de răsunet, doamna Viorica Cortez nu şi-a pierdut nimic din calitatea autentic umană, din afecţiunea nedisimulată faţă de Iaşul începuturilor sale artistice.

Naturală, demnă, exigentă, dar caldă şi profund sentimentală, doamna Cortez a răspuns prompt apelului nostru şi, în pofida tuturor inconvenienţelor inerente a apărut pe scena Filarmonicii de mai multe ori după 1990.

Fragment din scrisoarea de răspuns a doamnei Viorica Cortez, din 3 iulie 1990.

287

Flori pentru Viorica Cortez, la finalul concertului aniversar din 9 octombrie 1992, care marca semicentenarul Filarmonicii ieşene.

Solista a interpretat liedurile „Les nuits d’été” de Berlioz, sub bagheta lui Gh. Costin.

249

În festivalul Festum musicae ediţia a XI-a , programul de deschidere, dirijat de Gheorghe Costin, a cuprins: Concertul pentru pian şi orchestră de Paul Constantinescu (solist Valentin Gheorghiu) şi Simfonia a VIII-a „Imagini” de Pascal Bentoiu, în primă audiţie. În urma concertului, maestrul Pascal Bentoiu a trimis împreună cu biletul de tren, câteva cuvinte pline de simţire.

Scrisoarea compozitorului Pascal Bentoiu, în urma concertului din 11 iunie 1993, din deschiderea „Festum musicae”, ed. a XI-a.

249

Festum musicae s-a dorit continuarea Festivalului Muzicii Româneşti care în 1988 ajunsese la a X-a ediţie.

288

În acelaşi Festum musicae, după concertul coral dedicat lui Mihai Eminescu, din 12 iunie 1993, actorul Ovidiu Iuliu Moldovan, invitat să recite din opera poetului, consemna:

Dedicaţia actorului Ovidiu Iuliu Moldovan.

Asemenea semnale succinte, discrete, dar deosebit de semnificative constituiau compensaţiile sufleteşti pentru tot efortul de cele mai multe ori nebănuit, ce se depunea în spatele scenei pentru ca actul artistic să poată avea loc în condiţii optime. … şi alte amintiri de secretar muzical:

Memorabil concertspectacol cu opera „Pelléas et Mélisande” de Debussy, 17 sept. 1995, Festivalul Internaţional „George Enescu”, Sala Parlamentului din Bucureşti.

Autografele dirijorilor Frédéric Chaslin şi Doru Morariu şi ale principalilor solişti pe pliantul Festivalului.

289

Dirijorul Cristian Mandeal – clujean pe-atunci – primind aplauzele publicului ieşean, după primul concert din Integrala Beethoven, 20 noiembrie 1987.

Originala „semnătură” a maestrului Ilarion Ionescu-Galaţi.

Concert coral „Gheorghe Cucu”.

Dirijorul Doru Morariu şi Corul Filarmonicii, 25 noiembrie 1992

Bicentenar Rossini, 27 noiembrie 1992. „Stabat Mater” cu Gh. Costin şi soliştii: Adriana Croitoru, Carmen Oprişanu, Robert Nagy şi Gh. Roşu.

290

Cu artiştii pe drumuri europene Însemnările de călătorie se referă la perioada – limitată – cuprinsă între anii 1990-2000, precum şi la o parte doar dintre turneele muzicienilor Filarmonicii – doar cele în care au fost însoţiţi de secretarul muzical.

Un deceniu şi jumătate la Atena În martie 1990, orchestra Filarmonicii Moldova a fost invitată pentru prima dată să acompanieze etapa finală şi gala laureaţilor la Concursul Internaţional Grand Prix Maria Callas de la Atena.

Concursul are loc anual, în lunile februarie-martie şi este organizat de Centrul Cultural Internaţional Athenaeum (membru al Federaţiei Internaţionale a Concursurilor Muzicale), în colaborare cu municipalitatea Atenei şi Ministerul Culturii al Republicii Elene, aflându-se de asemenea sub egida UNESCO. Centrul Cultural Athenaeum a fost fondat în anul 1974 şi din al doilea an de activitate a organizat concursul de interpretare, care are loc anual, alternând specializarea canto (operă, oratoriu, lied) cu pian. Din juriul concursului fac parte în fiecare an nume răsunătoare ale vieţii muzicale internaţionale, precum: Victoria de Los Angeles, Joan Sutherland, Irina Arhipova, Graziella Sciutti, Paolo Montarsolo, Luigi Alva, Ioan Holender, Marina Krilovic, Nelly Miricioiu, Gyorgy Sandor, Valentin Gheorghiu, Rudolf Kerer ş.a.

De la prima sa participare, orchestra ieşeană şi dirijorul Gheorghe Costin au făcut o impresie excelentă, care a dus la permanentizarea colaborării. Aşa se face că, cu excepţia a 250 două ediţii (1991, 1993), simfonicul ieşean a fost invitat în fiecare an, până în prezent .

Concertele se ţin la Megaro – cea mai importantă sală din Atena, cu peste 2000 de locuri.

Atena, Sala „Megaro” 250

Iată calendarul participărilor orchestrei ieşene la Atena: 1990,16-25 martie – pian. 1992, 23-31 martie – pian.

1994, 28 februarie-8 martie – pian (20 ani de la fondarea Concursului). 1995, 20 febr.-3 martie – canto. 1996, 16-24 martie – pian. 1997, 2-8 martie – canto. 1998, 20-27 februarie – pian. 1999, 5-12 februarie – canto. 2000, 27 martie-5 aprilie – pian. 2001, 20-22 martie – canto, (în perioada 16-27 martie, orchestra a mai susţinut două concerte, la Larissa şi Volos). 2002, 5-15 martie – pian. 2003, 4-10 martie – canto. 2004, 28 febr.-8 martie – pian. 2005, 1-7 martie – canto. 2006, 5-13 martie – pian. 2007, 14-19 martie – canto. 2008, 18-26 februarie – pian.

291

Repertoriul concursului – la canto şi la pian deopotrivă – este foarte larg, iar lucrările cu acompaniament orchestral se comunică cu cel mult două zile înainte de concert. Aceasta face ca rolul dirijorului şi al ansamblului orchestral să fie foarte dificil. „Ni se pun notele în faţă şi trebuie să cântăm. Şi nu oricum, ci trebuie să ajutăm concurentul şi să facem muzică totodată!” – afirma dirijorul Gheorghe Costin. Gheorghe Costin este de altfel recunoscut drept unul dintre cei mai buni acompaniatori români, care transmite încredere şi siguranţă interpreţilor, învinge tracul soliştilor, preîntâmpină şi rezolvă pe nesimţite incidente nedorite şi uneori inerente. „Folosesc această ocazie pentru a vă mulţumi pentru deosebita colaborare, cât şi pentru a vă felicita pentru înalta ţinută artistică cu care colectivul s-a prezentat la acest prestigios Concurs Internaţional Grand Prix Maria Callas.”

Elena Vasiliev, organizatoarea turneului orchestrei simfonice ieşene la Atena, 2000 Primul turneu la Chişinău, aprilie 1991 Mai 1991 E greu de imaginat cât de bine se înţeleg uneori amărăciunea cu bucuria, cum ne colorează împreună viaţa în nuanţe vii – închise sau deschise! O simbolică experienţă în acest sens a constituit-o turneul Corului Gavriil Musicescu al Filarmonicii Moldova din Iaşi la Chişinău, timp de şase zile, între 23 şi 28 aprilie 1991.

Nu vom „clasifica” impresiile amare şi pe cele dulci, pentru că ele s-au succedat într-un ritm alert, amestecându-se unele cu altele.

Formaţia corală ieşeană a fost invitată de Filarmonica din Chişinău pentru trei concerte: unul à cappella (miercuri, 24 aprilie) şi două vocal-simfonice, cu Simfonia a IX-a de Beethoven (vineri 26 şi sâmbătă 27 aprilie).

Pornind la drum în zi de sărbătoare – Sântul Mare Mucenic Gheorghe – primele impresii au fost corespunzătoare, începând cu vremea primăvăratică, continuând cu trecerea fără peripeţii a frontierei, apoi cu prima repetiţie a Simfoniei de Beethoven, cu dirijorul Dumitru Goia.

Corul ieşean, obosit şi mai puţin numeros, a impresionat gazdele prin fermitatea, omogenitatea şi maleabilitatea interpretării, prin cunoaşterea partiturii, pronunţia textului german, disciplină.

Chişinău, Hotel „Chişinău”

Primul concert a avut loc în sala mică a Filarmonicii, în prezenţa unui public deloc numeros, dar care a fost repede câştigat de intensa participare afectivă a interpreţilor. Programul însuşi a fost foarte fericit ales – în întregime românesc, cu lucrări de substanţă şi de efect, reunind tradiţia cu noul, muzica laică cu cea religioasă, cu apel direct sau indirect la folclor, cu muzică din toate provinciile ţării, totul aflându-se sub semnul dorului – stare intraductibilă a sufletului românesc.

Cu această ocazie, dirijorul Doru Morariu a dovedit o dată în plus că, alături de tehnică, de ştiinţa muzicii, de 292

simţul întregului în alegerea programelor, cunoaşte şi psihologia interpreţilor, dar şi a spectatorilor. Urmările acestui prim concert nu au întârziat să apară: gazdele au început să manifeste un vădit interes faţă de artiştii ieşeni, culminând cu repetate interviuri solicitate de postul de Radio şi de televiziunea Chişinău, ai căror redactori au îndreptăţit din plin proverbiala ospitalitate moldovenească.

A urmat o zi în care am avut prilejul să cunoaştem mai îndeaproape atmosfera capitalei.

Impresia a fost cea a unei lumi „fardate”, ce produce senzaţie doar privită de la distanţă. „Nu ne putem alinta (s.n.) cu prea multe călătorii la Iaşi, oricât de mult am dori acest lucru!” – mărturisea unul dintre localnici. Este o lume a cupoanelor: mâncare, păpuşi, mingi, haine… pe cupoane! Cultura şi florile, nu, acestea nu se dau pe cupoane!

Au urmat concertele cu Oda bucuriei, reunind pe scena sălii mari a Filarmonicii din Chişinău orchestra simfonică şi Corul Doina ale instituţiei gazdă, Corul Gavriil Musicescu, soliştii Sanda Şandru (soprană) şi Gabriela Drăguşin (mezzo-soprană) din Bucureşti, tenorul Călin Folea şi basul Gheorghe Roşu de la Cluj-Napoca, sub bagheta lui Dumitru Goia.

Evenimentul a fost pe măsura efortului artistic. Experienţa de peste trei decenii în genul vocal-simfonic precum şi recenta interpretare la Iaşi cu maestrul Emanuel Elenescu şi-au pus în mod decisiv amprenta asupra participării corului ieşean. Dacă adăugăm omogenitatea, spitirul de echipă, participarea emoţională, putem confirma conturarea tot mai clară a unei noi individualităţi artistice la Iaşi: Corul Academic Gavriil Musicescu.

Finalul acestei deosebit de interesante experienţe artistice a fost pe cât de dramatic, pe atât de plin de semnificaţii.

Am plecat de la Chişinău duminică, ajungând la graniţă în jurul orei 13. Poate afişul concertului coral intitulat Dor românesc care, dintr-un exces de patriotism local, stătea arborat pe parbrizul autocarelor… Poate un schimb de replici „tovărăşeşti” dintre însoţitorul nostru de la Ministerul Culturii din Republica Moldova şi „intransigenţii” grăniceri sovietici… Poate dragostea (?!) şi respectul (?!) tot mai mari pe care le manifestă populaţia rusă faţă de tot ce este românesc, dar mai ales faţă de schimburile culturale de-o parte şi de alta a Prutului… Poate pur şi simplu întâmplarea ori faptul că – citind calendarul creştin-ortodox – aflăm că ne găseam în „duminica a patra după Paşi, a… slăbănogului”… Poate toate astea la un loc ne-au făcut să petrecem în faţa impunătorului gard al vămii sovietice 16 (şaisprezece) dintre cele mai inedite şi mai pline de neprevăzut ore din viaţa noastră ! A fost oricum foarte puţin, deoarece grănicerii ne promiseseră cu „drăgălăşenie” şi aplomb că ne păstrează acolo între trei şi treizeci de zile ! Poate că treizeci nu, dar trei zile era foarte posibil să stăm. Se pare că nu eram caz singular. Zeci de maşini de toate mărimile aşteptau de mai multe zile să intre în vamă, fără apă, fără cele necesare unei vieţuiri omeneşti. Domnea o atmosferă de lagăr. Fericiţii care erau admişi – mai ales tiruri şi autocare ruseşti Inturist – erau priviţi cu invidie. Se aştepta cu încordare binecuvântatul gest al grănicerului, care era urmat de deschiderea porţilor zăbrelite. Gestul putea veni în orice moment, de aceea nimeni nu dormea; numai cei „pedepsiţi”, cărora, din cauză că fuseseră prea insistenţi, li se luaseră permisele de conducere, fiind dirijaţi către o parcelă specială. Îndată ce se deschideau porţile, maşinile care păreau până atunci adormite, demarau brusc şi, cu o viteză incredibilă, strecurându-se şi folosind fiecare centimetru pătrat, intrau „cuminţi” în vamă.

Luni dimineaţă, în jurul orei 5, nemilosul gard de fier s-a deschis şi pentru noi. Din clipa aceea totul a mers repede – şi noi şi vameşii eram dornici să scăpăm unii de alţii ! Când am ajuns în vama română, am respirat alt aer – şi chiar era alt aer: aici nu se stătea de zile întregi 293

fără apă şi fără… altele ! N-am fi crezut niciodată că vom privi cu atâta simpatie uniformele grănicerilor şi poliţiştilor români !

251 Astfel s-a încheiat periplul nostru basarabean!

Spania, noiembrie-decembrie 1991 Ziarul „Opinia”, Iaşi, 20 decembrie 1991 Ţara castelelor, a lui El Greco, Goya şi Picasso, ţara inchiziţiei şi a lui Franco, ţara coridei, a cântului flamenco şi a zarzuelei, a portocalilor, vinului şi a… usturoiului ! Împreună cu orchestra simfonică a Filarmonicii ieşene şi dirijorul Gheorghe Costin, am străbătut aproape 7000 de km pe drumurile Spaniei, de la munţii acoperiţi cu păduri de eucalipt şi tufe de laur, la podişul sterp, cu pământ roşu, pe care au rătăcit paşii bravului Cavaler de La Mancha şi ai credinciosului său Sancho Panza; din Ţara Bascilor în Andalucia, din Valencia în Galicia şi Cantabria. În cele 23 de zile de turneu (19 noiembrie – 11 decembrie 1991), orchestra ieşeană a susţinut 11 concerte simfonice, vocal-simfonice şi camerale, în cele mai importante oraşe şi săli de concert ale Spaniei, sub bagheta dirijorilor Gheorghe Costin, Alfonso Saura, Ramon Torre-Lledo, Maximino Zumalave şi Ovidiu Bălan.

Madrid, Auditorio Nacional de Musica

Primul ca importanţă a avut loc la Auditorio Nacional de Musica din Madrid, cea mai importantă sală de concerte a Spaniei (aprox. 2500 de locuri), parte a unui complex edificiu cultural, cu acustică excelentă şi dotări ultra moderne. În foaierul principal atrăgeau atenţia imagini din cele mai importante concerte ale ultimelor stagiuni: Claudio Arrau, Monserat Caballé, José Carreras, Genadi Rojdestvenski, Daniel Barenboim, Mstislav Rostropovici, Sergiu Celibidache, Silvia Marcovici, Ricardo Muti, Lazar Berman, Sir Nevil Mariner, Radu Lupu şi mulţi alţii. Programul susţinut de orchestra ieşeană în seara zilei de 3 decembrie a cuprins Simfonia nr. 1 de Sibelius şi Suita Cavalerul rozelor de Richard Strauss, sub bagheta dirijorului spaniol Ramon Torre-Lledo, iar la cererea publicului – Rapsodia nr. 1 de George Enescu.

Succesul a întrecut aşteptările.

Al doilea concert ca importanţă a avut loc la Santiago de Compostella, în Galicia (nord252 vestul Spaniei) , marcând în seara de 5 decembrie bicentenarul Mozart. În seara în care 251 252

Aceste rânduri au fost scrise spre a fi publicate în mai 1991, dar nu au văzut lumina tiparului atunci.

Santiago de Compostella reprezintă unul din cele mai importante centre de pelerinaj ale lumii catolice. În 294

întreaga lume muzicală aducea omagiul marelui Amadeus, când în Catedrala Sf. Ştefan din Viena răsuna Requiem-ul, cu orchestra Filarmonicii şi corul Operei vieneze, sub bagheta lui Sir Georg Solti, la Auditorio de Galicia din Compostella, orchestra Filarmonicii din Iaşi-România, corul Collegium Compostellanum, dirijorul Maximino Zumalave şi soliştii: sopranele Teresa Verdera şi Ana Higueras de la Madrid, mezzo-soprana Elisabeth Graf de la Freiburg, Philip Daggett – tenor din Marea Britanie şi baritonul Rupert Busching, solist la Opera din Koblenz, Germania – au interpretat două pagini mozartiene de geniu: marea Missa în do minor şi Requiem-ul.

Catedrala din Santiago de Compostella, construită în sec. X (dr.) care adăposteşte moaştele sfântului apostol Ioan (st.)

Turneul a cuprins de asemenea două concerte la Palacio de Festivales de Cantabria din Santander, primul dirijat de Gheorghe Costin (în 27 noiembrie); cel de-al doilea cu Simfonia nr. 9 de Beethoven (în 8 decembrie) i-a avut ca interpreţi, alături de orchestra ieşeană, Societatea corală din Bilbao, dirijorul Ovidiu Bălan, pe soliştii: Georgeta Stoleriu, Georgeta Lungeanu, Vladimir Fedotov şi Vasili Manolov (ultimii de la Opera din Kiev).

Santander - Palacio de Festivales de Cantabria exterior (st.), Sala Argenta (dr.)

Luni 9 decembrie am poposit în capitala Ţării Bascilor (şi a organizaţiei ETA!), Bilbao, unde, la Teatro Arriaga, a avut loc ultimul concert al turneului, dirijat din nou de spaniolul Ramon Torre-Lledo.

monumentala catedrală a oraşului sunt păstrate moaştele sfântului apostol Ioan, martirizat în Palestina, moaşte care au fost descoperite, se pare, în sec. al IX-lea.

295

Bilbao, Teatro Arriaga

Un turneu lung, obositor, dar totodată interesant, pe de-o parte pentru că le-a prezentat artiştilor ieşeni aproape întreaga Spanie – uneori într-o viteză ameţitoare. Pe de altă parte, formaţia ieşeană şi-a confirmat o dată în plus valoarea artistică şi spiritul de echipă, reuşind ca, în condiţii de oboseală şi de tensiune extreme, să rămână cu adevărat profesionişti.

Germania şi Austria, martie 1995 Aprilie 1995 Au fost vremuri, ce păreau fără sfârşit, când un turneu în Occident, oricare ar fi fost condiţiile sau importanţa lui, constituia o raritate şi un eveniment prin însuşi faptul că avea loc.

Astăzi facem turnee de toate felurile şi în toate direcţiile şi nu mai reprezintă o noutate când o orchestră întreagă se află peste hotare mai multe săptămâni sau chiar luni pe an. Acum a sosit momentul să vorbim despre turnee de valoare, despre o reprezentare naţională corespunzătoare în străinătate, despre român aşa cum se vede el şi mai ales aşa cum îl văd alţii. „Dacă înainte de război – mărturisea Ion Neamţu, ministru consilier al Ambasadei României în Germania – eram interesanţi pentru Germania, pentru Occident în general, din punct de vedere industrial (aveam, de pildă, industrie petrolieră şi aeronautică), după 50 de ani n-a mai rămas nimic. La ora actuală, în sfera materială competiţia e pierdută de noi pentru multă vreme. Singurul domeniu în care suntem competitivi este cel al artei. Şi de aceea ar trebui ca în ţară să se acorde mult mai multă atenţie şi fonduri pentru artă. Dacă închizi două-trei combinate industriale, care oricum nu produc nimic, bugetul pentru cultură poate fi dublat şi chiar 253 triplat!...”

Este de asemenea evident că trebuie să ne respectăm pe noi înşine, pentru a impune respect. E încă greu pentru român să discearnă asupra celei mai potrivite căi de a-şi păstra demnitatea, de a se adapta în mod firesc şi fără zgomot la super-civilizaţia occidentală, în pofida sărăciei de acasă. De aceea, printre multele ieşiri ale românilor peste hotare, puţine sunt cele ce ne servesc cu adevărat imaginea ! Printre acestea se numără şi recentul turneu în Austria şi Germania, al orchestrei simfonice a Filarmonicii din Iaşi, din perioada 5–20 martie.

Mai întâi, faptele: unsprezece concerte în douăsprezece zile, cel dintâi în 7 martie, la Villach (Austria), restul de la est la vest, de la sud la nord, în Germania Occidentală, în oraşe de mărime şi importanţă culturală medie, cu săli pline până la ultimul scaun, cu un public destul de înaintat în vârstă, ce s-a dovedit mereu capabil de entuziasm, dovedind în acelaşi timp

253

Într-un interviu, după concertul orchestrei ieşene la Limburg, 13 martie 1995.

296

însă un mare respect faţă de artişti

254

.

Interviu cu impresarul turneului, Jörg Hannemann, de la Hamburg  

              

De când faceţi impresariat ?

De aproximativ zece ani. Şi pentru că am pornit relativ târziu, nu lucrez cu „vârfurile”.

Artiştii de renume sunt impresariaţi în Germania, ca peste tot în lume, de o reţea de agenţii deosebit de influente şi cunoscute. Eu lucrez cu o categorie de muzicieni foarte buni, dar încă necunoscuţi în Occident.

Impresariaţi numai în Germania ?

Nu numai. Organizez concerte şi în Spania şi Austria, de pildă.

Cum descoperiţi aceste „valori ascunse” ?

255 Întâmplător sau prin relaţii. Iaşul l-am descoperit datorită prietenului meu Emil Klein .

Aţi colaborat şi cu alte orchestre ?

Cu diverse, din mai multe zone ale Europei, din Rusia, Polonia, România…

Cred că un impresar trebuie să fie un fin psiholog pentru a-şi descoperi, observa şi cunoaşte colaboratorii.

Eu nu observ în sensul de a urmări. Eu încerc să le cunosc pretenţiile şi să le pun în legătură cu valoarea artistică.

Din modul în care aţi organizat acest turneu reiese respectul pe care îl acordaţi artiştilor – aveţi studii muzicale ?

Nu. Am cântat în trecut la trompetă, ca amator. Am studiat de asemenea artele plastice. Înaintea ultimului concert al acestui turneu, care este impresia Dvs. privind colaborarea cu orchestra din Iaşi ?

A fost cea mai fericită experienţă a mea de acest fel ! Am întâlnit în primul rând o căldură cu totul specială, evidentă şi greu de exprimat în cuvine.

Este o remarcă pe care am auzit-o de multe ori în legătură cu artiştii ieşeni, de la cei mai diverşi oaspeţi, români şi străini deopotrivă!

Am întâlnit de asemenea bunăvoinţă, disciplină, punctualitate, profesionalism. De aceea intenţionez să continui.

Impresia este reciprocă. Prin urmare, vă mulţumim şi vă aşteptăm în vizită la noi acasă, în sala Filarmonicii ieşene!

Repertoriul turneului a cuprins trei programe diferite, în total 11 lucrări simfonice şi concertante de consistenţă şi dificultate din creaţia compozitorilor Beethoven, Borodin, Brahms, Ceaikovski, Haydn, Mahler, Rossini.

S-a cântat în săli de concert şi de teatru, cea mai impresionantă fiind sala de concerte a oraşului Kiel – important port german la Marea Baltică. Acolo ne-am întâlnit, înaintea concertului (ce mică-i lumea!) cu Cvartetul Voces, care susţinuse un program în 3 martie, în aceeaşi sală.

Soliştii turneului au fost binecunoscutul pianist Dan Grigore şi trompetistul Iancu Văduva, de la Filarmonica George Enescu din Bucureşti. Această companie de excepţie a dat o notă de 254

Din observaţii personale, am constatat că în ierarhia respectului manifestat de public, în Germania pe locul întâi se află muzicienii şi pe locul doi muzica, în timp ce în Spania, de pildă, lucrurile stau invers.

255 Violoncelist român, născut la Roman, absolvent al Liceului „O. Băncilă” din Iaşi şi al Conservatorului din Bucureşti, stabilit ulterior în Germania, la Hamburg.

297

distincţie în plus concertelor noastre şi nu a fost seară în care maestrul Dan Grigore să nu fie rechemat cu insistenţă şi entuziasm de public.

München, 9 martie 1995 Evenimentul turneului a fost concertul pe scena Filarmonicii din München şi memorabila întâlnire cu Maestrul Sergiu Celibidache, din seara de joi 9 martie.

Concertul a avut în primul rând o conotaţie cu totul specială: agenţia de concerte Bell’arte şi directorul ei, prof. dr. M. Th. Schreyer, împreună cu impresarul Jörg Hannemann şi Norbert Thomas – intendantul Filarmonicii müncheneze – au dedicat concertul Fundaţiei pentru într-ajutorarea bolnavilor de leucemie. Din acest motiv, în program a fost inclusă 256 celebra lucrare Kindertotenlieder de Gustav Mahler . Programul, foarte consistent (două ore şi jumătate de muzică) a mai cuprins Uvertura Fidelio şi Concertul nr. 3 pentru pian de Beethoven, precum şi Simfonia Din Lumea Nouă de Dvořák.

Soliştii serii – nume de rezonanţă în viaţa muzicală internaţională – au fost mezzo257 soprana Doris Soffel şi pianistul Cyprien Katsaris .

Vocea, prezenţa scenică şi personalitatea doamnei Soffel sunt impresionante. Din interviul acordat, notăm doar câteva date semnificative: cântă pe cele mai mari scene ale lumii – Bayreuth, Barcelona, Berlin, Salzburg, Milano, Londra, Stockholm, Madrid, New York, Buenos Aires etc., sub bagheta dirijorilor S. Celibidache, Collin Davis, C. M. Giulini, B. Haitink, Von Karajan, Lorin Maazel, Z. Mehta, G. Prêtre, W. Sawallisch, G. Sinopoli, G. Solti ş.a.; alături de voci precum Joan Sutherland, Katia Ricciarelli, Alfredo Kraus; un repertoriu cuprinzând peste 60 de opere, de asemenea oratoriu şi lied, de la Monteverdi şi Bach la muzica contemporană, în spectacol sau înregistrate pe aprox. 30 CD. Prezenţa sa în faţa orchestrei ieşene, pe scena de la München nu a dezminţit prin nimic mezzo-soprana acest impresionant palmares, având în plus sobrietate, distincţie şi Doris Soffel respect pentru artişti, indiferent de unde ar veni aceştia.

Interviu cu pianistul Cyprien Katsaris C.K.: Sunt un mare admirator al muzicii populare româneşti, pe care o cunosc din discuri.

Am origine cipriotă şi găsesc anumite asemănări între cultura greacă şi cea românească. Îmi amintesc că acum vreo zece ani mi s-a cerut la un post radiofonic naţional francez să-mi aduc discurile preferate. Printre mai multe discuri cu muzică clasică, am avut şi unul cu muzică populară românească. Când am dat concertul la Bucureşti am avut o mare surpriză să descopăr o transcripţie la prima Rapsodie de George Enescu, făcută de autor însuşi şi publicată la Paris. Cineva mi-a dăruit atunci această partitură şi mi-a făcut o mare bucurie. Intenţionez cât de curând să o interpretez în concert. Este o muzică atât de profundă, de originală, de autentică !

Pianistul Cyprien Katsaris C.C.: Cum aţi găsit până la sfârşit colaborarea cu orchestra 256

Compusă, după cum se ştie, de Mahler, în amintirea fiicei sale.

Acesta din urmă cunoscut publicului românesc datorită concertului de deschidere a Festivalului Internaţional George Enescu, Bucureşti 1991.

257

298

ieşeană ?

C.K.: Nu fac complimente gratuite. A fost o mare, mare surpriză ! Nu cunoşteam orchestra dumneavoastră. Ieri, la prima repetiţie am fost chiar şocat, pentru că există câteva momente extrem de delicate în acest concert *Nr. 3 pentru pian de Beethoven, a.n.], care de obicei nu ies decât după reluări repetate. Ieri, de la prima execuţie a fost perfect ! Aveţi calităţi în această orchestră care nu există în nici o orchestră de provincie din Vest. Există în România un mare rezervor de artişti de valoare. Am observat de asemenea că multe orchestre franceze şi germane au instrumentişti români de mâna întâi. În privinţa dirijorului, el este atât de… atât de… muzician ! Ester remarcabil şi faptul că într-un turneu atât de aglomerat, face programe foarte diferite şi consistente. Ieri seară aţi avut un program diferit de cel de astă seară. Costin este un mare muzician !

C.C.: Care este activitatea Dvs. actuală ?

C.K.: Nimic special. Înregistrez discuri pentru Sony Classical, cu Chopin, Bach, transcripţii din Wagner.

C.C.: Vă mulţumesc şi, cine ştie, poate, în viitor…

C.K.: Mi-a făcut o mare plăcere această colaborare şi ştiu că ezitaţi să-mi formulaţi o invitaţie la Iaşi din motive financiare. Voi veni cu mare bucurie în România, la Iaşi, oricând mă veţi chema. Întâlnirea cu marele Celi

Maestrul Celi, pianistul Dan Grigore şi ieşenii după concertul de la München, 9 martie 1995.

Reveniţi în ţară cu dorinţa de a păstra cât mai multe din impresiile puternice ale turneului, notam: „La primii paşi pe care i-am făcut, plini de trac, în incinta întunecată, impunătoare şi severă a Filarmonicii din München – care devenea parcă mai impunătoare şi severă prin identificarea cu figura marelui Celi – am fost întâmpinaţi de un afiş cu urarea bine aţi venit ! (în limba română) agăţat pe peretele de la intrare şi de asemenea, de o sumedenie de români ce ne-au însoţit până la plecarea de la München: între aceştia, compozitorul şi profesorul Anton Zeman, violonista Adriana Nedriţă-Condriuc, bibliotecarul Filarmonicii – un sas plecat de 299

foarte mulţi ani din Sibiu. Se mai aflau în sală contrabasistul clujean Dorin Marc, violonistul Lorenz (Laurenţiu) Năsturică – concert-maestrul orchestrei müncheneze.

Emoţia a crescut pe măsură ce se apropia ora începerii concertului. Totul a culminat când l-am zărit intrând în sală pe Maestru, însoţit de cunoscuţi şi de fiul său, Sèrge. Deşi se aflau într-o postură deloc de invidiat, cu sângele zvâcnindu-le în urechi, cel mai expus „focului” critic fiind, desigur, tânărul dirijor Gheorghe Costin, artiştii ieşeni au fost atunci, mai mult ca ori258 când, privilegiaţi. Au fost clipe care au compensat ani întregi de trai anonim şi cenuşiu ! În pauza concertului ne-am întreţinut cu consulul general al României la München, domnul Valeriu Dinică: V.D.: Consider concertul de astă seară un succes eclatant, nu numai prin valoarea în sine a interpreţilor, ci şi prin prezenţa în sală a Maestrului Celi’, unul din cei mai mari dirijori ai lumii în viaţă, considerat o mândrie a muzicienilor münchenezi.

C.C.: Am constatat că nu e numai o mândrie locală sau a noastră, a românilor. Mai mulţi interlocutori germani şi austrieci, pe care i-am cunoscut de curând îl privesc ca pe o legendă vie.

V.D.: Este într-adevăr o legendă vie a München-ului. Se pune problema găsirii în viitor a unui înlocuitor al său la pupitrul Filarmonicii, problemă foarte greu de rezolvat deocamdată.

Este o mare bucurie să constaţi că prezenţe româneşti de valoare, deşi puţine, sunt explozive.

Orchestra Filarmonicii din Iaşi este un asemenea exemplu.

München, Sala Gasteig a Filarmonicii

258

Amintirile Maestrului, împărtăşite după concertul ieşenilor, sunt incluse în capitolul IV, Interpreţi celebri care au colaborat cu Filarmonica de Stat „Moldova”.

300

C.C.: Am auzit aici vorbindu-se româneşte surprinzător de mult, de la cameriste de hotel, până la muzicieni de cea mai înaltă clasă.

V.D.: Nu-i nici o surpriză. În Bavaria locuiesc foarte mulţi români, saşi şi şvabi. Aici şi în landul vecin Baden-Würtenberg îşi au sediul majoritatea organizaţiilor naţionale, e vorba de peste 200.000 de germani din România. Consulatul colaborează excelent cu ei. Aceşti oameni n-au uitat nici o clipă de unde vin, vorbesc româneşte cu mare mândrie şi îşi educă copii în 259 respectul faţă de locurile natale.

Olanda, octombrie 1995 Lalele, mori de vânt, brânză de Gouda, Erasmus, Jan van Eyck, Hieronimus Bosch, Jan Vermeer, Rembrandt, şi de ce nu Ludwig VAN Beethoven, dar şi Philips, Tribunalul Internaţional, Maastricht, şi mai ales Concertgebouw ! … şi printre toate astea, vreme de opt zile, muzicienii ieşeni !

Corul şi orchestra Filarmonicii cu dirijorul Al. Lăscae în sala Concertgebouw.

În perioada 12-19 octombrie 1995, orchestra simfonică a Filarmonicii Moldova a susţinut cinci concerte în tot atâtea oraşe olandeze, la iniţiativa şi sub conducerea valorosului muzician român Alexandru Lăscae.

Artiştii ieşeni au evoluat pe scenele din Groningen, Amsterdam, Gouda, Haarlem şi Haga, 260 cu muzică de Johan Wagenaar , Brahms, Ceaikovski, Enescu şi Rossini.

Evident, întrebările-cheie în urma unui asemenea episod sunt: ce impresii aţi lăsat ? cu ce 259 260

Fragmente dintr-un articol publicat în „Forum Cultural”, Iaşi, aprilie 1995.

Compozitor olandez 1862-1941.

301

impresii v-aţi întors ?

Pentru a răspunde la prima întrebare sunt necesare câteva lămuriri. Cum nimeni nu e perfect în lume, nici chiar atunci când este membru al UE (!?), orchestra noastră a apărut în publicitatea impresarului olandez sub denumirea de „Philharmonia Moldova”. Dacă la aceasta adăugăm numele solistului – violonistul de origine rusă Ilya Grubert – şi lipsa cu desăvârşire a cuvântului România de pe afişe şi din programe; de asemenea, distanţa dintre Olanda şi …

Carpaţi, pe de-o parte (aprox. 2000 km) şi dintre aceştia şi… Prut (Moldova pentru ei tot Rusia înseamnă !), pe de altă parte, am putea înţelege (cu oarecare îngăduinţă) de ce am fost luaţi drept… ruşi !

Am avut de schimbat aşadar, o convingere dinainte creată. Şi dacă în privinţa publicului de concert este posibil ca această convingere să fi fost favorabilă, în cazul personalului din hotel, de pildă, ea a fost în mod evident nefavorabilă ! Sperăm însă că acum, măcar în parte, şi unii şi alţii s-au edificat, iar muzicienii ieşeni au făcut tot ce le-a stat în putinţă să lase impresii frumoase peste tot. Au fost ajutaţi în aceasta şi de poziţia deosebită – umană şi profesională – pe care o ocupă maestrul Alexandru Lăscae în ţara sa de adopţie, poziţie care se bazează, între altele, pe muncă neobosită, talent, demnitate, intransigenţă şi profesionalism.

Ce impresii am lăsat ?

Este edificatoare şi suficientă, credem, relatarea punctului culminant al turneului – concertul din sala mare de la Concertgebouw din Amsterdam, de sâmbătă, 14 octombrie 1995.

Nu e uşor lucru să cânţi pentru prima dată, necunoscut fiind, într-o sală cu o tradiţie concertistică de peste o sută de ani. Şi ce tradiţie !

Concertgebouw a fost începută în 1881 şi inaugurată la 11 aprilie 1888, la iniţiativa unor mecenaţi din capitala olandeză. Edificiul cuprinde două săli – una mare, de 1300 de locuri şi una mai mică, pentru manifestări camerale. Clădirea şi sala sunt impresionante, îmbinând frumuseţea arhitecturii tradiţionale cu adaptările ultra moderne, care creează atmosferă deosebit de plăcută şi de comodă, atât pentru public, cât şi pentru interpreţi. La Concertgebouw au loc zilnic 2-3 manifestări de o mare diversitate repertorială, de la muzica simfonică tradiţională, la cea contemporană, operă şi jazz. De altfel, în toate oraşele muzicale ale Olandei, am remarcat o mare deschidere spre nou, spre inedit. Simţi parcă o veşnică nemulţumire a publicului faţă de ceea ce e cunoscut, consacrat. Astfel, agenda de la Concertgebouw din perioada 1 iulie 1995 – 1 iulie 1996 cuprindea manifestări timp de 365 de zile şi nume precum: Gennadi Rozjdestvensky, Yuri Temirkanov, Mikhail Pletnev, Valery Gergiev, Pierre Boulez, Georg Solti, Lorin Maazel, Ion Marin, Cristoph von Dohnanyi – dirijori. Gidon Kremer şi Frank Peter Zimmermann – violonişti; Nikolai Demidenko, Maurizio Pollini, Martha Argerich, Radu Lupu, Zoltan Kocsis, Andrei Gawrilov – pianişti; Yo-Yo Ma, Boris Pergameschnikow, David Geringas, Misha Maisky, Mirel Iancovici – violoncelişti; Sopranele Nelly Miricioiu, Jessye Norman, Gundula Janowitz, Mezzo-sopranele Tereza Berganza şi Cecilia Bartoli; Cvartetele de coarde Borodin, Schönberg, Shostakowich, Juilliard, Takacs; şi un repertoriu de la Bach şi Vivaldi, la Skriabin, Janáček, Webern, Penderecki, Schnitke, Gorecki.

Am remarcat în acest sens, cu plăcută surprindere, spectacolul cu opera în concert Oedipe de George Enescu, programată în 8 iunie 1996, sub bagheta dirijorului Lawrence Foster, cu două nume româneşti în distribuţie: George-Emil Crăsnaru şi Marcel Roşca, Orchestra Radio din Amsterdam şi Omroepkoor.

Am fost preveniţi că publicul olandez – deosebit de avizat – este reţinut în aplauze, ovaţii sau cereri de bis. În afară de mărimea şi frumuseţea ei arhitecturală, sala mare de la Concertgebouw este 302

„caldă” şi are o acustică de invidiat – este a doua din lume în această privinţă, după Musikverein Goldensaal din Viena. Orchestra ieşeană a cântat în multe săli celebre, dar puţine au creat această senzaţie plăcută de „confort muzical”, dincolo de efectele acustice remarcabile.

Iar în clipa în care publicul a umplut în mare parte sala, senzaţia de confort spiritual a sporit.

Amsterdam, Concertgebouw

Pe măsură ce concertul orchestrei ieşene se derula, auditorii se îndreptau în scaune, schimbau priviri semnificative şi zâmbete aprobatoare, schiţau gesturi discrete, consultau 303

pentru prima dată cu atenţie programul de sală, în sfârşit, când ultimele acorduri ale Uverturii Romeo şi Julieta de Ceaikovski şi ale primei Rapsodii enesciene s-au încheiat, au izbucnit aplauze prelungite şi chiar ovaţii. La insistenţele publicului, orchestra şi Alexandru Lăscae au oferit „suplimentul” pregătit: Uvertura Coţofana hoaţă de Rossini, care a sporit entuziasmul auditoriului. Şi dacă la toate acestea mai adăugăm că în aceeaşi zi, la ora 14, în sala mare avusese loc un concert radiodifuzat, cu un impresionant număr de interpreţi şi tot cu sală plină şi că, în acelaşi timp cu concertul orchestrei ieşene, în sala mică evolua Cvartetul Shostakowich, putem conchide fără ezitare că succesul a fost real şi remarcabil.

Cu ce impresii ne-am întors ?

Multe şi contradictorii !

Satisfacţii şi emoţii. Din concerte, din cunoştinţa cu muzicieni olandezi, din reîntâlnirea cu ai noştri (printre alţii, cu veşnica sufletistă Angela Dumitraşcu, violonistă până nu de mult în orchestra ieşeană şi impresar, stabilită în prezent în Germania, de unde a ţinut să vină să ne revadă); vestitele mori de vânt, orăşelul Haarlem – un adevărat ţinut de basm, negustorii de antichităţi de la târgul din Rotterdam – original muzeu în aer liber, cu obiecte de toate vârstele şi din toate colţurile lumii, Catedrala protestantă Sf. Laurenziu din Rotterdam, în care arhitectura gotică severă a sec. al XV-lea se amestecă cu ambianţa modernă creată de cafeneaua, expoziţiile de pictură şi sculptură modernă şi micile tonete-magazin, toate aflate în incinta catedralei !...

Dezamăgiri. Curăţenie (nu imaculată), cinste (nu ireproşabilă), bunăvoinţă şi ospitalitate (nu perfecte) !...

N-au lipsit nici motive de amărăciune, în lungul drum de aproape 2500 km, de la Răsărit către Apus şi iarăşi de la Apus către Răsărit şi pentru că nu e nici locul nici momentul să intrăm în detalii, voi spune doar că de opt ori la dus şi de tot atâtea ori la întors, am rememorat, cu mare nostalgie, pilda Vameşului şi a fariseului !

Elveţia 1996 După primele concerte Orchestra simfonică a Filarmonicii ieşene a revenit dintr-un scurt turneu în ţara cantoa261 nelor şi a lui Wilhelm Tell, Elveţia . Este primul dintr-un ciclu de şase programe cu muzică de operetă, ce vor avea loc până în iulie, la Zürich, Berna şi Basel. Întregul ciclu va fi interpretat de solişti de primă mărime în viaţa muzicală internaţională, sub bagheta dirijorului Michael Hofstetter, în vârstă de 28 de ani, de la Opera din Wiesbaden.

Cele două concerte din 19 şi 20 ianuarie, de la Zürich şi Basel, i-au avut ca solişti pe tenorul Herbert Lippert şi sopranele Sonia Ghazarian şi Yelda Kodalli, trei nume ce se regăsesc frecvent pe afişele unor mari scene ale lumii: La Scala şi Covent Garden, Opera de Stat din Viena, la München, Berlin, Tokio.

Concertele au fost prefaţate de muzicologul, pedagogul şi dirijorul Kurt Pahlen, cunoscut şi în România prin cartea sa de educaţie muzicală adresată tinerilor În lumea minunată a mu262 zicii .

Succesul de care s-au bucurat concertele a fost maxim. Deşi Sala Congreselor, cu o acus261 262

Fragmente dintr-un articol publicat în „Forum Cultural”, Iaşi, februarie 1996.

Publicată de Editura muzicală în anul 1968.

304

tică artificială şi nu tocmai fericită , nu a fost în avantajul orchestrei, aplauzele prelungite, repetatele cereri de bis, entuziasmul soliştilor, dirijorului şi prezentatorului au constituit dovada unei interpretări ireproşabile. Iritată oarecum de uimirea nemăsurată şi sinceră a organizatorilor după primul concert, am cerut explicaţii şi mi s-a răspuns: Nu am crezut niciodată că muzicieni din alt colţ al Europei pot interpreta muzica austriacă mai bine decât austriecii înşişi !

Dirijorul Richard Bonynge, soprana Joan Sutherland şi muzicologul Kurt Pahlen, în faţa orchestrei ieşene, la Zürich.

Dincolo de exagerări, afluenţa crescândă de public la concertele ce au urmat, a confirmat această impresie.

La Congresul FIFA

263

Dacă mi-ar fi spus cineva, până de curând, că voi regăsi asemănări, pe alocuri chiar izbitoare, între modul de organizare şi momentele derulării unui congres din inima Occidentului şi unele manifestări similare din „epoca de aur” românească, i-aş fi râs în nas.

Cel de-al 50-lea congres FIFA (Fédération Internationale de Fotball Association), care-şi are sediul de mai bine de cinci decenii la Zürich, a avut loc în zilele de 3 şi 4 iulie 1996. Au participat peste 1100 de invitaţi din 193 de ţări membre ale federaţiei sportului-rege. Pentru ca participanţii – personalităţi ale fotbalului, politicii şi economiei internaţionale – să se simtă cât mai bine şi pentru a da o notă de solemnitate în plus, organizatorii au gândit în deschidere un program în care muzica a alternat cu discursurile, mesajele şi acordarea ordinelor de merit ale FIFA. Pentru partea muzicală a fost aleasă orchestra simfonică a Filarmonicii din Iaşi, care se afla la Zürich pentru un ciclu de concerte. Festivitatea de deschidere s-a desfăşurat în 264 frumoasa Tonhalle din centrul oraşului .

263

Fragmente dintr-un articol publicat în „Opinia”, Iaşi, 1 august 1996.

Sala de concerte a fost inaugurată în 1895, numărându-se printre cele mai bune din punct de vedere acustic, din Europa. Edificiul a fost construit după planurile arhitecţilor Ferdinand Fellner şi Hermann Gottlieb Helmer, autorii 264

305

Zürich, Tonhalle

Ei bine, am întâlnit aici, cu această ocazie aceeaşi pază supra-saturată – „securitate” la noi, „body guard” la ei, unii sumbri şi insolenţi, ceilalţi cu un zâmbet stereotip, dar şi unii şi alţii inflexibili şi insensibili. Aceeaşi risipă de recuzită şi dorinţă de a crea impresie asupra mai marilor zilei. Aceeaşi abundenţă, chiar opulenţă de o zi, care dispare ca prin farmec în momentul căderii cortinei. Şi astfel, în toată această atmosferă ceremonioasă, în care personalul de culise era parcă terorizat de gândul celui mai mic eşec sau abateri de la program, a apărut mai întâi un personaj, apoi două, trei… total străini de tot ce se petrecea în acel moment la Tonhalle, dar care sau dovedit a fi membrii orchestrei filarmonice ce funcţionează permanent în istoricul edifi265 ciu . În acel moment a intervenit înfruntarea dintre Politică şi Cultura profesionistă. La noi, şi „înainte” şi astăzi, nimic n-ar trece în faţa unei manifestări cu caracter politic, ideologic sau oficial. Totul e întrerupt, amânat, anulat, fără obiecţii ori împotriviri. Sunt evacuate hoteluri, blocate străzi, închise şcoli… !

Membrii Orchestrei Tonhalle însă veniseră cu aplomb, indiferenţi la ceea ce se petrecea în jur, cerând să se evacueze sala, deoarece ei aveau o importantă… repetiţie, peste o oră !

Acolo şi atunci am avut satisfacţia să constat că şi cultura, atunci când este susţinută cu bani, stă pe acelaşi palier cu politica. În final s-a ajuns la un armistiţiu, din care tot noi am avut de suferit: în clipa imediat următoare închiderii ceremoniei (care deja fusese restrânsă, în urma cererilor insistente şi deloc politicoase), am fost aproape luaţi pe sus şi evacuaţi din scenă şi Teatrului municipal şi ai Operei din Zürich, de asemenea ai Teatrului Naţional din Iaşi, Opera din Odesa, teatrele din Wiesbaden şi Karlovy Vary.

265 Ansamblu de înaltă reputaţie, Orchestra Tonhalle numără printre invitaţii săi pe dirijorii C. M. Giulini, Z. Mehta, G. Prêtre, G. Solti, G. Rojdestvenski; soliştii Alfred Brendel, R. Buchbinder, Radu Lupu, G. Oppitz, M. Perahia, Mihaela Ursuleasa, Frank Peter Zimmermann, Pinchas Zukerman, Natalia Gutman ş.a. Ansamblul a fost fondat în anul 1868, devenind cea mai importantă orchestră din provincia germanofonă a Elveţiei.

306

culise, fără prea multe menajamente.

Le (sport) roi s’amuse ! „Nu Pavarotti va fi cel ce va marca festivitatea de deschidere a celui de-al 30-lea Congres FIFA, ci Staatsphilharmonie Iaşi-România şi tânărul dirijor german Michael Hofstetter” – astfel anunţa presa locală elveţiană evenimentul ce urma să aibă loc în zilele de 3 şi 4 iulie, în impozanta Kongresshaus din Zürich (Elveţia). Având în vedere împrejurările, afirmaţia poate fi considerată destul de măgulitoare. Ceea ce a contat însă cel mai mult a fost prezenţa artistică a orchestrei ieşene în programul zilei de 3 iulie, într-o atmosferă în care toţi şi toate trebuiau să ducă la crearea bunei dispoziţii a VIP-urilor din lumea fotbalului, a politicii şi a industriei internaţionale. Ca să parafrazez titlul cunoscutei drame a lui Hugo, deviza manifestării din 3 iulie de la Zürich ar fi putut fi Sportul-rege se distrează !

Pentru aceasta, organizatorii au invitat artişti de valoare, dar mai puţin cunoscuţi şi, în consecinţă, mai „ieftini”: sopranele Elena Moşuc, Cynthia Makris, Bonita Glenn, mezzo-soprana Edda Moser, tenorul Herbert Lippert şi baritonul Eduard Lehmann, precum şi orchestra Filarmonicii din Iaşi, cu dirijorul Michael Hofstetter de la Opera din Wiesbaden, care-şi verifi266 caseră de cinci ori până atunci valoarea, în tot atâtea concerte . La toate acestea s-au adăugat un grup de balerini de la Teatrul de Stat din Wiesbaden, împreună cu coregraful Ben van Cauwenberg.

Ziua a cuprins două momente distincte: primul – deschiderea oficială a congresului FIFA. Programul a cuprins: Imnul FIFA, urmat de trei intermezzi de circa 20 de minute cu muzică de pe trei importante continente, Europa, America de Nord şi America de Sud – pagini de Brahms, Şostakovici, De Falla, Ruperto Chapi, Duke Ellington, George Gershwin şi Leonard Bernstein. A urmat o scurtă gală de operetă, cu muzică de Johann Strauss, Franz Lehar, Emmerich Kalman şi Karl Millöker.

Cel de-al doilea moment a avut loc seara târziu, în Sala Congreselor, aflată în acelaşi corp de clădiri cu Tonhalle, în care, cu prilejul dineului oferit participanţilor, muzicienii români şi străini au creat ambianţa artistică. În program: Jacques Offenbach – aria Olympiei, Barcarola (din Povestirile lui Hoffmann) şi celebrul Can-can (din Orfeu în Infern). Cu acest prilej, soprana Elena Moşuc (solistă a Operei din Zürich) şi-a confirmat o dată în plus calităţile excepţionale, provocând entuziasmul artiştilor şi publicului.

Până aici am relatat faptele. Iată în continuare impresiile.

Am simţit acolo, în mijlocul organizatorilor (atât de importanţi!), al invitaţilor (foarte importanţi!!) şi al „sportului cu balonul rotund” (cel mai important!!!), că, dincolo de respectul elementar, al omului faţă de om (care la ei e mai vechi decât la noi), dincolo de culanţa venită 267 din bunăstare , am simţit o relaţie între public şi artişti asemănătoare celei dintre rege şi bufonul său! Fie-mi iertată comparaţia, de către artiştii români – orchestra ieşeană şi soprana Elena Moşuc. Am ales-o tocmai pentru a pune în contrast valoarea incontestabilă a unui ansamblu de cel mai înalt profesionalism – între ale cărui calităţi se numără o sonoritate şi subtilitate a interpretării cu totul speciale, o coeziune şi o putere de concentrare în cele mai ciudate şi mai vitrege condiţii – cu acel tărâm atât de diferit şi totodată atât de puternic, care 266

Din ianuarie până în iunie, orchestra Filarmonicii din Iaşi susţinuse mai multe concerte, la Kongresshaus din Zürich, cu pagini celebre din creaţia celor mai cunoscuţi compozitori de operetă: Johann Strauss, Emmerich Kalman, Franz Lehar, Robert Stolz, Robert Gilbert, Eduard Künneke şi alţii. Succesul şi afluenţa publicului au mers în creştere.

267 Kongresshaus se află în centrul bancar al oraşului Zürich.

307

este lumea business-ului în sport.

Faţă de interpretarea aş putea afirma, ireproşabilă, de rafinamentul şi ambianţa sălii de concerte Tonhalle, auditoriul a răspuns cu rumoare, mişcare permanentă, entuziasm „de tribune”, cu fluierături şi tropăieli… de încântare ! Ca să nu mai vorbim de acel „dinner show” greu de uitat, pe care muzicienii l-au tratat ca pe un spectacol de profesionişti, iar publicul ce pe un „şou” ! În atmosfera mirosind a sosuri, cu clinchet de tacâmuri, toasturi şi glume deocheate, orchestra ieşeană, soliştii, dirijorul şi grupul de balerini au început cu tot entuziasmul, care, în foarte scurt timp a făcut loc unui gust amar-acru-acid care ne-a strepezit sufletul. Şi, deşi imediat după asta am început să primim tot felul de semnale care demonstrau că muzicienii noştri creaseră impresie, dacă nu chiar senzaţie, gustul acela a rămas şi rămâne încă…

268 Ridi pagliaccio ! Sportul-rege se amuză !

Ce mai fac artiştii noştri în timpul liber Artiştii – şi nu numai ei – fac multe lucruri interesante în timpul lor liber. În afară de familie, casă, distracţii, hobby-uri, îşi manifestă când te-aştepţi mai puţin, talente deosebite. Din păcate, de-a lungul istoriei Filarmonicii, aceste „ocupaţii” inedite au fost uitate au au rămas doar în „folclorul” nescris al instituţiei, multe din întâmplări dispărând pe măsură ce povestitorii lor dispar. De pildă, un personaj de poveste, ce bântuie şi astăzi holurile din vechea clădire este portarul-pompier-om-la-toate 'Nea Ion Apopii. Câte nu se povestesc pe seama lui, în timpul directoratului lui Ion Baciu mai ales, dar şi în vremurile mai apropiate!

Apoi 'Nea Fănică – trombonistul Ştefan Stanciu – stâlp al instituţiei timp de aproape cinci decenii. „Otelo”, violonist ţigan, cu trandafirul lui roşu prins de căluşul viorii, care l-a impresionat pe vecie pe solistul Yvry Gitlis.

Au rămas de poveste camerele de oaspeţi de la parter, unde în anii '60 au locuit tânărul violonist debutant Ştefan Ruha, violonceliştii Vladimir Orlov şi Radu Aldulescu, Ilarion IonescuGalaţi, Maria Tănase şi mulţi alţii.

Un episod greu, dar memorabil, a fost videoteca din anii negri ai autofinanţării (1984).

Atunci s-a creat un nucleu de oameni inimoşi – artişti şi personal administrativ – care au pus umărul pentru supravieţuirea instituţiei, alături de maestrul Ion Baciu. … şi istoriile savuroase au continuat şi continuă şi în ziua de astăzi! Iat-o pe cea mai recentă. În luna februarie 2008, Filarmonica a primit vizita unor cineaşti români şi francezi, în vederea organizării unei selecţii (casting!) pentru distribuţia viitorului film al regizorului româno-francez Radu Mihăileanu, intitulat „Concertul”.

Pentru iubitorii de film, numele lui Radu Mihăileanu este deja cunoscut din Train de vie (Trenul vieţii). Reamintim totuşi câteva date din activitatea artistului: Radu Mihăileanu este singurul regizor român care a fost distins cu Premiul César, pentru scenariul filmului Trăieşte!, în 2006. De numele său se leagă alte peste 20 de premii internaţionale cu filmele Trăieşte! (2005) (între care trei la festivalul de la Berlin), Trenul vieţii (1998) şi A trăda (1992). Recent, regizorul român a fost promovat în grad de înalt ofiţer şi Cavaler al Artelor şi Literelor de către ministrul francez al Culturii, Christine Albanel, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Paris.

268

Articol publicat în „Forum Cultural”, Iaşi, februarie 1997.

308

De la stânga la dreapta: Lauenţiu Nujnoi (Teatrul de Operetă Bucureşti), Romeo Bălan, Florian Budeanu, Bogdan Antoane (Opera Iaşi), Ecaterina Tudorache, Ioan Guşă, Radu Mihăileanu, Adriana Marinca (jos), Constantin Grigore, Carmen Oprea (Opera Iaşi), Marcian David, Olivier Jacquet (regizorul secund), Aurel Oroşanu, Romeo Ciocârlan, George Frunză (Teatrul din Botoşani), Caliu.

Născut la 23 aprilie 1958, la Bucureşti, Radu Mihăileanu este fiul unui jurnalist evreu, care, după ce a evadat din lagărul de concentrare unde fusese deportat de nazişti, şi-a schimbat identitatea. Sub noul nume, de Ion Mihăileanu, el va scrie scenariul primului film al lui Lucian Pintilie: Duminică la ora şase, din 1965.

Radu Mihăileanu a părăsit România în 1980, îndreptându-se către Israel, pentru ca ulterior să se stabilească în Franţa. Educat la Institutul de Înalte Studii Cinematografice (IDHEC), el lucrează, în anii '80, ca monteur, apoi ca asistent de regie, mai ales alături de Marco Ferreri (I love you, 1985, şi Y'a bon les blancs, 1987), timp în care semnează şi câteva filme de scurtmetraj.

Cu scenariul Le Concert, având drept producător român Castel Film, Mihăileanu a câştigat 1,6 milioane de lei la concursul de scenarii, cea mai mare sumă acordată de Centrul Naţional al Cinematografiei în acest an.

Acţiunea filmului Le Concert se petrece în Rusia şi la Paris. Câţiva ruşi se dau drept muzicieni de la Balşoi Teatr (de unde fuseseră daţi afară cu 30 de ani în urmă) şi pun la cale un concert de proporţii la Paris. Între timp, fiecare dintre ei îşi câştiga traiul cum putea: unul ca şofer de taxi, altul compunea muzică pentru filme porno, alta era femeie de serviciu ş.a.m.d. Cei mai mulţi îşi vânduseră instrumentele.

309

La Paris, ei urmează să cânte în faţa cremei politicienilor francezi şi a celor mai mari muzicieni de pe malurile Senei. Ruşii reuşesc să dea complet Parisul peste cap, şocându-i pe parizieni cu obiceiurile lor. Mihăileanu vrea sa atace în filmul său şi ciocnirea dintre două civilizaţii, dintre estul „barbar” şi oraşul „luminilor”, el recunoscând că în acest „conflict” ţine partea „barbarilor”, mai nebuni, mai săraci, dar mult mai liberi în spirit şi mai umani.

Cei nouă instrumentişti-actori aleşi de la Filarmonica din Iaşi şi rolurile lor au fost: Romeo Ciocârlan Florian Budeanu Marcian David Constantin Grigore Ion Guşă Adriana Marinca Aurel Oroşanu Ecaterina Tudorache Romeo Bălan

violist „în viaţă” – déménageur în film. clarinet – producător de filme porno. violonist, concert-maestru – muzicant de cantină. violoncel – şef de sindicat fagot – vânzător de legume şi zarzavaturi. vioară – muzicantă în cimitir. oboi – vânzător de samovare. flaut – femeie de serviciu la Muzeul de Ştiinţe Naturale. violoncel – figurant.

Redăm în cele ce urmează câteva instantanee fotografice, însoţite de impresii ale muzicienilor din orchestra Filarmonicii ieşene, participanţi la filmări.

Romeo Ciocârlan, violist: „Am avut un rol extraordinar. La început când mi s-a spus – Sunteţi déménageur – n-am ştiut să-mi traduc ce înseamnă asta. Într-o zi m-am dus până la Bacău şi pe şosea m-a depăşit o maşină pe care scria mare: „déménageur”. De-atunci am aflat că ăsta e unul care cară mobilă, ajută la mutat. Oricum, eu am dat o nouă semnificaţie meseriei, aceea de déménageur alto !!!

La prima filmare, la Bucureşti, undeva în spatele Palatului de Justiţie, au organizat un catering pentru actori şi în curtea interioară au pus diverse plăcuţe în ruseşte: pâine, alimentară, farmacie, totul să pară că se filmează în Rusia (acţiunea se petrece în perioada actuală).

Romeo Ciocârlan la Paris, în pauză de ţigară.

.

O casă mai veche, mai ponosită, din care eu cu Bogdan Antoane *cornist la Opera din Iaşi, a.n.+ şi cu un actor de la Botoşani, George Frunză trebuia să cărăm mobilă. Oamenii stăteau pe la blocuri, curioşi să vadă ce se întâmplă. Intru în curtea aia şi dau peste un câine. Eu care mă pricep la câini, imediat cu el, l-am potolit, s-a liniştit. În timp ce ei pregăteau momentul de 310

filmare, cu lumini, cu maşini, platoul, scena – asta era pe la 3 după-amiaza – apare o doamnă mai curioasă şi mă întreabă pe mine ca şi cum aş fi fost de-al casei: Doamna Fiscutescu este acasă? - Nu, nu este – îi răspund. De fapt nu am venit să vorbesc cu doamna, am adus de mâncare câinelui. Eu nu ştiam cum s-o fac să plece mai repede, că trebuia să-mi intru în rol. Îi zic să-mi dea mie mâncarea câinelui, că i-o dau eu. Şi aşa m-am împrietenit cu el. Imediat după aceea, regizorul secund zice: gata, pregătiţi-vă, că începem să filmăm. Doi ieşeau cu o canapea; eu trebuia să ies pentru că tocmai atunci sosea o salvare rusească originală, de-aia veche, hodorogită, din care cobora un impresar şi dirijorul. Fostul violoncelist era acum şofer pe salvare. Şi noi ne regăsim, ne pupăm… Ieşim să repetăm, dar câinele se ţinea tot timpul după mine. Nu ne lăsa deloc. Acum eram prietenul lui. Au improvizat şi m-au filmat împreună cu el. Nu ştiu cum o să se lege în film sau dacă or să lase scena cu câinele.

Mai târziu, eu apar cu viola şi interpretez un moment dintr-o lucrare a lui Ceaikovski, care de fapt e scrisă pentru vioară – o serenadă. Nu ştiu de ce mi-au dat-o mie la violă. M-am chinuit destul de mult, pentru că mi-am zis că dacă se uită un profesionist, să cânt ca la vioară.

Acesta a fost unul din momentele drăguţe al acestui film.

Tot la filmarea asta s-a întâmplat şi istoria cu bodyguardul, în aceeaşi zi, când am ajuns la campingul organizat pentru noi, actorii. (Nu-ţi spun că am avut rulotă pe care scria „déménageur”!) Am intrat înăuntru, m-am schimbat. Acolo aveam fructe, apă minerală, pat, televizor, aer condiţionat, grup sanitar…ca un boier! Tot în campingul ăsta exista rulotă pentru machiaj, pentru costumaţie, alta pentru perucherie, freză şi barbă. Pentru ţinuta déménageur mi-au dat nişte pantaloni prin care bătea vântul şi mă trăgea curentul. Asta s-a petrecut în iunie. A fost prima filmare pe care am avut-o. Am mai avut nişte încălţări pe care au dat o groază de bani, nişte adidaşi. Mergea o cabinieră după mine şi-mi dădea cu un burete cu praf, să pară că-s mai prăfuit. Adidaşii ăia pe care au dat milioane de lei, au fost ca un laitmotiv al filmului. La Paris, când intram în scenă, toţi în frac, şi ne numărau ca pe nişte oi (pentru că noi întârziam, iar dirijorul era emoţionat că nu se adună orchestra), eu apar tot cu adidaşii ăştia şi cu viola. Ei filmau în mod special adidaşii. Când ieşeam afară, în pauză, la o ţigară, toţi se uitau la mine încremeniţi, pentru că eram atâta de elegant, în schimb tot cu adidaşii ăia.

Florian Budeanu, Romeo Ciocârlan şi Aurel Oroşanu, în pauză de filmări la Paris.

311

La Bucureşti, am coborât din rulotă, era un loc unde se serveau cafele, prânzul, şi în altul unde se fuma. Vine un domn la mine, foarte elegant – un bărbat imens, să fi avut peste doi metri şi vreo 150 kg – mă prinde după umeri (eu mă pierdeam în braţele lui) şi-mi zice: Veniţi cu mine, că vreau să discut cu Dvs. Am apreciat în mod special amabilitatea lui, pentru că la ce-a gândit el putea să-mi tragă un şut şi să-mi spună marş afară! M-a luat, m-a dus până la marginea campingului şi mi-a spus: Ştiţi, aicea se filmează, n-aveţi ce căuta. Aici sunt actori.

Atunci mi-am dat seama. I-am spus că face o confuzie, că fac parte din echipa de actori. Deatunci, de fiecare dată când îl întâlneam îşi punea mâinile la ochi, ruşinat şi-şi cerea scuze pentru situaţia în care s-a aflat.

C.C.: Cum a început totul?

R. Ciocârlan: Iniţial, direcţiunea ne-a anunţat pe scenă, pe toată lumea: Sunteţi de acord să participaţi în luna mai, la câteva filmări şi înregistrări la Bucureşti? Plecaţi sâmbătă şi duminică. Atunci era vorba de toată orchestra. Înregistrarea până la urmă a făcut-o orchestra din Ploieşti. În schimb ei au venit cu ideea să aleagă din colectivul nostru câţiva care să facă parte din viitoarea orchestră de la Paris. În total am fost 9 din Filarmonică.

C.C.: Aţi fost actori în roluri secundare…

R. Ciocârlan: La Bucureşti, la Arenele Romane începeau filmările la 7 seara, după 2 ore de repetiţii ne duceam la o gustare. Eram la fel de ponosit şi prăfuit şi din nou un bodyguard nu mă lăsa să-mi iau mâncarea şi mi-a zis: Dvs. aveţi mâncarea în altă parte. Am aşteptat să plece şi mi-am luat mâncarea. A doua zi, din nou mă opreşte: V-am spus şi aseară, aicea este pentru actori. Noroc că era regizorul secund acolo, care mi-a sărit în apărare: Dumnealui este actor (am apreciat în mod deosebit, la întreaga echipă, maniera elegantă, deosebit de civilizată, de a ni se adresa). După asta, omul a devenit foarte amabil şi chiar mă îndruma: Pe aici, domnule actor.

C.C.: Selecţia a fost în luna februarie, pe scenă, într-o duminică. În ce-a constat şi cine a fost de faţă?

R. Ciocârlan: Castel film a organizat castingul. Prima selecţie a fost pe bază de imagine. Prima dată am fost vreo 200 de oameni – de la noi, de la Operă. Ne prezentam, spuneam cine suntem, ce funcţie ocupăm în orchestră şi ne fotografiau. Din ăştia, am rămas vreo 40.

„Concert-maestrul” Caliu

C.C.: Când a fost a doua selecţie ?

R. Ciocârlan: Prin martie. A doua oară trebuia să cântăm ceva cu instrumentul. M-au întrebat dacă ştiu ruseşte. Ştiu să citesc, dar când mi-au dat un text am zis că nu pot dacă nu ştiu de312

spre ce e vorba. Mi-au cerut apoi să mimez ce am cântat şi atunci m-am desfăşurat, am improvizat. La această a doua selecţie au venit regizorul secund de la firma Trésor din Paris şi Iulian, reprezentantul Castel Film.

Fagotistul Ioan Guşă, violonistul Marcian David şi oboistul Aurel Oroşanu – „costumaţi”!

A. Oroşanu şi R. Ciocârlan; Florian Budeanu (clarinet); grup în costume exotice.

Puiu Guşă cu Vlad Ivanov (st.) şi cu R. Mihăileanu (mij.). Jacqueline Bisset „colegă” de platou! (dr.)

C.C.: Ce figuri cunoscute au mai fost din România?

R. Ciocârlan: Vlad Ivanov, „doctorul” din 432… Mai era un actor de la Bucureşti, nu ştiu cum îl cheamă *Ioan Sapdaru?+. De asemenea „domnul Caliu”, care în film este concert-maestrul orchestrei. În „viaţă” el este şeful lăutarilor din Clejani. E un tip uns cu toate alifiile. Un tip extraordinar! Vorbeşte o franceză…vai de mine! În primul rând el are impresar, n-a acceptat condiţiile cum am făcut noi. Impresarul s-a dus şi a negociat onorariul lui. Spunea că are concerte în toată lumea, în America în mod special.

C.C.: Ce roluri aţi avut?

R. Ciocârlan: Cei 2 demenajeuri: eu şi Bogdan Antoane *cornist+, Aurel Oroşanu [oboi] – vân313

zător de samovare, Puiu Guşă *fagot+ vânzător de legume, Marcian David şi Carmen Oprea *violonişti+ – muzicanţi într-o cantină, Adriana Marinca *vioară+ cânta la înmormântări. Rolul cel mai simpatic îl avea Cati *Ecaterina Tudorache, flaut], care era femeie de serviciu la Muzeul de Ştiinţe Naturale şi apărea de după un schelet de mamut cu mopul şi pe urmă cu flautul. Foarte simpatic era şi Florian Budeanu *clarinet+, căruia i-au pus o coadă – tot timpul pierdea câte vreo oră la peruchier ca să-i lipească coada. El se ocupa cu casete porno. Romică Bălan făcea doar figuraţie.

La Bucureşti s-a filmat la Palatul de Justiţie, 5 zile la Arenele Romane şi 2 zile la Aeroportul Otopeni. Acolo au amenajat un spaţiu să pară ca la aeroportul din Moscova. Treceam prin furcile caudine ale punctului vamal. Caliu împărţea paşapoarte false şi lipea ştampila. Simpatic a fost când au adus o şatră întreagă de ţigani, cu puradei şi un câine – l-au chinuit pe săracul animal toată ziua, un amărăştean, şi-avea un lanţ gros! Ei stăteau pe jos şi urmăreau acţiunea şi, partea simpatică a fost că le-au adus pepeni verzi, harbuji, la toată şatra, dar le-au spus: Nu mâncaţi harbujii că-s de decor, iar puradeii salivau şi nu se puteau abţine şi mai trăgeau câte o îmbucătură. Şi tot aşa, mai trebuiau să aducă încă un harbuz… În iunie am fost la Moscova. Îmi doream demult să merg la Moscova, pentru că mai fusesem o dată în ’70 şi am rămas cu o imagine deplorabilă, dezastruoasă. Acum ne-am plimbat extraordinar de mult pe jos. A doua zi am filmat în Piaţa Roşie şi, deşi era vară, era un frig şi un curent teribil. Noi aveam nişte paltoane ponosite pe noi…

La Paris am filmat diferit. Eu am fost de 4 sau 5 ori. De 2 ori am filmat câte o zi. Iar pe 24 august am făcut ultima filmare, unde căram nişte mobilă în piaţă şi atunci s-au terminat filmările de tot. În total am avut 20 de zile de filmare.

C.C.: De ce l-au legat pe Ivanov pe scenă?

R. Ciocârlan: Ivanov joacă rolul unui mare magnat rus, care, printre altele, se dă că ştie să cânte la violoncel. El plăteşte deplasarea orchestrei la Paris cu condiţia să cânte şi el în orchestră. Când se pune la violoncel, se constată că e un dezastru şi ca să nu strice filmarea îl leagă.

C.C.: Ce fel de om e Radu Mihăileanu?

R. Ciocârlan: Tot timpul i-am zis: Radule, vezi ce faci că eu mi-am pregătit speech-ul pentru Cannes! Şi mă gândeam să spun că dacă în lume există dirijori, deranjeuri şi maeştri, Radu Mihăileanu face parte din clasa maeştrilor – este extrem de priceput în organizarea maselor. Asta am apreciat, că oricât de multe duble am tras şi oricât de mult am filmat – pentru că uneori nu ieşea – nu l-am văzut să se enerveze. Tot timpul se adresa cu eleganţă, cu amabilitate.

Am apreciat calitatea umană, dar şi calitatea artistică, care în final cred că va fi deose269 bită.

269

După un interviu realizat de secretariatul muzical al Filarmonicii – Carmen Chelaru şi Anca Butnaru – în 14 noiembrie şi publicat în caietul-program din decembrie 2008.

314

Epilog Memoria Iaşului muzical În ultimii două sute de ani, s-a format în Iaşi un perimetru binecuvântat de muze – cel cuprins între străzile Armeană, Cuza Vodă, Ştefan cel Mare, I.C. Brătianu, Th.T. Burada, C-tin.

Stroescu, Independenţei – unde Thalia (teatrul) s-a întâlnit cu Eutherpe (muzica) şi cu Terpsichore (dansul).

Este locul unde la începutul veacului al XIX-lea, vistiernicul Alecu Balş a ridicat casele ce figurează astăzi pe strada Cuza Vodă (fostă Uliţa Golia) la numărul 29.

Casa Balş

Aici, în iarna anului 1847, va fi primit cu toate onorurile marele Franz Liszt, care a susţinut două concerte, în drumul său către curtea imperială de la Sankt Petersburg. În acelaşi perimetru se va ridica în anii 1894-1896 Teatrul Naţional Vasile Alecsandri, de către arhitecţii vienezi Ferdinand Fellner (1847-1916) şi Hermann Helmer (1849-1919), edificiu 270 care astăzi găzduieşte şi Opera Naţională Română .

270

Lucian Vasiliu, Ioan Holban, Olga Rusu, Const-Liviu Rusu – Prin Iaşii de odinioară, op. cit. Text anexat reproducerii nr. 47.

315

Teatrul Naţional din Iaşi.

În stagiunea 1917-1918, George Enescu şi orchestra sa şi-au desfăşurat repetiţiile în clădirea atelierelor din curtea Teatrului, iar concertele s-au ţinut în sala Teatrului Naţional.

316

271

Clădirea din curtea Teatrului, care a găzduit repetiţiile din iarna 1917-1918 (st.) şi placa comemorativă (dr.)

În 1942, a luat fiinţă Filarmonica Moldova, care a activat la Sala Armeană (repetiţiile) şi în sala Teatrului Naţional (concertele) până în noiembrie 1957, când s-a mutat în actualul sediu din casele Balş şi ale fostului pension catolic francez Notre Dame de Sion.

Casa din curtea Bisericii Armeneşti în care a funcţionat Filarmonica „Moldova” 272 de la înfiinţare până în toamna anului 1957.

271 272

Foto Mihai Cantea Foto George Chelaru, 1 ian. 2009 317

Membrii orchestrei simfonice ĂŽn curtea Bisericii ArmeneĹ&#x;ti.

Institutul francez Notre Dame de Sion (dreapta).

318

La 1 noiembrie 1949 ia fiinţă Şcoala medie de muzică – care va deveni curând Liceul de Artă, iar astăzi Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă”. Până în toamna anului 1950, va funcţiona în localul din strada Mohănescu – actuala Casă a Universitarilor. Din 16 noiembrie 1950, se mută în Str. Cuza Vodă nr. 29, integrându-se în acelaşi perimetru „muzical” despre 273 care pomeneam mai sus .

Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă”, str. Cuza Vodă nr. 29. Clădirea veche (st) şi una din clădirile noi (dr).274

Continuând plimbarea imaginară, în imediata vecinătate a clădirii Filarmonicii se află – pe actuala stradă Th.T. Burada – casa în care a locuit marele muzician, folclorist şi istoriograf ieşean şi apoi fiica sa, violonista Lucia Burada-Romanescu, membră fondatoare a orchestrei Filarmonicii.

Casa Burada de pe strada cu acelaşi nume şi placa comemorativă.

275

Aproape de Casa Burada, în curtea Bisericii Sf. Ioan a locuit în tinereţe, împreună cu familia, dirijorul Emanuel Elenescu.

273

Vezi Anuarul Liceului de Arte „Octav Băncilă” Iaşi, la 45 ani de existenţă, 1949-1994, editat de Ministerul Învăţământului, Iaşi 1994, pp. 18-19.

274 Foto George Chelaru, 1 ian. 2009 275 Foto George Chelaru, 1 ian. 2009 319

Casele din curtea Bisericii Sf. Ioan, strada T.T.Burada, vizavi de Casa Burada.

Pe frontispiciul uneia din ele stă scris: „Şcoala de cântăreţi bisericeşti a soţilor Vasile şi Maria Rusovici”. În una din aceste case a locuit dirijorul Emanuel Elenescu în vremea adolescenţei.275

De cealaltă parte a clădirii Filarmonicii, pe strada Vovidenie, colţ cu str. Stroescu, la parterul unei case din apropierea Bisericii (casă bombardată în timpul celui de-al doilea război mondial) a locuit, în anii 1917-1918, George Enescu.

Strada Vovidenie (imagini din ambele sensuri) – 276 pe care s-a aflat casa în care a locuit G. Enescu în anii 1917-1918.

Nu departe de Teatru şi de Filarmonică, pe strada Băncii – astăzi strada Maestrul Ion 276

Foto Mihai Cantea.

320

Baciu – în casa cu numărul 16, a locuit până în anul 1986 (când a părăsit Iaşul), dirijorul Ion Baciu, figură reprezentativă a Iaşului muzical din deceniile şapte–nouă ale veacului 20, urmat fiind, în aceeaşi casă, de compozitorul şi profesorul Vasile Spătărelu, fondator al şcolii ieşene de compoziţie.

Strada Maestrul Ion Baciu (fostă Băncii).

Casa cu nr. 16 în care a locuit dirijorul Ion Baciu, 277 urmat de compozitorul Vasile Spătărelu.

Sediul Filarmonicii 278

Clădirea care a aparţinut Vistiernicului Alecu Balş a fost ridicata în jurul anului 1815 , construită în stil neoclasic caracteristic sfârşitului sec. al XVIII-lea şi începutului sec. al XIX-lea.

Ulterior, edificiul a fost cumpărat de Institutul francez Sacré Coeur al călugăriţelor din Ordinul Notre Dame de Sion, existent la Iaşi la începutul sec. al XIX-lea. Într-un ghid al Iaşului din 1933 este prezentat astfel istoricul acestui aşezământ: „În prima jumătate a veacului al XIX-lea au existat, pe lângă câteva şcoli începătoare, fundate de stat, şi unele şcoli destinate mai mult fiilor şi fiicelor de boeri, ce s-au fost înfiinţat de diferiţi profesori străini, în care se putea educa şi instrui toţi cei cu oarecare dare de mână, mai întâi în învăţătura limbilor străine, ca franceza şi germana, mai ales, precum şi muzica sau alte îndeletniciri familiare.

Dar nici o şcoală particulară cu cursuri superioare şi reglementare nu se crease în Iaşi, din iniţiativă privată, până ce, în cursul anului 1866, după stăruinţa unui Episcop catolic din localitate, Monseniorul Salandari, sesizat şi prin îndemnurile mai multor personagii din elita socială locală, se hotărî înfiinţarea unei şcoli sistematice, după modelul celor din străinătate, pentru 277

Foto George Chelaru, 1 ian. 2009.

Lucian Vasiliu, Ioan Holban, Olga Rusu, Const-Liviu Rusu – Prin Iaşii de odinioară, Casa de Presă-Editură „Cronica”, Iaşi 1995. Text anexat reproducerii nr. 56 278

321

fetele ce căutau să se instruiască cât se poate mai perfect. În aceste împrejurări, la data de 7/19 Martie 1866 luă fiinţă Institutul Notre Dame de Sion, care obţinu concursul Congregaţiei Catolice Notre Dame de Sion din Paris, trimeţându-se un număr de maici în Iaşi, unde nu se afla decât o şcoală mixtă pentru copiii catolici, condusă de un sigur Institutor. La sosirea Maicelor, fetele fură separate de băeţi, spre a primi o instrucţiune deosebită. În April următor, după cererea mai multor persoane din elita ieşană, mai sosiră în Iaşi zece Maici catolice, cu care se înfiinţă un Institut superior, cu autorizarea Ministerului Român al Instrucţiei publice, având ca superioară pe Mère Marie Théodorine (Amélie Randon).

Institutul fu instalat mai întâi în casa închiriată de la Principesa E. Ghyca din strada Lăpuşneanu *ulterior localul Creditului Funciar Urban, astăzi Policlinica Stomatologică, n.n.+. În Octombrie 1868, Institutul fu transferat în Casele Balş, din strada Golia (astăzi strada Cuza Vodă), unde se află şi acum. În 1872 s-a deschis acolo un Orfelinat intern gratuit pentru orfane catolice, în număr limitat până la 30. În 1880 s-a instituit şi un Externat cu plată pentru clasele mijlocii. Mai mulţi profesori români fură angajaţi, ca să predeie anumite cursuri în limba română. Cursurile generale se predau în limbile germană şi franceză, cum şi pentru anumite eleve în limbile engleză şi italiană. Pe lângă studiile teoretice se mai predă în această instituţie şi muzica, lucrul manual, desemnul, gimnastica etc. Numărul elevelor crescu în mod gradat, începând de la 53 în 1866, şi ajungând la mai multe mii până în ziua de astăzi.

Cu prilejul marelui războiu precedent, în 1916-1918, cursurile în această instituţie fură suspendate, localurile fiind rechiziţionate de guvern, şi ocupate de un spital român, un spital rusesc şi un spital francez, în mod simultaneu. Tot acolo se instală un Comitet sanitar regional (1916); locuinţe pentru o parte din parlamentari (1918); un lagăr pentru soldaţii algerieni scăpaţi din câmpul prizonierilor din Muntenia; tot aici fu instalat un punct de legătură între ofiţerii ruşi nesupuşi revoluţiei; un sediu şi depozit al unei cooperative.

La 1918 se redeschise în parte clasele, iar în 1919 reîncepu funcţionarea normală a instituţiunii.

Actualmente se află în acest local: Pensionatul (Grădină de copii), curs primar şi liceal, cu drept de publicitate; ca externat, un curs secundar cu programă proprie şi studiu special al limbei franceze; o şcoală primară parohială de fete, cu patru clase şi cu drept de publicitate; o şcoală primară parohială de băeţi, ca filială a acestei instituţii, se află instalată în Strada Colonel Langa, având patru clase, cu drept de publicitate; un Internat pentru fete sărace, cari se formează la practica lucrărilor de menaj; Patronajul, operă filantropică extra-şcolară pentru fetiţe tinere din «clasa nevoiaşă» cu colonii de vacanţă la Grozeşti (Oituz) şi o şcoală de croitorie, pentru lengerii, recunoscută de utilitate publică.

Tot în această mare clădire funcţionează şi astăzi un Dispensar Franco-Român medical, unde în mod gratuit se dau consultaţii şi îngrijiri medicale pentru toţi săracii, fără deosebire 279 de vârstă, naţionalitate şi religie.” Între anii 1900-1910, Institutul francez Notre Dame a construit o completare la clădirile mai vechi ce îi aparţineau, în prelungirea vechii Case Balş. Cu aceasta ocazie a fost ridicata clădirea cu paraclis (capela) rezervată uzului călugăriţelor şi elevelor catolice ale institutului – actuala sală de concerte a Filarmonicii. Arhitectul noului corp de clădiri a fost italianul J. Vignaly.

279

Cel mai nou ghid al Iaşului, F.A., publicat probabil în 1933, pp. 99-102.

322

Institutul Sacré Coeur al Ordinului Notre Dame de Sion: exterior

Pe lângă importanţa arhitectonică, edificiul are şi una istorică şi culturală, aici având loc diferite manifestări artistice ale timpului. Între altele, în salonul Casei Balş s-a jucat în 1817 prima piesă de teatru în limba română, iar la 18 ianuarie 1847 a avut loc – după cum menţionam – un concert susţinut de marele pianist şi compozitor Franz Liszt.

323

Interiorul capelei Notre Dame – actuala sală de concerte

După anul 1947, Institutul Notre Dame de Sion a fost desfiinţat, personalul francez al institutului repatriindu-se. Clădirile au fost abandonate timp de mai mulţi ani, slujind mai întâi ca lagăr de prizonieri, apoi ca depozit de materiale şi cămin pentru studenţi. În 1950 o parte din clădiri au fost atribuite Liceului de Arta Octav Bancilă, iar Casa Balş a adăpostit în perioada 1960–1982, Conservatorul George Enescu. În anul 1954, Primăria oraşului Iaşi încredinţează Trustului de Construcţii Căi Ferate renovarea edificiului care adăpostea fosta capelă şi transformarea lui în sală de concerte cu anexele necesare pentru Filarmonica Moldova.

La 17 noiembrie 1957 are loc inaugurarea noii săli printr-un concert simfonic ce a marcat şi aniversarea a 15 ani de activitate a instituţiei. Dirijori: Achim Stoia (directorul Filarmonicii din acea vreme) şi Theodor Avithal (dirijor permanent). În program: Aram Haciaturian – Simfonia nr. 2, George Enescu – Rapsodia Română nr. 1, Constantin Palade – Balada „Gheorghe Doja” (solist baritonul Iulian Rădulescu).

De atunci, Filarmonica ieşeană funcţionează în clădirea din strada Cuza Vodă nr. 29, având una dintre cele mai frumoase şi mai calitative săli de concert din ţară (din punct de vedere acustic) – Sala Ion Baciu (560 de locuri), la etajul I al clădirii; de asemenea Sala mică Gavriil Musicescu (300 locuri), la parter.

Din anul 1988, Consiliul Culturii a adăugat la proprietatea Filarmonicii şi Casa Balş, la care s-a început o lungă şi încă neterminată lucrare de renovare. Din februarie 1997 a fost închis balconul, din motive de securitate a clădirii.

Pe parcursul timpului, ca urmare a cutremurelor din anii 1977, 1986, 1990 şi a apelor din pânza freatică, clădirea a fost grav afectată. În anul 2003 clădirea a fost revendicată de Congregaţia Notre Dame de Sion, în 2007 a fost retrocedată în conformitate cu Legea 501/2002, iar în 2008 a fost donată Episcopiei Romano-Catolice din Iaşi. Printr-un contract de locaţie, edificiul a fost transmis Universităţii de 324

Arte George Enescu spre refacere şi folosinţă pe termen de 30 de ani, cu condiţia ca Filarmonica Moldova să-şi poată continua activitatea pe toată perioada locaţiei. Astfel, printr-un şir de împrejurări, cele două instituţii muzicale ieşene, care timp de peste două decenii au fost co-locatarele clădirii din str. Cuza Vodă nr. 29 (1960-1982) s-au re-întâlnit în circumstanţe 280 formal diferite, dar în esenţă cu bune perspective de conlucrare.

Fila 30b din Cartea de Aur: la 17 noiembrie 1957 este consemnată inaugurarea actualei săli de concerte din str. Cuza Vodă nr. 29.

Pagina poartă semnăturile participanţilor la eveniment, începând cu directorul A. Stoia, dirijorul Th. Avithal, solistul I. Rădulescu şi concert-maestrul Al. Garabet.

280

Informaţii puse la dispoziţie de cabinetul juridic al Filarmonicii, 6 ian. 2009.

325

Sala de concerte „Ion Baciu� a Filarmonicii281

281

Foto Mihai Cantea.

326

Filarmonica „Moldova” Iaşi

Alte locuri şi edificii muzicale ieşene În perimetrul Iaşului vechi, aproape la fiecare o sută de metri există locuri cu semnificaţii istorice şi culturale care ar trebui puse în valoare, în circuit turistic, marcate cel puţin prin plăci comemorative. Vom pomeni aici câteva de importanţă muzical-artistică.

327

282

Universitatea de Arte „George Enescu”

Sediul actual al Universităţii de Arte, de la intersecţia străzilor Horia şi Săulescu.

282

http://www.bzi.ro/galerie.html?galerie=universitatea-de-arte-George-Enescu&pz=universitatea-de-arte-GeorgeEnescu-03JPG 01.01.2009 328

… şi primul sediu, clădirea aflată într-o înaintată stare de degradare (în trei poziţii) din str. G. Musicescu (fostă Banu), peste drum de sediul Romtelecom, Biserica Banu şi Colegiul Naţional.

Alături, placa comemorativă destul de „îmbătrânită” şi ea, pe care stă scris: „În această clădire a funcţionat între anii 1860-1940 Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică. Aici au activat mari muzicieni care au pus bazele culturii 283 muzicale româneşti moderne. Mai 1978.”

Biblioteca municipală Gh. Asachi - Clubul Prietenii muzicii

284

Palatul Culturii din Iaşi. Aici fiinţează clubul „Prietenii muzicii”, în cadrul Bibliotecii Municipale Gh. Asachi

În anul 1963 a luat fiinţă, în incinta Palatului Culturii „Studioul artelor – Clubul Prietenii muzicii” – având program săptămânal de audiţii şi concerte muzicale, prelegeri de istoria muzicii, sub îndrumarea muzicologului, prof. univ. George Pascu. Acesta a coordonat şi animat clubul timp de peste trei decenii (până la moartea sa, în 1996), atrăgând un public activ şi constant. Tradiţia a fost atât de solid instituită, încât activitatea clubului continuă şi astăzi.

283 284

Foto George Chelaru, 1 ian. 2009.

Informaţii preluate din pagina internet http://www.bjiasi.ro/ 329

Ateneul Tătăraşi, centru european de creaţie

285

Noua clădire a Ateneului Tătăraşi, inaugurată în 2003.

… şi altele

286

Râpa Galbenă şi Clubul CFR.

285 286

http://www.ateneu-iasi.go.ro/ 01.01.2009 http://prdeprovincie.files.wordpress.com/2008/07/iasi-rapa-galbena.jpg 01.01.2009 330

Galeriile Grumăzescu Anticariat, care găzduiesc frecvente manifestări muzicale.

331

287

Casa de Cultură a Studenţilor

Cimitirul Eternitatea din Iaşi Cel mai vechi cimitir al Iaşului (datând din anii 1870) este totodată locul de întâlnire veşnică a numeroase personalităţi din istoria şi cultura română, dacă n-ar fi să pomenim decât pe scriitorii Ion Creangă, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Garabet Ibrăileanu; actorii Agatha Bârsescu, Aristizza Romanescu, Miluţă Gheorghiu şi alte figuri importante ale istoriei româneşti: Mihail Kogălniceanu, Vasile Conta, Ştefan Procopiu şi mulţi alţii.

287

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/4747/2668386/1/adevarul.jpg 01.01.2009 332

333

288

Mormântul compozitorului şi dirijorului G. Musicescu, de la Cimitirul Eternitatea din Iaşi.

Galeria muzicienilor este de asemenea impresionantă: Eduard Caudella, Gavriil Musicescu, familia Burada, Antonin Ciolan, Achim Stoia, George Pascu, Ion Baciu etc.

288

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:MGavriil_Musicescu.jpg 01.01.2009.

334

Anexe

Evenimente din viaţa muzicală ieşeană şi din istoria Filarmonicii.

Cronologie, aniversări, comemorări Începuturi. Deschideri spre muzica europeană.

1847, ianuarie

Concertele lui Franz Liszt la Teatrul cel Nou de la Copou şi în casele boierului Alecu Balş – actualul sediu al Filarmonicii Moldova.

1860

Se înfiinţează la Iaşi Şcoala de muzică şi declamaţiune. Începe formarea gustului publicului pentru muzica cultă de provenienţă apuseană.

1864

Şcoala de muzică şi declamaţiune se transformă în Conservatorul de muzică şi declamaţiune, prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan I (Cuza).

1868

Societatea Filarmonică Română din Iaşi – prim pas către constituirea ansamblurilor muzicale profesioniste cu activitate permanentă.

1869, 26 ianuarie

„1-ul concert dat de societatea filarmonică din Iaşi” (T.T. Burada)

289

După 1900. Vremuri noi…

Viaţa concertistică a creat melomanii – melomanii au creat premizele apariţiei vieţii concertistice permanente.

1905-1906

Prima stagiune simfonică la Iaşi, ce a cuprins cinci concerte, susţinute de orchestra Conservatorului, dirijor Enrico Mezzetti, activitate continuată până în 1917, de Athanasie Theodorini, Ion Vlăduţă şi apoi de Antonin Ciolan.

1906-1912

Au loc concerte simfonice ale orchestrei Conservatorului într-un număr tot mai redus, dar care menţin continuitatea, formează gustul publicului şi dorinţa acestuia pentru o orchestră cu activitate permanentă la Iaşi.

1906-1907

5 concerte

1907-1908

3 concerte

1908-1909

2 concerte

1909-1910

1 concert

1910-1911

1 concert

1911-1912

3 concerte290

1917-1918

Istorica stagiune simfonică a orchestrei alcătuite din instrumentişti bucureşteni şi ieşeni, în refugiu, iniţiată şi condusă de George Enescu.

1918

Fondarea Societăţii Filarmonice „George Enescu”, care a funcţionat până în 1923, apoi între 1930-1932. Prima stagiune (1918-1919) a cuprins 20 de concerte.

Filarmonica – Timpuri moderne 1942 – 1962, Etapa I. „Pionieratul” 1942, 9 octombrie

Înfiinţarea Filarmonicii de Stat Moldova

1943-1946

Refugiu la Făget. După întoarcerea din refugiu, repetiţiile se ţineau în Sala Armeană (din curtea Bisericii Armeneşti), iar concertele – în Sala cinematografului Sidoli şi la Teatrul Naţional.

289

Teodor T. Burada – Almanah musical, 1877, anul III, G. Pascu - Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi, 1942-1957 – cincisprezece ani de activitate, Program festiv, Întreprinderea Poligrafică, Iaşi 1957, pp. 24-29.

290

338

1951, 22-29 septembrie

Filarmonica găzduieşte o Săptămână a Muzicii Româneşti.

1953, mai

Fondarea corului „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii, sub conducerea profesorului, muzicologului şi dirijorului George Pascu.

1955, 1 iulie

„Prin Decizia Comitetului executiv al Sfatului Popular Regional Iaşi nr. 455/1955, orchestra populară Doina Moldovei trece sub conducerea Filarmonicii Moldova” (din Registrul de evidenţă a personalului angajat al Filarmonicii, 1942–1971)

1957, 17 noiembrie Inaugurarea actualei săli de concerte şi a sediului Filarmonicii din str. Cuza Vodă nr. 29

1962 – 1986, Etapa II. Lansarea naţională şi internaţională – Epoca Baciu 1961

Angajarea lui Ion Baciu ca dirijor permanent.

1963-1964

Au fost angajaţi ca solişti permanenţi mezzo-soprana Viorica Cortez şi violonistul Daniel Podlovschi

1967, 1-3 noiembrie Aniversarea unui sfert de veac de activitate a Filarmonicii. Au loc 3 concerte la Bucureşti, la Ateneul Român şi la Sala Mică a Palatului. Dirijori George Vintilă şi Ion Pavalache.291 1970

Concerte la Bucureşti

1971

Primul turneu peste hotare – în Germania

1973

Săptămâna muzicii româneşti – ediţia I Prima participare la Festivalul Internaţional George Enescu

1975

Prima audiţie la Iaşi a operei Oedip de G. Enescu, în versiune de concert.

1980

Cvartetul Voces devine ansamblu permanent al Filarmonicii ieşene.

1981

Cu ocazia centenarului naşterii lui G. Enescu este reluată versiunea de concert a operei Oedip, sub bagheta lui Ion Baciu.

1986 – 1990, Etapa III. Stabilitate şi confirmare - După Baciu 1986

Ion Baciu pleacă de la Iaşi.

1987

Gheorghe Costin îi urmează la conducerea orchestrei.

1987, aprilie

Cristian Mandeal dirijează 4 concerte în ciclul Capodopere brahmsiene.

1987-1988 nov-mai Cristian Mandeal dirijează 6 concerte din ciclul Capodopere beethoveniene. În concertul din 24 noiembrie îl are ca solist pe pianistul Dmitri Başkirov.

1988, 5 iun.

Prima apariţie a sopranei Elena Moşuc alături de Corul Gavriil Musicescu (Massenet, arie)

1989, 14 mai

debutul sopranei Elena Moşuc cu orchestra ieşeană şi dirijorul C. Calistru, la Roman (Verdi – arie din Traviata)

1990

6 aprilie – concert Ceaikovski, la aniversarea de 150 de ani de la naşterea compozitorului.

Dirijor: Eduard Serov (Rusia)

1990, noiembrie

La conducerea Corului Gavriil Musicescu vine dirijorul bănăţean Doru Morariu.

Formaţiile artistice ale Filarmonicii marchează prin mai multe concerte, pe tot parcursul anului, bicentenarul Mozart

22 martie

Maestrul Emanuel Elenescu este sărbătorit la Iaşi, la împlinirea vârstei de 80 de ani.

1990 – prezent, Etapa IV. Afirmări şi din nou confirmări 1992 14 ianuarie

291

Concert aniversar George Pascu la împlinirea vârstei de 80 de ani

Registrul de concerte al Filarmonicii pe anul 1967, M. Cozmei – 50 Filarmonica „Moldova” Iaşi, 1992, p. 78.

339

9-16 octombrie

Aniversarea a 50 de ani de activitate a Filarmonicii de stat Iaşi

1992-1994

Dirijorul Alexandru Lăscae realizează pentru Casa de discuri Ottavo din Olanda, prima serie de înregistrări pe CD în interpretare românească, cu lucrări simfonice şi vocal-simfonice de Enescu, cu orchestra şi corul Filarmonicii din Iaşi.

1993 29 sept -1 oct

Aniversarea a 40 de ani de la înfiinţarea Corului Academic Gavriil Musicescu.

11 octombrie

Concertul orchestrei simfonice în Festivalul Toamna muzicală clujeană, cu o interpretare de excepţie a suitei Mandarinul miraculos de Bartók. Dirijor: Gheorghe Costin.

12 noiembrie

Concert aniversar Ştefan Ruha, la împlinirea a 40 de ani de la debutul Maestrului (Iaşi, 1953).

1994 octombrie

Zilele Radu Aldulescu la Iaşi

1995 9 martie

La München, are loc întîlnirea muzicienilor Filarmonicii ieşene cu Maestrul Sergiu Celibidache

septembrie

Tânărul dirijor Camil Marinescu începe Ciclul Simfoniilor de Gustav Mahler, încheiat în martie 1997.

8 noiembrie

Maestrul Ion Baciu încetează din viaţă la Ploieşti.

La Filarmonica din Iaşi au loc concerte dedicate memoriei Maestrului. Dirijori: Erich Bergel şi Gheorghe Costin.

1996 27 septembrie

Concert vocal-simfonic extraordinar In memoriam Sergiu Celibidache. Dirijor Camil Marinescu

1997 19 februarie

Concerte în cadrul Centenarului Johannes Brahms Tudor Jarda – 75 de ani – concert coral extraordinar susţinut de Corul Gavriil Musicescu şi dirijorul Doru Morariu, avându-l ca invitat de onoare pe compozitor.

20 martie

Concert coral extraordinar la 150 de ani de la naşterea compozitorului Gavriil Musicescu. Dirijor Doru Morariu.

1998 14 aprilie

Concert aniversar Valentin Gheorghiu

24 aprilie

Sărbătorirea compozitorului Vasile Spătărelu la împlinirea vârstei de 60 de ani.

Dirijor Gheorghe Costin.

1999 26 martie

Inaugurarea noului pian de concert Steinway Grand. Dirijor: Camil Marinescu, solist: Maestrul Valentin Gheorghiu

25 sept. – 8 oct.

Festivalul Internaţional World Music Days, organizat de Societatea Internaţională de Muzică Contemporană, a cuprins concerte la Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Bacău şi Chişinău, cu participarea, între alţii, a ansamblurilor artistice ale Filarmonicii ieşene.

2000 1 decembrie

Concert aniversar Achim Stoia – 90 de ani de la naşterea compozitorului.

2001 9 martie

Prima audiţie ieşeană a Missei în si minor de Bach. Dirijor: Dietrich-Schöller-Manno (Germania).

1-10 mai

Festivalul Fou de basson, ed. III

4 mai

Bach – Johannes Passion, prima audiţie ieşeană. Dirijor: Jan Stulen (Olanda)

8 iunie

Centenar Giuseppe Verdi. Dirijor: Gheorghe Costin.

30 aug. – 1 sept.

Orchestra şi Corul sunt invitate la Festivalul Darclée, Brăila.

26, 30 oct., 8 nov

Integrala sonatelor pentru vioară şi pian de Beethoven. Solişti: Florin Croitoru, M. L. Botez, V. 340

Boerescu, Valentin Gheorghiu.

4, 6 dec.

Integrala concertelor pentru vioară de Mozart. Solist: Gabriel Croitoru. (dirijor: Radu Popa).

2002 2 mai

Program Puccini dirijat de Marco Balderi (Italia).

14 iunie

Damnaţiunea lui Faust cu dirijorul Amaury du Closel (Franţa)

septembrie

Împlinirea a şase decenii de activitate a Filarmonicii - concerte aniversare. Dirijor: Alexandru Lăscae. Editarea volumului aniversar Filarmonica ieşeană la 60 de ani.

15 noiembrie

Integrala capriciilor de Paganini cu violonistul Florin Croitoru. Primă audiţie la Iaşi.

19 noiembrie

Concertul I din Integrala cvartetelor de Beethoven, în interpretare Voces. Preludiu la Aniversarea XXX a Cvartetului. Următoarele 6 concerte vor avea loc în dec. 2002, febr., april., mai şi dec. 2003.

2003 21 februarie

Primul concert al dirijorului Misha Katz (Franţa), primit cu mare entuziasm de public şi interpreţi.

16, 23 mai

Concerte aniversare Sabin Păutza la împlinirea vârstei de 60 de ani.

24-25 mai

Aniversarea semicentenarului Corului Academic Gavriil Musicescu. Editarea volumului Corul Gavriil Musicescu, Jubileu.

6 iunie

Rossini – Il barbiere di Siviglia, operă-în-concert. Dirijor: Alexandru Lăscae.

14 septembrie

Studioul Mihail Jora al Societăţii Române de Radiodifuziune – concert cu muzică românească în Festivalul Internaţional George Enescu, ed. XVI. Dirijor: Sergiu Comissiona (SUA).

9-28 decembrie

Primul turneu propriu, important al Corului Academic Gavriil Musicescu în străinătate – Olanda.

Dirijor: Doru Morariu.

2004 1-22 februarie

Primul turneu în Asia al Filarmonicii: Orchestra – în Coreea de Sud. Dirijor: Romeo Rîmbu.

febr-martie-mai

Ciclul de 3 concerte Anotimpurile în muzică: (dirijor: Al. Lăscae, solişti: Florin Croitoru, Laura Feier, Marian Someşan, Alexandru Moisiuc), (Orchestra Tescana, dirijor Ovidiu Bălan, solist Dorel Baicu, 12 martie), (solist Alexandru Tomescu, dirijor Peter Wallinger, Germania, 21 mai).

19 martie

In memoriam Emanuel Elenescu (dispărut în iunie 2003).

25 aprilie

Recital-eveniment – Ivry Gitlis, vioară (Israel), Vahan Mardirossian, pian (Franţa).

2 mai

Spectacol-concert cu actorul Florin Piersic.

14 mai

Dirijorul Paul Nadler (SUA) devine invitat de onoare al Filarmonicii.

18 iunie

Donizetti – L’elisir d’amore, operă-în-concert. Dirijor Al. Lăscae.

18 septembrie

Centenar Antonin Dvořák – Stabat Mater în primă audiţie la Iaşi. Dirijor Gh. Victor Dumănescu.

26 noiembrie

Concert Richard Oschanitzky. Dirijor Peter Oschanitzky.

19 decembrie

Dirijorul George Vintilă la 80 de ani.

2005 17-23 ianuarie

Prima perioadă de înregistrări pe CD a Integralei concertelor pentru pian de Gian Francesco Malipiero. Dirijor: Michele Santorsola (Italia), solist: Paolo Vergari (Italia).

4 februarie

Apariţie-eveniment a sopranei Elena Moşuc.

8 februarie

Concert extraordinar în cadrul anului Enescu (50 ani de la moartea compozitorului) – Cvartetele Voces şi Ad libitum. Cvartetul op. 22 nr. 1 şi Octuorul op. 7.

22 aprilie

Concert comemorativ Vasile Spătărelu (trecut la cele veşnice la 24 martie 2005). Dirijor Gh. Victor Dumănescu, dirijorul corului Doru Morariu, solişti: Edith Borsos (S), Mărioara Pop (A), Zsolt Szilagyi (T) Marius Maniov (B), Bogdan Zvorişteanu – vioară, Elveţia 341

6 mai

Dirijorul Cristian Mandeal revine la pupitrul orchestrei ieşene, după 9 ani de absenţă.

24 iunie

Concert-spectacol Igor Stravinski cu actorul Octavian Jighirgiu şi Al. Lăscae dirijor.

10-11 sept.

Orchestra participă la Finala şi Gala Concursului internaţional G. Enescu, Bucureşti. Dirijor Al. Lăscae.

30 nov., 4 dec.

„Proiect Enescu” Realizat de Opera Naţională Română Iaşi, în colaborare cu Filarmonica – Concert-spectacol cu Opera Oedipe. Dirijor Corneliu Calistru.

2006 27 ianuarie

Vocal-simfonic extraordinar Mozart 250. Dirijor Michele Santorsola, Italia.

23 iunie

Missa Solemnis de Beethoven cu dirijorul Cristian Mandeal – încheierea Ciclului Beethoven, început în noiembrie 1987.

22 sept.

George Enescu şi Bela Bartók – 125 ani de la naştere. Dirijor Al. Lăscae

7–14 octombrie

Prima ediţie a Festivalului Sergiu Celibidache din nou acasă

20 oct.

Dirijorul Emil Simon – aniversare 70

noiembrie

Al doilea turneu în Coreea de Sud.

oct. 06 - mart. 07

Integrala Beethoven cu Cvartetul Gaudeamus al Filarmonicii din Braşov – 6 concerte: 31.10.2006, 21.11.2006, 18.12.2006, 30.01.2007, 20.02.2007, 16.03.2007

2007 16-22 aprilie

Corul Academic G. Musicescu şi dirijorul Doru Morariu participă la un turneu în Spania

4 mai şi 29 iunie

Dirijorul Ilarion Ionescu-Galaţi, aniversare 70

septembrie

Festivalul Internaţional George Enescu, ediţia a XVIII-a, Bucureşti, Participarea Orchestrei simfonice cu două concerte, dirijate de Michael Halasz şi Mark Mast şi cu două concerte-acompaniament în finala şi gala Concursului. Dirijori Ilarion Ionescu-Galaţi şi Emil Simon.

5 octombrie

Filarmonica – aniversare 65.

21-26 octombrie

Festivalul Muzicii Româneşti, Ediţia a XI-a, Serie nouă

nov. 07 –iunie 2008 Dirijorul Al. Lăscae iniţiază un ciclu de concerte Beethoven, cu lucrări simfonice, concertante şi vocal-simfonice. Primele 5 concerte au loc în: 02.11.07, 01.02.08, 08.02.08, 06.06.08, 13.06.08 2008 8 aprilie

Voces 35 de ani de carieră artistică

17 iunie

Ad libitum – 20 de ani de carieră artistică

3 – 10 octombrie

Festivalul Muzicii Româneşti, ediţia a XII-a, Serie nouă

14-15 octombrie

Corul Academic Gavriil Musicescu – 55 ani de la fondare

13-26 decembrie

Corul Academic Gavriil Musicescu – turneu în Olanda.

342

Regulamentul Societăţei Philarmonice Române Iassi, 1868

345

346

347

Opere-în-concert Cronologie 1969

31 ianuarie

Beethoven – Fidelio (dirijor: Cornelia Voinea)

1975 23 mai

Enescu – Oedip (FMR III*) (dirijor: Ion Baciu)

1981 20 aprilie

Enescu – Oedip (dirijor: Ion Baciu)

17 septembrie

Enescu – Oedip (FIGE*) (dirijor: Ion Baciu)

20 septembrie

Enescu – Oedip (dirijor: Ion Baciu)

1982 5 noiembrie

Mozart – Cosi fan tutte (dirijor: Ion Baciu, intre solişti: Alexandru Agache, Mihai Zamfir, Ionel Pantea)

1983 11 iunie

Mascagni – Cavalleria rusticana (dirijor: Ion Baciu)

17-24 septembrie

Bentoiu – Amorul doctor (disc E*) (dirijor: Ion Baciu)

1987 10-25 septembrie

Bretan – Luceafărul, Arald, Golem (disc E) (dirijor: Cristian Mandeal, între solişti: Dan Zancu şi Al. Agache)

1988 27 mai

P. Constantinescu – O noapte furtunoasă (dirijor: Ion Baciu)

1995 29 septembrie

Cl. Debussy, Pelléas et Mélisande (Sala Parlamentului Bucureşti)

2001 30 august

Verdi – La Traviata (Brăila, dirijor: Vlad Conta)

2003 6 iunie

Rossini – Il barbiere di Siviglia (dirijor: Al Lăscae)

2004 18 iunie **** **** *****

Donizetti – L’elisir d’amore (dirijor: Al Lăscae) FMR III – Festivalul Muzicii Româneşti, ediţia a III-a FIGE – Festivalul Internaţional „George Enescu” E - Electrecord

Membrii fondatori ai Orchestrei simfonice a Filarmonicii de Stat „Moldova” Octombrie 1942

292

Concert-maestru: Alexandru Garabet Vioara I

Viola

Flaut

Corn

Timpani-percuţie

Ludwig Acker Lucia Burada Constantin Cătulescu C. Rerzachevici Alexandru Bonteanu Alexandru Brutcun Mihai Bratu Mihai Bănică Constantin Dumitriu

B. Mironescu, V. Bude Ovidiu Bildt Nicolae Petrescu

Cristache Popescu Constantin Repta Alexandru Apostolescu Gheorghe Giosanu

Ion A. Nosec Ioan Bălan Constantin Lazăr Ion Damacovici

Constantin Grigoraş Constantin Arbore Petre Onofrei Crişan Onofrei Ilie Giosanu

Vioara II

Violoncel

Oboi-corn englez

Trompetă

Harpa

Mircea Bârsan Rudolf Podlovschi Aglae Popa Constantin Ciorăscu Nicolae Munteanu Florin Lupu Nicolae Stavru Ion Lupu Ion Budulică Nicolae Buium

Ion Fotino Nicolae Boteanu Gheorghe Popa Nicolae Gherasimat

Constantin Vasilescu Lazăr Crişan Ioan Horceag

Vasile Darim Ioan Alecu Mihai Dacinoi

Maria Parnica

Contrabas

Clarinet

Trombon

Celesta

D. M. Ionescu N. Enciulescu H. Capitanovici

Nicolae Broască Gheorghe Popescu Constantin Horceag

Ion Mârzan Gheorghe Bălănescu Constantin Iosub

Florin Dumitriu

Fagot

Tuba

Ion Vasilescu Emanuel Elenescu

Vasile Gheorghiu Anatol Tarnaveţcky

292

Numele au fost preluate din lucrarea Liliana Gherman – Orchestra simfonică a Filarmonicii „Moldova”Iaşi, stagiunile 1942-1965, Sistematizare, versiune dactilografiată, F.A., aflată în fondul documentar al Filarmonicii.

349

Cartea de Aur. Interpreţi Numele şi prenumele interpretului

Data

Adler Kurt

dirijor, SUA, 13.06.1964

Czerny-Stefanska Halyna pian, Polonia, 10.09.1961

Afrouz Nevin

pian, Iran, 5.12.1969

Debot Marcel

vioară, Franţa, 15.04.1965

Agnola Giovanni Dell’

dirijor, Italia, 16.05.1965

Denes Vera

Aldulescu Radu

violoncel, oct.,1994

violoncel, Ungaria, 10.03.1962

Alessandrescu Alfred

dirijor, 11.04.1943

Dimitrov Ghiorghi

dirijor Bulgaria, 4.12.1987

Dussaut Thérèse

pian, Franţa, 28.11.1965

Ambros Janusz

dirijor, Polonia, 22.01.1965

Andras Simor

vioară, Ungaria, 23.11.1957

Enceva Liuba

pian, Bulgaria, 23.04.1960

Andreescu Horia

dirijor, 21.02.1992

Enescu George

dirijor, 1943

Annovazzi Napoleone

dirijor, Italia, 13.01.1968

Fistoulari Anatole

Bakst Ryszard

pian, Polonia, 27.01.1962

dirijor, Anglia, 4.06.1966 22.05.1965

Balderi Marco

dirijor, Italia , 2.05.2002

Fuchs Peter Paul

dirijor, SUA, 10, 11.06.1966 pian, 26.03.1999

dirijor, 6.06.1964

Gheorghiu Valentin

Basarab Mircea

Gheorghiu Ştefan

vioară

Baudo Sèrge

dirijor, Franţa, 11.09.1998

Başkirov Dmitri

pian, Rusia, 20.11.1987, 14,15.04.1966

Gitlis Yvry

vioară, Israel, 9.01.1970 25.04.2004

vioară, URSS, 29.02.1963

Grumlikova Nora

Beilina Nina Bergel Erich

dirijor, 25.06.1993

vioară, Cehoslovacia, 15, 16.03.1963 13,14.01.1961

Bernard Claire

vioară, Franţa , 10.01.1965

Guera Flora

pian, Chile, 9.12.1966

Bezrodnîi Igor

vioară, URSS, 10.03.1963

Guseva Tamara

pian , 29, 30.04.1960

Bobescu Constantin

dirijor, 11.12.1959

Haikin Boris

dirijor, URSS, 1.03.1962

Bobescu Jean

dirijor, 16.03.1968 23.10.1942 (?)

Hannikainen Tauno

dirijor, Finlanda, 8.01.1960

Hubad Samo

dirijor, Slovenia, 20.01.1956

Borbely Gyula

dirijor, Ungaria, 19.11.1963

Huss Jan Hugo

dirijor, 20.21.01.1967

Bruker Mircea

pian, 18.01.1948

Jaksik Djura

Bush Alan

dirijor, Anglia, 2.12.1955

Caramitru Ion

15.03.1990

dirijor, Iugoslavia, 19, 20.04.1963 3,4.03.1961

Cassini Leonard

pian, Anglia , 15.04.1955

Jianu Vasile

dirijor, 18.01.1948

Cherogeorge Maria

pian, Grecia, 26.10.1969

Jilek Zdenek

pian, Cehoslovacia, 30.05.1952

Cillario Carlo Felice

dirijor, Italia, 15.05.1964

Jukov Igor

pian, URSS, 20, 21.10.1961

Ciolan Antonin

dirijor, 13.10.1967 27.06.1962

Kan Suna

vioară, Turcia, 9.10.1965

Kataev Vitalie

dirijor, URSS, 19.11.1966

Katz Misha

dirijor, Franţa, 21.02.2003

Kerer Rudolf

pian, URSS, 25.04.1989

Klaus Miloslav

chitară, Cehia, 4.07.1989

Kleinert Rolf

dirijor, RDG, 22, 23.10.1965

Knuşevitski Sviatoslav

viloncel, URSS, 23.10.1959

Laffra Annie

violoncel, Elveţia, 16.04.1963

Colombo Pierre

dirijor, Elveţia, 27.11.1970

Comissiona Sergiu

11.09.2003

Cortez Viorica

mezzo-soprană, 28.06.1991

Coxe Nigel

7, 8.01.1966

Cruz Ivo

dirijor, Portugalia, 24.06.1960

Curiel Glauco

dirijor, Italia, 17.12.1959

La Guardia Massimo

tenor, Monaco, 2.05.2002

Rey Djemal Rechid

dirijor, Turcia, 21.05.1960

Lamann Heinz

pian, RDG, 16, 17.10.1953

Richter Sviatoslav

pian, URSS, 15.06.1963

Laufer Wolfgang

violoncel, SUA, 12.05.1995

Rodin Kiril

violoncel, URSS, 2.06.1989

Leonskaia Elisabeta

pian, URSS, 2.10.1964

Rogalski Theodor

Libich Otto

pian, Bulgaria, 20.04.1951

dirijor, 13.11.1950 25.05.1948

Loveday Alan

vioară, Anglia, 15.04.1955

Rossi Nino

pian, Italia, 23.05.1943

Macal Zdenek

dirijor, Cehoslovacia, 30.04.1966

Rostropovici Mstislav

violoncel, URSS, 13.11.1950

Shafran Daniil

violoncel, URSS, 26.05.1957 14.02.1965

Magyar Thomas

vioară, Ungaria , 1970, 28.10.1945

Sakari Petri

dirijor, Finlanda, 2.04.1993

Malinin Vladimir

vioară, URSS, 18.11.1961

Sârbu Eugen

vioară, Anglia , 2.04.1993

Mandeal Cristian

dirijor , 28.01.1989

Schezzer Manfred

vioară, 23,24.02.1968

Mardirossian Vahan

pian, Franţa, 25.04.2004

Schök György

pian, Ungaria, 8.04.1955

Marinescu Camil

dirijor, 26.03.1999

Schubert Günter

dirijor, RDG, 28.02, 1.03.1969

Massi Francesco de

dirijor, Italia, 2.04.1971

Seidelmann Helmut

dirijor, RDG, 16, 17.10.1953

Massini Egizio

dirijor, 28.05.1943

Serov Eduard

dirijor, URSS, 16.05.1989

Mendelssohn Vladimir

violă, Olanda, 5.12.2003

Sgouros Dimitrios

pian, Grecia , 30.10.1998

Michaelidis Solon

dirijor, Grecia, 13.11.1965

Simon Emil

2.04.2004

Min-Cean Li

pian, China, 15.09.1964 4.06.1960 3.10.1958

Somer Hilde

pian, SUA , 28, 29.10.1966

Spada Pietro

pian, Italia , 23.12.1966

Szabo Czillo

pian, Ungaria, 11.11.1966

Troup Malcolm

pian, Canada, 22.02.1964

Tsutsumi Tsuyoshi

violoncel, Japonia, 18.12.1965

Vieru Anatol

dirijor, 15.03.1948

Vlasenko Lev

pian, URSS, 20.12.1963

Voicu Ion

vioară, 15.10.1967 8.01.1964 6.05.1961

Mincev Mincio

vioară, Bulgaria, 10.02.1989

Neumann Vaclav

dirijor, Cehoslovacia, 27.04.1951

Nicolesco Mariana

soprană, 14.10.1999

Ogdon John

dirijor , 20.09.1964

Oistrah Igor

vioară, URSS, 19.10.1962

Pelleg Franck

pian, Israel, 6.05.1967

Perlea Ionel

dirijor, 16.05.1943

Perret André

pian, 16.12.1961

Wilkomirska Wanda

vioară, Polonia, 21.05.1966

Petersen Erling Helmer

pian, Danemarca, 30.12.1963

Wohlgemuth Helen

pian, Elveţia, 27.02.1966

Plocek Alexander

vioară, Cehoslovacia, 11.01.1958

Zăhăreanu Arthur

dirijor, 2.02.1948

Zdravkovic Gika

dirijor, Iugoslavia, 22.01.1961

Popa Mircea

dirijor, 8.06.1963

Zimmermann Frank Peter vioară, Germania, 11.09.1998

Raicev Ruslan

dirijor, Bulgaria, 31.01.1958

Zelenka Milos

Reeps Hans Jochem

dirijor, Suedia, 10.12.1966

dirijor, Cehoslovacia, 13.05.1966

Rebling Eberhard

pian, RDG, 22.04.1961

Yamane Yaeko

pian, Japonia, 9.11.1963

351

Cartea de Aur. Evenimente

Evenimente istorice consemnate Societatea Filarmonică „Moldova” Prof. Radu Constantinescu – director: „Lămuriri asupra felului cum am înfiinţat orchestra Filarmonicii „Moldova” din Iaşi”

15.03.1945

Ioan Petrovici – Ministrul Culturii şi Cultelor

12.05.1943

Inaugurarea celei de-a IV-a stagiuni

25.08.1945

Inaugurarea celei de-a V-a stagiuni

26.08.1946

Misiunea franceză la concertul „Bach”

24.11.1946

Stagiunea 1947-1948 Colonel Popovici Mircea

26.09.1947

Prefect Galaţi Sindicatul Mixt Artişti, Scriitori, Ziarişti – Galaţi

24.04.1948 24.04.1948

„În numele brigăzilor voluntare Şant.

Gh. Gheorghiu-Dej. Resp. Cultural…”

25.04.1948

„În numele Brigăzilor de muncă voluntară ale tineretului din şantierul naţional Ana Pauker (Prutul Inferior)”

25.04.1948

Brigadierii şantierului naţional Vasile Luca

4.05.1948

Brigadierii şantierului naţional Salva, jud. Năsăud

4.05.1948

Sărbătorirea a 15 ani de activitate şi inaugurarea noii săli de concert

17.11.1957

20 de ani de la înfiinţarea orchestrei simfonice

5.10.1962

Inaugurarea Marelui Pian Steinway

26.03.1999

Directori, dirijori, solişti, secretari muzicali

Directori ai Filarmonicii de Stat Iaşi Radu Constantinescu 1942-1945 George Pascu 1945-1947 Serafim Antropov 1947-1950 Achim Stoia 1950-1959 George Vintilă 1959-1968 Ion Baciu 1968-1974 Liviu Braica 1974-1982 Ion Baciu 1982-1986 Bujor Prelipcean 1986-1989 Petre Baciu 1989-1990 Liviu Braica 1990-1999 Bujor Prelipcean 1999- prezent Adrian Anania – director adjunct artistic – 1999 prezent

Dirijori de orchestră Emanuel Elenescu 1945-1946 Achim Stoia 1948-1960 Theodor Avithal 1948-1958 George Vintilă 1959-1987 Ion Baciu 1962-1986 Radu Botez 1964 Gheorghe Costin 1988-2001 Camil Marinescu 1995-2000 Alexandru Lăscae 1997-prezent Romeo Rîmbu – 2003-2004 Liviu Buiuc – 2004-2008 Michele Santorsola – oct. 2007-prezent

Dirijori invitaţi permanenţi Michele Santorsola – 2003-2007 – Principal Guest Paul Nadler, SUA – 2004 – Permanent Guest Mark Mast – martie 2006 – Principal Guest

Dirijori de cor George Pascu 1953-1958 Ion Pavalache 1958-1990 Anton Bişoc 1966-1968 Gheorghe Victor Dumănescu 1969 Doru Morariu 1990-prezent

Solişti angajaţi Julieta Haluş-Borcea (soprană) 1954 Valentin Puşterla (tenor) 1954-1959 Adrian Cuşmuliuc (bas) 1954-1961 Viorica Cortez (mezzo-soprană) 1954-1958 Daniel Podlovschi (vioară) 1962-1993 Cvartetul de coarde Voces 1980-1991 Alexandru Moroşanu (violoncel) 1980-1990 Mioara Cortez (soprană) 1981-1984 Sorin Melinte (pian) 1982-1984 Cvartetul de coarde Ad libitum 2008 (1 aprilie) - prezent

Concert-maeştri Alexandru Garabet 1942-1961 Ştefan Lory 1964-1968 Dragoş Cocora 1967-1972 Marcian David 1977-prezent Lenuţa Negoiţă 1986-1990 Cristian Pintilie 1986-1990 Leonard Lucian Raiciof 1995-1999 Adrian Berescu 1999-2008 Gheorghe Mărgineanu 2002-prezent

Secretari muzicali La început, de conceperea şi editarea caietelor-program şi de prezentarea concertelor s-au ocupat pe rând: Constantin Georgescu George Pascu Mircea Brucăr Igor Ciornei

Din anul 1956 a fost angajat primul secretar muzical: Mihail Cozmei – 1956 (sept) - 1962 Constantin Hriţcu – 1962 (oct) – 1963 (april) Liviu Braica – 1963 (april) – 1964 (febr) Georgeta Minuţ – 1964 (febr) – 1986 Gabriela Mitu – 1965 (sept) - 1968 (aug) Steluţa Mitu – 1967 - 1973 Florin Bucescu – 1967 (aprilie-dec) Carmen Chelaru – 1986 – prezent Petre Bălan – 1993 (mai) – 1999 (april) Cristina Ungureanu 1999 – 2001 – studentă colaboratoare; 2001 (iul-dec) – angajată Anca Butnaru-Ciobanu1999 – 2001 studentă colaboratoare; 2001 (iul) – prezent: angajată 353

Cronologia celor mai importante prime audiţii ieşene în perioada 1942-2008 Data concertului

Lucrarea interpretată în primă audiţie

Interpreţii

1943, 19.XII

Richard Strauss – Vals din „Cavalerul rozelor”

Em. Elenescu

1946, 17.II

Richard Wagner – „Waldweben” („Murmurul pădurii”) din „Siegfried”

A. Ciolan

1946, 5.V

P. I. Ceaikovski – Uvertura „Anul 1812”

Em. Elenescu

1948, 7.VII

Şostakovici – Simfonia nr. 5

C-tin. Bugeanu

1949, 14.I

Rimski-Korsakov – „Şeherazada”

A. Ciolan

1949, 15.IV

Mussorgski – „Tablouri dintr-o expoziţie”

Arthur Zăhăreanu

1949, 17.VI

Brahms – Concertul nr. 1 pentru pian

A. Stoia, Al. Demetriad

1949, 11.XI

Rahmaninov – Concertul nr. 2 pentru pian

E. Massini, Elvira Loebe

1949, 9.XII

Beethoven – Concertul nr. 5 pentru pian, „Imperialul”

George Georgescu, Lidia Cristian

1949, 11.XII

Brahms – Dublul concert

George Georgescu, Vasile Boniş, Radu Aldulescu

1949, 16.XII

Brahms – Concertul pentru vioară

Alfred Alessandrescu, Ştefan Gheorghiu

1949, 23.XII

Prokofiev – Simfonia clasică

Eugen Micu

1951, 14.XII

Ravel – Bolero

Em. Elenescu

1952, 21.XI

Al. Skriabin – Simfonia nr. 2

E. Massini

1954, 5.II

R. Strauss – „Till Eulenspiegel”

Virgil Pop

1954, 4.VI

Beethoven – Simfonia nr. 9

A. Stoia, (George Pascu) Ella Urmă, Felicia Tarnavschi, Valentin Puşterla, Adrian Cuşmuliuc

1954, 24.IX

Prokofiev – Concertul nr. 3 pentru pian

A. Stoia, Silvia Şerbescu

1954, 8.X

Enescu – Suita nr. 1

Vasile Jianu

1954, 29.X

Paul Constantinescu – Concertul pentru pian

Em. Elenescu, Valentin Gheorghiu

1955, 1.IV

Liszt – Simfonia „Faust”

A. Stoia

1955, 27.V

Mozart – Requiem

George Pascu, Julieta Haluş-Borcea, Viorica Cortez, Valentin Puşterla, Adrian Cuşmuliuc

1956, 16.III

Prokofiev – „Romeo şi Julieta” (fragm.)

S. Comissiona

1956, 28.IX

Ceaikovski - Simfonia „Manfred”

Th. Avithal

1956, 12.X

George Gershwin – Rhapsody in Blue

Th. Avithal, Dan Mizrahi

1956, 16.XI

Bruckner – Simfonia nr. 4

Grigore Iosub

1956, 7.XII

Rahmaninov – Rapsodia pe o temă de Paganini

Th. Avithal, Valentin Gheorghiu

1957, 26.IV

Haydn – Oratoriul „Anotimpurile”

George Pascu, Julieta Haluş-Borcea, Valentin Puşterla, Adrian Cuşmuliuc

1957, 25.X

Bartók – Concertul nr. 3 pentru pian

Th. Avithal, Gh. Halmoş

1957, 29.XI

Mahler – Simfonia nr. 1

George Petrescu

1958, 31.I

G. Gershwin – Un american la Paris

Ruslan Raicev (Bulgaria)

1958, 28.III

Enescu – Suita nr. 2

Th. Avithal

1958, 16.V

R. Strauss – Poemul simfonic „Don Juan”

Eugen Pricope

1958, 24.X

Enescu – Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră

A. Stoia, R. Aldulescu

1958, 21.XI

Mahler - Lieder eines fahrenden Gesellen (Cântecele ucenicului călător)

Radu Botez, solistă mezzo-soprana Ianula Papadopol

1960, 26.II

Respighi – „Pinii din Roma”

Mircea Cristescu

1960, 6.V

Şostakovici – Simfonia nr. 11

Dinu Niculescu

1960, 4.XI

Şostakovici – Simfonia nr. 10

George Vintilă

1960, 9.XII

Stravinski – Petruşka

Nicolae Boboc

1961, 17.II

Verdi – Messa da requiem

Radu Botez (Ion Pavalache) Florica Mărieş, Viorica Cortez, Victor Popovici, Laurian Nicolau

1962, 19.I

Orff – Carmina burana

Nicolae Boboc (Ion Pavalache) Aneta Pavalache, Nicolae Prescorniţoiu, Visarion Huţu

1962, 12.X

Stravinski – „Sacre du printemps”

Ion Baciu

1962, 28.XII

Enescu – Dixtuorul

Ion Baciu

1963, 7.VI

A. Honegger – „Jeanne d’Arc au bûcher” (Ioana pe rug)

Mircea Popa (Ion Pavalache) Adina Popa, Valeriu Burlacu, Gh. Popa, Teofil Vâlcu, Maria Suparschi, Ştefan Donose, Aneta Pavalache, Maria Mladin, Viorica Cortez, Victor Popovici

1963, 25.X

Saint-Saëns – Simfonia nr. 3 cu orgă

Ion Baciu

1964, 20.III

Mahler – Simfonia nr. 4

Radu Botez, (Ion Pavalache) Maria Şindrilaru

1964, 10.IV

Enescu – Simfonia nr. 3

Ion Baciu (Ion Pavalache)

1964, 9.X

Ravel – Rapsodia spaniolă

Ion Baciu

1964, 6.XI

Bartók – Concertul pentru orchestră

Ion Baciu

1965, 27.II

Bruckner – Simfonia nr. 7

Traian Mihailescu

1965, 1.X

Skriabin – „Poemul Extazului”

Ion Baciu

1965, 19.XI

Paul Hindemith – „Mathis der Maler” (Mathis Pictorul)

George Vintilă

1967, 27.I

Rahmaninov – Concertul nr. 3 pentru pian

Radu Botez, Sofia Cosma

1968, 1.XI

Brahms – „Ein deutsches Requiem” (Requiemul German)

Napoleone Annovazzi (Italia), (Ion Pavalache) Eugenia Moldoveanu, Dionisie Konya

1969, 31.I

Beethoven – „Fidelio”, operă-în-concert

Cornelia Voinea (Ion Pavalache) Sofia Chivu, Aneta Pavalache, Octav Ambrozie, Ion Humiţă, Nicolae Sasu, Laurian Nicolau

1970, 1.X

Enescu – „Vox Maris”

Ion Baciu, (Ion Pavalache) Aurica Rodi-Foca, Victor Popovici

355

1971, 19.XI

S. Toduţă – Oratoriul „Mioriţa”

Ion Baciu, (Ion Pavalache) Valeria Moisini, Maria Jeana Stoia, Victor Popovici

1974, 24.V

R. Strauss – Poemul „Aşa grăi-a Zarathustra”

Remus Georgescu

1975, 23.V

Enescu – „Oedip”, operă-în-concert

Ion Baciu, (Ion Pavalache) David Ohanesian, George Crăsnaru, Vasile Martinoiu, Valentin Teodorian, Viorel Ban, Valentin Loghin, Constantin Gabor, Nicolae Constantinescu, Constantin Iliescu, Mihaela Mărăcineanu, Mihaela Botez, Maria Şindrilaru.

Regia - Jean Rinzescu

1977, 7.X

Enescu – Uvertura de concert

Ion Baciu

1978, 13.I

Enescu – Simfonia de cameră

Ion Baciu

1979, 2.III

Beethoven – Missa Solemnis

G. Vintilă, (Ion Pavalache) Virginia Manu, Georgeta Lungeanu, Ionel Voineag, Corneliu Solovăstru

1979, 4.V

Enescu – Suita nr. 3, „Sătească”

Ion Baciu

1982, 7.V

Enescu – Octuorul

Ion Baciu, Voces, Eutherpe

1982, 7.XI

Mozart – „Cosi fan tutte”, operă-în-concert

Ion Baciu

1983, 11.IX

Enescu – Simfonia nr. 2

Ion Baciu

1983, 17-24.IX

Bentoiu – „Amorul doctor”, operă-înconcert

Ion Baciu (înreg. radio)

1985, 16.XII

Händel – Oratoriul „Messiah”

G. Vintilă, (Ion Pavalache) Georgeta Stoleriu, Edith Simon, Mihai Axinte, Iulian Jurja

1987, 23.X

Enescu-Th. Grigoriu – 7 Cântece pe versuri de Cl. Marot

Gh. Costin, Adriana Mesteş

1988, 27.V

P. Constantinescu – „O noapte furtunoasă”, operă-în-concert

Ion Baciu, Mariana Oltenaş, Cornelia Pop, Puşa Urdăreanu, Ştefăniţă Lascu, Florin Diaconescu, Gheorghe Roşu, Adrian Ştefănescu

1989, 17.II

R. Strauss – „Don Quixote”

Horia Andreescu, Marin Cazacu, Mircea Şuvăială, Marcian David

1991, 14.VI

Mozart – Missa în do minor

Gh. Costin, (Doru Morariu) Elena Moşuc, Carmen Oprişanu, Zsolt Szilagyi, Gh. Roşu

1991, 20.XII

J. S. Bach – Weihnachts Oratorium (Oratoriul de Crăciun)

Gh. Costin, (Doru Morariu) Bianca Manoleanu, Ana Rusu, Gh. Roşu

1992, 28.V

Mahler – „Kindertotenlieder” (Cântecele copiilor morţi)

S. Păutza, Carmen Oprişanu

1993, 11.VI

Bentoiu – Simfonia nr. 8 op. 30 „Imagini”

Gh. Costin, Adina Tudose

1995, 8.XII

Mahler – Simfonia nr. 3 în re minor

Camil Marinescu Corul de femei pregătit de Doru Morariu.

Solistă Christine Ascher (Germania)

1996, 15.III

Beethoven – Missa în do major

Luc Baghdassarian (Elveţia) (Doru Morariu) Paloma Rogojină, Geanina Munteanu, Marius Budoiu, Mircea Sîmpetrean

356

1996, 19.IV

Mahler – Simfonia nr. 10

Camil Marinescu

1997, 7.II

Mahler - Simfonia nr. 2 în do minor „Învierea”

Camil Marinescu (Doru Morariu) Ioana Bentoiu (Elveţia), Tamara Markovic (Yugoslavia)

1997, 28.III

Mahler - Simfonia nr. 9 în re major

Camil Marinescu

2001, 9.III

Bach – Missa în si minor

Dietrich Schöller-Manno (Germania), (Doru Morariu) Diana Călcâi, Laura Scripcaru, Andreas Weller (Germania), Gh. Roşu

2001, 4.V

J. S. Bach – Johannes Passion

Jan Stulen (Olanda), (Doru Morariu) Mirela Zafiri, Aura Twarowska, Zsolt Szilagyi, Gh. Roşu

2001, 1.VI

Haydn – Oratoriul „Die Schöpfung” (Creaţiunea)

Al. Lăscae, (Doru Morariu) Laura Feier, Marius Budoiu, Ion Ţibrea

2001, 30.VIII

Verdi – „La Traviata”, opera-în-concert

(Fest. Darclée, Brăila)

2002, 14.VI

Hector Berlioz – „Damnaţiunea lui Faust”

Amaury du Closel (Franţa), (Doru Morariu) Aura Twarowska, Marius Budoiu, Gheorghe Roşu

2002, 20.IX

Vasile Spătărelu – „Epitaf-1989”, poem pentru orchestră

Al. Lăscae

2002, 15.XI

Niccolo Paganini – Integrala capriciilor pentru vioară solo

Florin Croitoru

2003, 6.VI

Gioacchino Rossini – „Il barbiere di Siviglia”, operă-în-concert (Bărbierul din Sevilla)

Al. Lăscae, (Doru Morariu) Laura Feier, Cosmin Marcovici, Adrian Mărcan, Peter Hercz, Cristian Wacs

2004, 21.V

Astor Piazzolla – „Anotimpurile” pentru vioară şi orchestră

Peter Wallinger, (Germania) Alexandru Tomescu

2004, 18.VI

Gaetano Donizetti – „L’elisir d’amore” (Elixirul dragostei), operă-în-concert

Al. Lăscae, (Doru Morariu) Laura Feier, Marian Someşan, Peter Hercz, Ioan Ardelean

2005, 28.I

Beethoven – Oratoriul „Hristos pe Muntele Măslinilor”

Liviu Buiuc, (Doru Morariu) Elena Gherman, Răzvan Săraru, Mircea Sâmpetrean

2006, 18.IV

Fl. Bucescu – V. Spătărelu – Jertfa Laudei, Liturghie psaltică în glasul III, versiune pentru trei voci egale

Doru Morariu Corul Academic „Gavriil Musicescu”

2006, 26.V

Serghei Taneev – Simfonia nr. 4 în do minor

Gottfried Rabl, Austria

2006, 26.V

Aleksandr Glazunov – Poemul simfonic „Stenka Razine”, op.13

Gottfried Rabl, Austria

2006, 30.V

Kurt Schwertsik – „Schrumpf-Symphonie”

Gottfried Rabl, Austria

2006, 30.V

Gottfried von Einem – „Fraktale”

Gottfried Rabl, Austria

2006, 30.V

Kurt Atterberg – Simfonia nr. 3 în re major, op. 10

Gottfried Rabl, Austria

2006, 13.X

S. Celibidache - „Der Taschengarten” („Grădina de buzunar”)

Mark Mast, Germania

2006, 27.X

Brahms-Schönberg – Cvartetul cu pian în sol major, op. 25, versiune orchestrală

Paul Nadler, SUA

357

2006, 15.XI

C. Orff - Catulli Carmina

Doru Morariu Corul Academic „Gavriil Musicescu” Paloma Rogojină – soprană, Marian Someşan – tenor, Ivonne Piedemonte – pian I, Aurelia Simion – pian II, Brînduşa Tudor – pian III La percuţie: Ciprian Stoica, Cristina Lupu, Lucian Maxim

2007, 28.II

Haydn Joseph - Missa cellensis pentru solişti, cor, pian şi orgă, în do major (Cäcilienmesse)

Doru Morariu Corul Academic „Gavriil Musicescu” Luiza Torboli – soprană, Mirabela Iuşcă – mezzo-soprană, Liviu Muntean – tenor, Bogdan Cojocariu – bas, La pian: Ivonne Piedemonte, La orgă: Aurelia Simion

2007, 08.VI

Rimski-Korsakov Nikolai– Suita „Cocoşul de aur”

Al. Lăscae

2007, 20.VI

Cezar Corneliu - „Flăcări şi roţi”, suită corală

Doru Morariu Corul Academic „Gavriil Musicescu”

2007, 29.VI

Şostakovici Dmitri – Suita de jazz nr. 2

Ilarion Ionescu-Galaţi

2007, 28.X

Vasile Spătărelu– „Preţioasele ridicole”

Al. Lăscae (Doru Morariu), Regia: Anda Tăbăcaru-Hogea Eduard Sveatchevici, Lăcrămioara Maria Hrubaru Roată, Maria Macsim-Grierosu, Adrian Ionescu, George Cojocariu, Iulian Ioan Sandu, Octavian Dumitru, Simona Titieanu

2008, 18.I

Edvard Grieg – Suita lirică op. 54

Sabin Păutza

2008, 18.I

Sabin Păutza – Simfonia nr. 2, pentru soprană, cor mixt şi orchestră, „Sacra”

Sabin Păutza (Doru Morariu)

2008, 01.II

Richard Strauss – Suita „Burghezul gentilom”

Al. Lăscae

2008, 21.III

Antonin Dvořák – Requiem pentru solişti, cor şi orchestră op. 89

Mark Mast (Germania) (D. Morariu) Mihaela Grăjdeanu, Florentina Onică, Zsolt Szilagyi, Marius Manyov

2008, 09.V

Frederick Delius – “On hearing the First Cuckoo in Spring”, piesă pentru orchestră mică

Gottfried Rabl, Austria

2008, 09.V

Moritz Moszkowski – Concertul pentru pian în mi major

Gottfried Rabl, Austria Raluca Ştirbăţ, pian

2008, 03.X

Sigismund Toduţă - Simfonia nr. 5

Romeo Rîmbu

2008, 03.X

Tudor Chiriac – „Dacofonia” nr. 1 ţambal, taragot, nai, vioară şi orchestră mare

Romeo Rîmbu

2008,10.X

Mihail Jora – Simfonia în do major

Corneliu Dumbrăveanu (Olanda)

358

Orchestra „Super” Creată la Iaşi, de dirijorul Ion Baciu, în perioada 1968–1978293 Concert maeştri: Cocora Dragoş, Lory Ştefan Vioara I

Vioara II

Viola

Violoncel

Contrabas

Acaru Marius Balint Alexandru Bălan Ion Boboc Eugenia Căuneac Iftimie Cristian Viorica David Marcian Diaconu Alexandru Iuliu Dumitraşcu Angela Enache Adrian Grigoriu Mihai Lăeţu Ştefan Mîţiu-Foca Elena Negoescu Corneliu Oancea Mihail Peta Octavian Popa-Negoiţă Elena Popa Mariana Prelipcean Bujor Schwarz Miron Ţopa Florica

Abramovici Nelly Anania Adrian Arnăutu Corneliu Baciu-Hrubaru Olica Băţoaia-Toronciuc Maria Boboc Dan Clivăţ-Epure Natalia Corfu Constantin Costea-Atanasiu Sabina Derscan-Munteanu Mariana Cecilia Horst Albrich Ion Ilie Mircea Maximilian Mocanu Mioara Negoiţă Nicolae Popa-Marinca Adr. Tamara Sabie Radu Scripcaru Ion

Afrăsînei Alexandru Asaftei-Dorobanţu Elena Bălan Emilia Burceag Mihaela Ciocârlan Romeo Gafiţeanu Mircea Grigoriu Corneliu Haag Gheorghe Markos Gaspar Mitu Gruia Dan Moldovan Gheorghe Schneider-Anania Maria Simionescu-Moldovan Maria Stanciu Constantin Şuvăială Mircea Veveriţă (Secuiu) Geta

Bălan Romeo Fântână Vasile Grigore Constantin Grigorescu Sergiu Lazăr Corneliu Marcovici Grigore Moroşanu Alexandru Prelipcean Dan Rus Gheorghe Tatu Gheorghe Zare Laura Zărnescu Ştefan

Antal Ştefan Baciu Petru Bădeanu Neculai Bălteanu Petru Bejan Dumitru Brăduleţ Dorin Gheorghiu Gheorghe Haidu Ion Jude Anton Lercă Eugen Luchian Alexandru Postăvaru Ion Varvaroi Silviu

Flaut

Oboi

Clarinet

Fagot

Însurăţelu-Tudorache Ecaterina Repta Constantin Rotar Simion Teofil Vieru Corneliu

Oroşanu Aurel Scripcaru Nicolae Scurtu Constantin Tudor Nicolai

Bojoagă Valeriu Dumitriu Vasile Mica Ioan Negoescu Aurel Sîia Petru Sîpcu Dumitru Vagner Ludovic

Antal Ferenz Bernad Csaba Creţu Ion Petrescu Valentin Schunn Werner Varga Gavril Vârgă Mihai Zank Erich

Corn

Trompetă

Trombon

Tuba

Chirilă Bucur Cociuba Petru Negrea Vasile Nemeş Petru Păr Benedict Petrea Constantin Vâlcu Constantin Wagner Günther

Băluţă Ion Hariton Constantin Leonte Sandu

Boţ Teodor Boţa Victor Nae Dumitru Stanciu Ştefan Ţurcanu Constantin

293

Caloianu Ilie

Listă întocmită în august 2005, din amintirile unor „veterani”: Ioan Morna, Adrian Anania, Corneliu Vieru, Aurel Oroşanu, Adriana Bîrlădeanu, Angela Dumitraşcu ş.a. Pentru a evita orice fel de ierarhizare, membrii fiecărei partide sunt aşezaţi în ordine alfabetică.

Harpa

Pian-Celesta-Orga

Teodoraşcu (Popa) Anca Lietty Dalia

Diamant-Dumea Steluţa Piedemonte Ivonne Rodi-Foca George

Timpani

Percuție

Simion Florian

Bârzu Jean Ciobanu Vasile Cruceanu Gheorghe Hromatka Puba Magda-Şuvăială Maria Minciună Elena

Festivaluri Festivalul Muzicii Româneşti Săptămîna muzicii româneşti Ediţia I 9-16 mai 1973 Ediţia a II-a 3-10 mai 1974 Ediţia a III-a 15-23 mai 1975 – Comemorare George Enescu Festivalul muzicii româneşti Ediţia a IV-a5-12 mai 1976 – Comemorare Mihail Jora Ediţia a V-a 5-12 mai 1978 Ediţia a VI-a 9-17 mai 1980 Ediţia a VII-a 7-14 mai 1982 Ediţia a VIII-a 11-18 mai 1984 Zilele muzicii româneşti Ediţia a IX-a 23-30 mai 1986 Ediţia a X-a 20-27 mai 1988 Festum musicae Ediţia a XI-a 11-25 iunie 1993 Ediţia a XII-a 27 mai-10 iunie 1994 Ediţia a XIII-a 26 mai-11 iunie 1995 Ediţia a XIV-a 24 mai-7 iunie 1996 Festivalul muzicii româneşti, serie nouă Ediţia a XI-a 21-26 octombrie 2007 Ediţia a XII-a 3-10 octombrie 2008 – Comemorare Sigismund Toduţă

360

Filarmonica de Stat „Moldova” din Iaşi în Festivalul Internaţional „George Enescu”.

Cronologie Ediţia

Date de concert

VI 1973

IX 1981 Centenar Enescu

Ansamblul participant

Dirijor

Solişti

Repertoriu

Ateneul Orchestra Român – simfonică 15 sept 1973

Ion Baciu

Philippe Entremont – pian

Studioul de concerte Radio – 19 sept 1981

–

S. Toduţă – Concert nr.1 pentru coarde; Ravel – 2 Concerte pentru pian; R. Strauss – Till Eulenspiegel L. Bernstein – Suita West Side Story D. Bughici – Cvartetul nr.5, op.50 W. G. Berger – Cvartetul nr.12 G. Enescu – Octuorul op.7

Voces Eutherpe

Sala Palatului RSR - 20 sept 1981

Orchestra simfonică, Corul Gavriil Musicescu, Corul Operei Române din Iaşi, Ansamblul Eurythmeum din Stuttgart Ateneul Orchestra Român - 21 simfonică, sept 1981 Corul Gavriil Musicescu,

X

XII

XIII

B. Prelipcean, A. Diaconu, Gh. Haag, D. Prelipcean; Cr. Pintilie, Al. Diaconu, C. Stanciu, Gr. Marcovici Ion Baciu, (I. D. Ohanesian, T. G. Enescu – Oedip, operă în Pavalache, Pauliuc, D. Zancu, I. concert A. Bişoc) Voineag, V. Teodorian, C. G. Solovăstru, M. Şuteu, C. Gabor, F. Siminic, A. Iuraşcu, El. Grigorescu, M. Agachi

Emil Simon (I. Pavalache)

Ateneul Orchestra Român – 22 simfonică sept 1985

Ion Baciu

Ateneul Orchestra Român – 23 simfonică sept 1985

Cristian Mandeal

Studioul de concerte Radio – 20 sept 1991 Ateneul Român – 22 sept 1991 Sala Parlamentului – 29 sept 1995

Orchestra simfonică

Gheorghe Costin

Orchestra simfonică

Horia Andreescu

Orchestra simfonică, Corul Gavriil Musicescu

Frédéric Chaslin (Doru Morariu)

Li Min Cean – pian

S. Toduţă – Concertul nr. 2 pentru coarde; Mozart – Concertul KV. 595 pentru pian; Enescu – Simfonia nr. 5, Neterminata; Ravel – Suita nr. 2 Daphnis şi Chloe Ksenija Jankovic – Th. Grigoriu – Variaţiuni pe un violoncel, R.S.F. cântec de Anton Pann Iugoslavia A. Dvořák – Concertul pentru violoncel G. Enescu – Simfonia a II-a, op.17 Mihaela Martin – G. Enescu – Suita nr. 3, Săteasca vioară Ed. Lalo – Simfonia spaniolă B. Bartók – Suita pentru orchestra, op. 3 nr. 1 Sebastian Benda – pian Enescu – Uvertura de concert Fr. Martin – Balada pentru pian şi orchestră Şostakovici – Simfonia nr. 9 Rita Kinka – pian, Ceaikovski – Concertul nr. 1 pentru Iugoslavia pian Mahler – Simfonia nr. 5 Malcolm Walker – Debussy – Pelléas şi Mélisande – tenor (Pelléas) operă în concert Anne-Sophie Schmidt – soprană (Mélisande) 361

Ediţia

Date de concert

XIV

Sala Palatului – 13 sept 1998

XVI

Studioul de concerte Radio – 14 sept 2003

XVII Sept.

2005

10.09 Universitate a Naţională de Muzică – Sala George Enescu 11.09 Ateneul Român

14.09 Filarmonica Iaşi

15.09 Filarmonica Iaşi

16.09 Ateneul Român

Ansamblul participant

Dirijor

Solişti

Repertoriu

Olivier Lalouette – basbariton (Golaud) Jean-Philippe Courtis – bas-bariton (regele Arkel) Elsa Maurus – mezzo-soprană (regina Geneviève) Lăcrămioara Ştefan – soprană (Yniold) Mihnea Lamatic – bariton (Medicul) Orchestra Sèrge Baudo Frank Peter L. Glodeanu – Studii pentru simfonică Zimmermann – vioară orchestră P. Hindemith – Concertul pentru vioară Mussorgski-Ravel – Tablouri dintro expoziţie Orchestra Sergiu Jean Jacques Kantorow T. Olah – Intrarea în Alba Iulia simfonică Comissiona – vioară D. Capoianu – Chemări ’77 Enescu-Ţăranu – Capriciu pentru vioară Th. Grigoriu – Omagiu lui Enescu A. Vieru – Psalmi 1993 Th. Rogalski – 2 Schiţe simfonice Orchestra Alexandru Concert (etapa finală a Beethoven – Concertul nr. 5 simfonică Lăscae concursului de pian): Chopin – Concertul nr. 1 Adrian Aimo Pagin, Chopin – Concertul nr. 1 Franţa Evgeny Izotov, Rusia Irina Zaharenkova, Estonia Orchestra Alexandru Concertul de Gală : Oliver Waespi – „Islands” (15’) – simfonică Lăscae Valeriy Sokolov, piesă laureată la Conc. Internaţ de Ucraina Compoz. G. Enescu, Buc. 2003 Irina Zaharenkova, Beethoven – Concertul pentru Estonia vioară Chopin – Concertul nr. 1 Voces Cristian Misievici – „Meditând la o Marin Cazacu, vcl lume sonora a Barocului” Aurelian Octav Brahms – Cvintetul cu clarinet în si Popa, cl bemol minor op. 115 Schubert – Cvintetul cu două violoncele în do major D 956 Orchestra Alexandru Antal Szalai, vl Oliver Waespi – „Islands” simfonică Lăscae Ungaria P. I. Ceaikovski – Concertul pentru Irina Zahharenkova, p vioară în re major op. 35 Estonia Fr. Chopin – Concertul nr. 1 pentru pian în mi minor op. 11 Voces Cristian Misievici – „Meditând la o Marin Cazacu, vcl lume sonora a Barocului” Aurelian Octav Brahms – Cvintetul cu clarinet în si Popa, cl bemol minor op. 115 Schubert – Cvintetul cu două violoncele în do major D 956 362

Ediţia

Date de concert

Ansamblul participant

Dirijor

Solişti

VIII Sept.

2007

03.09 Iaşi

Simfonic

Michael Halasz, Austria

Gabriel Croitoru, vl.

05.09 Iaşi

05.09 Ateneul Român

06.09 Piaţa Festivalului

08.09 Sala Radio

09.09 Ateneul Român

Repertoriu

Anatol Vieru – „Memorial” Dumitru Capoianu – Concertul pentru vioară şi orchestră Liviu Glodeanu – „Studii pentru orchestră” Tiberiu Olah – Simfonia nr. 3 Cameral Voces Viorel Munteanu – Cvartetul nr. 2 Jean Claude Vanden Johannes Brahms – Cvartetul cu Eynden, p (Belgia) pian nr. 1 în sol minor, op. 25 Dmitri Şostakovici – Cvintetul cu pian op. 57 Simfonic Michael Gabriel Croitoru, vl.

Anatol Vieru – „Memorial” „Creaţia muzicală Halasz, Dumitru Capoianu – Concertul românească Austria pentru vioară şi orchestră contemporană” Liviu Glodeanu – „Studii pentru orchestră” Tiberiu Olah – Simfonia nr. 3 Simfonic Mark Mast, Csiky Boldizsar, p George Gershwin – An American in Germania Paris George Gershwin – Rhapsody in Blue Leonard Bernstein – Suită din „West Side Story” Leonard Bernstein – Uvertura „Candide” Finala concursului Ilarion Chun Harim (Coreea S, Sibelius – Concertul pentru vioară de vioară Ionescupr. II), în re minor, op. 47 Galaţi Vlad Stănculeasa (pr.

Ceaikovski – Concertul pentru III) vioară în re major, op. 35 Anna Tifu Sibelius – Concertul pentru vioară (Italia, pr. I) în re minor, op. 47 Concursul Ilarion Diana Jipa, vl.

David Philip Hefti (Elveţia) – Internaţional IonescuAREPO, concert pentru vioară şi „George Enescu” Galaţi orchestră, pr. aud. – secţiunea Secţiunile vioară, compoziţie 2005 pian, compoziţie Anna Tifu, vl (Italia) Sibelius – Concertul pentru vioară Gala Emil Simon Eduard Kunz, p (Rusia) în re minor, op. 47 Concursului Ceaikovski – Concertul pentru pian în sib minor, op. 23

363

Al III-lea Festival „Sergiu Celibidache” - „Sergiu Celibidache din nou acasă”, Ediţia I, Iaşi, 07 – 14.10.2006 Organizator: Ministerul Culturii şi Cultelor Co-organizatori: Filarmonica de Stat Moldova Iaşi, Sergiu Celibidache Stiftung München, Fundaţia Sergiu Celibidache Bucureşti, Universitatea de Arte George Enescu Iaşi, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Goethe Zentrum Iaşi Colaboratori: Centrul Cultural Francez din Iaşi, Casa de Cultură Mihai Ursachi a Municipiului Iaşi.

Parteneri media: Studioul teritorial de Radio Iaşi, Studioul Iaşi al Televiziunii Române Calendar Data

Tipul manifestării

Interpreţi

Program

Observaţii

S 07.10

Concert simfonic de deschidere a Festivalului

Orchestra simfonică

Amando Blanquer (1935-2005) – 5 Invenţiuni pentru orchestră – pr. aud.; Anton Garcia Abril (n.

1933) – „Celibidachiana” – pr. aud.; Piotr Ilici Ceaikovski – Simfonia nr. 2 în do minor, op. 17

Sala de concerte „Ion Baciu” a Filarmonicii

D 08.10

Simpozion

Ora 10

„Grădina lui Celibidache”

Invitaţi: Enrique Garcia Asensio, Mark Mast, Sèrge Celebidache, Irina Hasnaş, Viorel Munteanu, Alex Vasiliu, Liliana Gherman ş.a.

Sala „Symposion” a Universităţii de Arte „G. Enescu” Iaşi

9-11.10

Cursuri de interpretare – dirijat orchestră

Enrique Garcia Asensio, Spania; Orchestra Universităţii de Arte „G. Enescu” Iaşi; participă studenţi la master ai Universităţii de Arte „G. Enescu” Iaşi

Sala „G. Musicescu” a Filarmonicii

Ora 19

cca. 3 ore/zi începând cu ora 14s

M 10.10

Dirijor Enrique Garcia Asensio, Spania

Mozart – Eine kleine Nachtmusik în sol major, KV 525 Mozart – Simfonia nr. 36 în do major, KV 425, „Linz” Ceaikovski – Simfonia nr. 2 în do minor, op. 17

Conferinţă de presă

Sala „G. Musicescu” a Filarmonicii

Prezentare de film „Grădina lui Celibidache”, producător Sèrge Ioan Celebidache

Sala „Symposion” a Universităţii de Arte „G. Enescu” Iaşi Clubul Cinefililor

Ora 19

Prezentare de film „Grădina lui Celibidache”, producător Sèrge Ioan Celebidache

J 12.10

Concert cameral

Cvartetul Voces Cvartetul Ad libitum

Felix Mendelssohn-Bartholdy – Octetul de coarde în mi b major, op. 20; George Enescu – Octuorul de coarde op. 7

Sala de concerte „Ion Baciu” a Filarmonicii

Concert simfonic

Orchestra simfonică

Sergiu Celibidache – „Taschengarten” („Grădina de buzunar”) – primă audiţie în

Sala de concerte „Ion Baciu” a Filarmonicii

Ora 12 M 10.10 Ora 17 Mc 11.10

Ora 19

V 13.10 Ora 19

Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi (Parcul Copou)

Data

Tipul manifestării

Interpreţi

Program

Dirijor Mark Mast, Germania

România

Octavian Jighirgiu – recitator S 14.10 Ora 18

Concert coral de muzică ortodoxă

Observaţii

Anton Bruckner – Simfonia nr. 4 în mi b major

Corul Academic „Gavriil Musicescu”

Gavriil Musicescu – Rugăciune (Sub milostivirea Ta)

Dirijor Doru Morariu

Dumitru D. Stancu – Lumină lină

Catedrala Mitropolitană din Iaşi

Nicolae Ursu – De Tine se bucură

Hramul Sf. Cuv. Parascheva

Antonin Sequens – Îngerul a strigat Dumitru Georgescu-Kiriac – Bine eşti cuvântat, Hristoase Constantin Baciu – Mânca-vor săracii (arm. C-tin. Arvinte) Nicolae Lungu – Doamne auzi glasul meu (Concert în stil psaltic) Solist: Filimon Siminic Pr. Iulian Cârstoiu - Heruvicul Pascal Bentoiu – Te slăvesc pe Tine, Doamne (Matei 11, 25-30) * * Cine este Dumnezeu (Prochimenul Mare, arr. D. Morariu) Solist: Bogdan Blându Dumitru Cuşmă – Doamne, înaintea Ta Solist: Filimon Siminic Dumitru Cuşmă – Auzi-se-vor graiurile mele (Priceasnă) Solistă: Laura Scripcaru Pr. Radu Antofie – Pre Tine Solistă: Alina Gănescu Grigore Panţâru – Să se veselească cele cereşti (Tropar, glas III) Nicolae Lungu – Iubite-voi Doamne Solist: Filimon Siminic Achim Stoia – Troparul Cuvioasei Parascheva S 14.10

Închiderea Festivalului

Sediul Filarmonicii Moldova

Ora 20

365

Turnee Deceniul 1970 – 1979 Anul

Date

Ţara

Oraşe

1970

februarie

RFG

Tübingen, Stuttgart, Frankfurt am Main, etc.

1970

1971

Bucureşti Ateneul Român

12.11

iunie

RFG

Tübingen, Stuttgart, Freiburg, etc.

Repertoriu

Interpreţi

Ans. Musica Viva Vincente Ţuşcă Maria Jana Stoia(mezzo-soprană)

Concert a cappella Cl. Monteverdi – Sfogava con le stele Johann Hermann Schein – Când Fili cu priviri de-amor Johann Eccard – Hans und Grette J.S. Bach – Cor din Catata 208 Fr. Schubert – Corul păstorilor Kodaly Z. – 2 Cântece maghiare Beethoven – Ruinele Atenei (fragment) Vasile Popovici – Partidul C. Constantinescu – Peste vârfuri trece luna D. Cuclin – Pe uliţa armenească P. Constantinescu – Doina oltenească G. Musicescu – Dor, dorule; Stăncuţa A. Stoia – Triptic coral, pr. aud.

S. Toduţă – Leagănă-te frunzuliţă C. Palade – Sânt’ Ion hodină n-are P. Boulez – Eclat L. Berio – Kammermusik S. Păutza – Seikylos Hymn Ed. Varèse – Integrales O. Mesiaen – Oiseaux exotiques Enescu – Suita nr. 1 R. Strauss – Moarte şi Transfiguraţie Mozart – Simfonia nr. 40 Ravel – Suita nr. 2 „Daphnis şi Chloé”

Obs. / Organizator

ARIA Bucureşti

Corul „G. Musicescu” Ion Pavalache Solişti: Visarion Huţu Georgeta Lungeanu Steluţa Diamant-Dumea

Ans. Musica Viva Vincente Ţuşcă Maria Jana Stoia (A) Ivonne Piedemonte, pian Orchestra Ion Baciu

ARIA Bucureşti

Anul

1972

Date

octombrie

Ţara

RFG Elveţia

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Bayreuth, Freiburg, Bonn (Beethovensaal), Nürnberg (Meistersingersaal), Mannheim Basel

Enescu – Rapsodia Rom. Nr. 2 Dietrich von Bausznern – Concertul pentru pian Mozart – Simfonia nr. 40 Brahms – Concertul vioară, Simfonia nr. 3 R. Strauss – Till Eulenspiegel Dvořák – Concertul violoncel Stravinski – Povestea Soldatului Ed. Varèse – Octandre V. Ţuşcă – Terra Gerhard Holzer – Chako, Schönberg - Serenade

Orchestra Ion Baciu Wolfgang Schneiderhan, vioară Markus Stocker, vcl Vasile Tarnavschi, pian Ans. Musica Viva Vincente Ţuşcă Maria Boga-Verdeş, S Wolfgang Schäfer, bas

Bach – Concertul pentru 2 viori în re minor Vivaldi – Concerto grosso op. 3 nr. 11 Respighi – Dansuri şi Arii vechio Lieduri

Orchestra Ion Baciu Bujor Prelipcean, vl Adrian Anania, vl Ştefan Zărnescu, vcl Ecaterina Zărnescu, S

S. Toduţă – Concert nr.1 pentru coarde Ravel – 2 Concerte pentru pian R. Strauss – Till Eulenspiegel L. Bernstein – Suita West Side Story

Orchestra Ion Baciu Philippe Entremont – pian

Claudio Monteverdi – Orfeu, opera-concert

Orchestra Radio Buc. Ansamblu de cameră din Corul „G. Musicescu” al Filarmonicii Iaşi Dirijori: Ludovic Bacs Ion Pavalache Între solişti: Emilia Petrescu Szilagyi Zsolt Georgeta Stoleru

Richard Heuberger – Der Opernball, operetă de cameră

Orchestra Ion Baciu, Carol Litvin

ARIA Bucureşti

Brahms – Simfonia nr. 2 Toduţă – Concertul pentru coarde nr. 1 Ravel – Suita nr. 2 „Daphnis şi Chloé”

Orchestra Ion Baciu

ARIA Bucureşti

Tübingen, Kulmbach 1973

august

1973

15.09

1973

1976

Bucureşti Ateneul Român

Bucureşti Studioul de concerte Radio

30.11

RFG Olanda Belgia

1974

1975

RFG

aug-sept

München Bruxelles

RFG Cehoslovacia

Bayreuth Ostrava, Gottwaldow, Kiow

RFG Franţa

Bayreuth Annecy

Obs. / Organizator

ARIA Bucureşti

ARIA Bucureşti

Fest. Internaţ. „G. Enescu”, ed. VI

ARIA Bucureşti Festivalul International Annecy

Anul

Date

Ţara

Italia 1977

1977

1978

1978

06-16.05

13, 14, 19, 20, 25.07

26-27.03

august

Italia

Bulgaria

RFG

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Siracusa, Messina, Lucca, Bari, Livorno, Taranto, Foggia, Lecce etc.

Sibelius – Finlandia Debussy – Preludiu la „Daupă-amiaza unui faun” Wagner – Uv. „Tannhäuser” Chopin – Concertul nr. 1 pian Brahms – Simfonia nr. 2 Ravel – Suita nr. 2 „Daphnis şi Chloé” Beethoven – Egmont, Concertul nr. 2 pian, Simfonia nr. 3 Fauré - Requiem

Orchestra Dirijori: Ion Baciu G. Vintilă Liviu Ionescu Daniele Paris Solist: Valentin Proczynski, pian

Maratea, Republica San Marino, Minori, Aquila, Messina, Montecassino, Termini

Sibelius – Finlandia, Lebăda din Tuonela Wagner – Preludiu şi Moartea Isoldei Mendelssohn-Bartholdy – Suita „Visul unei nopţi de vară” Grieg – Peer Gynt, Suita nr. 1 Mussorgski – O noapte pe muntele pleşuv Ceaikovski – Romeo şi Julieta Brahms – Uvertura Academica, Simfonia nr. 1 Chopin – Concertul nr. 1 pian Beethoven – Simfoniile nr. 3, 5, 9, Uv. Prometeu, Uv. Inaugurarea casei, Leonora 3

Orchestra Luigi Sagrestano Daniele Paris Kurt Woss Ion Baciu Solişti: Valentin Proczynski, pian Rodica Lixandru, S Stela Hauler, A Florin Diaconescu, T Gh. Crăsnaru, B

Russe

Enescu – Uvertura de concert Rahmaninov – Rapsodia pe o temă de Paganini Ivan Marinov – Poem simfonic Ravel – Suita nr. 2 „Daphnis şi Chloé” Silvestri – Preludiu şi Toccata Beethoven – Concertul vioară Haciaturian – Simfonia nr. 2

Orchestra Ion Baciu G. Vintilă Nikolai Evrov, pian Daniel Podlovschi, vl

Bayreuth, Arnsberg, Bebenhausen ş.a.

Corelli – Sarabanda, Gigue, Badinerie Vivaldi – Concertul violoncel în la minor Elgar – Serenada op. 20 Mozart – Eine kleine Nachtmusik Silvestri – 3 Piese pentru coarde Händel - Messiah

Orchestra de coarde Dirijor: Laszlo Heltay Ştefan Zărnescu, vcl Margaret Marshall, S Charles Brett, A Brian Burrows, T Brian Rayner-Cook, B

Obs. / Organizator

ARIA Bucureşti

Festivalul Zilele muzicale ale lui Martie

ARIA Bucureşti

Anul

Date

Ţara

SUA

1978

Noiembrie

Canada

Italia

Oraşe

Repertoriu

Mendelssohn-Bartholdy – Hebridele Robert Frost – The Road Not Taken Rudolf Steiner – TIAOAIT, From the Protal of Initiation Charles Ives – The Unanswered Question Thornton Wilder – Hast Thou Considered My Servant Job? Alfred Bartles – Prologue and Epilogue to Wilder’s Oneacter; New York, Washington, Musical Interlude Denver-Colorado, Los T.S.Eliot – From the Four Quartets Angeles, San Francisco, Chr.W.Gluck – The Dance of the Furies Chicago, Knoxville si A. Honegger – The Dance of the Goat Maryville (Tennessee), Henry S. Leigh – The Twins Pittsburg (Kansas), Saint Anonymus – The Milk Made Luis, Boston, Oklahoma, etc.

Emily Dickinson – I’m Nobody Vancouver, Edmonton, J.R.R.Tolkien – The Bath, The Merry Inn Ottawa, Toronto, Montreal, Christian Morgenstern – The Sigh etc.

Schubert – Simfonia nr. 8 Silvestri – Preludiu şi Fuga Boccherini – Concertul violoncel Haydn – Simfonia nr. 104 Rossini – Uv. W. Tell Mozart – Concertul nr. 5 vioară

1979

03, 07.01

Messina, Napoli

Program de Anul Nou

1979

Judenburg, Braunau, Tübingen, Kaufbeuren, Reutlingen, Sindelfingen, Oberkochen, Kehl, Marburg, Austria, Mülheim, Siegen, A. Schönberg – Pierrot Lunaire 10.03-06.04 Germania, Leichlingen, Marl, Hameln, I. Stravinski – Povestea Soldatului Olanda Bocholt, Nijmegen, Almelo, Celle, Eutin, Meppen, Kiel, Hamm, Dreieich, Hanau, Aalen, Schweinfurt, Cham, Fürth

Interpreţi

Obs. / Organizator

Orchestra Ion Baciu Ansamblul Eurythmeum Stuttgart Alexandra Guţu, vcl.

Daniel Podlovschi, vioară

ARIA Bucureşti Eurythmeum Stuttgart

Orchestra Kurt Woss Ion Baciu

Ans. Musica Viva Vincente Ţuşcă Ecaterina Zărnescu Robert Pflanzl

ARIA Bucureşti

ARIA Bucureşti

Anul

1979

Date

Ţara

27.09-19.10 Germania

Oraşe

Repertoriu

Karlsruhe, Mannheim, Hamburg, Regensburg, Marburg, Herne, Wuppertal, Stuttgart, Würzburg, Utrecht, Tübungen, Kassel, Witten, Offenburg, Freiburg, Frankfurt

Interpreţi

Obs. / Organizator

Orchestra Ion Baciu Ans. Eurythmeum Daniel Podlovschi, vl Mircea Şuvăială, viola

ARIA Bucureşti Eurythmeum Stuttgart

Deceniul 1980 – 1989

1980

22.03 – 20.04

Italia

Orchestra Ion Baciu George Vintilă Gershwin – Kurt Woss Rhapsody in Blue, Un American la Paris, Concertul în fa, I got Luigi Sagrestano Rhythm Sulmona, Taranto, Cosenza, Corul Filarmonicii din Bratislava C. Franck – Poemul simf. „Redemption” Lucca, Bresci, Jesi, Bari, Solişti: Beethoven – Simfonia nr. 9 Pescara, Cefalu, Foggia, Virginia Manu, S Wagner – Uv. Parsifal, Tannhäuser Messina, Lecce, Adina Masini, A C. Franck – Poemul simf. „Redemption” Campobasso, Reggio Emilia, Cornel Fânăţeanu, T Sibelius – Finlandia Sondalo Gheorghe Crăsnaru, B Verdi – Pater Noster, 4 Piese Sacre Dan Mizrahi, pian Giuseppe Giacomantonio – muz. Vocal-simf.

Adriana Severin, S Verdi – Messa da requiem Martha Kessler, A Florin Diaconescu, T Gh. Crăsnaru, B

Stockholm, Södertälje Bergen (Sala Edvard Grieg), Oslo Copenhaga Danemarca Stuttgart, Rendsburg, RFG Odense Suedia Norvegia

1981

1981

mai

30.07

Italia

Matera

Schubert – Simfonia nr. 8 Fartein Valm – Kiregarten ved havet op. 20 C. Dimitrescu – Dans ţărănesc Henry S. Leigh – The Twins J.R.R. Tolkien – The Merry Inn (The Lord of the Rings) Christian Morgenstern – Der Seufzer Mendelssohn-Bartholdy – Uv. Hebridele

Orchestra Ion Baciu Ans. Eurythmeum

Luigi Cherubini – Medeea – opera integrală

Orchestra Filarmonicii Bacău Corul Filarmonicii „Moldova” Iaşi Dirijori: Rino Marrone Ion Pavalache

ARIA Bucureşti

ARIA Bucureşti Eurythmeum Stuttgart

ARIA Bucureşti

Anul

Date

1981

19-21.09

1982

27.03

1982

1983

1983

16-25.07 (cca.)

24-27.03

25-27.11

Ţara

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

D. Bughici – Cvartetul nr.5, op.50 W. G. Berger – Cvartetul nr.12 G. Enescu – Octuorul op.7 G. Enescu – Oedip, operă în concert S. Toduţă – Concertul nr.2 pentru coarde Mozart – Concertul KV.595 pentru pian Enescu – Simfonia nr.5, Neterminata Ravel – Suita nr.2 Daphnis şi Chloe

Voces, Eutherpe Orchestra Corul „G. Musicescu” Corul Operei Române din Iaşi Ansamblul Eurythmeum din Stuttgart Dirijori: Ion Baciu, (I. Pavalache, A. Bişoc) Emil Simon Solişti: D. Ohanesian, T. Pauliuc, D. Zancu, I. Voineag, V. Teodorian, C. G. Solovăstru, M. Şuteu, C. Gabor, F. Siminic, A. Iuraşcu, El. Grigorescu, M. Agachi Li Min Cean – pian

Fest. Internaţ. „G. Enescu”, ed. IX Centenar „G. Enescu”

Aix-en-Provence, Beziers Villa Manin

BeethovenEgmont Concertul nr. 4 pian Simfonia nr. 3 Missa Solemnis

Orchestra Corul Filarmonicii din Bratislava Dirijori: Ion Baciu Luigi Sagrestano Jacques Delannoy, pian

ARIA Bucureşti Festivalurile de la Aix-enProvence si Beziers

Milano

Stravinski – Dumbarton Oaks Bach – Concertul vioară în la major Wagner – Siegfried Idyll Mozart – Eine kleine Nachtmusik, Simfoniile 21, 40

Orchestra Francesco Balzani Ion Baciu Solist: Claudio Marzorati, vl

Delibes – Coppélia Minkus – Don Quijotte

Orchestra Dirijori: Michel Sasson (25) Michel Queval (26, 27) Ansamblul de balet al Operei din Paris, solist şi coregraf Rudolf Nureyev

Bucureşti Studioul de concerte Radio Sala Palatului Ateneul Român

Bulgaria

Franţa Italia

Italia

Italia

Russe

Milano, Roma, Bari

ARIA Bucureşti

ARIA Bucureşti

Anul

1984

1984

1984 1985

1985

Date

Ţara

19.07-19.08 Italia

08.09

31.12 – 16.01

Germania

Italia

20.07-18-08 Italia

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

Macerata

Festivalul de operă Arena Sferisterio: Puccini – Boema Rossini – Băbierul din Sevilla Adam – Giselle Ceaikovski – Lacul lebedelor Verdi – La Traviata Puccuni – Madama Butterfly

Orchestra de coarde În cadrul Orchestrei Filarmonice Marchigiana Dirijori: Antonello Allemandi Jose Collado Daniel Oren Filippo Zigante Între solişti: Renato Bruson Cecilia Gasdia Raina Kabaivanska

ARIA Bucureşti Antonio Bigonzi

Bebenhausen

Program cameral: Josef Fiala, Tommaso Giordani, Giacomo Carissimi, Enescu, Antonio Lotti, Giovanni, Paisiello, Mozart, Beethoven

Ans. Concentus Musicus: Nicolai Tudor, ob Doru Cepreagă, vl Mircea Şuvăială, vla Ştefan Zărnescu, vcl Ecaterina Zărnescu, sopr.

Milano, Torino (Auditorio RAI), Gorizia, Rimini, Macerata

Program de divertisment (Anul Nou): Rossini – Coţofana hoaţă, W.Tell, Haciaturian – Spartacus (fragm), Ceaikovski – Lacul lebedelor (fragm), J. Strauss – Orchestra Marş din Voievodul ţiganilor, Vin-Femeie-Cântec, Neue Ion Baciu Pizzicato Polka, Sânge vienez, Im Krapfenwaldt, Auf der Jagt, Radetzky Marsch

Macerata

Festival de operă la Arena Sferisterio: Verdi – Rigoletto R. Hazon – I promessi sposi Verdi – Aida Donizetti – Lucia di Lammermoor

Orchestra de coarde În cadrul Orchestrei Filarmonice Marchigiana Dirijori: Jose Collado John Mauceri Michel Sasson Michelangelo Veltri

ARIA Bucureşti

ARIA Bucureşti

ARIA Bucureşti

Anul

Date

Ţara

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

Corul de bărbaţi al Filarmonicii „Moldova” Iaşi Ion Pavalache VII Musica Antiqua Solişti: Europae Orientalis Lucian Dimitriu Mihai Acsinte Constantin Florin Axinte

1985

08-09.09

Polonia

Bydgoszcz Torun

Filoteos Jipa –Catavasia glas IV Pericopa sec. 11 Ziua Învierii, glas I, sec. 18 Iovascos Vlahu - Doxologie glas IV, sec. 17 Hrisaf cel Nou – Tropar glas IV, sec. 17 Dimitrios Vlahu – Irmos, glas I, sec. 18?

Theodosie Stupcanu – Slava la Vecernie, glas II, sec. 19 Hrisaf cel Nou, Filoteos Jipa – Polychronion, glas I Anonim – Kyrie eleison, glas IV, 1726 Nicolae Lungu – Stihira, glas II, sec. 20 Ioan Popescu-Pasărea – Axion, glas I, sec. 20 Evghenie Humulescu – Iubi-te-voi, Doamne, glas I, sec. 20 D.G. Kiriac – Tropar, glas III, sec. 20 Dimitrie Suceveanu – Catavasia, glas III, sec. 19 Ioan Popescu-Pasărea – Psalm 1, glas IV, sec. 20

1985

13-15.09

Italia

Gorizia

Gala laureaţilor

Orchestra Ion Baciu

ARIA Bucureşti Concursul Internaţional de Vioară „Rodolfo Lipizer”, ed. IV

Bucureşti Ateneul Român

Th. Grigoriu – Variaţiuni pe un cântec de Anton Pann A. Dvořák – Concertul pentru violoncel G. Enescu – Simfonia a II-a, op.17 G. Enescu – Suita nr.3, Săteasca Ed. Lalo – Simfonia spaniolă B. Bartók – Suita pentru orchestra, op.3 nr.1

Orchestra Ion Baciu Cristian Mandeal Ksenija Jankovic – violoncel, R.S.F. Iugoslavia Mihaela Martin – vioară

Fest. Internaţ. „G. Enescu”, ed. X

Beethoven – Simfonia nr. 9 Enescu – Uvertura de concert V. Stoianov – Concertul nr. 2 pian Brahms – Simfonia nr. 1

Orchestra Ion Baciu George Vintilă Anton Dikov, pian Jutta Schlegel, S Stefka Minewa, A Dmitri Berkow, T P. Hărăşteanu, B

1985

1986

22-23.09

28-29.03

Bulgaria

Russe, Razgrad

Anul

Date

Ţara

1986

06.07-17.08 Italia

1986

Sept.

Polonia

1986

18-25.10

Franţa

1987

18.07-19.08 Italia

1988

22.07-19.08 Italia

Oraşe

Macerata

Repertoriu

Festival de operă la Arena Sferisterio: Concert simfonic Verdi – Trubadurul Puccini – Turandot Mascagni – Cavalleria rusticana Leoncavallo – Paiaţe Delibes - Coppelia

Festival de muzică sacră Poitiers, Le Mans, Paris (Salle Brahms – Uvertura Academica, Dublu concert, Concertul nr.

Gaveau), Meudon, Evreux, pian Mulhouse Enescu – Rapsodia Rom. nr. 1

Macerata

Festivalul de operă Arena Sferisterio Puccini – Manon Lescaut Massenet – Manon Verdi – La Traviata

Macerata

Festivalul de operă Arena Sferisterio Verdi – Macbeth Bizet – Carmen Puccini – Tosca Vaclav Riedlbauch – baletul Macbeth Bizet-Şcedrin-Gimenez – baletul Carmen Concert simfonic

Interpreţi Orchestra de coarde În cadrul Orchestrei Filarmonice Marchigiana Dirijori: Anton Guadagno Alain Lombard Lorin Maazel Daniel Oren André Presser Între solişti: Fiorenza Cossotto, Piero de Palma, Katia Ricciarelli, Giorgio Zancanaro ş.a.

Corul de bărbaţi al Filarmonicii Ion Pavalache Orchestra Ion Baciu Vinh Pham, vl Pierre Etcheverry, pian Al. Moroşanu, vcl.

Orchestra de coarde În cadrul Orchestrei Filarmonice Marchigiana Dirijori: Jan Lathan Koenig Miguel Angel Gomez Martinez Baldo Podič Orchestra de coarde În cadrul Orchestrei Filarmonice Marchigiana Dirijori: Miguel Angel Gomez Martinez Josef Kuchinka Jan Lathan Koenig Garcia Navarro Giuseppe Sinopoli Aldo Tarchetti Între solişti: Grace Bumbry, Eva Marton, Giorgio Zancanaro

Obs. / Organizator

ARIA Bucureşti

Consiliul Culturii şi Ed. Socialiste al RSR ARIA Bucureşti ARTECA – Pierre Selosse (Franţa)

ARIA Bucureşti Antonio Bigonzi

ARIA Bucureşti Antonio Bigonzi

Anul

1989

Date

iul-aug

Ţara

Italia

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

Macerata

Festivalul de operă Arena Sferisterio Verdi – Aida Roberto de Simone – La Gatta Cenerentola (Pisica cenuşăreasă) Berlioz – baletul Romeo şi Julieta Bizet - Carmen

Orchestra de coarde În cadrul Orchestrei Filarmonice Marchigiana Dirijori: David Garforth Luis Isquierdo Gustav Kuhn Renato Piemontese Între solişti: José Carreras

ARIA Bucureşti Antonio Bigonzi

Anii 1990 – 1995 1990 1990

1990

1991

1991

1991

16-25.03 aug

15-26.10

23-28.04

Iulie (13, 14)

Grecia

Atena (Grand Prix Maria Callas)

Concurs pian

Italia

Macerata

Festivalul de operă Arena Sferisterio

Franţa

R. Moldova

Italia

Iulie-august Italia

Nantes, Pontivy, Poitiers, Niort, Chatellerault, Paris (Salle UNESCO), Chelles

Chişinău

Fano…

Macerata

Enescu – Rapsodia Rom. Nr.1 Haciaturian – Conc. Vioară Prokofiev – Romeo şi Julieta, suită R. Strauss – Don Juan Liszt – Concertul nr. 2 pian Şostakovici – Simfonia nr. 9 Ravel – Alborada Enescu – Simfonia nr. 2 Program a cappella: Filotei, C. Porumbescu, Musicescu, Gh. Bazavan, Jora, M. Negrea, Fr. Hubic, Dorin Pop, P. Constantinescu, T. Jarda, V. Ionescu-Paşcani, D. Morariu, Klepper, C. Cezar, Al. Paşcanu, Gh. Danga Mozart – Uv. „Nunta lui Figaro” Verdi – Preludiu „Aida”, Uv. „Vecerniile siciliene” Weber – „Oberon” J. Strauss – Uv. „Liliacul”, Pizzicato Polka, Moulin Polka, Ohne Sorgen, Tritch-Tratch, Dunărea albastră Festivalul de operă Arena Sferisterio: Mozart – Don Giovanni Puccini – Madama Butterfly

Orchestra Gh. Costin Orchestra de coarde Orchestra de coarde În cadrul Orchestrei Filarmonice Marchigiana

Fundaţia Athenaeum ARIA Bucureşti Antonio Bigonzi

Orchestra Gh. Costin Şt. Ruha, vl Raluca Ştirbăţ, pian

ARIA Bucureşti ARTECA – Pierre Selosse (Franţa)

Corul Ac. G. Musicescu D. Morariu

Filarmonica din Chişinău

Orchestra Gh. Costin Orchestra de coarde Orchestra de coarde În cadrul Orchestrei Filarmonice Marchigiana Dirijor: Gustav Kuhn

Antonio Bigonzi

Anul

1991

1991

Date

Ţara

Oraşe Bucureşti Studioul de concerte Radio Ateneul Român

20-22.09

27.09-03.10 R. Moldova

1991

19.11-11.12 Spania

1992

23-31.03

1992

15-19.05

Grecia

Chişinău

Madrid (Auditorio Nacional de Musica), Albacete, Huelva, Logrooo, Santander, Alicante, Granollers, Santiago de Compostela, Bilbao

Repertoriu Enescu – Uvertura de concert Fr. Martin – Balada pentru pian şi orch Şostakovici – Simfonia nr.9 Ceaikovski – Concertul nr.1 pentru pian Mahler – Simfonia nr.5 Beethoven – Simfonia nr. 9 Program a cappella: B. Donato, Palestrina, Cl. Lejeune, J. Wilbye, T.L.Victoria, J. Arcadelt, Gesualdo, Cl. Janéquin, Bach, Al. Scarlatti, Haydn, Bruckner, Brahms, Verdi, Ravel, Hindemith, P. constantinescu, Britten, Ramirez

Mozart – Uvertura „Don Giovanni” Beethoven – Concertul nr. 5 pt. pian Mendelssohn-Bartholdy – Simfonia nr. 5 Beethoven – Concertul nr. 4 pt. pian Sibelius – Simfonia nr. 1 R. Strauss – Suita „Cavalerul rozelor” Mozart – Requiem / Missa în do Beethoven – Simfonia nr. 9 Sibelius – Pelléas şi Mélisande

Atena (Grand Prix Maria Callas)

Concurs pian

Braşov, Reşiţa, Timişoara

Program a cappella

Interpreţi Orchestra Gh. Costin Horia Andreescu Solişti: Sebastian Benda – pian Rita Kinka – pian, Iugoslavia Corul Ac. G. Musicescu D. Morariu Dumitru Goia Solişti: Mihaela Grăjdeanu, S Georgeta Lungeanu, A Călin Folea, T Angeliu Oală, B Orchestra Dirijori: Gh. Costin Ramon Torre-Lledo Alfonso Saura Ovidiu Bălan Maximino Lumalave Solişti: Dan Atanasiu, pian Jordi Maso, pian Teresa Verdera–S; Ana Higueras–A; Philip Daggett–T; Rupert Busching–B (5.12) Corul Collegium Compostillanum din Santiago (5.12) Georgeta Stoleriu-S; Georgeta Lungeanu-A; Vladimir Fedotov-T; Vasili Manolov-B (8.12) Sociedad Coral de Bilbao, dirijor Gorka Sierra (8.12) Orchestra Gh. Costin Corul Academic „G. Musicescu” Doru Morariu

Obs. / Organizator

Fest. Internaţ. „G. Enescu”, ed. XII

Filarmonica din Chişinău

Sorin Melinte Ramon Torre-Lledo

Fundaţia Athenaeum

Anul

1992

Date

Ţara

01.07-17.08 Italia

04-06.09

Italia

Oraşe

Repertoriu

Macerata

Festivalul de operă Arena Sferisterio: Verdi – La Traviata Bellini - Somnambula Rossini – L’occasione fa il ladro, La scala di seta, La cambiale di matrimonio, Il signor Bruschino

Santa Marguerita, Varazze

1992 12-18.09

Spania

1992

nov

1993

09.03-10.04 Franţa

1993

Iul-aug

Oviedo, Fraga, Calatayud, Figueras, Madrid, Huelva, Albacete, Zaragosa

Franţa

Italia

Italia: Rossini – Uvertura „Bărbierul din Sevilla” arii de Verdi, Puccini, Donizetti Rossini – Uvertura „Coţofana hoaţă” Mozart – Concertul pt. flaut în Sol Beethoven – Simfonia nr. 6 Spania: Donizetti – opera „Lucia” Haydn – Smfonia nr. 104 Beethoven – Simfonia nr. 6 Rossini – Uvertura „Coţofana hoaţă” Rodrigo – Fantasia para un gentilhombre Program Fam. Strauss

Macerata

Festivalul de operă Arena Sferisterio: Verdi – Rigoletto Donizetti – Lucia di Lammermoor Mozart – Nunta lui Figaro

Interpreţi Orchestra de coarde Orchestra de coarde În cadrul Orchestrei Filarmonice Marchigiana Dirijor: Gustav Kuhn

Orchestra Dirijor: Janos Acs Solist: Dorel Baicu, fl

Obs. / Organizator

Antonio Bigonzi

BIG Bacău (?)

Dirijori: Jorje Rubio, Alfonso Saura, Ramon Torre-Lledo

orchestra de camera Răzvan Cernat Ans. Balet al Operei Maghiare Cluj Cond. De Francisc Valkay orchestra de camera Răzvan Cernat Ans. Balet al Operei Maghiare Cluj Cond. De Francisc Valkay Orchestra de coarde Orchestra de coarde În cadrul Orchestrei Filarmonice Marchigiana Dirijori: Gustav Kuhn Donato Renzetti

Agenţia Symphonia Yves Golbery

Agenţia Symphonia Yves Golbery

Antonio Bigonzi

Anul

1993

1993 1994

1994

Date

Ţara

24.07-05.08 Italia

01-20.08

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

Borgomanero, Verbania, Varazze, Vogherra, San Giuliano Terme, Vasto, Vieste, Mercoliano, Diano Castello

Ceaikovski – Uvertura 1812 Concertul pt. vioară Simfonia nr. 5 Beethoven – Uvertura Leonora 3 Conc. vioară Simfonia nr. 9 V. Munteanu – Glasurile Putnei Brahms – Simfonia nr. 4 Concertul nr. 1 pt. pian Schumann – Concertul pt. pian Rahmaninov – Concertul nr. 2 pt. pian

24 iulie – 5 august – orchestra 28 iulie – 1 august - corul Dirijor: Ovidiu Bălan Marco Celli Stein (Doru Morariu) Solişti: Petrică Pană, vl Georgeta Stoleriu, S Gabriela Drăguşin, A Ionel Voineag T George Solovăstru B M. Damerini, pian N. Hairapetian, pian

BIG Bacău (?)

orchestra de camera

Agenţia Symphonia

Franţa

28.02-08.03 Grecia

Atena (Grand Prix Maria Callas)

Concurs pian

16.07-13.08 Italia

Macerata

Festival de operă la Arena Sferisterio: Bizet – Carmen Puccini – Boema Donizetti – Elixirul dragostei

Orchestra Gh. Costin Orchestra de coarde În cadrul Orchestrei Filarmonice Marchigiana Dirijori: Alain Guingal Donato Renzetti Maurizio Benini

Fundaţia Athenaeum

Antonio Bigonzi

Anul

1994

1995

1995

1995

Date

Ţara

24.07-05.08 Italia

20.02-03.03 Grecia

07-18.03

Germania Austria

29.04-08.05 Polonia

Oraşe

Repertoriu

Beethoven – Simfonia nr. 9 Rossini – Coţofana hoaţă, Semiramida, Wilhelm Tell Brahms – Simfonia nr. 1 P. Nonna – Tenebrae factae sunt Palestrina – Stabat Mater Al. Scarlatti – Exsultate Deo A. Bruckner – Ave Maria G. Rossini – Petite Messe Sollennele (Kyrie, Sanctus) J. Erb – Shenandoah Feltre, Vasto, Terano, Trani, A. Ramirez – Missa Criolla (Gloria) Caserta, Savona M. Cesa – Oranti * * * Vrednică eşti cu adevărat D. Suceveanu – Ce vom răsplăti A. Stoia – Liturghia (Sfinte Dumnezeule) G. Musicescu – Îngerul a strigat V. Spătărelu – Floare albastră Gh. Cucu – Mincinosul N. Ursu – Lino, Leano / De doi D. Morariu – Ca-n Banat Al. Paşcanu – Suita scurtă Atena (Grand Prix Maria Concurs canto Callas) Borodin – Dansurile polovţiene Brahms – Concert nr. 2 pian Dvořák – Simfonia nr. 7 Villach (Austria), Ingolstadt, Beethoven – Fidelio München (Gasteig) Beethoven – Concert nr. 3 pian Trossingen, Müllheim, Mahler – Kindertotenlieder Langen, Limburg, Kiel, Dvořák – Simfonia nr. 9 Goslar, Hameln, Rüsselsheim Beethoven – Simfonia nr. 4 Haydn – Concert pentru trompetă Ceaikovski – Concert nr. 1 pian Rossini – Uvertura Scara de mătase Czestochowa (Festivalul Wipo de Borgogna, Theodulos Monahos, Varlaam, Eustatie, Gaude Mater) Musicescu, Al. Scarlatti, Gh. Cucu, S. Drăgoi, S. Păutza, A. Ruda Slaska, Piotrkow Bruckner, F. Donceanu, A. Stoia, Palestrina, M.A. Trybunalski Charpentier, Rosini, Ramirez,

Interpreţi

Obs. / Organizator

cor, orchestră Dirijori: Ovidiu Bălan, Gheorghe Costin, Doru Morariu Solişti: Georgeta Stoleriu – soprană, Gabriela Drăguşin – mezzo-soprană, Ionel Voineag – tenor, Corneliu George Solovăstru – bas

BIG Bacău (?)

Orchestra Gh. Costin

Fundaţia Athenaeum

Orchestra Gh. Costin Solişti: Dan Grigore, pian Iancu Văduva, trompetă Cyprien Katsaris, pian Doris Soffel, mezzo-soprană

Jörg Hannemann 9 martie – întâlnire cu Maestrul Sergiu Celibidache

Corul Ac. G. Musicescu D. Morariu

Anul

1995

1995

Date

Ţara

29.09

09-21.10

Olanda

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

Bucureşti Sala Parlamentului

Debussy – Pelléas şi Mélisande – operă în concert

Orchestra Corul Gavriil Musicescu Frédéric Chaslin (Doru Morariu) Malcolm Walker – tenor (Pelléas) Anne-Sophie Schmidt – soprană (Mélisande) Olivier Lalouette – bas-bariton (Golaud) Jean-Philippe Courtis – bas-bariton (regele Arkel) Elsa Maurus – mezzo-soprană (regina Geneviève) Lăcrămioara Ştefan – soprană (Yniold) Mihnea Lamatic – bariton (Medicul)

Fest. Internaţ. „G. Enescu”, ed. XIII

Groningen, Amsterdam (Concertgebouw), Gouda, Haga (Philipszaal), Arnherm, Haarlem

J. Wagenaar – Uvertura Cyrano de Bergerac Brahms – Concert pentru vioară Ceaikovski – Romeo şi Julieta Enescu – Rapsodia Rom. nr. 1 Rossini – Coţofana hoaţă

Oberstaufen, Kempten, Obersdorf, Oberammergau

Weber – Invitaţie la vals Grieg – Morgenstimmung din Peer Gynt Sarasate – Melodii lăutăreşti Brahms – Dansuri ungare 5, 6 Milöcker – Uvertură J. Strauss – Uvertura Voievodul ţiganilor, Kaiserwaltzer, Radetzky Marsch Suppé – Uvertura Poet şi ţăran Rossini – Uvertura Bărbierul din Sevilla Bizet – Uvertura Carmen Elgar – Pomp and Circumstance

Orchestră Al. Lăscae Ilya Grubert, vioară

Rob Groen

Anii 1996 – 1999

1996

01-15.01

Germania

Orchestră Volker Schmidt-Gertenbach

Compact Artists Management – Volker Schmidt-Gertenbach

Anul

Date

Ţara

Oraşe

19-20.01 25-28.02 26.03 07.05 12.06 03-04.07

Elveţia Elveţia Elveţia Elveţia Elveţia Elveţia

16-24.03

Grecia

Atena (Grand Prix Maria Callas)

Germania

Iserlohn

Zürich, Basel Zürich, Berna Zürich Zürich Zürich Zürich

1996

1996 1996

19961997

28.09-08.10

24.12-05.01 Germania

Berlin, Frankfurt-am-Oder, Rostock, Bielefeld, Melle, Delmenhorst

Repertoriu

Johann Strauss-Fiul Emerich Kalmann Franz Lehar Robert Stolz compozitori berlinezi: Paul Lincke, Robert Gilbert, Jean Gilbert, Theo Mackeben, Willi Kollo, Walter Kollo, Eduard Künneke Brahms Şostakovici R. Chapi De Falla D. Ellington G. Gershwin L. Bernstein J. Strauss Lehar Kalman Lehar Millöcker

Concurs pian

Ceaikovski – Concertul nr. 1 pian suitele Lacul lebedelor, Spărgătorul de nuci L. Mozart – Simfonia copiilor Ochs – ’s kommt ein Vogel geflegen Prokofiev – Petrică şi lupul

Interpreţi Orchestra Michael Hofstetter Sonia Ghazarian Herbert Lippert Yelda Kodalli Kurt Pahlen Izabela Labuda Birgid Steinberger Benedikt Kobel Wolfgang Dosch Silvana Dussmann Johan Botha Marcel Prawy Einzi Stolz Ultike Steinsky Michael Heltau Adolf Dallapozza Edda Moser Evelyn Künneke Sylvia Wintergrün Stefan Vinke Thomas Georgi Cynthia Makris Herbert Lippert Eduard Lehmann Bonita Glenn Alexise Yerda Elena Moşuc Ansamblul de balet al Teatrului din Wiesbaden Orchestra Gh. Costin

Obs. / Organizator

Allegro Concerts Jakob Korchmalnik 03.07 - Al 50-lea Congres FIFA

Fundaţia Athenaeum

Orchestra

Angela Lohmann

Orchestra Volker Schmidt-Gertenbach

Compact Artists Management – Volker Schmidt-Gertenbach

Anul 1997

1997

1997

1997

1997

1998

1998

Date

Ţara

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

02-08.03

Grecia

Atena (Grand Prix Maria Callas) Oberhausen Bad Pyrmont Seesen Bad Kissingen Lüneburg

Concurs canto

Orchestră Gh. Costin

Fundaţia Athenaeum

Schubert – Uvertura Rosamunde Mendelssohn – Concert pentru vioară Brahms – Simfonia nr. 1 Brahms – Dublu concert

orchestră de cam.

Volker Schmidt-Gertenbach Ulf Hölscher - vioară David Geringas – violoncel

Compact Artists Management – Volker Schmidt-Gertenbach

Master-curs şi Concurs de corn Beethoven – Egmont Weber – Concert pentru corn Schubert – Simfonia nr. 7

orchestra Dirijor: Franz Weilnhammer Solist Peter Damm, corn

Angela Lohmann

19-29.04

Germania

01-15.10

Germania

02-12.12

Germania

23.12-12.01

20-27.02

02-28.03

Germania

Grecia

Germania

Iserlohn Scheyern Salzburg Grünwald Holzkirchen

Orchestra Dirijori: Cristian Oroşanu Cornelia von Kerssenbrock

Dresda, Berlin, Frankfurtam-Oder, Iserlohn, Diepholz, Meppen, Helmstedt, Delmenhorst, Meinerzhagen, Bad Münder

Suk – Serenada pentru coarde op. 6 Dvořák – Simf. Nr. 9 Smetana – Prin cîmpiile şi pădurile Boemiei, Vyšehrad, Vltava Humperdinck – Hänsel şi Gretel (fragm.)

Bizet, Weber, Lehar, J. Strauss, Millöcker, Suppé, Fucik, Zeller, Ceaikovski, Loewe

Orchestra Volker Schmidt-Gertenbach

Atena (Grand Prix Maria Callas)

Concurs pian

Orchestră Gh. Costin

Mullheim, Trossingen, Villingen, Bad Homburg, Rüsselsheim, Hameln, Ludenscheid

Ceaikovski – Hamlet Glazunov – Concert vioară Ceaikovski – Simfonia nr. 6 Wagner – Olandezul Ceaikovski – Concertul nr. 2 pentru pian Prokofiev – Suita Romeo şi Julieta Mussorgski – O noapte pe muntele pleşuv

Orchestra Gh. Costin Al. Lăscae Elena Margolina – pian Aleksander Ostrovski – vioară

Cristian Oroşanu Cornelia von Kerssenbrock

Compact Artists Management – Volker Schmidt-Gertenbach

Fundaţia Athenaeum

Jörg Hannemann

Anul

Date

Ţara

Germania

Oraşe

Kufstein Bad Pyrmont Bad Munder Bad Pyrmont Seesen Bad Bruckenau Luneburg

1998

15-26.05

1998

13.09

Bucureşti Sala Palatului

1998

25.09-06.10 Germania

Iserlohn

1998

19-26.10

Tubingen, Balingen

Germania

Repertoriu Mendelssohn – Hebridele Ceaikovski – Concert pentru vioară Schumann – Simf nr. 2 Lortzing – Wild Schutz Saint-Saens – Concert violoncel E. Humperdinck – Hansel şi Gretel Smetana – Vltava L. Mozart – Simfonia copiilor S. Ochs – ’s kommt ein Vogel geflogen Prokofiev – Petrică şi lupul Vivaldi – Conc pentru trompetă L. Otto – Concert pentru trompetă Schumann - Uv Manfred Conc pentru pian L. Glodeanu – Studii pentru orchestră P. Hindemith – Concertul pentru vioară Mussorgski-Ravel – Tablouri dintr-o expoziţie Prokofiev – Concertul nr. 1 pentru pian, op. 10 Ravel – Concert pentru mîna stîngă Beethoven – Concertul nr. 5 Glinka – Ruslan şi Ludmila Ceaikovski – Concertul nr. 1 pian Rahmaninov – Simfonia nr. 1 Concertul nr. 3 pian

Interpreţi

Orchestra Volker Schmidt-Gertenbach Gernot Winischofer - vioară Adrian Brendel - violoncel Otto Santer – trom,petă Eva Maria May - pian

Orchestra Sèrge Baudo Frank Peter Zimmermann – vioară Orchestra Franz Weilnhammer Andrei Gavrilov – pian Orchestra Dirijor: Dietrich Schöller-Manno Solist: Andreas Jetter, pian

Obs. / Organizator

Compact Artists Management – Volker Schmidt-Gertenbach

Fest. Internaţ. „G. Enescu”, ed. XIV Angela Lohmann

Dietrich Schöller-Manno

Anul

Date

Ţara

Oraşe

19981999

15.12-07.01 Italia

Ascoli Piceno Fabriano Vercelli Sondalo Roma Messina Caltagirone Marsala Caltagirone Noto Taranto Giulianova Bastia Perugia Concordia Verbania

19981999

30.12-10.01

Dresda, Berlin, Melle, Meppen, Meizerhagen, Bad Pyrmont, Delmenhorst, Helmstedt, Bad Kissingen

Germania

Repertoriu

Interpreţi

Mozart – Missa în do minor (Kyrie, Gloria, Domine, Qui tollis, Quaniam, Sanctus, Benedictus) Gershwin – Rhapsody in Blue Verdi – Ernani – Arie Verdi – Otello – Arie Leoncavallo – Paiaţe – Arie şi cor Rossini – Uv. Wilhelm Tell Verdi – Forţa destinului – Uvertura şi cor Mascagni – Guglielmo Ratcliff – Intermezzo Puccini – Turandot – Arie Mascagni – Iris – Arie Mozart – Ave verum Mozart – Exsultate jubilate Bach – Weinachtsoratorium Beethoven – Simfonia nr. 3, Concertul nr. 5 pentru pian Colinde Verdi – Aida – cor Puccini – Manon – Arie Debussy – Rapsodia pentru saxofon şi orchestră (Federico Mondelci) Milhaud – Scaramouche Verdi – Traviata – Arie J. Strauss – Quadrille, Uv. Liliacul, Trandafirii din Sud, Polka, Dunărea albastră, Banditen galop, Marş rus, Voci de primăvară Ed. Strauss – Polka Liszt – Concert nr. 1 pentru pian Dvořák – Simfonia nr. 9, Din lumea nouă

cor, orchestră Nicola Giuliani, Ladislau Rooth Solişti: Giovanna Beretta, S Rossella Inghilleri, S, Zsolt Szilagyi, T, Ion Tibrea, B

Beethoven – Uv. Egmont Concertul pentru vioară Simfonia nr. 7 Program de Anul Nou

Volker Schmidt-Gertenbach Simone Zgraggen – vioară Mioara Cortez – soprană

Obs. / Organizator

Compact Artists Management – Volker Schmidt-Gertenbach

Anul

1999

1999

Date

18-30.01

Italia

05-12.02

Grecia

07-18.08 1999

1999

Ţara

Italia (Sicilia)

Spania 30.08-18.09 Gibraltar Italia

Oraşe

Brescia, Sulmona, Pescara, Campobasso, Lecce, Cosenza, Lamezia Terme, Messina, Palmi

Atena (Grand Prix Maria Callas)

Castiglione, Fiumefreddo, Zafferana, Misterbianco, Giarre, Belpasso

Repertoriu Respighi – Dansuri vechi şi arii pentru lăută, suita nr. 3 Britten – Simfonia simplă Stravinski – Apollon Musagete, balet pentru coarde Haydn – Divertisment în re major, op. 2 nr. 5 Vivaldi – Concerto grosso pentru 4 viori şi coarde, si minor, op. 3 nr 10 J. Baily – Deborah, suită pentru coarde Elgar – Serenada op. 20 G. Holst – Suita St. Paul Mozart – Concert pentru pian în la major, KV.414 Borodin – Nocturnă Dvořák – Serenadă Mozart – Divertisment în re major, KV 136 Locatelli – Concerto grosso pentru 4 viori şi coarde, op. 7 nr.

12 J. van der Roost – Per archi Concurs canto Mozart Uv. „Răpirea din serai”, arii de: Massenet, Rossini, Puccini, J. Strauss – valsuri, polci, Fr. Von Suppé, Glinka – Uv. „Ruslan şi Ludmila” Brahms – dansuri ungare Beethoven – Egmont Liszt – Concertul nr. 1 pian Dvořák – Simfonia nr. 7

Canzonete, arii de: Mascagni, Jimenez, Lehar, Gounod Alcala de Henares (Madrid), Concursuri de vioară, pian, canto Gibraltar Rossini – Uv. „Coţofana hoaţă” Gorizia, Valsesia, Novara, Verdi – Preludiul la „Traviata” Varallo, Borgosesia Verdi – Uv. „Forţa destinului”

Interpreţi

Obs. / Organizator

Orch. de cameră Dirijori: Anna Wilhelm, Maurice Bonnaerens, Filippo Torre

Orchestră Gh. Costin

Fundaţia Athenaeum

Orchestră Dirijori: Ovidiu Bălan Rengim Gokmen (Turcia)

BIG Bacău

Orchestra Dirijori: David Gimenez Karel Mark Chichon Ovidiu Bălan Solişti: José Carreras Isabel Rey

BIG Bacău

Anul

1999

Date

Ţara

20.11-05.12 Olanda

Oraşe Uden Bergen op Zoom Leiden Bornem Oss Rotterdam Venray Zaandam Veenendaal

19992000

17.12-07.01 Spania

Madrid, Murcia, Cordoba Orense, Cartagena, Lorca, Toledo, Torrijos, Villarrobledo, Villacanas, Tallavera de la Reina

19992000

28.12-10.01 Germania

Berlin, Brennen, Stade , Dannenberg, Seesen, Lüneburg, Bad Pyrmont, Meinerzhagen, Helmstedt

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

Orff – Carmina burana Beethoven – Simfonia nr. 9 Mozart – Requiem

Cor, orchestră Alexandru Lăscae, Gheorghe Costin

Agat – Traian Aga

Cor, orchestră Alfonso Saura, Dietrich Schöller-Manno (Doru Morariu) Solist: Adrian Berescu, vl.

Adagio Producciones

Orchestra Volker Schmidt-Gertenbach

Compact Artists Management – Volker Schmidt-Gertenbach

Händel – Der Messias Glinka – Uv. Ruslan şi Ludmila Mendelssohn-Bartholdy – Simfonia nr. 4 (partea I) Vivaldi – Iarna Sibelius – Vals trist Ceaikovski – Valsul florilor Mendelssohn-Bartholdy – Visul unei nopţi de vară (Scherzo) Bizet – Suita Carmen (Arragonaise, Seguedilla, Toreadori) J. Strauss – Uv. Liliacul Jokey Polka Voci de primăvară La vînătoare Dunărea albastră Kaiserwalzer Ceaikovski – Concertul pentru vioară, Simfonia nr. 6 (Berlin) Saint-Saëns – Introducere şi Rondo capriccioso Wachssmann – Fantezia Carmen pt vioară şi orchestră.

Brahms – Dans ungar nr. 1 J.Strauss – Sînge vienez Weber – Invitaţie la vals Verdi – Uv. Forta destinului J. Strauss – Radetzky Marsch Suppé – Cavaleria uşoară Sibelius – Vals trist Ceaikovski – Valsul florilor Lehar – Aur şi argint Fucik – Marş florentin Offenbach – Orfeu în Infern Elgar – Pomp and Circumstance

Anul

Date

Ţara

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

Orchestră Gh. Costin

Fundaţia Athenaeum

Anul 2000 2000

27.03-05.04 Grecia

Atena (Grand Prix Maria Callas)

13.10-08.11 Olanda

Enschede, Leiden, Tilburg, Nijmegen, Bergen op Zoom, Kampen, Rotterdam, Drachten, Uden, Amsterdam – Concertgebouw, Schiedam, Stadskanaal, Den Haag, Eindhoven, Utrecht, Oss, Breda, Hasselt, Dronten, Venlo-Egbert

2000

09-24.11

Ravensburg, Tübingen, Bad Münder, Bad Pyrmont, Meinerhagen, Lüneburg, Uelzen, Seesen, Balingen

2000

27.12-11.01 Germania

2000

Germania

Concurs pian Orff-Carmina Enescu-2 Raps Kodaly-Dansuri Mozart: Don Giovanni Eine kleine Nachtmus Exsultate jubilate Requiem Pagini din opere şi piese vocal-simfonice de: Verdi, Donizetti, Puccini, Bizet, Delibes, Mascagni, Massenet, Şostakovici, Lehar, Elgar Rahmaninov – Scherzo Concertul nr. 2 pt. pian Simfonia nr. 1 Smetana – Vltava Ceaikovski – Suita Spărgătorul de nuci Brahms – Variaţiuni pe o temă de Haydn Concert nr. 1 pt. pian Simfonia nr. 2 Mozart – Uvert. Răpirea din serai Dvořák – Conc. pt. violoncel Haydn - Simfonia 96 „Miracolul” Beethoven – Conc. pt. vioară Brahms – Simfonia nr. 2 Brahms – Variaţiuni pe o temă de Haydn Mozart – Conc. pt. vioară KV 211 Dvořák – Simfonia „Din Lumea Nouă”

Eschwege, Lippstadt, Diepholz, Bad Pyrmont, Helmstedt, Langen Anul 2001

Orchestra, cor Al. Lăscae M. Verhoeff Gh. Costin (D. Morariu)

Agat-Traian Aga

Orchestra Dietrich Schöller-Manno Volker Schmidt-Gertenbach

D. Schöller-Manno Compact Artists Management – Volker Schmidt-Gertenbach

Orchestra Volker Schmidt-Gertenbach Hermann Breuer

Compact Artists Management – Volker Schmidt-Gertenbach

Anul

Date

Ţara

Oraşe

2001

16-27.03

Grecia

Atena (Grand Prix Maria Callas), Volos, Larissa

2001

2001

2001

30.08-01.09

07.10-13.11

18-25.11

Olanda

Germania

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

Concurs canto

Orchestra Gh. Costin

Fundaţia Athenaeum

Giuseppe Verdi – La Traviata – operă-concert Program de pagini din opere: Messa da requiem – Sanctus Ernani – Uvertura şi cor – „Evviva… Beviamo” Oberto, conte di San Bonifacio – Coro d’Uomini I Masnadieri – „Le rube gli stupri” Brăila I due foscari – „Alla gioia” Stiffelio – „Plaudiam di Stiffelio” I Lombardi – „O Signore dal letto natio” Otello – „Fuoco di gioia” La Battaglia di Legnano – „Viva Italia” Il Trovatore – „Vedi le fosche notturne spoglie”; „Miserere” – Nabucco – „Va pensiero” Aida – „Gloria all’Egitto Oos, Amsterdam, Haydn – Oratoriul Creaţiunea Rotterdam, Venray, Haga, Händel – Oratoriul Messiah Staadskanal, Utrecht, Verdi – Messa da requiem Drachten, Breda, Udden, Beethoven – Simfonia nr. 9 Middelburg, Assen, Bergen Mozart – Requiem, Uvertura „Nunta lui Figaro”, Eine kleine op Zoom, Leeuwarden, Nachtmusik, Eindhoven, Venlo, Hasselt, Exsultate jubilate Leiden, Lelystaat Program de pagini din opere Liszt – Totentanz Uelzen, Stade, Bad Pyrmont, Berlioz – Simfonia fantastică Bad Mundr, Meinerzhagen, Beethoven – Concert nr. 5 pentru pian Diepholz Saint-Saëns – Carnavalul animalelor Stuttgart, Mannheim, Leopold Mozart – Simfonia copiilor Saint-Saëns – Concert nr. 3 pentru vioară

cor, orchestră Vlad Conta Marco Balderi Mariana Nicolesco Cosmin Ifrim

Concursul Internaţional „Haricleea Darclée” – Brăila, 30.08-01.09.2001

cor, orchestră Alexandru lăscae, Volker Schmidt-Gertenbach, Marcel Verhoeff Doru Morariu Agat-Traian Aga Laura Feier, Ion Ţibrea, Carmen Gurban, Aura Twarowska, Marius Budoiu

Orchestra Volker Schmidt-Gertenbach

Compact Artists Management – Volker Schmidt-Gertenbach

Anul

2001

2001

Date

07-25.12

Ţara

Germania

29.12-08.01 Germania

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

Stuttgart (Liederhalle) Mannheim (Rosengarten) Frankfurt-am-Main (Alte Oper), Baden-Baden (Festspielhaus), Landberg am Lech, Kulmbach, Leipzig (Gewandhaus) Braunschweig

J. S. Bach - Weihnachtsoratorium – „Jauchzet, frohlocket…”

W. A. Mozart - Laudate dominum… KV 339 W. A. Mozart - Ave verum A. Corelli - Concerto grosso op. 6 Nr. 8 sol minor G. Bizet - Agnus Dei K. Ph. E. Bach -Sonata în Sol major, wotq 139 – Allegro A. Stradella - Sinfonia avanti „Il barcheggio” P. Mascagni - Ave Maria (după Intermezzo din „Cavaleria rusticană”) O. Nicolai - Weihnachtsouvertüre G. Rossini - „Giusto ciel” M. Glinka - Variaţiuni pe o temă de W. A. Mozart D. Georgescu Kiriac - Plecarea magilor Gh. Cucu - Domnuleţ şi Domn din cer Timotei Popovici - Astăzi s-a născut Hristos N. Lungu - Mărire-ntru cele-nalte D. Morariu - Junelui tinerelu G. Verdi - „La vergine degli angeli” („Forţa Destinului”) En. Humperdinck - Intermezzo – („Hänsel und Gretel”) G. Donizetti - „Deh, di un’umile preghiera il suono…”

Gruber - Stille Nacht, heilige Nacht Bellini - Sonnambula Mozart- Exsultate jubilate Händel- Messiah - Rejoice Mozart- Missa Încoronării – Agnus Dei

cor, orchestră Ulrich Weder Doru Morariu Lucia Aliberti (soprană)

Allegro Concerts, Jakob Krochmalnik

Ceaikovski – Suită din „Lacul lebedelor” nrele. 1,2,3,5 şi 6, Concert pentru vioară, Simfonia nr. 6 „Patetica” J. Strauss – Kaiserwalzer, Dunărea albastră, Radetzky-Marş, Tritsch-Tratsch-Polka, Berlin, Eschwege, Bremen, Fr. von Suppe – Cavaleria uşoară Stade, Melle, Meinerzhagen, Fucik – Florentiner Marsch Iserlohn, Helmstedt, Uelzen, Brahms – Dansuri ung. nr.5, 6 Bad Pyrmont, Bad Munder G. Bizet – Carmen, preludiu Dvořák – Dans slav nr. 8 în sol minor Weber – Invitaţie la vals E. Grieg – Peer Gynt, suita nr. 1 Ceaikovski – Suita „Spărgătorul de nuci”

Orchestra Volker Schmidt-Gertenbach Hermann Breuer

Compact Artists Management – Volker Schmidt-Gertenbach

Anul

Date

Ţara

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

Concurs pian

Orchestra Gh. Costin

Fundaţia Athenaeum

Rossini – Uvertura „Coţofana hoaţă” Nicolai – Uvertura „Nevestele vesele din Windsor” Verdi – Uvertura „Nabucco” Rossini – Uvertura „Wilhelm Tell” Carl Orff – Carmina burana Mozart – Simfonia nr. 40 în sol minor Mozart – Exsultate jubilate, KV. 165 Mozart – Missa Incoronării

cor, orchestra Al. Lăscae Laura Feier – soprană Ramona Eremia – soprană Elena Gherman – soprană Valentin Racoveanu – tenor Iordache Basalic – bariton Gianni Brad – bariton

Anul 2002 2002

2002

2002

2002

05-15.03

02-30.10

01-11.09

01-13.11

Grecia

Olanda

Germania

Germania

Atena (Grand Prix Maria Callas) Groningen, Middelburg, Terneuzen, Assen, Haga.

Winschoten. Nijmegen, Etten Leur, Den Helder, Rotterdam, Leeuwarden , Uden, Venray , Hengelo, Roermond , Amsterdam, Doetinchem, Tilburg, Zoetermee, Bergen op Zoom, Leiden, Zandaam, Veldhoven = 24 concerte, din care 21 cu Carmina!

Bronnbach Bad Mergentheim

Northeim Paderborn Bad Münder Bad Pyrmont Uelzen Stade Seesen

G. Rossini – „Strabat Mater“ Rossini - La Cambiale di Matrimonio, Tancredi, Sinfonia di Shabran, Il Turco in Italia, L’Assedio di Corinto, Il Signor Bruschino, L’Italiana in Algeri, Il Barbiere di Siviglia Giuseppe Verdi – Arii şi scene din opere Joaquin Rodrigo - Concierto Madrigal Joaquin Rodrigo - Concierto de Aranjuez Joaquin Rodrigo - Concierto Andaluz Georges Bizet - Carmen-Suite Prokofiev - Peter und der Wolf op.67 Ochs - 's kommt ein Vogel geflogen Smetana – Vltava Mozart - Concertul pentru 2 piane în Mib KV 365 Schumann- Concertul pentru pian în la minor, op. 54 Ceaikovski - Concertul nr. 2 pentru pian

Orchestra Vincenzo Mariozzi Fabrizio Ventura Clarry Bartha Leandra Overmann Anselmo Fabiani Antonio Pirozzi

Orchestra Volker Schmidt-Gertenbach Hermann Breuer Duo Amadeus Sofia şi Ivo Kaltchev Al. Lascae Henri Sigfridsson Christopher Hinterhuber

Agat-Traian Aga

„Italienische Woche“ (Saptamîna italiană)

Compact Artists Management – Volker Schmidt-Gertenbach

Anul

2002

Date

Ţara

30.12-05.01 Germania

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Eschwege Lippstadt Diepholz Bad Pyrmont Bad Laasphe Uelzen

Gioacchino Rossini – Uvertura Coţofana hoaţă Gaetano Donizetti - Romanze aus der Oper "Elixirul dragostei", Arie der Norina aus "Don Pasquale", Duett Adina – Nemorino (Elixirul dragostei) Wolfgang Amadeus Mozart - Ouvertüre „Nunta lui Figaro" Otto Nicolai - Arie der Frau Fluth aus "Nevestele vesele din Windsor" Albert Lortzing - Lied des Chateauneuf "Lebe wohl, mein Orchestra flandrisch Mädchen" Hermann Breuer Jacques Offenbach - Can can aus "Orfeu în Infern" Anke Hoffmann, Soprană, tenor Johann Strauß - Uvertura la "O noapte la Veneţia", Gondellied Giuseppe Verdi - Arie der Gilda aus "Rigoletto" Johann Strauß - Walzer "Rosen aus dem Süden" Carl Zeller - "Schenkt man sich Rosen in Tirol" aus "Vînzătorul de păsări" Johann Strauss - Unter Blitz und Donner

Obs. / Organizator

Compact Artists Management – Volker Schmidt-Gertenbach

Anul 2003 2003

2003

04.-10.03

14.09

Grecia

Atena (Grand Prix Maria Callas)

canto

T. Olah – Intrarea în Alba Iulia D. Capoianu – Chemări ’77 Bucureşti, Studioul „M. Jora” Enescu-Ţăranu – Capriciu pentru vioară al SRR Th. Grigoriu – Omagiu lui Enescu A. Vieru – Psalmi 1993 Th. Rogalski – 2 Schiţe simfonice

Orchestra Gh. Costin Orchestra Dirijor: Sergiu Comissiona Solist: Jean Jacques Kantorow – vioară

Fundaţia Athenaeum

Festivalul Internaţional George Enescu, Ed. XVI

Anul

2003

Date

Ţara

25.10-12.11 Olanda

Oraşe

Breda Winterswijk Doetinchem Amesfoort Utrecht Udden Bornem Bergen op Zoom Amsterdam – Concertgebouw

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

G. Verdi – Messa da requiem R. Wagner – Tannhauser – 2 coruri P. Mascagni – Cavalleria rusticana – 2 coruri, Introducere, Intermezzo J. Massenet – Thaïs – Méditation G. Verdi – Rigoletto – arii, cor I Lombardi – cor La Traviata – duet, cor Aida – cor Nabucco – arie, cor La Forza del destino – arii, cor L. Denza – Funiculi, funicula M. Mussorgski – O noapte pe muntele plesuv Al. Borodin – Dansurile polovtiene

cor, orchestra Dirijori: Alexandru Lascae, Marcel Verhoeff, Doru Morariu Solisti: Elena Gherman – S Aura Twarowska – A Alfredo Pascu – tenor Gheorghe Roşu – bas

Agat-Traian Aga

Anul

2003

Date

09-28.12

Ţara

Olanda

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

Amsterdam (Weste Kerk şi Concertgebouw) Roosendaal Stadskanaal Veenendaal Winterswijk Bergen op Zoom Hengelo Hasselt B. Rijswijk Valkenswaard

Doru Morariu – Domn, Domn să-nălţăm Ioan D. Chirescu – Bună dimineaţa la Moş Ajun (melodie de Alexandru Podoleanu) *** - Trei Crai de la Răsărit (var. psaltică) Tomas Luis de Victoria – Ave Maria César Franck – Panis angelicus Bach-Gounod – Ave Maria (ar. Vasile Spătărelu) Gioacchino Rossini – La Notte del Santo Natale Franz Schubert – Ave Maria Wolfgang Amadeus Mozart – Ave verum corpus Wolfgang Amadeus Mozart – Exsultate jubilate – Alleluia Tudor Jarda – La casa di peste drum Tiberiu Brediceanu: Iată vin colindătorii, Sus în vârful muntelui, Gazde mari nu mai dormiţi Nicolae Ursu – Vine Crăciunul pe sară Alexandru Paşcanu – După datini colindăm Doru Morariu – Ca-n Banat Gheorghe Danga – Sârba pe loc Bis (Gheorghe Danga – Sârba-n căruţă) Giovanni Battista Cossetti – Ave Maria Anton Bruckner – Ave Maria Luigi Luzzi – Ave Maria (ar. Sabin Păutza) Ioan D. Chirescu – Cine primeşte steaua Gheorghe Cucu – Domnuleţ şi Domn din cer Timotei Popovici – Astăzi s-a născut Hristos Doru Morariu – Junelui tinerelu Alexandru Paşcanu – Sârba pe scaun Tiberiu Brediceanu – Triptic: Culcă-Te-mpărat ceresc, Şi de acum până-n vecie, Colindiţa Doru Morariu – Nunta-n Bihor *** - Señora Doña Maria, colindă chiliană (ar. Etienne Daniel) *** - Deck the Hall, veche colindă galeză Franz Xaver Gruber – Stille Nacht (ar. Doru Morariu) Giulio Caccini – Ave Maria (ar. Doru Morariu) Adolphe Adam – Noël (ar. Doru Morariu) Bis (Nicolae Lungu – Mărire-ntru cele-nalte )

Cor Doru Morariu Bogdan Blându Marian Someşan Laura Feier

Agat-Traian Aga

Anul

2003 2004

Date

Ţara

25.12-08.01 Germania

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

Berlin – Konzerthaus Göttingen Eschwege Lippstadt Stade Lüdenscheid Bad Kreuznach Itzehoe Delmenhorst

Dvořák - Simfonia nr. 9 Smetana - Vysehrad Prin cîmpiile si padurile Boemiei, Vltava Program de Anul Nou: Johann Strauss, Carl Millöcker, Fritz Kreisler, Eduard Künneke Albert Ketelby, Leo Fall Fernando Marchetti Fredric Loewe Andrew Lloyd Webber Jerome Kern, Cole Porter John Philip Sousa

Orchestra Compact Artists Hermann Breuer, Volker Schmidt-Gertenbach Management

Anul 2004

Coreea de (Incl. Seoul) Sud

2004

01-22.02

2004

28.02-08.03 Grecia

2004

13.10-03.11 Olanda

Atena (Grand Prix Maria Callas) Leiden, Nijmegen, Den Haag, Waallwijk, Amsterdam, Amersfoord, Bergen op Zoom, Goes, Rotterdam, Groningen

Acompaniamente: Bartók, Beethoven, Boccherini, Borne, Bruch, Chaminade, Chopin, Devienne, Dvořák, Elgar, Grieg, Hoffmeister, Lalo, Mendelssohn, Mercadante, Mozart, Reineke, Rodrigo, Sibelius, Vitali, Weber, Wieniawski Concurs pian G. Rossini – Uvertura Wilhelm Tell Rimsky-Korsakov – Capriciul spaniol O. Nicolai – Nevestele vesele din Windsor C. Orff – Carmina burana

Orchestra Romeo Rîmbu orchestra Gh. Costin cor, orchestra Al. Lăscae, D. Morariu El. Gherman – s, V. Racoveanu – t, G. Brad / I. Basalic – bar.

Tae-Hoon Lim

Fundaţia Athenaeum

Agat-Traian Aga

Anul 2005

2005

2005

01-07.03

09-24.03

Grecia

Spania

Atena (Grand Prix Maria Callas) Caudete (Albacete) Villarrobledo (Albacete) Ciudad Real Manzanares (Ciudad Real) Toledo Valdepeoas (Ciudad Real)

Concurs canto Ludwig Minkus – Baletul Don Qujote (fragmente) Bizet – Suita Carmen (fragmente) Liszt – Poemul simfonic Preludiile Verdi – coruri din operele La Traviata, Il trovatore, Nabucco Borodin – Dansurile polovţiene din opera Cneazul Igor Enescu – Rapsodia Rom. nr. 1 Beethoven – Oratoriul Hristos pe Muntele Măslinilor

orchestra Gh. Costin cor, orchestra, L. Buiuc, D. Morariu, Elena Gherman (S), Nicolae Busuioc (T), Mircea Sâmpetrean (B)

Fundaţia Athenaeum

Stein Producciones

Anul

2005

2005

2005

Date

Ţara

09-11.09

05-24.12

Olanda

25.12-06.01 Italia

Oraşe

Repertoriu

Bucureşti

Beethoven – Concertul nr. 5 Chopin – Concertul nr. 1 Oliver Waespi – „Islands” (15’) – piesă laureată la Conc.

Internaţ de Compoz. G. Enescu, Buc. 2003 Beethoven – Concertul pentru vioară

Leeuwarden, Hoogeveen, Middelburg, Winterswijk, Hengelo, Roosendaal, Almelo

Bach, Vivaldi, Bach-Gounod , Schubert, Gounod, Caccini, Mozart, Franck, Stradella, Händel, Doru Morariu, Gruber, Adam, ş.a.

Fondi, S. Donato Val di Comino, Atina, Sperlonga, Monteroduni, Terracina, Salto di Fondi, Pianella

Vivaldi, Ceaikovski, Corelli, Pergolesi, Mozart, Rossini, Mercadante, Haydn, Cherubini, Donizzetti , Piazzolla

Interpreţi Orchestra Alexandru Lăscae Solişti pian: Adrian Aimo Pagin, Franţa Evgeny Izotov, Rusia Irina Zaharenkova, Estonia Solist vioară: Antal Szalai Cor, orchestra Doru Morariu Laura Feier – soprană, Marian Someşan – tenor, Cristian Bărbuş – vioară, Iulian Horez – trompetă orchestra Michele Santorsola, Vittorio Cerasa; solişti: Bruno di Girolamo – clarinet, Mihai Ailenei – clarinet

Obs. / Organizator

Fest. Internaţ. „G. Enescu”, ed. XVII

Agat – Traian Aga

Aulos

Anul 2006

2006

2006

2006

05-13.03

Grecia

Atena - Concursul International Grand Prix “Maria Callas”

02-12.04

Spania

Hellín (Albacete), Toledo, Talavera de la Reina, Manzanares (Ciudad Real)

11-23.05

Germania

Bronnbach

Concurs pian

Orchestra Gh. Costin

Orchestra, cor Liviu Buiuc Verdi – Messa da réquiem Doru Morariu Carmen Gurban – S, Gabriela Popescu – A (Germania), Lawrence Backs – T (Anglia), Kwon Soon Dong – B (S-Coreea) Mozart – Orchestra Uvertura „Flautul fermecat” Reiner Schmidt Concertul pt. flaut în Re KV 314, Simfonia nr. 35, „Haffner”, Tatjana Ruhland – flaut, Clary Bartha – Uvertura „Don Giovanni”, Concertul pt. 2 piane în Mib KV soprană, Michaela Schlotter – pian, Rudy 365, Simfonia nr. 38 în Re, KV 504 „Praga”, Uvertura „Nunta Ramming – pian lui Figaro”, Arii de concert, Simfonia nr. 41 „Jupiter”

Fundaţia Athenaeum

Stein Producciones

„Săptămâna mozartiană la Bronnbach”

Anul

2006

2006

Date

Ţara

21.07-01.08 Italia

29.10 – 28.11

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

Monteroduni Terracina

Mozart – Uv. Flautul fermecat, Weber - Concertul pentru fagot în fa major, Dvořák – Simfonia nr. 9 „Din Lumea Nouă”, Brahms – dans ungar, Mozart - Concertul pentru clarinet KV 622, Arii, duete din opere

Orchestra M. Santorsola Susanna Pescetti Antonio Di Cristofano Giovanni Froio George Hariton – fg Bruno di Girolamo - cl Katia Ricciarelli – soprană Aldo Gallone - tenor

Aulos

Peste 30 piese concertante Beethoven – Uvertura „Egmont” op.84 J. Brahms – Dansuri ungare 1, 5 G. Bizet – Carmen, Suita nr.1 „Toreadorii” P.I. Ceaikovski – „Lacul lebedelor”: Scenă, Vals S. Prokofiev – Simfonia Clasică Weber – Uvertura „Abu Hassan” J. Salschausky – Vals nr. 2 Bartók – Dansuri româneşti

Orchestra Romeo Rîmbu

Tae-Hoon Lim

Orchestra Gh. Costin

Fundaţia Athenaeum

Orchestra simfonică de Castilla y Leon Dirijor: Alejandro Posada Solişti: Raquel Lojendio – S Andreas Weller – T Thomas Mohr – bar.

Escolania de Segovia de la Fundacion Don Juan de Borbon Corul Academic „Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu Paloma Rogojina – soprană Bogdan Blându - bas Ivonne Piedemonte – pian

Fundacion Siglo para las Artes de Castilla y Leon

Coreea de 16 concerte Sud (incl. Seoul)

Anul 2007 2007

2007

14-19.03

15-22.04

Grecia

Spania

Atena - Concursul International Grand Prix “Maria Callas”

Valladolid Avila Soria 4 concerte

Concurs canto

Orff – Carmina burana Program a cappella: A se vedea *

Anul

2007 2008

Date

Ţara

23.12-11.01 Spania

Oraşe

Repertoriu

Barcelona Peñaranda Ferrol Alcoy Alicante Altea S. Pedro del Pinatar Miranda Ebro Burgos Valencia

Partea I Fr. von Suppé – Uvertura „Cavaleria uşoară” J. Strauss – Polka „Tren de plăcere” J. Strauss – „Liliacul” – Csardas (aria Rosalindei) J. Strauss – Valsul „Sânge vienez” J. Strauss – „La vânătoare“ J. Strauss – „Liliacul” – duet "Dieser Anstand so Manierlich” J. Strauss – Valsul „Unde înfloresc lămâii” J. Strauss – Polka „Tunete şi fulgere” Em. Kalman – „Prinţesa csardasului”, aria Silviei J. Strauss – Valsul „Voci de primăvară” Partea II Fr. von Suppé – Uvertura „Frumoasa Galateea” J. Strauss - Tritsh-Tratsch polka Fr. Lehar – „Ţara surâsului” – aria Sou Chong J. Strauss – Valsul „Frumoasa Dunăre albastră” Fr. Lehar – „Văduva veselă” – „Vilja o Vilja” (aria Hannei) J. Strauss – Polka Eljen a Magyar Fr. Lehar – „Văduva veselă” – duet (Danilo - Hanna) J. Strauss – Vals Imperial Bisuri: J. Brahms – Dansuri ungare 1, 5, 6 Mascagni – Intermezzo Puccini – Nessun dorma J. Strauss - Radetzky

Interpreţi

Orchestra Dirijor: Alfonso Saura. Solişti: Cristina Simionescu-Sandu (sprană), Călin Brătescu (tenor)

Obs. / Organizator

Carmen Picanyol

Anul

2007 2008

Date

24.12-15.01

Ţara

Oraşe

Repertoriu

Interpreţi

Obs. / Organizator

Germania Austria

Bamberg Darmstadt Augsburg Offenburg Aschaffenburg Hamm/Westfalen Nürnberg (Austria) Steyr (Austria) Linz (Austria) Innsbruck Ravensburg Stuttgart (Austria) Saalfelden (Austria) Bad Ischl (Austria) Salzburg Frankfurt

Nabucco Aida La Traviata

Corul Doru Morariu

LB-Klasik GmbH, M.L. Braschi (Sarnen, Elveţia)

Anul 2008 2008

2008

18-26.02

05-22.04

Grecia

Germania

Atena

Concurs pian

Orchestra Gh. Costin

Athenaeum Elena Vasiliev

Freudenstadt Sankt Blasien Bad Wildbad Baiersbronn Badenweiler Schopfloch Alpirsbach

Bruckner – f-Moll-Messe Schubert – Rosamunde Tschaikowsky – Rokoko Valentin Radutiu, violoncel Brahms – 1. Symphonie Weber –Euryanthe Bruch – Schottische Fantasie Christiane Edinger, vioară Mendelssohn – Schottische Symphonie American Program – Gershwin & Bernstein: Rhapsody in Blue Csiky Boldizsar, pian An American in Paris Dansuri simfonice din “West Side Story” Berg – Violinkonzert Christiane Edinger, vioară Tchaikovsky – Symphony No. 6

Orchestra Mark Mast

Schwartzwald Musikfestivals, Mark Mast

*Program prezentat de Corul „Gavriil Musicescu” în Spania, 15-22.04.2007 Tomas Luis de Victoria - Ave Maria* Domenico Scarlatti - Kyrie din Missa la patru voci (Messa di Madrid ) Wolfgang Amadeus Mozart - Alleluia din Motetul* Exsultate jubilate Clément Janequin - La bataille de Marignan* Heinz Lau - O musica (1951) Motet după Paul Peuerl (1613) Emilio Dublanc (n. 1911) - La Flor Llevaba al Niño (Floarea duce către Prunc) Antonin Dvořák - Eja, mater, fons amoris (O Maică, Izvor al iubirii!) din Stabat Mater* op. 58 Gioacchino Rossini - Cum Sancto Spiritu (La petite messe solenelle) Sabin Pautza - Ebony Mass*, părţile I-II: Lord Have Mercy (Doamne, ai milă), Glory To God (Slavă lui Dumnezeu) * * * Cine este Dumnezeu, Prochimenul Mare*, glas VII Gavriil Musicescu - Concertul nr. 1* Anton Bruckner - Ave Maria Corneliu Cezar - Flăcări şi roţi Manuel de Falla - Balada de Mallorca (1933) Franz Schöggl - Die launige Forelle (Păstrăvul vesel), glumă muzicală Doru Morariu - Nunta-n Bihor, suită de cântece de nuntă Aaron Copland - Ching-a-ring chow, Minstrel Song Alexandru Paşcanu – Chindia

399

Inregistrari Înregistrări pe LP şi CD (selecție) A. Adam

Giselle LP, septembrie 1982, dirijor: Ion Baciu

CD 2

Simfonia no.3 in do major mai 1993 Rapsodia romana no.2 in re major apr. 1992

A. D'Anto

II-o Concerto Phoenix Classics, iunie 2004, dirijor: Michele Santorsola, solist: Paolo Vergari

CD 3

Simfonia no. 1 in mi bemol major mai 1993 Vox Maris, poem simfonic, op. 31 iun.1994

Bach-Pautza

Passacaglia si Fuga in do minor mai 2003, dirijor Sabin Pautza

CD 4

Beethoven-Pautza

Marea Fugă op. 133 mai 2003, dirijor Sabin Pautza

Simfonia concertanta pentru violoncel si orchestra iun.1994, solist: Goodfried Hoogeveen Suita no. 2 in do major iun.1994

CD 5

Simfonia no. 2 in la major iun.1994 Uvertura de concert in la major, op.

32 iun.1994

George Enescu

Cvartetele op. 22, nr. 1, 2 Cvartetul Ad libitum

George Enescu

Dixtuorul pentru suflători în re major, op.14 Naxos, seria Marco Polo, 1988, instrumentisti din orchestra Filarmonicii din Iasi, dirijor: Ion Baciu

A. Berg

Concertul pentru vioara si orchestra CD Electrecord, Bayer-Records Heidelberg, april. 1984 dirijor: Horia Andreescu, solistă: Jenny Abel

Ed. Caudella

Trei piese simfonice CD Electrecord, 1975, dirijor: Ion Baciu

Ed. Caudella

Amintiri din muntii Carpati CD Electrecord, 1983, dirijor: George Vintila

George Enescu

Concertul nr.1 pentru vioară şi orchestră, op.61 CD Electrecord, 1983, dirijor: Ion Baciu, solist: Daniel Podlovschi

Octetul de coarde, op. 7 Naxos, seria Marco Polo, 1988, Voces, Eutherpe, dirijor: Ion Baciu

George Enescu

Uvertura de concert Naxos, seria Marco Polo, 12 noiembrie 1977, dirijor: Ion Baciu

George Enescu

Vox Maris, op. 31 Naxos, seria Marco Polo, 12 noiembrie 1977, dirijor: Ion Baciu, dirijor cor: Ion Pavalache, solisti: Ionel Voineag, Rozina Muraru

G. Gershwin

Concert pentru pian in fa, Suita Un american la Paris, Uvertura cubaneza iun.1999, dirijor: Barry Kolman, solist: Mihai Ungureanu

Ed. Caudella

Ed. Caudella

Preludiu la opera Petru Rares, 1983, dirijor: Ion Baciu

P. Constantinescu

Simfonia nr. 1 CD Olympia Explorer Series, 1977, dirijor: Ion Baciu

George Enescu

5 CD Ottavo dirijor: Alexandru Lascae:

CD 1:

Rapsodia Romana no.1 in la major apr. 1992 Suita no.1 in do major apr. 1992 Suita no.3 „Sateasca” in re major apr. 1992

400

Al. Glazunov

J. Kramer

muzica baletului Ruses d’amour, op.61; lucrări orchestrale, vol. 4 2 CD Naxos, seria Marco Polo, nov.1986, dirijor: Horia Andreescu, solisti: Cristian Pintilie, Alexandru Moroşanu

Cl. Rastelli

Lemme pt. pian şi coarde Phoenix Classics, iunie 2004, dirijor: Michele Santorsola, solist: Paolo Vergari

Ravel-Fauré

Cvartete de coarde Cvartetul Ad libitum

Remembrance of a People iunie 2000 dirijor Paul Nadler, solistă: Deborah Bradley, recitator: Anamaria Marinca

O. Respighi

Antiche danze ed arie per liuto Phoenix Classics, iunie 2004, dirijor: Michele Santorsola, solist: Paolo Vergari

O. Respighi

Concertul pentru vioara si orchestra CD Electrecord, Bayer-Records Heidelberg, april. 1984; dirijor: Horia Andreescu, solista: Jenny Abel

G. Santorsola

Sonoridades 1969 Phoenix Classics, iunie 2004, dirijor: Michele Santorsola, solist: Paolo Vergari

R. Wagner

fragmente simfonice din operele: Aurul Rinului Intrarea zeilor in Walhala, Walkyria Cavalcada Walkyrilor, Vraja focului, Siegfried Murmurul padurii, Amurgul zeilor Mars funebru, Parsifal Farmecul Vinerii Mari LP Electrecord, nov. 1989, dirijor: Gh. Costin

Ave Maria

piese corale a cappella de compozitori români şi străini CD Corul Academic G. Musicescu, dirijor Doru Morariu, sept. 2003

G. Fr. Malipiero

Integrala concertelor pentru pian si orchestra CD Phoenix Classics 2, 2004-2005, dirijor Michele Santorsola, solist Paolo Vergari

W. A. Mozart

fragmente din opere Arte Nova - BMG Entertainment, nov. 1999, iulie 2000, solista Elena Mosuc, dirijor Camil Marinescu

G. Musicescu

Liturghia Ortodoxa cor a cappella iun.-iul.1998, dirijor: Doru Morariu

S. Pautza

Muzica corala a cappella mai 2000 - dirijor: Doru Morariu

S. Rahmaninov

4 CD 1997-2000. Dirijor Dietrich Scholler-Manno, solist Andreas Jetter: Concert nr. 2 pentru pian oct. 2000 Concertul nr. 3 pentru pian sept.

1997 Dansuri simfonice, op.45 sept.

1997 Rapsodia pe o tema de Paganini aprilie 2000 Scherzo oct. 2000 Simfonia de tinerete aprilie 2000 Simfonia nr. 1 oct. 2000 Simfonia nr. 2 aprilie 2000 Vocalize oct. 2000

401

Înregistrări live selecție J. S. Bach

Missa în si minor live, 9 martie 2001, dirijor: Dietrich Schöller-Manno, solisti: Diana Calcai, Laura Scripcaru, Andreas Weller, Ion Tibrea

H. Berlioz

La Damnation de Faust live, 14 iunie 2002, dirijor: Amaury du Closel, solisti : Aura Twarowska, Marius Vlad Budoiu, Gheorghe Rosu

J. Haydn

Anotimpurile live, 13 februarie 2004, dirijor: Alexandru Lascae, solisti: L. Feier, M. Someşan, Al. Moisiuc

G. Mahler

Simfonia nr. 5 live, 25 februarie 2005, dirijor : Alexandru Lascae

J. Sibelius

Simfonia nr.1 live, 11 februarie 2005, dirijor: Misha Katz

R. Strauss

Don Quixote live, 14 mai 2004, dirijor: Paul Nadler, solisti: Filip Papa, Bogdan Bişoc, Adrian Berescu

J. Brahms

Concertul pentru vioara, violoncel si orchestră in la minor, op. 102 live, 2 februarie 2007, dirijor: Misha Katz, solisti: Adrian Berescu, Filip Papa

M. Bruch

Fantezia scotiana pentru vioara si orchestra, op. 46 live, 30 septembrie 2005, dirijor: Emil Simon, solist: Florin Croitoru

R. Strauss

Simfonia Alpilor live, 6 mai 2005, dirijor: Cristian Mandeal

P. I. Ceaikovski

Simfonia nr. 5 în mi minor, op. 64 live, 25 noiembrie 2005, dirijor: Mark Mast

R. Wagner

A. Dvořák

Stabat Mater, op.58 live, 18 septembrie 2004, Dirijor: Gheorghe Victor Dumănescu, solisti: Elena Gherman, Aura Twarowska, Marius Vlad Budoiu, Gheorghe Rosu

Lohengrin – preludiile la actul IIII si actul I live, 27 mai 2005, dirijor: Paul Nadler

Pagini din opere

live Breda, 10 noiembrie 2000, dirijor: Marcel Verhoeff

402

Bibliografie

***

Afişe, programe de sală, corespondenţă, presă, alte documente istorice Arhiva Filarmonicii de Stat Moldova Iaşi

(coord. Carmen Chelaru)

Filarmonica ieşeană la 60 de ani Filarmonica „Moldova”, Iaşi, octombrie 2002

(coord. Carmen Chelaru)

Corul „Gavriil Musicescu”, Jubileu Filarmonica „Moldova”, Iaşi mai 2003

(coord. Carmen Chelaru)

Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi la Festivalul Internaţional „George Enescu”, Filarmonica „Moldova”, Iaşi octombrie 2003

***

Colecţia ziarului „Evenimentul” din 1917-1918, Arhivele Statului Iaşi

(coord. Carmen Chelaru)

Corul Academic „Gavriil Musicescu” – 55 ani de activitate Filarmonica „Moldova”, Iaşi, 14 octombrie 2008

(coord. Carmen Chelaru)

Cvartetul Ad libitum – 20 de ani de carieră artistică, 1988 – 2008 Filarmonica „Moldova”, Iaşi, 17 iunie 2008

***

Festivalul Internaţional „George Enescu”, ediţia a XII-a, Agenda 5 Bucureşti, septembrie 1991

***

Date privind biografia şi activitatea artistică a interpreţilor internet

***

Festivalul Muzicii Româneşti Colecţia de caiete-program din fondul documentar al Filarmonicii, 1973-2008

Baciu, Maria

Ion Baciu, Omul Editura Cantes, Iaşi 1998

Baciu, Maria

Amintiri de suflet Editura Cantes, Iaşi 2002

Breazul, George

Gavriil Musicescu Editura muzicală Bucureşti 1974

Buescu, Corneliu

Scrieri şi adnotări despre muzica românească veche, vol. I, (Izvoare ale muzicii româneşti, vol. X) Editura muzicală, Bucureşti 1985

Burada, Teodor T.

Cronica muzicală a oraşului Iaşi în „Convorbiri literare”, an XXI, nr. 11, Iaşi 1888

Burada, Teodor T.

Încercări despre originea Teatrului naţional şi a Conservatorului de muzică şi declamaţiune în „Almanahu Musicalu” Ed. Goldner, Iaşi 1877

Burada, Teodor T.

Opere, vol I Editura muzicală, Bucureşti 1974

Burada, Teodor T.

Opere, vol II Editura muzicală, Bucureşti 1975

Caudella, Eduard

Progresul musicei şi al teatrului la noi în „Arta română”, an I, nr. 9-10, Iaşi 1908 şi în „Evenimentul” 1915-1922

403

Chelaru, Carmen

Cronici, articole, interviuri, note de turneu, emisiuni radiofonice privind activitatea artistică a Filarmonicii 1987 – 1999, în: „Spune”, „Melos”, „Cronica”, „Flacăra Iaşului”, „Forum Cultural”, „Actualitatea muzicală”, „Opinia”, „Evenimentul”, „24 Ore”

Chelaru, Carmen

File din istoria vieţii concertistice ieşene 10 episoade. emisiuni radio; caiete-program Filarm. Iaşi - sept. 1990, febr. 1992; aprilie-iun. 1999

Chelaru, Carmen

In memoriam Ştefan Ruha caiet-program comemorativ 28.09.2004

Chelaru, Carmen

Maestrului Emanuel Elenescu, Omagiu adus de artiştii Filarmonicii De Stat „Moldova” din Iaşi caiet-program comemorativ 27.06.2003

Chelaru, Carmen

Prime audiţii în repertoriul Filarmonicii„Moldova” din Iaşi Comunicare ştiinţifică prezentată cu prilejul semicentenarului instituţiei, oct. 1992.

Chelaru, Carmen

Zorii „epocii de aur” în viaţa muzicală ieşeană Sesiune de com. ştiinţ. la Colegiul univ. de muz. Piatra Neamţ, 16.06.2000 Univ. de Arte George Enescu Iaşi, 27.10.2000

Constantinescu, Radu

Tema cu variaţiuni, memoriile unui muzician Ed. Junimea, Iaşi 1986

Constantinescu, Radu

Temă cu variaţiuni Ed. Institutul European, Iaşi 1999

Cosma, Octavian Lazăr

Hronicul muzicii româneşti, volumele II-V Editura muzicală , Bucureşti 1974, 1975, 1976, 1983

Cosma, Viorel

Exegeze muzicologice Editura muzicală, Bucureşti 1984

Cosma, Viorel

Muzicieni români, lexicon Editura muzicală , Bucureşti 1970

Cosma, Viorel

Muzicieni din România, Lexicon, vol. II Editura muzicală, Bucureşti 1999

Cosma, Viorel

Muzicieni din România, Lexicon, vol. VII Editura muzicală, Bucureşti 2004

Cosmovici, Alexandru

George Enescu în lumea muzicii şi în familie Editura muzicală, Bucureşti 1990

Cozmei, Mihail

50 Filarmonica „Moldova” Iaşi Filarmonica „Moldova”, Iaşi 1992

Cozmei, Mihail

125 de ani de învăţământ artistic de stat, 1860-1985 Conservatorul G. Enescu, Iaşi, 1985

Cozmei, Mihail

Pagini din istoria învăţământului artistic din Iaşi, 1860-1995 Academia de Arte, „George Enescu” Iaşi, 1995

Cozmei, Mihail

Voces sau triumful cvartetului Editat de Inspectoratul pentru Cultură al jud. Iaşi, 1993

Gheciu, Radu

Ion Baciu, „Viaţa ca o simfonie” Editura muzicală, Bucureşti 2004

Gherman, Liliana

Dimensiuni ale creaţiei şi interpretării, vol. I-II Ed. Artes, Iaşi 2003

404

Gherman, Liliana

Orchestra simfonică a Filarmonicii „Moldova” Iaşi – sistematizare Stagiunile 1942-1965 Stagiunile 1965-1979 Volume dactilografiate, aflate în fondul documentar al Filarmonicii.

Maftei, Ionel

Muzicianul Alexandru Garabet, un secol de la naştere în „Evenimentul”, Iaşi 4 iulie 2001

Manolache, Laura

George Enescu, Interviuri din presa românească, vol. I (1898-1936) Editura muzicală, Bucureşti 1988

Manolache, Laura

George Enescu, Interviuri din presa românească, vol. II (1936-1946) Editura muzicală, Bucureşti 1991

Pascu, George

Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi, 1942-1957 – cincisprezece ani de activitate, Program festiv Întreprinderea Poligrafică, Iaşi 1957

Pascu, George

Filarmonica de Stat „Moldova”, Program 1942-1967 Filarmonica „Moldova”, Iaşi 1967

Pascu, George

100 de ani de la înfiinţarea Conservatorului de muzică „G. Enescu” din Iaşi, 1864-1964 Întreprinderea Poligrafică, Iaşi 1964

Pascu, George, Braica, Liviu

Filarmonica „Moldova” Iaşi, 1905-1980, pliant aniversar Filarmonica „Moldova”, Iaşi 1980

Sava, Iosif; Rusu, Petcu

Istoria muzicii universale în date Editura muzicală, Bucureşti 1983

Lucian Vasiliu, Ioan Holban Olga Rusu, Const-Liviu Rusu Prin Iaşii de odinioară Casa de Presă-Editură „Cronica”, Iaşi 1995 Dora Maria David şi prof. univ. dr. Mihail Cozmei File din istoria Filarmonicii „Moldova” din Iaşi, ciclu de emisiuni radiofonice difuzate de Postul de Radio Iaşi, în cadrul emisiunii Univers Muzical, în perioada februarieaprilie 2001. ***

Documente şi fotografii din arhiva personală a violonistei şi profesoarei Lucia BuradaRomanescu, puse cu amabilitate la dispoziţia noastră de doamna Maria Ropotă.

***

Anuarul Liceului de Arte „Octav Băncilă” Iaşi, la 45 ani de existenţă, 1949-1994 Ministerul Învăţământului, Iaşi 1994

(coord. Carmen Chelaru)

Voces 25, caiet-program aniversar Fundaţia Soros, Iaşi, octombrie 1998

405

Index de nume şi denumiri

A Aargauer Tagblatt, 117 Abramovici, Nelly, 359 Abramovici, Penelopa, 19 Abril, Anton Garcia, 200, 364 Acaru, Marius, 166, 218, 359 Achron, Joseph, 26 Acker, Ludwig, 28, 31, 236, 237, 349 Acontz, Florica, 19 Acsinte, Constantin Florin, 373 Ad libitum, Cvartetul, 10, 110, 152, 181, 185, 197, 200, 201, 218, 243, 245, 252, 253, 254, 255, 257, 264, 268, 269, 271, 272, 273, 274, 275, 276, 277, 278, 279, 280, 281, 341, 342, 353, 364, 400, 401, 403 Adamescu, Gh., 20 Afrăsînei, Alexandru, 359 Aften posten, Bergen, Norvegia, 163 Aga, Traian, 387, 388, 390, 392, 393, 394 Agache, Alexandru, 348 Agachi, Mihaela, 188, 192, 361, 371 Agafiţei, Costache, 31 Agnola, Giovanni Dell’, 350 Agoston, Andrei, 112 Ailenei, Constantin, 185, 236, 241, 267, 284 Ailenei, Mihai, 141, 185, 236, 395 Albanel, Christine, 308 Albrich, Horst, 359 Aldulescu, Radu, 39, 50, 52, 57, 78, 87, 88, 99, 243, 249, 308, 340, 350, 354, 355 Alecu, Ioan, 349 Alessandrescu, Alfred, 100, 131, 350, 354 Alexandrescu, Aurel, 31 Alexandru, Tiberiu, 120 Aliberti, Lucia, 389 Allegro Concerts, Agenţia, 381, 389 Allemandi, Antonello, 372 Alva, Luigi, 291 Amadeus, Cvartetul, 242, 244, 245, 246, 247, 258, 259, 265,

266 Amadeus, Duo, 390 Ambrozie, Octav, 39, 143, 355 Anania, Adrian, 65, 166, 359 Anania, Maria, 65, 359 Andreescu, Horia, 88, 89, 90, 127, 136, 149, 190, 193, 350, 356, 361, 376, 400, 401 Andrei, Petre, 29, 30 Andricu, Mihail, 103, 131, 134 Andriescu, N., 21 Andron, Radu, 141 Angeli, Corul, 212 Anghel, Dimitrie, 12 Anghelescu, Cristina, 79, 90 Animosi, ansamblul, 40, 173 Anisie, Silviu, 210, 212 Annovazzi, Napoleone, 229, 355 Antal, Francisc, 235 Antal, Ştefan, 359 Antoane, Bogdan, 309, 310, 313 Antofie, Radu, 365 Antropov, Serafim, 38, 237, 353 Apopii, Ion, 308 Apostolescu, Alexandru, 349 Arbore, Constantin, 20, 349 Ardelean, Ioan, 139, 357 Ardelean, Ligia, 78, 168 Arens, Dieter Rolf, 243, 249 Arhipova, Irina, 58, 291 Arioso, Trio, 185, 236 Arnăutu, Corneliu, 238, 359 Ars Nova, Ansamblul, 173, 181 Arsis, Trio, 185 Arte Nova, 150, 401 Arvinte, Constantin, 221 Asaftei, Maria, 205, 212 Asaftei-Dorobanţu, Elena, 359 Ascher, Christine, 81, 356 Asensio, Enrique Garcia, 197, 200, 201, 364 Athenaeum Enesco, Cvartetul, 243 Athenaeum, Cvartetul, 173 Atterberg, Kurt, 357 Auber, François, 17 Avakian, Dumitru, 188 Avakian, Garabet, 120 Avithal, Theodor, 38, 134, 213, 217, 324, 325, 353, 354, 355 Avram, I., 20 Axinte, Mihai, 356, 373 406

Azoiţei, Remus, 181, 243

B Bacewicz, Grazina, 39 Bach, Johann Sebastian, 19, 23, 43, 52, 92, 93, 98, 117, 121, 123, 130, 137, 213, 219, 224, 227, 229, 231, 268, 298, 299, 302, 340, 352, 356, 357, 366, 367, 371, 376, 384, 389, 393, 395, 400, 402 Baciu, Constantin, 219, 365 Baciu, Ion, 39, 40, 41, 42, 50, 51, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 70, 71, 72, 73, 74, 76, 77, 79, 93, 99, 110, 112, 134, 135, 145, 146, 148, 151, 152, 162, 165, 172, 173, 174, 176, 178, 183, 186, 187, 188, 189, 192, 213, 221, 225, 229, 236, 238, 240, 241, 254, 308, 321, 324, 326, 334, 339, 340, 348, 353, 355, 356, 359, 361, 364, 366, 367, 368, 369, 370, 371, 372, 373, 374, 400, 403, 404 Baciu, Maria, 66, 403 Baciu, Nicolae, 64 Baciu, Petru, 359 Baciu-Hrubaru, Olica, 359 Bacs, Ludovic, 172, 173, 221, 367 Baghdassarian, Luc, 143, 356 Baicu, Dorel, 139, 341, 377 Bakst, Ryszard, 350 Balderi, Marco, 127, 138, 152, 169, 227, 231, 341, 350, 388 Baldovino, Amedeo, 242, 265 Balint, Alexandru, 359 Balş, 13, 14, 208, 238, 315, 317, 321, 322, 323, 324, 338 Balzani, Francesco, 136, 371 Ban, Viorel, 356 Barberis, Mansi, 20, 173 Barbirolli, Sir John, 123 Barbu, Mihai, 20 Barbu-Bucur, Sebastian, 185 Barozzi, Socrate, 19, 20 Barrière, Philippe, 82 Bartha, Clarry, 243, 267, 390 Bartók, Béla, 78, 84, 103, 112, 134, 138, 193, 219, 222, 256, 266, 284, 340, 342, 355, 361,

373, 394, 396 Bartoli, Cecilia, 116, 302 Basarab, Mircea, 109, 145 Başalîc, Iordache, 394 Başkirov, Dmitri, 58, 113, 126, 127, 339, 350 Baudo, Sèrge, 127, 190, 193, 350, 362, 383 Bazavan, Gh., 375 Băcilă, Şerban, 79 Bădeanu, Neculai, 359 Bălan, Emilia, 359 Bălan, Ioan, 349, 359 Bălan, Ovidiu, 43, 99, 102, 138, 139, 294, 295, 341, 376, 378, 379, 385 Bălan, Petre, 353 Bălan, Romeo, 238, 309, 310, 359 Bălănescu, Constantin, 349 Bălănescu, Gheorghe, 20 Bălănuţă, Leopoldina, 222 Bălteanu, Petru, 359 Băluţă, Ion, 359 Bănică, Mihai, 349 Băţoaia-Toronciuc, Maria, 359 Bârleanu, Iftimie, 38 Bârsan, Mircea, 19, 20, 21, 23, 25, 26, 27, 28, 47, 50, 349 Bârsescu, Agatha, 27, 332 Beaux Arts, Trio, 243, 267 Beethoven, Ludwig van, 14, 16, 19, 24, 25, 30, 37, 38, 42, 45, 50, 56, 79, 84, 85, 94, 96, 97, 99, 100, 104, 113, 114, 115, 118, 121, 127, 128, 130, 131, 143, 144, 145, 151, 152, 166, 205, 207, 212, 213, 217, 219, 221, 224, 229, 234, 240, 244, 245, 246, 247, 248, 249, 250, 251, 252, 253, 254, 255, 256, 258, 265, 266, 267, 268, 274, 278, 279, 280, 281, 282, 283, 284, 292, 295, 297, 298, 299, 301, 340, 341, 342, 348, 354, 355, 356, 357, 362, 366, 368, 370, 371, 372, 373, 376, 377, 378, 379, 382, 383, 384, 385, 386, 387, 388, 394, 395, 396, 400 Beilina, Nina, 350 Beiu, Vladimir, 236 Bejan, Dumitru, 160, 166, 359 Beldi, Cristian, 249 Bellini, Vincenzo, 14, 377, 389 Benda, Sebastian, 79, 193, 361, 376 Benini, Maurizio, 378

Bentoiu, Ioana, 81, 357 Bentoiu, Pascal, 134, 173, 183, 185, 201, 229, 263, 278, 284, 288, 365 Bera, Adriana, 152 Berescu, Adrian, 110, 218, 269, 273, 277, 353, 386, 402 Beretta, Giovanna, 384 Berg, Alban, 103, 252 Berganza, Tereza, 302 Bergel, Erich, 45, 90, 92, 93, 95, 126, 127, 164, 175, 224, 258, 340, 350 Berger, Julius, 243 Berger, Senta, 252 Berger, Wilhelm Georg, 173, 177, 192, 242, 247, 256, 263, 264, 265, 361, 371 Berindan, Ani, 185 Berkow, Dmitri, 373 Berlioz, Hector, 84, 109, 116, 118, 138, 152, 219, 230, 231, 288, 357, 375, 388, 402 Bernad, Csaba, 235, 359 Bernard, Claire, 52, 350 Bernstein, Leonard, 27, 187, 192, 194, 307, 361, 363, 367, 381, 398 Bertrand, A., 227 Bezrodnîi, Igor, 127, 350 Bianchi, Luigi Alberto, 87 Bigonzi, Antonio, 372, 374, 375, 377, 378 Bild, Bela, 237 Bildt, Ovidiu, 349 Binchois, Gilles, 175 Bişoc, Anton, 218, 353 Bişoc, Bogdan, 218, 269, 277, 402 Bişoc, Liliana, 185, 236 Bizet, Georges, 79, 96, 138, 212, 374, 375, 378, 380, 382, 386, 387, 389, 390, 394, 396 Bîrlădeanu, Adriana, 76, 359 Blanquer, Amando, 200, 364 Blându, Mihaela, 185 Bobescu, Constantin, 19, 20, 109, 350 Bobescu, Jean, 20, 350 Bobescu, Lola, 52 Boboc, Dan, 359 Boboc, Eugenia, 359 Boboc, Nicolae, 77, 99, 355 Boccherini, Luigi, 87 Boerescu, Vasile, 341 Boeykens, Walter, 243 Bogdanaş, Constantin, 243 Bohociu, I., 219 407

Boico, Efim, 243, 252, 256 Bojoagă, Valeriu, 359 Boldizsar, Csiky, 88, 194, 363, 398 Boniş, Vasile, 354 Bonnaerens, Maurice, 385 Bonner Rundschau, 163 Bonteanu, Alexandru, 349 Bonynge, Richard, 305 Borbely, Gyula, 350 Borcea, Julieta, 204 Borgogna, Wipo de, 379 Borgovan, Iovan, 219 Borlan, Liviu, 221 Borodin, Alexander, 20, 151, 204, 210, 211, 217, 244, 283, 297, 302, 379, 385, 392, 394 Borstlap, John, 283 Bosch, Hieronimus, 301 Boteanu, Nicolae, 237, 349 Botez, Dumitru D., 45, 85, 120, 203, 212, 213, 217, 219, 222 Botez, Maria Luiza, 340 Botez, Mihaela, 356 Botez, Radu, 45, 73, 99, 136, 172, 204, 353, 355 Botha, Johan, 381 Boţ, Teodor, 359 Boţa, Victor, 359 Boulanger, L., 227 Boulez, Pierre, 302 Brad, Gianni, 390, 394 Bradley, Deborah, 168, 169, 401 Brahms, Johannes, 17, 19, 25, 37, 63, 79, 84, 103, 111, 112, 113, 115, 117, 128, 131, 194, 219, 224, 229, 230, 232, 241, 245, 249, 251, 253, 256, 266, 268, 274, 280, 282, 283, 284, 297, 301, 307, 339, 340, 354, 355, 357, 362, 363, 367, 368, 373, 374, 376, 378, 379, 380, 381, 382, 385, 386, 387, 389, 396, 397, 398, 402 Braica, Viorel Liviu, 10, 16, 353 Brainin, Katinka, 258 Brainin, Norbert, 242, 258, 265, 273 Bratu, Mihai, 349 Brăduleţ, Dorin, 235, 359 Brăiloiu, Constantin, 50, 103 Brătescu, Călin, 145, 397 Brătianu, strada, 27, 315 Brânduş, Nicolae, 179, 220 Breazul, George, 50, 109, 120, 403 Brediceanu, Mihai, 58, 80, 136,

393 Brendel, Adrian, 383 Brendel, Alfred, 306 Brett, Charles, 368 Breuer, Hermann, 387, 389, 390, 391, 394 Breviman, Fluor, 19, 20 Briese, Otto, 31 Britman (Flor Breviman), 19 Britten, Benjamin, 221, 224, 258, 376, 385 Broască, Gheorghe, 349 Bruch, Max, 19, 394, 398, 402 Bruckner, Anton, 79, 111, 112, 201, 224, 230, 354, 355, 364, 376, 379, 393, 398, 399 Bruker, Mircea, 350, 353 Brumaru, Ada, 90, 190 Bruson, Renato, 372 Brutcun, Alexandru, 349 Bucescu, Florin, 160, 353, 357 Buciuceanu, Iulia, 52 Bude, V., 349 Budeanu, Florian, 309, 310, 314 Budoiu, Marius Vlad, 79, 356, 357, 388 Budulică, Ion, 349 Bugeanu, Constantin, 77, 80, 88 Bughici, A., 20 Bughici, Dumitru, 52, 192, 256, 263, 361, 371 Buiuc, Liviu, 143, 353, 357, 395 Buium, Nicolae, 349 Bülow, Hans von, 46 Bunin, Ivan, 204, 210 Burada, 14, 15, 16, 19, 23, 25, 26, 37, 44, 45, 48, 49, 110, 143, 236, 237, 315, 319, 334, 338, 349, 403, 405 Burceag, Mihaela, 359 Burlacu, Valeriu, 211, 355 Burrows, Brian, 368 Busch, Adolf, 245 Busching, Rupert, 295, 376 Bush, Alan, 350 Butnaru-Ciobanu, Anca, 152, 314, 353 Buţureanu, Vl., 20, 28 Buzurin (Slătinaru-Nistor), Marcela, 160, 215

C Caballé, Monserat, 294 Caciora, Theodor, 219, 263 Calistru, Corneliu, 99, 117, 172, 231, 339, 342

Caliu, 309, 313, 314 Callas, Maria, 42, 78, 117, 168, 291, 292, 375, 376, 378, 379, 381, 382, 385, 387, 388, 390, 391, 394, 395, 396 Caloianu, Ilie, 359 Cantea, Mihai, 317, 320, 326 Cantores amicitiae, Corala, 173 Capitanovici, H., 349 Capoianu, Dumitru, 134, 184, 185, 191, 194, 362, 363, 391 Cappella Transylvanica, ansamblul, 173 Caragiale, Ion Luca, 185 Caramitru, Ion, 222, 350 Caravia, Nicolae, 19, 130 Carissimi, Giacomo, 372 Carlo Felice, Cillario, 350 Carlo Felice, Teatro, 108 Carlo, Monte, 112, 118, 274, 279 Carp, Ion, 38 Carp, Toma, 204, 208 Carreras, José, 127, 294, 375, 385 Casals, Pablo, 242 Cassini, Leonard, 350 Castaldi, Alfonso, 131, 221 Caşcaval, Valeriu, 185 Caudella, Eduard, 14, 15, 16, 17, 45, 47, 130, 143, 151, 175, 216, 219, 236, 334, 400, 403 Cazacu, Marin, 138, 194, 243, 256, 356, 362 Cazacu, Petre, 209 Călcâi, Diana, 357 Călin, Ion, 58 Cătulescu, Constantin, 349 Căuneac, Iftimie, 237, 359 Cârstoiu , Iulian, 365 Ceaikovski, Piotr Ilici, 19, 25, 39, 43, 51, 57, 63, 96, 99, 102, 110, 111, 120, 121, 122, 123, 130, 193, 200, 210, 219, 283, 297, 301, 304, 311, 339, 354, 361, 362, 363, 364, 368, 372, 376, 378, 379, 380, 381, 382, 383, 386, 387, 389, 390, 395, 396, 402 Celebidachi, Sèrge Ioan, 196, 197, 199, 200, 201, 364 Celibidache, Sergiu, 45, 61, 70, 88, 94, 95, 101, 111, 180, 195, 196, 198, 199, 200, 201, 231, 294, 298, 299, 340, 342, 357, 364, 379 Cepreagă, Doru, 372 408

Cerne, Titus, 16, 219 Certon, Pierre, 227 Cezar, Corneliu, 227, 375 Chapi, Ruperto, 307 Charpentier, Marc Antoine, 219, 224, 379 Chaslin, Frédéric, 190, 193, 230, 361, 380 Chausson, Ernest, 25, 110, 122, 267 Chelaru, Carmen, 10, 11, 92, 94, 152, 197, 244, 245, 250, 253, 314, 353, 403, 405 Chelaru, Cătălina, 181 Chereches, Lavinia, 181 Cherubini, Luigi, 222, 229, 370, 395 Chichon, Karel Mark, 385 Chirescu, Ioan D., 50, 120, 393 Chiriac, Dumitru, 58, 211, 217 Chiriac, Tudor, 185, 358 Chirilă, Bucur, 359 Chiroşcă, Bogdan, 185 Chitic, Marin, 237 Chivu, Sofia, 143, 355 Chopin, Frédéric, 17, 19, 99, 299, 362, 368, 394, 395 Ciccolini, Aldo, 127 Cillario, Felice Carlo, 45 Ciobanu, Vasile, 360 Ciocârlan, Romeo, 309, 310, 312, 313, 314, 359 Ciolan, Antonin, 23, 25, 26, 27, 28, 31, 37, 38, 45, 46, 47, 49, 50, 51, 57, 91, 94, 100, 144, 151, 204, 208, 334, 338, 350, 354 Ciolan, Eliza, 52 Cionca, Aurelia, 52 Ciorăscu, Constantin, 349 Ciornei, Igor, 353 Cioromila, Mariana, 145 Ciorpic, I., 237 Ciortea, Tudor, 88, 120 Ciotloş, Ciprian, 185 Cirillo, Antonio, 17 Ciulei, Liliana, 127 Cîmpeanu, Victor, 209 Cîntec, Oltiţa, 141, 142 Clavel, Alexandru, 31 Clivăţ-Epure, Natalia, 359 Closel, Amaury du, 138, 231, 341, 357, 402 Cluytens, André, 123 Cociuba, Gheorghe, 235 Cociuba, Petru, 359 Cocora, Dragoş, 238, 353 Codreanu, Mihai, 26

Codreanu, Petre, 178, 187, 188, 252 Cojocariu, Bogdan, 358 Cojocariu, George, 182, 358 Cojocaru, Gheorghe, 20, 223 Collado, Jose, 372 Colombo, Pierre, 128, 350 Comissiona, Sergiu, 39, 43, 50, 56, 95, 96, 126, 127, 152, 190, 191, 194, 341, 350, 354, 362, 391 Comişel, Emilia, 88, 120 Compact Artists Management, Agenţia, 380, 381, 382, 383, 384, 386, 387, 388, 389, 390, 391, 394 Concentum Musicum, 235 Concentus Musicus, Ansamblul, 372 Concentus Musicus, Trio, 235 Concordia, ansamblul, 173, 384 Concursul de creaţie corală Nicolae Ursu, 86 Constantinescu, Constantin, 31, 37, 97, 215, 219, 222, 366 Constantinescu, Marcela, 20 Constantinescu, Mihai, 199 Constantinescu, Nicolae, 356 Constantinescu, Paul, 39, 63, 96, 100, 101, 138, 173, 174, 176, 219, 222, 230, 231, 288, 348, 354, 356, 366, 375, 400 Constantinescu, Radu T., 26, 27, 28, 29, 30, 32, 36, 44, 46, 52, 209, 234, 352, 353 Conta, Iosif, 145, 172, 173, 174, 177, 222 Conta, Vasile, 332 Copland, Aaron, 399 Corelli, Arcangello, 368, 389, 395 Corfu, Constantin, 359 Corodeanu, George, 141 Cortez, Mioara, 98, 136, 218, 353, 384 Cortez, Ştefan, 209 Cortez, Viorica, 39, 50, 52, 97, 98, 101, 126, 127, 145, 174, 203, 205, 211, 212, 215, 217, 218, 286, 287, 288, 339, 353, 354, 355 Corul Academic Gavriil Musicescu, 39, 43, 50, 51, 58, 81, 83, 86, 115, 131, 151, 190, 192, 193, 202, 204, 210, 211, 212, 213, 215, 217, 218, 221, 222, 223, 224, 225, 228, 229, 230, 231, 292, 293, 339,

340, 341, 361, 380 Cosma, Edgar, 96 Cosma, Octavian Lazăr, 15, 88 Cosma, Sofia, 93, 99, 101, 172, 173, 223, 355 Cosma, Viorel, 44, 50, 51 Cosmovici, Alexandru, 18, 20 Cosmovici, Ion, 31 Cossotto, Fiorenza, 374 Costea, Gavril, 181 Costea-Atanasiu, Sabina, 359 Costeley, Guillaume, 227 Costin, Gheorghe, 42, 64, 77, 78, 80, 94, 135, 138, 152, 160, 190, 193, 229, 230, 288, 291, 292, 294, 295, 299, 300, 339, 340, 353, 356, 361, 375, 376, 378, 379, 381, 382, 385, 386, 387, 388, 390, 391, 394, 395, 396, 398, 401 Courtis, Jean-Philippe, 193, 361, 380 Cowan, Rob, 280 Coxe, Nigel, 350 Cozmei, Mihail, 10, 15, 16, 17, 18, 19, 40, 44, 45, 47, 48, 50, 51, 63, 72, 143, 144, 151, 176, 215, 239, 248, 339, 353, 405 Crankshaw, Geoffrey, 250 Crăciun, Petre, 85, 88 Crăsnaru, George-Emil, 101, 302, 356, 370 Creţu, Ion, 359 Creţu, Viorel, 188, 189 Crisoveloni, Jean, 25 Cristea, Petru, 235 Cristescu, Mircea, 110, 136, 355 Cristian, Lidia, 143, 354 Cristian, Viorica, 359 Crişan, Lazăr, 349 Croitoru, Adriana, 78 Croitoru, Florin, 138, 139, 234, 340, 341, 357, 402 Croitoru, Gabriel, 79, 135, 173, 194, 341, 363 Cruceanu, Gheorghe, 360 Cruz, Ivo, 350 Cuclin, Dimitrie, 20, 38, 221, 366 Cucu, Gheorghe, 173, 224, 227, 393 Curiel, Glauco, 350 Cuşmă, Dumitru, 365 Cuşmuliuc, Adrian, 143, 160, 204, 205, 209, 210, 211, 212, 213, 217, 353, 354, 355 Cvartetul Imperial, Anglia, 275 409

Czerny, Stefanska Halyna, 350 Czerny-Stefanska, Halyna, 126 Czillo, Szabo, 351

D Dacinoi, Mihai, 349 Daggett, Philip, 295, 376 Dallapozza, Adolf, 381 Damacovici, Ion, 349 Damerini, M., 378 Damm, Peter, 382 Danga, Gh., 375 Darim, Vasile, 20, 31, 349 David, Dora Maria, 19, 71, 73, 110, 111, 115, 151, 167, 215, 405 David, Félicien, 204 David, Marcian, 166, 185, 218, 236, 238, 309, 310, 314, 353, 356, 359 Davis, Collin, 298 Dănceanu, Liviu, 179 De Bosio, 98 De Stem, revista, Olanda, 169, 228 Debot, Marcel, 350 Debussy, Claude, 25, 63, 103, 109, 117, 128, 131, 134, 186, 190, 193, 227, 230, 267, 284, 348, 361, 368, 380, 384 Debussy, Cvartetul, 275 Dediu, Constantin, 223 Delannoy, Jacques, 371 Delibes, Léo, 371, 374, 387 Delius, Frederick, 358 Demetrescu, Romulus, 21 Demetriad, Alexndru, 18, 19, 52, 213, 354 Demidenko, Nikolai, 58, 127, 302 Demus, Jörg, 243 Denes, Vera, 350 Derscan-Munteanu, Mariana Cecilia, 359 Dervaux, Pierre, 80, 109 Diaconescu, Florin, 174, 356, 368, 370 Diaconu, Alexandru, 166, 192, 238, 241, 256, 257, 359, 361 Diaconu, Anton, 218, 240, 242, 255, 257, 262 Diamant-Dumea, Steluţa, 39, 203, 204, 210, 211, 213, 215, 360, 366 Dijk, Mariet van, 87 Dikov, Anton, 373

Dima, Gheorghe, 109, 173, 181, 222, 242, 255, 256 Dimitriu, Doina, 218 Dimitriu, Lucian, 223, 373 Dimitrov, Ghiorghi, 350 Dimitrovici, Aurel, 18, 20 Dinicu, Dimitrie, 87 Djemal Rechid, Rey, 351 Djura, Jaksik, 350 Doboş, Viorel, 204, 211 Donceanu, Felicia, 227, 379 Donizetti, Gaetano, 13, 84, 96, 119, 139, 140, 152, 231, 341, 348, 357, 372, 377, 378, 387, 389, 391 Dorati, Antal, 123 Dosch, Wolfgang, 381 Draeseke, Felix, 45 Drăghici, Romeo, 20 Drăgoi, Sabin, 173, 221, 224, 227, 230 Drăguşin, Gabriela, 293, 378, 379 Dublanc, Emilio, 399 Duda, Radu, 222 Duja, Simion, 185 Dukas, Paul, 50, 110 Dumănescu, Maria, 235 Dumănescu, Victor Gheorghe, 218, 231, 341, 353, 402 Dumbrăveanu, Corneliu, 185, 358 Dumitraşcu, Angela, 141, 234, 304, 359 Dumitrescu, Gheorghe, 39, 220, 222 Dumitrescu, Ion, 100, 120, 175, 217, 221, 263 Dumitrescu, Mariana, 222 Dumitriu, Constantin, 349 Dumitriu, Florin, 349 Dumitriu, Leonard, 185 Dumitriu, Lucian, 223 Dumitriu, Vasile, 359 Dumitru, Octavian, 182, 358 Dussaut, Thérèse, 52, 350 Dussmann, Silvana, 381 Dvořák, Antonin, 57, 73, 87, 101, 130, 192, 225, 231, 256, 266, 267, 268, 275, 278, 280, 281, 282, 298, 341, 358, 361, 367, 373, 379, 382, 384, 385, 387, 389, 394, 396, 399, 402

E Eberhard, Rebling, 351

Ebro, Miranda, 397 Eckert, Roland, 169 Eftinoiu, Simona, 180 Eijnden, Jean-Claude Vanden, 243 Eindhoven Courant, revista, Olanda, 169, 228 Eisikovits, Max, 221 Elenescu, Emanuel, 28, 37, 38, 45, 50, 56, 87, 99, 100, 101, 109, 121, 122, 141, 144, 152, 172, 173, 285, 286, 293, 319, 339, 341, 349, 353, 354, 404 Elenescu, Petre, 87 Elgar, Edward, 277, 368, 380, 385, 386, 387, 394 Elian, Edgar, 62, 63 Ellington, Duke, 307 Eminescu, Mihai, 12, 38, 56, 97, 222, 223, 263, 289 Enache, Adrian, 359 Enacovici, George, 122 Enăchescu, Voicu, 180, 222 Enciulescu, 20, 349 Enescu, George, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 32, 36, 37, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 47, 50, 52, 53, 61, 62, 63, 66, 69, 71, 74, 77, 79, 80, 83, 84, 85, 86, 95, 99, 100, 101, 102, 103, 109, 111, 112, 114, 116, 117, 120, 122, 123, 126, 130,骬131, 134, 135, 138, 143, 144, 146, 148, 149, 151, 152, 166, 173, 175, 178, 179, 180, 181, 183, 184, 185, 188, 189, 190, 191, 192, 193, 194, 195, 196, 200, 201, 213, 215, 219, 221, 225, 229, 230, 231, 234, 235, 236, 240, 241, 242, 247, 252, 253, 254, 255, 256, 257, 258, 261, 263, 264, 265, 266, 268, 269, 279, 280, 281, 282, 283, 284, 285, 294, 297, 298, 301, 302, 316, 320, 324, 325, 328, 338, 339, 340, 341, 342, 348, 350, 354, 355, 356, 360, 361, 362, 363, 364, 366, 367, 368, 371, 372, 373, 374, 375, 376, 380, 383, 387, 391, 394, 395, 400, 404, 405 Entremont, Philippe, 187, 192, 361, 367 Erbiceanu, Constanţa, 103 Eresko, Viktor, 127, 151 Eternitatea, Cimitirul, 48, 64, 332, 334 410

Eurithmeum, ansamblul, Stuttgart, 162, 166, 188 Eustatie, 379 Eutherpe, Cvartetul, 10, 192, 238, 241, 256, 257, 315, 356, 361, 371, 400 Evans, Ralph, 243, 252, 256 Evian, 245, 271, 273, 274, 275, 278, 279, 281 Eyck, Jan van, 301

F Falla, Manuel de, 84, 307, 381 Fauré, Gabriel, 79, 121, 219, 225, 227, 279, 280, 281, 283, 368 Fântână, Vasile, 237, 238, 359 Fedotov, Vladimir, 295, 376 Feier, Laura, 139, 140, 341, 357, 388, 390, 393, 395 Feist, G., 48 Fellner, Ferdinand, 305, 315 Ferenz, Antal, 359 Fernnandez, Frank, 52 Ferrara, Franco, 83 Ferreri, Marco, 309 Festivalul George Enescu, 10, 41, 43, 79, 90, 95, 111, 112, 127, 186, 187, 188, 190, 192, 221, 230, 252, 256, 267, 298, 339, 341, 342, 348, 361, 391, 403 Festivalul muzicii româneşti, 42, 176, 179, 360 Festivalul Muzicii Româneşti, 40, 135, 170, 173, 177, 179, 180, 183, 184, 198, 232, 263, 281, 288, 342, 348, 360, 403 Festivalul Sergiu Celibidache, 195, 231, 284, 364 Festivalul Voces şi invitaţii săi, 42, 248, 249, 265, 267 Festum musicae, 90, 98, 179, 198, 224, 288, 289, 360 Fiala, Josef, 372 Filimon, Vasile, 215 Filip, Vasile, 19, 25, 109 Filotei Sin Agăi Jipei, 179 Fine Arts, Cvartetul, 78, 138, 243, 252, 256, 273, 278 Fischer, Adam, 118 Fistoulari, Anatole, 350 Flechtenmacher, Alexandru, 13, 14, 209, 219, 236 Flondor, Tudor, 222 Flora, Guera, 350

Florei, Nicolae, 39 Foca, Manole, 31 Fodoreanu, Dorel, 243 Folea, Călin, 293, 376 Foster, Lawrence, 126, 128, 186, 302 Fotino, Ion, 349 Frankfurter Allgemeine Zeitung, revista, 278 Frankfurter Rundschau, 228 Frunză, George, 309, 310 Fuchs, Peter Paul, 350 Fuchs, Teodor, 19 Furtwängler, Wilhelm, 19, 69

G Gabor, Constantin, 188, 192, 213, 356, 361, 371 Gacitua, Oscar, 52 Gafiţeanu, Mircea, 236, 359 Galamian, Ivan, 121 Galea, Em., 15 Galinescu, Gavril, 219 Gandelsman, Yuri, 243, 252, 256 Garabet, Alexandru, 18, 20, 26, 28, 31, 37, 38, 47, 48, 83, 110, 120, 144, 209, 236, 237, 325, 332, 349, 353, 405 Gasdia, Cecilia, 372 Gaudeamus, Cvartetul, 243, 245, 254, 281, 342 Gavrilă, Angela, 110 Gavrilov, Andrei, 302, 383 Gănescu, Alina, 365 Gârda, George, 38 Gâscă, Nicolae, 218 Gâscă, Petre, 241, 267 Georgescu, Constantin, 27, 28, 31, 37, 48, 49, 50, 216, 217, 353 Georgescu, George, 39, 100, 103, 126, 143, 354 Georgescu, Remus, 172, 174, 356 Georgescu, Sanda, 151, 215, 217 Georgescu, Smărăndiţa, 19 Georgescu, Vintilă, 31 Gergiev, Valery, 58, 108, 127, 302 Geringas, David, 302, 382 Gershwin, George, 134, 194, 275, 280, 307, 354, 355, 363, 370, 381, 384, 398, 400 Ghazarian, Sonia, 304, 381

Gheciu, Radu, 66, 67, 68, 187 Gheorghiu, Gheorghe, 359 Gheorghiu, Ştefan, 39, 50, 173, 354 Gheorghiu, Valentin, 39, 42, 50, 52, 87, 101, 103, 104, 105, 173, 176, 223, 243, 247, 249, 288, 291, 340, 341, 350, 354 Gheorghiu, Vasile, 349 Gherasimat, Nicolae, 349 Gherman, Elena, 143, 357, 390, 392, 394, 402 Gherman, Liliana, 85, 86, 89, 99, 102, 104, 109, 112, 116, 117, 123, 124, 144, 175, 176, 177, 178, 201, 228, 249, 349, 364 Ghiga, Ionel, 26, 28, 50, 144, 216 Ghiţă, Valentin, 180 Gilbert, Jean, 381 Gilbert, Robert, 307, 381 Gimenez, David, 385 Giordani, Tommaso, 372 Giordano, Umberto, 118 Giosanu, Gheorghe, 349 Giosanu, Ilie, 349 Gitlis, Ivry, 43, 102, 103, 126, 127, 152, 341 Gitlis, Yvry, 350 Gîrlea, Petre, 211, 212 Glazunov, Aleksandr, 89, 131, 149, 283, 357, 382, 401 Glenn, Bonita, 307, 381 Glier, Reinhold, 57 Glinka, Mihail Ivanovici, 96 Glodeanu, Liviu, 193, 194, 362, 363, 383 Gluck, Christoph Willibald, 17, 369 Gogan, C., 237 Goia, Dumitru, 292, 293, 376 Goia, Ioan, 204, 210 Goilă, Ioan, 181 Gokmen, Rengim, 385 Goltermann, Georg, 16 Gorecki, Henryk, 302 Gounod, Charles, 208, 225, 385, 393, 395 Graf, Elisabeth, 295 Gramophone, Revista, 280 Grangean, Olivier, 167, 232, 249 Grăjdeanu, Mihaela, 181, 358, 376 Grecu, Elena, 218 Grieg, Edvard, 42, 121, 130, 162, 358, 368, 370, 380, 389, 411

394 Grigoraş, Constantin, 349 Grigore, Constantin, 176, 309, 310, 359 Grigore, Dan, 52, 101, 112, 173, 174, 297, 379 Grigorescu, El., 192, 361, 371 Grigoriu, Corneliu, 166, 359 Grigoriu, Mihai, 359 Grigoriu, Theodor, 134, 173, 177, 191, 192, 194, 356, 361, 362, 373, 391 Gros, Constantin, 15 Grubert, Ilya, 302, 380 Grumlikova, Nora, 350 Guadagno, Anton, 374 Guingal, Alain, 378 Gurban, Carmen, 388, 395 Guseva, Tamara, 350 Guşă, Ioan, 309, 310 Gutman, Natalia, 306 Gutnikov, Boris, 52

H Haag, Gheorghe, 138, 192, 235, 238, 242, 256, 257, 264, 265, 359, 361, 387, 394 Haas, Monique, 52, 123 Haciaturian, Aram Ilici, 39, 56, 84, 121, 324, 368, 372, 375 Haidu, Ion, 141, 359 Haikin, Boris, 350 Halasz, Michael, 43, 194, 342, 363 Haluş-Borcea, Julieta, 208, 211, 212, 213, 217, 353, 354, 355 Hampson, Heppner, 119 Hamza, George, 239, 242, 261, 264 Händel, Georg Friedrich, 39, 52, 121, 137, 213, 219, 225, 227, 229, 356, 368, 386, 388, 389, 395 Hannemann, Jörg, 297, 298, 379, 382 Hannikainen, Tauno, 350 Hariton, Constantin, 359 Hariton, George, 141, 185, 236, 241, 267, 396 Harnoncourt, Nikolaus, 118 Hasnaş, Irina, 201, 364 Hauler, Stela, 368 Hausegger, Friedrich von, 242, 265 Haydn, Franz Joseph, 16, 17, 25, 48, 60, 79, 80, 84, 87,

111, 112, 128, 130, 131, 132, 135, 137, 139, 143, 166, 206, 207, 213, 217, 219, 224, 225, 227, 229, 233, 241, 251, 255, 258, 264, 265, 266, 275, 278, 280, 281, 282, 283, 284, 297, 355, 357, 358, 369, 376, 377, 379, 385, 387, 388, 395, 402 Hărăşteanu, Pompiliu, 373 Heinz, Lamann, 351 Held, Alan, 119 Helmer, Gottlieb Hermann, 305 Helmer, Hermann, 315 Helmer, Petersen Erling, 351 Helmesberger, Joseph, 245 Heltau, Michael, 381 Heltay, Laszlo, 368 Heppner, Mattila, 119 Hercz, Peter, 139, 140, 357 Herlea, Nicolae, 50 Herman, Vasile, 173 Higueras, Ana, 295, 376 Hindemith, Paul, 39, 193, 362, 383 Hinterhuber, Christopher, 390 Hodoroabă, N. V. (Pr.), 24 Hoffman, Alfred, 40, 80, 189, 190, 228 Hoffmann, Anke, 391 Hofstetter, Michael, 168, 304, 307, 381 Hoinic, Mircea, 221, 222 Holban, Ioan, 315, 321, 405 Holender, Ioan, 291 Hölscher, Ulf, 382 Holst, Gustav, 385 Honegger, Arthur, 221, 225, 229, 355, 369 Hoogeveen, Goodfried, 400 Horceag, Constantin, 349 Horceag, Ioan, 349 Horceag, Savel, 208 Horzowski, Miaceslav, 242, 265 Hriţcu, Constantin, 353 Hrubaru Roată, Lăcrămioara Maria, 181, 182, 358 Hrubaru, Alexandru, 219, 223 Hubad, Samo, 350 Huberman, Bronislaw, 102 Hubic, Francisc, 375 Humiţă, Ion, 143, 355 Humperdinck, Engelbert, 382, 383, 389 Humulescu, Evghenie, 373 Huss, Jan Hugo, 350 Huţu, Visarion, 145, 213, 215, 217, 355, 366 Hvorostovsky, Dmitri, 116

I Iancovici, Gheorghe Alexandru, 37, 38 Ianculescu, Magda, 50, 52 Iankelevici, Iuri, 121 Ignat, Ştefan, 231 Iliescu, Constantin, 356 Ilisei, Grigore, 241 Ioachimescu, Călin, 113 Ion, Ciprian, 185 Ion, Ilie, 359 Ionaşcu, Traian, 20 Ionescu, Adrian, 182, 358 Ionescu, Gheorghe, 20 Ionescu, Liviu, 368 Ionescu-Galaţi, Ilarion, 43, 109, 110, 194, 277, 308, 342, 358, 363 Ionescu-Paşcani, Vasile, 204, 217, 219, 375 Iordăchescu, Dan, 50, 101 Iordăchescu, Irina, 145 Iorgulescu, Adrian, 180, 199, 200 Iorgulescu, Ion, 213, 217 Iosub, Gheorghe, 349 Iosub, Grigore, 354 Iovu, Vasile, 185 Iranyi, Gavril, 219 Irimescu, Ion, 38 Iţicovici, Silvian, 218 Iuraşcu, Adina, 188, 192, 361, 371 Iuşcă, Mirabela, 358 Ivanov, Vlad, 313, 314 Ivanovici, Ivan, 58 Izvoreanu, Eugenia, 238

J Janáček, Cvartetul, 244 Janáček, Leoš, 302 Jancic, Djura, 52 Janequin, Clément, 227, 399 Jankovic, Ksenija, 192, 361, 373 Janowitz, Gundula, 302 Janusz, Ambros, 350 Jarda, Tudor, 221, 227, 230, 340, 375, 393 Jianu, Vasile, 350, 354 Jighirgiu, Octavian, 140, 141, 199, 201, 342, 364 Jipa, Diana, 363 Jîslin, Grigori, 243, 267 Joachim, Josef, 245 Jora, Mihail, 28, 30, 43, 44, 79, 412

81, 84, 100, 103, 126, 130, 139, 173, 179, 183, 185, 219, 268, 285, 341, 358, 360, 375, 391 Jude, Anton, 359 Jukov, Igor, 350 Jurja, Iulian, 356 Justus, Frantz, 243

K Kälin, Walter, 117 Kalinicov, Vasily, 211 Kalman, Emmerich, 307, 381, 397 Kaltchev, Sofia, 390 Kantorow, Jean Jacques, 52, 127, 194, 362, 391 Karajan, Herbert von, 91, 92, 108, 111, 298 Kataev, Vitalie, 350 Katsaris, Cyprien, 298, 379 Kerer, Rudolf, 58, 291, 350 Kerssenbrock, Cornelia von, 382 Kessler, Martha, 173, 370 Kinka, Rita, 193, 361, 376 Kiriac, Dumitru Georgescu, 50, 201, 216, 219, 222, 365, 373, 389 Kiril, Rodin, 351 Kiriţescu, Gheorghe, 31 Klaus, Miloslav, 350 Klein, Emil, 249, 297 Kleinert, Rolf, 350 Klepper, Walter Mihai, 224, 227, 375 Kleski, Paul, 123 Klimer, Leon, 20 Knuşevitski, Sviatoslav, 350 Kobel, Benedikt, 381 Kocsis, Zoltan, 302 Kodalli, Yelda, 304, 381 Koechlin, Charles, 50 Koenig, Jan Lathan, 374 Kogan, Leonid, 123 Kollo, Walter, 381 Kondraşin, Kiril, 83 Konya, Dionisie, 229, 355 Kramer, Jonathan D., 168 Kraus, Detlef, 243 Kremer, Gidon, 302 Krilovic, Marina, 291 Krochmalnik, Jakob, 389 Kuchinka, Josef, 374 Kuhn, Gustav, 375, 377 Künneke, Eduard, 307, 381, 394

Künneke, Evelyn, 381 Kunz, Eduard, 363 Kurt, Adler, 350 Kurtag, Györgyi, 185, 282, 284

L La Guardia Massimo, 351 Labuda, Izabela, 381 Lach, Robert, 48 Laffra, Annie, 350 Lalo, Édouard, 19, 49, 112, 130, 193, 361, 373, 394 Lalouette, Olivier, 193, 361, 380 Lamatic, Mihnea, 193, 361, 380 Lascu, Ştefăniţă, 174, 356 Lasso, Orlando di, 224, 230 Laufer, Wolfgang, 78, 138, 243, 249, 252, 256, 270, 273, 278, 351 Lazăr, Constantin, 349 Lazăr, Corneliu, 359 Lăeţu, Ştefan, 166, 359 Lăscae, Alexandru, 42, 83, 84, 85, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 146, 152, 182, 194, 230, 231, 237, 277, 301, 302, 304, 340, 341, 342, 348, 353, 357, 358, 362, 380, 382, 386, 387, 390, 394, 395 Le Flem, Paul, 50 Le Jeune, Claude, 227 Le Maine Libre, Le Mans, Franţa, 163 Leahu, Gheorghe, 38 Lehar, Franz, 307, 381, 382, 385, 386, 387, 397 Lehmann, Eduard, 307, 381 Leipziger Streichquartett, 252 Leister, Karl, 243, 266 Leoncavallo, Ruggiero, 374, 384 Leonskaia, Elisabeta, 126, 351 Leonte, Sandu, 359 Lercă, Eugen, 359 Leskowitz, Luz, 249 Levine, James, 118, 119 Lévy, Lazare, 103 Leygraf, Hans, 242, 248, 249, 265 Li Min Cean, 192, 351, 361, 371 Liadov, Anatol Konstantinovich, 39 Libich, Otto, 351 Lima, Paulo Gaio, 87 Lincke, Paul, 381 Lipatti, Dinu, 101 Lippert, Herbert, 304, 307, 381

Liszt, Franz, 13, 14, 19, 42, 50, 99, 131, 151, 219, 315, 323, 338, 354, 375, 384, 385, 388, 394 Litvin, Carol, 367 Liuba, Enceva, 350 Lixandru, Rodica, 368 Locatelli, Pietro, 385 Loebe, Elvira, 354 Loghin, Valentin, 356 Lohmann, Angela, 381, 382, 383 Lojendio, Raquel, 396 Lombard, Alain, 374 Lortzing, Albert, 391 Lory, Ştefan, 173, 235, 236, 239, 353 Lory, Trio, 235 Lotti, Antonio, 372 Loveday, Alan, 351 Lovett, Martin, 242, 243, 249, 250, 251, 258, 259, 266, 273 Luchian, Alexandru, 359 Ludovic, Vagner, 359 Luister, N. N., 85 Lungeanu, Georgeta, 39, 143, 295, 356, 366, 376 Lungu, Nicolae, 201, 365, 373, 389, 393 Lupaşcu, Adina, 185 Lupu, Cristina, 141, 358 Lupu, Florin, 349 Lupu, Ion, 349 Lupu, Radu, 126, 218, 294, 302, 306 Lupu, Şerban, 138 Lupu, Theodor, 20, 30 Lupu, Viorel, 234

M Maazel, Lorin, 298, 302, 374 Macarov, 58 Mackeben, Theo, 381 Macsim-Grierosu, Maria, 181 Maderna, Bruno, 98 Madrigal, Ansamblul, 173, 174, 390 Maftei, Ernest, 38 Magdan, Daniel, 218 Magyar, Thomas, 351 Mahler, Gustav, 81, 82, 84, 89, 90, 111, 112, 116, 135, 136, 152, 190, 193, 230, 275, 280, 281, 282, 297, 298, 340, 355, 356, 357, 361, 376, 379, 402 Makris, Cynthia, 307, 381 413

Malinin, Vladimir, 351 Malipiero, Francesco Gian, 152, 341 Mandache, Grigoriţă, 241, 267 Mandeal, Cristian, 80, 84, 88, 111, 112, 113, 114, 127, 145, 152, 188, 189, 193, 339, 342, 348, 351, 361, 373, 402 Mandicevschi, Gheorghe, 219, 222 Manoleanu, Bianca, 79, 356 Manoliu, George, 83, 109 Manolov, Vasili, 295, 376 Manu, Virginia, 143, 356, 370 Manyov, Marius, 358 Marbé, Myriam, 220 Marc, Aurel, 181, 256 Marc, Dorin, 300 Marcovici, Constantin, 257 Marcovici, Cosmin, 139, 357 Marcovici, Grigore, 166, 192, 235, 238, 241, 256, 257, 359, 361 Mardirossian, Vahan, 43, 103, 341, 351 Margison, Richard, 119 Margolina, Elena, 382 Marin, Constantin, 88, 116, 172, 174 Marin, Ion, 116, 117, 302 Marinca, Adriana, 309, 310, 314, 359 Marinca, Anamaria, 85, 141, 142, 401 Marinescu, Camil, 42, 80, 81, 82, 103, 104, 118, 119, 122, 136, 138, 152, 230, 340, 351, 353, 356, 357, 401 Marinescu, Elena, 218 Markos, Cristian, 243 Markos, Gaspar, 238, 359 Markovic, Tamara, 81, 357 Maronne, Rino, 222 Marot, Clément, 185 Marshall, Margaret, 368 Martin, Frank, 79, 193, 361, 376 Martin, Mihaela, 112, 188, 193, 361, 373 Martinoiu, Vasile, 218, 356 Mascagni, Pietro, 17, 225, 229, 348, 374, 384, 385, 387, 389, 392, 397 Massenet, Jules, 130, 339, 374, 385, 387, 392 Massi, Francesco de, 351 Massini, Egizzio, 144, 351, 354 Mast, Mark, 43, 194, 197, 198, 199, 200, 201, 342, 353, 357,

358, 363, 364, 398, 402 Mateescu, Brîduşa, 212 Mattila, Karita, 119 Maurus, Elsa, 193, 361, 380 Maximilian, Mircea, 359 May, Eva Maria, 383 Mărăcineanu, Mihaela, 356 Mărcan, Adrian, 139, 357 Mărgineanu, Gheorghe, 141 Mărieş, Florica, 213, 355 Mârzan, Ion, 349 McCray, Mack, 52 Meeuwisse, Monique, 169, 228 Mehtha, Zubin, 98 Melinte, Sorin, 353, 376 Mendelssohn, Vladimir, 243, 351 Mendelssohn-Bartholdy, Felix, 25, 143, 166, 201, 252, 254, 256, 268, 280, 284, 364, 368, 369, 370, 376, 382, 383, 386, 394, 398 Mengelberg, Willem, 69, 100, 285 Menotti, Gian Carlo, 98 Menuhin, Hepzibach, 123 Menuhin, Jeremy, 243 Menuhin, Yehudi, 123, 272, 279 Mereuţă, Şerban, 218, 269, 277 Messiaen, Olivier, 83, 98 Mesteş, Adriana, 79, 356 Metz, Ştefan, 243, 267, 273 Meunier, Alain, 275 Meyer, Marcelle, 103 Mezzetti, Enrico, 16, 17, 51, 219, 222, 338 Miaskovski, Nikolaï, 39 Mica, Ioan, 359 Michaels, Jost, 242, 265 Micu, Eugen, 354 Mihailescu, Traian, 355 Mihăilă, Nicolae, 185 Mihăileanu, Radu, 308, 309, 314 Mihăilescu, Traian, 145 Mild, Kurt, 91 Milhaud, Darius, 384 Millea, Romulus, 144 Millo, Matei, 12, 13, 14 Millöker, Karl, 381, 382, 394 Mincev, Mincio, 351 Minciună, Elena, 360 Minewa, Stefka, 373 Minkus, Ludwig, 371, 394 Minuţ, Georgeta, 353 Mircea, Basarab, 350 Miricioiu, Nelly, 145, 291, 302 Mironescu, B., 237, 349

Misievici, Cristian, 173, 194, 219, 223, 224, 227, 230, 249, 256, 261, 263, 264, 266, 362 Mitu, Dan, 238 Mitu, Gabriela, 353 Mitu, Gruia Dan, 359 Mitu, Steluţa, 353 Mizrahi, Dan, 354, 370 Mîţiu-Foca, Elena, 359 Mladin, Maria, 145, 355 Mocanu, Mioara, 359 Mohr, Thomas, 396 Moisescu, Titus, 222 Moisini, Valeria, 356 Moisiuc, Alexandru, 79, 139, 145, 341, 402 Moldavia, Cvartetul, 238 Moldova Quartett, 238 Moldovan, Gheorghe, 237, 359 Moldovan, Mihai, 173, 263 Moldovan, Ovidiu Iuliu, 222, 289 Moldoveanu, Eugenia, 229, 355 Moldrich, August, 16 Monahos, Theodulos, 379 Montarsolo, Paolo, 291 Monteverdi, Claudio, 98, 221, 224, 227, 230, 298, 366, 367 Morariu, Doru, 78, 79, 81, 85, 86, 115, 138, 139, 143, 145, 146, 152, 182, 193, 197, 198, 201, 223, 224, 225, 226, 227, 228, 229, 230, 231, 232, 236, 292, 339, 340, 341, 342, 353, 356, 357, 358, 361, 365, 375, 376, 378, 379, 380, 386, 387, 388, 389, 392, 393, 394, 395,骬396, 398, 399, 401 Moraru, Ioan, 141 Morgenstern, Christian, 369, 370 Morna, Ioan, 64, 235, 238, 359 Moroşanu, Alexandru, 359 Morris, James, 119 Moscovici, I., 237 Moser, Edda, 307, 381 Moszkowski, Moritz, 358 Moşuc, Elena, 78, 117, 118, 152, 175, 218, 307, 339, 341, 356, 381 Mozart, Leopold, 388 Mozart, Wolfgang Amadeus, 16, 17, 19, 25, 30, 37, 39, 78, 79, 84, 85, 96, 111, 113, 117, 121, 123, 128, 130, 131, 134, 135, 143, 166, 192, 206, 208, 210, 212, 219, 225, 227, 229, 232, 233, 241, 255, 256, 264, 414

265, 266, 268, 277, 281, 282, 283, 284, 294, 339, 341, 342, 348, 354, 356, 361, 364, 366, 367, 368, 369, 371, 372, 375, 376, 377, 381, 383, 384, 385, 386, 387, 388, 389, 390, 391, 393, 394, 395, 396, 399, 401 Muntean, Liviu, 358 Munteanu, Geanina, 356 Munteanu, Ilie, 141 Munteanu, Nicolae, 349 Munteanu, Viorel, 173, 180, 197, 200, 201, 219, 223, 255, 256, 263, 264, 363, 364, 378 Murgoci, Profiriţa, 185, 236 Murgoci, Radu, 141 Musica serena, Trio, 261 Musica Viva, ansamblul, 139, 152, 173, 234, 366, 367, 369 Musicescu, Gavriil, 10, 11, 16, 17, 39, 42, 45, 98, 138, 146, 160, 168, 173, 174, 176, 197, 198, 201, 202, 205, 208, 211, 212, 216, 219, 222, 223, 224, 225, 226, 227, 228, 230, 232, 293, 324, 329, 334, 339, 340, 341, 342, 357, 358, 364, 365, 366, 367, 371, 375, 376, 379, 396, 399, 401, 403 Mussorgski, Modest, 92, 108, 193, 354, 362, 368, 382, 383, 392 Muti, Riccardo, 98 Muzica, Cvartetul, 173, 261 Muzica, revista, 186, 222

N Nadler, Paul, 96, 118, 119, 127, 168, 277, 341, 353, 357, 401, 402 Nae, Dumitru, 359 Nagy, Robert, 78 Nantu, Gheorghe, 236 Napoleone, Annovazzi, 350 Nasta, Dan, 177, 222 Navarro, Garcia, 374 Năsturică, Lorenz Laurenţiu, 300 Neagu, Mircea, 221, 224, 227, 232 Nedriţă-Condriuc, Adriana, 299 Negoescu, Aurel, 359 Negoescu, Corneliu, 166, 359 Negoiţă, Lenuţa, 188, 241, 257, 353 Negrea, Marţian, 63, 120, 219,

375 Negrea, Vasile, 359 Negulescu, Claudiu, 189 Nemeş, Petru, 359 Nemţeanu, Ecaterina, 213 Neuhauser, Petre, 145 Neuman, Václav, 39, 50, 57, 126, 351 Nevin, Afrouz, 350 Nicoară, Diodor, 174, 218, 222 Nicolae, Negoiţă, 359 Nicolau, Laurian, 143, 213, 355 Nicolesco, Mariana, 351 Niculescu, Aurel, 99 Niculescu, Ştefan, 88, 89, 134, 220 Nikisch, Arthur, 45, 46 Nissel, Siegmund, 242, 258, 259 Noël, Gallon, 103 Nosec, Carol, 27, 28, 31, 38, 50, 94, 100 Nosec, Ioan, 20, 349 Notre Dame de Sion, 208, 317, 318, 321, 322, 323, 324 Nottara, Constantin, 20, 130, 144 Nujnoi, Lauenţiu, 309 Nureyev, Rudolf, 127, 162, 371

O Oală, Angeliu, 376 Oancea, Mihail, 359 Ochs, S., 383 Offenbach, Jacques, 307, 386, 391 Ogdon, John, 351 Ohanesian, David, 173, 188, 192, 213, 356, 361, 371 Oistrah, Igor, 51, 52, 123, 351 Olah, Tiberiu, 95, 110, 190, 191, 194, 220, 362, 363, 391 Oltenaş, Mariana, 174, 356 Ondricek, Frantiseck, 47 Onică, Florentina, 358 Onofrei, Crişan, 349 Onofrei, Liviu, 166 Onofrei, Petre, 349 Oppitz, Gerhart, 306 Oprea, Roxana, 180 Oprişanu, Carmen, 78, 356 Oren, Daniel, 372, 374 Orff, Carl, 131, 221, 229, 232, 390 Organum, ansamblul, 249 Orlov, Vladimir, 39, 50, 52, 87, 308

Ormandy, Eugene, 109 Oroşanu, Aurel, 309, 310, 313, 359 Oroşanu, Cristian, 382 Oschanitzky, Peter, 341 Oschanitzky, Richard, 341

Ö Österreicher, Karl, 88

O Ostrovski, Aleksander, 382 Ottavo, Casa de discuri, 83, 84, 146, 149, 230, 340, 400 Oţeanu, Smaranda, 189, 190

P Paganini, Niccolò, 19, 43, 102, 121, 122, 138, 234, 341, 354, 357, 368, 401 Pahlen, Kurt, 304, 305, 381 Paisiello, Giovanni, 372 Palade, Constantin, 204, 219, 220, 324, 366 Paladi, Radu, 220, 264 Palestrina, Giovanni Pierluigi da, 224, 227, 230, 376, 379 Pally, Zenaida, 50 Pană, Petrică, 378 Pann, Anton, 192, 361, 373 Pantea, Ionel, 348 Panţâru, Grigore, 365 Papa, Filip, 110, 218, 269, 277, 278, 402 Papadopol, Ianula, 136, 213, 355 Paris, Daniele, 368 Parnica, Maria, 349 Pascu, George, 10, 16, 17, 18, 23, 26, 36, 37, 38, 39, 47, 50, 51, 58, 97, 143, 144, 158, 202, 203, 209, 210, 211, 212, 213, 215, 216, 217, 218, 228, 229, 230, 236, 237, 285, 329, 334, 338, 339, 353, 354, 355 Passereau, Pierre, 227 Paşcanu, Alexandru, 40, 221, 222, 375, 379, 393, 399 Paşcu-Rădulescu, Dorel, 180 Patraş, Raluca, 185 Paulin, Scott, 280 Pauliuc, T., 192, 361, 371 Pavalache, Aneta, 136, 143, 415

217, 355 Pavalache, Ion, 39, 120, 143, 145, 202, 203, 207, 213, 217, 218, 221, 229, 236, 339, 353, 355, 356, 366, 367, 370, 373, 374, 400 Pavel, G., 37 Păr, Benedict, 235, 359 Păutza, Sabin, 40, 138, 161, 166, 172, 173, 185, 219, 223, 224, 226, 227, 231, 235, 249, 256, 263, 267, 341, 356, 358, 366, 379, 393, 399, 400, 401 Pântea, Vasile, 222 Pelleg, Franck, 351 Penderecki, Krzysztof, 302 Pergameschnikow, Boris, 302 Perlea, Ionel, 39, 54, 78, 87, 88, 100, 126, 351 Perlman, Itzhak, 121 Perret, André, 351 Pessione, Umberto, 28 Peta, Octavian, 359 Petrea, Constantin, 359 Petrescu, Cristian, 221 Petrescu, Emilia, 173, 367 Petrescu, George, 136, 355 Petrescu, Gheorghe, 238 Petrescu, Nicolae, 349 Petrescu, Valentin, 359 Petrovici, Ion, 31, 52, 53, 352 Piazzolla, Astor, 139, 275, 280, 282, 357, 395 Picanyol, Carmen, 397 Piedemonte, Ivonne, 241, 358, 360, 366, 396 Piero de Palma, 374 Pinghireac, Emil, 218 Pintilie, Cristian, 89, 123, 192, 235, 256, 353, 361, 401 Pintilie, Lucian, 309 Pletnev, Mikhail, 302 Ploaie, Maria, 212, 213 Plocek, Alexander, 351 Pocinoc, Tatiana, 185 Podič, Baldo, 374 Podlovschi, Daniel, 77, 120, 121, 177, 223, 237, 339, 353, 368, 369, 370, 400 Podlovschi, Rudolf, 31, 120, 237, 349 Pollini, Maurizio, 252, 302 Pop, Cornelia, 174, 356 Pop, Dorin, 85, 173, 375 Pop, Grigore, 181, 185 Popa, Adina, 222, 355 Popa, Aglae, 237, 349 Popa, Aurelian Octav, 89, 194,

243, 256, 362 Popa, Costel, 222 Popa, Gheorghe, 349 Popa, Mariana, 238, 359 Popa, Mircea, 145, 351, 355 Popa, Radu, 341 Popa-Negoiţă, Elena, 359 Popescu, Cristache, 349 Popescu, Ioan, 373 Popescu, Nicolae, 349 Popescu, Paul, 43, 102, 123, 172, 173, 174 Popescu, Zaharia, 221 Popescu-Doreanu, Petru, 204, 210 Popovici, Doru, 85, 166, 173, 222 Popovici, Elise, 219 Popovici, Leonid, 236, 237 Popovici, Mircea, 352 Popovici, Tiberiu, 213, 220 Popovici, Timotei, 389, 393 Popovici, Victor, 204, 213, 219, 222, 355, 356 Popovici-Ieşanu, Vasile, 204 Porumbescu, Ciprian, 166, 204, 219, 223, 375 Postăvaru, Ion, 359 Poulenc, Francis, 227 Prawy, Marcel, 381 Prelipcean, Bujor, 78, 180, 182, 192, 199, 200, 218, 236, 240, 241, 242, 245, 253, 255, 256, 257, 262, 264, 268, 271, 274, 278, 279, 281, 353, 359, 361, 367 Prelipcean, Dan, 192, 218, 236, 240, 242, 244, 250, 255, 256, 257, 259, 261, 262, 264, 283, 359, 361 Prelipceanu, Vasile, 212 Preludiu, Corul de cameră, 180 Prescorniţoiu, Nicolae, 355 Presser, André, 374 Pressler, Menahem, 243, 266 Prêtre, Georges, 98, 298, 306 Prey, Hermann, 118 Pricope, Eugen, 99, 355 Prisăcaru-Marinescu, Ileana, 215 Pritchard, Sir John, 123 Proczynski, Valentin, 368 Profeta, Laurenţiu, 222 Prokofiev, Serghei, 39, 50, 52, 63, 77, 85, 96, 103, 108, 121, 141, 142, 217, 225, 354, 375, 381, 382, 383, 390, 396 Psalmodia, Corul, 185

Puccini, Giacomo, 138, 209, 225, 231, 267, 275, 280, 282, 341, 372, 374, 375, 377, 378, 384, 385, 387, 397 Puşterla, Petre, 211, 212 Puşterla, Valentin, 143, 205, 209, 210, 211, 212, 213, 353, 354, 355

Q Queval, Michel, 371

R Rabl, Gottfried, 232, 357, 358 Radio Iaşi, 19, 61, 71, 86, 110, 115, 146, 151, 152, 167, 200, 212, 215, 364, 405 Radţibor, Victor, 211 Radu, Tania, 189 Raff, Joseph Joachim, 17 Raicev, Ruslan, 351 Raiciof, Leonard Lucian, 353 Raimondi, Ruggioero, 118 Ralea, Mihai, 29 Rameau, Jean Philippe, 98, 101, 130 Ravel, Maurice, 39, 63, 73, 98, 121, 122, 131, 134, 187, 192, 193, 198, 225, 252, 254, 256, 268, 279, 280, 281, 282, 284, 354, 355, 361, 362, 366, 367, 368, 371, 375, 376, 383, 401 Rayner-Cook, Brian, 368 Răducanu, Mircea Dan, 110 Rădulescu, Iulian, 324, 325 Râpă, Constantin, 221 Renzetti, Donato, 377, 378 Repin, Vadim, 279 Repta, Constantin, 349, 359 Rerzachevici, C., 349 Respighi, Ottrino, 138, 267, 355, 367, 385, 401 Rey, Isabel, 385 Ricciarelli, Katia, 298, 374, 396 Richter, Sviatoslav, 58, 126, 351 Riedlbauch, Vaclav, 374 Rimski-Korsakov, Nikolai, 39, 51, 108, 130, 354, 358 Rimski-Korsakov, Nokolai, 210, 394 Rinzescu, Jean, 356 Rîmbu, Romeo, 185, 341, 353, 358, 394, 396 Rodi-Foca, Aurica, 355 Rodi-Foca, George, 360 416

Rodrigo, Joaquin, 390 Rogalski, Theodor, 28, 39, 50, 54, 95, 100, 101, 120, 126, 144, 190, 191, 194, 351, 362, 391 Rogojină, Paloma, 139, 356, 358 Rojdestvenski, Genadi, 294, 302, 306 Romanescu, Aristizza, 332 Românu, Ion, 217, 222, 229 Rossbach, Anton, 250, 262 Rossi, Nino, 351 Rossini, Gioachino, 13, 78, 84, 138, 139, 152, 166, 175, 225, 297, 301, 304, 341, 348, 357, 369, 372, 377, 379, 380, 384, 385, 389, 390, 391, 393, 394, 395, 399 Rostropovici, Mstislav, 39, 50, 58, 126, 243, 265, 278, 294, 351 Roşca, Alexandru, 20, 28 Roşca, Marcel, 302 Roşu, Gheorghe, 78, 79, 113, 174, 293, 356, 357, 392 Rotar, Teofil, 359 Rubio, Jorge, 98 Ruha, Ştefan, 39, 50, 52, 87, 99, 101, 112, 121, 122, 123, 223, 308, 340, 404 Rus, Gheorghe, 236, 359 Rusu, Ana, 79, 356 Rusu, Constantin Liviu, 315, 321, 405 Rusu, Ion, 235 Rusu, Olga, 315, 321, 405

S Sabie, Radu, 359 Sagrestano, Luigi, 368, 370, 371 Saint-Saëns, Camille, 19, 21, 25, 99, 131, 166, 355, 386, 388 Sakari, Petri, 351 Sandor, Gyorgy, 291 Sandrin, Sandu, 227 Sandu, Augustin, 112, 188 Sandu, Iulian Ioan, 182, 358 Santorsola, Michele, 42, 152, 341, 342, 353, 395, 400, 401 Sapdaru, Ioan, 313 Sarasate, Pablo de, 21, 121, 380 Sarchizov, Sergiu, 39 Sasson, Michel, 371, 372 Sasu, Nicolae, 143, 355 Saura, Alfonso, 294, 376, 377,

386, 397 Sava, Iosif, 39, 112, 188, 189, 209 Savic, Dejan, 230 Săraru, Răzvan, 143, 357 Sâmpetrean, Mircea, 143, 357, 394 Sârbu, Cristina, 191 Sârbu, Eugen, 351 Sârbu, Gheorghe, 236, 237 Sârbu, Magdalena, 218 Sârbu, Mariana, 218 Sârbu, Mihai, 218 Scandelli, A., 39 Scarlatti, Domenico, 399 Schäfer, Wolfgang, 367 Scheletti, A., 219 Schesser, Reinhold, 238 Schezzer, Manfred, 351 Schidlof, Peter, 242, 258 Schipor, Maria, 213 Schlegel, Jutta, 373 Schmidt, Anne-Sophie, 193, 361, 380 Schmidt-Gertenbach, Volker, 380, 381, 382, 383, 384, 386, 387, 388, 389, 390, 391, 394 Schneiderhan, Wolfgang, 367 Schnitke, Alfred, 302 Schöggl, Franz, 399 Schök, György, 351 Schöller-Manno, Dietrich, 137, 138, 231, 340, 357, 383, 386, 387, 402 Schönberg, Arnold, 84, 98, 235, 267, 302, 367, 369 Schreyer, M. Th., 298 Schubert, Franz, 16, 25, 30, 113, 117, 121, 130, 131, 143, 151, 166, 194, 208, 212, 219, 233, 241, 249, 256, 265, 266, 267, 268, 275, 278, 279, 280, 281, 282, 283, 284, 351, 362, 366, 369, 370, 382, 393, 395, 398 Schubert, Günter, 351 Schumann, Robert, 103, 247 Schwarz, Miron, 359 Schwertsik, Kurt, 357 Sciutti, Graziella, 291 Scripcaru, Ion, 359 Scripcaru, Laura, 357, 365, 402 Scripcaru, Nicolae, 359 Scurtu, Constantin, 359 Secrieriu, Silvia, 85 Seidelmann, Helmut, 351 Selosse, Pierre, 374, 375 Sengers, Marijolijn, 169, 228

Sequens, Antonin, 201, 365 Sermisy, Claudin de, 227 Serov, Eduard, 339, 351 Serpenti, Gemma, 87 Sevcic, Ottocar, 47 Seyfarth, Walter, 243, 264 Sgouros, Dimitrios, 129, 351 Shafran, Daniil, 52, 126, 127, 351 Shiraga, Fumiko, 243, 267, 268 Sibelius, Jean, 103, 294, 363, 368, 370, 376, 386, 394, 402 Sibianu, Ilie, 19 Sigfridsson, Henri, 390 Sigmundsson, Kristinn, 119 Silvestri, Constantin, 61, 69, 70, 73, 100, 101, 126, 166, 285, 368, 369 Siminic, Filimon, 192, 361, 365, 371 Simion, Florian, 141, 235, 360 Simionescu-Moldovan, Maria, 359 Simionescu-Sandu, Cristina, 397 Simon, Adriana, 79 Simon, Edith, 113, 356 Simon, Emil, 43, 45, 46, 52, 172, 173, 174, 192, 194, 342, 351, 361, 363, 371, 402 Simor, Andras, 350 Sinopoli, Giuseppe, 298, 374 Sion, Aspazia, 17, 19 Sitkovetski, Iulian, 39 Sîia, Petru, 235, 359 Sîmpetrean, Mircea, 356 Sîpcu, Dumitru, 235, 359 Skriabin, Aleksandr, 79, 134, 302, 354, 355 Slaska, Ruda, 379 Slătinaru-Nistor, Maria, 173, 218 Smetana, Bedřich, 57, 244, 266, 382, 383, 387, 390, 394 Socor, Matei, 144 Soffel, Doris, 94, 298, 379 Solomon, Ih., 237 Solon, Michaelidis, 351 Solovăstru, Corneliu George, 79, 98, 143, 145, 188, 192, 356, 361, 371, 378, 379 Solti, Sir Georg, 111, 295, 298, 302, 306 Somer, Hilde, 351 Someşan, Marian, 139, 140, 341, 357, 358, 393, 395, 402 Spada, Pietro, 351 Spătărelu, Alexandru, 180 Spătărelu, Vasile, 39, 79, 84, 417

122, 138, 152, 173, 182, 185, 219, 223, 224, 227, 230, 232, 240, 247, 262, 263, 264, 321, 340, 341, 357, 358, 379, 393 Spirea, A., 96 Stan, Constantin T., 36 Stan, Eduard, 181, 268 Stanciu Constantin, 255 Stanciu, Adrian, 185 Stanciu, Constantin, 166, 192, 218, 235, 238, 240, 241, 242, 247, 255, 256, 265, 268, 359, 361 Stanciu, Ştefan, 110, 141, 308, 359 Stancu, Dumitru D., 201, 365 Stavarache, Alexandru, 20 Stavru, Nicolae, 349 Stănculeasa, Vlad, 363 Steinberger, Birgid, 381 Steinsky, Ultike, 381 Stern, Isaac, 121 Stocker, Markus, 367 Stoia, Achim, 38, 39, 50, 51, 57, 58, 71, 97, 99, 131, 143, 144, 145, 151, 202, 203, 205, 207, 209, 210, 211, 212, 213, 215, 216, 217, 218, 219, 220, 222, 223, 224, 226, 227, 230, 235, 238, 324, 325, 334, 340, 353, 354, 355, 365, 366, 379 Stoia, Maria Jana, 234, 236, 356, 366 Stoiciu-Frunză, Vasilica, 181 Stokowsky, Leopold, 109 Stoleriu, Georgeta, 81, 180, 295, 356, 376, 378, 379 Stoleru, Georgeta, 113, 173, 367 Stolz, Einzi, 381 Stolz, Robert, 307, 381 Strauss, Edward, 384 Strauss, Johann, 212, 219, 372, 375, 380, 381, 382, 384, 385, 386, 389, 397 Strauss, Richard, 37, 69, 78, 84, 99, 111, 112, 113, 114, 116, 131, 138, 152, 187, 192, 277, 285, 294, 354, 355, 356, 358, 361, 366, 367, 375, 376, 402 Stravinski, Igor, 63, 84, 98, 134, 138, 139, 140, 152, 198, 233, 235, 283, 284, 342, 355, 367, 369, 371, 385 Stroe, Aurel, 88, 134, 220 Stulen, Jan, 137, 231, 340, 357 Sturdza, Ioniţă, 13 Sturdza, Mihail, 13

Suceveanu, Dimitrie, 179, 373 Suk, Josef, 382 Suna, Kan, 350 Suparschi, Maria, 355 Suppé, Franz von, 380, 382, 385, 386, 397 Sutherland, Joan, 291, 298, 305 Sveatchevici, Eduard, 182, 185, 358 Swarowski, Hans, 88 Szalai, Antal, 362, 395 Szigeti, Florin, 243 Szilagyi, Zsolt, 78, 341, 356, 357, 358, 384 Szymanowsky, Karol, 229

Ş Şandru, Sanda, 293 Şcedrin, Rodion, 79, 138, 374 Şerbescu, Silvia, 52, 354 Şindrilaru, Maria, 39, 52, 136, 355, 356 Şostakovici, Dmitri, 39, 77, 79, 80, 109, 110, 131, 134, 190, 193, 204, 211, 256, 266, 267, 268, 283, 284, 302, 304, 307, 354, 355, 358, 361, 363, 375, 376, 381, 387 Ştefan, Lăcrămioara, 193, 361, 380 Ştefănescu, Adrian, 174, 356 Ştefănescu-Goangă, Petre, 52, 57 Ştirbăţ, Raluca, 80, 358, 375 Şuteu, Marius, 192, 218, 361, 371 Şuţu, Alexandru, 12 Şuvăială, Maria, 360 Şuvăială, Mircea, 166, 238, 356, 359, 370, 372

T Taneev, Serghei, 211, 357 Tarchetti, Aldo, 374 Tarnaveţcky, Anatol, 349 Tarnavschi, Felicia, 143, 205, 212, 354 Tarnavschi, Vasile, 235, 367 Tatray, Vilmos, 242, 264 Tatu, Gheorghe, 359 Tăbăcaru, Dimitrie, 141 Tăbăcaru-Hogea, Anda, 182, 358 Tănase, Maria, 308 Teodoraşcu, Anca, 235

Teodoreanu, Sofia, 16, 17, 44, 47, 48 Teodorescu, Nicolae, 20 Teodorian, Valentin, 39, 52, 173, 188, 192, 214, 356, 361, 371 Theodorini, Athanasie, 16, 47, 48, 338 Thomas, Georgi, 381 Thomas, Norbert, 298 Tifu, Anna, 363 Timaru, Valentin, 221 Timiş, Vasile, 221 Titieanu, Simona, 182, 358 Toduţă, Sigismund, 101, 173, 183, 185, 187, 192, 219, 227, 229, 356, 358, 360, 361, 366, 367, 371 Tomescu, Alexandru, 139, 341, 357 Tomescu, Vasile, 178 Torboli, Luiza, 358 Toronciuc, Ion, 235 Torre, Filippo, 385 Torre-Lledo, Ramon, 294, 295, 376, 377 Toscanini, Arturo, 19, 69, 78 Tretiakov, Viktor, 52, 127 Triomfo, Aldo, 222 Troup, Malcolm, 351 Trybunalski, Piotrkow, 379 Tsutsumi, Tsuyoshi, 351 Tudor, Nicolai, 235 Tudorache, Ecaterina, 309, 310, 314, 359 Turay, Gregory, 119 Türk, Hans Peter, 185 Twarowska, Aura, 145, 357, 388, 392, 402

Ţ Ţăranu, Cornel, 138, 173, 179, 194, 221, 362, 391 Ţibrea, Ion, 357, 384, 388, 402 Ţibuleac, Lucia, 218 Ţincoca, Remus, 45 Ţopa, Florica, 359 Ţurcanu, Constantin, 359 Ţuşcă, Vincente, 40, 139, 234, 235, 366, 367, 369

U Ungureanu, Cristina, 353 Ungureanu, Mihai, 79, 400 Unno, Yoshio, 52 418

Urdăreanu, Puşa, 174, 356 Urmă, Ella, 97, 143, 205, 212, 354 Ursu, Nicolae, 201, 221, 227, 365, 393 Ursuleasa, Mihaela, 306

V Vagner, Ludovic, 141 Vancea, Zeno, 52, 109, 120, 221 Varèse, Edgar, 235, 366, 367 Varga, Gavril, 359 Varlaam, 379 Varvaroi, Silviu, 236, 359 Vasilescu, Constantin, 349 Vasilescu, Ion, 20, 349 Vasiliev, Elena, 292, 398 Vasiliu, Alex, 179, 201, 364 Vasiliu, Lucian, 315, 321, 405 Văduva, Iancu, 297, 379 Vâlcu, Constantin, 359 Vâlcu, Teofil, 222, 355 Vârgă, Mihai, 141, 359 Vârgolici, Alexandru, 31 Verdera, Teresa, 295, 376 Verdi, Giuseppe, 39, 40, 52, 98, 112, 131, 138, 174, 209, 212, 213, 214, 219, 221, 224, 225, 229, 231, 339, 340, 348, 355, 357, 370, 372, 374, 375, 376, 377, 384, 385, 386, 387, 388, 389, 390, 391, 392, 394, 395 Vergari, Paolo, 152, 341, 400, 401 Verhoeff, Marcel, 387, 388, 392, 402 Vermeer, Jan, 301 Vicol, Ioan, 120, 222 Vieru, Anatol, 95, 173, 190, 191, 194, 220, 263, 264, 351, 362, 363, 391 Vieru, Corneliu, 235, 359 Vignaly, J., 322 Viniartz, Fr., 15 Vinke, Ştefan, 381 Vintilă, George, 31, 39, 40, 51, 52, 99, 110, 143, 145, 162, 229, 339, 341, 353, 355, 356, 368, 370, 373 Vivaldi, Antonio, 78, 120, 123, 139, 302, 367, 368, 383, 385, 386, 395 Vînătoru, Sorin, 208, 217 Vlasenko, Lev, 351 Voces, Cvartetul, 41, 42, 152, 173, 177, 178, 181, 192, 194,

197, 200, 201, 218, 234, 236, 239, 240, 241, 242, 243, 244, 245, 247, 248, 249, 250, 251, 252, 253, 254, 255, 256, 257, 258, 259, 261, 262, 263, 264, 265, 266, 267, 268, 269, 270, 273, 277, 278, 279, 280, 281, 284, 297, 339, 341, 342, 353, 356, 361, 362, 363, 364, 371, 400, 404, 405 Voicu, Ion, 39, 50, 52, 57, 101, 122, 123, 124, 351 Voicu, Mădălin, 123 Voiculescu, Dan, 221 Voinea, Cornelia, 143, 229, 348, 355 Voineag, Ionel, 98, 143, 173, 188, 192, 218, 356, 361, 371, 378, 379, 400

W Waespi, Oliver, 362, 395 Wagner, Günther, 359 Wagner, Richard, 16, 17, 25, 30, 39, 63, 65, 78, 119, 130, 143, 151, 164, 219, 221, 225, 299, 354, 359, 368, 370, 371, 382, 392, 401, 402 Waks, Cristian, 139, 357 Walker, Malcolm, 193, 361, 380 Wallinger, Peter, 139, 341, 357 Warenberg, Alexander, 243, 266, 267 Weber, Carl Maria von, 14, 16, 17, 88, 96, 101, 143, 225,

375, 380, 382, 386, 389, 394, 396, 398 Webern, Anton, 274, 275, 280, 281, 283, 284, 302 Weder, Ulrich, 169, 389 Weilnhammer, Franz, 382, 383 Weingharten, Kurt, 213 Welch-Babidge, Jennifer, 119 Weller, Andreas, 357, 396, 402 Welt, Ioan, 236, 239 Werner, Schunn, 359 Wieniawski, Henryk, 121, 394 Wiesel, Uzi, 242, 265 Wilhelm, Anna, 385 Wilkomirska, Wanda, 52, 351 Wilkomirski, Kazimir, 52 Wintergrün, Sylvia, 381 Wohlgemuth, Helen, 351 Wolf, Hugo, 117, 282, 284, 390 Wolf-Ferrari, Ermano, 37 Woss, Kurt, 368, 369, 370 Wunderer, A., 48

X Xenakis, Iannis, 77

Y Yerda, Alexise, 381 Yo-Yo Ma, 302

Z Zadri, Nicolae, 26

419

Zafiri, Mirela, 357 Zahharenkova, Irina, 362 Zaiţ, Violeta, 162, 212 Zak, Iakov, 52 Zamfir, Mihai, 145, 348 Zancanaro, Giorgio, 374 Zancu, Dan, 188, 192, 348, 361, 371 Zank, Erich, 359 Zare, Laura, 359 Zăhăreanu, Arthur, 351 Zărnescu, Ecaterina, 367, 369, 372 Zărnescu, Ştefan, 166, 235, 359, 367, 368, 372 Zdenek, Jilek, 350 Zdenek, Macal, 351 Zdravkovic, Gika, 110, 351 Zelenka, Milos, 351 Zelinski, Boris, 20 Zeller, Carl, 382, 391 Zeman, Anton, 166, 173, 176, 219, 263, 299 Zgraggen, Simone, 384 Zigante, Filippo, 372 Zimmermann, Frank Peter, 127, 190, 193, 252, 302, 306, 351, 362, 383 Zirra, Alexandru, 16, 26, 28, 37, 38, 39, 44, 47, 48, 94, 130, 131, 209, 216, 219 Zottoviceanu, Elena, 190 Zukerman, Pinchas, 306 Zumalave, Maximino, 294, 295